AGATHA CHRISTIE

CUŢITUL ÎN CEAFĂ

O seară la teatru
Lumea uită uşor: indignarea intervenită cu ocazia asasinatului lui George Alfred
Saint-Vincent Marsh, baronul Edgware, s-a spulberat deja pentru a lăsa loc noilor
evenimente.
În timpul procesului, numele prietenului meu Hercule Poirot n-a fost citat niciodată,
îndeplinindu-i-se astfel propria dorinţă de a rămîne în umbră. El era mulţumit dacă laurii
puteau fi decernaţi altora.
Poirot considera această afacere ca un eşec şi, de altfel, repeta oricui vroia să-l asculte,
că orice reflecţie cu totul întîmplătoare a vreunui trecător de pe stradă l-ar fi îndrumat pe
pista cea bună.
În acelaşi timp, pentru a descoperi întregul adevăr în această dramă, era nevoie de
geniul lui Hercule Poirot, căci fără el, această crimă ar fi rămas probabil nepedepsită.
Apreciez momentul cînd a venit la mine dezvăluindu-mi toate detaliile acestei întîmplări
tenebroase şi sînt sigur că astfel voi satisface din plin dorinţele unei persoane încîntătoare
care a fost implicată.
Îmi amintesc de seara cînd, aşezat în micul, cochetul şi atît de ordonatul salon al lui
Poirot, ascultam relatările acestuia cu privire la moartea lordului Edgware.
Precum celebrul detectiv belgian, voi începe şi eu cu reprezentaţia ce a avut loc în luna
iunie a anului trecut, într-un teatru londonez, unde vedeta americană - Carlotta Adams -
atrăgea mulţimea.
Cu un an în urmă, Carlotta Adams dăduse două matinee care aveau să obţină un succes
triumfal. În momentul în care-mi încep istorisirea, ea îşi ducea la bun sfîrşit un angajament
pe trei săptămîni ce avea să se încheie a doua zi.
Carlotta excela în sketchuri în care juca singură, fără schimbări de costume sau de
decoruri. Părea a fi capabilă de a se exprima în orice limbă cu aceeaşi uşurinţă. Una dintre
scenetele sale se petrecea seara, într-un hotel cosmopolit, ea interpretînd pe rînd rolurile cele
mai variate: turişti americani sau germani, diferiţi membri ai unei familii engleze aflate în
călătorie, nobili ruşi ruinaţi, servitori stilaţi... Toate aceste personaje se încarnau în ea,
succesiv, cu o uluitoare veridicitate, sub ochii fascinaţi ai publicului.
În seara cu pricina, termina cu un număr intitulat: "Cîteva imitaţii".
Aici, de asemenea, era incomparabilă. Trăsăturile sale, lipsite de orice machiaj, se
ştergeau brusc pentru ca să formeze imediat caricatura unui om politic, a vreunei mondene
celebre sau a unui star de renume. În cîteva fraze zugrăvea trăsăturile sau maniile
personalităţii alese ca model.
Una dintre ultimele sale imitaţii fuse cea a lui Jane Wilkinson, o actriţă new-yorkeză
foarte frumoasă şi de mare talent, apreciată în mod deosebit la Londra. Carlotta a reprodus-o
de-o manieră uimitoare, cel puţin pentru mine, admirator frecvent al comedienei americane.
În această seară, ascultînd-o pe Carlotta, regăseam cu emoţie această voce caldă cu un
timbru puţin grav... acest gest lent al mîinii care se deschidea şi se închidea... acea bruscă
mişcare a capului aruncînd părul pe spate la sfîrşitul triadelor dramatice.
Ştiam că în urmă cu trei ani, Jane Wilkinson se căsătorise cu lordul Edgware, bărbat
foarte bogat, dar mai ales original. Zvonul zburase că ea l-ar fi părăsit după numai cîteva luni.
Se mai zicea că, la un an şi jumătate după căsătorie, ea turnase un film în America şi că de-a
lungul ultimului sezon teatral cunoscuse un viu succes la Londra.
Urmărind imitaţiile foarte reuşite, dar poate un pic caustice ale Carlottei Adams, mă
întrebam ce puteau gîndi personalităţile "puse pe tavă". Se bucurau de această publicitate
gratuită? Sau erau înmărmurite de această etalare a defectelor lor?
Mi se părea că în locul persoanelor astfel vizate, aş fi încercat un sentiment foarte acut
de ciudă ― ascunzîndu-le, bineînţeles. Trebuie să posezi un spirit nu te ase. "lare de indiferentă
ca să caricaturi atît de nemijo-
capul, am Vfeut foZoT?T de mine- *"'<£ »l aplecat înfară r u dl" Spatele meu> cu diw
Persoana ]uaa £ ^ Hbli2eie întredeschise,
fdfware, cunoscută mJbTH1 de CarIotta-- 'adv de Jane WiJkinSOn ine de Puhl* ™b sub

numele
Am constatat tă: Jane Wil

„
£0Sebită de spectacolul luă s
craJ ^ aplecă spre ^ un 2eu grec şi j Pe ecran decît la
^ cu călcht
Ie?: U"tînăr frumos 1 " ^ famiIiar
 d
dea

de asemănătoare
L
:
Crezut

ve-
soane. I-am atras atenţia lui Poirot, fiindcă un cuplu tocmai se aşezase foarte aproape de
noi. Văzusem deja chipul femeii, dar nu reuşeam să-i atribui vreun nume.
Deodată o identificai pe CarIotta Adams. Purta o rochie neagră foarte discretă şi
fizionomia nu oferea nimic care să-ţi atragă în mod deosebit atenţia. Trăsăturile sale mobile şi
sensibile se pretau foarte bine artei de a mima: fiind lipsite de un caracter personal, luau uşor
expresia unui alt chip.
Îl făcui părtaş al reflecţiilor mele pe Poirot. El mă asculta cu capul plecat, înclinat uşor
înspre mine, dar în acelaşi timp ochiul său observa alternativ cele două mese în discuţie.
- A! E lady Edgware! Am văzut-o adesea jucînd. O femeie frumoasă!
- Şi nu mai puţin o actriţă perfectă.
- Posibil!
- Nu pari prea convins.
- Totul depinde de rolul care îi este rezervat. Dacă este centrul piesei, dacă totul se
raportează la ea, atunci devine inegalabilă. Dar mă îndoiesc că ar face faţă convenabil unui
rol secundar sau unei "Utilităţi" - cum se obişnuieşte să se spună. Mi se pare că face parte
dintre acele femei pentru care nimic nu există în afară de ele însele... Aceste femei se expun la
grave pericole, adăugă el după o pauză.
- Ce pericole? îl întrebai, surprins.
- Acest cuvînt te miră, dragul meu. II menţin
.. J-am mărturisit ]„; P
nu
draS"'

divin.
rt
^u, modest/ Perfect ^
10
sei pe un ton sec.
- Deci nu vrei să rişti o părere despre Carlotta Adams?
- E o actriţă. Ce-aş adăuga în plus?
- După tine, viaţa ei nu prea e presărată cu pericole ca cea a lady-ei Edgware?
- Noi toţi ne strecurăm printre piedici, observă Poirot cu o voce gravă. Pe drumul nostru,
răul se tine adesea în ambuscadă. Dar în ceea ce o priveşte pe doamna Adams, ea va triumfa,
graţie a două motive: nu-i lipseşte prezenţa de spirit, şi, fără îndoială ai remarcat deja, e
evreică.
Acest detaliu, mărturisesc, mi-a scăpat. Sesizam acum pe faţa sa urme de origine
semită.
- Prevăd acolo mari şanse de succes, continuă Poirot, numai dacă va fi atentă: un
obstacol o poate face să clacheze.
-Care?
- Dragostea exagerată pentru bani.
- Fiecare dintre noi poate da în această boală.
- Sînt de acord. în acelaşi timp, noi doi cîntărim pentru" şi "contra" înainte de a acţiona
şi nu ne-am lăsa ghidaţi de simpla dorinţă de a îngrămădi bani. Tonul serios al lui Poirot mă
făcu să zîmbesc. Fără a se emoţiona, micul detectiv belgian reluă:
- Criminologia implică studiul psihologiei. Detectivul nu se apleacă numai asupra
actului asasinului, el încearcă să descopere mobilul care a dus la acest act. Mă asculţi,
Hastings?
L-am asigurat de atenţia mea completă.
11
te gîndeşti decît"inaZ^^ °anchetă'tu nu «rabeştisăidentifici "a'enaJă a afacerii- Mă scrumul
feăriIo*£ ^nte^ digitale, să analizez stu*a mai bine urTeh T* pe bur(ă PentIU a aşadar, niciodată Spk
Nu v^ înţelege, Jn<%i, descopăr muX? intr'Un f° toIiu> cu oc^' me- Văd cu ochii minlr1 ^ S° lu}ia UIlei PJobIe-

^^^fotol^;^^!" fo»?t. Cînd mă afund

se Poate produce dlcî Z^^'pentru ™e nu
- Am observat "ngf
dimpotrivă, crtitril ln loc de a aluneca pe "ai pasiOnant deacf(e
funcfionezemici] CtaJe P^ea împrăştia ceata c°nduce spre adevăr^
'pentru rfenoraen.
h% un ^«^ent dat, Sa funcP"one2e febril - somnului. Ce altceva e /a!fa^brală! Fă să
 g E]e singure 'ncert^dinea sf te

acee^i temaT noastră.

Ce"^"-

asupra Cea mai

doamnă
Poirot, făcînd un vădit efort pentru a părea indiferent.
- Cred mai degrabă că e vrăjită de eleganţa
mustăţii tale.
Cu un gest discret, Poirot îşi mîngîie acest oi na-ment al chipului său.
- Nu cunosc alta mai frumoasă. "Peria voasti ă de dinţi" pe care aţi adoptat-o mi se pare
o crimă împotriva bunei şi generoasei Naturi. Lasă-ţi deci să crească mustăţile în întregime,
Hastings.
- Priveşte! l-am întrerupt. Doamna se ridică şi se îndreaptă înspre masa noastră!
Poirot se ridică şi salută. Eu, la fel.
- Domnul Hercule POIROT, nu-i aşa? zice vocea melodioasă a lui Jane Wilkinson.
- El însuşi, pentru a vă servi, doamnă.
- Aş vrea să vă vorbesc, domnule Poirot.
- Vă ascult, doamnă. Luaţi loc, vă rog.
- Nu, nu aici. Putem urca în apartamentul meu, dacă sînteţi amabil.
Bryan Martin o urmări şi zise deodată:
- Jane, aşteaptă cel puţin pînă la sfirşitul mesei. Noi nu sîntem decît la început...
Domnul Poirot, de asemenea.
Jane Wilkinson nu se lăsă prea uşor îndepărtată
de la ţelul său:
- Ce importanţă are, Bryan? Ne vom muta cu toţii la mine. Fii bun şi dă-i ordinele şefului
de hotel... Aşteaptă, Bryan!
13
în momentul în care acesta se îndepărta, e grăbi în urma lui Bryan, şi cu o sprinceana
inci tată, îşi întoarse capul. Tînăra femeie îi vorbi pe u ton decisiv, iar el cedă ridicînd din
umeri.
O dată sau de două ori în timpul acestei discuţii > fulger, Jane îşi întoarse privirea înspre
_ Cari o Ua Adams; cuvintele sale cuprindeau oare şi aceasta faţă a lui Jane? Jane reveni la
noi. - Să urcăm repede, zise.
. Şi, fără să se sinchisească dacă invitaţia ne convenea sau nu, ne îndrumă spre lift.
- Domnule Poirot, reluă ea, şansa mă favorizează pentru că v-a scos în calea mea în
seara asta. Nu ştiu cărui sfînt să-i mulţumesc că v-am observat la masa vecină... (Aici s-a
întrerupt pentru a-i spune liftierului:) AI doilea etaj!
- Dacă vă pot fi de folos cu ceva... începu Poiiol.
- Sînt sigură. Mi s-a spus că sînteţi un om fantastic.
La etajul al doilea, Jane Wilkinson ne-a însoţit de-a lungul culoarului şi ne-a introdus
într-unui din J apartamentele cele mai luxoase ale hotelului Savoy. Aruncîndu-şi capa de
blană albă pe un scaun şi poşeta ornată cu pietre preţioase pe masă, actiiţa se afundă într-un
fotoliu şi declară:
- Domnule Poirot, trebuie să scap de soţul meu!
14
II
Cina
- Să vedem, doamnă: a despărţi o femeie de bărbatul său nu intră numai în atribuţiile
mele, răspunse Poirot, după un prim moment de surpriză.
- Mă îndoiesc.
- Adresaţi-vă mai bine unui avocat.
- Pentru nimic în lume! Am consultat o sumedenie de oameni ai legii, cinstiţi sau vicioşi,
dar nici unul dintre ei nu mi-a dat un sfat util. Ieşiţi de după dosarele lor, nu au nici un punct
comun!
- Şi credeţi că eu am? Ea zîmbi.
- Se pare că dumneavoastră sînteţi dreptatea în carne şi oase.
- Să admitem că sînt inteligent, zise Poirot. De ce-aş nega-o? Dar afacerea
dumneavoastră nu intră în sfera mea.
- E vorba de o problemă care trebuie rezolvată. O problemă foarte complicată, dacă nu
sînteţi omul care să se ferească de dificultăţi.
- Permiteţi-mi să vă felicit pentru perspicacitate, doamnă. Dar vă repet, nu mă ocup de
anchete pentiu
15
U"mi inSpiră decît

- Dragul meu domn, nu e vorba de a-mi spiona soţul, doresc numai să mă despart de el
şi vă rog sa-rm indicaţi un punct de plecare
 Poirot se gîndi. La un moment dat vorbi, dar tonalitatea vocii sale se schimbase.
- Mai întîi, doamnă, de ce vreţi să vă despărţiţi de lordul Edgware?
- Vreau să mă recăsătoresc. Ce alt motiv aş putea avea?
-Nu este posibil să obţineţi un divorţ în bună a înţelegere? I
-Nu-mi cunoaşteţi soţul, domnule Poirot Este F nu ştiu cum să mă exprim. Este bizar...
Nu ignoraţi, • desigur, că prima sa nevastă a părăsit fugind doini-; ciJiul conjugal,
abandonînd un copil de trei Juni Niciodată n-a consimţit să divorţeze, iar nenorocita a murit
după o vreme în străinătate. Atunci m-a luat in căsătorie. Prezenţa sa mi-a devenit repede,
insuportabila, îmi inspira teamă. L-am părăsit şi am plecat în Statele Unite. Nu am nici un
motiv va abH pentru a obţine divorţul, iar el nu vrea să-l intenteze E un dezechilibru, cred...
Cl

- în cîteva state ale Americii, vi se acordă cu uşurinţă divorţul, doamnă.

CU

- Da, dar n-ar avea nici o valoare vreau să mă s,abilesc „• „ „,, *££
- şi cine e viitorul soţ?
16

- Ducele de Merton.
Rămăsei stupefiat. Ducele de Merton era disperarea mamelor care aveau fete de măritat.
Tînăr rigid şi credincios, ducînd o viaţă ascetică, fusese dominat în întregime de mama sa,
faimoasa ducesă de viţă nobilă. Trecea drept un om cu gusturi artistice şi colecţiona
porţelanuri chinezeşti. Se spunea că este un misogin convins.
- Ne iubim! declara Jane pe un ton sentimental. Niciodată n-am întîlnit un om mai
fermecător, iar castelul Merton este o minunăţie. Odată căsătorită, voi părăsi scena. Teatrul
nu mă atrage deloc.
- Aşteptînd, remarcă cu o voce seacă, Poirot, lordul Edgware reprezintă un obstacol în
calea acestor proiecte romantice.
- Da... vedeţi acum în ce încurcătură mă aflu... Dacă ne aflam cel puţin la Chicago,
continuă ea pe un ton foarte liniştit, aş fi putut face să dispară acest obstacol fără probleme,
dar din cîte ştiu, în ţara asta nu se recurge la ucigaşi plătiţi, nu-i aşa?
- In această ţară, doamnă, i se recunoaşte dreptul la viaţă oricărei fiinţe umane.
- Rămîne de văzut dacă asta e un lucru bun, domnule Poirot. Ţara dumneavoastră,
bănuiesc, nu s-ar purta mai puţin uman odată descoperite cîteva dedesubturi politice. Iar în
ce-l priveşte pe lordul Edgware, pot să afirm că moartea sa nu ar putea fi considerată ca o
pierdere pentru umanitate.
Se auzi o bătaie în uşă. Un băiat intră cu cîteva
17
platouri. Jane continua, fără a se sinchisi de prezenţa acestuia:
- Domnule' Poirot, dar nu vă cer să-l ucideţi pentru a-mi face plăcere.
- Mulţumesc, doamnă.
- încercaţi să-l faceţi să înţeleagă şi îndemnaţi-l să divorţeze. Gîndiţi-vă bine, domnule
Poirot, sînt sigură că veţi găsi un motiv oarecare. (îşi fixă ochii săi mari, albaştri asupra
prietenului meu şi încheie cu o voce dulce):
- Vreţi să mă vedeţi fericită, nu-i aşa?
- Dar eu vreau ca toată lumea să fie fericită! o asigură Poirot cu prudenţă.
- Evident, dar nu-i vorba aici de toată lumea. Pentru moment mă gîndesc la mine... Mă
credeţi egoistă? Nu! Dar nu suport ideea că într-o zi aş putea fi nefericită... Iar dacă nu
consimte să divorţeze... sau dacă nu moare... Voi fi condamnată la o viaţă mizerabilă... Mi-aş
dori mai mult să-l ştiu mort... Aş fi astfel eliberată odată pentru totdeauna.
îl privi pe Poirot şi continuă, ridicîndu-se, ca şi cum ar fi auzit paşi pe culoar:
- Pot să contez pe dumneavoastră, nu-i aşa? Dacă nu...
- Dacă nu, doamnă?
- Iau un taxi şi îl voi răpune chiar eu! declara zîmbind.
Dispăru în camera vecină tocmai în momentul cînd îşi făceau apariţia Bryan Martin,
Carlotta
18
Adams şi însoţitorul ei, precum şi încă o pereche care luau cina cu ei.
- Unde e Jane? Vroiam să-i anunţ rezultatul pregătirilor pe care m-a rugat să le fac, zise
Bryan.
Jane apăru în cadrul uşii cu un ruj în mînă.
- Iată-vă! exclamă ea. E minunat! Doamna Adams, am fost atît de mişcată de talentul
dumneavoastră, încît ardeam de dorinţa de a vă cunoaşte. Vreţi să intraţi aici, ne va fi mai
uşor să discutăm, în timp ce îmi voi reînnoi puţin machiajul.
Carlotta o urma, iar Bryan Martin se instala într-un fotoliu.
- Deci domnule Poirot, iată-vă prins! Prietena noastră Jane v-a convins să-i fiţi alături?
Credeţi-mă, trebuie să-i cedaţi imediat. Nu înţelege cuvîntul "nu".
 - Probabil că nu i s-a spus niciodată. Bryan Martin îşi aprinse o ţigară.
- Jane e o femeie cu un caracter uimitor. Nu respectă pe nimeni şi nimic. Pentru ea
există un singur lucru pe pămînt: plăcerile ei. (zîmbi) Va ucide orice persoană care-i va sta în
cale... şi va născoci o ultimă injustiţie dacă, găsită în flagrant delict, ar fi condamnată. în rest
n-ar face nimic pentru a-şi ascunde crima!...
- Aşadar, o cunoaşteţi bine? întrebă Poiiol, pri-vindu-l pe Bryan Martin cu o curiozitate
care-mi păru singulară.
19
- Din păcate, da!... Nu sînteţi de aceeaşi părere cu mine? i-o aruncă actorul cuplului
Widburn.
- Cert este că Jane e o femeie cu personalitate, piţigăie doamna Widburn. Dar, în sfîrşit...
In acest moment, Jane sosi din cealaltă cameră, urmată de Carlotta Adams... Fără
îndoială că Jane îşi refăcuse machiajul, spre întreaga ei satisfacţie. Pentru mine era exact ca
şi înainte, neputîncl deveni mai frumoasă decît era în realitate.
Cina fusese foarte veselă. în acelaşi timp, aveam impresia că pluteau în atmosferă cîţiva
curenţi subtili ai căror sens exact îmi scăpa.
Nu intenţionam vreun moment s-o cred responsabilă pe Jane Wilkinson. Era suficientă
o singură idee să-i populeze spiritul, iar pentru moment, satisfăcută că obţinuse întrevederea
dorită cu Poirot, se arăta foarte veselă. O invitase pe Carlotta din pur capriciu, mă gîndeam, şi
din simplul motiv că se amuzase atît pe seama imitaţiei realizată de tînâra femeie.
- Cui să-i impuţi, deci, această senzaţie bizară şi neliniştitoare?
Pe rînd, îmi observai atent convivii.
Bryan Martin? Acest tînăr părea plin de preţiozitate. Nu trebuia pusă aceasta pe seama
calităţilor sale de vedetă a ecranului?... a unei trufii actoriceşti graţie căreia, actorul continua
să joace şi în viaţa de toate zilele?
Carlotta Adams începuse prin a fi naturală.
20
Acum, cînd puteam să o studiez de-aproape, descopeream în ea o tînără persoană calmă,
cu o voce armonioasă. Poseda un şarm discret, mai mult de ordin negativ, care consta mai
degrabă, în absenţa oricărei note discordante. însăşi fizicul ei îmi sugera ceva negativ: păr
negru, ochi de un albastru clar, ten mat şi gura mobilă. în concluzie, o persoană simpatică,
dar greu de recunoscut, întîlnind-o îmbrăcată într-o toaletă oarecare.
Acceptase cu o plăcere evidentă complimentele şi cuvintele lui Jane. Dar, la un moment
dat, avusese o schimbare bruscă a expresiei. O privea pe Jane care tocmai îşi întoarse capul
pentru a-i vorbi lui Poirot. în ochii tinerei femei desluşii o ostilitate marcată foarte clar. Să fi
fost gelozie profesională? Jane era o actriţă aflată în culmea succesului, în timp ce doamna
Adams de-abia urca treptele acestei glorii...
îmi aţintii atenţia, apoi, asupra celorlalţi trei convivi. Ce să spui despre domnul şi
doamna Widburn? El, un arac, iar ea un turn, blondă, pretenţioasă, îmi dădeau impresia
oamenilor bogaţi care sînl pasionaţi de universul teatral despre care vorbesc încontinuu.
Avînd în vedere lunga mea absenţă din Londra nu eram la curent cu ce se juca în teatrele
londoneze.
Ultimul dintre comeseni era un tînăr brunet, cu faţa rotundă şi calirată, care o însoţea
pe Carlotta Adams. De la început îl bănuiam de o mare lipsă de
21
sobrietate, ca să constat, în sfîrşit, că absorbea o cantitate cam mare de şampanie.
în prima parte a mesei, păstra un morman de tăcere şi aerul bosumflat al unuia care se
simţea ofensat. Spre sfîrşit, mi se destăinui ca unui vechi prieten:
- Mă înţelegi, nu-i aşa, bătrîne? Sesizezi bine situaţia, ai? Vezi, dacă o femeie îţi face
reproşuri neîncetat şi îţi dă peste cap toate proiectele, fără ca vreodată să-i fi spus un cuvînt
mai dur... O vezi pe asta de aici: familie puritană, americani sută la sută... A! pentru aşa ceva
e o fetiţă bună!... Aşa, unde rămăsesem?
- Spuneai că nu eşti de-al lor.
- Doamne fereşte! A trebuit să-mprumut costumul ca să-i ofer ei seara asta! Iată, sînt
atîţia ani şi trebuie să împrumut bani... este o legătură între noi...„nimic foarte serios!... Tuşi
cu mine... Tu şi cu mine... Dar cine dracu eşti tu, bătrîne?
- Mă numesc Hastings.
- Nu se poate! Puteam să jur că vorbesc cu vechiul meu prieten Spencer Jones! Bătrînul
Spen-cer Jones! Ultima dată cînd l-am întîlnit l-am tapat de cinci lire. Vrei părerea mea:
oamenii se aseamănă al dracului între ei, iar noi sîntem o bandă de chinezi, şi nu vom fi în
stare s-o recunoaştem niciodată .unii faţă de alţii.
Ridică trist capul, apoi înghiţi o gură de şampanie.
22
- Orice s-ar întîmpla, nu mă voi da niciodată pe un negru!
Se pare că această remarcă i-a dat o satisfacţie vie.
- Iau întotdeauna din viaţă ce are ea mai bun, dragă prietene. Nu trebuie să-ţi faci
probleme! Mai tîrziu, cînd voi fi ajuns, să zicem şaptezeci şi cinci sau optzeci de ani, voi fi
bogat. In acel moment, unchiul meu va fi mort şi voi putea să-i înapoiez costumul.
Zîmbi la acest gînd. Părea beat, dar simpatic. Carlotta Adams îl fila cu coada ochiului, şi,
după o privire scurtă, se ridică de la masă.
- E frumos din partea dumneavoastră că aţi acceptat să urcaţi în apartamentul meu, îi
spuse Jane. Ador aceste reuniuni improvizate. Dumneavoastră?
- Eu nu, răspunse sec doamna Adams. Eu mă gîndesc întotdeauna înainte să întreprind
ceva. Aceasta mă scuteşte de multă plictiseală.
- Oricum ar fi, rezultatele vă dau dreptate, îi spuse Jane cu politeţe. Niciodată n-am rîs
atît de bine ca la reprezentaţia din seara asta.
Trăsăturile Carlottei se destinseră.
- Cît de amabilă sînteţi! Ca toate debutantele am nevoie de încurajări.
- Carlotta, spuse, cu o voce grizonată, însoţitorul său, dă bună seara la toată lumea.
Mulţumeşte-i mătuşii Jane pentru această cină suculentă şi să plecăm.
23
Se întoarse de două ori pentru a nimeri uşa. Carlotta se străduia să-l urmeze. Jane
Wilkinson ridică din umeri.
- Ce l-o fi apucat să-mi spună "mătuşa Jane"?
- Draga mea, nu-i da atenţie, zise doamna Wid-burn. Deşi tînăr, acest băiat dă
speranţe în arta dramatică. Nu s-ar zice astăzi, nu-i aşa? E trist cînd vezi că debuturi
atît de promiţătoare, eşuează într-un mod lamentabil... Şi acum, Charles şi cu mine
trebuie să ne întoarcem.
Soţii Widburn plecară, iar Bryan Martin îi însoţi.
- Ei bine, domnule Poirot? Poirot îi zîmbi actriţei.
- Ei bine, lady Edgware?
- Vă implor, nu-mi spuneţi aşa. Lăsaţi-mă să uit acest nume, sau o să vă cred omul
cel mai insensibil din întreaga Europă!
- Şi totuşi n-am o inimă de piatră.
După părerea mea, Poirot băuse un pic mai multă şampanie, poate o cupă în plus.
- Deci ne-am înţeles, dragă domnule Poirot! Veţi merge la soţul meu şi-l veţi
convinge să-mi urmeze calea?
- Da, voi merge să-l văd, promise Poirot fără a se compromite.
- Şi dacă nu vrea s-audă nimic, cum prevăd, vă imaginaţi un alt mijloc? Nu se zice
că sînteţi omul cel mai fin din Anglia?
- Doamnă, cînd e vorba de sufletul meu, vorbiţi-
24
mi de Europa întreagă, dar în ceea ce priveşte fineţea mea, limitaţi-vă comparaţia la
Anglia.
- Dacă veţi reuşi, vă voi proclama omul cel mai remarcabil din tot universul!
- Doamnă, nu vă promit nimic. Cu un interes pentru natura psihologică, mă voi strădui
să obţin o întîlnire cu soţul dumneavoastră.
- Asta e, analizaţi-l "psihologic"! Nu veţi putea să-i faceţi decît bine. Esenţialul este să-mi
aduceţi un rezultat bun! Sînt îndrăgostită, domnule Poirot!...
Cu un aer visător, ea adăugă:
- Gîndiţi-vă ce surpriză senzaţională va produce anunţul căsătoriei mele cu ducele de
Merton!
25
III
Omul cu un dinte de aur
Cîteva zile mai tîrziu, în timp ce ne luam dejunul, Poirot îmi întinde o scrisoare pe care
tocmai o deschisese.
- Ce părere ai despre asta, dragul meu? Biletul venea din partea lordului Edgware; în
stilul bref şi sec care-l caracteriza, soţul lui Jane Wilkinson îi dădea întîlnire lui Poirot a
doua zi la ora 11.
Nu m-am arătat surprins. Nu mă gîndeam că Poirot are intenţia de a-şi ţine promisiunea
făcută actriţei.
- A, nu, dragul meu, nu e numai efectul şampaniei!
- Departe de mine ideea asta!
- Ba da... în sinea ta ţi-ai zis: pentru a-i face pe plac gazdei sale, bietul bătrînel şi-a luat
un angajament pe care nu .are de gînd să-l respecte. Să ştii, bunul meu prieten, cuvîntul lui
Hercule Poirot e sacru.
Pronunţînd aceste ultime cuvinte, îşi luă un aer foarte demn.
- Bineînţeles, nu m-am îndoit nici o clipă, încer-
26
cai să-i răspund. Dar mă îndoiam că spiritul tău n-a fost puţin... cum să-ţi spun...
influenţat...
 - Nu am obiceiul să-i permit spiritului meu să se lase "influenţat", folosind expresia ta.
Cea mai bună şampanie, alăturată femeii celei mai drăguţe nu exercită nici o putere asupra
spiritului lui Hei cule Poirot.
- Te-ai interesat de proiectele matrimoniale ale doamnei Wilkinson?
- Nu foarte exact. Romanul său de dragoste, cum îi place să-l numească, e mai degrabă,
un capriciu. Dacă ducele de Merton n-ar fi posedat titluri de nobleţe, cu siguranţă n-ar fi
atras-o pe actriţă. Ceea ce-mi dă de gîndit mai mult e latura psihologică, studiul caracterelor,
şi apreciez ocazia care mi se oferă de a-l studia pe lordul Edgware.
- Şi crezi că o să reuşeşti?
- De ce nu? Fiecare avem punctul nostru slab. Deşi cazul mă interesează din punct de
vedere psihologic, pe de altă parte, mă voi strădui să reuşesc în misiunea care mi-a fost
acordată. Ador să-mi pun inteligenţa la treabă.
îi eram dator cu o aluzie la micile celule cenuşii, dar am scăpat ocazia de data asta.
- Deci, mîine la 11 ne întîlnim în Regent Gate?
- "Ne"! făcu Poirot, ridicînd din sprîncene, ceea ce îi dădea un aer nostim.
- N-o să mă pui pe liber! De obicei te însoţesc peste tot.
27
- Dacă ar fi vorba de o crimă, aş mai înţelege că te-ar pasiona..., dar o simplă afacere
între oameni din înalta societate...
- Inutil, Poirot. Nu te las nici mort.
Prietenul meu schiţa un zîmbet şi în acest moment ni se anunţa vizita unui gentleman.
Spre surprinderea noastră, l-am văzut intrînd pe Bryan Martin.
Actorul părea mult mai în vîrstă la lumina zilei. Era la fel de frumos, dar de o frumuseţe
cam răvăşită şi distingeam în el o oarecare nervozitate, care mă făcea să mă gîndesc că
începuse să se drogheze.
- Bună ziua, domnule Poirot, zise pe un ton cam neliniştit. Sînteţi foarte ocupat, pentru
moment?
- Din partea mea, nimic nu mă presează astăzi.
- Să-i dăm drumul, atunci?!
- Dragă domnule, vă asigur că pentru moment sînt absolut liber.
- Cu atît mai bine, spuse Bryan. In acest caz sper că mă veţi asculta cu atenţie.
- Să-nţeleg că aveţi vreo problemă a-mi încredinţa?
- Ei bine,... da şi nu.
Bryan Martin făcu să se audă un rîs nervos. Poirot îi oferi un scaun în faţa noastră.
- Acum vă ascult, zise Poirot. Martin ezită.
- Necazul e că nu vă pot povesti atît de amănunţit cum aş dori. Istoria mea începe în
America.
- In America?
28
- Da. Călătoream cu trenul, cînd, deodată, cu totul întîmplător, remarcai un bărbat
scund, urît, ras, cu ochelari şi avînd un dinte de aur chiar în faţă.
- O! un dinte de aur!
- Exact, şi reţineţi bine detaliul acesta. Poirot înălţă capul.
- încep să înţeleg. Continuaţi!
- După cum vă spuneam, remarcasem prezenţa acestui om în trenul cu care mă
întorceam la New York. După trei luni, în timpul unui sejur la Los Angeles, îl reîntîlnii: acelaşi
individ cu dinte de aur. Pe moment m-a şocat.
- Apoi?
- O lună mai tîrziu, am fost chemat la Seattle. Cum am ajuns în acest oraş, mi-am
regăsit omul cu dintele de aur, de data asta, însă purta barbă.
- Foarte curios!
- Nu-i aşa? De data aceasta prezenţa sa nici nu mă intriga într-o asemenea măsură, dar
cînd l-am revăzut la Los Angeles, fără barbă, la Chicago cu mustaţă şi sprîncene false, am
început să-mi fac probleme. Nici o urmă de îndoială. Eram ceea ce se numeşte a fi filat. Peste
tot unde mergeam, apărea acest individ sub diverse înfăţişări. Dar, îl identificam foarte uşor,
mulţumită dintelui său de aur.
- Spuneţi-mi, domnule Martin, nu aţi încercat să-i vorbiţi acestui personaj pentru a-l
întreba motivul supravegherii sale?
Actorul ezita.
29
- Nu. O dată sau de două ori mi-a trecut prin cap s-o fac, dar m-am abţinut, ca să nu-i
trezesc vreo bănuială. Credeam la un moment dat că l-au înlocuit cu un altul pe care să-l pot
recunoaşte mai greu.
- Da, cineva care să nu aibă acest preţios dinte de aur. Domnule Martin, spuneaţi mai
înainte cum că "l-au înlocuit". Pe cine includeţi în acest cuvînt?
- în mod deosebit, pe nimeni.
 - Această bănuială se întemeiază pe un motiv oarecare?
Actorul ezita, din nou.
- Am o vagă bănuială. E vorba de un incident care s-a petrecut acum doi ani, la Londra,
unul dintre acele lucruri fără importanţă, pe care le poţi da uşor uitării. Mă întreb însă, dacă
această urmărire are vreo legătură cu incidentul despre care v-am pomenit, dar m-am gîndit
foarte mult şi nu văd nici o legătură.
- Poate o s-o descopăr eu. n Iarăşi Bryan Martin păru încurcat.

