Ollr V
Ollr V
Ollr V
Etapa locală
Clasa a V-a
Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul efectiv de lucru este de trei ore.
Se dau fragmentele:
A.
Pit fusese întotdeuna iscoditor, iar asta îl făcuse insistent, astfel încât nu lăsase nicio
întrebare către părinți fără un răspuns care să-l mulțumească. În același fel agasant îi bătuse la
cap până îl învățaseră toate literele. Și pe cele de tipar, dar și pe cele scrise de mână. Începuse
cu majusculele, pentru a-și încheia inițierea cu literele mici. Din acel moment se urcă pe sanie
5 și-și făcu avânt cu mare curaj pe derdelușul unde se încumetaseră înaintea lui atâția și atâția
cititori. Zăpada care îl purtase la vale spre deznodământul fiecărei nuvele era bine lustruită de
toți cei ce se mai aventuraserăpe-acolo, iar uneori, în zilele foarte geroase, îi scârțâise sub pași la
fiecare pasaj mai tensionat, atunci când epilogul părea să depindă de lucruri fragile și
emoționante. În clipele acelea îi era frică să nu provoace vreo avalanșă care i-ar fi putut încurca
10 prietenii din hârtie, adică personajele născocite de scriitori; sau să nu se-afunde în vreo
crevasă de unde n-ar mai fi putut ieși cu lunile. Asta i se întâmplase chiar în vremea când se-
apucasede citit Harry Potter, o istorie fascinantă ce părea să nu mai aibă sfârșit. Astfel încât timp
de o jumătate de an se ascunsese în casă, dornic să ducă la capăt bătălia cu cărțile doamnei
Rowling. Iar asta îi albise tenul ca de obicei, ascunzându-l de binefacerile aerului curat și de
15 căldura soarelui. Pe atunci nici măcar nu avea un laptop la care să țină atât de mult, prietenul
ce îl aruncase în groapa cu lei a acestei pățanii (…).
Așadar, copilul se tot gândea ce personaj i-ar fi plăcut să fie în clipa de față. Amintindu-și
de orele când se cufundase în istoriile sinuoase ale elevilor de la Școala Hogwarts, umplându-și
pereții camerei cu postere imaginând diverse scene din seria acelor romane, și-ar fi dorit mult să
20 poată face acum toate vrăjile pe care le controla Harry, căci în felul acela cu siguranță ar fi
regăsit drumul spre casă. Dar un îndemn neobișnuit îi străbătu mintea, făcându-l să creadă că
pățeala ciudată în care intrase ar fi fost prea iute rezolvată așa, cu o simplă zvârlitură de baghetă
magică. Unui tip atipic ca el îi plăceau provocările, iar acum se găsea direct în miezul uneia cum
nu mai trăise niciodată. Începuse deja să se obișnuiască cu bizareria lumii care i se arătase cu
25 totul altfel decât până atunci.
B. Au stat cu toții de vorbă până la o oră târzie.Deși era destul de mare, în noaptea aceea
Sakiz Sardunya a dormit cu părinții ei, îmbrățișându-i. La fel cum făcea când era mică…
A doua zi dimineață, când au plecat, a privit cu dragoste în jur. Câte aventuri trăise în
orășelul acesta din Anatolia. Timp de o secundă a ezitat: oare cât din ce văzuse era real și cât era
30 vis, cât era imaginația ei? Poate că totul a fost un vis.
Pentru o clipă, Sakiz Sardunya a ezitat. O voce din lăuntrul ei îi spunea că celor din clasă
35 li se făcuse dor de ea. Cât de ciudat! Chiar și copiii care altă dată se purtau urât păreau că se
bucură să o vadă.
Ar crede-o oare dacă le-ar povesti? Ce-ar gândi dacă le-arspune că se plimbase cu cai
zburători și cu prieteni noi printr-o pădure fermecată? Că se aruncase dintr-o aventură în alta
înaintând pe patru drumuri: pe cel al pământului, al apei, al focului și al aerului?Viața de zi cu zi
40 putea fi plictisitoare, dar lumea poveștilor, a viselor și a imaginației era distractivă. Dacă aici
sunt zece culori, acolo sunt o mie și una. Poate că în viața de zi cu zi ea era o fată de rând. Dar pe
al optulea continent era un personaj principal. Dacă le-ar spune toate acestea, oare ar înțelege-
o? A studiat atentă elevii din clasă. Unii erau grași, alții slabi. Unii erau singuri, alții triști.
45 Unii aveau probleme acasă, alții aveau note slabe. Unii se considerau urâți, alții îi invidiau pe
ceilalți, alții își rodeau unghiile. Unii își doreau să devină doctori, alții arhitecți. Îi venea să strige
către ei: „În cărți e loc pentru toți!”
C. Nu am plănuit şi nici nu am avut de gând vreodată să scriu cărţi pentru copii. Pur şi simplu, a fost
genul ăla de coincidenţă fericită… Pe de o parte, fetiţa mea, Clara, îmi cerea să-i inventez poveşti, seara,
la culcare. De cele mai multe ori nu ieşea nimic coerent, după vreo logică narativă de manual, dar ne
amuzam teribil amândouă şi, în final, reuşeam să o adorm! Pe de altă parte, m-am împrietenit cu
Cristiana Radu în redacţie la Time Out Bucureşti. Ea îşi dorea foarte mult să ilustreze poveşti
contemporane pentru copii şi s-a gândit, citindu-mi blogul din vremea respectivă, că am face o treabă
bună împreună. M-am apucat să scriu o poveste special pentru a-şi încerca Cristiana puterile magice şi
cel mai la îndemână a fost să pornesc de la una dintre istoriile de seară pentru Clara. Desigur, a trebuit
să torn improvizațiile mele somnoroase într-o formă coerentă – şi aşa a ieşit „Domnişoara Poimâine şi
joaca de-a Timpul”. Cartea a stat ceva vreme în sertarul meu şi al Cristianei, mai bine de 5 ani cred, până
când am găsit editor – Curtea Veche Publishing. Şi aşa a început o altă poveste frumoasă şi neaşteptată.
SUBIECTUL I 20 de puncte
3. Ce semnificație are fragmentul: Zăpada care îl purtase la vale spre deznodământul fiecărei
nuvele era bine lustruită de toți cei ce se mai aventuraseră pe-acolo, din rândurile 6-7? 6 puncte
4. De ce crede Pit că romanul Harry Potter pare o carte fără sfârșit? 6 puncte
5. Ce trăsătură a personajului Pit reiese din textul A? Ilustrează cu un exemplu comentat din text.
8 puncte
6. Sakiz Sardunya afirmă că lumea poveștilor e mai distractivă decât cea reală. Tu ce crezi în
legătură cu această comparație? 8 puncte