§1.

Conţinut legal
„ (1) Fapta functionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase, in legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legatură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

(2) Fapta prevazută în alin. (1) , săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art.
175 alin. (2) , constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confisăarii, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”1.

§2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii

a) Obiectul juridic special. Infracțiunea de luare de mită are ca obiect juridic

relațiile sociale referitoare la desfășurarea cu probitate a atribuțiilor de serviciu de către
funcționarii publici (sau alte personae asimilate).

b) Obiectul material. Obiectul material, de regulă, lipsește. Banii sau foloasele

pretense, primate, sau a căror promisiune a fost acceptată reprezintă obiectul mitei, și nu
obiectul material al infracțiunii. Numai dacă atribuțiile de serviciu ale funcționarilor se
referă la un obiect material, acesta va fi și obiectul material al infracțiunii de luare de mită.

B. Subiecţii infracţiunii

a) Subiectul activ. Acesta este calificat prin calitatea de funcționar public, în

accepțiunea prevederilor art. 175 C. pen. Defapt, poate fi subiect activ al infracțiunii de
luare de mită în forma tip prevăzută în art. 289 alin. 1 C. pen. persoana care, cu titlu
permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:

1) Exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării

prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;2

2) Exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură.3

1
Art. 242 C. Pen.
2
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 335.

3
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 336.
 b) Subiectul pasiv special este statul, ca titular al intereselor publice apărate prin
această incriminare.

§3. Conținutul constitutiv al infracțiunii în formă tip

a) Latura obiectivă privește aspectele materiale ale infracțiunii de luare de mită și

este la rândul ei alcătuită dintr-un element material, unele cerințe esențiale, o urmare
imediată și legătura de cauzalitate.4

b) Latura subiectivă. În structura laturii subiective a infracțiunii de luare de mită

intră ca părți componente elementul subiectiv, prin care înțelegem forma de vinovăție
cerută de norma de incriminare pentru care fapta concretă să constituie infracțiunea
respectivă5, și unele cerințe esențiale.6

§4. Conținutul constitutiv al infracțiunii în formă asimilată

Este prevăzut în alin. (2) al art. 289 C.pen. Acesta este asemănător cu cel al
infracțiunii în formă tip, cu o singură excepție: fapta săvârșită de către persoana care
exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de către autoritățile
publice sau care este supusă controlului nu constituie infracțiune atunci când este săvârșită
în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale
legale7.8

§5. Formele infracțiunii

a) Actele de pregătire nu se pedepsesc. Trebuie să observăm că pretinderea și

acceptarea de promisiuni sunt de fapt acte de pregătire, pe care legiuitorul le-a incriminat
de sine stătător și le-a inclus în conținutul infracțiunii de luare de mită.

b) Tentativa (actele de executare) la infracțiunea de luare de mită nu se pedepsește.

Dacă funcționarul public este prins în flagrant în timp ce ia mită, nu se poate reține
tentativă, deoarece anterior pretinse bani sau alte foloase ori acceptase promisiunea
primirii unor foloase.

c) Consumarea infracțiunii este deplin înfăptuită odată cu realizarea oricărei dintre

cele trei modalități normative ale elementului material: pretinderea, primirea sau
acceptarea promisiunii unor foloase, deoarece în acest moment se produce consumarea
anticipată a infracțiunii. Luarea de mită este o infracțiune instantanee si de consumare

4
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 352.
5
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Unele inovații discutabile ale noului Cod penal român, loc. cit., p. 90-91; Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept
Penal. Partea generală conform noului Cod penal, op. cit., p. 66.
6
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 363.
7
Omisiunea legiuitorului de a incrimina fapta sus menționată este de neințeles, în dondițiile în care existența acesteia a fost
pusă în evidență frecvent de practica judiciară. Trebuie menționat și faptul că în legea penală din anul 2004 (care nu a intrat în
vigoare), în art. 308, incrimina și aceste fapte, făcând diferența doar în privința tratamentului sancționator.
8
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 365.
2
anticipată, deoarece simplua act preparator al pretinderii sau al acceptării de promisiuni
consumă infracțiunea.

d) Epuizarea. Luarea de mită poate exista și sub forma infracțiunii continuate, în

această ipoteză, în afara momentului consumării, mai există si unul al epuizării, care
survine atunci când ia sfârșit săvârșirea ultimului act de executare.9

§6. Sancțiunea

Sancțiunea constă în închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării

dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea în
executarea căreia a fost săvârșită fapta.10