- Necazul e că nu vă pot vorbi deschis, cel puţin astăzi. Peste vreo două zile, poate îmi va
fi permis s-o fac. (Sub privirea de inchizitor a lui Poirot, adăugă:) Vedeţi, în toată povestea
asta e amestecată şi o tînără.
- A! Perfect! O englezoaică?
- De ce credeţi că ar fi vorba de o englezoaică?
- Foarte simplu. Nu puteţi vorbi acum, dar speraţi s-o faceţi într-o zi, două. Altfel spus,
vreţi să
30
obţineţi, în prealabil, permisiunea acestei persoane feminine. Ea se află, aşadar în
Anglia, şi trebuia să locuiască aici în timpul cînd dumneavoastră aţi fost urmărit; dacă era în
America, era foarte simplu să mergeţi s-o vedeţi pentru a afla cuvîntul enigmei. Şi pentru că
locuieşte în Anglia de optsprezece luni, deduc, fără a fi o certitudine, că e de naţionalitate
engleză. E corect?
- Vă felicit, domnule Poirot. Dacă îmi acordă permisiunea să vorbesc, îmi promiteţi
concursul dumneavoastră?
Făcu o pauză, timp în care Poirot părea că se interoghează pe el însuşi. în sfîrşit, întrebă:
- De ce aţi venit la mine, înainte să-i cereţi ei permisiunea?
Bryan Martin se bîlbîi o secundă:
- Mă gîndeam... vroiam s-o conving să vă lase să descifraţi misterul... Altfel spus, dacă
luaţi în mîini afacerea, nu va fi necesar s-o facem publică...
- Aceasta depinde, replică Poirot cu calm.
- Cum adică?
- Dacă nu-i vorba de o crimă...
- O! nu, nici nu intră în discuţie.
- Poate... la rugămin...
- în orice caz, mă bazez pe dumneavoastră, domnule Poirot. Veţi vrea să ne ajutaţi, nu?
- Cu plăcere.
- Spuneti-mi, urmăritorul dumneavoastră cîţi ani avea?
31
- O! părea tînăr. Cam treizeci de ani.
- A! Iată ce face problema mai interesanta decît
credeam!
îl privi. Bryan Martin făcu la fel. Reflecţia lui Poirot era la fel de inexplicabilă pentru el,
cît şi
pentru mine.
- Da, murmura Poirot. De aici, povestea devine
foarte interesantă.
- Poate că omul să fi fost puţin mai în vîrstă, remarcă Bryan Martin, dar mă îndoiesc.
- Nu, nu. Aprecierea dumneavoastră este exactă, iar povestea dumneavoastră capătă din
ce în ce mai mult un aer imaginativ.
Cuvintele enigmatice ale lui Poirot ne blocaseră. După un moment de tăcere, Bryan
Martin, nemai^ îndrăznind să-i pună întrebări micului detectiv, se lansă într-o astfel de
discuţie:
- Reuşită reuniune, ieri seară, nu-i aşa? Jane? Wilkinson este femeia cea mai tiranică
din lume.vl
- Ştie ce vrea, observă Poirot, zîmbind.
- Da, sfîrşeşte întotdeauna prin a obţine ceea
ce-şi propune.
- Se rezistă greu în faţa dorinţei unei femei frumoase, ripostă Poirot. Dacă avea un nas
strîmb, un ten livid, părul unsuros, ar fi fost altceva, fără
îndoială.
- în sfîrşit, recunoscu Bryan. Aş adăuga că în ciuda prieteniei noastre, nu o aprob
întotdeauna...
32
De altfel, nu o cred responsabilă de actele sale, în întregime.
- Ei bine, eu cred că are o mare doză de simţ practic.
- O! cînd e vorba să apere interese, n-o poţi întrece. Eu vă vorbeam de responsabilitatea
ei morală. Pentru ea, binele şi răul nu exislă.
- îmi amintesc că aţi emis aceeaşi constatare aseară, zise Poirot. Se vorbea de crimă...
 - Da! Dacă Jane ar comite o crimă, n-aş fi deloc surprins.
- In acelaşi timp, o cunoaşteţi bine, murmură Poirot cu un aer bănuitor. Aţi fost adesea
partenerul ei de scenă.
- Da, şi mi-o imaginez perfect omorînd pe cineva.
- într-un moment de furie?
- Nu, cu sînge rece. Ar suprima o fiinţă care i-ar sta în cale fără să ezite... Ea găseşte asta
legitim. în ochii ei, tot ce o împiedică pe Jane Wilkinson trebuie să dispară.
Pronunţa aceste ultime cuvinte pe un ton atît de trist, încît mă întrebam ce amintire i s-a
trezit în minte.
- Şi vă gîndiţi că ar merge pînă la crimă? Bryan suspină adînc.
- Da, o cred. Poate într-una din zile, vă veţi aminti cuvintele mele, domnule Poirot...
- Vă mulţumesc pentru francheţe.
33
- O cunosc pe această femeie de mult timp* Bryan Martin se ridică şi schimbînd tonul,
adăugăî
- în ce priveşte afacerea ce m-a îndreptat spre dumneavoastră, vom vorbi peste cîteva
zile, domnule Poirot. Vă asumaţi răspunderea, nu-i aşa?
- Se-nţelege. Mă voi ocupa pentru că mi se pare.w
interesantă.
îl condusei pe Bryan pînă în capul scărilor. Pe
prag, mă întrebă:
- Aţi sesizat ce vroia să spună cu privire la vîrsta spionului meu? De ce păruse atît de
satisfăcut că acest individ are treizeci de ani? Vă mărturisesc că nu înţeleg deloc.
- Eu, de asemenea.
- Vroia să ne tachineze?
- Nu! Nu-l cunoaşteţi! Din moment ce Poirot insistă asupra acestui punct, înseamnă că
are importanţă.
- Cu atît mai bine. Dar e atît de misterios...
Se îndepărtă, iar eu urcai să-mi întîlnesc prietenul.
- Poirot, de ce te-ai încăpăţînat să afli vîrsta
urmăritorului lui Bryan Martin?
- N-ai sesizat, dragul meu Hastings? Zîmbi, apoi mă întrebă: Ce impresie ţi-a lăsat
întrevederea noastră?
- Din partea mea e cam dificil să tragi concluzii
avînd date atît de puţine.
34
- Dar cu puţinul pe care îl avem, nu ţi s-a contui at nici o idee?
Zbîrnîitul telefonului mă salva de ruşinea de a recunoaşte că nici o idee nu mi se
cristalizase încă Ridicai receptorul.
- Secretara lordului Edgware. Lordul Edgware regretă că trebuie să amîne întîlnirea de
mîine dimineaţă cu domnul Poirot. E chemat de urgenţă la Paris. Ar dori, însă, dacă e posibil
o scurtă întrevedere cu domnul Poirot, astăzi, la douăsprezece şi un sfert.
îl consultai pe Poirot.
- Se-nţelege, vom merge negreşit.
- Perfect, răspunse secretai a. Lordul Edgware vă aşteaptă.
35
IV
O întîlnire
îl însoţeam pe Poirot spre lordul Edgware, în Regent Gate, mînat de o vie
curiozitate.
Casa, solid construită, într-o arhitectură sobră şi severă, avea un aspect impozant.
Uşa ne-a fost deschisă rapid, nu de un bătrîn valet, ci de un majordom tînăr, blond, pe
care un sculptor ar fi putut să-l ia ca model pentru statuia lui Apollo. Lucru straniu, îmi
amintea de cineva... o persoană întîlnită foarte recent, dar nu-mi puteam da seama
cine.
Cerurăm să-l vedem pe lordul Edgware.
- Pe aici, domnilor, vă rog, spuse tînărul cu o voce plăcută.
în urma sa, traversînd holul, trecusem prin faţa unei scări şi ajunsesem în faţa unei
uşi din spate.
O deschise şi ne anunţă stăpînului, invitîndu-ne să intrăm într-o încăpere ai cărei
pereţi erau tapetaţi cu cărţi, iar o lumină imprecisă, ce era difuzată prin unica fereastră,
cădea pe un superb mobilier din lemn închis la culoare.
Lordul Edgware se ridică pentru a ne primi. Era un bărbat înalt, bătînd spre
cincizeci de ani, cu părul
36
negru, uşor grizonat, o faţă uscăţivă cu un zîmbet ironic. Privirea sa falsă îmi inspira o
antipatie de moment.
Cu o politeţe glacială, ne invită să ne aşezăm şi luă de pe birou scrisoarea pe care i-o
trimisese Poirot.
- Numele dumneavoastră nu-mi este necunoscut, domnule Poirot; cine n-a auzit
vorbindu-se de dumneavoastră? Poirot salută. Totuşi nu înţeleg intervenţia dumneavoastră.
Doriţi să mă vedeţi în numele soţiei mele?
Rosti ultimele două cuvinte într-un mod foarte straniu, ca şi cînd ar fi făcut un efort
pentru a le pronunţa.
- în sfîrşit, spuse prietenul meu.
- Am impresia, domnule Poirot, că sînteţi specializat îndeosebi în căutarea criminalilor?
- Mă interesez de toate problemele, lord Edgware. Există probleme ce ţin de crime, dar
mai sînt şi altele.
- Corect. Şi care-i natura celei în cauză?
- Am venit să vă presez din partea doamnei Edgware. Doreşte să divorţeze. M-a rugat să
discut această problemă cu dumneavoastră.
- Domnule, nu avem ce să discutăm în legătură cu această problemă.
- Deci, refuzaţi?
- Eu? E ultimul lucru din lume pe care l-aş face. Dacă vreodată mi-am văzut prietenul
stupefiat,
37
cu siguranţă a fost de data asta. Cu gura întredeschisă, mîinile îndepărtate, sprîncenele
ridicate, semăna cu propria-i caricatură.
- Să vedem! strigă el. Fiţi precis. Consimţiţi la divorţ?
- Domnule Poirot, surpriza dumneavoastră mă
milă.
- Aşadar, acceptaţi să divorţaţi de soţia dumneavoastră?
- Da. Ea o ştie mai bine. Eu însumi i-am scris
acum şase luni.
- Atunci nu mai înţeleg nimic. Mi se părea că vă veţi opune divorţului.
- Părerea mea despre acest subiect mă priveşte numai pe mine, domnule Poirot. în
realitate, am refuzat să divorţez de prima mea soţie. Conştiinţa mea a dezvinovăţit-o. în ce
priveşte a doua mea căsnicie, o admit, a fost o eroare. Cînd soţia mea m-a întrebat cu privire
la divorţ, am refuzat net. Acum şase luni, însă, am revenit asupra deciziei luate: cred că vrea
să se căsătorească cu un actor de cinema sau ceva de genul ăsta. Punctul meu de vedere
schimbîndu-se sensibil, i-am scris şi trimis o scrisoare la Hollywood. De aceea nu ştiu de ce
v-a trimis la mine. Cred că e vorba de bani.
Un zîmbet satisfăcut se născu pe buzele sale.
- E ciudat... ciudat..., repeta Poirot. Aici se ascunde o enigmă.
- Nevasta mea m-a părăsit după bunul ei plac,
38
continuă lordul Edgware. Dacă vrea să se căsătorească cu altul, e liberă s-o facă,
dar nu văd de ce ar trebui să-i dau o leţcaie!
- Nu-i vorba de bani. Lordul Edgware se încruntă.
- Jane se va căsători cu un om bogat? spuse cu ironie.
- Degeaba mă străduiesc să văd aci ceva clar, murmura Poirot. Credeam că lady
Edgware întreprinsese mai multe demersuri pe lîngă dumneavo-astră^prin intermediul
oamenilor legii.
- în sfîrşit, am aici scrisori ale avocaţilor americani şi englezi. Şi cum v-am
menţionat adineauri, mi-a scris chiar şi ea.
- Pînă atunci v-aţi arătat ostil divorţului?
- Exact.
- Din cauza scrisorii sale v-aţi schimbat părerea?
- Bineînţeles că nu scrisoarea m-a făcut să-mi modific părerea, ci simplul fapt că
vedeam altfel lucrurile.
- în urma căror fapte v-aţi modificat intenţiile?
- Asta-i afacerea mea, domnule Poirot. Să zicem, dacă vreţi, că mi-am dat seama de
avantajele de a rupe o relaţie pe care o consideram nedemnă de mine. Scuzaţi-mi
brutalitatea. A doua căsătorie fusese o aberaţie din partea mea.
- Lady Edgware foloseşte acelaşi limbaj.
- Adevărat?
O lumină stranie se ivi în ochii lordului Edgware,
39
dar se stinse imediat. Se ridică şi noi înţelesesem că vrea să pună capăt întrevederii. *
- Vă rog să mă scuzaţi că mi-am permis să modific ziua întrevederii noastre. Trebuie să
fiu mîine dimineaţă la Paris...
- Foarte bine... foarte bine...
 - Cu ocazia unei vînzări de obiecte de artă... Mă interesează o statuetă... o capodoperă a
genului meu... un gen mai mult macabru. Am avut întotdeauna un gust special pentru
macabru.
Zîmbi cinic şi crud.
îmi aminteam neliniştea lui Jane Wilkinson cînd povestise despre soţul său. Teama sa
nu era doar un joc, chiar eu o înţelegeam în acest moment şi încercam să înţeleg
personalitatea ciudată a acestui Ge-orge Alfred Saint-Vincent Marsh, al patrulea baron
Edgware.
Cu mîna pe butonul soneriei, se debarasa de noi cu o politeţe suavă. După ce i-am
prezentat toate amabilităţile, l-am regăsit pe însoţitorul nostru care ne aştepta în hol.
închizînd uşa bibliotecii-birou, aruncai o ultimă privire înăuntru. Aspectul lordului Edgware
mă făcu să-mi stăpînesc o exclamaţie de surpriză.
Zîmbetul său se topise într-o sinistră grimasă. Buzele descopereau dinţi gata să muşte,
iar ochii ieşiţi din orbite exprimau înfăţişarea unei fiare demente.
în timp ce noi traversam holul, o uşă se deschise
40
în dreapta. Apăru o tînără fată care tresări cînd ne văzu. Nici mare, nici mică, cu părul
negru şi un chip palid, se opri o clipă, ochii ei încrucişîndu-şi privirea cu ai mei. Apoi, ca o
umbră se întorsese în cameră şi închise uşa în urma ei.
Ajunşi în stradă, puţin mai încolo, Poirot opri un taxi şi îi spuse şoferului să ne ducă la
Savoy.
- Ei bine, spuse Poirot, clipind din ochi, această întîlnire nu s-a desfăşurat tocmai cum o
prevăzusem.
- Nu. Ce tip extraordinar, acest lord Edgware. îi făcu impresia că-l resimţisem în
momentul
cînd închisesem uşa bibliotecii. Ridică capul cu un aer gînditor.
- Nebunia îl paşte, zise în sfîrşit. Hastings, acest om, sub aparenta sa mască glacială,
trebuie să-şi ascundă puternice instincte de cruzime. Nimic şocant atîta vreme cît soţiile sale
au putut suporta viaţa în comun!
- Poirot, cînd ieşeam, n-ai remarcat prezenţa unei tinere?
- Ba da, dragul meu, am văzut-o; părea speriată şi nu tocmai fericită, zise pe un ton grav.
- După părerea ta, cine ar putea fi?
- Fiica sa, fără îndoială. Ştiu că are o fată... A! Iată că am ajuns. Să mergem să-i
comunicăm vestea cea bună doamnei Edgware.
Jane se găsea la ea în apartament. După ce îi
41
telefona, portarul ne comunică că ne roagă să ux± câm. Un băiat ne conduse la etaj.
O femeie cu ochelari, cu un păr grisonat, contat foarte îngrijit, ne deschise uşa. Din
dormitor se auzi vocea lui Jane, spunîndu-i cameristei:
- Ellis, e domnul Poirot? Roagă-l să ia loc. într-un minut sînt gata. i

