Auxiliar
Auxiliar
Auxiliar
împreună!
AUXILIAR DIDACTIC
CLASA a VIII a
PREGATIRE EVNAT
BAREM:
REZOLVARE:
BAREM:
2
REZOLVARE:
Uită-te la caii ai căror cafenii ochi te-au impresionat! Vino și tu să-i vezi! Suntem ferm convinși că
vei fi fascinat!
A se uita – verb
Sinonime: a privi, a-și îndrepta privirea
Adjectivele terminate în –iu se scriu cu -ii la plural nearticulat și cu -iii la plural articulat
Ex: copil propriu – copii proprii – propriii copii;
nor cenușiu – nori cenușii – cenușiii nori;
cercel auriu – cercei aurii – auriii cercei;
Ai căror ochi
3
Testul 3
SUBIECT:
BAREM:
7. – câte 1 punct pentru completarea cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze (acea, simpli, va progresa,
surorii, ale, cărei) 6 puncte
REZOLVARE:
În acea zi, le-am arătat colegilor niște pași simpli de rezolvare a problemelor și sunt sigur că fiecare dintre ei va
progresa. I-am explicat ecuațiile și surorii mele, ale cărei cunoștințe de matematică nu sunt grozave.
acea zi – adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul „zi”
(feminin, singular, Acuzativ)
simplu – simple – simpli
Admir pașii simpli de dans ai balerinei.
Admir simplii pași de dans ai balerinei.
albaştri, negri
Ochi albaştri. Hârtii albastre.
Albaştrii (cei albaştri, cei în albastru, echipa albastră) au învins.
Nu trebuie făcută analogia și pentru adjectivul "roșu". Acesta la masculin plural are forma "roșii" cu doi "i"!
Prin urmare :
albastru-albaștri
negru-negri
roșu-roșii
al nostru, al vostru – ai noștri, ai voștri
Copiii noștri au crescut . Ai noștri sunt mai mari.
Pronumele și adjectivele pronominale nu se articulează.
SUBIECT:
BAREM:
7. câte 2 puncte pentru completarea cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze (ultimele, pe care, să
aibă) 3 x 2 puncte = 6 puncte
REZOLVARE:
Am terminat de citit ultimele cărți pe care mi le-ați recomandat. Aș fi vrut ca măcar una dintre ele să aibă un
final fericit.
Ultima-Ultime-Ultimele.
ultim - ultimi - ultimii
prim - primi – primii
nearticulat, N-Ac: articulat, N-Ac: articulat, G-D:
ultim – ultimă ultimul – ultima ultimului – ultimei
ultimi – ultime ultimii – ultimele ultimilor – ultimelor
ultimilor băieţi – ultimelor fete.
5
să aibe, să aivă, să aibă.
modul conjunctiv, timpul prezent:
Eu să am
Tu să ai
El, ea să aibă
Noi să avem
Voi să aveţi
Ei, ele să aibă
Este necesar ca el să aibă acces la aceste informaţii.
Aş vrea ca ei să aibă o vacanţă plăcută
Testul 5
SUBIECT:
BAREM:
7. – câte 2 puncte pentru completarea cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze (scafandri, aș dori,
aurii) 3 x 2 puncte = 6 puncte
REZOLVARE:
În Deltă, am cunoscut câțiva scafandri și mi-aș dori să luminez și eu cândva cu o lanternă uriașă undele unui
lac, spre a vedea pești aurii și alte vietăți subacvatice.
Scafandru – scafandri
Codru -codri Acru – acri
Maistru – maiștri Arbitru – arbitri
Membru – membri Astru – aștri
Socru – socri Celebru - celebri
Auriu – aurie -aurii
Arămiu – arămie- arămii
Copacii arămii – arămiii copaci
6
Testul 6
SUBIECT:
BAREM:
REZOLVARE:
Cel mai bogat gospodar al satului are în curte doar o sanie, pe care prichindeii o iau la deal, când
ninge. Uneori, au loc accidentări din pricina gheții.
decât/doar
- "decât” se foloseşte doar în construcţii negative, atunci când are o negație în față.
Ex: "Nu am decât un pix în penar.
- "doar" se folosește în construcţiile afirmative.
Ex: Am doar un pix în penar.
„Decât” se poate folosi și în construcții afirmative dacă apare la începutul enunţului şi poate fi
înlocuit prin „în loc să”.
Ex: Decât să scriu cu pixul, mai bine folosesc stiloul!
Iau / i-au
- „i-au” : această ortogramă este formată din pronumele personal i + verbul auxiliar a avea la timpul
prezent, persoana a III-a, numărul plural.
Ex: Cei mici i-au folosit jucăriile lui Andrei.
- „iau” : verbul a lua la persoana I, numărul singular.
Ex: Unii copii iau numai note bune.
LUÁ,iau, vb. I. Tranz VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca,
a porni. ♢ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fugă =
a porni în fugă, în goană. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau
la trap, la pas).
7
Datorită/ din pricina = din cauza
- „datorită” și „din cauza” nu sunt sinonime.
"Datorită" exprimă ceva pozitiv, în timp ce "din cauza" exprimă un lucru negativ.
Ex: „Am ajuns aici datorită ție” - deducem că vorbitorul mulțumește
„Am ajuns aici din cauza ta” - în spatele afirmației, se află un reproș.
Din cauza = îmbinare liberă de cuvinte NU locuțiune prepozițională!
(permite asocierea cu un atribut: Din cauza clară a neatenției, a căzut pe gheată. )
Din pricina ploii, am rămas în clasă. (din pricina = circumstanțial de cauză; ploii = atribut
genitival)
Testul 7
SUBIECT:
BAREM:
7. câte 1 punct pentru fiecare formă corectă a cuvintelor scrise între paranteze (de exemplu: venii, mieii,
adunaserăm, al, zice, voi sta) 6 x 1 punct = 6 puncte
REZOLVARE:
Eu venii cu gâștele, iar el, cu mieii. Ne adunaserăm câțiva prieteni pe celălalt mal al apei.
-- Nu-mi zice, tată, că voi sta în casă, de acum!
8
Testul 8
SUBIECT:
BAREM:
7. rescrierea enunțului dat, corectând greșelile de orice natură (Era să renunțăm atât la cireși, cât și la vișini. Merită să
salvăm cât mai mulți, având în vedere că fiecare dintre acești arbori va fi îngrijit bine.) – 0 greșeli – 6 puncte; 1 greșeală
– 5 puncte; 2 greșeli – 4 puncte; 3 greșeli – 3 puncte; 4 greșeli – 2 puncte; 5 greșeli – 1 punct; 6 sau mai multe greșeli – 0
puncte 6 puncte
Notă! În evaluarea răspunsului se va ține cont de scrierea corectă a enunțului dat, întrucât în rescrierea acestuia elevul
poate face și alte greșeli.
REZOLVARE:
Era să renunțăm atât la cireși, cât și la vișini. Merită să salvăm cât mai mulți, având în vedere că
fiecare dintre acești arbori va fi îngrijit bine.
Merită
În limba română, nu există verbul „a se merita”. Verbul „a merita” nu este reflexiv.
Ex:
Greșit: Această ofertă se merită a fi luată în calcul.
Corect: Această ofertă merită a fi luată în calcul.
Alăturarea lui „se” nu este corectă decât în contextul „unul pe altul”.
Ex: Cei doi se merită unul pe altul.
Cât / câți mai mulți
- cat este, în acest context, adverb de mod comparativ; preceda adjective sau adverbe la
pozitiv (cat de harnica ar fi, cat de departe s-ar gasi, …) ori la comparativ (cat mai
harnica, cat mai putin harnica, cat mai departe, cat mai putin departe).
9
Adverb de mod: Adverb de timp: Adverb de loc (de
Cât de bine a cantat! Cât ai stat acolo? spatiu masurat):
Cât s-a bucurat! Cât l-ai asteptat? Cât vezi cu ochii?
Cât de bine-mi pare!
Adverb de mod comparativ cu valoare de prepoziție, când are regim de acuzativ, într-o
comparație, cu sensurile “ca”, “precum”, “asemenea cu”: Înalt cât casa.
Testul 9
SUBIECT:
BAREM:
7. rescrierea enunțurilor date, corectând greșelile de orice natură (Se făcea că, la capătul mării aceleia, ar găsi
douăsprezece vapoare ale căror trasee rămâneau misterioase. I-ar fi plăcut să fi călătorit pe acestea și să descopere
comori nemaivăzute.) – 0 greșeli – 6 puncte; 1 greșeală – 5 puncte; 2 greșeli – 4 puncte; 3 greșeli – 3 puncte; 4 greșeli – 2
puncte; 5 greșeli – 1 punct; 6 sau mai multe greșeli – 0 puncte 6 puncte
REZOLVARE:
Se făcea că, la capătul mării aceleia, ar găsi douăsprezece vapoare ale căror trasee rămâneau
misterioase. I-ar fi plăcut să fi călătorit pe acestea și să descopere comori nemaivăzute.
Doisprezece/ douăsprezece
- numeralul cardinal doisprezece se foloseşte numai atunci când însoţeşte substantive de genul masculin:
ex: doisprezece pitici, doisprezece căţei, doisprezece oameni, doisprezece ciobani
- pentru substantive de genul feminin sau neutru folosim forma de numeral cardinal „douăsprezece”
ex: douăsprezece mașini, douăsprezece fete, douăsprezece farfurii sau douăsprezece cărţi (feminin),
douăsprezece minute, douăsprezece scaune, douăsprezece caiete, douăsprezece scaune (neutru).
E ora două. – E ora douăsprezece. Mama a venit la ora douăsprezece şi un sfert. Meciul a
început la ora douăzeci şi două. Este două februarie / douăsprezece aprilie/ douăzeci şi două august.
să fi călătorit
Conjunctivul perfect este alcătuit din trei componente: afixul mobil să, afixul mobil fi şi o secvenţă
(purtătoare a radicalului verbal), identică cu participiul. Aşadar, spre deosebire de toate celelalte forme
cu afix mobil/liber, conjunctivul perfect este invariabil: să fi cântat, să fi lucrat, să fi coborât, […]”.
10
(Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române,
vol. I, Cuvântul, 2005, p.386)
ne mai văzute / nemaivăzute NEMAIVĂZÚT, -Ă, nemaivăzuți, -te, adj. Care este atât de ieșit din
comun încât nimeni nu a văzut vreodată ceva asemănător; p. ext. extraordinar.
– Pref. ne- + mai1 + văzut.
Testul 10
SUBIECT:
BAREM: 7. rescrierea enunțurilor date, corectând greșelile de orice natură (de exemplu: Mi-ar plăcea să am și
eu un animal de companie. I-am spus mamei să-mi ia un cățel, dar mi-a răspuns să o las în pace, să nu o
enervez, pentru că are foarte mult de lucru la serviciu.) – 0 greșeli – 6 puncte; 1 greșeală – 5 puncte; 2 greșeli –
4 puncte; 3 greșeli – 3 puncte; 4 greșeli – 2 puncte; 5 greșeli – 1 punct; 6 sau mai multe greșeli – 0 puncte 6
puncte Notă! În evaluarea răspunsului se va ține cont de scrierea corectă a enunțului dat, întrucât în rescrierea
acestuia elevul poate face și alte greșeli.
REZOLVARE:
Mi-ar plăcea să am și eu un animal de companie. I-am spus mamei să-mi ia un cățel, dar mi-a răspuns să
o las în pace, să nu o enervez, pentru că are foarte mult de lucru la serviciu.
Testul 11
SUBIECT:
BAREM:
7. rescrierea enunțului dat, corectând greșelile de orice natură (de exemplu: Suntem mândri de fiica noastră, de puterea ei
de a-și găsi forța necesară pentru împlinirea visurilor.) – 0 greșeli – 6 puncte; 1 greșeală – 5 puncte; 2 greșeli – 4 puncte;
3 greșeli – 3 puncte; 4 greșeli – 2 puncte; 5 greșeli – 1 punct; 6 sau mai multe greșeli – 0 puncte 6 puncte
Notă! În evaluarea răspunsului se va ține cont de scrierea corectă a enunțului dat, întrucât în rescrierea acestuia elevul
poate face și alte greșeli.
REZOLVARE:
Suntem mândri de fiica noastră, de puterea ei de a-și găsi forța necesară pentru împlinirea visurilor.
12
Fica /fiica
Nu există cuvântul fică. Întotdeauna scriem fiică, fiice, fiu, fii.
Un fiu, doi fii.
