REZOLVĂRILE

TESTELOR DE AUTOEVALUARE NR. 1-5

TEST DE AUTOEVALUARE NR. 1

1. Conceptul definit este acela de literatură pentru copii. Caracteristici noționale la care se referă
informațiile din text: unicitate, originalitate, putere de simbolizare și semnificare, valoare perenă.
2. Cele două soluții sunt: soluția disjuncției (studiul separat, distinct, disjunct, prin excluziune, al
literaturii pentru copii), respectiv soluția integrării sistemice (studiul sistemic, integrat, prin
incluziune, al literaturii pentru copii). Argumentul pe care se bazează recomandarea pentru soluția
integrată este unul de natură axiologică, vizând valoarea artistică și universală.
3. Mari cărţi ale copilăriei din literatura română, în care autorul evocă, prin eroul copil sau adolescent,
propria-i copilărie: Vasile Alecsandri, Vasile Porojan; Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Ionel
Teodoreanu, În casa bunicilor, Uliţa copilăriei, La Medeleni; Ion Agârbiceanu – Din copilărie;
Lucian Blaga – Hronicul și cântecul vârstelor; Geo Bogza – Jurnal de copilărie și adolescență etc.
4. Operele aparţinând literaturii pentru copii provin din trei surse: (a) sunt scrise în mod special pentru
copii (LC = literatură adresată); (b) sunt accesibile copiilor şi sunt alese de către aceştia, dar nu sunt
scrise special pentru copii (LC = literatură propriu-zisă, valabilă pentru toate vârstele); (c) sunt
scrise de către copii, despre copii, pentru copii (LC = literatură/ lectură de identificare).
5. 3 criterii majore care fundamentează conceptul de literatură pentru copii și tineret: criteriul sistemic,
criteriul axiologic, criteriul accesibilității, criteriul relevanței experiențiale.
 TEST DE AUTOEVALUARE NR. 2
REZOLVARE

1. Scrieri pentru copii și elevi de vârstă școlară mică din literatura română care ar putea fi considerate
„dificile”: George Bălăiță, Întâmplări din Noaptea Soarelui de Lapte; Iordan Chimet, Închide ochii și
vei vedea Orașul; Alexandru Mitru, Legendele Olimpului; Gellu Naum, Cărțile cu Apolodor; Ana
Blandiana, Întâmplări din grădina mea, Alte întâmplări din grădina mea. Scrieri pentru copii și elevi
de vârstă școlară mică care ar putea fi considerate „uşoare”: Poezii de Otilia Cazimir, Poezii de Elena
Farago, Poezii de Constanța Buzea (Cărticică de doi ani, Cărticicică de trei ani, Cărticicică de trei
ani, Cărticicică de trei ani, Cărticicică de trei ani), Rapsodii și balade de George Topârceanu ș.a.
2. Câteva dintre cele mai importante funcţii sau valori ale literaturii pentru copii la care se referă textul
citat: funcția formativă, funcția cognitivă, funcția afectivă, funcția ludică, funcția recreativă și funcția
profilactică (terapeutică).
3. Treptele devenirii lectorale corespunzătoare vârstei preșcolare și vârstei școlare mici, respectiv:
o Treapta a doua: de la imagine la text – lectura preşcolară şi stimularea timpurie a interesului
pentru literatură (3-6/7 ani – copilul-lector şi lectura „analfabetă” (Gellu Naum): lectura după
imagini, lectura lecturii adulţilor etc.);
o Treapta a treia: de la cartea-abecedar la cărţile începutului de drum lectoral – lectorul educat
(cititorul de vârstă şcolară mică, elev în ciclul primar: 6/7-10/11 ani).
4. (a) funcția cognitivă (= informativă, ideatică, conceptuală, referențială, instructivă; (b) funcția
afectivă (= emoțională, expresivă, subiectivă, intersubiectivă); (c) funcția formativă (educativă,
pedagogică, didactică); (d) funcția ludică (= referitoare la joc, recreativă, distractivă, funcţia plăcerii
gratuite) și (e) funcția identitară (construcţia intrapersonală şi interpersonală a sinelui, apartenența
la tradițiile, reprezentările, afinitățile unei anumite comunități umane, la un anumit spațiu al ideilor,
al mentalităților și al valorilor spirituale împărtășite).
5. Tendințele care caracterizează fenomenul literaturii pentru copii la începutul acestui secol sunt
următoarele: (a) reconsiderarea statutului său estetic și (b) extensia sferei sale de cuprindere. Extensia
sferei sale de cuprindere presupune transgresarea, depăşirea limitelor dintre domeniile ficţionale şi
nonficţionale; interferenţa genurilor şi a speciilor literare accesibile copiilor (întrepătrunderea,
contaminarea, sinteza caracteristicilor); amalgamarea (amestecul, fuziunea), noile aliaje ale formelor
şi funcţiilor literare; întrepătrunderea şi relocarea atribuţiilor specifice diferitelor instanţe literare –
instanţele producerii, respectiv ale receptării mesajului literar.
 TEST DE AUTOEVALUARE NR. 3
REZOLVARE