Jane Wilkinson apăru într-un superb halat de dantelă. 'l

- Totul e în ordine? întrebă ea intrînd. >•« Poirot se ridică şi se înclină deasupra
mîinii sakfc
întinse. i
- Aţi pronunţat foarte exact, doamnă. Totul e în ordine. Lordul Edgware acceptă să
divorţeze. i
-Ce? i
Dacă stupefacţia întipărită pe faţa ei nu era cil
adevărat sinceră, înseamnă că lady Edgware er4
într-adevăr o mare comediană. *
- Deci, domnule Poirot, aţi reuşit. Şi atît d4 repede. Sînteţi un adevărat geniu. Din ce
dumnezeu sînteţi făcut? <l
- Doamnă, nu vă pot accepta complimentele, deoarece sînt nemeritate. Acum şase luni,
soţul dumneavoastră v-a scris că nu are nimic împotriva divorţului.
- Ce spuneţi? Mi-a scris? Unde mi-a scris?
- Din cîte am înţeles, în timpul vacanţei dumneavoastră la Hollywood.
- N-am primit niciodată o asemenea scrisoare.
42
Trebuie să se fi pierdut. Şi luni în şir, am mutat munţii din loc ca să pun mîna pe ea.
- Lordul Edgware are impresia că vreţi să vă căsătoriţi cu un actor.
- Bineînţeles, asta este ceea ce i-am povestit eu, zise cu un zîmbet, care deodată se
transformă într-o nelinişte vădită. Domnule Poirot, sper că nu i-aţi pomenit nimic de
căsătoria mea cu ducele?
- Nu, nu, fiţi sigură. N-aţi fi vrut să ştie, nu-i aşa? Şi, în afară de asta sînt foarte discret.
- E un om răuvoitor. Căsătoria mea cu Morton ar apărea în ochii lui o unire avantajoasă
pentru mine, şi s-ar strădui să bage cît mai multe beţe în roate. Pe cînd un actor de cinema e
cu totul altceva. In acelaşi timp, îmi dezvălui surpriza. Sper că nu Ic miră, Ellis?
Remarcasem că în acest timp, camerista mergea şi venea dintr-o cameră în alta,
aranjînd haine care atîrnau pe spătarul scaunelor. Eram convins că urmărea conversaţia
noastră. Nu era greu de dedus că împărtăşea toate confidenţele stăpînei sale.
- Nu, doamna mea. înălţimea sa trebuie să se li schimbat foarte mult de cînd l-am
cunoscut noi.
- Fără nici o îndoială.
r In acest caz, atitudinea sa vă surprinde, sugeră Poirot.
- în cel mai bun caz, v-o certific. Dar la ce bun să ne sfărîmăm creierii atîta pentru a ghici
motivul
43
acestei schimbări? Consimte să divorţeze, asta-i principalul.
- Mă scuzaţi, doamnă, dar ceea ce mă interesează cel mai mult este tocmai acest motiv.
Jane nu-i dădu nici o atenţie lui Poirot.
- Esenţialul este că în sfîrşit sînt liberă. <t
- Nu încă, doamnă.
- In tot cazul, voi fi liberă, asta e acelaşi lucru. ^ Poirot nu părea să-i împărtăşească
opinia.
- Ducele este la Paris, adăugă Jane. îi voi telefona imediat. Simt de aici spaima bătrînei
sale mame.
Poirot se ridică.
- Doamnă, sînt foarte fericit să constat că totul se aranjează după dorinţele
dumneavoastră.
- La revedere, domnule Poirot, şi vă mulţumesc de mii de ori.
- N-am făcut nimic.
- Mi-aţi adus vestea cea mare şi vă sînt profund recunoscătoare.
- Poftim, făcu Poirot, imediat după ce am părăsit apartamentul actriţei. Această femeie
nu vede nimic dincolo de mica ei persoană... întotdeauna ea. Nimic nu o interesează în afară
de ea însăşi. Nu încearcă nici măcar curiozitatea de a afla de ce scrisoarea de la soţul său nu
i-a parvenit niciodată. Hastings, ai observat mentalitatea acestei femei? E isteaţă, dar absolut
lipsită de inteligenţă. Dumnezeu nu poate atribui toate calităţile unui singur om.
- Cu excepţia lui Hercule Poirot, am insinuat eu:<
44
- Mă tachinezi, replică el pe un ton glumeţ. Să mergem să ne plimbăm de-a lungul
Embankmenl-ului, dacă eşti drăguţ. Simt nevoia să-mi pun ordine în gînduri.
Păstram o linişte discretă, aşteptînd momentul cînd se va produce minunea de a vorbi.
La un moment dat, declară:
- Această scrisoare mă intrigă. I-am descoperit patru explicaţii plauzibile.
- Patru?
- Da. Mai întîi a putut fi pierdută la poştă. Lucrul ăsta se întîmplă, ce-i drept cam rar.
Dacă adresa era greşită, trebuia să se întoarcă la lordul Edgware de mult. Prefer să şterg
această primă soluţie, deşi ar putea fi cea adevărată.
A doua explicaţie: Frumoasa noastră doamnă minte, pretinzînd că nu a primit-o. E
foarte posibil. Atîta timp cît interesele sale sînt în joc, această fermecătoare actriţă este în
stare să profereze cele mai mari minciuni cu o candoare copilărească. Dar, în acelaşi timp, nu
văd avantajul unei asemenea minciuni. Dacă ştia că soţul său e de acord cu divorţul, de ce
m-a mai trimis la el, pentru a-i stabili clar situaţia? Aici nu mai e nimic de înţeles.
A treia explicaţie: lordul Edgware minte. Totuşi, nu disting scopul acestei minciuni. De
ce să inventeze o scrisoare expediată soţiei sale acum şase luni? Cred că efectiv i-a trimis
această scrisoare...
45
pe de altă parte, de ce o schimbare atît de bruscă în atitudine?
Să ajungem la ultima explicaţie: cineva ar fi putut intercepta scrisoarea în cauză. Aici
intrăm într-un cîmp de investigaţii foarte interesant: scrisoarea a putut fi interceptată... în
America sau în Anglia.
Cel care a făcut dispărută scrisoarea, se opunea desfacerii căsătoriei. Hastings, aş da
orice să ştiu ce . se ascunde în spatele acestei afaceri. Pentru că CEVA este... ţi-o jur.
Făcu o pauză, apoi adăugă, încet:
- Ceva ce, deocamdată, întrezăresc numai.
I
V Asasinatul
A doua zi cădea în 30 iunie.
La ora nouă şi jumătate fix, ni s-a spus că inspectorul Japp era jos şi că doreşte să ne
vadă. Trecuseră mai multe luni de la ultima noastră întîl-nire cu inspectorul de la Scotland
Yard.
- A, bunul Japp, îmi zise Poirot. Cărui fapt datorăm vizita sa?
 - Doreşte să facă apel la inteligenţa ta, glumii eu. încurcat într-un caz dificil, vine să-ţi
ceară ajutorul.
Nu manifestam faţă de Japp aceeaşi indulgenţă ca şi Poirot. Bineînţeles, nu-i reproşam
că ar profita de capacităţile intelectuale ale lui Poirot; acesta clin urmă, nu considera nici atît
procedeul ca pe o flatare delicată. Ceea ce nu-mi convenea la Japp era maniera sa ipocrită de
a nu fi de acord cu ipotezele lui Poirot; mie îmi place, înainte de orice, francheţea.
Ii destăinui asta lui Poirot, pe care îl pufni rîsul.
- Aminteşte-ţi, Hastings, că sărmanul Japp trebuie să salveze aparenţele. Această
uşoară ipocrizie satisface amorul său propriu. E foarte natural.
Japp intră şi ne salută cordial.
- După cîte văd, tocmai vă pregăteaţi să dejunaţi.
46
47
Ce ziceţi, domnule Poirot, nu au apărut încă găinile care să vă ofere la micul dejun ouăle
pe măsura dorită?
Aluzie la o butadă de-a lui Poirot cu privire la dimensiunea diverselor ouă.
- Nu încă, răspunse amicul meu, surîzînd. Datorită cărui fapt ne onorezi cu prezenţa,
atît de matinal, bunul meu, Japp?
- Credeţi că am venit prea devreme? Eu muncesc de la răsăritul soarelui. Iată obiectul
vizitei mele: e vorba de un omor.
- Un omor?
- Da. Lordul Edgware a fost asasinat ieri seară, la reşedinţa sa din Regent Gate. Omorît
de soţia sa printr-o lovitură de cuţit în ceafă.
- De soţia sa? strigai.
într-o secundă, mi-am amintit de cuvintele lui Bryan Martin din dimineaţa zilei
precedente. Presimţise ce se va întîmpla? îmi amintii în aceeaşi măsură, de modul deliberat în
care Jane vorbise de "modul de a se debarasa de un soţ jenant".
- Da, de soţia sa, urmă Japp, o actriţă foarte comună: Jane Wilkinson. îl luase de bărbat
acum trei ani, dar neînţelegîndu-se, nu a întîrziat să-l părăsească.
- Ce vă face să bănuiţi că soţia sa l-a omorît?
- Nu-i voiba de o bănuială, a fost văzută. De altfel, nici nu s-a ascuns, a venit într-un
taxi... a sunat şi a cerut să-l vadă pe lordul Edgware. Era 10
48
seara. Majordomul îi spuse că merge să vadă dacă soţul său o poate primi. "O, el,
răspunse ea cu un calm imperturbabil, inutil. Eu sînt lady Edgware. Fără îndoială că se afla
în salonul-bibliotecă." Apoi, îşi urmă drumul, deschise uşa, intră şi o închise în urma sa.
Majordomul judecă incidentul ca pe ceva straniu. Coborîla subsol, iar zece minute mai
tîrziu, auzi închizîndu-se uşa de la intrare. Doamna nu a zăbovit prea mult în casă. în jur de
ora 11, băiatul merse să zăvorească uşile pentru noapte. în trecere deschise biblioteca; fiind
întuneric, gîndi că stăpî-nul său mersese la culcare. Dimineaţa, cadavrul fu găsit de o femeie
de serviciu. Avea o rană în ceafă.
- Nimeni n-a auzit nimic... nici un strigăt?
- Tot personalul afirmă că nu. De altfel, uşile salonului-bibliotecă sînt capitonate. La
asta se adaugă şi zgomotul străzii. O astfel de rană provoacă moartea imediat. Conform celor
declarate de medic, lamâxcuţitului a secţionat măduva spinării. E de-ajuns să atingi numai
un punct ca să omori fulgerător un om.
- Asasinul cunoştea sigur acest detaliu... ceea ce implica oarecari cunoştinţe medicale.
- Da, e adevărat. Iată un argument în avantajul femeii. Dar, poate hazardul i-a ghidat
mîna. Unele persoane sînt favorizate de şansă.
- O şansă care o va duce poate, la spînzurătoare, observă Poirot.
49
- Să ai o asemenea idee... să intri... fără precauţii, dîndu-ţi numele valetului. Dar
poate venise fără rea intenţie. în timpul întrevederii s-or fi certat. Ea şi-a luat briceagul
şi l-a tăiat.
- Vorbeşti de un briceag?
- O lamă mică, asemănătoare cu cea a unui briceag, după cum a precizat medicul.
în orice caz, şi-a luat arma, nu rămăsese în rană.
Cu un aer nemulţumit, Poirot dădu din cap.
- Nu, nu, dragul meu prieten, ai pornit pe o pistă falsă. O cunosc pe lady Edgware şi
este incapabilă să acţioneze sub imperiul impulsivităţii. Pe deasupra e foarte puţin
probabil să se plimbe cu un briceag în geanta. Puţine femei posedă aşa ceva... şi Jane
Wilkinson sigur nu.
- Deci o cunoşti?
- Foarte bine.
Poirot tăcu un moment. Japp îl privi cu un aer de inchizitor.
- Vă trece vreo idee prin minte, domnule Poirot?
 - Apropo, nu ştiu încă ce aşteptaţi de la mine. Să vedem, aveţi o crimă frumoasă...
deţineţi asasinul... şi chiar mobilul. De fapt, care-i adevăratul mobil?
- Jane Wilkinson vroia să se căsătorească cu un alt bărbat. A zis-o acum cîteva zile,
faţă de martori. Se pare că l-ar fi ameninţat chiar înainte de a se urca în maşină şi a
porni spre el.
- De bună seamă sînteţi foarte bine informat,
50
dragul meu Japp, foarte bine informat. Vă vom pune şi noi la curent.
- Am auzit şi noi destule lucruri, zise Japp cu un aer sfîrşit.
Poirot frămînta un ziar pe care îl adusese inspectorul, deschizîndu-l, la un moment dat,
cu un gest maşinal. Privirea sa parcurgea textul, în timp ce gîndurile îi zburau aiurea.
- N-aţi răspuns încă la întrebarea mea. De ce m-aţi căutat?
- Pentru că am aflat că ieri la amiază aţi fost la Regent Gate.
- înţeleg.
- în acelaşi timp, m-am întrebat: de ce l-a chemat lordul Edgware pe domnul Poirot? Ce
vroia de la el? înainte de a întreprinde ceva, mi-am zis că e mai bine să iau legătura cu
dumneavoastră.
- Ce-nţelegeţi prin "a întreprinde ceva"? Fără îndoială, de a aresta femeia?
- Corect.
- N-aţi văzut-o încă?
- O, ba da. M-am repezit la Savoy. N-am lăsat-o să-mi scape.
- A, deci dumneavoastră...
Poirot se întrerupse. Privirea sa, care pînă acum părea că nu zăreşte nimic în paginile
ziarului, se opri asupra unui pasaj, iar expresia de pe faţa sa se schimbă brusc. Ridică capul
şi îl întrebă pe inspectorul de la Scotland Yard:
51
- Ei bine, prietene, ce i-aţi spus ladey Edgware?
- I-am debitat obişnuita trăncăneală: ne trebuie mărturia sa şi o rugăm să ne stea la
dispoziţie... Să mai zici, după asta, că poliţia engleză nu procedează eleganl?
- E tot aşa de idioată, declară Poirot. Şi ce v-a zis lady Edgware?
- A simulat o criză de nervi. O, atît de bine imitată... e o adevărată aitistă.
- Deci credeţi că această criză de nervi a fosl o înscenare?
Japp clipi din ochi.
- Şi dumneavoastră, ce gîndiţi, domnule Poirot? Că nu a făcut-o special pentru mine? Nu
şi-a pierdut cunoştinţa nici măcar o secundă.
- Posibil. Şi după aceea?
- După părerea mea, şi-a revenit... sau s-a făcut că-şi revine. A plîns, a gemut, în fine, tot
tacîmul... o cameristă puţin cam răvăşită i-a administrat săruri. In sfîrşit, a cerut un avocat.
Nu va mai vorbi decît în prezenţa acestuia. Vi se pare natural, ca o femeie care tocmai iese
dintr-o criză de nervi să ceai ă un om al legii?
- în astfel de împrejurări, da.
- Pentru că, după părerea dumneavoastră e vinovată şi are nevoie de un
apărător? ,
- Nu tocmai. Găsesc felul ei de a se fi purtat foarte natural dacă ţinem seama de
comportamentul său. Mai întîi, joacă rolul soţiei care află de moartea
52
soţului ei. Apoi, gusturile sale artistice fiind satisfăcute, ghidată fiind de ascuţita-i
prudenţă, se gîn-deşte să-şi procure un avocat. Nevoia sa de a-şi juca comedia nu
demonstrează chiar deloc culpabilitatea sa. Ci pur şi simplu, indică că este actriţă pînă în
fundul sufletului.
- Bag mîna-n foc că nu-i o inocentă.
- Poate că aveţi dreptate. Totuşi, condamnarea dumneavoastră mi se pare încă
prematură. N-a destăinuit nimic... n-a făcut nici o declaraţie?
- Imposibil să-i smulgi vreun cuvînt, în absenţa avocatului său. Camerista l-a chemai la
telefon. Mi-am lăsat doi oameni de pază acolo, şi am venit pînă aici, gîndindu-mă că înainte
de a lua vreo decizie, lady Edgware, ar dori să vă cunoască părerea.
- Bine, dar n-aţi afirmat mai-nainte că e vinovată?
- Am afirmat... bineînţeles că am afirmat. Dar vreau să adun toate faptele. Afacerea va
căpăta proporţii uriaşe în presă.
- Apropo de presă, ce zici de aceasta, dragă Japp? Nu prea ţi-ai citit cu atenţie ziarul, azi
dimineaţă.
Cu degetul pe un paragraf din coloana "Mondenităţi", Poirot îi întinse ziarul lui Japp,
care începu să citească cu voce tare:
"Aseară, sir Montagu Corner a oferit un diney în hotelul său de la Chiswick, pe malul
Tamisei. Printre personalităţile prezente, amintim cîteva nume: sir George şi lady de Fisse,
domnul James Blunt,
 53
bine cunoscutul critic dramatic, sir Oscar Hammer-feldt, de la studiourile
cinematografice Overton, miss Jane Wilkinson (lady Edgware) etc." Japp se opri uluit. Apoi,
revenindu-şi, zise:
- Cu ce schimbă asta afacerea? Comunicatul a fost trimis dinainte presei. Veţi vedea că
doamna în discuţie nu a luat parte la dineu. Sau uitaţi faptul că tot ce scrie în ziare nu trebuie
luat ca literă de lege?
- Evident că nu! N-am remarcat această notă decît ca un fapt divers.
- Se întîmplă adesea lucruri de genul ăstuia. Ştiu din experienţă că, de obicei, sînteţi
foarte închis în propria carapace, ca un melc; totuşi sper că îmi veţi răspunde la întrebare: De
ce v-a chemat lordul Edgware la el?
Poirot îşi înclină capul.
- Dar, dimpotrivă, nu m-a chemat deloc. Eu am fost cel care l-am rugat să-mi fixeze o
întîlnire.
- Adevărat? De ce? Poirot ezită o secundă.
- Vă voi răspunde la întrebare, anunţă el încet, dar o voi face în felul meu propriu.
Japp suspină. Găsi o oarecare simpatie pentru el. Poirot, dimpotrivă, se arăta exasperat.
- îmi permiteţi să-i telefonez unei anumite persoane pentru a-i cere să vină aici?
- Cui anume?
- Domnului Bryan Martin.
- Vedeta de cinema? Ce să facă aici?
54
- Sper că vei găsi declaraţia sa foarte interesantă. Hastings, vrei să fii bun şi să-l suni?
Luai cartea de telefon. Artistul locuia într-uh apartament situat într-o importantă
clădire fle pe lîngă parcul Saint James.
- Victoria 49.499.
După cîteva minute, se auzi vocea cam adormită a lui Bryan Martin.
- Alo, cine-i la telefon?
- Ce trebuie să-i spun? am întrebat, acoperind receptorul cu mîna.
- Spune-i că lordul Edgware a fost asasinat şi că îl rog să vină să mă vadă imediat.
Repetai cuvintele lui Poirot. Un strigăt de surpriză se auzi la celălalt capăt al firului.
- Domnule! strigă Martin. Decipînă la urmă, ea l-a ucişi Vin într-o clipă.
- Ce-a spus? întrebă Poirot. I-am repetat.
- A, exclamă Poirot, satisfăcut. "Deci pînă la urmă, ea l-a ucis?"
Japp îl urmări cam aiurit.
- Domnule Poirot, atitudinea dumneavoastră mă lasă fără cuvinte. Mai întîi, se părea că
vroiaţi să apăraţi inocenţa acestei doamne şi acum aş putea să jur că nici o clipă nu aţi
încetat să o credeţi vinovată.
Poirot zîmbi satisfăcut.
55
VI Văduva
Bryan Martin sosi în mai puţin de zece minute. Aşteptîndu-l, Poirot refuză să vorbească
despre crimă.
După toate aparenţele, vestea asasinatului lordului Edgware îl emoţionase puternic pe
tînărul artist; obrazul îi era palid şi trăsăturile îi aerau adîncite.
- Ce dramă oribilă, domnule Poirot, spuse el în timp ce ne strîngea mîinile. M-a întors pe
dos, deşi o bănuiam. Nici nu mă surprinde prea mult. Vă amintiţi de cuvintele mele?
- Bineînţeles. îmi amintesc perfect. Permiteţi-mi să vă prezint inspectorului Japp,
însărcinat cu acest caz.
- Trebuia să mă preveniţi, murmură actorul pe un ton ce ascundea o nuanţă de reproş.
Salută foarte lece, apoi se aşeză şi spuse:
- Pentru ce dracu a fost nevoie să mă chemaţi aici? Istoria asta nu mă priveşte deloc.
- Cred că vă înşelaţi, răspunse Poirot. într-un caz ca acesta, trebuie făcut abstracţie de
convenienţele personale.
- Ştiţi că Jane este una dintre prietenele mele cele
56
mai bune. Am jucat în multe filme împreună şi o cunosc foarte bine.
- Şi în momentul cînd v-am comunicat vestea asasinatului soţului său, nu aţi încetat să
conchideţi că şi-a omorît soţul? remarcă Poirot, foarte sec.
Artistul tresări.
- Cum?!... Nu ea?!... Japp interveni.
' - Ba da domnule Martin, ea este ucigaşa.
- Credeam să fi comis o eroare, zise Bryan Martin.
- într-o afacere ca aceasta, prietenia nu trebuie să vă influenţeze judecăţile.
- Nici o problemă, dar...
- Deci, dragul meu, vrei să aperi o femeie vinovată de omucidere?
 - Jane nu este o ucigaşă ordinară. Ea nu are nici o idee despre ce e rău sau ce e bine.
Este iresponsabilă.
- Judecătorul se va ocupa de răspunsul la această întrebare: dacă este iresponsabilă sau
nu, i-o tăie scurt Japp.
- Domnule Martin, să examinăm faptele la rece. Nu-i nevoie s-o acuzaţi pe Jane, ea este
deja acuzată, însă, nu veţi putea refuza a ne spune tot ceea ce ştiţi. Aveţi o datorie de împlinit
în faţa societăţii.
Actorul suspină din nou.
- Fără îndoială că aveţi dreptate. Ce trebuie să vă spun?
57
Poirot se uită la Japp.
- Aţi auzit-o cumva pe lady Edgware, sau poate ar fi mai preferabil să-i spunem doamna
Wilkinson, ameninţîndu-şi soţul? întrebă inspectorul.
- Da, de mai multe ori. îi spunea că dacă nu-i va reda libertatea, va fi nevoită să se
debaraseze de el într-o zi.
- Nu era vorba aici de o glumă, nu-i aşa?
- Nu, cred că vorbea foarte serios. într-una din daţi, a specificat că va lua un taxi şi va
merge la el ca să-l omoare.
Japp îşi continuă întrebările.
- In plus, domnule Martin, ştim că vroia să divorţeze pentru a se recăsători. Ştiţi cumva
cu cine?
- Da. Cu ducele de Merton.
- Ducele de Merton, dumnezeule, ţinteşte sus... Şi soţul său nu vroia să divorţeze?
- Nu. El se opusese formal.
- Sînteţi foarte sigur?
- Aici, zise Poirot, intervenind în conversaţie, iată unde începe rolul meu dragă Japp.
Lady Edgware m-a rugat să-l conving pe- soţul său să consimtă la divorţ. Şi atunci mi-am
fixat întîlnire cu el pentru azi.
Bryan Martin ridică din umeri.
- Acest demers n-ar fi servit la mare lucru. Edgware n-ar fi acceptat niciodată aşa ceva.
- Credeţi?
58
- Sînt sigur. însăşi Jane era convinsă de asta. Nu avea nici o încredere în mijlocirea
dumneavoastră şi abandonase orice speranţă. Lordul Edgware nu s-ar fi lăsat niciodată
convins.
Poirot zîmbi şi ochii săi căpătaseră deodată o nuanţă verzuie.
- Te înşeli, tinere. L-am văzut ieri pe lordul Edgware; era gata să divorţeze.
Bryan Martin fu total aiurit. Cu ochii bulbucaţi, îl privi pe Poirot:
- L-aţi... l-aţi văzut ieri? se bîlbîi el.
- Da. La douăsprezece şi un sfeil.
- Şi a consimţit la divorţ?
- A fost de acord să divorţeze.
- Trebuia să o anunţaţi imediat pe Jane.
- Am făcut-o, domnule Martin.
- I-aţi spus-o? strigară deodată Martin şi Japp. Poirot zîmbi din nou.
- Iată, deci, cît de uşor e infirmat mobilul crimei, nu-i aşa? Acum, domnule Martin,
dă-mi voie să-ţi atrag atenţia asupra acestui lucru. îi indică paragraful din ziar.
- Credeţi că acest dineu ar constitui un alibi? zise Bryan după ce citi. Bănuiesc că lordul
Edgware a fost ucis în timpul serii.
- Da, printr-o lovitură de cuţit. Martin lăsă să-i cadă ziarul.
- Asta nu ne duce nicăieri. Jane nu a asistat la dineu.
59
- De unde ştiţi?
- Mi s-a spus. p

- E regretabil, zise Poirot. Japp îl privi cu o vie curiozitate.