Singular: fiu ; Plural: fii (întotdeauna cu doi „i” dacă e nearticulat)
Singular: fiul; Plural: fiii (întotdeauna cu trei „i” dacă are articol hotărât)
Fiii săi (ca şi copiii săi) au plecat la şcoală. Cei doi fii au plecat deja.
O fiică, două fiice.
Fiicele sale au plecat la şcoală. Cele două fiice au plecat deja.
înplinirea / împlinirea
- se scrie obligatoriu cu m (nu cu n), înainte de p şi b, inclusiv în prefixe care, în alte situaţii (adică
înaintea altor consoane decât p şi b), se scriu cu n.
ambulanţa, impardonabil, împiedica, (a)
amplasament, (a) imparabil, împrumuta, (a)
combate, emblemă, imprevizibil, (a) îmbunătăţi,
imbatabil, (a) împodobi, împărat, îmbucurător, (a)
îmbolnăvi, impar, (a) împăduri, (a) împacheta
implant, implicare, împroprietări, (a)
Ex: Două nopţi la rând a avut nişte vise ciudate. Visurile lor erau să ajungă împreună la olimpiadă.
Testul 12
13
SUBIECT:
BAREM:
7. rescrierea enunțurilor date, corectând greșelile de orice natură (de exemplu: Simt că am învins azi pe toată lumea, dat
fiind că, într-adevăr, am fost cel mai bun la al doilea joc. Probabil că va dispărea acest sentiment în maximum trei zile,
dar azi sunt fericit.) – 0 greșeli – 6 puncte; 1 greșeală – 5 puncte; 2 greșeli – 4 puncte; 3 greșeli – 3 puncte; 4 greșeli – 2
puncte; 5 greșeli – 1 punct; 6 sau mai multe greșeli – 0 puncte 6 puncte
Notă! În evaluarea răspunsului se va ține cont de scrierea corectă a enunțului dat, întrucât în rescrierea acestuia elevul
poate face și alte greșeli.
REZOLVARE:
Simt că am învins azi pe toată lumea, dat fiind că, într-adevăr, am fost cel mai bun la al doilea joc.
Probabil că va dispărea acest sentiment în maximum trei zile, dar azi sunt fericit.
Simpt / simt
Într-adevăr
ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității
obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊ Adevăr obiectiv =
conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul
cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității. ◊ Loc. adv. Într-adevăr sau în
adevăr = corespunzător realității, în realitate, de fapt. ♦ Conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului
credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței. 2. Justețe, exactitate. – Lat. ad + de +
verum.
“Într-adevăr” sau” în adevăr” este locuțiunea adverbială care se scrie întotdeauna cu cratimă. Este un
cuvânt compus și este format din prepoziția “întru” și substantivul “adevăr”, iar împreună formează
structura “într-adevăr”.
14
cel este articol demonstrativ când leagă un nume propriu de un atribut (Ștefan cel Mare; Ioana
cea înaltă), un substantiv comun de un adjectiv adjunct sau numeral adjunct (băieții cei silitori, băieții
cei doi de acolo, examenele cele grele)
va dispare / va dispărea
Maxim/ maximum
MAXIM = adjectiv (însoțește un substantiv) MAXIMUM = adverb
(maximă, maximi, maxime)
-care are cea mai mare dimensiune, durată, -în cantitatea, timpul sau spaţiul maxim cu putinţă
intensitate etc. - locuţiunea adverbială „la maximum” are sensul
-posibilele lui echivalente - sinonime parţiale - de „în cel mai înalt grad”
sunt, conform dicţionarului, „foarte mare” sau
„maximal”
nivelul maxim, valoarea maximă Aleargă maximum doi kilometri/
A luat nota maximă la teză/ Va lipsi de la serviciu maximum trei săptămâni
Valorile termice maxime sunt surprinzătoare Avem nevoie de maximum douăzeci de angajaţi
pentru această lună a anului/
Testul 13
SUBIECT:
15
BAREM:
7. – câte 1 punct pentru completarea cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze (așază, eseuri, aspri, ai scrisului,
face) 6 x 1 punct = 6 puncte
REZOLVARE:
Scriitoarea așază în pagină poezii și eseuri, fiind ea însăși prima cititoare. Autorii sunt cei mai aspri
judecători ai scrisului lor.
-Nu face asta și tu! Începe prin a scrie!
A se așeza
Scrierea cu – Atenție ! Se pronunță și se scrie –ea,
a dupa ş si j este valabilă și în dupa ş si j, în situația în care grupul –
scrierea altor cuvinte ea apare în sufixul unor cuvinte,
precum : dojană, rejansă, precum : frumuşea (frumos + ea),
deja, şa, şale, greşeală (a greşi + eală),
şagă (glumă), şapte, jale etc. ieşean (Iaşi + ean), clujean (Cluj
+ ean), oblojeală (a obloji + eală)
etc.
Eseu - eseuri
eséu s. n., art. eséul; pl. eséuri
sursa: DOOM 2 (2005)
ESÉU, eseuri, s. n. 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus
cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) Încercare. 3. Probă preliminară de
mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj. –
Din fr. essai.
sursa: DEX '98 (1998)
aspru – aspri – asprii bărbați ai neamului
I- ul nu se regăsește nici în rădăcina cuvântului acru, în consecință pluralul corect este acri
Plurarul articulat al cuvantului acru este scris cu doi "i":
ex. "Am cules acrii struguri ai viei mele". (ACR - radacina + i - plural + i - articol hotarat)
-Nu face asta și tu!
16
La Imperativ, la persoana a II-a singular intervin diferențe între forma afirmativă și cea negativă a
verbului. Acesta din urmă se formează cu adverbul de negație ”nu” + forma de infinitiv a verbului(nu
mânca!, nu scrie!, nu cânta!).
Testul 14
SUBIECT:
BAREM:
7. câte 1 punct pentru completarea cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze ( obținuseși; să devii; optsprezece;
ar încăpea; ale, monedei) 6 x 1 punct = 6 puncte
REZOLVARE:
17
La întâlnirea cu Alex Moldovan, obținuseși un autograf și ai vrut și tu să devii scriitor. Visai un roman
cu optsprezece capitole, în care ar încăpea cele două fețe ale monedei, binele și răul.
Testul 15
SUBIECT:
BAREM:
7. rescrierea enunțurilor date, corectând greșelile de orice natură (de exemplu: Pentru a-ţi câștiga admirația celorlalți,
educația nu este opțională. Trebuie să fii respectuos, să nu copiezi tema de la alţii, să predai lucrarea când a expirat
timpul.) – 0 greșeli – 6 puncte; 1 greșeală – 5 puncte; 2 greșeli – 4 puncte; 3 greșeli – 3 puncte; 4 greșeli – 2 puncte; 5
greșeli – 1 punct; 6 sau mai multe greșeli – 0 puncte 6 puncte
Notă! În evaluarea răspunsului se va ține cont de scrierea corectă a enunțurilor date, întrucât în rescrierea acestuia elevul
poate face și alte greșeli.
REZOLVARE:
Pentru a-ţi câștiga admirația celorlalți, educația nu este opțională. Trebuie să fii respectuos, să nu copiezi
tema de la alţii, să predai lucrarea când a expirat timpul.
18
M-am grăbit pentru a-ți vorbi.
A-ți face un cadou este o plăcere.
Să nu copii / să nu copiezi
RECAPITULĂM !
SINTAXA FRAZEI
19
CARE loc?
locul = element regent
unde = element de relație
Pronume personal
Numeral cardinal
Numeral ordinal
El a hotărât a se jertfi.
Verbe
predicative
CE?
20
Îl respect /1/ (pe cine) are grijă de mine. /2/
PE CINE?
Așteptând /1a/ (să) sosească autobuzul /2/se plictisea. /1b/
Verb la gerunziu
Interjecție predicativă
Vb la mod nepersonal
21
Bravo /1/(cui) a câștigat concursul! /2/
Interjecție predicativă
Adj.
Adverb de mod
Vb la mod nepersonal
Locuțiune verbală
adjectiv
interjecție
REZOLVĂM !
Subiecte extrase din testele de antrenament 2021
Precizează numărul de propoziții din enunțul următor și tipul de raport sintactic existent între
prima și a doua propoziție: „Lui Vulpe îi lucesc un pic ochii, dar celelalte fete ascultă nepăsătoare,
holbându-se la pereții albi și goi ca și cum li s-ar părea imposibil ca dincolo de ei să existe comori.”.
CIORNĂ:
„Lui Vulpe îi lucesc un pic ochii, /1/dar celelalte fete ascultă nepăsătoare, holbându-se la pereții
albi și goi /2/ca și cum li s-ar părea imposibil /3/ca dincolo de ei să existe comori.”. /4/
23
tipul de raport sintactic : P1 și P2 se află în raport de coordonare adversativă stabilit prin conjuncția
coordonatoare „dar”
ca și cum = locuțiune conjuncțională subordonatoare
ca ... să = conjuncție subordonatoare compusă
BAREM:
5. – precizarea numărului de propoziții din enunțul dat: patru 3 puncte
– numirea primului raport sintactic din frază: coordonare 3 puncte
Menționează modalitățile prin care se realizează coordonarea în următoarea frază: „Învățătoarea
m-a privit lung, a zâmbit puţin şi mi-a răspuns.”.
„Învățătoarea m-a privit lung, /1/a zâmbit puţin /2/şi mi-a răspuns.”./3/
Scrie opinia ta despre literatură sub forma unei fraze alcătuite dintr-o propoziție principală și o
propoziție subordonată completivă directă.
Completează enunţul în aşa fel încât să-i adaugi o propoziţie principală, precizând modalitatea
prin care se realizează raportul de coordonare. Asta mă fascina şi pe mine, şi pe verii mei.
Asta mă fascina şi pe mine, şi pe verii mei,/1/ însă nu am spus nimic./2/
Însă = conjuncție coordonatoare adversativă
24
BAREM:
5. completarea enunțului cu o propoziție principală, precizând modalitatea prin care se realizează raportul de coordonare
(de exemplu: Asta mă fascina şi pe mine, şi pe verii mei și mă emoționa. / Ne chemase la o plimbare cu barca și asta mă
fascina şi pe mine, şi pe verii mei. / Asta mă fascina şi pe mine, şi pe verii mei, mă emoționa. etc.) 6 puncte
– completarea enunțului, prin adăugarea unei propoziții principale – 3 puncte;
– precizarea modalității prin care se realizează raportul de coordonare (de exemplu: prin joncțiune/ prin juxtapunere) – 3
puncte
Notă! Nu se acordă punctaj pentru împărțirea frazei în propoziții. Nu se depunctează lipsa împărțirii frazei în propoziții.
Rescrie enunțul „Abia atunci învățam cârmuirea saniei”, transformând complementul direct într-o
propoziție subordonată corespunzătoare
Abia atunci învățam cârmuirea saniei. Complement direct
Abia atunci învățam /1/ (să) cârmuiesc sania.
CE învățam?
a) „Luaserăm obiceiul de a sta-ntr-o rână la umbra unui arin,/1/ (din care) cădeau arome
amărui peste noi” /2/
Între P1 și P2 există raport de subordonare stabilit prin pronumele relativ „pe care”
(acuzativ)
b) „Pădurea cântă imnuri,/1/ şi luna amoroasă
Revarsă pe copilă o mantie-argintoasă.”./1/
Între P1 și P2 există raport de coordonare prin joncțiune stabilit prin conjuncția coordonatoare „
și ”
Alcătuiește o frază din două propoziții, în care substantivul „grădină” să aibă funcție sintactică de
complement direct și să fie termen regent pentru o propoziție subordonată atributivă.
Am săpat gradina /1/(unde) voi planta flori./2/
BAREM:
6. – alcătuirea unei fraze din două propoziții 1 punct
– alcătuirea propoziției regente în care substantivul „grădină” să îndeplinească funcția sintactică de complement direct (de
exemplu: Văd grădina) 2 puncte
25
– alcătuirea propoziției subordonate atributive, care să aibă ca termen regent substantivul „grădină” (de exemplu: Văd
grădina de care mi-ai povestit.) 2 puncte
– corectitudinea logică și gramaticală a frazei 1 punct
Transcrie propoziţiile subordonate din fraza următoare, precizând felul lor: „Aveau nişte aşteptări
incredibile şi credeau că vor găsi oraşe în care casele vor avea acoperişuri din aur”.
CIORNĂ:
„Aveau nişte aşteptări incredibile/1/ şi credeau/2/ (că) vor găsi oraşe/3/ (în care)
CE? CARE?
casele vor avea acoperişuri din aur”.