1. Specia literară este fabula, specie a genului epic care are un conţinut satiric şi alegoric, din care se
desprinde o pildă, o învăţătură sau o morală („tâlcul” intenționat al mesajului), povestirea alegorică şi
morala fiind cele două părţi constitutive ale structurii scrierii. Fabula este una dintre cele mai vechi
specii literare, fiind considerată o specie literară „didactică”, pentru virtuțile ei formativ-educative.
2. Între criteriile de selecție a a textelor aparținând speciilor literare accesibile copiilor reținem criteriul
estetic (valoarea artistică), relevanța experiențială (adecvarea la vârstă) și accesibilitatea limbajului.
3. Legendele etiologice, fie acestea de tip comentator sau explicativ, realizează o investigare a
universului fizic (sunt legende despre spațiul terestru sau cosmic (stele, lună, văzduh, pământ, om
etc.). În legendele etiologice se explică un fapt real printr-o cauză fantastică, privitoare la originea
anumitor stări sau realități naturale. În cadrul lor sunt incluse legendele geografice și legendele despre
păsări şi flori. Toate reprezentările imaginare din legendele etiologice au o puternică funcţie
identitară, care poate fi considerată funcția predominantă a acestui tip de legendă. Legendele
etiologice actualizează mai ales funcția cognitivă (sunt o cale de cunoaştere a spiritualităţii diverselor
popoare), funcția afectivă (pot trimite la legătura afectivă a copiilor cu locurile natale), funcția
cronotopică (legendele etiologice geografice pot evoca spaţiul şi timpul familiar al copilăriei) și
funcția identitară: legendele etiologice trezesc sentimentul apartenenţei la o anumită comunitate
umană (valori, tradiţii, mentalități, reprezentări, afinităţi etc.), sunt expresia unei spiritualizări a
locurilor şi a unor stări de lucruri pentru a căror origine oferă explicații ficționale.
4. Unul dintre impasurile specifice abordării textului literar de către cititorii de vârstă şcolară mică este,
de regulă, nevoia de consens în privinţa modului de a înţelege textele literare recomandate, mai ales
datorită credinței iraționale a copiilor că mesajele textelor literare recomandate au sensuri ascunse,
misterioase, încifrate, greu accesibile.
5. 1. Dificultate cognitivă foarte mare; 2. Dificultate lexico-semantică și referențială foarte mare; 3.
Dificultate culturală și pragmatică mare.
 TEST DE AUTOEVALUARE NR. 4
REZOLVARE