- Vă înţeleg din ce în ce mai puţin. Nu vreţi, aşadar, ca această femeie să fie vinovată?
- NU, NU, NU, bunule Japp. Nu sînt omul care să fiu de partea cuiva, dar afacerea, aşa
cum o expui tu, revoltă inteligenţa.
- Cum, revoltă inteligenţa? a, mea în orice caz, nu.
Ghiceam cuvintele ce aveau să fie rostite de Poirot. Acesta se adună şi continuă:
- Iată o tînără femeie care doreşte să se despartă de soţul său. Acest aspect nu-l discut;
ea mi l-a dezvăluit cu toată francheţea. Cum să procedeze? Celui ce a avut urechi de auzit, i-a
repetat cu fru-moasa-i voce: că e gata să-l omoare. într-o seară se duce la el, se anunţă, îl
omoară şi pleacă. Cum poţi cataloga această modalitate de a acţiona? Firească?
- Nu, inconştientă. Japp se ridică şi adăugă:
- Munca poliţiei este simplificată fiindcă, în general, criminalii îşi pierd capul. Acum, mă
întoic la Savoy.
- Permiteţi-mi să vă însoţesc.
Inspectorul nu avu nici o obiecţie, iar noi îl urmarăm.
60
Bryan Martin ne părăsi. Părea foarte agitat şi ne rugă să-l ţinem la curent cu ancheta.
"Acest tip te calcă pe nervi", fu opinia lui Japp, la care se ralie şi Poirot.
La Savoy ne aştepta un personaj care, după toate aparenţele părea să fie un om al legii.
Tocmai sosise, şi toţi patru am fost conduşi în apartamentul lui Jane.
Japp se adresă unuia din oamenii săi.
- Nimic nou?
- A vrui să telefoneze.
- Cui? întrebă inspectorul.
- La Jay, să-şi comande toaleta de doliu. Japp înjură printre dinţi.
Intrarăm în apartament.
Văduva probă pălării în faţa unei toalete. îmbrăcată într-o vaporoasă rochie neagră cu
alb, ne întîm-pină cu unul din cele mai fermecătoare zîmbetc ale sale.
- Domnule Poirot, sînteţi foarte amabil că aţi venit. Domnule Moxon (acesta era numele
avocatului) sînt încîntată să vă văd. Aşezaţi-vă lîngă mine şi avertizaţi-mă cînd trebuie să
răspund. Acest poliţist îşi imaginează că am fost plecată azi dimineaţă şi l-am ucis pe George.
- Scuzaţi-mă, aseară, rectifică Japp.
- N-aţi spus la ora 10, azi dimineaţă?
- Nu, la 10, aseară.
- Bine, am confundat 10 seara cu 10 dimineaţa.
61
- Doamnă, în acest moment este exact ora 10 obiectă inspectorul pe un ton sever.
Jane deschise ochii mari şi foarte miraţi.
- Ia te uită, sînt secole de cînd nu m-am trezit la o oră aşa matinală. Aţi venit să mă treziţi
cam devreme.
- O clipă, inspectore, pronunţă domnul Moxon, cu o voce calmă. Vreţi să precizaţi cînd a
avut loc acest eveniment regretabil?
- Aseară, în jur de ora 10, domnule.
- Ora 10, dar la această oră cinam în oraş, protestă actriţa.
Cu un gest brusc, îşi duse mîna la gură.
- O, poate am uitat să vă spun.
Cu o privire îşi întrebă parcă, avocatul.
- Dacă la ora 10 eraţi în oraş, nu văd nici un inconvenient în ceea ce l-aţi informat pe
inspector.
- Foarte bine, zise Japp. Nu vă cer decît detaliile privind activitatea dumneavoastră din
seara precedentă.
- Aţi vorbit de ora 10 fără să specificaţi dacă era vorba de ieri sau de astăzi. în orice caz,
niciodată nu am fost atît de plictisită de viaţă. Credeţi-mă, domnule Moxon, mi-am pierdut
cunoştinţa.
- Şi la cine aţi dinat, doamnă Edgware? întrebă Japp.
- La sir Montagu Corner... la Chiswick.
- La ce oră aţi ajuns acolo?
- Dineul era prevăzut pentru opt şi jumătate.
62
- Şi la ce oră aţi plecat?
- In jur de 11 şi jumătate.
- Aţi venit direct aici? -Da.
- Cu un taxi?
- Nu, cu maşina mea. Am închiriat-o de la Daimler.
- în timpul mesei nu aţi părăsit masa?
- Va să zică...
- V-aţi ridicat de la masă?
Inspectorul îmi amintea de o pisică strîngîndu-şi şoricelul între gheare.
- Nu ştiu ce vreţi să insinuaţi cu asta. Am fost chemată la telefon în timpul mesei.
- Cine v-a telefonat?
- Cred că era vorba de o înscenare. O voce îmi spuse: "Sînteţi doamna Edgware?" I-am
răspuns: "Chiar ea". Apoi am auzit un hohot de rîs la capătul firului şi s-a întrerupt.
- Aţi ieşit din casă pentru a vorbi la telefon?
- Evident că nu.
- Cît timp aţi lipsit de la masă?
- Aproximativ trei minute.
După această lovitură Japp tremura de nervi. Nu credea un cuvînt din ce-i spusese
actriţa, dar, aceasta fiind declaraţia, nu mai avea altceva de făcut decît să verifice faptele.
 Plecă, după ce-i mulţumi pe un ton foarte rece.
63
Şi noi eram puşi pe liber, dar lady Edgware tocmai îi zise lui Poirot:
- Domnule Poirot, sînteţi bun să-mi faceţi un serviciu?
- Cu plăcere, doamnă.
- Luaţi legătura cu ducele de Merton, la Paris. Trebuie să fie la hotel Crillon. Trebuie
prevenit de ceea ce se întîmplă şi eu ezit să iau legătura cu el. Timp de o săptămînă sau două,
e mai bine să joc rolul văduvei înlăcrimate.
- Este absolut inutil să luaţi legătura cu el. Ziarele din Paris vor'vorbi cu siguranţă
despre această afacere.
64
VII
Secretara
Nu scăpasem de prezenţa lui Japp. Peste o oră, apăru la hotel, şi aruncîndu-şi pălăria pe
masă, spuse că ghinionul e de partea lui.
- Vă continyaţi ancheta? întrebă Poirot, cu simpatie.
- Da, răspunse cu tristeţe Japp. Şi după ce am acuzat cel puţin paisprezece persoane de
mărturie falsă, am ajuns la concluzia că lady Edgware nu a comis crima. Nu mă aşteptam la
asta, v-o mărturisesc, domnule Poirot. La prima vedere, se părea că nimeni altcineva, în afară
de lady Edgware nu putea să-l omoare pe lordul Edgware, ea singură avea un mobil.
- Nu sînt de acord cu tine, dar continuă.
- Mă aşteptam la un trucaj oarecare. Aceşti oameni de teatru se susţin între ei. Dar aici,
problema e alta. Invitaţii de ieri seară, de la lordul Montagu, sînt toţi nişte capete pătrate, şi
nici unul dintre ei nu-şi numără printre relaţiile lor pe cea a actriţei; nimeni nu o recunoaşte
ca atare. Aşadar, mărturia lor nu se poate discuta. Speram să aflu că ea absentase cel puţin
o jumătate de oră... sub un pretext
65
oarecare... să-şi mai dea cu puţină pudră, de exemplu. Nici vorbă! Şi-a părăsit comesenii
numai pentru a răspunde la un apel telefonic, aşa cum ne-a mărturisit, însoţită fiind de
valet... şi a auzit ceea ce ne-a spus. Şi aici, ne-a spus adevărul. E ciudat acest telefon, care nu
pare să fie o glumă...
- Cam ciudat. Era o voce de bărbat sau de femeie?
- Mi se pare că, după afirmaţia ei, era o femeie.
- Iată ce e ciudat, răspunse Poirot cam gînditor.
- Să lăsăm detaliul acesta deoparte. Să ne întoarcem la ceva mult mai important. Seara
s-a petrecut exact aşa cum ne-a declarat ea. A sosit la nouă fără un sfert, a plecat la 11 şi
jumătate şi s-a întors la hotel la 12 fără un sfert. L-am interogat pe şofer, face parte din
echipa de serviciu obişnuită de la Daineler, iar personalul de la Savoy a confirmat ora
întoarcerii.
- Iată ceva concludent.
- Atunci, ce ziceţi de cei care au văzut-o la Regent Gater? Nu numai valetul, dar şi
secretara lordului Edgware: amîndoi jură, pe ceea ce au ei mai sfînt, că lady Edgware a venit
la stăpînul lor în jur de ora 10.
- De cît timp lucrează aici, valetul?
- De şase luni.
- Dragul meu, dacă e în serviciul lordului Edgware abia de şase luni, nu avea cum s-o
recunoască pe lady Edgware, pentru că nu o mai văzuse înainte.
66
- A recunoscut-o după fotografiile din ziar. Şi oricum ar fi, şi secretara a recunoscut-o.
Ea era în serviciul lordului Edgware de cinci sau şase ani şi este singura care-şi formulează o
mărturie absolut afirmativă.
- Ah! vreau s-o văd pe această femeie!
- Ei bine, să mergem acum.
- îţi mulţumesc, prietene, sper că Hastings e şi el invitat, nu?
Japp dădu din cap afirmativ si zise:
- Acest omor îmi aminteşte afacerea Elisabeth Canning. Vă amintiţi? Douăzeci de
martori susţineau că au văzut-o pe boema Mary Squires în două oraşe diferite. Şi martori
onorabili! Această Mary Squires era atît de urîtă că nu puteai s-o confunzi cu alta! Misterul
n-a fost niciodată dezvăluit! Aici, ne găsim în faţa a două grupuri de oameni care afirmă că au
văzut-o în acelaşi timp, în două locuri total diferite. Care din ei, spun adevărul?
- Asta pare uşor de aflat!
- Ce spuneţi? Secretara, miss Carroll o cunoaşte perfect pe lady Edgware. Au locuit sub
acelaşi acoperiş luni în şir. E imposibil o eroare din partea sa.
- O vom afla imediat.
- Cine e moştenitorul principal? întrebai eu.
- Un nepot, căpitanul Ronald Marsh. Un băiat bun, din cîte se spune.
 67
- La ce oră a murit victima, conform celor spuse de medic? întrebă Poirot.
- Nu o vom şti exact decît după autopsie. Ora 10 s-ar potrivi cu mărturia personalului
casei. La 9 fără cîteva minute, lordul Edgware se ridicase de la masă pentru a se întoarce în
salonul-bibliotecă unde valetul i-a servit whisky 8 soda. La ora 11, înainte ca băiatul să se
culce, observă că în bibliotecă lumina era stinsă... Deci, lordul Edgware trebuia să fie mort în
acel moment. Nu ar fi rămas singur în întuneric.
Poirot ridică, gînditor, capul.
Peste cîteva minute intrarăm în casa ale cărei obloane erau lăsate.
Frumosul valet, ne deschise uşa.
Japp intră primul, urmat de noi doi. Valetul, aflîndu-se în picioare, lîngă uşă, pe care o
deschise spre stînga, nu-l observă imediat pe Poirot, care se afla în dieapta mea şi care era
ascuns puţin de statura mea înaltă. Dar, în timp ce avansam de-a lungul holului, auzii
respiraţia grăbită a valetului. Mă întorsei brusc spre el şi văzui că-l privea pe Poirot foarte
şocat.
Consemnai acest fapt în memoria mea, neştiind încă ce importanţă să-i dau.
Japp intră în sufragerie prin dreapta noastră.
- Alton, îi spuse valetului, aminteşte-mi exact cum s-aîntîmplat. La 10, a sosit doamna
aceea, nu-i aşa?
68
- Lady Edgware? Da, domnule.
- Cum aţi recunoscut-o? întrebă Poirot.
- Mi-a spus numele, domnule. Mai mult, am văzut portretul său în ziare şi, pe urmă, am
văzut-o şi la teatru.
- Cum era îmbrăcată? mai întrebă Poirot.
- în negru, domnule. O rochie neagră, de după-amiază şi o mică pălărie neagră; un colier
de perle şi mănuşi gri.
Poirot îl interogă pe Japp, din priviri.
- Rochie de seară din tafta, albă şi capă de hermină albă, făcu detectivul pe un ton sec.
Valetul îşi spuse povestea, exact aşa cum ne povestise Japp.
- Nimeni altcineva n-a venit să vă viziteze stăpî-nul?
- Nu, domnule.
- Cum se închide uşa de la intrare?
- E prevăzută cu o yală şi, de obicei, înainte să mă culc, asta înseamnă în jur de ora 11,
îi pun siguranţa... Dar, aseară, miss Geraldine fiind la Operă, nu i-am mai pus-o.
- Cum aţi găsit uşa, azi dimineaţă?
- Era blocată, domnule. Miss Geraldine a blocat-o, la întoarcere.
- Ştiţi cumva la ce oră s-a întors?
- Trebuia să fie cam douăsprezece fără un sfert.
- Uşa nu poate fi deschisă din exterior decît cu o
69
I
cheie, şi din interior, pentru a o deschide, e suficient să întorci butonul.
- Cîte chei există?
- Lordul Edgware avea una; alta se găseşte în hol, cea de care s-a folosit miss Geraldine
aseară. Asta-i tot.
- în casă, nimeni altcineva nu mai deţine vreo cheie?
- Nu, domnule, miss Carroll sună, întotdeauna. Poirot anunţă că asta era tot ce vroia să
afle şi ne
pornirăm în căutarea secretarei. O găsirăm, la primul etaj, aşezată la un birou masiv, în
timp ce scria. Miss Carroll era o persoană în jur de 40-45 de ani, cu un aspect corect şi cu o
fizionomie inteligentă. Părul său blond începuse să încărunţească, iar în spatele ochelarilor,
sclipeau două luminiţe albastre, foarte vii. Cum începu să vorbească, îi recunoscusem vocea
netă şi clară de la telefon.
- Ah! domnul Poirot, spuse, după ce Japp îi făcu prezentările, dumneavoastră sînteţi cel
cu care trebuia să se întîlnească stăpînul meu, ieri?
- Exact, domnişoară.
- Ei, bine, domnule inspector, ce pot să fac ca să vă fiu de folos? reluă ea.
- Să-mi răspundeţi la o simplă întrebare, domnişoară: sînteţi absolut sigură că lady
Edgware a fost aseară, aici?
- Iată, e a treia oară cînd mă întrebaţi acelaşi
lucru. Bineînţeles, sînt sigură! Am văzut-o cu ochii mei.
- Unde asta, domnişoară?
- în hol. I-a vorbit un minut valetului, apoi s-a îndreptat înspre salonul-bibliotecă.
- Unde eraţi în acel moment?
- Pe palierul primului etaj. Aplecată peste balustradă, priveam jos.
 - Aţi fi putut să vă înşelaţi.
- Imposibil! I-am recunoscut perfect, faţa.
- Nu aţi fost cumva înşelată, de o asemănare?
- Nu. Chipul lui Jane Wilkinson este unic. într-adevăr, ea era.
Japp îi aruncă o privire lui Poirot, care vroia să însemne: "Ai, ai văzut?"
- Lordul Edgware avea duşmani? întrebă, subit, Poirot.
- Duşmani? In zilele noastre, duşmani?
- Totuşi, lordul Edgware a fost asasinat...
- De nevasta sa, încheie miss Carroll.
- După părerea dumneavoastră, o soţie nu poate fi un duşman?
- în tot cazul, nu credeam că aşa ceva e cu putinţă... cu atît mai puţin în lumea în care
trăim.
După toate aparenţele, miss Carroll îşi imagina că omorurile nu puteau fi săvîrşite decît
de beţivi sau nebuni.
- Cîte chei există, pentru uşa de la intrare?
- Două, răspunse secretara. Lordul Edgware
70
71
avea întotdeauna o cheie asupra lui; cealaltă rămî-nea în sertarul mobilei din hol, în
eventualitatea că cineva se întorcea mai tîrziu, să o poată lua. Mai de mult, exista şi o a treia,
dar a pierdut-o căpitanul Marsh.
- Căpitanul Marsh venea des pe aici?
- Pînă acum trei ani, locuia în casă.
- De ce a părăsit-o?
- Nu ştiu nimic mai mult. Fără îndoială, pentru că nu se înţelegea deloc cu unchiul său.
- Cred, domnişoară, că ştiţi cu mult mai mult, dar nu vreţi să spuneţi, sugeră Poirot.
îşi puse ochelarii pe masă, parcă pentru a-l privi mai bine.
- Nu sînt vorbăreaţă, domnule Poirot.
- Aţi putea, totuşi, să ne spuneţi adevărul despre acest subiect al neînţelegerii lordului
Edgware cu nepotul său.
- O! Nimic serios. Lordul Edgware avea un caracter foarte dificil.
- E părerea dumneavoastră, strict personală?
- Nu-i vorba de mine. Eu nu am avut niciodată vreo discuţie cu lordul Edgware. Avea o
mare încredere în mine.
- în ce priveşte căpitanul Marsh...? zise Poirot.
- Extravagant şi cheltuitor, era plin de datorii. Existau între ei şi alte cauze ce
conduceau la neînţelegeri... pe care nu le cunosc tocmai exact. Cu
72
ocazia unei cerţi mai puternice, lordul Edgware îi interzise să mai intre în casă. Asta-i
tot.
îşi strînse buzele, ca şi cum ar fi vrut să ne indice că nu mai vorbeşte deloc.
în momentul în care coboram, Poirot mă prinse de braţ.
- O secundă, Hastings. Rămîi aici, eu cobor cu Japp. Observă holul pînă cînd noi vom
intra în salonul-bibliotecă, unde ne vei urma, imediat.
De mult timp, îmi pierdusem obişnuinţa să-i pun întrebări lui Poirot. Am făcut, deci, de
gardă, în picioare, aproape de balustradă. Poirot şi Japp s-au îndreptat mai întîi spre uşa de
la ieşire... de unde nu puteam să-i văd. Apoi, au reapărut, avansînd lent, în hol. I-am urmărit
cu privirea, din spate, pînă în dreptul salonului-bibliotecă. Am aşteptat vreo două minute,
apoi am coborît scările şi m-am repezit în bibliotecă.
Cadavrul fusese ridicat. Perdelele erau trase şi lumina aprinsă. Poirot şi Japp, opriţi în
mijlocul camerei, priveau în jurul lor.
- Aici, nimic! declară Japp. Poirot replică, cu zîmbetul pe buze:
- Ce să-i faci! Nici scrum de ţigară... nici amprente pe parchet... nici vreo mănuşă de
femeie... nici cea mai mică urmă de parfum! Nimic din ceea ce se descoperă - apropo de
detectivii din romanele poliţiste.
73
Crezui că trebuie să-l înştiinţez cu privire la misiunea mea.
- Totul e-n regulă, Poirot. Am urmărit de sus -jos, dar nimeni nu v-a urmărit, atît cît
mi-am putut eu da seama.
- O! Ochiul vigilent al dragului meu Hastings! făcu Poirot pe un ton de băşcălie. Să
vedem, mi-ai remarcat trandafirul dintre buze?
- Trandafirul dintre buzele tale? întrebai mirat. Japp izbucni în rîs.
Mă întrebam dacă ei erau nebuni, sau eu însumi, îmi pierdusem busola.
- Nu l-ai remarcat, Hastings? repetă Poirot, de data asta, pe un ton de reproş.
- Nu. Pentru simplul fapt că nu ţi-am văzut faţa.
- N-are importanţă, răspunse Poirot, imperturbabil.
 Eram aiurit.
- Din partea mea, spuse Japp, nu văd nimic de făcut în camera asta. Aş vrea, dacă e
posibil, s-o revăd pe fiica lordului Edgware. N-am putut să smulg nimic de la ea, azi
dimineaţă, atît era de bulversată.
Sună, pentru a-l chema pe valet.
- Intreab-o pe miss Geraldine dacă e dispusă să mă revadă.
Băiatul se îndepărtă. Peste cîteva minute apăru în locul lui, miss Carroll.
- Geraldine doarme, explică ea. Biata copilă a
74
fost realmente şocată de moartea tragică a tatălui său! După ce aţi plecat, i-am dat un
calmant şi acum a căzut într-un somn adînc. Peste o oră, două, poate. Japp era nemulţumit.
- în tot cazul, adăugă miss Carroll, tot ce ar putea ea să vă zică, aş putea-o face eu, la fel
de bine.
- Ce părere aveţi despre valet? întrebă Poirot.
- Vă mărturisesc că nu-mi place deloc, dar n-aş putea să vă spun de ce anume.
Ajunseserăm aproape de uşa de la intrare.
- Domnişoară, acolo sus eraţi aseară? o întrebă Poirot, ridicînd degetul spre scară.
- Da. De ce?
- De acolo aţi văzut-o pe lady Edgware îndrep-tîndu-se spre salonul-bibliotecă?
-Da.
- I-aţi văzut trăsăturile?
- Fără nici o îndoială.
- De acolo, nu i-aţi putut vedea figura, în cel mai bun caz, numai spatele.
Miss Carroll, încurcată, roşi.
- Din spate. Totuşi, am văzut-o! I-am auzit vocea. Nu aveam cum să mă înşel. Era ea,
Jane Wil-kinson... o femeie perversă.
Şi se întoarse, grăbindu-se spre scară.
75
VIII Posibilităţi
Japp ne părăsi. Poirot şi cu mine ne-am căutat un loc liniştit în Regent Park.
- Acum de-abia înţeleg ce era cu trandafirul tău dintre dinţi. Pe moment crezusem că ai
înnebunit.
Poirot îşi păstră aerul serios.
- Dragul meu, Hastings, te felicit pentru spiritul tău de observaţie. Frumosul valet îţi
inspiră neîncredere datorită aerului antic ce-l înconjoară. Pe de altă parte, miss Carroll
afirmă că a văzut-o pe vizitatoare. Asta mi s-a părut de la început imposibil. Nu putea să
zărească pe cineva decît din spate, dacă se îndrepta spre salonul-bibliotecă. Experienţa
noastră a confirmat rezultatul prevăzut şi, în acelaşi timp, i-am întins o cursă respectabilei
domnişoare. După care a schimbat tactica.
- Recunoaşte, totuşi, că mărturia sa stă încă în picioare. Vocea şi gesturile unei
persoane sînt suficiente pentru a o recunoaşte. Cele două puncte sunt cele mai caracteristice
pentru a recunoaşte o persoană.
- Da, dar în acelaşi timp, pot fi cel mai uşor de
76
imitat. întoarce-te cu cîteva zile în urmă. Adu-ţi aminte seara petrepută la teatru.
- Carlotta Adams? Da, dar ea poseda un talent cu totul special.
- De acord. Şi ea ar putea să se dea drept Jane Wilkinson, oriunde, nu numai pe o scenă
de teatru.
Deodată mă străfulgera o idee.
- Poirot, nu crezi că asta ar fi posibil?
- Depinde, Hastings.
- Ce motiv ar fi avut Carlotta Adams să-l ucidă pe lordul Edgware? Nici măcar nu-l
cunoştea.
- De unde ştii dacă îl cunoştea sau nu? Poate au existat între ei legături pe care le-am
ignorat. Oricum, ipoteza mea diferă de a ta.
- Ai deci o ipoteză?
- Da. De la început, posibilitatea intervenţiei Carlottei Adams îmi era în minte.
.7
- Răbdare, Hastings! Dă-mi voie să-ţi lămuresc cîteva fapte pentru edificarea ta
personală. Fără vreo jenă, lady Edgware dezvăluie relaţiile destul de proaste dintre ea şi soţul
său, mergînd pînă acolo încît să afirme că l-ar omorî. Nu sînlem singurii martori: camerista sa
şi Bryan Martin au auzit aceste apropouri la fel de bine, şi, poate chiar Carlotta Adams. Alţii
puteau să le repete. Iar în aceeaşi seară s-a văzut foarte bine maniera în care Carlotta Adams
o poate imita pe Jane Wilkinson. Cine avea un mobil pentru a-l reduce la tăcere pe lordul
Edgware? Soţia lui.
77
 Să presupunem acum că un alt personaj ar fi vrut să-l asasineze pe lordul Edgware. El
are la mînă un fals vinovat gata indicat. Iar în ziua în care Jane Wilkinson anunţă că fiind
obosită din cauza migrenei, nu poate ieşi, planul a fost pus în aplicare.
Era necesar ca Jane să fie văzută intiînd în casa soţului ei. Ei bine, a fost văzută,
neezitînd să-şi proclame identitatea. Ceea ce deja e excesiv!
Alt detaliu..., infim ce-i drept. Femeia care a intrat în casa de la Regent Gate, aseară, era
îmbrăcată în negru. Iar Jane Wilkinson detestă negrul şi nu-l poartă niciodată. Chiar ea ne-a
zis-o. Să ne imaginăm acum că vizitatoarea în cauză nu era Jane Wilkinson, ci o persoană
care s-a dat drept ea: această persoană este şi ucigaşul?
Sau, în fine, o a treia persoană ar fi putut pătrunde în casă pentru a-l ucide pe lordul
Edgware? în această ultimă ipoteză, persoana de care vorbim, a ajuns înainte sau după
pretinsa vizită a doamnei Edgware? Dacă a sosit după, cum ar fi putut să-şi justifice
prezenţa?... Trecem peste valet, care nu o cunoştea, peste secretară care nu a văzut-o decît
din spate, dar propriul soţ nu putea să-l înşele. Sau, poate exista deja un cadavru în cameră?
Lordul Edgware a fost ucis înainte de intrarea acestei femei?...
- Un pic de milă, Poirot, îmi pocneşte capul!
- Dragul meu, nu facem decît să ne imaginăm posibilităţi. Ca într-un magazin de
confecţii în care încercăm haine: acesta merge? Nu! Dar cel de colo?
78
Nu încă! Şi tot aşa, pînă la cel care atinge perfecţiunea... altfel spus, adevărul.
- Cine a putut comite crima asta?
- E încă foarte devreme pentru a vorbi. Mai întîi să căutăm cine a avut interesul să
dorească dispariţia lordului Edgware. Nepotul moştenitor? Prea simplu. în ciuda protestărilor
lui miss Carroll, să punem pe primul plan chestiunea cu duşmanii. Un om de genul lordului
Edgware, mi se pare a fi în stare să suscite animozităţi.
- Sînt perfect de acord cu tine.
- Totuşi, cel sau cea ce a comis crima conta pe nevinovăţie. Gîndeşte-te, Hastings, dacă
Jane Wilkinson nu-şi schimbă hotărîrea în ultimul minut, nu ar fi avut nici un alibi. Ar fi
rămas în camera sa de la Savoy şi nu ar fi putut s-o dovedească. Ar fi fost arestată, judecată
şi, probabil, condamnată... O chestie, însă, mă intrigă. Intenţia de a-i imputa moartea soţului
său rămîne vizibilă, dar atunci ce să mai zici de acel telefon? De ce i-a telefonat la Chiswick o
persoană necunoscută, iar după ce s-a asigurat de prezenţa ei la dineul lui sir Montagu, a
pus telefonul jos? Asta pe la nouă şi j umătate, sigur înainte de asasinat... Totul indica că nu
făptaşul a telefonat... fiindcă acesta a făcut tot posibilul ca să fie Jane acuzata. După părerea
mea, ne aflăm în faţa a două serii de circumstanţe cu totul diferite.
- Poate că există vreo coincidenţă?
- Nu, nu, nimic nu poate fi coincidenţă în viaţă.
79
Iată, acum şase luni, o scrisoare s-a pierdut. De ce? Prea multe lucruri par inexplicabile.
Trebuie să existe o legătură oarecare între ele... Să nu uităm şi povestea pe care ne-a relatat-o
Bryan Martin.
- Bine, Poirot, dar asta n-are nimic în comun cu moartea lui Edgware!
- Hastings, eşti orb! Refuzi să înţelegi că toate aceste fapte juxtapuse, formează un
ansamblu destul de confuz pentru moment, dar încetul cu încetul, totul se va lumina.
încercam cu disperare să mă gîndesc.
- E imposibil! strigai deodată. Carlotta Adams e atît de simpatică.
- Nu mă gîndesc că ar fi vinovată, Hastings. E prea fină şi prea inteligentă pentru aşa
ceva. Nu putem ignora, însă, că s-ar putea pregăti o crimă apelînd la complicitatea sa. Ar fi
putut fi de un mic ajutor. Dar, atunci...
Se întrerupse cu sprîncenele încruntate.
- ...Atunci, va afla vestea astăzi, din ziare. Şi-ar da seama.
Deodată, Poirot trase un strigăt ascuţit.
-Repede, Hastings! Repede! Sînt un imbecil! Un taxi! Un taxi! Imediat!
Am rămas stupefiat. Opri o maşină care trecea şi ne urcarăm.
- îi ştii adresa?
- Adresa Carlottei?
- Bineînţeles! Răspunde! Adresa, Hastings!
80
- N-o ştiu. De unde s-o ştiu? Poirot înjura printre dinţi.
La teatru nu s-au arătat foarte dispuşi să ne comunice adresa Carlottei, dar Poirot
insistă şi o obţinu. Tînăra actriţă locuia într-un apartament în apropiere de Sloane Square.
- Să sperăm că nu ajung prea tîrziu, Hastings! Să sperăm că nu ajung prea tîrziu!
- Dar de ce graba asta? Pe cuvînt, Poirot, nu te înţeleg deloc. Ce-nseamnă toate astea?
- Asta înseamnă că mi-a trebuit prea mult timp ca să-mi dau seama de ceea ce era
evident! Să sperăm că ajungem la timp!
81
 IX
Al doilea omor
Nu ghiceam motivul agitaţiei lui Poirot, dar îmi cunoşteam destul de bine prietenul ca
să-mi dau seama că n-o făcea degeaba.
Poirot sări din taxi, îi plăti şoferului şi dispăru în clădire. Apartamentul doamnei Adams
se afla ia primul etaj, după cîte ne-a lămurit lista cu numele locatarilor.
Poirot urca scările, patru deodată, fără să bage în seamă liftul oprit la un etaj mai sus.
Sună. După puţin timp, uşa se deschise şi în faţa noastră apăru o femeie de vîrstă mijlocie, cu
obrajii înroşiţi, ceea ce arăta că plînsese.
- Miss Adams? întrebă repede Poirot.
- Deci nu ştiţi?
- Ce, ce s-a întîmplat?
Poirot păli şi eu presimţii că evenimentul bănuit de prietenul meu se produsese.
- E moartă, zise femeia. Moartă în somn! Poirot se sprijini de marginea uşii, încît femeia
îi acorda un plus de atenţie.