REZOLVARE:
„că vor găsi oraşe”: propoziție subordonată completivă directă
„în care casele vor avea acoperişuri din aur”: propoziție subordonată atributivă
BAREM:
5. – câte 1 punct pentru transcrierea fiecărei propoziții subordonate din fraza dată („că vor găsi oraşe”; „în care casele vor
avea acoperişuri din aur”) 2 x 1 punct = 2 puncte
– câte 2 puncte pentru precizarea felului fiecărei propoziții subordonate transcrise („că vor găsi oraşe” – completivă
directă; „în care casele vor avea acoperişuri din aur” – atributivă 2 x 2 puncte = 4 puncte
Transcrie propoziţiile din fraza următoare, precizând felul lor: „Acestea nu reprezintă un pericol
real, dar sunt suficiente pentru a stimula sistemul imunitar al copiilor, care vor fi mai bine înzestrați
împotriva alergiilor și a infecțiilor”
CIORNĂ:
PP PP
„Acestea nu reprezintă un pericol real,/1/ dar sunt suficiente pentru a stimula sistemul imunitar
AT
al copiilor,/2/ (care) vor fi mai bine înzestrați împotriva alergiilor și a infecțiilor”/3/
CARE copii?
REZOLVARE:
„Acestea nu reprezintă un pericol real” = propoziție principală
„dar sunt suficiente pentru a stimula sistemul imunitar al copiilor” = propoziție principală
„care vor fi mai bine înzestrați împotriva alergiilor și a infecțiilor” = propoziție subordonată atributivă
26
Transcrie propozițiile din următoarea frază, precizând felul lor: „N-am mai fost în stare să fac
singură niciun pas.”
CIORNĂ:
„N-am mai fost în stare/1/ (să) fac singură niciun pas.”/2/
A fi în stare de ceva CPrep.
REZOLVARE:
„N-am mai fost în stare” : propoziție principală
„să fac singură niciun pas.”: propoziție subordonată completivă prepozitională
Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul lor: „Nu o dată, am încercat să găsesc, în
făpturi mai prejos de mine, o tresărire de conștiință, o fărâmă de suflet cinstit.”
CIORNĂ:
PP
„Nu o dată, am încercat /1/ (să) găsesc, în făpturi mai prejos de mine, o tresărire de conștiință,
CE am încercat? CDirectă
o fărâmă de suflet cinstit.” /2/
REZOLVARE:
„Nu o dată, am încercat”: propoziție principală
„să găsesc, în făpturi mai prejos de mine, o tresărire de conștiință, o fărâmă de suflet cinstit”: propoziție
subordonată completivă directă
Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul lor: „Am abandonat o anumită nuanță de
senzațional care cred că se simte în primul volum.”
CIORNĂ:
PP AT CD
„Am abandonat o anumită nuanță de senzațional/1/ (care) cred/2/ (că) se simte în primul volum.”/3/
CE FEL de nuanță? CE cred?
REZOLVARE:
„Am abandonat o anumită nuanță de senzațional” : propoziție principală
„care cred”: propoziție subordonată atributivă
„că se simte în primul volum”: propoziție subordonată completivă directă
27
Transcrie propozițiile subordonate din fraza următoare, precizând felul lor: „Schimbând câteva
mesaje pe Facebook, mi-am dat seama că este o persoană foarte deschisă, dornică să-i ajute pe ceilalți,
în special, pe tinerii care sunt pasionați de literatură, lectură, scris.”
CIORNĂ:
PP CPrep
„Schimbând câteva mesaje pe Facebook, mi- am dat seama/1/ (că) este o persoană foarte deschisă,
CPrep mi-am dat seama de ceva AT
dornică/2/ (să)-i ajute pe ceilalți, în special, pe tinerii /3/(care) sunt pasionați de literatură, lectură,
dorninc de ceva CARE tineri?
scris.”/4/
REZOLVARE:
„că este o persoană foarte deschisă, dornică” : propoziție subordonată prepozițională
„să-i ajute pe ceilalți, în special, pe tinerii”: propoziție subordonată prepozițională
„care sunt pasionați de literatură, lectură, scris”: propoziție subordonată atributivă
Transcrie propozițiile din următoarea frază, precizând felul lor: „Doar nu suntem niște copii mici
care nu se pot abține și care nici nu au noțiunea de proprietate personală!”.
CIORNĂ:
PP AT AT
„Doar nu suntem niște copii mici /1/(care) nu se pot abține /2/și (care) nici nu au noțiunea de proprietate
personală!”./3/
REZOLVARE:
„Doar nu suntem niște copii mici”: propoziție principală
„ care nu se pot abține”: propoziție subordonată atributivă
„și care nici nu au noțiunea de proprietate personală!” : propozitie subordonată atributivă
28
REZOLVARE:
Am sărit zidul care îmi stătea în cale.
Transcrie propozițiile din următoarea frază, precizând felul lor: „N-am mai fost în stare să fac
singură niciun pas.”
CIORNĂ:
„N-am mai fost în stare/1/ (să) fac singură niciun pas.” /2/
a fi în stare de ceva completivă prepozițională
REZOLVARE:
„N-am mai fost în stare”: propoziție principală
„ să fac singură niciun pas”: propoziție subordonată completivă prepozițională
Scrie opinia ta despre prima zi de școală din clasa a VIII-a sub forma unei fraze alcătuite din
două propoziții aflate în raport de coordonare adversativă
CIORNĂ:
PP PP
Prima zi de școală a fost frumoasă,/1/ dar am obosit din pricina agitației./2/
REZOLVARE:
Prima zi de școală a fost frumoasă, dar am obosit din pricina agitației.
Adaugă o subordonată enunțului următor, precizând felul ei. Fac curățenie în școală...
CIORNĂ:
PP PP
Fac curățenie în școală/1/ și îmi ajut profesorii cu organizarea sălilor de clasă./2/
REZOLVARE:
„și îmi ajut profesorii cu organizarea sălilor de clasă” : propoziție principală
29
„Aceasta este școala”: propoziție principală
„ unde am învățat”: subordonată atributivă
Scrie opinia ta despre școală sub forma unei fraze alcătuite dintr-o propoziție principală și o
propoziție subordonată, precizându-le apoi.
CIORNĂ:
Cred că școala e necesară tuturor.
REZOLVARE:
Cred /1/(că) școala e necesară tuturor./2/
CE cred? CD
„Cred”: propoziție principală
„că școala e necesară tuturor”: subordonată completivă directă
Scrie un îndemn referitor la petrecerea timpului liber din vacanțe sub forma unei fraze alcătuite dintr-o
propoziție principală și o propoziție subordonată atributivă.
BAREM:
7. Scrierea unui îndemn pentru petrecerea timpului liber din vacanță sub forma unei fraze alcătuite dintr-o propoziție
principală și o propoziție subordonată atributivă. (de exemplu: Citește cărțile pe care ți le-a indicat doamna dirigintă!)) 6
puncte
– scrierea unei recomandări pentru petrecerea timpului liber din vacanță – 1 punct
– alcătuirea unei fraze din două propoziții – 2 puncte
– alcătuirea unei fraze dintr-o propoziție principală și o propoziție atributivă – 2 puncte
30
Identitatea culturală
Valori culturale
31
credințe autonomia toleranța
tradiții egalitatea responsabilitatea individuală
obiceiuri meritul individual integritatea morală
limbajul onestitatea loialitatea
religia corectitudinea intelectuală confidențialitatea
îmbrăcămintea transparența informațiilor educația prin lectură
ideile economisirea banilor performanța
norme determinarea trecutul
credințe perseverența flexibilitatea
principii de conduită religia bunele maniere
independența respectul credința
munca altruismul
imaginația obediența
Aceste valori se schimbă în funcție de tradițiile fiecărei regiuni, ceea ce se întâmplă deoarece fiecare
țară are propriile sale moduri de a gândi și de a concepe viața (indiferent dacă există o serie de valori umane și
sociale comune).
Valorile culturale sunt elemente determinante în creșterea civilizațiilor, deoarece permit consolidarea
identității colective a cetățenilor și promovarea progresului socio-economic.
Valorile culturale grupează în sine valori morale și religioase, deoarece acestea din urmă fac parte din
cultura fiecărui loc. Prevalează importanța bunurilor materiale și imateriale care alcătuiesc valori culturale. De
exemplu, respectarea unui simbol național, manifestarea admirației pentru o persoană ilustră din istorie, grija
parcurilor naționale, respectul pentru grupurile etnice indigene, printre altele.
Educația Atunci când o cultură a unei anumite țări are valoarea educației, aceasta înseamnă că acordă
importanță cetățenilor săi - să fie informați și să aibă cunoștințe despre diferitele domenii ale cunoașterii.
Educația sporește abilitățile și talentele fiecărei persoane, dar le permite, de asemenea, să-și îmblânzească sau
să-și rafineze instinctele de bază.
Familia Familia este unul dintre cele mai importante elemente culturale din întreaga lume. De fapt, în
aproape toate regiunile planetei, familia joacă un rol semnificativ în dezvoltarea fiecărui cetățean. Din acest
motiv, această valoare constituie unul dintre pilonii fundamentali ai diferitelor culturi moderne.
32
Tradiția Tradiția cuprinde viziunea asupra lumii, practicile sociale și lingvistice, ritualurile și obiceiurile
din fiecare regiune, care au fost obținute de la generațiile anterioare. Importanța acestei valori constă în
posibilitatea pe care o oferă comunităților de a-și cunoaște propriile origini.
Pacea Este o valoare nu numai culturală, ci și universală și uneori religioasă. Pacea constă într-o
armonie socială sau un echilibru dorit de majoritatea grupurilor umane.
Memoria colectivă Memoria colectivă este una dintre valorile culturale care a fost cel mai mult apărată de-a
lungul timpului, deoarece conservarea sa permite protejarea artei, istoriei și activității politice a fiecărei
comunități. De fapt, în multe ocazii, cercetătorii afirmă că o societate comite în mod repetat aceleași eșecuri din
cauza lipsei de memorie colectivă.
Arta Arta este considerată o valoare culturală, deoarece permite explorarea subiectivităților omului,
precum și cunoașterea idiosincraziei (aversiune față de ceva) societății sale. Adică, artiștii din lucrările lor
surprind tradițiile și ideile comunității din care fac parte.
Patriotismul Este considerată o valoare culturală, deoarece introduce în cetățeni un sentiment de
apartenență și obligație. Prin patriotism, se poate insufla protecția tradițiilor, istoriei și artei din fiecare
regiune.Cu toate acestea, această valoare trebuie să fie ghidată de o educație bună, întrucât o poziție radicală
poate provoca xenofobie sau alte conflicte sociale care generează intoleranță.
Copilăria Aceasta este o valoare destul de recentă. Abia în secolul al XIX-lea copilăria a început să fie
percepută ca un aspect important în dezvoltarea fiecărui individ. Anterior, copiii erau considerați ca niște
oameni mici a căror valoare a început doar atunci când au fost integrați în mecanismele de producție. În
prezent, majoritatea societăților sunt conștiente de faptul că copilăria este un moment foarte important, care
trebuie protejat și alimentat. Din acest motiv este considerată o valoare culturală.
Justiţia Justiția este un precept crucial în formarea societăților. Este considerată o valoare destul de
veche, așa cum a fost coroborat în vechile codici și texte ale civilizațiilor din trecut. Unii cercetători afirmă că
primele noțiuni de justiție apar în codul Hammurabi, unde jaful, crima, printre alte infracțiuni, au fost
incriminate.Justiția este stabilită prin dezvoltarea unui regulament legislativ comun, care este construit printr-o
idee colectivă și majoritară despre ceea ce este corect și ceea ce este nedrept.
Libertatea Este una dintre cele mai importante valori ale umanității, a cărei preponderență se extinde în
întreaga lume. Libertatea constă în liberul arbitru pe care îl au indivizii asupra bunurilor și corpurilor lor. În
ciuda universalității acestei valori, libertatea poate avea nuanțe în funcție de regiune. Fiecare țară are propria
concepție a libertății în conformitate cu credințele și modurile sale de viață.
Punctualitatea Punctualitatea este un sinonim pentru respect și responsabilitate. În multe societăți, faptul
că este nepunctual este încruntat, este considerat o lipsă de respect și seriozitate față de un angajament.
Identitatea națională Identitatea națională are legătură cu sentimentul de apartenență pe care un individ
îl simte și îl cultivă față de un loc și o societate. De asemenea, se referă la posibilitatea de a avea o naționalitate
și un set de obiceiuri comune.
33
Prin valorile culturale şi spirituale omul devine ca un fondator al frumosului şi al valorilor estetice prin
care încearcă să definească cu adevărat esenţa și existența vieţii, şi esenţa ființei umane prin sistemul de
valori.