§7. Speță

”Potrivit art. 289 alin. (2) C. pen., fapta săvârşită de un funcţionar public asimilat
prevăzut de art. 175 alin. (2) C. pen. este tipică atunci când este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în
legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Prin art. 289 alin. (2) C. pen., legiuitorul a dorit să tranşeze o problemă dezbătură în
doctrină, în sensul că persoanele care exercită o funcţie de interes public pot fi subiecţi
activi ai infracţiunii de luare de mită, aspect ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr.
286/2009 privind C. pen.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale precitate, rezultă că pentru

persoanele prevăzute de art. 175 alin. (2) C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută
la art. 289 alin. (1) C. pen. atunci când este săvârşită în legătură cu îndeplinirea sau
urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Raţiunea acestei
excluderi rezidă în faptul că aceste persoane pot solicita în mod legal sume de bani pentru
îndeplinirea serviciului public pe care îl prestează sau pentru urgentarea efectuării unui
anumit act.

Ori, nu se poate susţine că activitatea infracţională a inculpatului s-a subsumat unei

îndepliniri corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, singura acţiune aptă să excludă
răspunderea sa penală.

(…) Faptele inculpatului au constat în primirea sumei totale de 52.500 de euro în

scopul favorizării mai multor studenţi pentru promovarea frauduloasă a examenului de
licenţă, în ciuda cunoştinţelor precare ale acestora, inculpatul tratând cu superficialitate
activitatea de pregătire, desfăşurare, examinare, notare şi finalizare a examenului de
licenţă pentru acest grup de studenţi.

9
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 366.
10
Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal, op. cit., p. 368.
3
 S-a mai reţinut că nivelul de pregătire al studenţilor înainte de susţinerea
examenului de licenţă era practic inexistent, sumele solicitate fiind de 400 euro de
persoană pentru cumpărarea lucrării de diplomă la disciplina Drept Civil, al cărei
coordonator era inculpatul, precum şi câte 1.500 euro pentru asigurarea unei note mari la
probele scris şi oral ale examenului de licenţă.

După recorectarea lucrărilor s-au constatat diferenţe semnificative, în minus, variind

între 3,50 şi 7,77 puncte, între mediile iniţiale acordate de comisia de examinare din cadrul
universităţii şi comisia de recorectare constituită în cursul urmăririi penale la Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, membrii comisiei examenului de licenţă nu
au reuşit să furnizeze o explicaţie plauzibilă care să justifice notele exagerat de mari pe
care le-au acordat şi aprobat, din contră, din întreaga desfăşurare a examenului de licenţă,
atât la proba scrisă, cât şi la proba orală, a reieşit superficialitate din partea membrilor
acestei comisii, ceea ce a permis inculpatului să-şi încalce în mod flagrant atribuţiile şi să-i
favorizeze pe studenţii cărora le-a transmis semnele de recunoaştere, fapt ce reiese din
împrejurarea că în urma recorectării lucrărilor, niciunul dintre studenţii care au inserat în
conţinutul lucrărilor scrise semnele de recunoaştere, nu ar fi obţinut în mod corect notă de
promovare la această probă. (…)

Făcând un examen comparativ cu noile dispoziţii ce incriminează infracţiunea de

luare de mită, Curtea a reţinut că, potrivit elementelor constitutive ale noii încadrări
juridice, (…) se sancţionează primirea şi pretinderea ori acceptarea promisiunii primirii
unor bani sau foloase pentru neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu sau
în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar inculpatului i se impută că
nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în calitate de profesor examinator, existând astfel o
echivalenţă juridică şi semantică în înţelesul textului vechi – a face un act contrar
îndatoririlor – şi textul noului C. pen. – neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale
de serviciu. (…)

Înalta Curte constată că modalitatea (…) în care inculpatul şi-a exercitat atribuţiile
de serviciu este una contrară acestor îndatoriri, acţiune specifică elementului material al
laturii obiective a infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (2) C. pen.

Din interpretarea textului de lege rezultă că a fost exclusă din sfera ilicitului penal
doar activitatea circumscrisă îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu – în
ceea ce-i priveşte pe funcţionarii publici asimilaţi, situaţie care nu este incidenţă în
prezenta speţă. În acest context, Înalta Curte constată că fapta pentru care s-a dispus
condamnarea inculpatului este prevăzută în art. 289 alin. (2) C. pen., nefiind
dezincriminată prin intrarea în vigoare a noului C. pen.”11

Bibliografie:

11
ÎCCJ, Secția penală, Decizia penală nr. 33/2015, http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery
%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=119039#highlight=%23%23%20Luare%20mita
4
1) Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea specială. Conform noului Cod penal;
2) Codul Penal;
3) Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea generală conform noului Cod penal;
4) Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept Penal. Partea specială conform noului Cod penal;
5) Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Unele inovații discutabile ale noului Cod penal român;
6) www.scj.ro.