- Scuzaţi-mă, domnule, sînteţi unul dintre prietenii ei? Nu-mi amintesc să vă fi văzut
pînă astăzi.
82
Fără a răspunde la această remarcă, Poirot întrebă brusc:
- Aţi chemat un medic? Ce-a spus?
- A luat o doză puternică de narcotice. E îngrozitor! Drogurile astea sînt foarte
periculoase! Doctorul zice că a fost veronal.
Poirot îşi reveni repede şi deveni autoritar.
- Trebuie să intru, spuse el. Femeia intră la bănuieli.
- Nu cred că...
Poirot se servi de singurul mijloc care-i stătea la
dispoziţie.
- Trebuie neapărat să vizitez apartamentul. Sînt un detectiv, însărcinat să pornesc o
anchetă despre împrejurările morţii stăpînei dumneavoastră.
Emoţionată, femeia îl lasă să treacă.
- Ceea ce vă voi spune este strict confidenţial, îi explică Poirot. Să nu mai repetaţi.
Trebuie să se creadă în continuare că miss Adams a murit dintr-un accident. Vreţi să-mi daţi
numele şi adresa medicului?
- Dr. Heath, 17, Carlisle Street.
- Numele dumneavoastră?
- Benett..., Alice Benett.
- Din cîte observ, aţi fost ataşată de miss Adams?
- O! da! era atît de bună şi de drăguţă! Eram deja în serviciul său, anul trecut, cînd a
venit la Londra. Nu semăna deloc cu celelalte actriţe. Era într-adevăr, un om aşa cum trebuie.
83
- Aţi încercat o emoţie puternică, descoperind moartea sa, observai cu o uşoară
simpatie.
- O! da, domnule. Azi dimineaţă, la 9 şi jumătate i-am adus ceaiul ca de obicei. Părea că
doarme. Am pus tava pe masă ca să trag draperiile. Unul dintre inele se prinsese, aşa că a
trebuit să trag mai tare producînd zgomot; m-am întors să văd dacă nu mi-am deranjat
stăpîna. Deodată, un detaliu m-a frapat. E vorba de felul puţin natural în care era întinsă.
M-am apropiat de pat şi i-am luat mîna. Era îngheţată, domnule, şi m-am trezit strigînd.
Se opri plîngînd.
- Vă înţeleg durerea, spuse Poirot pe un ton blînd. Miss Adams obişnuia să consume
droguri?
- Din cînd în cînd, înainte de culcare lua cîte o pastilă..., comprimate mici dintr-un
flacon. Dar, după doctor, a luat cu totul altceva în noaptea asta.
- Aseară, n-a avut nici o vizită?
- Nu, domnule, a ieşit aseară.
- V-a spus unde merge?
- Nu, domnule. A coborît în jur de 7.
- Cu ce era îmbrăcată?
- în negru, domnule. O rochie şi o pălărie neagră.
- Purta vreo bijuterie?
- Un colier de perle foarte simplu, domnule.
- Şi mănuşi... gri?
- Da, domnule, mănuşi gri.
- Acum, sînteţi amabilă să-mi spuneţi care era
84
starea sa de spirit: era veselă? gînditoare? tristă? agitată?
- Ceva o amuza. Zîmbea de una singură.
 - La ce oră s-a întors?
- Puţin după miezul nopţii.
- Şi atunci? Cum aţi regăsit-o? Aceeaşi ca înainte de plecare?
- Foarte blazată, domnule.
- Nu tulburată sau agitată?
- O! nu, domnule. Părea într-un fel veselă, dar se plîngea de oboseală. A încercat să
telefoneze, dar cum n-a reuşit, a zis că va cere legătura dimineaţa.
-A!...
Ochii lui Poirot străluceau. îşi reluă întrebările pe un ton care încerca să pară calm.
- Aţi auzit numele persoanei cu care a încercat să vorbească?
- Nu, domnule, a cerut numai numărul şi a aşteptat o clipă. Funcţionara i-a răspuns, ca
de obicei: "încerc să-l prind". Ea a răspuns: "Foarte bine", apoi a închis şi mi-a spus: "Din
partea mea, tot aia c. Nu mai aştept. Am chef să dorm". Apoi, s-a dezbrăcat.
- Ce număr a cerut? Vă amintiţi?
- Scuzaţi-mă, domnule, nu-l ştiu. Tot ce-mi amintesc este numele biroului central:
"Victoria". Nu am ascultat cu atenţie.
- A mîncat sau a băut ceva înainte de a adormi?
- O ceaşcă cu lapte cald, ca de obicei.
85
- Cine i-a pregătit-o?
- Chiar eu, domnule.
- Şi în timpul după-amiezii? N-a trecut nimeni pe-aici?
- Nu-mi amintesc să fi văzut pe cineva. Miss Adams a luat masa în oraş, precum şi
ceaiul. S-a întors pe la ora şase.
- Cînd a sosit laptele?... laptele pe care l-a băut înainte de a se culca?
- A băut laptele sosit după-amiaza, domnule. Lăptarul l-a pus la uşă înjur de ora patru.
Sînt sigură domnule, că nu era nimic rău în el; azi-dimineaţă, chiar eu mi-am turnat în ceai.
Şi medicul a afirmat că luase ceva pastile ca să doarmă.
- Pot să mă înşel, spuse Poirot... E foarte posibil să mă înşel. Oricum, îl voi vedea pe
medic. înţelegeţi, miss Adams se plictisea; în America, existenţa diferă de ceea ce trăim noi,
aici.
- Ştiu bine. Am citit isprăvile gangsterilor de la Chicago. Această ţară, fără bandiţi şi
poliţişti n-ar face doi bani. Nu-i ca la noi.
Şovinismul Alicei Benett, necesitînd ample explicaţii, îl făcu pe Poirot să lase baltă
subiectul.
Privirea sa întrezări o mică valiză care era pe un scaun.
- Ieri seară, înainte de a pleca, miss Adams a avut această geantă cu ea?
- A luat-o ieri dimineaţă, domnule, nu a avut-o'
86
cînd s-a întors după-amiaza, dar a adus-o azi-noap-
te.
- A! îmi permiteţi s-o deschid?
Alice Benett ar fi permis orice. Ca majoritatea femeilor prudente şi suspicioase, o dată
încrederea ei cîştigată, poţi s-o întorci pe ce parte vrei, iar Poirot putea acum să-şi facă liniştit
jocul.
Geanta, nefiind închisă cu cheia se deschise uşor.
- Vezi, Hastings, vezi? murmură Poirot. Conţinutul valizei dădea mai mult de gîndit.
într-o cutie de machiaj se găseau două din acele
aparate, care, puse în pantofi, înălţa o persoană cu cîţiva centimetri. Remarcai, de
asemenea, o pereche de mănuşi gri şi, învelită într-o elegantă foiţă de mătase, o perucă aurie,
aceeaşi nuanţă ca părul lui Jane Wilkinson, şi aceeaşi pieptănătură: cărare la mijlocul frunţii
şi bucle pe ceafă.
; Te mai îndoieşti încă? mă întrebă Poirot.
închise geanta şi se întoarse spre cameristă.
- Ştiţi cu cine a cinat miss Adams?
- Nu, domnule.
- Cu cine a dejunat sau şi-a luat ceaiul?
- în ce priveşte ceaiul, nu ştiu nimic, iar de dejunat a făcut-o împreună cu miss Driver.
- Miss Driver?
- Prietena ei cea bună, cea care conduce o mare casă de modă în Moffatt Street, vizavi de
Bond Street; "Genevieve", asta-i firma magazinului.
87
Poirot îşi notă adresa în carnet, sub cea a medicului.
- încă o întrebare, doamnă. Vă amintiţi de cuvintele doamnei Adams, cînd s-a întors, ieri
la şase... n-a zis sau n-a făcut ceva mai deosebit?
Camerista se gîndi.
 - N-am observat, domnule. Am întrebat-o dacă vrea ceai şi mi-a răspuns că a băut.
- A! da, luase deja ceaiul, o întrerupse Poirot. Mă scuzaţi, doamnă, continuaţi.
- Apoi, s-a aşezat să-şi scrie corespondenţa pînă cînd a plecat din nou.
- Nu ştiţi cui i-a scris?
- Ba da, domnule. N-a scris decît o scrisoare sorei sale, la Washington. îi scria regulat, de
două ori pe săptămînă; luă scrisoarea pentru a o pune chiar ea la poştă, dar o uită în poşetă.
- Scrisoarea mai e încă aici?
- Nu, domnule. Şi-a amintit aseară, înainte să se culce. Am fugit eu la poştă, i-am lipit
un timbru suplimentar pe plic şi am aruncat-o în cutia specială, astfel încît să ajungă la timp.
- A! şi poşta e departe de aici?
- Nu, domnule, chiar la colţul străzii.
- Aţi închis uşa cu cheia în urma dumneavoastră?
- Nu o închid niciodată cînd lipsesc pentru aşa puţin timp.
Poirot vru să vorbească, dar se abţinu.
88
- Vreţi să-mi vedeţi stăpîna? întrebă camerista, plîngînd din nou. E atît de frumoasă!
O urmarăm pe Benett în dormitor.
Carlotta se odihnea cu un aer liniştit. Părea mult mai tînără decît în seara de la Savoy.
Ca un copil purtat pe aripile somnului.
Poirot, cu o expresie străină pe faţă, o observă mult timp.
- Hastings, îmi spuse cînd coboram scările, am făcut un jurămînt.
Nu l-am întrebat de ce natură era. II ghiceam, fără îndoială.
Un minut mai tîrziu, adăugă:
- în orice caz, am o mare bănuială. Nu aş fi putut s-o salvez: era deja moartă cînd am
aflat de asasinatul lordului Edgware. Acest gînd mă consolează.
89
X
Jenny Driver
Ne-am îndreptat imediat către medicul a cărei adresă ne-a fost dată de bona doamnei
Adams.
Era un bătrînel neastîmpărat, dar mai mult şters. îi cunoştea renumele lui Poirot, dar îşi
exprimă plăcerea de a-l cunoaşte în carne şi oase.
- Ei, bine, domnule Poirot, ce pot să fac ca să vă fiu de folos?
- Doctore, astăzi dimineaţa, aţi fost chemat la Carlotta Adams?
- Da!... Sărmana fată!... Excelentă actriţă!... Ce sfîrşit trist! De ce atîtea femei tinere cu
talent se dedau stupefiantelor?!
- Credeţi că lua stupefiante?
- Profesional, n-aş putea s-o spun. în orice caz, nu folosea injecţii, n-am văzut nici o
urmă de ac pe epidermă. Nu absorbea în fiecare seară veronal, dar e evident că lua de mult
timp.
- Ce vă face să gîndiţi aşa?
- Asta... Ah! drace! Unde l-am pus? (Scotoci într-o mică geantă.) Ah! Iată! (Ne arătă o
mică poşetă de seară.) Va fi, probabil, o anchetă şi asta
va fi de folos. De aceea m-am gîndit s-o aduc aici, de frică să n-o atingă bona.
Scoase din sac o mică cutie aurită, pe care se puteau citi iniţialele CA. gravate în rubin:
o deschise; cutia era aproape plină cu o pudră albă.
- Veronal, explică el. Priviţi ce scrie înăuntru. Pe interiorul capacului era gravată
următoarea
inscripţie: "Amintire de la D. pentru C. Paris, 10 noiembrie. Vise plăcute."
-l0 noiembrie, murmură Poirot.
- Perfect, şi iată-ne în iunie, obişnuinţa ei de a se droga durează de aproape şase luni, iar
cum anul nu figurează, ar fi putut să fie optsprezece luni, doi ani şi jumătate...
- "Paris. D.", repeta gînditor, Poirot.
- Da. Această indicaţie vă pune pe calea cea bună? Apropo, nu v-am întrebat sub ce titlu
vă interesaţi de afacerea asta? Probabil, aveţi intenţii bune. Aţi vrea să ştiţi dacă e vorba de o
sinucidere? Nu îndrăznesc să afirm. Nimeni, de altfel, nu v-ar spune-o. După cameristă, miss
Adams, era foarte bine dispusă. Aş înclina mai mult pentru ipoteza accidentului. Efectele
veronalului sînt foarte capricioase: poţi lua doze foarte mari fără repercusiuni, dar uneori, o
doză infimă ajunge pentru a te face să cazi în somnul etern. Consider folosirea acestui
narcotic extraordinar de periculoasă. Fără nici o îndoială, o anchetă va conchide asupra unei
morţi
91
accidentale. Sînt dezolat, domnule Poirot, că nu vă pot furniza alte informaţii.
- îmi daţi voie să examinez poşeta doamnei Adams?
- Cu plăcere.
Poirot goli poşeta pe masă. Extrase o batistă cu iniţialele CM.A., brodate într-un colţ, o
pensulă pentru pudră, un ruj, o hîrtie de o liră sterlină şi ceva mărunţiş şi o pereche de
ochelari cu ramele aurite şi cu o formă foarte clasică.
Poirot examina acest ultim obiect cu o vie curiozitate.
- Iată! ignorasem că miss Adams se folosea de ochelari, probabil numai la citit.
Doctorul luă obiectul şi-l studie.
- Nu, aceştia sînt ochelari pentru distanţă. Lentile foarte groase: proprietarul lor trebuie
să fie miop.
- Nu ştiţi dacă miss Adams...
- Pînă aici n-am ajuns în îngrijirea ei. N-am fost chemat decît o singură dată la ea, într-o
zi cînd bona s-a tăiat la un deget. Miss Adams pe care am văzut-o eu atunci, nu purta
ochelari.
Poirot îi mulţumi medicului şi plecarăm. Prietenul meu părea foarte intrigat.
- Fără îndoială, m-am înşelat, observă el.
- în ce priveşte substituţia personalităţii?
- Nu, acest fapt rămîne atins. Mă refer la moartea doamnei Adams. Cu siguranţă, avînd
veronalul, şi,
1
simţindu-se enervată ieri seară, a luat o doză foarte puternică pentru a se asigura că va
dormi bine.
Se opri brusc şi, spre marea surprindere a trecătorilor, începu să bată din palme.
- Nu! nu! nu! şi nu! spuse el! De ce să se producă un accident într-un moment atît de
propice? Nu-i vorba de un accident, nici de o sinucidere. Nu, jucîndu-şi rolul în afacere,
Carlotta şi-a semnat apropierea de moarte. A fost ales veronalul numai pentru că se ştia că ea
îl foloseşte din cînd în cînd şi că are această cutie. în acest caz, ucigaşul trebuia să o
cunoască foarte intim. Cine este acest "D", Hastings? Aş da enorm ca să aflu.
- Poirot, îi spusei, cum rămase proptit pe trotuar, ar fi mai bine să mergem. Toată lumea
se uită la noi.
- A! Chiar crezi? Nu mă deranjează deloc. Hai să luăm un taxi.
îşi agită mîna spre un şofer care tocmai trecea şi îi ceru să ne ducă la "Genevieve",
Moffatt Street.
"Genevieve" era unul din acele magazine de modă care se anunţau printr-o pălărie
excentrică înconjurată de o eşarfă expusă într-o vitrină.
Am pătruns spre centrul său de activitate, situat la primul etaj al clădirii, pe o scară de
un lux extravagant. Am citit pe plăcuţa de pe uşă: "Genevieve". "Intraţi fără a bate." Ne-am
găsit într-o mică încăpere burduşită de pălării. O blondă cu o statură impozantă veni spre noi,
aruncîndu-i lui Poirot o privire întrebătoare.
92
93
- Miss Driver? întrebă Poirot.
- Nu ştiu dacă doamna e liberă. Ce doriţi?
- Spuneţi-i doamnei Driver că un prieten al doamnei Adams vrea să-i vorbească.
Blonda nu avu timp să-şi îndeplinească misiunea. O perdea de catifea se agita şi îşi făcu
apariţia o femeie micuţă cu părul vîlvoi.
- Ce este? întrebă ea.
- Am onoarea să-i vorbesc doamnei Driver?
- Da. Ce-i cu Carlotta?
- Cum? N-aţi aflat trista veste?
- Ce veste tristă?
- Miss Adams a murit azi-noapte, în timpul somnului. A luat o doză prea mare de
veronal.
Tînăra femeie căscă nişte ochi foarte mari.
- Dar e absurd! Săraca Carlotta! Incredibil! Ieri era încă plină de viaţă!
- Totuşi, ăsta este adevărul, doamnă. Acum este ora 1. Dacă aţi accepta să luaţi masa cu
noi, v-am fi foarte recunoscători. Aş vrea să vă pun mai multe
întrebări.
Tînăra femeie îl examina pe Poirot din cap pînă în picioare. Dotată cu o natură combativă,
îmi aruncă o privire gata să mă ucidă.
- Mai întîi, cine sînteţi dumneavoastră? întrebă
ea pe un ton iritat.
- Mă numesc Hercule Poirot şi vi-l prezint pe prietenul meu, căpitanul Hastings.
Mă înclinai. 4
I
- Am auzit vorbindu-se de dumneavoastră, spuse ea brusc. Vă urmez.
O chemă pe blonda cea mare.
- Dorothy!
- Da, Jenny.
 - Mrs Lester va veni să încerce modelul "Trandafirul Descartes" pe care a comandat-o.
Fă-o să aştepte. Nu voi întîrzia mult. Pe curînd.
îşi puse o mică pălărie neagră, îşi pudră nasul, apoi se întoarse spre Poirot.
- Sînt gata.
Cinci minute mai tîrziu, ne găseam instalaţi într-un mic restaurant de pe Dover Street.
Poirot îi dădu ordine chelnerului şi acesta ne aduse cocktai-lurile.
- Acum, zise Jenny Driver, aş vrea să ştiu adevăratul fond al problemei. în ce încurcătură
a intrat sărmana Carlotta?
- A fost, deci, amestecată într-o intrigă oarecare, domnişoară?
- A! aşa! cine pune întrebări, eu sau dumneavoastră?
- Scuzaţi-mă, domnişoară, intenţia mea era ca eu s-o fac, răspunse Poirot surîzînd. Din
cîte mi s-a spus, eraţi foarte bune prietene.
- Aşa e.
- Ei bine, domnişoară, trebuie să ştiţi mai întîi că am cea mai pură intenţie de a apăra
memoria prie-
94
95
tenei dumneavoastră defunctă. Vă dau cuvîntul meu de onoare.
Jenny Driver reflectă un moment, apoi făcu un semn discret din cap şi răspunse:
- Vă cred. Daţi-i drumul! Ce vreţi să ştiţi?
- Se pare că prietena dumneavoastră, a dejunat cu dumneavoastră, ieri?
- Exact.
- V-a spus ceva în legătură cu programul ei de aseară?
- Nu tocmai.
- Dar v-a pus la curent cu cîteva lucruri?
- Mi-a vorbit, în fine, de proiecte diferite, avînd un oarecare raport cu ceea ce vă aduce
aici. Nu uitaţi, însă, că mi-a spus toate astea cu titlu de confidenţă.
- E de înţeles, domnişoară.
- Să vedem... Din păcate, vă voi povesti asta în stilul meu.
- Cum vreţi, domnişoară.
- Ei bine, iată. Carlotta mi-a apărut foarte agitată faţă de cum era ea de obicei. N-a
piecizat nimic, pretextînd că a promis să ţină secret. Dar ceva îi trecea prin cap. Mi se pare că
era vorba de o mistificare enormă.
- O mistificare?
- E cuvîntul pe care l-a folosit. Nu mi-a dat nici un detaliu, dar... (Aici, Jenny Driver
ridică din sprinceană.) Carlotta, avînd un caracter mai mult
96
serios, se dedică în întregime muncii sale, negustînd în mod deosebit farsele. A trebuit,
după părerea mea, ca cineva s-o fi împins... Mă gîndesc... ţineţi minte, ea nu mi-a zis nimic...
- înţeleg. Ce credeţi, domnişoară?
- Cred, sînt aproape sigură... că a făcut-o mai mult pentru bani. în realitate, Carlotta era
interesată; avea un simţ ascuţit în afaceri. Trebuie să fi fost vorba de o sumă foarte mare, căci
prietena mea era foarte entuziasmată. Am impresia că făcuse un pariu şi era aproape sigură
că-l cîştiga. Şi totuşi, asta m-a mirat: Carlotta nu juca niciodată. Indiferent despre ce era
vorba, erau la mijloc bani.
- Nu v-a mărturisit nimic?
- N... nu. Dar mi-a vorbit de proiectele ei de viitor. Vroia s-o aducă pe spra ei din America
şi să trăiască împreună la Paris. îşi adora sora, muziciană, dar cu o sănătate foarte fragilă.
Iată tot ce ştiu. E suficient?
Poirot făcu un semn afirmativ din cap.
- Da. Aceasta îmi confirma ipotezele. M-am speriat că miss Adams era legată de secret;
totuşi, mă gîndeam că o femeie îşi uită promisiunea cînd povesteşte cu o prietenă.
- Am încercat să o fac să vorbească, mărturisi Jenny, dar rîdea, spunîndu-mi că o să-mi
povestească mai tîrziu.
Poirot, după o clipă, reluă:
- Aţi auzit vorbindu-se de lordul Edgware?
97
- Omul care a fost asasinat?
- Da. Ştiţi cumva, dacă miss Adams îl cunoştea?
- Eu... Ah! Aşteptaţi!... Carlotta a pronunţat acest nume odată. Pe un ton duşmănos.
- Duşmănos?
- Da. Ea spunea că acest gen de oameni, prin egoismul şi cruditatea lor, îngrădesc
existenţa celorlalţi. Şi că dacă ar muri, ar fi un fapt benefic pentru societate.
- Cîn'd v-a spus asta, domnişoară?
- Acum o lună.
- Apropo de ce?
 Jenny Driver îşi forţă memoria cîteva minute, apoi ridică capul.
- Imposibil să-mi amintesc. Sigur se vorbea de lordul Edgware în ziare. îmi amintesc că
am găsit cam ciudată intervenţia Carlottei despre acest om pe care, de fapt, nu-l cunoştea.
- în sfîrşit, observă Poirot. (Apoi, întrebă:) Ştiţi dacă miss Adams avea obiceiul să ia
stupefiante?
- Doamne fereşte. N-am văzut-o niciodată şi nici nu am auzit-o vorbind despre asta.
■'
- Nu aţi văzut în geanta sa o mică cutie aurită,* avînd iniţialele CA. gravate în rubin?
*t
- O cutiuţă de aur?... Nu!
- Ştiţi unde se găsea miss Adams în noiembrie1 trecut? ^ '"l
- Lăsaţi-mă să-mi amintesc. în noiembrie, a ple-
98
cat în Statele Unite... spre sfîrşitul lunii, mi se pare. înainte, trăise la Paris.
- Singură?
- Evident! Carlotta nu-i dintre acele femei care să fugă după aventuri.
- Domnişoară, aş vrea să vă pun o întrebare importantă. A existat un bărbat în viaţa
domnişoarei Adams?
- Răspunsul va fi: Nu. De cînd o cunosc, am văzut-o întotdeauna preocupată de munca
sa şi de grija pentru sora ei. Ea se considera ca şi cap de familie, asumîndu-şi
responsabilităţile. Deci vorbind foarte strict, vă voi răspunde: Nu!
- Şi, vorbind un pic mai puţin strict? sugeră Poirot.
- Nu m-ar mira că, recent, Carlotta sa fi avut o mică afacere sentimentală.
-A!
- Reţineţi bine: tot ce v-am spus nu sînt decît bănuieli de-ale mele. De altfel, de cîtva
timp, o găseam... schimbată... distrată... Nu-i decît o părere personală, pot să mă înşel.
- Mulţumesc, domnişoară, zise Poirot. încă un detaliu. Miss Adams avea o prietenă al
cărei nume începea cu "D"?
- "D"? spuse Jenny Driver gînditoare, "D"? nu văd pe nimeni.
99
XI
O egoistă frumoasă
Cred că Poirot nu se aştepta la un alt răspuns. în acelaşi timp, căzut pe gînduri, dădu
trist clin cap. Jenny Driver se aplecă spre el, cu coatele sprijinite pe masă.
- Şi acum, domnule Poirot, vreţi să-mi spuneţi cîteva lucruri?
- Mai întîi, domnişoară, daţi-mi voie să vă felicit. Răspunsurile au fost pe măsura
inteligenţei dumneavoastră. Sînteţi o femeie de valoare. Pentru moment nu vă pot destăinui
decît cîteva fapte.
După o pauză, vorbi pe un ton calm.
- în această noapte, lordul Edgware a fost asasinat în salonul-bibliotecă al casei sale. La
ora 10 seara, o femeie, care cred că a fost prietena dumneavoastră, s-a prezentat la el, sub
numele de lady Edgware. Purta o perucă blonda şi era machiată întocmai ca lady Edgware, pe
care, probabil, o ştiţi, nu e alta decît celebra actriţă Jane Wilkinson. Miss Adams, dacă ea era,
nu a stat decît cîteva minute. A părăsit casa lordului Edgware la 10 şi 5 minute, dar nu s-a
întors acasă decît după miezul nopţii. Se culcă după ce a luat o puternică doză de veronal.
100
Acum, domnişoară, vă daţi seama de ce v-am pus o serie de întrebări.
- Da. înţeleg, şi cred că aveţi dreptate: ea trebuie să fi fost cea care a mers la lordul
Edgware. Ieri a cumpărat o pălărie nouă.
-A!
- Da, şi dorea să-i ascundă partea stingă a feţei. Aici, îmi permit să fac cîteva observaţii
cu
privire la moda pălăriilor. Am văzut deja, succe-dîndu-se numeroase mode ale pălăriilor
feminine: moda cloş care îţi ascunde aproape total faţa, încît face foarte grea recunoaşterea
chiar de către o prietenă, toca, care coboară pe frunte, bascul, care se pune pe o parte, şi în
fine altele. în acest iunie, în care se petreceau evenimentele, pălăria la modă avea forma unei
farfurii de supă întoarsă şi se purta fixă, pe o ureche, lăsînd cealaltă parte a figurii şi a
capului, libere privirilor.
- Mi se pare că pălăriile se poartă pe partea dreaptă? observă Poirot.
Micuţa modistă afirmă cu un semn al capului.
- Rezervăm întotdeauna cîteva modele pentru clientele care, după propriul gust, doresc
să se coafeze pe partea stingă, explică ea. Carlotta avea un motiv anume pentru a alege o
pălărie care să-i ascundă partea stîngă?
îmi amintii că uşa de la intrare a casei din Regent Gate se deschidea spre stînga, astfel
încît vizitatorul nu putea scăpa în partea asta de privirea atentă a
101
 valetului. Mi-am amintit, de asemenea, că Jane Wilkinson (o observasem înainte cu o
seară) era pieptănată cu părul uşor căzut pe colţul ochiului drept.
Ii comunicai gîndurile mele lui Poirot, care aprobă.
- E adevărat. Ai dreptate, Hastings. Iată ce explică alegerea pălăriei.
Jenny zise deodată:
- Domnule Poirot, nu bănuiţi cumva că... Carlotta ar fi... comis crima? Nu pentru că a
vorbit rău în faţa mea, o dată... vă puteţi imagina...
- Nu, nu, dar este foarte curios totuşi că v-a făcut aceste confidenţe. Aş vrea să cunosc
motivul resentimentului său faţă de lordul Edgware. Ce ştia ea despre acest om care-i inspira
o astfel de judecată?
- Nu ştiu nimic, dar îmi pun capul jos că nu ea l-a omorît. E... o! era prea rafinată.
- Bravo! aprobă Poirot. Aţi exprimat excelent modul meu de gîndire. într-un omor,
psihologia asasinului intră în joc. Aici, noi sîntem în faţa unei crime ştiinţifice.
- Ştiinţifice?
- Da. Criminalul ştia exact unde trebuie să lovească pentru a atinge centrii vitali de la
baza craniului.
- Poate era un medic? observă Jenny.
- Miss Adams cunoştea vreun medic, printre prietenii săi?
102
Jenny înclină capul.
- în Anglia, în orice caz, nu, căci mi-ar fi vorbit.
- încă o întrebare: miss Adams purta ochelari?
- Ochelari!... niciodată în viaţa ei!
- Apropo, miss Adams, îl cunoştea pe Bryan Martin? întrebă Poirot.
- O! da. L-a cunoscut din copilărie, dar se vedeau foarte rar. Carlotta îl găsea foarte
infatuat din cauza succesului.
Jenny se uita la ceas şi trase un strigăt.
- M-am dus! Sper că v-am fost de un cît de mic folos, domnule Poirot.
- Fiţi fără nici o îndoială, domnişoară, şi chiar voi mai apela la serviciile dumneavoastră.
- Oricînd doriţi, domnule Poirot.
Ne strînse mîna puternic; dinţii săi albi se arătară într-un zîmbet fermecător, apoi ne
părăsi.
- O tînără doamnă foarte interesantă, observă Poirot, consultînd nota de plată.
- îmi e simpatică, spusei.
- întotdeauna e plăcut să vorbeşti cu o femeie cu spiritul viu.
- Poate un pic cam seaca. Moartea prietenei sale nu a bulversat-o prea tare, cum m-aş fi
aşteptat.
- Evident, n-are nimic în comun cu aceste femei care izbucnesc la tot pasul în lacrimi.
- Ai reuşit să desprinzi din această întîlnire tot ce te-a interesat?
Poirot ridică capul.
103
- Nu. Contam pe ceva mai mult... Speram să identific personalitatea lui "D", enigmaticul
"D", care i-a oferit cutia aurită Carlottei Adams. Din păcate, Carlotta a fost o femeie discretă
care nu divulga secretele sale, interioare nimănui. Pe de altă parte, mistificarea putea să-i fie
propusă de o persoană cu totul întîmplătoare care i-a oferit o importantă sumă de bani;
această persoană, înainte să vadă cutiuţa în geanta Carlottei, a reuşit să descopere ce conţine
această cutie.
- Dar cînd i-ar fi putut fi administrată o aşa mare doză de veronal?
- Adu-ţi aminte că apartamentul a rămas deschis în timp ce bona s-a dus la poştă.
Mărturisesc că ipoteza asta e departe de a mă satisface; lasă prea mult loc neprevăzutului.
Deci, să ne întoarcem la lucru. Două aspecte ne rămîn de verificat.
- Care?
- Primul este telefonul la numărul central Victoria. Carlotta ar fi vrut să-şi anunţe
succesul cum a ajuns acasă. Unde se afla între 10,45 şi 12? Poate la o întîlnire cu instigatorul,
în acest caz, apelul telefonic a fost adresat vreunei persoane prietene.
- Şi al doilea?
- E vorba de scrisoarea trimisă de Carlotta sorei sale. E posibil - am zis doar posibil - ca
în această scrisoare, Carlotta să fi povestit tot, fără ca să nu-şi ţină promisiunea, epistola