Prin valorile materiale fiinţa umană încearcă să dea sens vieţii prin satisfacerea necesităţilor vitale şi
pentru a-şi crea bunăstarea şi confortul de a trăi în condiţii, care să-i asigure o existenţă civilizată, plăcută şi
comodă.
Prin valorile morale sunt determinate fenomenele ce vizează lumea interioară a omului, care reflectă
acţiunile prin comportamentul şi etica acestuia în societate.
Sensul existențial al vieţii este format dintr-un întreg sistem de acţiuni create şi realizate de fiinţa
umană, fiind totodată o valoare a necesităţilor umane de natură materială şi spirituală.
În viziunea filozofului român Tudor Vianu, valorile sunt definite „ca niște obiecte ale dorinţei, ceea ce
înseamnă că valoare în sine nu există; există dorinţa noastră pentru ceva pe care îl definim ca valoare”.
34
BIBLIOGRAFIE:
https://ro.warbletoncouncil.org/valores-culturales-ejemplos-552
https://ro.encyclopedia-titanica.com/significado-de-valores-culturales
https://www.youtube.com/watch?v=-NU-PItbZt4
https://www.youtube.com/watch?v=FhJpv9w-6pE
https://www.youtube.com/watch?v=AVzkaMyYLxI
https://www.qualform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-dezvoltarea-capacitatii-institutionale-a-
scolilor-defavorizate/valori-culturale-si-spirituale
35
EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a
Anul școlar 2021 – 2022
MODEL
Deși era încă devreme, în librăria S era din ce în ce mai mare agitația. Pe lângă personalul care amenaja
de zor vitrina, se oferiseră mulți voluntari: unii se străduiau să facă mai mult loc, mutând din etajere în fundul
încăperii, alții cărau de colo-colo scaune pentru invitați, câțiva montau la mijloc trei fotolii și-o masă învelită în
catifea portocalie. Acolo, debutanta urma să dea autografe. În colțul stâng se așeza o tavă cu pahare și două
sticle cu apă minerală, iar în dreapta se instalau diverse microfoane și boxe de amplificare. Majoritatea celor
dinăuntru, atât de doritori s-ajute, era formată din tinerii pe care Claudiu Van îi îndruma anume cum să scrie.
După un ceas, năvăli lumea înăuntru: ziariști și fotografi în jeans și în tricouri, fete-n ținute sport,
doamne-n taioare elegante, studenți nepieptănați, profesori în costum, pâlcuri de pensionare în rochii înflorate,
bătrâni cu pălărie și baston. Veniseră atrași nu doar de faima croitorului de cărți, ci și de editura norocoasă care
făcea de două săptămâni publicitate-n media, vestind cu insistență lansarea unui „text-model”.
36
Dar punctul de atracție era însăși vitrina, care, odată aranjată, chiar oferea celor din stradă un spectacol
inedit, cu un motan scânteietor de negru care se învârtea printre volumele expuse. Mai mult, chiar și coperta
jurnalului înfățișa ochii aceleiași pisici, privind de sus trei personaje, învăluite într-un abur. Deși-n scrierea
Flaviei nu apărea nicio felină, Van, care cunoștea din experiență cum se captează atenția cumpărătorilor
nesiguri, lucrase cu ilustratorul. Într-adevăr, imaginea-și făcea efectul: curioșii care se opriseră în treacăt
formau deja o coadă la ușa librăriei.
Ajunsă în vecinătate, fata se îngrozi de-atâția oameni și vru s-o ia-napoi, dar croitorul de cărți o apucă de
mână și-o trase după el, spre o intrare laterală. Nici nu pășiră bine înăuntru, că se și pomeniră aplaudați frenetic
de spectatorii-n așteptare. Flavia ar fi zbughit-o imediat afară, dacă el n-o forța să stea pe loc, ținându-i degetele
strâns în mâna lui, ca într-un clește. Se înclinară amândoi în fața lumii, apoi, poftiți de editorul-gazdă, se
așezară în fotolii, la masa cea portocalie. Alături, de o parte și de alta, se înălțau teancuri de exemplare nou-
nouțe, pe două postamente îmbrăcate într-o hârtie aurie creponată.
Librarul-șef, un ins subțire-n haine albe, ca de mire, le adresă emoționat la microfon „un bun venit”, iar
editorul, mai rotofei și mult mai degajat, într-o cămașă-n dungi albastre, îi copleși cu mulțumiri pe organizatori,
pe cei prezenți, pe debutantă și, la urmă, pe „sufletul din spatele celor mai bune cărți”.
Cel numit astfel mai făcu o reverență în aclamațiile mulțimii. Vorbi despre motanul din vitrină și despre
ochii lui atât de galbeni, care îi inspiraseră coperta, apoi se-ntoarse către Flavia, mărturisi ce tare-l captivase
manuscrisul și-i îndemnă pe cei de față să cumpere neapărat volumul din care nu putuse schimba niciun cuvânt.
Veni și rândul ei. Luă microfonul cu sfială și, ridicându-se, rosti cu vocea gâtuită:
— Îmi pare rău că am stârnit atâta vâlvă... Eu sunt un nimeni și am început acest jurnal ca să-nțeleg ce
mi se-ntâmplă, nimic mai mult. Claudiu Van își face visuri...
Un ropot de aplauze o întrerupse și, de îndată, editorul îi invită pe cei din jur să se încoloneze pentru
autografe. Motanul negru părăsi vitrina și, tacticos, i se urcă pe umăr croitorului de cărți.
Volumul se vindea fulgerător și cele două teancuri dispărură într-o clipă. Aduseră încă pe-atâtea din
depozit.
— Ce să le scriu? îl întrebă pe Van, pierdută, în timp ce oamenii se-apropiau de masă.
— Îi întrebi numele, pui „pentru X” și te semnezi, zâmbi mișcat de fâstâceala fetei.
— Întreabă-i tu, îl rugă Flavia cu obrajii-n flăcări, și eu le scriu, însă stiloul îi tremura deja în mână.
Treptat, putu să se calmeze. Caligrafia ei măruntă se așternu pe zeci de exemplare, în vreme ce
buchetele de flori umplură masa. Într-un târziu își înălță privirea.
Afară se înnopta și librăria se golise, când, din penumbră, se desprinse cititorul. Ținea cartea la piept, în
timp ce-nainta, ca-n transă. Era înalt, cu tenul alb de nordic și-n părul blond lucea o undă cenușie. Ochii lui
verzi-albaștri scăpărau ciudat când îi întinse exemplarul.
— Cum vă numiți? îl cercetă surprinsă Flavia.
— Mihnea Fardopol.
Monica Pillat, Croitorul de cărți
CERINȚĂ:
9. Asociază fragmentul din „Croitorul de cărți” de Monica Pillat cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca
lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin referire la câte o
secvență relevantă din fiecare text.
BAREM:
9. Asocierea fragmentului din „Croitorul de cărți” de Monica Pillat cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prin prezentarea unei valori culturale comune (de exemplu: educația prin carte etc.) 6 puncte
− identificarea unei valori culturale în textul dat – 1 punct
− precizarea unui alt text literar asociat fragmentului din „Croitorul de cărți” de Monica Pillat, menționând titlul și autorul
– 1 punct
− câte 1 punct pentru prezentarea valorii identificate prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text (adecvat – 1
punct; încercare de prezentare – 0 puncte) – 2 x 1 punct = 2 puncte
− respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0 – 1 greșeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte) – 1
punct
37
– încadrarea în numărul de cuvinte indicat – 1 punct
PROPUNERI REZOLVARE
1. Putem asocia textul propus cu „Jurnalul Annei Frank” care redă gândurile și suferințele unei
adolescente, o evreică, în timpul războiului. Ambele cărți reflectă gândirea unor fete ajunse la vârsta marilor
întrebări. Anna, prigonită de naziști, captivă, înțelege importanța scrierii unui jurnal, o mărturie despe ororile
celui de-al Doilea Război Mondial.
La rândul său, jurnalul Flaviei din textul Monicăi Pillat devine, prin publicare, un instrument al educației
prin carte. Indiferent de calitatea scrierii, el conține pagini de viață trăită, gânduri, sentimente, întâmplări care
au marcat o devenire, fie și pe cea a unei tinere aflate abia la început de drum. (100 de cuvinte)
2. Putem asocia textul propus cu „Cele dintâi lecturi” de Mircea Eliade în care naratorul își amintește
cum a învățat să citească din cărțile fratelui său și despre pasiunea cu care a citit apoi cărți din bogata
bibliotecă a tatălui.
Valoarea culturală propusă de cele două texte este educația prin carte. Eliade evocă imaginea părinților
care alegeau cărțile potrivite pentru vârsta copiilor. Jurnalul Flaviei din textul Monicăi Pilat devine și el un
instrument al educației. El va fi sursă de inspirație nu numai pentru cititori, dar și pentru voluntarii care ajută la
organizarea lansării de carte, dorind să devină scriitori. (100 de cuvinte)
3. Putem asocia textul propus cu romanul „Matilda” de Roald Dahl în care o fetiță reușește să își schimbe
destinul folosindu-se de pasiunea sa pentru cărți.
Valoarea culturală comună propusă este lărgirea orizontului cunoașterii prin lectură. Valorile din lumea
Matildei, fetița precoce, sunt răsturnate, părinții neglijând-o și limitându-i dezvoltarea. Pentru ea cărțile sunt
viața și superputerea ei. Tot astfel, Flavia își lansează prima carte, un jurnal care conține pagini de viață trăită,
gânduri, sentimente, întâmplări care au marcat o devenire. Jurnalul va fi sursă de inspirație și pentru
voluntarii care ajută la organizarea lansării de carte, dorind să devină scriitori. (99 de cuvinte)
4. Putem asocia textul propus cu romanul „Inocenții ” de Ioana Pârvulescu în care autoarea evocă
imaginea tatălui care îndrumă lecturile copiilor crescuți într-o casă cu șapte biblioteci.
Valoarea culturală propusă de ambele texte este lărgirea orizontului cunoașterii prin lectură. Cei mici
învață de la tatăl pasionat de biblioteci și librării să lucreze cu dicționare și să își aleagă singuri cărți din librării.
La rândul său, jurnalul Flaviei din textul Monicăi Pillat devine, prin publicare, un instrument al
educației prin carte. El conține pagini de viață trăită, gânduri, sentimente, întâmplări care au marcat
devenirea unei tinere aflate la început de drum.(100 de cuvinte)
38
5. Putem asocia textul propus cu „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade în care un adolescent
se confruntă cu pericolul corigențelor. Ambele texte promovează ideea de educație prin lectură, cartea fiind atât
mijloc de a-i educa pe ceilalți, cât și o bună modalitate de descoperire și cunoaștere a sinelui. Așa cum Flavia
mărturisește că nu scrie pentru celebritate, ci pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în jurul ei, tot astfel
protagonistul romanului lui Eliade găsește în scris o soluție pentru a depăși criza identitară și problemele cu
ISJ Brăila
SIMULARE JUDEȚEANĂ
EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU
ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a
Ianuarie 2022
În unele duminici, mă duc cu tata la film, dar doar după-amiază, pentru că dimineața este închis. Înainte
să plece, cu mama mă duceam rareori, pentru că ei îi plăcea mai mult să se joace de-a tot felul de jocuri și să
vadă filme pe calculator. Făcea floricele la cuptorul cu microunde și apoi le dădea cu unt și ne așezam amândoi
pe canapea, cu pătura cu desene magice pe care scrie ,,madeinturkey” și pe care a adus-o odată dintr-un loc care
se numește Istanbul, care nu este Pakistan, deși tata spune că acolo toți bărbații poartă mustață și femeile
seamănă cu mama Naziei, pentru că li se văd foarte puțin fețele.
Preferatele mamei sunt filmele în care se cântă tot timpul, mai ales cele cu femei blonde. Îi plac mult,
dar cel mai mult și mai mult, ,,Sunetul muzicii”, pentru că apare Mary Poppins deghizată în călugăriță, pe care
o mai cheamă și Maria, deși copiii familiei Trapp nu știu asta, pentru că, firește, cum sunt din Austria, este mai
bine așa, ca să nu-i calce cu mașinile lor cenușii nemții, care sunt cei răi. De asemenea, îi place mult de tot și un
film foarte comic ce se numește ,,Nunta lui Muriel” și în care este vorba despre o fată grasă, plină de pistrui,
care locuiește în Australia și care are prietene foarte rele, pentru că sunt frumoase, iar ea nu. Mama știa toate
cântecele și, în unele duminici, când tata nu era acasă, pentru că la ora aceea se ducea la sala de gimnastică sau
uneori la fotbal, ne scoteam pantofii, ne urcam în picioare pe canapea și cântam și dansam pe melodia ,,Mamma
mia”, la fel ca Muriel și prietena sa, cu perucile și costumele argintii așa, spate în spate. Mai sunt și alte filme
care mamei îi plac mult, unele pe care le numește ,,clasice”, dar care pe mine mă plictisesc, pentru că, fiind
vechi, nu sunt colorate, și mai e și filmul meu preferat, care-i place mult și mamei, iar tatei nu și care se
numește ,,Billy Elliot”.