1. Exemple de „receptare productivă” a creaţiilor literare pentru copii, ca transpuneri ale mesajului unor
opere literare în limbajul artistic cinematografic: ecranizări după Dumbrava minunată de Mihail
Sadoveanu, Amintiri din copilărie și Povestea lui Harap Alb de Ion Creangă, Toate pânzele sus! de
Radu Tudoran, Cireșarii de Constantin Chiriță, Păcală de Petre Dulfu.
2. 5 texte din 10 care ilustrează tot atâtea specii literare diferite (sunt subliniate 7 specii diferite) şi câte
un alt exemplu pentru fiecare specie literară recunoscută: 1. versuri cântate; 2. proverbe; 3. cântece-
formule; 4. frământări de limbă (jocuri de cuvinte); 5. versuri cântate; 6. ghicitori; 7. recitative-
numărători; 8. proverbe; 9. zicători; 10. frământări de limbă (jocuri de cuvinte).
Exemple alternative:
1. „Coroana e rotundă,/ Rotundă e şi luna,/ Frumoasă e şi fata/ Pe care o iubesc.”
2. „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul!”
3. „Ieşi, soare, din închisoare/ Că te-aşteaptă-o fată mare/ Cu cercei de ghiocei,/ Cu salbă de nouă lei;//Ieşi,
soare, din închisoare / Că te tai/ C-un mai,/ C-un pai,/ Cu sabia lui Mihai.”
4. „Stă trântit Tândală-n tindă, Trândav trântorul se-ntinde.”
5. „Eşti o floare, eşti un crin,/ Eşti parfumul cel mai fin,/ Şi ca semn că te iubesc/ Eu mai jos mă iscălesc.”
6. „Lună nouă în păr bălai,/ Ai grijă să nu te tai!”
7. „Enten, tina,/ S-o raca, bina,/ Sao raca tica ta,/ Blen, belen, buş,/ Ouă cu albuş/ Şi cu gălbenuş/ Pentru
căţeluş!”
8. „Buturuga mică răstoarnă carul mare.”
9. „Ruptă din soare de frumoasă!”
10. „Vine stârcul de la baltă / Cu cinci stârgiogăţei./ Stârc, stârgiogăţel, / Mai stârgiogăţel niţel. ”
3. Reordonarea seriei de proverbe din una dintre structurile aforistice complexe date (1-3), potrivit
logicii tiparului argumentative dat: I. Premisa; II. Teza; III. (eventual) Antiteza; IV. Sinteza (o
concluzie sau mai multe):
1. I. [Premisa: o constatare] Bătrâneţea-i cu poveţe,/ tinereţea-i ca să-nveţe; II. [Teza] Tinereţea de n-ar
fi,/ n-ai avea ce-ţi aminti; III. [Antiteza] De-ar fi numai tinereţe,/ cine ar mai da poveţe?; IV. [Sinteza] Ce înveţi
la tinereţe/ foloseşti la bătrâneţe;
2. I. Din părinţi/ se trag şi copii răi şi copii cuminţi; II. Copilul de cu vreme mustrat/ ajunge bărbat/ şi dă
şi altora sfat; III. Din copiii dezmierdaţi/ nu se-aleg niciodată bărbaţi; Cine-şi ceartă copiii-n tinereţe,/ nu
plânge la bătrâneţe;
3. I. Copilul are un car de picioare/ şi toate-s umblătoare; II. Copilul zglobiu îi ca argintul viu; III.
Copilul şugubăţ dă prin băţ; IV. De copii şi moartea fuge,/ cu pietre să n-o alunge.
4. Textele date aparțin următoarelor specii literare accesibile copiilor: 1. Versuri recitate; 2. Proverbe
propriu-zise; 3. Recitative-numărători paralele; 4. Cântece-formule; 5. Ghicitoare. Figura de stil
dominant care structurează ultimele 3 texte este: 3. Enumerația sau paralelismul; 4. Invocația; 5.
Alegoria sau metafora.
5. Este vorba despre un proverb imperativ, ai cărui termeni cunosc o dispoziție logică ternară: I. o
persoană (care dă un sfat, îndemn, povaţă); II. o comportare (contra)indicată (o acţiune, o atitudine);
III. un element de relaţie (un context, o situaţie concretă, o împrejurare, un agent, o condiţie etc.).
 TEST DE AUTOEVALUARE NR. 5
REZOLVARE

1. 3 vârste ale literaturii române SF pentru copii și tineret: 1. Vârsta precursorilor anticipaţiei româneşti
sau de la literatura fantastică, la literatura ştiinţifico-fantastică; 2. Pionierii anticipaţiei româneşti sau
vârsta avântului tehnologic şi de popularizare a ştiinţei („tehnicismul cincizecist”); 3. „Vârsta de aur”
a anticipaţiei româneşti, din cea de-a doua jumătate a secolului XX; 4. Începutul secolului XXI (SF-ul
tehnicist, SF-ul estetizant, science-fantasy).
2. 3 genuri sau tendințe ale literaturii SF contemporane, cu exemple din literatura română pentru copii și
tineret: SF MILITAR , SF APOCALIPTIC, SPACE OPERA SF, SCIENCE-FANTASY, MISTIC SF.
Pentru bogate exemplificări, vezi Syll., Modulul V, p. 225-227.
3. 3 domenii tematice care conferă S.F.-ului individualitate de gen şi statut literar original: „Războiul
lumilor”, „Universul paralel” şi paradoxurile spaţiului cu n dimensiuni, „Călătoria în timp”. 3
categorii de personaje-tematice specifice literaturii SF pentru copii și tineret: Extraterestrul, Mutantul,
Roboţi şi androizi, Mințile colective, Supraoamenii ș.a.
4. 3 funcţii sau valori generale ale literaturii SF pentru copii și tineret în basmul SF Agerul pământului
de I.C. Vissarion: funcția cognitivă, funcția formativă, funcția inițiatică, funcția de orientare
existențială, funcția de aspirație spre ideal ș.a.
5. Criterii care disting apartenenţa celor trei fragmente de text date fie la genul ştiinţifico-fantastic (SF),
fie la genul fantastic (F = Fantasy) al literaturii pentru copii şi tineret: A. și C (=SF) – Criterii:
dimensiunea textual-tematică tipologică, dimensiunea spaţiului (opoziţia alegoric – non-alegoric);
dimensiunea timpului (opoziţia trecut-viitor); dimensiunea cognafectivă (opoziţia dintre valorizări
diferite: curiozitate-frică); B. (=F) – Criterii: dimensiunea timpului (opoziţia trecut-viitor);
dimensiunea cognafectivă (opoziţia dintre valorizări diferite: curiozitate-frică).