ajungînd la destinaţie o săptămînă mai tîrziu.
104
- Ar fi minunat!
- Să nu ne punem mari speranţe în chestia asta, Hastings; ţine pur şi simplu de hazard.
Pentiu moment, să studiem celălalt aspect al crimei.
- Ce-nţelegi prin celălalt aspect?
- Cei care puteau profita de decesul lordului Edgware.
Ridicai din umeri.
 - De-o parte, nepotul său şi nevastă-sa...
- Şi cel care vrea s-o ia de nevastă pe soţia lui, adăugă Poirot.
- Ducele? E la Paris.
- Da. Totuşi nu poţi nega că n-ar avea nici un interes în suprimarea soţului. Mai rămîn
oamenii casei: valetul şi ceilalţi. Cine ştie ce îi împotrivea stăpînului lor? Mi se pare că am face
bine s-o revedem pe Jane Wilkinson. Poate ar putea să ne dea vreo idee bună.
Ne-am reîntors la Savoy. Doamna era înconjurată de numeroase mătăsuri; voaluri de
doliu acopereau spătarele scaunelor. Cu un aer grav, Jane încerca o pălărie neagră în faţa
toaletei sale.
- Iată! Dumneavoastră sînteţi, domnule Poirot. Fiţi amabil şi aşezaţi-vă. Dacă găsiţi un
scaun liber. Ellis, fă loc pe două scaune, te rog.
- Sînteţi fermecătoare, doamnă, îi spuse Poirot. Ea nu se despărţi de aerul grav.
- Domnule Poirot, nu încerc s-o joc pe văduva plînsă. Totuşi trebuie să te conformezi
convenien-
105
ţelor... Apropo, am primit o telegramă foarte mişcătoare de la ducele de Merton.
- Vine de la Paris?
- Da, de la Paris. Foarte reţinută şi plină de condoleanţe, dar scrisă într-o asemenea
manieră încît am putut citi printre rînduri.
- Doamnă, felicitările mele!
Jane Wilkinson întinse mîinile; vocea sa se-ndulci şi fui frapat de puritatea angelică a
trăsăturilor sale.
- Domnule Poirot, dacă aţi şti cît sînt de fericită! înot în plină fericire. Toate obstacolele se
prăbuşesc în faţa noastră. Mi se deschide o nouă cale, dreaptă şi splendidă. îi mulţumesc
Providenţei!
Poirot, cu capul plecat într-o parte, îi spuse lui Jane Wilkinson:
- Aşadar, doamnă, credeţi că totul merge spre bine?
- Da. Totul s-a aranjat după gustul meu. în ultimul timp, de multe ori, mi-am zis: dacă
cel puţin ar dispărea lordul Edgware! Şi iată-l mort! E miraculos!
Poirot îşi limpezi vocea.
- Doamnă, nu pot considera moartea soţului dumneavoastră dintr-un punct de vedere
atît de optimist. Cineva l-a ucis pe lordul Edgware. Nu v-aţi întrebat cine ar putea fi
vinovatul?
Ea îl desfigura pe Poirot:
- Ce importanţă are? După tot ce s-a întîmplat,
106
nu mă priveşte deloc. Ducele şi cu mine ne vom putea căsători în cîteva luni...
- Ştiu, doamnă, dar în afară de asta, nu v-a trecut prin minte cine ar fi putut să-l ucidă
pe soţul dumneavoastră?
- Din păcate, nu.
Păru surprinsă că Poirot îi pune o astfel de întrebare.
- V-ar interesa să ştiţi?
- Nu, neapărat, o mărturisesc. Bănuiesc că poliţia va descoperi făptaşul. Detectivii de la
Scotland Yard sînt foarte amabili, nu-i aşa?
- Aşa se zice. Eu însumi sînt însărcinat să găsesc asasinul.
- Chiar? Ce drăguţ!
- De ce-i drăguţ?
- Nu ştiu.
Privirea sa se îndreptă înspre hainele de doliu, îmbrăcă un mantou din satin şi se studia
în faţa oglinzii.
- Nu întrezăriţi nici un inconvenient? o întrebă Poirot.
- Nici unul. Dimpotrivă, vă doresc din toată inima să reuşiţi.
- Doamnă, dorinţele dumneavoastră nu-mi ajung, am nevoie de opiniile
dumneavoastră.
- Opinia mea? Cu privire la ce?
- Cine, după dumneavoastră, l-ar fi omorît pe lordul Edgware?
- N-am nici o idee.
107
Se duse pînăîn faţa toaletei şi luă o oglindă în mînă.
- Doamnă, făcu Poirot, cu o voce puternică, cine credeţi că l-a ucis pe soţul
dumneavoastră?
De data asta şi-a atins scopul. Jane tresări şi se întoarse spre el.
- Geraldine, fără îndoială, răspunse ea.
- Cine-i această Geraldine?
Din nou atenţia lui Jane zburase în altă parte.
- Ellis, ridică un pic umărul drept..., da, cam aşa. Geraldine e fiica lordului Edgware. Nu,
Ellis, doar în partea dreaptă... Aşa... aşa e mai bine. Plecaţi deja, domnule Poirot? Vă sînt
recunoscătoare pentru ceea ce aţi făcut în privinţa divorţului meu, chiar dacă în final, a fost
inutil. Nu voi înceta să vă complimentez pentru diplomaţia dumneavoastră.
N-am mai revăzut-o pe Jane Wilkinson decît de două ori: într-o seară pe scenă şi la un
dejun unde hazardul m-a aşezat în faţa ei. Dar, dacă evoc amintirea acestei femei, mari
artiste, nu mi-o pot imagina decît aşa cum mi-a apărut în cursul ultimei noastre vizite,
absorbită de probarea noilor toalete şi lan-sînd o mimă total indiferentă la cuvintele şi gestu-
rile lui Poirot, care trebuiau să influenţeze mersul anchetei. Cu un spirit restrîns, se
complăcea în admiraţia propriei persoane.
- Nemaipomenit! exclamă Poirot cînd ne găseam în stradă.
108
XII Fiica lordului Edgware
întorşi la hotel, găsirăm o scrisoare adresată lui Poirot şi care era scrisă de mînă.
- Ce-i asta, Hastings? Un mesaj de la cine pentru cine?
Scoase hîrtia din plic şi mi-o întinse.
în partea de sus a paginii era gravată adresa 17, Regent Gate. Scrisul drept, arăta bine la
prima vedere, dar lectura oferea reale dificultăţi. îri sfîrşit, descifrai:
"Dragă domnule,
Am aflat că aţi fost azi dimineaţă acasă, însoţit de un inspector de poliţie. Scuzaţi-mă că
nu v-am putut primi. Dacă vă convine, vă voi ruga să-mi acordaţi cîteva minute azi
după-amiază, la ora la care vă convine.
Primiţi, vă rog, salutările mele distinse,
Geraldine Marsh."
- Iată ce mi se pare straniu, spusei. De ce vrea să te vadă?
- Tu mă întrebi? Nu eşti niciodată politicos, dragul meu.
109
Poirot avea mania asta exasperantă de a tachina în momentele cele mai critice cu
putinţă.
- Mergem la această domnişoară, Hastings. Acuzaţia deloc gîndită a lui Jane Wilkinson
mi
se părea din ce în ce mai stupidă. Trebuia să fii lipsit de bun simţ pentru a o acuza pe
Geraldine de uciderea tatălui său.
I-am spus lui Poirot ce gîndeam.
- Creierul, creierul, dragul meu. Ce faci cu el? După tine, Jane Wilkinson are un creier
de pasăre... Vrei să urmăreşti puţin funcţia păsărilor în natură. Frumoasa lady Edgware
ignoră istoria, geografia şi fără îndoială, clasicii. Numele lui Lao-Tseu i-ar evoca un pechinez
premiat la expoziţia canină, iar cel al lui Moliere o casă de modă. Dar, dacă-i vorba de
alegerea unor toalete, de reuşita într-o căsătorie bănoasă şi avantajoasă, sau de satisfacţia ei
personală, este o femeie superioară. Nu acord nici un preţ pe opinia unui filozof asupra
identităţii ucigaşului lui lord Edgware, în timp ce acuzaţia ameţită a ladyei Edgware ne poate
fi utilă, pentru că pleacă de la un punct de vedere material bazat pe cunoştinţele instinctuale
cele mai vulnerabile ale fiinţei umane.
- Poate că ai dreptate.
în fine, zise Poirot. Sînt curios să ştiu ce vrea de la mine miss Geraldine. Vrui să-l
tachinez un pic.
110
- Miss Geraldine vrea cu siguranţă să vadă un fenomen unic în lume.
- E foarte probabil, spuse Poirot cu un aer rece, sunînd la uşă.
Urcarăm la etaj într-un imens salon; după vreo două minute, Geraldine intră.
Această tînără, înaltă, cu ochi negri profunzi, îmi crea o impresie mult mai vie decît
prima dată. In ciuda tinereţii sale, avea un aer grav şi meditativ.
- E foarte amabil că aţi răspuns atît de repede la apelul meu, domnule Poirot. Cît regret
că nu v-am putut vedea azi dimineaţă!
- Dormeaţi?
- Da. Miss Carroll, secretara tatălui meu, a insistat ca să mă odihnesc. Ea e bunătatea în
persoană!
Tonul vocii sale mi-a făcut impresia că dezminte cuvintele spuse mai înainte.
- Cu ce vă pot fi de folos, domnişoară? Ea ezită o clipă.
- în ajunul dramei, aţi venit să-l vedeţi pe tata?
- Exact, domnişoară.
- De ce? El v-a chemat?
Poirot păstra tăcerea. Părea că se întreabă dacă trebuie să răspundă. Mă gîndesc acum,
că această tăcere a fost greşit calculată pentru a o face pe tînără să vorbească.
- Spuneţi-mi, domnule Poirot, tatăl meu avea vreo îndoială, se temea de ceva? De ce îi
era frică? Ce v-a spus? Vorbiţi, vă rog!
111
 Prima sa atitudine, rece şi rigidă, dispărea încet, încet. Aplecată în faţă, tînăra fată lăsă
să-i cadă nervos mîinile pe genunchi.
- Discuţia între lordul Edgware şi mine a avut un caracter confidenţial, pronunţă în
sfîrşit, Poirot.
Privirea sa nu părăsi nici o clipă figura lui Ge-raldine.
- Deci... Era vorba de ceva strict legat... de familie. O! Tăcerea dumneavoastră mă
omoară, vorbiţi! E necesar să ştiu la ce să mă aştept! Vă imglor!
In aparenţă, pradă a unei imense perplexităţi, Poirot îşi aplecă capul.
- Să vedem, domnule Poirot, sînt fiica lui. Am dreptul să ştiu ce-l neliniştea!
- Aşadar, v-aţi iubit foarte mult tatăl, domnişoară? zise Poirot pe un ton mieros.
Tresări de parcă ar fi fost lovită.
- Dacă l-am iubit?... Eu... Eu...
Deodată, îşi pierdu orice control asupia sa şi izbucni într-un rîs nervos, aproape
nebunesc. Uşa se deschise şi apăru miss Carroll.
- Dragă Geraldine, copilul meu, de ce te amuzi aşa? Nu-ţi permit să mai rîzi astfel.
încetează! încetează imediat!
Acest ton autoritar îşi avu efectul scontat. Geraldine se calmă. îşi şterse ochii şi îşi
reveni.
- Scuzaţi-mă, zise ea pe o voce joasă. Nu mi s-a
mai întîmplat niciodată să rîd astfel, miss Carroll. Era mult mai puternic decît mine.
Dreaptă în fotoliul său, nu privea pe nimeni.
- M-a întrebat dacă mi-am iubit tatăl! explica ea cu un zîmbet amar. (Şi după o pauză,
continuă:) Mă întreb dacă e mai bine să mint sau să spun adevărul? Fără îndoială că e
preferabil să fiu francă. Nu îmi iubeam tatăl. îl uram.
- O! Geraldine!
- De ce să pretind contrariul? Dumneavoastră nu aveaţi nici un motiv să-l urîţi pentru că
nu v-a făcut nici un rău. Sînteţi una dintre rarele persoane care v-aţi situat în afara atenţiei
lui. îl cunoşteaţi ca pe un patron care vă plătea munca. Bizareriile şi crizele sale nu vă
afectau... nu le dădeaţi nici o atenţie. Ştiu foarte bine ce gîndiţi: "Fiecare are necazurile lui în
viaţă!" Sînteţi o femeie puternică. Şi apoi, puteţi părăsi casa asta oricînd aveţi chef, atîta timp
cît eu nu deţin această resursă.
- Zău, Geraldine nu văd necesitatea de a intra în astfel de detalii. Neînţelegerea între tată
şi fiică e un lucru aproape comun; cu cît se vorbeşte mai puţin cu atît totul merge mai bine.
Geraldine îi întoarse spatele şi i se adresă lui Poirot.
- Domnule Poirot, mi-am urît tatăl! Moartea sa îmi aduce libertatea şi independenţa!
Descoperirea ucigaşului său nu mă interesează cîtuşi de puţin!
n:
113
Motive puternice au provocat şi justificat cu siguranţă actul său...
- Domnişoară, atitudinea dumneavoastră mi se pare mai degrabă... periculoasă, zise
Poirot.
- Faptul de a condamna pe cineva îl aduce în viaţă pe tatăl meu?
- Nu, dar pot fi apărate alte existenţe inocente.
- N-am înţeles bine.
- Cine e vinovat de un omor nu va ezita să comită altul şi apoi mai multe.
- Nu cred... cel puţin nu o persoană normală.
- Vreţi să spuneţi că nu ar fi vorba de un maniac în omucideri? Vă înşelaţi, domnişoară,
se omoară prima dată... după aceea mereu, după o luptă interioară destul de lungă. Apoi
teama de a fi denunţat duce la o crimă, a doua, mult mai uşoară. Pe acelaşi motiv, o a treia
urmează. Şi uite aşa, crima devine o obişnuinţă.
Tînăra fată în ascunse obrajii în mîini.
- E îngrozitor!... Dar nu poate fi adevărat.
- Şi dacă vă spun că ucigaşul, pentru a-şi salva capul, a comis deja a doua crimă?
- Cum, domnule Poirot? strigă miss Carroll. încă un asasinat? Unde? Cine?
Poirot îşi plecă capul.
- Scuzaţi-mă, n-am vrut decît să ilustrez conversaţia noastră.
- O! înţeleg. O clipă, am crezut... Sper Geraldine că nu mai continui să spui prostii şi
minciuni.
114
- Văd că sîntem de aceeaşi părere, îi zise Poirot lui Miss Carroll.
- Nu sînt de acord cu pedeapsa capitală, obiectă această persoană rezonabilă; în rest,
sînt de acord cu părerea dumneavoastră. Societatea trebuie protejată.
Geraldine se ridică aruncîndu-şi părul pe spate.
- Scuzaţi-mă, poate mă luaţi drept nebună. Domnule Poirot, aţi refuzat, totuşi să-mi
spuneţi de ce v-a chemat tatăl meu la el?
- Chemat? repeta miss Carroll, mirată.
 - Aţi interpretat greşit cuvintele mele, miss Marsh. Nu am refuzat să vă răspund, zise
Poirot. Am vrut doar să-mi dau seama pînă unde discuţia purtată ar putea să-şi păstreze
caracterul confidenţial. Domnişoară, tatăl dumneavoastră nu m-a chemat, eu am fost cel
care l-am solicitat, din partea unei cliente a mele, lady Edgware.
- O! înţeleg.
O expresie stranie i se întipări pe figură. Mai întîi am luat-o ca o decepţie, apoi mi-am dat
seama că era vorba de o uşurare.
- Am fost stupidă, pronunţă ea. îmi imaginasem că tatăl meu se temea de un pericol
oarecare.
- Ştiţi, domnule Poirot, mi-aţi creat o adevărată emoţie, cînd aţi insinuat că această
femeie ar fi comis o a doua crimă, spuse miss Carroll.
Poirot nu-i răspunse, dar se adresa tinerei fete.
- Credeţi că lady Edgware a comis crima?
115
- Nu, nu cred. Mi se pare incapabilă de un asemenea act. E prea - cum să spun - prea
superficială.
- în ce mă priveşte, spuse miss Carroll, nu văd pe altcineva.
- Nu e neapărat ea, replică Gcraldine. Ea ar fi putut intra în casă pentru a-i spune cîteva
cuvinte tatălui meu şi apoi să plece la fel de bine; ucigaşul, un nebun oarecare, a putut intra
pe urmă.
- Toţi criminalii sînt bolnavi, adăugă miss Carroll... Există la ei un dezechilibru în
secreţia glandelor.
In acest moment se deschise uşa şi îşi făcu apariţia un bărbat... Apoi se opri interzis.
- Scuzaţi-mă, nu ştiam că e lume. Geraldine îl prezentă maşinal:
- Vărul meu, lord Edgware, domnul Poirot. Poţi intra, Renald, nu ne deranjezi.
- Chiar, Dina? Bună ziua, domnule Poirot. Celulele dumneavoastră cenuşii vor servi
oare la dezlegarea misterului ce ne înconjoară familia?
încercai să-mi amintesc unde am văzut această figură rotundă şi atît de colorată, aceşti
ochi, sub care se desenau deja uşoare pungi şi această mustaţă de deasupra gurii cu colţurile
căzute.
Ah! Da! Era bărbatul care o însoţise pe Carlotta Adams în seara dineului din
apartamentul lui Jane Wilkinson.
Căpitanul Marsh... Acum, lord Edgware.
116
XIII
Nepotul
Noul lord Edgware avea ochiul ager; remarca surprinderea mea.
- A! Ne întîlnim din nou, zise el, amabil. Micul dineu la mătuşa Jane... Am fost cam
cherchelit în seara aia, nu-i aşa? Sper că nu s-a observat prea tare.
Poirot se despărţi de Geraldine şi de miss Carroll.
- Cobor cu dumneavoastră, făcu Ronald. înaintea noastră, pe scări, continua să
vorbească.
- Ce lucru ciudat şi viaţa asta! într-o zi portar, iar a doua zi, senior şi stăpîn al casei.
Unchiul meu m-a dat afară acum trei ani; ştiaţi, nu-i aşa, domnule Poirot?
- Mi s-a spus, răspunse amicul meu, pe un ton calm.
Ronald ricana, apoi deschise uşa de la sufragerie.
- Luaţi ceva înainte de a pleca?
Poirot refuză. Eu de asemenea. în acest timp, tînărul pregăti un coctail şi deveni liric:
- Beau în sănătatea ucigaşului unchiului meu! în interval numai de o noapte, iată-mă
transpus din situaţia cea mai critică în cele mai înalte onoruri.
117
Ieri, în pragul ruinei, astăzi, puternic şi bogat. în sănătatea mătuşii Jane!
îşi goli paharul, apoi, schimbîndu-şi atitudinea, se adresă lui Poirot.
- Destul cu gluma! Deci, domnule Poirot, ce faceţi aici? Acum patru zile, mătuşa Jane
declama pe un ton dramatic: "Cine mă va scăpa de acest tiran?" Şi fără să treacă prea mult
timp, iat-o liberă! Sper că n-aţi venit pentru nimic special? Ce chestie senzaţională: Domnul
Poirot, ex-detectiv şi perfect asasin!
Poirot zîmbi.
- Am venit aici în după masa asta pentru a răspunde apelului domnişoarei Geraldine
Marsh.
- Vă felicit pentru discreţia dumneavoastră, domnule Poirot. Nu mi-aţi răspuns la
întrebarea mea. Ce faceţi aici cu adevărat? Pentru un motiv pe care îl ignor, vă interesaţi de
moartea unchiului meu.
- Mă interesez întotdeauna despre crime, lord Edgware.
- Dar nu le comiteţi. Ca un om avizat ar trebui să-i daţi cîteva lecţii de prudenţă mătuşii
Jane. Scuzaţi-mă că îi spun astfel, dar mă amuză. Aţi observat aerul pleoştit cînd am
pronunţat aceste cuvinte, alaltăieri seară? Era foarte departe de a-şi da seama cine sînt.
- Credeţi?
- După cum v-am zis. Am fost aruncat din casa
I
asta cu trei ani înainte să vină ea. (Expresia destinsă de pe faţa sa se şterse pentru o
clipă, dar continuă pe un ton lejer:) O femeie frumoasă, dar cu o inteligenţă mediocră!
Foloseşte procedee mai mult decît simpliste. Ce credeţi? Poirot ridică din umeri.
- E posibil.
Ronald o constată cu surpriză.
- O credeţi deci, inocentă? A reuşit aşadar, să vă îmbîrlige?
- Nutresc o admiraţie fără margini în faţa frumuseţii, declară Poirot imperturbabil...
precum şi pentru evidenţă.
- Evidenţă? repetă rapid celălalt.
- Uitaţi, poate, lord Edgware, că lady Edgware a fost aseară la un dineu la Chiswick,
tocmai în momentul în care se afirma că a fost aici.
Ronald scăpă o înjurătură.
- Şi totuşi, a fost plecată. Iată femeile! La ora şase se plînge că nu se poate ţine pe
picioare şi se jură pe toţi dumnezeii că nimic nu o va decide să iasă, iar peste zece minute
avea o cu totul altă idee. In pregătirea unei crime nu trebuie să contăm niciodată pe ceea ce o
femeie pretinde că trebuie să facă; de aceea eşuează planurile cele mai bine întocmite. Sper
totuşi că nu vă aşteptaţi să mă recunosc vinovat... Da, da, citesc foarte bine ce se petrece în
mintea dumneavoastră. Cine n-ar suspecta mai întîi pe acest "nimeni" de nepot? L
118
119
Se întoarse rîzînd în fotoliul său.
- în acest moment, domnule Poirot, vă protejez micile celule cenuşii. Inutil să anchetaţi
ca să aflaţi dacă ieri am fost pe aici în timp ce mătuşa Jane se gîndea dacă să scoată sau nu
nasul din casă. Am fost aici, domnule Poirot. Vă întrebaţi, probabil, dacă nepotul cel
neastîmpărat nu a fost aici aseară, deghizat în femeie, cu o perucă blondă şi cu o pălărie
parisiană?
Făcîndu-se că se distrează de minune, ne observă pe amîndoi, în acelaşi timp. Poirot cu
capul înclinat într-o parte, se părea că-l observă cu atenţie. Eu mă simţeam penibil.
- Se subînţelege că eu aveam un mobil, şi vă voi face cadou un fapt extrem de important.
Ieri, am venit să-mi văd unchiul. De ce? Pentru a-i cere bani. Perfect! Destupaţi-văbine
urechile! Pentru a-i cere bani! M-am întors ameţit. în aceeaşi seară... lordul Edgware moare.
Făcu o pauză. Poirot rămase la fel de retras.
- Domnule Poirot, sînt foarte flatat de atenţia dumneavoastră. Căpitanul Hastings parcă
ar fi văzut o fantomă. Nu vă lăsaţi emoţionaţi, dragii mei. Nu am ajuns încă la loviturile de
teatru. Să spunem că nepotul pervers aruncă vina pe sărmana lui mătuşă prin alianţă.
Nepotul, altădată celebru pentru interpretarea rolurilor feminine, îşi regăseşte cu un ultim
efort talentul de comedian. Cu o voce feminină, se anunţă drept lady Edgware, cu paşi mici
trece1
prin faţa valetului, fără să-i trezească cea mai mică bănuială. "Jane!" strigă unchiul meu,
cuprins de un acces de tandreţe. "George!" Şi drăgăstos îi cuprinsei cu braţele mijlocul şi îi
introdusei cuţitul în ceafă. Apoi, falsa doamnă iese şi merge să se odihnească după o zi atît de
plină.
Izbucni în rîs şi vărsă pe gît un pahar de whisky & soda.
- Totul se aranjează deodată, nu-i aşa? Dar iată ceea ce complică povestea. Ne aşteaptă
o decepţie: ajungem la alibi.
îşi goli paharul.
- Ceea ce mă pasionează cel mai mult într-un roman poliţist este chestiunea alibiurilor.
Ca alibi, pot furniza mărturia a trei persoane de origine evreiască: Mr. Mrs şi miss Dortheimer,
oameni foarte bogaţi şi melomani. Au o lojă la teatrul Covent Garden. Invită aici tinerii ce
promit a fi adevărate talente. Aparţin şi eu acestei societăţi... sînt... foarte interesant... Dacă
îmi place opera? Cinstit, nu. Dar, apreciez în mod deosebit un dineu la Grosvenor Square,
înainte de spectacol, apoi un excelent supeu undeva, după ce ieşim de la teatru. Chiar dacă
trebuie să dansez cu Rachel Dorheimer. Prin urmare, domnule Poirot, în timp ce unchiul meu
era asasinat, eu debitam inepţii la urechea plină de diamante a brunetei Rachel, într-o lojă
din Covent Garden. înţelegeţi acum, de ce mi-am permis să vorbesc fără ocol?
121
Se înfundă în fotoliul său.
- Sper că nu v-am plictisit prea tare! Vreţi să mă întrebaţi cu privire la unele chestiuni ale
afacerii?
- Fiţi sigur că nu m-aţi plictisit deloc, făcu Poirot. Şi pentru că vă arătaţi atît de amabil,
daţi-mi voie să vă pun o mică întrebare.
- Cu plăcere.
 - De cît timp o cunoaşteţi pe Carlotta Adams? Tînărul bărbat nu se aştepta cu siguranţă
la asta. îşi reveni şi chipul său luă o înfăţişare cu totul
nouă.
- De ce dracu, vreţi să ştiţi? Ce legătură are asta cu ceea ce ne preocupă pe noi?
- Simplă curiozitate din partea mea.
- Carlotta Adams? Aşteptaţi. O cunosc de aproape un an... cînd a venit la Londra pentru
noua stagiune.
- O cunoaşteţi bine?
- Destul de bine. Este o fată rezervată cu care familiaritatea nu îţi este permisă.
- Dar o iubiţi?
Ronald se schimbă la faţa.
- Aş vrea totuşi să ştiu de ce mă întrebaţi despre acest subiect. Pentru că am însoţit-o
alaltăieri seara? Ei bine, o iubesc mult. Este foarte drăguţă... ştie să asculte cînd îi vorbeşti şi
îţi lasă impresia că eşti un om de valoare.
- înţeleg. în acest caz, veţi încerca o mare durere.
- O mare durere? De ce?
122
! - Pentru că e moartă.
- Ce? (Ronald se ridică brusc) Carlotta e moartă? (Era tîmpit.) Glumiţi, domnule Poirot.
Carlotta era minunată ultima dată cînd am văzut-o.
- Cînd a fost asta? întrebă Poirot.
- Alaltăieri, cred. Sper că memoria nu mă înşeală.
- Carlotta e moartă, repetă Poirot.
- într-un accident?... Călcată pe stradă?
- Nu. A înghiţit o doză prea mare de veronal. -Oh! Sărmana fată! E lamentabil! începuse
să-şi
facă un nume. îşi construise tot felul de proiecte pentru a o aduce pe sora sa din America.
E groaznic, într-adevăr!...
- Da, e foarte trist să mori aşa de tînăr - mai ales cînd viaţa ţi se deschide în faţă şi cînd
ai atîtea motive să te agăţi de ea.
Ronald îl privi.
- Domnule Poirot, nu înţeleg prea bine sensul cuvintelor dumneavoastră.
- Adevărat?... Poate că uneori mă exprim mai brutal... pentru că mă revolt cînd văd că îi
este suprimat tinereţii dreptul la viaţă. Moartea asta mă doare enorm. La revedere, lord
Edgware.
- Da... Da... La revedere, răspunse Ronald, uimit. Deschizînd uşa, aproape m-am ciocnit
cu miss
Carroll.
- O! Domnule Poirot, mi s-a spus că nu aţi plecat încă. Pot să vă mai spun un cuvînt?
Dacă nu vă
123
deranjează, urcaţi, vă rog, în biroul meu. Aş vrea să vă vorbesc despre Geraldine, adăugă
ea în timp ce ne aflam din nou închişi în birou.
- Vă ascult, domnişoară.
- Ea vorbi mult şi fără noimă, mai înainte. Nu protestaţi! în resentimentul său, denatura
faptele.
- Am observat că a fost într-o criză nervoasă.
- Ca să vă spun adevărul, ea ducea o existenţă ursuză. Lordul Edgware nu se pricepea
deloc la educaţia tinerelor fete. în realitate, o teroriza pe Geraldine.
- Mi-am imaginat ceva asemănător.
- Cu un temperament tiranic... nu ştiu cum să mă exprim... îi plăcea să fie ascultat şi se
pare că avea o plăcere deosebită să-i vadă pe alţii tremurînd în faţa lui.
-A!
- Era un om inteligent şi foarte cultivat, dar în viaţa de familie... Bineînţeles nu
minimalizez excesele sale de umor, doar am fost martoră. Cînd soţia sa l-a părăsit nu m-am
mirat deloc. Fără să o judec, cînd s-a căsătorit cu lordul Edgware, am afirmat că va suferi mai
mult decît se aştepta. A plecat... în timp ce Geraldine nu putea să plece. El îşi petrecu un timp
fără să-i pese de ea, apoi, puţin cîte puţin, îşi aminti de existenţa ei. Mi se părea uneori...
poate n-ar trebui să spun...
- Ba da, domnişoară, vă rog!
- Se răzbuna uneori împotriva felului cum ple-
case mama sa, o femeie atît de bună şi de dulce... N-aş fi făcut aluzie la toate astea,
domnule Poirot, dacă n-ar fi fost cele declarate de Geraldine. Dar să auzi o fată spunînd că-şi
urăşte tatăl poate părea monstruos celor care nu ştiu caracterul lordului Edgware.
- Vă mulţumesc foarte mult, domnişoară. Lordul Edgware ar fi făcut mult mai bine dacă
nu s-ar mai fi căsătorit vreodată.
 - Categoric.
- Se gîndea la o a treia nuntă?
- Cum ar fi putut? Soţia sa trăia încă!
- Dacă îi reda ei libertatea, şi-ar fi redat-o lui însuşi.
- Cred că a întîmpinat destule greutăţi cu cele două neveste, observă miss Carroll,
surîzînd cu jumătate din gură.
- Deci, după dumneavoastră, nu încăpea îndoială cu privire la o a treia căsătorie.
Gîndiţi-vă bine, domnişoară! După cunoştinţele dumneavoastră, nu exista nici un proiect de
legătură?
Miss Carroll roşi uşor.
- Nu văd de ce insistaţi în acest punct. Normal că nu exista nimic în acest sens.
124
125
XIV Cinci întrebări
- De ce ai întrebat-o pe miss Carroll despre posibilitatea unei a treia căsătorii a lordului
Edgwa-re?, întrebai cu vădită curiozitate, în timp ce ne întorceam la hotel.
- Pentru că mi-a trecut ideea că s-ar fi putut gîndi la aşa ceva.
- Pentru care motiv? s