Mama spune că Billy seamănă puțin cu mine. Mă rog, puțin mai mult, pentru că și mama lui Billy este
tot englezoiacă, deși eu nu știu să dansez foarte bine și s-ar putea să nu mai învăț niciodată. Anul trecut, de ziua
mea, i-am rugat pe tata și pe ea să mă înscrie la o școală de balet care se afla dincolo de piață, la fel ca Billy, dar
în spaniolă, iar mama s-a bucurat foarte mult și a aplaudat așa, o dată, de două și de trei ori, dar tata a zis:
- Hmmm..., mai vedem.
Iar asta înseamnă că nu. Știu că a mai spus asta și când mama a vrut să păstreze câinele
39
doamnei Arles, fiindcă ea era prea bătrână ca să mai aibă grijă de el, iar în cele din urmă l-a luat nepoata ei la
țară.
(Alejandro Palomas, Un fiu)
9. Asociază fragmentul din ,,Un fiu” de Alejandro Palomas cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prezentând, în 50 -100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din
fiecare text.
BAREM:
9. Asocierea fragmentului din „Un fiu” de Alejandro Palomas cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prin prezentarea unei valori culturale comune (de exemplu: educația în familie etc.) 6 puncte − identificarea
unei valori culturale în textul dat – 1 punct − precizarea unui alt text literar asociat fragmentului din ,,Un fiu” de
Alejandro Palomas ,menționând titlul și autorul – 1 punct − câte 1 punct pentru prezentarea valorii identificate prin
referire la câte o secvență relevantă din fiecare text (adecvat – 1 punct; încercare de prezentare – 0 puncte) – 2 x 1 punct =
2 puncte − respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0 – 1 greșeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli –0 puncte)
– 1 punct – încadrarea în numărul de cuvinte indicat – 1 punct
PROPUNERI REZOLVARE
1. Putem asocia textul propus cu romanul „Minunea” scris de R.J. Palacio în care autorul descrie viața
unui copil cu dizabilități ce nu este acceptat de colegi.
Valoarea culturală comună celor două texte este iubirea dintre părinți și copii, rolul familiei în educația
copilului, în dezvoltarea lui emoțională.
În textul suport, copilul este încântat de timpul petrecut cu mama sa care îi încurajează latura creativă.
Părinții îl includ în activități recreative.
August are și el o legătură specială cu părinții care îi susțin. Mama acestuia face eforturi pentru a-i oferi
educație și a-l integra în societate.(95 de cuvinte)
2. Putem asocia fragmentul din „Un fiu” de Alejandro Palomas cu „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă.
Valoarea culturală comună celor două texte este iubirea părinților pentru copii.
Mama lui Nică din textul lui Creangă se străduiește să își țină copilul la școală deoarece îl iubește foarte mult.
Tot astfel, în textul propus mama personajului narator petrece mult timp cu copilul său încurajându-l să îsi
dezvolte latura artistică. (67 de cuvinte)
3. Putem asocia fragmentul din „Un fiu” de Alejandro Palomas cu romanul „Darul lui Jonas” de Lois Lowry,
valoarea culturală comună fiind educația primită în familie. În textul suport naratorul surprinde iubirea mamei
pentru fiul său. Aceasta îi este mereu alături de învățându-l tot felul de lucruri și antrenându-l în activități
creative precum dansul. În cartea lui L. Lowry personajul principal, un băiat ale cărui decizii vor schimba
viitorul societății, își ascultă părinții și are grijă de sora mai mică pe care o iubește. Familia poartă zilnic discuții
despre sentimentele și starea sufletească a copiilor, fiind preocupați de integrarea în comunitate.(100 de
cuvinte)
4. Fragmentul din„Un fiu” de Alejandro Palomas poate fi asociat cu romanul „Matilda” de Roald Dahl. În
ambele regăsim ideea educației în familie ca valoare culturală prin care putem crește adulți sănătoși emoțional
sau, dimpotrivă, putem crea probleme în dezvoltarea acestora. De exemplu, părinții Matildei nu o susțin, nu
sunt preocupați nici de siguranța, nici de educația ei. Fata se vede nevoită să caute sprijin în afara familiei.
Guillermo însă găsește un sprijin în mama sa pentru pasiunea legată de muzică și dans chiar dacă nu este
înțeles de tatăl ce se îndepărta treptat de familie. (95 de cuvinte)
5. Putem asocia textul propus cu romanul lui Roald Dahl, “Matilda”, în care autorul prezintă aventurile unei
fetite, evidențiind relația precară cu părinții din cauza diferențelor de caracter.
Valoarea culturală comună celor două texte este familia și dezvoltarea armonioasă a copilului prin
petrecerea timpului cu el.
40
Alejandro Palomas descrie relația cu tatăl lui ca una rece, activitățile recreative fiind rareori aduse în
discutie. Relația cu mama lui a fost frumoasă, implicând jocuri, filme și muzică în orice activitate, în lipsa
tatalui de acasă. În ciuda situației de acasă, și Matilda se dovedește un copil extraordinar, interesat de lectură.
(97 cuvinte)
ISJ Constanța
SIMULARE JUDEȚEANĂ
EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU
ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a
Ianuarie 2022
Nu ningea. Lumina era tot cenușie, dar norii păreau mai depărtați, și orizontul – mai larg.
Își lăsaseră schiurile la Turing-Club, înfipte în zăpadă cu boturile în sus, și se urcaseră până în
vârful muntelui. ,,Poate că se vede Brașovul”, spusese cineva. Nu se vedea nimic. Postăvarul plutea singur peste
un ocean de nori. Pădurile de brazi, care coborau pe versantul celălalt spre Timiș, se topeau după câteva sute de
metri într-o negură albăstrie.
– Jos, sub noi, e valea Timișului. În față e Piatra Mare. La stânga e Brașovul.
Nora arăta cu mâna, în ceață, lucruri pierdute, intrate în neant.
– Știi ce se întâmplă astă-seară la Brașov? întrebă ea deodată.
Răspunse tot ea râzând.
– Se cântă, la Biserica Neagră, Oratoriul de Crăciun.
– Suntem în 23? se miră Paul.
– Da.
Rămase câtăva vreme cu privirea ațintită spre Brașovul nevăzut de dincolo de ceață. Părea că măsoară
distanțele.
– Ce zici? Ar fi o nebunie dacă am coborî astă-seară la Brașov?
– Poate nu e o nebunie, spuse Nora. Dar cu siguranță o îndrăzneală.
– E așa de greu?
– Prea greu nu. E lung.
– Și nu vrei să încercăm?
– Ba da, Paul. Dacă facem mai întâi o dimineață serioasă de antrenament.
El acceptă toate condițiile. După cursa lungă pe care o aveau de făcut, concertul de seară devenea o
răsplată.(…) Nora stătu pe gânduri. Se întreba dacă nu e o prea mare îndrăzneală.
– Intrăm în aventură, Paul?
– Intrăm.
Ea porni înainte în recunoaștere, strigând din când în când, ca să-l anunțe că drumul e liber, și
că poate veni. Bietul lui plug fu demontat de la punctul de plecare. Schiurile derapau întruna. Nu era chip să le
adune, să le oprească. Pe o distanță de câteva sute de metri, drumul șerpuia printre brazi, cu viraje scurte,
neașteptate.Paul nu reuși să prindă niciun viraj în picioare. Pe toate le trecu aruncându-se în zăpadă, căzând,
rostogolindu-se. Auzea la intervale regulate strigătul Norei și îi răspundea.
– Vii?
– Viu.
41
Venea într-adevăr, nu putea face altceva decât să vină. Uneori se agăța de un brad, de o piatră,
dar schiurile îl trăgeau mai departe.
– A fost infernal, îi spuse Norei când o ajunse în sfârșit. Avea fruntea și obrajii zgâriați de zăpadă,
răsuflarea tăiată de efort.
– A fost infernal, dar mergem mai departe, spuse tot el.(…)
Nu știa de câtă vreme ține cursa aceasta și nici cât va mai ține. Căzuse de mai multe ori, dar se ridicase
imediat și pornise mai departe, simțind că dacă întârzie nu va mai avea curajul să se ridice. O lumină de amurg
înnorat se stigea fără strălucire. Brazii se învăluiau în pâcla lor de seară, ca într-un fum. Nora striga ceva din
față. Părea un strigăt de ajutor, dar nu-l auzea bine: parcă ar fi venit din mari depărtări. Paul se aruncă spre
dreapta și se lăsă târât câtva timp prin zăpadă. Se lovise la cot, la genunchi, dar, oricum, reușise să se oprească.
Se ridică amețit, clătinându-se pe schiuri.
– Ce s-a întâmplat?
Nora îi arătă printre brazi lumini apropiate.
– Am ajuns. Suntem la porțile Brașovului. (Mihail Sebastian, Accidentul)
9. Asociază fragmentul din Accidentul de Mihail Sebastian cu un alt text literar studiat la clasă sau citit
ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 - 100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin referire la
câte o secvență relevantă din fiecare text.
BAREM:
9. Asocierea fragmentului din Accidentul de Mihail Sebastian cu un alt text studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prin prezentarea unei valori culturale comune (de exemplu: prietenia, educația prin sport, muzică etc.) 6
puncte
- identificarea valorii culturale în textul dat - 1 punct
- precizarea unui alt text literar asociat fragmentului din Accidentul de Mihail Sebastian,
menționând titlul și autorul - 1 punct
- câte 1 punct pentru prezentarea valorii identificate prin referire la câte o secvență relevantă
din fiecare text (adecvat - 1 punct; încercare de prezentare - 0 puncte) - 2 x 1 punct = 2 puncte
- respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0 - 1 greșeli - 1 punct; 2 sau mai multe
greșeli - 0 puncte) - 1 punct
- încadrarea în numărul de cuvinte indicat - 1 punct
PROPUNERI REZOLVARE
1. Putem asocia textul propus cu manga japoneză „Inazuma Eleven” de Tenya Yabuno care prezintă viața
unor băieți de liceu ce iubesc fotbalul și doresc să ajungă la Turneul Național.
O valoare culturală comună transmisă de ambele texte este educația prin sport, prietenia legată de
echipă.
Membrii echipei de fotbal menționate sunt perseverenți, învață noi tehnici în ciuda rănilor. De
asemenea, nu își lasă coechipierul să renunțe, încurajându-l. Tot astfel, Nora îl așteaptă și îl ajută pe Paul să
ajungă la finalul traseului chiar dacă el nu se pricepe la fel de bine la schiat. Totodată îl susține moral pe acesta.
(100 de cuvinte)
2. Putem asocia fragmentul propus cu „Vrăjitorul din Oz” de Frank Baum în care o fetiță trece cu bine prin
mai multe întâmplări periculoase alături de noii ei prieteni în căutarea drumului spre casă.
O valoare culturală comună identificată la nivelul celor două texte este prietenia. În textul lui Sebastian cei
doi prieteni pornesc și ei într-o aventură, o coborâre periculoasăpe schiuri spre Brașov. Nora va fi alături de
Paul așa cum călătorii spre Oz rămân alături până la final. (79 de cuvinte)
3.”Accidentul” de Mihail Sebastian și „Cei doi teribili” de J.John și Mac Barnett se pot asocia pornind de la
o valoare culturală comună, prietenia.
Texul lui Sebastian surprinde legătura apropiată a celor doi amici, Nora și Paul și pasiunea lor comună
pentru schi. Tot astfel cei doi „teribili” reușesc să-și formeze o prietenie adevărată, făcând farse împreună.
Nora și Paul pornesc într-o expediție cu schiurile coborând de pe Postăvaru spre Brașov ajutându-se reciproc pe
drum. Miles și Niles încep o aventură a farselor pentru inamicul lor, directorul Latră. (88 de cuvinte)
42
ISJ Iași
SIMULARE JUDEȚEANĂ
EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU
ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a
Ianuarie 2022
Întreaga iarnă, primăvara și o jumătate din vara acelui an, anul 2000, în care ar fi trebuit să vină sfârșitul
lumii, dar n-a venit, m-am întrebat de zeci și zeci de ori de ce Emil își pierdea vremea cu mine. De fapt, se
întrebau mai mulți asta, și în primul rând mama. Pentru ea, fiindcă așa îi era stofa, el fusese de la bun început
domnul Stratin și nu putea să priceapă nici în ruptul capului cum îmi permit eu, un derbedeu, să-i spun pe
numele mic. În plus, ca și cum n-ar fi fost destul că părea un domn get-beget, exact ca în vorba aia, domnu-i
domn și în șanț, locuia cu chirie la una din cucoanele ei, ceea ce îl ridica pe un fel de soclu. De câte ori se
vedeau la madam Rugea, în hol, prin curte sau pe scara de serviciu, el îi spunea săru-mâna și, cu numai două
cuvinte, o topea. Apoi, mai sus de stația autobuzului, s-a întâmplat să o ajute la niște sacoșe grele, dintre care
una cu cartofi și alta cu un dovleac, țin bine minte, iar într-o după-amiază, în centru, când a întâlnit-o la
farmacie, s-a oferit să-i aducă un unguent pentru durerile de spate, ca să o scutească să-l cumpere. Mereu, dar
absolut mereu, chiar și cu întârziere de-o săptămână, i-a lăudat mâncarea și prăjiturile, dacă se nimerea să
ajungă și pe la el, de la fosta profesoară de germană, un polonic de ciorbă, trei chifteluțe, o plăcintă cu mere sau
patru brioșe. Cu laudele astea, Emil a cucerit-o definitiv. Prin urmare, mama nu făcea tărăboi când îl vizitam,
când mergeam împreună în oraș, când colindam prin pădure sau când vorbeam despre el. Avea nenumărate alte
motive să mă certe și să devină pământie la față. [...]
În fine, mie mi-a fost foarte greu să-l înțeleg pe Emil. Nu ploua cu oameni sclipitori la noi în oraș, dar
unii mai răsăriți tot găseai. Și, în loc să se întâlnească cu ei la o canastă*, să discute politică ori să se aventureze
în himerele lor legate de construirea unui patinoar olimpic și a unui cazinou uriaș, prefera să taie frunze la câini
alături de mine, să mă alfabetizeze cumva, deși măcar atâta lucru, să scriu și să citesc, izbutisem să fur de la
școală. De ce prefera așa? Limpede nu pot să răspund nici acum, dar ușor, ușor mi s-a lămurit câte ceva. Poate a
contat că îmi doream să văd ca bufnițele, în beznă, dincolo de forme și contururi, îmi doream din suflet, or, o
asemenea dorință nu se duce pe apa Sâmbetei ca mofturile sau ca poftele. În camera lui de la etaj, din casa
doamnei Rugea, am căutat săptămâni în șir secretul, răbdător și încordat, am pășit pe drumul labirintic din cărți,
frază cu frază, pagină cu pagină, o mulțime din termenii și formulările întâlnite mă făceau să cred că
ornitologii** vorbesc încifrat, ca niște spioni trimiși de păsări printre oameni, nu invers, am învățat pasaje
întregi pe dinafară și am privit ilustrațiile până le-am tocit, iar la toate, permanent, Emil mi-a fost martor. Un
martor discret. Și un fel de spectator, pentru că trebuie să fi dat adevărate recitaluri, involuntar, când mă ridicam
în picioare, îmi înclinam capul într-o parte, îl țineam țeapăn, roteam doar gâtul și bărbia, mă străduiam să fac
ochii cât cepele, mă concentram asupra fiecărui iris sperând că ar fi posibil să-i cresc diametrul ori să i-l scad,
mă frământa dacă joacă și culoarea vreun rol și, mereu cu ciudă, regretând că am ochi albaștri și nu cenușii,
apăsam pe întrerupătorul de la veioză, aducând noaptea în odaie. După un timp scurt sau lung, niciodată la fel,
se auzeau râsul lui Emil și aplauze vagi. La început, la cele dintâi încercări de-a imita o buhă, îmi venea să
plâng la reacția lui. Pe urmă m-am obișnuit și o acceptam, iar prin aprilie, când am înțeles că e nevoie să schimb
metoda, am râs și eu în hohote, reluând ritualul în fața oglinzii, cu lumina aprinsă, ca să-mi fie clar cât de
caraghios sunt. Nu e exclus însă ca, înainte de acel șir de reprezentații în care visam să fiu un copil-pasăre și
sfârșeam ca măscărici, să se mai fi întâmplat ceva. În seara în care ne cunoscuserăm, la Bobotează, după ce mă
miruise Ene Tilirici. Poate, repet, poate, Emil nu numai că nu s-a supărat atunci, ci, tocmai, a fost încântat că
43
îmi băgasem nasul prin lucrurile și însemnările lui. Pare o fabulație, firește, o idee vanitoasă, dar e mai mult de
atât, e intuiția, aproape convingerea că, așa cum Sfânta Vineri s-a lăsat înduioșată de fata moșului, și lui Emil i-
a plăcut curiozitatea mea. Iar curiozitatea aia, nu ascund, s-a întins ca un lichid călduț peste birou, peste
mărunțișurile fără număr, medicamente, hărți, foi, atâtea și atâtea, de parcă o cană cu lapte sau cafea s-ar fi
vărsat și le-ar fi năclăit.
(Filip Florian, Toate bufnițele)
*canastă - joc de cărți care constă în realizarea de serii de câte șapte cărți de aceeași valoare
**ornitolog– specialist care se ocupă cu studiul păsărilor
BAREM:
9. Asociază fragmentul din Toate bufnițele de Filip Florian cu un alt text literar studiat la clasă sau citit
ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin referire la
câte o secvență relevantă din fiecare text.
9. Asocierea fragmentului din Toate bufnițele de Filip Florian cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură
suplimentară, prin prezentarea unei valori culturale comune (de exemplu: comunicarea, lectura,educația etc.) 6 puncte −
identificarea unei valori culturale în textul dat – 1 punct − precizarea unui alt text literar asociat fragmentului din Toate
bufnițele de Filip Florian, menționând titlul și autorul – 1 punct − câte 1 punct pentru prezentarea valorii identificate prin
referire la câte o secvență relevantă din fiecare text (adecvat – 1 punct; încercare de prezentare – 0 puncte) – 2 x 1 punct =
2 puncte − respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0 – 1 greșeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0 puncte)
– 1 punct – încadrarea în numărul de cuvinte indicat – 1 punct
PROPUNERI REZOLVARE
1. Putem asocia textul lui Filip Florian cu romanul „Tabăra” de Louis Sachar în care autorul prezintă prietenia
stranie care s-a legat între doi băieți trimiși într-o tabără de reeducare. Stanley l-a învățat pe prietenul său să
scrie și să citească, iar el, drept răsplată, îl ajută să-și îndeplinească sarcinile dificile.
O valoare culturală comună a celor două texte este educația prin comunicare.
În textul propus, personajul principal are o prietenie bizară cu un adult, Emil, cu care reușește să comunice cu
ușurință. Acesta i-a încurajat curiozitatea și l-a ajutat să descopere tainele cărților cu păsări. (96 de cuvinte)
2. Fragmentul din „Toate bufnițele” de Filip Florian poate fi asociat cu „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă
deoarece în ambele texte se regăsește ca valoare culturală copilăria.
În acest fragment copilăria este prezetată ca o perioadă a frământărilor și o luptă permanentă. Emil are o
atitudine binevoitoare și relaxată în privința încercarilor lui Lucian de a pătrunde în tainele ornitologiei sau de
a-și exersa vederea nocturnă. În „Amintiri din copilărie” putem observa aceeași atitudine a tatălui naratorului
care se arată amuzat de poznele copiilor și le ia apărarea în fața mamei. (92 de cuvinte)
3. Am asociat fragmentul propus cu „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade în care naratorul relatează
experiențele sale provocate de iubirea sa pentru lectură. Pasiunea pentru cărți este valoarea culturală comună
celor două texte. Personajul narator din textul lui Florian povestește cum cea mai mare dorință a sa l-a îndemnat
să se afunde în lumea cărților („am pășit pe drumul labirintic din cărți”). Tot astfel, pasiunea pentru lectură îl
determină pe adolescentul din romanul lui Eliade să scrie un roman legat de propria sa viață cu frumusețile sau
crizele proprii. (89 de cuvinte)
4. „Toate bufnițele” de Filip Florian și „Matilda” de Roal Dahl pot fi asociate pornind de la o valoare culturală
comună, lectura.
Textul suport surprinde pasiunea personajului narator pentru lumea cărților. Prietenul să adult, Emil, îl ajută să
învețe să citească și să pătrundă în tainele ornitologiei. Tot astfel, domnișoara Honey, învătătoarea Matildei o
susține și se oferă să îi aducă cărți de la bibliotecă aproape zilnic.Fetița reușise să învețe singură să citească și o
uimise pe învățătoare cu lecturile sale. (80 de cuvinte)
5. Putem asocia textul propus cu „Eroina Clementina”, carte scrisă de Sara Pennypacker în care personajul
principal se străduiește să-i învețe pe oamenii mari să vadă lucrurile și altfel, fiind neînțeleasă prin modul ei
ciudat de a comunica.
44
Valoarea comună a celor două texte este comunicarea. Autorii prezintă cât de diferită este părerea
protagoniștilor în ceea ce privește comunicarea indiferent de vârstă. În textul lui Florian, protagonistul era
judecat pentru faptul că îl striga pe domnul Stratin pe numele mic, ca un copil needucat, pe când Clementina nu
este foarte comunicativă, însă observă tot.
ISJ Dolj
SIMULARE JUDEȚEANĂ
EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU
ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a
24 februarie 2022
Exact la ora 5, Ursu sosi în sala de antrenament. Ştia că maestrul său ţine foarte mult la punctualitate.
Antrenorul, un bărbat trecut de 50 de ani, cu o statură impunătoare, îşi primi ca întotdeauna zâmbind elevul său
preferat. Deşi se putea lăuda cu o carieră îndelungată în ring, figura lui nu prea aducea a boxer. Părea mai
degrabă a unui om obişnuit, a unui intelectual deprins cu mişcarea şi sportul, decât a unui fost as al categoriei
grele. De altminteri, întreaga sa concepţie despre box era foarte mult diferită de a altor maeştri ai sportului cu
mănuşi, mai ales de cei care susţineau că boxul este prin definiţie şi exclusiv un sport al forţei şi rezistenţei.
Antrenorul lui Ursu nu nega valoarea calităţilor fizice, dar predica fără încetare elevilor lui ideea că în lupta cu
pumnii contează, cel puţin în aceeaşi măsură, inteligenţa şi psihologia. Adversarul trebuie cântărit, judecat,
susţinea el, stilul său trebuie studiat cu atenţie, de asemenea şi loviturile sale specifice şi, în raport cu rezultatul
acestui studiu, boxerul angajat trebuie să-şi organizeze lupta. [...] Clipele decisive, fie pentru acumulare de
puncte, fie pentru plasarea unor lovituri puternice, trebuiau alese fără greşeală. Provocarea unui asemenea
moment şi fructificarea lui era, la urma urmei, o problemă de psihologie şi de inteligenţă. Antrenorul îi aminti
lui Ursu toate aceste idei însoţindu-le cu exemple multiple din cariera lui şi din cariera altor boxeri care
făcuseră faimă sportului cu mănuşi.
― Ce ştim despre adversarul tău? îl întrebă antrenorul pe Ursu. Că e puternic, mai puternic decât tine, că e tot
atât de agil ca tine, că are mai multă experienţă decât tine. Două plusuri şi un egal în fişa lui, două minusuri şi
un egal în fişa ta. Raţional şi psihologic, aceasta duce la o anumită concluzie: siguranţa. Adversarul e sigur de
el. Adversarul e sigur de victorie. Nu se îndoieşte nicio clipă că va obţine victoria. Ei, eu cred că aici trebuie să
căutăm ceva, aici trebuie să acţionăm noi. Adică, în raport cu această încredere în el, cu această siguranţă a
victoriei să ne făurim tactica de luptă, toată concepţia noastră de luptă. Înţelegi, Ursule?
Ursu prinsese tâlcul celor spuse, dar i se părea că ideea antrenorului nu se potrivea cu ideea pe care şi-o
făcuse el despre meciul de a doua zi. De aceea se mulţumi să clatine din cap, dar gestul lui aducea mai degrabă
a nedumerire. [...]