- Am căutat explicaţia pentru care lordul Edgwa-re şi-a schimbat atît de brusc ideea
despre divorţ. E aici un fenomen foarte ciudat, dragul meu.
- în sfîrşit. Mi se pare mai mult un fenomen singular.
- Vezi, Hastings, lordul Edgware a confirmat spusele lui Jane Wilkinson. Mai întîi, ea a
pus în mişcare tot soiul de oameni ai legii, dar el nici n-a vrut să audă... Apoi, brusc, a
acceptat.
- Da, dar mai întîi el i-a cerut-o.
- Ai dreptate, Hastings. Nu avem nici o dovadă că scrisoarea aceea a fost scrisă vreodată.
Dacă a scris-o într-adevăr, nu a făcut-o fără vreun motiv. Şi motivul care se impune minţii
mele în mod logic,
126
e că a întîlnit o a treia persoană, posibil candidat la căsătorie; de unde - schimbarea
deciziei sale.
- Dar miss Carroll a refuzat această posibilitate de o manieră categorică.
- Da... miss Carroll..., zise Poirot cu un aer visător.
- Unde vrei să ajungi în prezent? replicai, exasperat.
Poirot excelează în a produce îndoieli oamenilor prin unicul ton al vocii sale. Adăugai:
- Pentru ce motiv ne-ar fi minţit?
- Pentru nici unul... Totuşi, Hastings, mi se pare destul de greu să pui preţ pe cuvintele
ei.
- Crezi că minte? De ce? Mi se pare o persoană foarte cinstită.
- Precis. între minciuna deliberată şi eroarea involuntară, e o diferenţă destul de mare.
- Explică-te.
- A minţi ştiinţific... e un lucru. Pe de altă parte, a fi sigur de ceea ce se crede că e
adevărul fără a acorda atenţie detaliilor, asta, prietene, e caracteristic oamenilor cinstiţi. Nu
uita că miss Carroll ne-a minţit deja, o dată. Nu a afirmat ea că a văzut chipul lui Jane
Wilkinson, cînd, de fapt, nu putea să-l vadă. Cum s-a întîmplat? S-a aplecat peste balustradă,
în momentul în care Jane Wilkinson intra, pretinzînd că a desluşit foarte clar figura actriţei.
Miss Carroll e de altfel foarte sigură că detaliul nu are nici un fel de importanţă. I-am
demonstrat că nu poate vedea,
127
practic, figura lui Jane Wilkinson. N-a fost sigură de contrariu? Şi răspunsurile sale au
fost dictate de această părere încăpăţînată şi nu de amintirea exactă a faptelor. Ceea ce
merită atenţia noastră, chiar şi încrederea este ceea ce i-a trecut repede prin cap, fără a se
mai gîndi: "A! da, cred că aşa s-a petrecut..."
- Ah! Poirot! îmi dai peste cap toate ideile mele
cu privire la mărturii!
- în loc să-mi răspundă la întrebarea pe care i-am pus-o în legătură cu a treia căsătorie
a lordului Edgware, miss Carroll a găsit această idee ridicolă, pentru că nu i-a trecut
niciodată prin cap. N-a scăpat totuşi ocazia să-şi scormonească prin cap pentru a găsi cîteva
indicii, oricît de mici ar fi, ca să ne pună, pe un drum... Nu înţeleg de ce a trebuit să mintă...
Stai, iată o idee!
- Ce idee? întrebai plin de curiozitate.
- O idee ce s-a născut în mintea mea, dar nu e încă destul de coaptă.
Şi refuză să meargă mai departe.
- Se pare că ţine mult la tînăra fată, remarcai.
- Da, ţinea să asiste la întrevederea noastră, Hastings, ce părere ai despre "onorabila
Geraldino Marsh"?
 - Mi s-a făcut milă... ,
- Ai întotdeauna o inimă mare, Hastings. Frumuseţea în răutate te emoţionează la fel de
bine.
- în tot cazul, adăugai cu convingere, acuzaţia luit
Jane Wilkinson este absurdă. Geraldine nu poate fi amestecată cu nimic în această
crimă.
- Fără îndoială că şi-a găsit deja un alibi satisfăcător, dar Japp nu m-a informat încă.
- Dragul meu Poirot, vrei să insinuezi cumva, că după ce ai văzut-o şi ai stat de vorbă cu
această fată, te mai îndoieşti de inocenţa ei?
- Spune-mi, care este rezultatul întîlnirii noastre cu ea? Am descoperit că a dus o viaţă
foarte tristă, că îşi ura tatăl şi că se bucură de moartea lui; pe de altă parte, e foarte curioasă
să afle ce ne-a zis ieri dimineaţă tatăl ei. După toate astea, ai impresia că un alibi e inutil?
- Marea sa francheţe e suficientă pentru a o disculpa, replicai cu căldură.
- Francheţea este una din calităţile familiei. Iată, cu cîtă francheţe şi-a etalat cărţile de
joc, tînărul lord Edgware.
- Da... Am fost cam ridicoli.
- Ce idee ciudată! Eu nu m-am simţit nici o clipă ridicol. Dimpotrivă, cred că ai
confundat rolurile, dragul meu.
- Se poate? strigai, neremarcînd nimic în acest sens.
- Da, da. L-am ascultat şi cînd a terminat de vorbit, i-am pus o întrebare despre un
subiect cu totul diferit. Cred că ai remarcat ce încurcat a fost în momentul ăla.
- Cred că oroarea şi stupefacţia sa la aflarea
128
129
morţii Carlottei Adams au fost adevărate. Vei pre- ' tinde, bineînţeles, că a jucat teatru.
- Greu de ştiut; totuşi, dacă a vorbit, e, poate, pură diplomaţie din partea sa. Faptele
disimulate cîştigă o importanţă suspectă, pe cînd cele povestite fără perdea, pierd în ochii
multora, o parte din reala lor gravitate.
- A!... cearta cu unchiul său?
- Exact! Ştie că misterul nu va întîrzia să răsufle. Atunci, începe prin a-l pune pe tarabă.
- Nu-i aşa de prost pe cît pare!
- O! A uitat să fie! Avea situaţia în vîrful degetelor şi atunci a început prin a-şi etala
cărţile. Joci bridge, Hastings. Cînd procedezi aşa?
- Şi tu joci, observai rîzînd. Ştii la fel de bine ca mine... cînd ai toate atuurile în mînă şi
cînd eşti sigur de cîştig, pui toate cărţile pe masă.
- E adevărat, dragul meu. Dar, putem folosi această metodă şi în altă împrejurare. Am
observat-o de vreo două ori cînd am jucat cu femei. Chiar dacă are o uşoară îndoială, o femeie
nu ezită nicio-< dată, îşi aruncă cărţile, spunînd: "Restul e pentru mine." Ceilalţi jucători nu
protestează deloc, dacă le lipseşte experienţa, bineînţeles.
- Crezi?
- Hastings, găsesc foarte interesant de studiat/ acest bluf. Totuşi, cred că e timpul să
mîncăm. Dupăi care, pe la 9, voi face încă o vizită. \
- Unde?
130
- Să mergem la restaurant, Hastings. Vom vorbi despre asta în timpul cafelei.
Poirot mă conduse într-un mic restaurant unde era foarte cunoscut. Ni s-a servit o supă,
un pui şi savarină cu rom, foarte apreciată de Poirot.
în timp ce ne sorbeam cafeaua, Poirot mi se adresă cu un zîmbet plin de afecţiune.
- Dragul meu, îmi eşti mai util decît crezi!
Am rămas confuz după acest compliment neaşteptat. Pînă acum, Poirot nu mi-a zis
niciodată ceva asemănător. Cîteodată, mă deranja metoda sa brutală în criticarea facultăţilor
mele mintale.
- Da, adăugă el, pe un ton visător, ţi se întîmplă adesea să mă pui pe calea cea bună.
Nu puteam să-mi cred urechilor. Roşii de bucu-
rie.
- Zău, Poirot, m-ai făcut fericit. Am învăţat foarte mult în compania ta, fără îndoială.
- Oh! nu, nu-i vorba despre asta. N-ai învăţat nimic!
-Oh!...
- Stă în mersul firesc al lucrurilor. Nici o fiinţă umană nu profită de experienţa
semenului său. Fiecare trebuie să-şi descopere propriile calităţi, fără a le imita pe ale celuilalt.
Eu nu vreau să văd în tine un al doilea şi un inferior Poirot, ci incomparabilul Hastings! Da!
Da! Eşti incomparabil! în tine găsesc modelul perfect al omului normal.
- Cel puţin, bine că nu sînt un anormal!
131
- Eşti raţiunea însăşi! înţelegi ce înseamnă asta pentru mine? Dacă un criminal se
decide că comită un omor, încearcă, mai întîi, să înşele. Şi pe cine încearcă să înşele? Pe cel
care reprezintă - în mintea sa - omul normal. Această entitate, practic, nu există, dar tu te
apropii foarte mult de ea. în unele momente, ai sclipiri de inteligenţă; în altele (scuză-mi
sinceritatea, dragul meu) atingi uimitoare praguri ale inepţiei; în ansamblu, personifici omul
normal. Şi iată cum mă ajuţi: citesc în tine, ca într-o oglindă, ceea ce asasinul vrea să mă facă
să cred. Şi asta mi-e mult mai preţios ca orice alt ajutor.
în realitate, nu înţelegeam prea bine. Mi se părea însă, că Poirot fusese departe de a-mi
adresa un compliment. Dar, chiar el îmi corectă impresia.
- M-am exprimat prost, încercă el să adauge. Tu posezi, dragul meu, penetraţia
psihologică a unui criminal, care, mie, îmi lipseşte cu desăvîrşire. îmi arăţi ceea ce el doreşte
să mă facă să cred...
- Spirit de penetraţie... mda...
Fumîndu-şi una din minusculele ţigări, mă privea afectuos.
- Dragă Hastings, murmură el, ţin foarte mult la
tine.
Foarte mulţumit, dar un pic încurcat, abordai un
alt subiect.
- Să nu uităm de ancheta noastră.
- Ei bine?
Poirot îşi dădu capul pe spate şi ochii săi mici dispăruseră.
- îmi pun cîteva întrebări, adăugă el.
- Normal, spusei. Cine l-a ucis pe lordul Edgwa-
re?
Poirot înălţă capul cu energie.
- Nu! Nu! întrebarea asta e prematură. Semeni cu cititorul de romane poliţiste care, de la
început vrea să cunoască vinovatul şi acuză toate personajele cărţii fără nici un motiv clar.
Odată, într-un caz excepţional, am procedat şi eu aşa şi... din fericire, am reuşit. îţi voi
povesti într-o zi. Dar une rămăsesem?
- La întrebările pe care ţi le pui, răspunsei sec.
- Perfect, îmi răspunse. Deja am discutat-o pe prima: de ce şi-a schimbat părerea lordul
Edgware cu privire la divorţ? întrevăd două explicaţii. Una o cunoşti.
Iată a doua întrebare pe care mi-o pun: Ce s-a întîmplat cu scrisoarea? Cine avea
interesul ca soţii Edgware să rămînă căsătoriţi?
A treia întrebare: cum se poate interpreta expresia trăsăturilor sale, ieri dimineaţă, în
momentul părăsirii salonului-bibliotecă? Eşti sigur că n-a fost doar un efect al imaginaţiei
tale?
- Nu. Te asigur că nu m-am înşelat.
- Bine. Asta rămîne de explicat. A patra întrebare priveşte ochelarii. Carlotta Adams, cu
atît mai mult,
132
133
Jane Wilkinson, nu poartă ochelari. Atunci de unde aceşti ochelari în geanta Carlottei?
Ajungem la a cincea întrebare. De ce a trebuit să se ştie dacă Jane Wilkinson era la
Chiswick şi cine a telefonat?... Iată, dragul meu, întrebările care nu-mi dau pace.
- Există şi altele, spusei.
- Care?
- Cine a îndemnat-o pe Carlotta să joace această mistificare? Unde se afla ea înainte şi
după 10 seara? Cine e acest misterios "D" care i-a oferit cutia aurită?
- întrebările tale, dragul meu, nu oferă decît un interes secundar. Nu sînt decît simple
detalii. în timp ce întrebările mele, pentru mine, sunt de ordin psihologic. Micile celule
cenuşii ale creierului...
Cu orice preţ, a trebuit să-l întrerup; aveam şi eu destule celule cenuşii.
- Poirot, vorbeai de o vizită în seara asta.
- E adevărat. Voi telefona să văd dacă ne poate primi. (Se îndepărtă şi reveni după cîteva
minute). Totul e bine. însoţeşte-mă.
- Unde mergem? ,(
- La sir Montagu Corner, la Chiswick. Aş dqifi să ştiu mai mult despre acest faimos
telefon. •!
XV
Sir Montagu Corner
Era aproape 10 cînd am ajuns la sir Montagu Corner, la Chiswick, pe malul Tamisei.
Casa, magnifică, se înfăţişa pe fondul unui parc. Am fost introduşi într-un hol în lambriuri.
La dreapta noas-
Itră am zărit, printr-o uşă deschisă, sufrageria, cu o masă lungă luminată de veioze.
Valetul ne-a făcut să urcăm la primul etaj şi ne rugă să intrăm într-o încăpere lungă, cu
vedere spre Tamisa şi care avea un aer uşor misterios, gialie lămpilor îngrijit voalate. într-un
colţ în faţa unei ferestre deschise, patru persoane erau aşezate în jurul unei mese de bridge.
La intrarea noastră, una dintre persoane se ridică şi se îndreptă spre noi.
- încîntat să vă cunosc, domnule Poirot.
îl admirai cu o vie curiozitate pe cel ce ne întîmpină. Avea o figură tipic evreiască, cu ochi
mici, negri, sclipitori şi inteligenţi. Era scund, iar maniei ele sale lăsau să se întrevadă o
oarecare afectivitate.
- Daţi-mi voie să vă prezint prietenii mei: Mr. şi Mrs. Widburn.
- Ne cunoaştem deja, anunţă Mr. Widburn.
134
135
- Şi dl. Ross.
Ross era un tînăr de vreo douăzeci şi doi de ani, cu o figură plăcută.
- Vă deranjez de la joc. Mii de scuze, zise Poirot.
- Nici o problemă. încă nu am început. Vă rog să luaţi o cafea, domnule.
Poirot refuză, dar acceptă un pahar cu brandy vechi.
Sir Montagu se puse pe povestit.
Ne vorbi de stampele japoneze, de lacurile chinezeşti, de covoare persane, despre
impresionista francezi, despre muzica modernă şi teoriile lui Ein-stein.
- Sir Montagu, îi spuse Poirot, nu vreau să abuzez mult timp de ospitalitatea
dumneavoastră, şi vreau să trec direct la obiectul vizitei mele.
Sir Montagu întinse mîna.
- Nimic nu ne presează. Timpul este infinit.
- Este, cel puţin, impresia pe care ţi-o dă această casă. Te simţi atît de bine aici!
- N-aş trăi la Londra nici pentru un milion de lire sterline! declară sir Montagu. Aici,
respiră atmosfera timpurilor trecute care, în vremurile noastre agitate, dispare din ce în ce
mai mult.
- Să vorbeşti despre o crimă într-o astfel de ambianţă, mi se pare de neiertat, începu
Poirot*.
- Nu chiar, zise sir Montagu. O crimă poate fi o operă de artă, iar un detectiv, un artist.
Bineînţeles, nu mă refer la poliţişti. Astăzi, a fost aici un inspec-
136
tor. Drăguţ tipul! Vă puteţi imagina că n-a auzit niciodată vorbindu-se de Benvenuto
Cellini.
- Poate că a venit să se informeze despre subiectul Jane Wilkinson? întrebă plină de
curiozitate Mrs. Wildburn.
- în orice caz, această persoană nu poate decît să se felicite că s-a aflat ieri seară aici, zise
Poirot.
- Mă îndoiesc. Am invitat-o pentru frumuseţea şi talentul său şi în speranţa că i-aş
putea fi de ajutor. Ar fi dorit să preia ea conducerea unui teatru. Se pare că am fost destinat
să-i fiu de folos în cu
| totul altă direcţie.
- Jane e născută sub o stea norocoasă, zise Mrs. ' Wildburn. Vroia să scape de Edgware
şi iată-l mort,
evitînd problemele divorţului. Ar putea să se căsătorească cu tînărul duce de Merton; cel
puţin aşa se spune.
- Mi-a lăsat o impresie foarte bună, observă sir Montagu. A emis cîteva păreri foarte
inteligente despre arta greacă.
Zîmbii, încercînd să mi-o imaginez pe Jane răs-punzînd cu "da" şi "nu", şi "e
nemaipomenit" la observaţiile lui sir Montagu. Era suficient să asculţi cu atenţie ceea ce zicea
pentru a-l încadra printre oamenii inteligenţi.
- în acelaşi timp, Edgware era un individ tare nostim. Nu şi-a creat prea mulţi duşmani.
- E adevărat, domnule Poirot, că i-a fost înfipt un briceag la baza craniului? întrebă Mrs.
Widburn.
137
- Foarte adevărat, doamnă. Lovitura a fost dală cu o siguranţă şi o precizie aproape
ştiinţifice. Acum, să ne întoarcem la obiectul vizitei mele. Lady Edgware a fost chemată în
timpul mesei, la telefon. Aş vrea să slrîng cîteva informaţii cu privire la acest subiect. îmi
permiteţi să interoghez personalul de serviciu?
- Bineînţeles. Ross, sună, te rog.
Valetul apăru imediat. Era un bărbat înalt, de vîrstă mijlocie, cu o alură foarte mîndră.
Sir Montagu îi explică ceea ce se aştepta de la el. Valetul se întoarse spre Poirot.
- Cine a răspuns la telefon?, întrebă Poirot.
- Chiar eu, domnule. Telefonul se află într-un mic cabinet, în fundul holului.
- Persoana care a sunat, a cerut să vorbească cu lady Edgware sau cu Jane Wilkinson?
- Cu lady Edgware, domnule.
- Ce s-a vorbit, exact? Servitorul se gîndi un moment.
- Atît cît pot să-mi amintesc, domnule, am spus: "Alo!" Apoi, o voce mă întrebă dacă e
Chiswick 43434. Am răspuns "da". Am fost rugat să, aştept. O altă voce întrebă de asemenea,
dacă e Chiswick 43434, şi cum am răspuns afirmativ, adăugă: "Lady Edgware e acolo?" Ara
informat că lady Edgware ia cina în casă. Vocea reluă: "Aş vrea să-i vorbesc, dacă se poate".
Am mers s-o informez pe Alteţa Sa
138
să vină la telefci. Ea se ridică şi o condusei la aparat.
- Şi apoi?
- Doamna luă receptorul şi pronunţă: "Alo! Cu cine vorbesc?" Apoi, după cîteva momente:
"Da... întocmai, lady Edgware la aparat." M-am îndepărtat, pînă cînd Alteţa Sa mă chemă şi
îmi spuse că s-a întrerupt. A mai precizat că interlocutorul său izbucnise în rîs şi puse jos
telefonul. M-a întrebat dacă şi-a dat vreun nume. I-am răspuns că nu. Iată tot ce s-a
întîmplat, domnule.
Poirot încruntă sprîncenele.
- Credeţi că telefonul are vreo legătură cu asasinatul, domnule Poirot? întrebă Mrs.
Widburn.
- Imposibil de a afirma ceva, doamnă. Este o coincidenţă mai mult curioasă.
- Oamenii spun, adesea, că vă place să vă jucaţi.
- Se prea poate, doamnă.
Poirot se adresă din nou, valetului:
- Era o voce de bărbat sau de femeie?
- Cred că o voce feminină, domnule.
- Ce fel de voce... joasă sau ascuţită?
- Joasă, domnule... rară şi foarte distinctă. Aş putea să mă înşel, dar s-ar putea spune
că era o persoană străina* care rula "r"-urile.
- Era probabil un scoţian, Donald, zise rîzînd Mrs. Widburn către Ross.
Ross izbucni în rîs.
- Eu nu puteam fi. Eram la masă. '
139
I
- Aţi recunoaşte vocea dacă aţi auzi-o din nou? îl întrebă Poirot pe valet.
- N-aş putea să afirm asta, domnule. Totuşi, cred că da.
- Mulţumesc.
Mereu demn, servitorul se înclină şi ieşi.
Sir Montagu Corner insistă să rămînem pentru a juca o partidă de bridge. Scuzîndu-mă,
am spus că sînt cam mulţi jucători. Tînărul Ross îi cedă locul său lui Poirot. Amîndoi priveam
jocul.
La sfîrşitul serii, Poirot şi Sir Montagu cîştiga-seră detaşat.
Mulţumindu-i gazdei noastre, plecarăm. Ross ieşi cu noi.
Noaptea era splendidă, aşa că ne hotărîrăm să mergem un pic pe jos pînă să luăm un
taxi.
- Ce om simpatic! zise Poirot comentînd vizita noastră.
- Un mic simpatic foarte bogat, răspunse Ross cu convingere. Se pare că se interesează
de mine. Sper că această fantezie îl va ţine. Cu influenţa unui asemenea om, poţi să-ţi croieşti
un drum în viaţă.
- Sînteţi actor, domnule Ross?
Ross răspunse că da. Păru puţin deranjat că nu-l recunoscui după nume. Tocmai
obţinuse un mare succes într-o oarecare tragedie sumbră, tradusă din rusă.
Poirot îl întrebă:
- Fără îndoială că o cunoaşteţi pe Carlotta Adams?
- Nu. Am aflat de moartea ei din ziarele de astă-seară: a înghiţit o foarte puternică doză
de droguri! Tulburătoare manie au şi actriţele astea tinere!
- Da. E foarte trist, mai ales că talentul nu-i lipsea deloc. Aţi văzut-o în sketchuri?
- Nu. Acest gen nu-mi place deloc. Publicul e încîntat pe moment, dar n-o să dureze.
- A! făcu Poirot. Iată un taxi. Ridică mîna şi făcu semn şoferului.
- Eu merg pe jos pînă la Hammersmith, anunţă Ross. Metroul mă va duce direct la mine.
(Deodată, izbucni într-un rîs nervos.) Mă gîndesc la dineul de ieri seară.
- Poftim?
- Eram treisprezece la masă. Un invitat a venit în ultimul minut şi nu s-a observat
numărul nostru decît la sfîrşitul mesei.
- Şi cine s-a ridicat primul de la masă? îl întrebai. Din nou, avu un mic rîs ciudat.
- Eu, răspunse.
140
141
XVI
Discuţii
Sosiţi la hotel, l-am găsit pe Japp care ne aştepta.
 - înainte să merg să mă culc, am vrut să vin să bîrfim puţin, ne spuse el.
- Merge bine? întrebă Poirot.
- Nu foarte bine, dacă chiar vreţi sa ştiţi. Poţi să mă luminezi puţin, domnule Poirot?
- Ce aspect trebuie să luminez?
- Domnule Poirot, aş vrea să ştiu, în mod deosebit, părerea dumneavoastră în legătură
cu prezenţa aceleiaşi femei în două locuri diferite.
- Iată!... Şi eu vroiam să vă pun aceeaşi întrebare. O cunoaşteţi pe Carlotta Adams?
- Am auzit pronunţîndu-se numele ăsta, dar n-aş putea spune sigur, da.
Poirot îi oferi luminozitatea necesară şi îi comunică concluziile la care ajunserăm.
- Dumnezeule, e posibil să fie aşa, zise Japp. Hainele, pălăria, mănuşile... şi peruca
blondă. Domnule Poirot, sînteţi nemaipomenit! Totuşi, cred că exageraţi un pic. Nimic nu
dovedeşte că această femeie ar fi fost omorîtă. Carlotta Adams e vinovată de asasinat, nici o
îndoială în această
142
privinţă. Dar eu descopăr alte interpretări. Ea s-a dus la lordul Edgware pentru o
problemă ce o privea... poate ca să-l facă să vorbească, pentru că făcea aluzie la o mare sumă
de bani care trebuia să-i revină. S-a născut o ceartă între ei. L-a omorît. Odată întoarsă acasă,
tulburată de această crimă fără premeditare, a luat o doză puternică de veronal.
- Vă ajunge explicaţia asta?
- Bineînţeles, mai există încă detalii pe care, încă le ignorăm. Totuşi, versiunea asta mi
se pare bună. Pe de altă parte, susţin că deghizarea şi crima sînt două lucruri total străine
unul de altul. Nu văd în asta decît o coincidenţă destul de curioasă.
Poirot nu împărtăşea aceeaşi părere, o ştiam. Totuşi, răspunse, fără a se compromite:
- Da. E posibil!
- Şi ce credeţi despre cea de-a treia soluţie. Farsa deghizării a fost inocentă în sine, dar
cineva s-a servit de eapentru a-şiînlesni crima? Hm, idcea asta nu-i cam proastă? De aceea, o
prefer pe prima. Ce raport există între tînăra actriţă şi lord, vom vedea mai tîrziu.
Poirot îi vorbi despre scrisoarea scrisă de Carlotta Adams sorei sale din America, iar
Japp opina că această epistolă ar putea fi de un real ajutor.
- Mă voi ocupa imediat, spuse, notîndu-şi problema în agendă. Cu cît mă gîndesc mai
mult, cu atît tind să o acuz pe această femeie, adăugă el. Iar despre căpitanul Marsh, actualul
lord, are un alibi.
143
HAI
Şi-a petrecut seara la operă, invitat de nişte evrei bogaţi, Dortheimer. Am verificat. A
cinat cu ei înainte de operă şi apoi au supat la restaurant So-brains. Iată.
- Şi miss Geraldine?
- Vreţi să spuneţi, fiica lordului Edgware? Ea, de asemenea, era plecată. A luat masa la
nişte indivizi pe nume Cartew West, care au condus-o la teatru şi apoi acasă, pe la
douăsprezece fără un sfert. Secretara lordului Edgware mi se pare cinstită şi onestă. Dar, mai
e valetul. Ăsta nu-mi place deloc. E ceva ce scîrţîie referitor la modul cum a intrat în serviciul
lordului Edgware. L-am studiat sub toate aspectele, dar pînă acum nu am descoperit nici un
motiv pentru care să-şi fi omorît stăpînul.
- Alte noutăţi? îl întrebă Poirot.
- Da. E destul de greu să le cîntăreşti importanţa. Mai întîi, cheia lordului Edgware
lipseşte.
- Cheia de la uşa de la intrare? -Da.
- Asta pare interesant.
- Cum v-am spus, asta prezintă o mai mare sau mai mică importanţă. Altceva: lordul
Edgware a scos ieri un CEC. Nu o sumă mare - o sută de lire. Avînd în vedere călătoria la Paris,
vroia să-i schimbe în bani francezi. Ei bine, această sumă a dispărut.
- Cine v-a spus?
- Miss Carroll. Chiar ea a încasat CEC-ul. Şi a constatat că au dispărut foile.
144
- Unde se aflau ieri seară?
- Miss Carroll nu ştie. I le-a dat ieri după-amiază lordului Edgware. în acel moment,
lordul lucra în cabinetul său. El a luat plicul de la bancă, în care se găseau chitanţele şi l-a
aşezat pe masă, lîngă el.
- Asta complică lucrurile, explică Poirot.
- Sau le simplifică. Apropo... rana...
- Ei bine?
- Doctorul nu crede că a fost făcută cu un briceag oarecare, ci cu o lamă foarte ascuţită,
cu o formă specială.
Poirot avu un aer gînditor.
- Noul lord Edgware, reluă Japp, insistă în gluma sa, care nu e prea nostimă. Se amuză
cam mult de faptul că e bănuit de omor. Nu-i ciudat?
 - Ba da, zise Poirot.
- Moartea unchiului său e providenţială pentru el, adăugă inspectorul. Iată-l acum în
această locuinţă somptuoasă.
- Unde locuia înainte?
- în Martin Street, o stradă care dă în Saint-Ge-orge's Road, un cartier puţin strălucitor.
- Poţi să notezi, Hastings.
Am făcut-o fără să înţeleg de ce. Dacă Ronald locuia la Regent Gate, de ce să-i notez
adresa dinainte? Japp se ridică.
- Pentru mine, miss Adams e vinovată. Vă felicit că aţi descoperit asta, domnule Poirot.
Din nefericire, nu văd mobilul care ar fi îndreptat-o pe această femeie la crimă.
145
- Cunosc o persoană care posedă un mobil foarte plauzibil şi înspre care nici măcar nu
v-aţi îndreptat atenţia, remarcă Poirot.
- Cine anume?
- Domnul care, după cum se zvoneşte, ar vrea s-o ia de soţie pe nevasta lordului
Edgware. Altfel spus, ducele Merton.
- Cu siguranţă că are un motiv, spuse Japp, rîzînd, dar un om de valoarea sa nu poate să
se coboare la a comite un asasinat. în orice caz, el e la Paris.
- Deci, serios vorbind, nu îl consideraţi suspect?
- Dar dumneavoastră, domnule Poirot? Strîmbîndu-seîn faţa absurdităţii unei asemenea
idei, Japp ne părăsi.
XVII Valetul
A doua zi ne-am permis o oarecare odihnă, în timp ce Japp desfăşura o activitate
debordantă. Veni să ne vadă la ora ceaiului.
Părea furios.
- Am comis o tîmpenie.
- Imposibil, dragul meu, răspunse politicos, Poirot.
- Ba da, din păcate. Acest... (scoase un cuvînt pe
146
care nu se cade să-l reproducem) de valet mi-a scăpat printre degete.
- A dispărut?
- Da. Ah! Canalia!
- Calmaţi-vă...
- Uşor de zis.
Japp avea aerul cu adevărat nenorocit. Poirot îi aruncă cîteva glume de compasiune. Mai
acomodat cu englezii, am umplut un pahar cu whisky & soda şi i l-am pus în faţă.
- Mulţumesc, căpitane, asta nu-i de refuzat. Bău şi continuă pe un ton mai puţin tragic:
N-am afirmat că el e ucigaşul. Fuga sa pare suspectă, dar poate fi altfel explicată. începusem
să-l urmăresc; frecventa barurile de noapte de cea mai proastă reputaţie. Repet, e o canalie!
Asta explică fuga sa! Era să fie prins pentru tot felul de treburi. Din ce în ce mai mult sînt
convins că miss Adams e vinovată, fără a avea încă nici o probă. Am trimis oameni să-i
percheziţioneze apartamentul, dar n-au descoperit nimic esenţial. Nu păstra corespondenţa,
în afară de cîteva hîrtii de afaceri şi contracte, toate aranjate în ordine, şi două scrisori de la
Washington, de la sora sa...
- Era foarte discretă, spuse Poirot. Pentru noi e regretabil.
- M-am întreţinut cu femeia care a servit-o. N-am scos nimic de la ea. Am văzut-o şi pe
prietena ei care are un magazin de modă.
147
- A! Şi ce părere aveţi despre miss Driver?
- E o persoană de o inteligenţă foarte vie. Din nefericire, nu mi-a fost de nici un
ajutor! M-a purtat prin toate ca să mă facă în sfîrşit să înţeleg că domnişoara a cinat şi
a dansat cu diferiţi tineri, dintre care nu e ataşată de nici unul. Era lordul Edgware, Mr.
Bryan Martin, o vedetă de cinema şi o jumătate de duzină de alţii... Domnule Poirot nu
trebuie bănuită o complicitate masculină. Vom sfîr-şi prin a găsi că ea singură a comis
crima. Aşteptînd, caut legătura care sigur a existat între ea şi victimă. Fără îndoială că
trebuie să mă duc la Paris, pentru că "Paris" era înscris pe cutiuţa în aur şi defunctul
lord făcea multe plimbări în capitala franceză în timpul toamnei trecute achiziţionînd
tablouri şi antichităţi. Deţin acest detaliu de la miss Carroll. Da, trebuie să merg la Paris.
Voi lua vaporul de mîine după-amiază.
- Spiritul tău plin de decizii şi atît de energic mă uimeşte, dragul meu Japp.
- Dumneavoastră, din contră, staţi în espectati-vă... La ce bun?! Trebuie să te mişti
din locul aşteptării, pentru ca prada să-ţi cadă în braţe!
Mica servitoare deschise uşa şi anunţă:
- Mr. Bryan Martin, domnule. întreabă dacă puteţi să-l primiţi.
- Vă părăsesc, spuse Japp, ridicîndu-se. Toate stelele de cinema vin să vă consulte.
148
 - încă un cuvînt, zise Poirot. Cum şi-a împărţit averea lordul Edgware?
- Şi-a lăsat proprietăţile fiicei sale, cinci sute de lire lui miss Carroll... şi asta-i tot. Un
testament dintre cele mai simple, după cum vedeţi.
- Cînd a fost întocmit?
- După plecarea soţiei sale... puţin mai mult peste doi ani. Ei nu i-a acordat nici o parte
din moştenire.
- Ce ură tenace! murmură Poirot. Japp ieşi spunîndu-ne: "Pe curînd!"
Bryan Martin intră. îmbrăcat de o manieră impecabilă, era cu adevărat un frumos
specimen al rasei bărbăteşti, dar avea aerul cam sumbru.
- Scuzaţi-mă că am insistat să vin să vă văd, domnule Poirot. Mi-e teamă că am abuzat
de timpul dumneavoastră pentru nimic interesant.
- Adevărat?
- Da. M-am întîlnit cu doamna de care v-am vorbit. Refuză categoric de a vă face părtaş
la secretui nostru. Regret într-adevăr că v-am deranjat.
- Nu face nimic. Mă aşteptam.
- Poftim? făcu actorul surprins. Ştiaţi, deci, despre ce-i vorba?
- Nu tocmai, domnule Martin, dar un detectiv constiuieşte întotdeauna ipoteze. Dacă ele
se realizează... atunci el conchide.
- Aş putea să vă cunosc concluziile?
- Alt principiu: un detectiv trebuie să tacă. Vă
149
voi spune că mi-am format o părere din momentul în care mi-aţi vorbit de bărbatul cu
dintele de aur.
- Mă şocaţi din ce în ce mai mult. Unde vreţi să ajungeţi? Consimţiţi totuşi să-mi daţi
cîteva explicaţii?
Poirot zîmbi şi înclină din cap.
- Să schimbăm subiectul conversaţiei.
- Cum doriţi, dar mai întîi vă rog să-mi spuneţi cît vă datorez.
Poirot dădu din mînă.
- Nici un sfanţ! N-am făcut nimic pentru dumneavoastră. Şi dacă mă interesează un caz,
trec peste problema banilor.
- Nu mai insist, zise actorul un pic jenat. Şi după un moment de tăcere, întrebă:
Adineauri, pe scări, nu era un inspector de la Scotland Yard?
- Ba da, inspectorul Japp.
- Pe moment, nu l-am recunoscut. A fost la mine ca să mă interogheze despre sărmana
Caiiotta Adams.
- Aţi cunoscut-o bine?
- Am fost prietenul ei de joacă în America, dar după aceea am văzut-o foarte rar. Şi totuşi
moartea sa mi-a provocat o mare durere. Era minunată. Nu înţeleg deloc sinuciderea asta. E
adevărat că nu ştiu nimic despre afacerile sale personale. I-am spus-o de altfel şi
inspectorului.
- Din partea mea, retrag versiunea sinuciderii, declară Poirot. Făcu o pauză şi adăugă:
Nu credeţi
150
că misterul morţii lordului Edgware se cam complică?
- E adevărat. Dar nu credeţi, domnule Poirot, că acum Jane este cu totul în afara
problemei, dacă se bănuieşte altcineva?
- Da. Există, cel puţin, presupoziţii. Bryan Martin păru tulburat:
- Asupra cui?
- Valetul lordului Edgware a dispărut... O fugă în astfel de circumstanţe constituie
practic o confirmare.
- Valetul! Sînt surprins.
- Un bărbat atît de frumos şi de puternic. Vă seamănă un pic, zise Poirot cu un uşor
salut din cap.
Bryan Martin avu un mic surîs.
- Mă flataţi!
- Nu! nu! nu! Nu toate femeile au fotografia lui Bryan Martin? Este el indiferent cel puţin
uneia?
- Exageraţi, zise actorul ridicîndu-se. Vă mulţumesc încă o dată, domnule Poirot.
Scuzaţi-mă de deranj.
Ne strînse mîna.
Devorat de curiozitate, l-am întrebat pe Poirot, de îndată ce vizitatorul închise uşa în
urma lui:
- Poirot, te aştepţi, în realitate să renunţe la aprofundarea istoriei din America?
- M-ai auzit, Hastings?
- Atunci?
 - Ei bine, vrei să ştii care e misterioasa tînără?
151
Dragul meu, am mica mea idee. Cum am spus deja, mi-a venit cînd îmi vorbea despre
dintele de aur, şi dacă ipoteza mea se justifică, ştiu cine e tînăra şi de ce i-a interzis lui Bryan
Martin să mi se destăinu-iască. Vei ajunge la aceeaşi concluzie dacă încerci să-ţi pui la
încercare creierul.
im i
152
^P
XVIII Pretendentul
Nu voi expune în detaliu concluziile asupra de-ceselot lordului Edgware şi al Carlottei
Adams. Moarte accidentală: aceasta fu decizia magistraţilor cu privire la ultima afacere.
Decizia cu privire la prima a fost stabilită în urma identificării şi examenului medical al
victimei. Examenul viscerelor dovedi că moartea a avut loc cu o oră înainte şi două după
masă, ceea ce fixă ora crimei între 10 şi 11 seara, mai mult după 10.
Se păstra secretul asupra substituirii de personalitate între Jane Wilkinson şi Carlotta
Adams. Ziarele publicau semnalmentele valetului şi toată lumea credea că el e ucigaşul. Era
acuzat că a forţat nota în istorisirea sa cu privire la vizita lui Jane Wilkinson, omiţînd să
adauge că mărturia sa va fi coroborată cu cea a secretarei. In toate ziarele, detaliile privind
moartea ocupau coloane întregi fără să aducă de fapt nici cea mai mică informaţie.
în acest timp, Japp se mişca rapid, iar inerţia lui Poirot mă irita la maximum. îl bănuiam
că îmbătrî-neşte şi încercam să-l salvez.
- Trezeşte-te, dragul meu. Japp face toată treaba.
153
- Mă vezi mulţumit!
- Nu îţi împărtăşesc optimismul. Vreau să te văd în sfîrşit că intri în acţiune.
- Şi eu ce fac?
- Explică-mi tu!
- Aştept.
- Ce aştepţi?
- Că îmi va aduce cîinele prada, răspunse Poirot.
- Ce înţelegi prin asta?
- Fac aluzie la bunul Japp. Dispune de mijloace pe care eu nu le am. Fără îndoială că nu
va întîrzia să ne aducă veşti.
Cu o tenacitate uimitoare, Japp îşi continua ancheta. O dăduse în bară la Paris, dar
două zile mai tîrziu, urcă să ne vadă cu un aer foarte satisfăcut de el însuşi.
- Ancheta cere timp şi răbdare, spuse el, dar avansează puţin cîte puţin!
- Felicitările mele, dragul meu.
- Da. Am descoperit că în seara crimei, în jur de ora 9, o doamnă blondă a depus o
valijoară la bagaje în gara Euston. Valijoară doamnei Adams a fost arătată funcţionarului
care a recunoscut-o.
- Euston! A! da... Staţie importantă, cea mai apropiată de Regent Gate. Fără îndoială că
a intrat la toaletă ca să se machieze şi apoi a lăsat valiza. Cînd a fost retrasă geanta?
- La 10 şi jumătate, după spusele aceleiaşi persoane.
154
Poirot încuviinţă cu un semn al capului.
- Altă descoperire, continuă Japp. Ara toate motivele să cred că miss Adams se găsea la
Lyons Corner, în Ştrand, la ora 11.
- A! lată ceva interesant! Cum ai ajuns să descoperi asta?
- Mai mult sau mai puţin din întîmplare. Cum ştiţi, toate ziarele vorbesc despre cutiuţa
aurită cu iniţialele de rubin. Un reporter a relevat acest aspect într-un articol legîndu-l de
folosirea drogului în teatre. Acest articol, publicat în jurnalul feminin de duminică, făcînd
menţiunea micii cutiuţe aurite, schiţă un portret patetic al tinerei femei în faţa căreia se
deschidea o frumoasă carieră, şi autorul.se întreba unde îşi petrecuse ultima seară şi dacă
vreun necaz intim a împins-o să-şi pună capăt zilelor.
Astfel, se pare că una din chelneriţele de la "Lyons", citind articolul, şi-a amintit că
văzuse, în acea seară, pe una din cliente ţinînd în mînă o astfel de cutie, amintindu-şi şi
iniţialele "CA." Foarte intrigată, le-a spus tuturor colegelor...
Un tînăr ziarist a intervievat-o pe chelneriţă şi în viitorul "Strigătul serii" veţi putea citi
un articol la fel de patetic: "Ultimele ore ale unei tinere actriţe -Aşteptarea neliniştită... cel
care nu vine la întîlnire. Intuiţia unei chelneriţe care ghiceşte suferinţa unei femei..."
Cunoaşteţi această literatură stupidă, domnule Poirot?
- Ei bine, şi?
155
- Sîntem în relaţii foarte bune cu ziaristul "Strigătului serii". Mi-au vîndut pontul pentru
că vroiau să afle detalii despre o altă afacere. Am fost la "Lyons". Am văzut-o pe chelneriţă... Şi
povestirea sa nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. N-a recunoscut fotografia Carlottei, între
altele, dar nu acordase o atenţie specială trăsăturilor femeii: o brunetă tînără şi înaltă, foarte
elegant îmbrăcată şi care purta o mică pălărie la modă. Femeile observă în primul rînd
hainele şi pălăriile.
- Fizionomia lui miss Adams se fixează greu în mintea oamenilor, remarcă Poirot.
Trăsăturile sale posedau o mobilitate a expresiei extraordinară.
- Aveţi dreptate. După chelneriţă, această clientă ţinea o geantă în mînă. Funcţionarul a
fost, de asemenea, intrigat că o persoană aşa elegantă poartă o valijoară. Ea comandă un
meniu uşor şi, cum aştepta pe cineva, nu înceta să-şi consulte mereu ceasul. Aducîndu-i
nota de plată, chelneriţă observă cutia aurită. Clienta a scos-o din poşetă şi a pus-o pe masă,
lîngă ea, o deschise, apoi o închise. Chelneriţă o admiră.
Clienta - după toate aparenţele, miss Adams -rămase pînă ce îşi plătise consumaţia, apoi,
arun-cînd o ultimă privire pe ceas, plecă.
Poirot ridică din sprinceană.
- Era vorba de o întîlnire, murmură el. O întîlnire cu cineva care n-a venit. Carlotta
Adams o fi întîlnit
156
mai tîrziu această persoană? Sau s-a întors la ea şi i-a telefonat? Aş vrea să ştiu!
- Deci, ţineţi încă la ipoteza dumneavoastră că un bărbat a împins-o pe femeie la crimă?
Asta nu mai stă în picioare. Ştim ce s-a întîmplat. Carlotta şi-a pierdut minţile şi l-a ucis pe
lordul Edgware. Dar, nu a întîrziat în a-şi regăsi sîngele rece, să-şi transforme aspectul
exterior în staţia de la Euston, să-şi ia valijoară şi să meargă la o întîlnire dată dinainte. în
acest moment s-a produs ceea ce noi numim "reacţia". Oroarea a urmărit-o la gîndul actului
său...
Absenţa prietenului său de la întîlnire a demoralizat-o, cu siguranţă. Acest prieten ştia,
cu siguranţă, că în seara asta trebuia să meargă la Regent Gate. Inţelegînd că totul va fi
descoperit, se asigură de cutia-i aurită. O doză un pic mai mare din această pudră albă şi
totul se va termina. Pentru mine e atît de evident, mai ceva decît faptul că nasul dumnea-
voastră se află la mijlocul feţei!
Poirot îşi duse mîna la nas.
- Nicăieri n-am văzut urma "omului în culise", reluă Japp. Pînă aici, n-am stabilit
legătura care exista între miss Adams şi lordul Edgware, dar voi ajunge şi acolo... E o
chestiune de timp. Călătoria mea la Paris nu a fost reuşită... Totuşi am lăsat acolo doi oameni
care sper că vor reuşi să descopere un nou fapt. Bun, eu mă duc... Care sînt ordinele?
termină Japp cu un aer parşiv.
157
- Nu am ordine... dar totuşi, o sugestie...
- Care?
- Aş vrea să găseşti taxiul care a luat două persoane din apropierea lui Covent Garden
pentru a merge la Regent Gate, în noaptea crimei, în jur de 11 fără 20 de minute.
Ochiul lui Japp se lumină dintr-o dată.
- Bineînţeles! Aveţi din cînd în cînd, idei bune. Cum ieşi inspectorul, Poirot se ridică şi îşi
puse
ia.
- Dragul meu, să nu-mi pui întrebări.
- De data asta, i-am spus, e inutil. îţi ghicesc din ce în ce mai uşor gîndurile. Chiar crezi?
- Dragul meu, nu-mi refuza o remarcă: nu-mi place cum îţi stă cravata!
- Şi totuşi e foarte bine.
- Schimb-o totuşi, te rog, şi aranjează-te puţin.
- Mergem să-i facem o vizită regelui George?
- Nu. Am citit azi dimineaţă în ziare că ducele de Merton s-a întors la Londra. Aş dori să-i
prezint omagiile mele.
- De ce mergem să-l vedem pe ducele de Merton?
- Pentru că vreau să-l cunosc.
A fost tot ce am putut scoate de la Poirot.
La reşedinţa ducelui, un valet ne întrebă dacă eram aşteptaţi. Poirot răspunse negativ.
Valetul luă cartea de vizită şi reapăru pentru a ne transmite regretele Excelenţei Sale, dar e
foarte ocupat şi nu ne poate primi. Totuşi, Poirot se aşeză pe un scaun.
- Foarte bine. Voi aştepta. Voi aştepta chiar şi mai multe ore, dacă trebuie.
Nu fusese necesar. Cum mijlocul cel mai expeditiv de a scăpa de un musafir inoportun
este de a-l primi imediat, Poirot fu introdus la duce, fără întîr-ziere.
Acesta avea în jur de 24 de ani. Tînăr, mîndru, nu era prea impozant. Părul, de o nuanţă
indefinibilă, se rărea la tîmple; gura mică făcea un pliu amar şi ochii săi fără strălucire păreau
visători. Astfel era bărbatul pe care Jane Wilkinson îl adora! Ne primi foarte politicos, aşezat
în faţa unei mese pe care se găsea o scrisoare începută.
- Mă cunoaşteţi poate după nume? întrebă Poirot.
 - ...Nu-mi amintesc să-l fi auzit undeva.
- Mă consacru studiului psihologiei criminalistice.
- Care e motivul vizitei dumneavoastră?
- Momentan mă ocup de o anchetă personală asupra circumstanţelor care, direct sau
indirect, se leagă de moartea lordului Edgware.
Nici un muşchi nu se clinti pe faţa ducelui de Merton.
- Adevărat? Nu l-am cunoscut pe lordul Edgware.
- Cred că îi cunoaşteţi soţia, miss Jane Wilkin-
son?„