Ursu îşi privi gânditor profesorul. Tactica pe care acesta i-o predica era într-un fel opusă celei la care
reflectase el. Logica profesorului i se părea însă cu neputinţă de atacat. Maestrul nu-l lăsă prea multă vreme să
mediteze; era vremea să înceapă antrenamentul. Frământările şi întrebările lui Ursu nu dispăruseră, nici măcar
nu se atenuaseră. Simţea nevoia să se destăinuiască cuiva. De aceea îl şi chemase pe Tic la antrenament. Voia
să-i vorbească puştiului ca unui prieten, să se uşureze măcar, pentru că la alt sprijin nu se putea aştepta de la el.
Şi nu înţelegea ce se petrece cu Tic de întârzie atât de mult.
Mai era însă cineva căruia Ursu putea să i se destăinuie, dar la care nu îndrăznea să se gândească:
Lucia. După întâmplările din Peştera Neagră, prietenia dintre cei doi se răcise. Dacă acolo, pe munte, în
mijlocul primejdiilor, firile lor deosebite se întâlniseră şi se atinseseră plăcut, dacă în noianul de spaime şi
emoţii îşi trimiseră unul altuia unde calde, duioase, necesare, uneori aproape imperceptibile, reîntorşi în liniştea
şi monotonia orăşelului, simţiseră amândoi un fel de teamă şi apoi nişte valuri de gheaţă peste ceva ce fusese
blând şi cald.
Constantin Chiriță, Cireșarii, vol. II
45
9. Asociază fragmentul din „Cireșarii” de Constantin Chiriță cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca
lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din
fiecare text. 6 puncte
PROPUNERI REZOLVARE
Putem asocia textul propus cu romanul „Accidentul” de Mihail Sebastian în care eroul este prezentat la
un moment dat în plin antrenament de coborâre pe schi.
Valoarea comună promovată de ambele texte este sportul și felul în care acesta leagă prietenii solide.
Așa cum antrenorul îl sfătuiește pe Ursul să aleagă tactica cea mai potrivită în competiție, tot astfel partenera lui
Paul din romanul lui Sebastian îl încurajează pe începător atunci când cade și îl învață diverse tehnici de
coborâre. (80 de cuvinte)
Simulare județeană
31 ianuarie 2022
ISJ Călărași
Mi-ar plăcea să învăț și eu odată scamatoria asta, cu minţitul. Oricum, aici, la Gemenii mei, cum îşi spun
în glumă membrii familiei Geamănu, nu mi-am permis nici cea mai mică minciună, nici capricii, mi-am
înăbuşit sentimentele, am fost la fel de bună şi de răbdătoare cu toţi cinci, plus bona. Am fost răbdătoare cu
doamna Geamănu, pe numele mic Margareta, care mă pune la treabă cel mai mult. Trece cu pas moale pe lângă
mine şi mi-e destul de greu să-i ghicesc gândurile îndărătul zâmbetului ca de actriţă la Hollywood. M-am purtat
bine şi cu fiica ei, Gabi, care nici ea nu-mi dă pace, noroc că nu prea stă mult pe-acasă: dimineaţă are şcoală, e
într-a opta, iar seara merge la… habar n-am pe unde umblă, ştiţi voi mai bine decât mine. Şi e veşnic
îndrăgostită, veşnic de altcineva, vreau să zic. Mersul ei seamănă cu zborul rândunicii, iute şi imprevizibil. Pe
Gabi o cunosc de când am venit aici, avea 9 ani pe-atunci. (…)
Sunt bună şi cu domnul Geamănu, chiar dacă el nu mi-a zâmbit niciodată de când m-am mutat în casa
lor. Se uită la mine în treacăt, cu severitate, şi pasul lui este al unui om dur. Aiurea, ştiu eu prea bine că nu-i aşa,
am văzut între cei doi soţi câteva scene pe care n-ar fi trebuit să le ştiu, dar noroc că nu-s ca bona, nu duc vorba.
Sunt bună şi cu Mateuţ, care a apărut în casa asta exact în aceeaşi zi cu mine. E subţirel ca un fir. Ţin la el, deşi
se strâmbă îngrozitor la mine şi, mă rog, îmi scoate limba cam des spiriduşul ăsta drăgălaş. Numai găluşca de
Cici vine uneori lipăind la mine, se clatină ca un om beat, când în faţă şi-n spate, când într-o parte şi-n alta, apoi
se lipeşte de mine cu palmele deschise şi mă atinge cu obrajii ei mătăsoşi. Are un an şi trei luni.(…)
În fine, mai e Nuţi, bona care stă cu Cici când nu-i altcineva acasă, dar vorbeşte tot timpul la mobil cu
iubitul ei, cu mama ei, cu mama iubitului ei, cu prietenele ei şi cu toate rubedeniile, iar după fiecare telefon se
uită la mine satisfăcută, nu înţeleg deloc de ce. Şi parcă mă ia complice şi vrea să se asigure că n-o trădez. Nici
vorbă de aşa ceva, neam de neamul meu n-a trădat vreodată un secret. (…)
Eram absolut sigură că şi ei sunt mulţumiţi de mine.(…) Până ieri m-am simţit bine la ei: o familie
obişnuită din care făceam şi eu parte, cu care, de fapt, mă identificam complet. Ieri însă, fără să le pese că, din
camera alăturată, i-aş fi putut auzi, au început o discuţie despre mine. Mă bârfeau! Mă analizau în fel şi chip.
Calităţi puţine, defecte multe. Îmi discutau până şi originea! Principalul reproş – iar asta a spus-o subtilul domn
Geamănu – ar fi că n-am memorie. De parcă el ar avea! Că nu sunt destul de înaltă, că am îmbătrânit prematur
şi “mai are şi pistrui”. Îţi vine să râzi, zău așa. Asta, cu pistruii, a spus-o Mateuţ, iar el e plin de pistrui pe
amândoi obrajii. Aţi observat poate că unora le place să-ţi pretindă exact ce le lipseşte lor. “S-o înlocuim!” a
spus doamna Geamănu, simplu. (…)
Cum eu nu ştiu să mint, aşa cum v-am spus limpede ca cristalul de la început, confruntarea dintre
Margareta Geamănu şi mine iese uneori tare rău. Uşa s-a trântit şi n-am mai auzit ce soartă mi-au hotărât. O să
mă dea afară, mai mult ca sigur… Dar unde să mă duc, la vârsta mea, cu pistruii mei şi cum să mă obişnuiesc
cu altă familie? Eu aici mă simt acasă, iar pe găluşca aia mică o iubesc ca pe fata mea.
***
46
Au trecut câteva săptămâni de la cumplita discuţie. Cu mirare trebuie să observ că n-au renunţat la mine.
Dar s-a întâmplat ceva ciudat. Mi-au găsit o geamănă (să fie influenţa numelui scris pe uşa apartamentului?) şi
au aşezat-o vizavi de mine, tot în hol. Mă enervează teribil pentru că, de câte ori vreau să mă uit la lămâiul care
a făcut o singură lămâie, nu văd un ghiveci, ci, din ce în ce mai mărunte, un şir infinit de ghivece. Iar soarele
meu galben, unica lui lămâie, s-a înmulţit ca pâinile din parabolă. E prima minciună pe care, iată, m-au obligat
s-o reflect.
Geamăna de vizavi mă enervează şi din alt motiv. Graţie ei văd în sfârşit cum arăt: nicicum! Nu sunt
nimic. Iar acolo unde mi s-a dus luciul sunt un nimic cu pistrui.
Ioana Pârvulescu, Nu ştiu să mint
9. Asociază fragmentul din „Nu ştiu să mint” de Ioana Pârvulescu cu un alt text literar studiat la clasă
sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50 – 100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin
referire la o secvență relevantă din fiecare text.
BAREM:
9. – identificarea unei valori culturale în textul dat (de exemplu, familia, sinceritatea etc.) 1 punct
– precizarea unui alt text literar asociat fragmentului din „Nu ştiu să mint” de Ioana Pârvulescu, menționând titlul
și autorul 1 punct
– câte 1 punct pentru prezentarea valorii identificate prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text
(adecvat – 1 punct; încercare de prezentare – 0 puncte) 2 x 1 punct = 2 puncte
– respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0 – 1 greșeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli –0 puncte)
1 punct
– încadrarea în numărul de cuvinte indicat 1 punct
TEXTUL LIRIC
Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată ,,Gradina mea-gradina copilariei mele
Cu cheia ruginie a raiului oprit, Avea odata straturi si alei.
Trezind în taina mare a poamelor, smerit, Pe brazde negre infloreau pansele
Mireasma, şi răcoarea, şi umbra lor uitată. Si le stropeau pe inserat batranii mei
C-o stropitoare verde, smaltuita.
Mă prinde amintirea în vânătul ei fum, Erau pe-aicea flori de margarita
Prin care cresc pe poliţi şi rafturi, ca pe Si micsunele cu parfum de mosc...
47
ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, şi-albaştri Gradina noastra...n-o mai recunosc.
struguri Dar prin perdeaua de ciresi si nuci,
Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum. Ma cheama-n umbra casa parasita,
S-anina inca rourusca de uluci
Şovăitor ca robul, ce calcă o comoară Si pe cerdac se culca, despletita.
Din basmul cu o mie şi una de nopţi, mă-
nchin: E tot sub stresini cuibul randunicii,
Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de Si poate ca-i aceeasi randunica.
rubin – M-apropii, cu sfiala si cu frica:
Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară. In casa asta mi-au murit bunicii...
Si simt ca-n zambetul meu tanar port
Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui: Surasul lor, de-atata vreme mort.
Trandafirii lampioane şi lămpi de aur
verde... La usa ce se vaieta prelung
Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde, Ma-ntampina parfum inchis si greu,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui. Si-n pragul putred, din trecut, m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.
1. Interpretează în trei patru enunțuri/ 30-70 de cuvinte o figură de stil identificată în textul
suport
Putem identifica în textul „Cămara de fructe” de Ion Pillat epitetul cromatic „cheia ruginie”. Acesta
sugerează efectele trecerii timpului. Cheia îmbătrânită de timp deschide „raiul oprit”, un spațiu magic,
un simbol al copilăriei. (34 de cuvinte)
Putem identifica în textul „Cămara de fructe” de Ion Pillat epitetul verbului „se aprind fantasmagoric”.
Acesta este integrat într-o amplă imagine artistică vizuală prin care poetul descrie fructele coapte.
Adverbul „fantasmagoric” sugerează un tărâm fabulos, magic, rod al imaginației copiilor. (41 de
cuvinte)
Putem identifica în textul „Cămara de fructe” de Ion Pillat metafora „smaragde cu miezul de
rubin”. Aceasta este integrată într-o amplă imagine artistică vizuală prin care poetul descrie pepenii
printre alte fructe ascunse în cămară. În ochii copilului fructele par pietre prețioase surprinzătoare prin
contrastul de culoare. (48 de cuvinte)
Putem identifica în textul „Cămara de fructe” de Ion Pillat comparația „cresc pe poliţi şi rafturi, ca
pe ruguri”. Aceasta este integrată într-o amplă imagine artistică vizuală prin care poetul descrie
fructele așezate pe rafturi. În ochii copilului acestea par jertfe prețioase și frumoase. Cămara devine un
loc paradisiac, misterios, al lumii uitate, a vremurilor apuse.(57 de cuvinte)
Epitete metaforice: „piersici de jar”, „pere de aur roșu”
Metafore: „flăcări de parfum”; „lămpi de aur verde”
48
Textul propus, „Cămara de fructe ” de Ion Pillat, este un pastel de interior în care poetul în ipostaza
contemplatorului redescoperă cu ochi de copil universul magic al unei cămări cu fructe. Emoția transmisă este
teama de a nu distruge amintirile copilăriei. Putem identifica în text un câmp semantic al acestei emoții.
Termenii intră în alcătuirea unor imagini artistice dinamice precum: „deschid cu teamă”, „șovăitor ca robul”,
„mă-nchin”, „trezind smerit”. Chiar și adult, poetul pășește în acest spațiu cu sfială. Amintirile sunt prețioase.
(85 de cuvinte)
3. Asociază textul propus cu un alt text literar studiat sau citit ca lectură suplimentară,
prezentând în 50 – 100 de cuvinte o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă
din fiecare text.
Putem asocia textul propus cu poezia „Pelerinaj sentimental” de Otilia Cazimir în care poeta descrie
grădina și casa în care a copilărit alături de bunici. Valoarea comună propusă de cele două texte este copilăria
văzută ca vârstă magică a descoperirii universului. Atât cămara cât și casa bunicilor devin simbol al acestei
vârste. Spațiile magice sunt văzute cu ochii copilului de altădată. Acesta descoperă cu tristețe efectele
devastatoare ale trecerii timpului. Cheia care deschide „raiul oprit” este ruginită iar casa bunicilor „părăsită”,
„pragul putred”. Emoția transmisă de ambele texte este teama de a nu distruge amintirile copilăriei. (96 de
cuvinte)
REZUMATUL
În clasa a V-a se învață cum se întocmește „planul simplu”. Tot atunci s-a învățat despre „planul
dezvoltat”. Prin dezvoltarea ideilor din planul simplu se realizează, de fapt, rezumatul.
Ce este rezumatul? Cuvantul este de origine latină și înseamnă a relua = a face din nou. Atunci când
se cere să faci rezumatul înseamna să reiei și să reproduci pe scurt, și cu propriile cuvinte, conținutul unui text
citit.
Care este prima condiție pe care trebuie s-o îndeplinim? Să stăpânim temeinic conținutul textului:
49
a ) lectura atentă a textului (daca e nevoie, o recitire a textului)
b) fixarea ideilor principale (planul simplu)
IMPORTANT! 1. Să exprime esențialul, să îndepărtăm amănuntele.
2. Să respectăm ordinea ideilor din textul citit.
3. Să nu folosim timpurile imperfect și perfect simplu.
4. Să nu facem introduceri de tipul:”In acest fragment/opera literara este ......”sau sa
folosim conceptele :”naratorul,personajul „
Nu uita !
Verbele sunt folosite la persoana a III- a (modul indicativ, timpul prezent, perfect
compus, mai-mult-ca-perfect);
dialogul este transformat în naraţiune ;
mai multe cuvinte din textul de bază referitoare la aceeaşi idee se reduc la un
singur cuvânt (gerunziu, participiu);
expresiile sau cuvintele din limbajul curent, regionalismele şi arhaismele sunt
eliminate sau înlocuite cu termeni din limba literară;
descrierea este eliminată;
nu se folosesc noţiuni de teorie literară;
nu se dau citate din textul rezumat;
figurile de stil sunt eliminate sau înlocuite cu termeni fără valoare expresivă.
Foarte important !
Rezumatul e mai scurt decât textul de bază.
În rezumat se prezintă ce se povesteşte, nu cine sau cum povesteşte.
Textul 1
Printr-a VI-a, citisem pentru a doua oară Cireșarii și visam numai la expediții și exploratori. Tare aș fi vrut să
plec, să explorez și să fac descoperiri, dar nu știam unde și cum. De fapt, nu puteam pleca niciunde, că trebuia să merg la
școală, iar drumurile mele erau scurte și mereu aceleași: traversam Calea Moșilor pe la intersecția mare de la Eminescu,
mai mergeam vreo două sute de metri pe trotuarul de vizavi de blocul meu, pe lângă Librărie și Pâine, și făceam dreapta
pe strada școlii. Alte drumuri – ocazionale – mă purtau pe străduțele din spate sau până la intersecția cu Republicii, la
cinema Miorița. Însă nicăieri, în toate aceste locuri, nu era nimic care să merite explorat sau descoperit. Nici măcar în
gangurile aparent misterioase care duceau în parcările din spatele blocurilor, și nici în clădirea albă, ca un cub, de la
punctul termic care huruia, gata s-o ia din loc – uneori, dacă vreun nene de acolo uita ușița deschisă, puteai vedea înăuntru
o întunecime cu umbre bizare care trepidau. Nu era nimic de explorat nici în spălătoriile de la ultimele etaje sau în
subsolurile blocurilor. […]
Pentru prima dată, am avut senzația că lumea mea de pe Calea Moșilor este prea mică și prea obișnuită.
Dar n-am renunțat la ideea de a deveni exploratoare. Tot gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că niciun cercetător care
se respectă nu cercetează de unul singur. Fiecare are câte o echipă care îi ascultă ordinele fără să comenteze, îl urmează
chiar și în centrul Pământului și îl admiră în permanență pentru inteligența și curajul de care dă dovadă. În expedițiile lui
Jules Verne mereu plecau cel puțin doi oameni, asta poate și ca să existe dialoguri, căci altfel cărțile ar fi fost foarte
plicticoase.
50
— Nu vreți să facem o echipă? le-am întrebat în șoaptă pe Vulpe Nicoleta, Crăciun Anamaria, Duță Corina și Căpățînă
Liliana, adică pe fetele în care aveam cea mai mare încredere.
Le convocasem la sfârșitul orelor în laboratorul de chimie de lângă clasa noastră, care era mereu gol și părea locul
potrivit pentru întruniri secrete.
— Ce fel de echipă? De baschet? spuse cu voce tare Căpățînă, care nu era deloc pătrunsă de importanța momentului.
Vocea ei ușor hârâită de la mononucleoza pe care o avusese într-a V-a se sparse în ecouri, în laborator. Ceva
sinistru și necunoscut începu să fojgăie în spatele tablei. Am tras aer în piept și am așteptat ca fojgăitul să înceteze.
— Ei, de baschet! O echipă de exploratori. Ca în Cireșarii, dacă vreți, am adăugat repede, ca să le captez atenția și ca
întrunirea noastră să nu se transforme din greșeală în ceva banal, cum era moda cu baschetul.
Știam însă că o să le impresionez cu Cireșarii. Vulpe deschise gura și o închise la loc.
— Oau! făcu ea, și atât.
— Și când să plecăm ca să explorăm? întrebă Duță Corina, care își planifica mereu lucrurile din timp. Dacă e în vacanță,
eu nu pot să vin, că merg la țară... și oricum mai sunt trei luni până atunci.
— Nu plecăm nicăieri. Explorăm aici unde suntem.
Fetele se uitară surprinse în jur, ca și cum ar fi văzut laboratorul de chimie pentru prima oară. Afară se lăsa
întunericul și umbrele serii de aprilie se insinuau în școala noastră printre ferestrele cu grilaj. Copiii ieșiseră de la ore, abia
dacă li se mai auzeau glasurile îndepărtate.
— Nu văd nimic de explorat aici, spuse sec Crăciun Anamaria, care era cea mai realistă dintre toate.
Cumva mă așteptasem la asta și eram pregătită, căci de ceva vreme îmi încolțise în minte o idee demnă de un
explorator.
— O să explorăm chiar școala noastră, care e veche de cel puțin o sută de ani. Dacă nu mă credeți, citiți pe placa de
marmură de la intrarea profilor. […] Eu sunt convinsă că școala asta are ceva de ascuns. […]
Lui Vulpe îi lucesc un pic ochii, dar celelalte fete ascultă nepăsătoare, holbându-se la pereții albi și goi ca și cum
li s-ar părea imposibil ca dincolo de ei să existe comori.
Adina Popescu, Exploratorii de pe Calea Moșilor, în vol. 8 povestiri de pe Calea Moșilor
VARIANTĂ DE REZOLVARE
„Printr-a VI-a, citisem pentru a doua oară Cireșarii și visam numai la expediții și
exploratori. Tare aș fi vrut să plec, să explorez și să fac descoperiri, dar nu știam unde și cum.
De fapt, nu puteam pleca niciunde, că trebuia să merg la școală, iar drumurile mele erau scurte
și mereu aceleași: traversam Calea Moșilor pe la intersecția mare de la Eminescu, mai mergeam
vreo două sute de metri pe trotuarul de vizavi de blocul meu, pe lângă Librărie și Pâine, și
făceam dreapta pe strada școlii. Alte drumuri – ocazionale – mă purtau pe străduțele din spate
sau până la intersecția cu Republicii, la cinema Miorița. Însă nicăieri, în toate aceste locuri,
nu era nimic care să merite explorat sau descoperit. Nici măcar în gangurile aparent
misterioase care duceau în parcările din spatele blocurilor, și nici în clădirea albă, ca un cub,
de la punctul termic care huruia, gata s-o ia din loc – uneori, dacă vreun nene de acolo uita
ușița deschisă, puteai vedea înăuntru o întunecime cu umbre bizare care trepidau. Nu era nimic
de explorat nici în spălătoriile de la ultimele etaje sau în subsolurile blocurilor. […]”
1. O fetiţă din clasa a VI dorea să exploreze lumea din jurul ei, din oraş.
- zilnic mergea spre şcoală pe aceleaşi drumuri neinteresante
51
- nu găsea nimic de explorat
- gangurile, parcările, punctul termic, spălătoriile, subsolurile păreau la fel de
plictisitoare
„Pentru prima dată, am avut senzația că lumea mea de pe Calea Moșilor este prea mică și
prea obișnuită. Dar n-am renunțat la ideea de a deveni exploratoare. Tot gândindu-mă la
asta, mi-am dat seama că niciun cercetător care se respectă nu cercetează de unul singur.
Fiecare are câte o echipă care îi ascultă ordinele fără să comenteze, îl urmează chiar și în
centrul Pământului și îl admiră în permanență pentru inteligența și curajul de care dă dovadă. În
expedițiile lui Jules Verne mereu plecau cel puțin doi oameni, asta poate și ca să existe
dialoguri, căci altfel cărțile ar fi fost foarte plicticoase.”
2. Deşi lumea i se pare prea mică , ea nu renunţă la visul de a explora.
- îşi propune să-şi formeze o echipă
- fără prieteni, expedițiile ar fi plictisitoare
„— Nu vreți să facem o echipă? le-am întrebat în șoaptă pe Vulpe Nicoleta, Crăciun Anamaria,
Duță Corina și Căpățînă Liliana, adică pe fetele în care aveam cea mai mare încredere.
Le convocasem la sfârșitul orelor în laboratorul de chimie de lângă clasa noastră, care era
mereu gol și părea locul potrivit pentru întruniri secrete.
— Ce fel de echipă? De baschet? spuse cu voce tare Căpățînă, care nu era deloc pătrunsă de
importanța momentului.
Vocea ei ușor hârâită de la mononucleoza pe care o avusese într-a V-a se sparse în
ecouri, în laborator. Ceva sinistru și necunoscut începu să fojgăie în spatele tablei.”
3.
Am tras aer în piept și am așteptat ca fojgăitul să înceteze.
— Ei, de baschet! O echipă de exploratori. Ca în Cireșarii, dacă vreți, am adăugat repede, ca să
le captez atenția și ca întrunirea noastră să nu se transforme din greșeală în ceva banal, cum era
moda cu baschetul.
Știam însă că o să le impresionez cu Cireșarii. Vulpe deschise gura și o închise la loc.
— Oau! făcu ea, și atât.
4.
— Și când să plecăm ca să explorăm? întrebă Duță Corina, care își planifica mereu lucrurile din
timp. Dacă e în vacanță, eu nu pot să vin, că merg la țară... și oricum mai sunt trei luni până
atunci.
— Nu plecăm nicăieri. Explorăm aici unde suntem.
Fetele se uitară surprinse în jur, ca și cum ar fi văzut laboratorul de chimie pentru prima oară.
Afară se lăsa întunericul și umbrele serii de aprilie se insinuau în școala noastră printre
ferestrele cu grilaj. Copiii ieșiseră de la ore, abia dacă li se mai auzeau glasurile îndepărtate.
— Nu văd nimic de explorat aici, spuse sec Crăciun Anamaria, care era cea mai realistă dintre
toate.
5.
52
Cumva mă așteptasem la asta și eram pregătită, căci de ceva vreme îmi încolțise în minte o idee
demnă de un explorator.
— O să explorăm chiar școala noastră, care e veche de cel puțin o sută de ani. Dacă nu mă
credeți, citiți pe placa de marmură de la intrarea profilor. […] Eu sunt convinsă că școala asta
are ceva de ascuns. […]
6
Lui Vulpe îi lucesc un pic ochii, dar celelalte fete ascultă nepăsătoare, holbându-se la pereții
albi și goi ca și cum li s-ar părea imposibil ca dincolo de ei să existe comori.
O fetiţă din clasa a VI dorea să exploreze lumea din jurul ei, din oraş. Zilnic mergea
spre şcoală pe aceleaşi drumuri neinteresante și nu găsea nimic de explorat. Gangurile,
parcările, punctul termic, spălătoriile, subsolurile păreau la fel de plictisitoare. Deşi lumea i se
pare prea mică , ea nu renunţă la visul de a explora. Îşi propune să-şi formeze o echipă pentru
că fără prieteni, expedițiile ar fi plictisitoare. Le comunică ideea celor mai bune prietene,
convocate în laboratorul de chimie. Cea pasionată de sport, neimpresionată de propunere,
crede că vorbește despre o echipă de baschet. Fata le amintește de exploratorii admirați din
romanul „Cireșarii” sperând să le impresioneze. Aflând că vor explora fără a pleca din oraș,
fetele sunt surprinse considerând că nu e nimic interesant. Ele rămân nepăsătoare și la ideea
de a explora școala veche de o sută de ani. (144 de cuvinte)
53