- în sfîrşit.
158
159
- Trebuie să ştiţi că avea motive ca să dorească moartea soţului său...
- Nu sînt deloc la curent...
- înălţimea, voastră, permiteţi-mi să vă pun o întrebare. Vă veţi căsători cu miss Jane
Wilkinson?
- Dacă mă hotărâm să mă însor, presa nu ar fi întîrziat să anunţe această veste.
Consider întrebarea dumneavoastră ca o impertinenţă. La revedere.
Se ridică. Poirot, cu un aer încurcat, bîlbîi:
- Nu înţeleg de ce... Eu... Vă rog să mă iertaţi.
- La revedere, repetă ducele. Ieşirăm, acoperiţi de ruşine.
- Asta nu a mers, îi spusei lui Poirot cu simpatie. Ce om insolent şi orgolios! De ce ai vrut
să-l vezi?
- Vroiam să ştiu dacă într-adevăr Jane Wilkinson şi cu el urmăreau să se căsătorească.
- Nu ţi-a zis-o ea?
- Bineînţeles. Dar o femeie de teapa ei povesteşte tot ce-i place. Poate că ea a hotărît să-l
ia de bărbat, iar el nu ştie nimic!
- în orice caz, te-a trimis la plimbare.
- Mi-a răspuns ca unui reporter. Nu uita că ştiu tot ceea ce vreau să ştiu.
- Cu ce l-ai ghicit? După atitudinea sa?
- Nu tocmai. în momentul cînd am intrat, scria o scrisoare.
-Da.
- Ei bine, în timpul stagiului meu la poliţia
160
belgiană, am învăţat că e foarte util să citeşti invers scrisul. Să-ţi spun ce scria în
scrisoare?
"Draga mea, nu mai pot aştepta o clipă ca să te revăd. Jane, îngerul meu radios, cum să-ţi
spun cît mi-eşti de dragă! Ai suferit atît de mult! Natura ta delicată şi generoasă..."
- Poirot! exclamai eu, scandalizat. Aşa ceva nu se face!
- Spui prostii, Hastings! Ce absurditate să pretinzi că aşa ceva nu se face... pentru că am
făcut-o!
M-am oprit în linişte, incapabil să percep că Poirot a comis o astfel de indiscreţie.
- A fost cu totul inutil să citeşti această scrisoare, i-am spus. Dacă i-ai fi explicat, foarte
simplu, că la rugămintea lui Jane Wilkinson a trebuit să-l vezi pe lordul Edgware, te-ar fi
primit cu totul altfel.
- Nu o pot trăda pe Jane Wilkinson, clienta mea. Să vorbesc despre afacerile ei unei alte
persoane ar însemna să-mi trădez propria-mi profesie.
- Pentru că trebuie să se căsătorească cu ducele?
- Asta nu înseamnă că nu poate avea secrete faţă de el. Şi nu uita că am de descoperit un
ucigaş şi că trebuie să-mi salvez onoarea de detectiv.
- în fine, fiecare îşi păstrează onoarea cum poate, spusei.
161
XIX
O mare doamnă
Vizita pe care o primirăm a doua zi, dimineaţa, rărnîne, după mine, unul dintre faptele
cele mai surprinzătoare din toată afacerea.
Leneveam în camera mea, cînd Poirot intră fără zgomot, cu ochii strălucitori.
- Prietene, avem o vizită.
- Cine e?
- Ducesa de Merton! -Imposibil! Ce vrea?
- însoţeşte-mă jos şi o să vezi.
Mă grăbii să-l urmez şi intrăm împreună în salon. Ducesa era o femeie de statură mică
cu un nas ascuţit şi ochi autoritari. în ciuda formelor sale pline, nimeni nu îndrăznea să o
califice "grăsană". Pentru că purta un costum negru, de modă veche, se nutea ghici în ea,
marea doamnă.
îşi potrivi monoclul şi apoi ne studie, pe mine mai întîi, apoi, pe prietenul meu; pe urmă
i se adresă lui Poirot cu o voce fermă şi clară:
- Dumneavoastră sînteţi domnul Hercule Poirot?
- La dispoziţia dumneavoastră, doamnă ducesă.
162
Şi iată, prietenul meu, căpitanul Hastings. îmi dă concursul său în diferite împrejurări.
Bătrîna doamnă salută scurt din cap şi luă loc pe scaunul oferit de Poirot.
- Am venit să vă consult într-o problemă foarte delicată, domnule Poirot. Şi vă rog să
consideraţi demersul meu cu totul condifenţial.
- Nici nu intră în discuţie, doamnă.
- Lady Yardly mi-a vorbit de dumneavoastră. După cele ce mi-a zis şi gratitudinea pe
care v-o poartă, simt că sînteţi singurul capabil să mă lămuriţi.
- Doamnă, fiţi sigură că voi încerca să fiu cît mai bun.
Aborda subiectul său cu o francheţe directă care îmi amintea, într-un mod ciudat, de
Jane Wilkinson în acea memorabilă noapte de la hotelul "Savoy".
- Domnule Poirot, mă opun din toate forţele mele, căsătoriei fiului meu cu actriţa Jane
Wilkinson.
Dacă Poirot încercă un oarecare sentiment de mirare, se abţinu să-l exprime. Răspunse:
- Puteţi să-mi explicaţi ce aşteptaţi de la mine?
- Nu-i uşor. Acest mariaj va fi dezastruos pentru fiul meu.
- Credeţi, doamnă?
- Sînt sigură. Fiul meu nu cunoaşte lumea; trăieşte în ideal. Are ceva din tinerele fete de
rangul său care judecă frivol şi fără minte. Mrs. Wilkinson
163
posedă, o admit, o frumuseţe remarcabilă... şi, de asemenea, darul de a captiva bărbaţii.
L-a ameţit pe
băiatul meu.
Speram ca această nebunie să fie pasageră, această femeie nefiind liberă. Dar acum cînd
soţul său e mort... (vocea sa începu să tremure)... Au intenţia de a se căsători în cîteva luni.
Fericirea copilului meu este în joc. Domnule Poirot, trebuie neapărat împiedicat aşa ceva!
- Nu pretind nici o clipă că n-aţi avea dreptate, doamnă. Acest mariaj nu este tocmai de
salutat. Dar, ce-aş putea face eu?
- Dumneavoastră trebuie să ştiţi. Gîndiţi-vă! Poirot aplecă uşor capul.
' Doamnă, cred că fiul dumneavoastră va refuza să audă orice împotriva acestei persoane.
Şi, de altfel, nu cred să putem găsi mare lucru de zis împotriva ei. Răsfoind trecutul său, nu
vom descoperi, cu certitudine, nici un incident supărător. Ea a fost... cum să vă spun...
prudentă.
- Ştiu, murmură ducesa.
- A! Aţi făcut deja o mică anchetă?
Sub privirea apăsătoare a lui Poirot, ducesa nu
mişcă deloc.
- Nu mă voi da înapoi de la nimic pentru a opri această căsătorie! De la nimici zise ea cu
energie. Nu contează banii. Domnule Poirot, veţi fixa chiar dumneavoastră suma. Dar trebuie
împiedicat acest
164
proiect de unire. Şi numai dumneavoastră sînteţi în stare.
- Nu fac o problemă din bani, doamnă. Dar, nu pot să vă ajut cu nimic... pentru un motiv
pe care vi-l voi spune imediat. Dar, mai întîi, lăsaţi-mă să va previn că eforturile noastre ar fi
în van. Doamnă ducesă, îmi este imposibil să vă ajut, totuşi, dacă nu mă judecaţi a fi
impertinent, îmi permiteţi să vă dau un sfat?
- Care?
- Nu vă opuneţi fiului dumneavoastră. Are vîrsta la care poate să aleagă singur. Dacă
această alegere nu corespunde cu a dumneavoastră, nu înseamnă că sînteţi pe drumul
adevărului. Dacă pentru dumneavoastră e un dezastru, acceptaţi această încercare. Fiţi gata
să veniţi oricînd în ajutorul său, dacă are nevoie de dumneavoastră. Dar, nu-l întărîtaţi îm-
potriva dumneavoastră.
-Nu mă înţelegeţi...
Cu buzele tremurînde, ducesa se ridică.
- Ba da, doamnă, vă înţeleg foarte bine. Nimeni mai bine ca mine, Hercule Poirot, nu ştie
să înţeleagă inima unei mame. Credeţi în lunga mea experienţă, doamnă! Răbdare! Fiţi calmă
şi disimulaţi-vă resentimentele! Hazardul poate încă să împiedice această căsătorie, în timp
ce împotrivirea dumneavoastră n-ar face decît s-o grăbească!
- La revedere, domnule Poirot, zise ea cu răceală. Sînt cu adevărat decepţionată.
165
- Doamnă, regret sincer că nu vă pot fi de folos. M-aţi pus într-o situaţie foarte delicată.
Lady Edgware mi-a făcut deja onoarea de a mă consulta.
- A! Acum îmi dau seama. Luptaţi pe cîmpul; advers. Iată cum se explică faptul că lady
Edgware nu s-a oprit încă.
- Poftim, doamnă ducesă?
- Aţi auzit foarte bine cuvintele mele. De ce e lăsată încă în libertate? A fost văzută în
casă în aceaţ seară. L-a întîlnit pe soţul său în salonul-bibliotecă. Nimeni altcineva n-a fost
atît de aproape de lordul Edgware în seara asasinatului. Şi această femeie nuj e sub urmărire!
Poliţia e atît de coruptă!
După o tentativă de salut, plecă. g
- Drace! Ce femeie autoritară, declarai. în acelaşi timp, o admir.
- Pentru că îşi impune toată voinţa!
- N-are altă problemă în lume decît fericirea fiului său.
- E adevărat, Hastings. Dar, crezi că ducele ar face o mare prostie dacă s-ar căsători cu
Jane Wil-
kinson?
- Nu, dar e îndrăgostită de situaţia sa şi va juca admirabil rolul de ducesă. E foarte
frumoasă şi foarte ambiţioasă. Nu cred deloc că această unire ar fi un dezastru. Ducele ar fi
putut foarte bine să ia de soţie o tînără de rangul său care s-ar fi căsătorit pentru motive
identice... şi nimeni n-ar fi găsit
nimic de zis... Notează că în realitate sînt de partea bunei mame.
Nu m-am putut abţine să nu rîd, auzindu-l carac-terizînd-o astfel pe ducesa de Merton.
- Eu nu rîd deloc, continuă Poirot. Această chestiune e de o extremă importanţă, dragul
meu. Trebuie să mă gîndesc... Ai văzut în ce măsură e informată ducesa? E la curent cu tot ce
vine să o acuze pe Jane Wilkinson.
- Şi ea ignoră tocmai ce ar putea s-o facă inocentă, adăugai.
- Cum a aflat de vizita lui Jane la lordul Edgware?
- Jane i-a vorbit ducelui, care apoi a povestit tot mamei sale, sugerai eu.
- E posibil. Totuşi...
Soneria telefonului zbîrnîi în acest moment şi ridicai telefonul.
în această conversaţie, rolul meu se limită în a răspunde "da" la intervale diferite. în fine,
am pus receptorul jos.
- Era Japp. Mai întîi, eşti un "tip epatant", ca de obicei. Apoi, a primit un telefon din
America. în al treilea rînd l-a găsit pe şoferul taxiului. în al patrulea rînd, te roagă să-l
interoghezi pe şofer. Cinci: a repetat că eşti un "tip epatant" şi că în sfirşit şi-a dat seama că
ideea ta cu omul din culise nu-i lipsită de interes. Am uitat să-l informez că o vizitatoare
tocmai a acuzat poliţia de corupţie.
166
167
- Japp e în sfîrşit convins, murmură Poirot. E curios că adoptă această ipoteză tocmai în
momentul în care eu mă debarasez de ea, urmăiind o alta.
- Care?
- Să spunem că mobilul crimei nu-l priveşte pe lordul Edgware, ci că cineva a încercat
împotriva lui Jane Wilkinson o ură nemaipomenită, mergînd pînă acolo încît s-o facă vinovată
de omor... Has-tings, hai să mergem să-l vedem pe bravul Japp!
XX
Şoferul de taxi
L-am surprins pe Japp în timp ce interoga un bărbat în vîrstă purtînd ochelari, mustaţă
roasă şi care vorbea cu o voce răguşită.
- A! Iată-vă! zise Japp. Totul merge ca pe roate. Iată-l pe numitul Jobson care în noaptea
de 29 iunie a luat doua persoane în maşina sa la Long Acre.
- Exact, aprobă Jobson. Era o noapte superbă, tînăra femeie şi gentlemanul erau
aproape de staţia de metiou cînd mi-au făcut semn.
- Erau în haine de seară?
- Da, domnul în frac alb şi doamna în alb cu păsări brodate deasupra. Trebuie că ieşeau
de la Royal Opera
- Ce oră era?
- Aproape 11. Mi-au cerut să-i conduc la Regent-Gate... Ajunşi aici, mi-au indicat
numărul casei. Mi-au zis să mă grăbesc, de parcă aş fi vi ut să hoinăresc în cursă. Toţi clienţii
se aseamănă. Cu cît se ajunge mai repede...
- Treci peste asta, îl întrerupse Japp. Şi apoi?
- Cînd am ajuns la Regent Gate... ceea ce mi-a luat şapte minute... gentlemanul a bătut
în geam şi
168
169
am oprit. Eram în faţa numărului 8. Domnul şi doamna au coborît. Doamna a traversat
şoseaua şi a recoborît trotuarul de-a lungul caselor. Domnul mi-a zis să aştept; în picioare,
lîngă maşină, mi-a întors spatele şi o privea dintr-o parte pe doamnă. L-am observat cu coada
ochiului, de frică să nu mă lase acolo. Mi s-a jucat adesea această farsă. L-am văzut urcînd
scările unei case de pe trotuarul din faţă şi cum a intrat.
- Uşa era deschisă?
- Nu, dar avea o cheie.
- Care era numărul clădirii?
- Putea fi 17 sau 19. Cum m-au rugat să rămîn în locul în care eram, am găsit modul lor
de a acţiona cam ciudat. Cinci minute mai tîrziu, au ieşit împreună din casă, s-au întors în
maşină şi mi-au cerut să-i conduc la Operă. M-au făcut să opresc puţin înainte de Covent
Garden şi mi-au plătit... generos, trebuie să recunosc. Dar iată că asta îmi produce însă
necazuri.
- Nu-ţi fie frică, zise Japp. Tot ce-ţi mai cerem este să arunci o privire pe aceste fotografii
şi să ne zici dacă o recunoşti pe tînăra femeie.
Poliţistul întinse în faţa bărbatului o jumătate de duzină de portrete femenine care
semănau între ele.
- lat-o, declară Jobson, indicînd fără ezitare cel al lui Geraldine Marsh în toaletă de
seară.
- Sînteţi sigur?... şi bărbatul?
Japp îi întinse şoferului un alt grup de fotografii.
Le inspecta c; atenţie, apoi dădu din cap.
- De data asta, fără să pot afirma precis, ar putea fi unul dintre aceştia doi.
Printre fotografii se găsea cea a lui Ronald Marsh; Jobson nu l-a reperat, dar a desemnat
doi alţi bărbaţi în genul lui Ronald.
Japp îi mulţumi şoferului şi îi dădu drumul.
- Nu-i rău, spuse el. Iar în ce priveşte identificarea lui Marsh, era destul de dificil, n-am
putut pune mîna decît pe o veche fotografie, de acum şapte ani. Dar, pentru mine, nu există
nici o îndoială, şi iată două alibiuri date complet peste cap. Poirot, te felicit că te-ai gîndit la
asta.
Poirot luă un aer modest.
- Cînd am aflat că verişoara sa şi cu el şi-au petrecut seara la Operă, mi s-a părut posibil
să-şi fi dat o întîlnire într-una din pauze. Natural că oamenii care erau cu ei nu s-au mirat de
expediţia lor nocturnă, o jumătate de oră fiind suficientă de a merge pînă la Regent Gate şi
înapoi. Auzindu-l pe noul lord proclamîndu-şi cu atîta căldură alibiul, am mirosit că ceva
nu-i curat.
- Bătrînul meu Poirot, eşti foarte suspicios. După mine, ai dreptate. Noul lord Edgware
este sigur vinovat. Iată, totuşi:
îi întinse o hîrtie prietenului său.
- O comunicare de la New York. Poliţia americană a văzut-o pe Lucie Adams. Scrisoarea
sorei sale venea tocmai dimineaţă. A refuzat să se des-
170
171
T
partă de original, dar i-a permis inspectorului să facă o copie. Citiţi, e concludent!
«Textul scrisorii primită de Lucie Adams, datată în 29 iunie, 8, RosedewMonsions, London,
S. W.3.»
"Draga mea surioară,
Scuză-mă că ţi-am scris o scrisoare atît de scurtă săptămîna trecută, dar am fost foarte
ocupată. în fine, succesul a încununat eforturile mele. Presa a fost magnifică şi toată lumea
mă înconjoară cu complimente. Am aici cîţiva prieteni sinceri şi mă gîndesc să iau la anul un
teatru pentru două luni. Sketchul dansatoarei ruse a plăcut foarte mult, precum şi cel al
Americancei la Paris. Sînt foarte emoţionată în momentul în care scriu, dar trebuie să ştii
cum sînt apreciată. Mr. Hergsheimer, cu obişnuita-i amabilitate, mi-a promis să mă invite la
masă pentru a-mi face cunoştinţă cu sir Montagu Corner, care ar putea să mă ajute.
Alaltăieri seară am vorbit cu Jane Wilkinson care s-a arătat entuziasmată de felul cum am
imitat-o. Şi iată că mă împinge la vestea pe care vreau să ţi-o comunic. Nu am pentru această
femeie o mare stimă pentru că am auzit vorbindu-se de ea foarte recent tocmai de cineva care
o cunoaşte foarte bine. Se pare că e ipocrită şi răutăcioasă... Ştii că în realitate e soţia lordului
Edgware. El nu este nici pe departe o perfecţiune. L-a tratat oribil pe nepotul său, căpitanul
Marsh, despre care ţi-am vorbit. Acesta mi-a povestit despre ea şi asta mi-a produs îndoială.
Imitaţia mea cu privire la Jane Wilkinson l-a frapat încît mi-a zis: «Cred că însuşi lordul
Edgware ar cădea în cursă. Pariezi? - Cît?» am spus rîzînd. Draga mea Lucie, răspunsul său
îmi tăie respiraţia: Zece mii de dolari!... Gîndeşte-te, draga mea, zece mii de dolari!... şi asta
doar pentru a face o simplă farsă!
Cum să-i fi răspuns la această poveste? «l-aş mistifica şi pe rege la Buckingham şi
expunîndu-mă la riscul de les-maiestate»Apoi, am discutat detaliile.
Săptămîna viitoare vei şti restul... dacă am fost sau nu descoperită. Orice s-ar întîmpla,
draga mea Lucie, în caz de eşec sau de succes, voi atinge cele zece mii de dolari. O! draga mea
surioară, cîtă fericire pentru noi amîndouă, cu atîţia bani! Nu mai am timp să-ţi scriu în
detaliu, căci acum vreau să-mi pun planul în aplicare.
Te las, draga mea surioară, îmbrăţişîndu-te de mii de ori.
Carlotta"
Poirot lăsă foaia pe masă. îi ghiceam emoţia.
- îl avem în sfîrşit! strigă Japp.
- Da, zise Poirot, cu o voce fără vreun timbru. Japp îl privea cu curiozitate.
- Ce-aveţi, domnule Poirot?
- Nimic. Mărturisesc acum că mă aşteptam la altceva.
- Ce? Aţi prevăzut asta de mai mult timp? Nu-mi
172
173
spuneaţi că un bărbat din culise o convinsese pe tînăra fată să execute această inocentă
mistificare? -Da, da...
- Ei bine, ce vreţi mai mult? După părerea mea, e o şansă nemaipomenită că miss Adams
a scris scrisoarea asta.
- Ucigaşul nu a prevăzut asta, zise Poirot. Cînd miss Adams a acceptat cei zece mii de
dolari, şi-a semnat condamnarea la moarte. Asasinul credea că şi-a luat toate precauţiile... Şi
în acelaşi timp, fără să vrea, ea l-a denunţat. Moartea vorbeşte.
- N-am crezut niciodată că miss Adams acţionează pentru propria-i piele, zise Japp fără
să roşească. Acum, să o luăm în ordine.
- îl veţi aresta pe căpitanul Marsh... vreau să zic lordul Edgware.
- De ce nu? Posedăm suficiente probe ale vinovăţiei sale.
- E totuşi, adevărat.
- Păreţi profund descurajat, domnule Poirot. Se zice că vă place să complicaţi lucrurile.
Ipoteza dumneavoastră se confirmă şi nu sînteţi mulţumit. Descoperiţi vreun orificiu în
această mărturie?
Poirot înclină capul.
- Mă întreb ce a avut de făcut aici miss Marsh, zise Japp. Fără îndoială, sînt complici,
pentru că au părăsit Opera împreună pentru a se duce la Regent Gate. Tocmai de aceea vreau
să-i interoghez pe amîndoi.
174
- Prezenţa mea nu vă va jena? întrebă Poirot cu un aer modest.
- Bineînţeles că nu! Datorită dumneavoastră am avut această idee.
- Ce ai, Poirot? îmi întrebai prietenul, luîndu-l deoparte.
- Hastings, sînt consternat. Totul pare simplu ca bună-ziua, dar simt ceva dedesubt
care-i necurat. Există cu siguranţă, un fapt ce ne scapă. Totul pare să-mi confirme supoziţiile,
dar nu e deloc ceea ce îmi doresc.
Mă privea cu un aer lamentabil.
Nu ştiam ce să-i răspund ca să-l consolez.
175
XXI
Mărturia lui Ronald
în taxiul care ne ducea spre Regent Gate, Poirot păstra un aer închis şi perplex.
- Eh! Vom putea asculta din nou ce ne va zice, murmură în sfîrşit.
Ajunşi la Regent Gate, am fost anunţaţi că familia terminase masa. Japp exprimă
dorinţa de a-l vedea pe lordul Edgware personal. Am fost conduşi în salonul-bibliotecă.
în primele minute, tînărul bărbat păru zîmbitor. Trăsăturile sale se umbriră cînd Japp îi
expuse obiectul vizitei sale. Se aşeză.
- Inspectore, vreau să vă fac o mărturisire.
- Cum doriţi.
- Gîndiţi poate că e o nebunie din partea mea. Totuşi, vreau să vorbesc... neascunzînd
nimic din adevăr, cum spun adesea eroii romanelor... La început, cum nu mi-am pierdut încă
raţiunea, mărturisesc că alibiul meu nu stă în picioare. A fost suspectată mărturia fidelilor
Dortheimer şi găsit şoferul de taxi, fără îndoială.
- Sîntem la curent cu faptele şi gesturile dumneavoastră din acea seară, zise Japp,
impasibil.
176
- Am o admiraţie nelimitată pentru Scotland Yard. Totuşi, ar fi trebuit să vă gîndiţi că
dacă vroiam să comit o crimă nu-i ceream şoferului de taxi să mă ducă pînă în faţa casei şi să
mă aştepte acolo. Aţi reflectat la asta? A! Văd că domnul Poirot m-a înţeles. Dar, inspectore,
prevăd răspunsul dumneavoastră. Ideea crimei mi-a venit brusc. Aşteptam în faţa maşinii
cînd, deodată, mi-am zis: Du-te băiatule, nu-l rata!
Adevărul este cu totul altul: mă zbăteam împotriva unei mari lipse de bani. Nu-i un
mister. îmi trebuia o sumă mare pentru mîine dimineaţă. în această situaţie disperată, i-am
solicitat unchiului meu. Nu mă iubea deloc, dar credeam că pentru a salva onoarea numelui
său, se va lăsa convins. Oamenii, la o vîrstă mai înaintată, de obicei, sînt mai sensibili la
astfel de sentimente, dar unchiul meu, în cinica sa indiferenţă, refuză.
Să împrumut de la Dortheimer? Ştiam că nu-i nimic de sperat în această parte. Cît
despre a-i lua în căsătorie fiica, imposibil. E prea inteligentă ca să mă accepte de soţ. Cu totul
din întîmplare, mi-am întîlnit verişoara la Operă. Nu aveam ocazia să ne vedem des, dar pe
vremea cînd stăteam la unchiul meu, era foarte drăguţă cu mine. I-am povestit necazurile
mele; unchiul meu îi spusese deja ceva. Cu inima sa largă, a vrut să-mi ofere colierul ei de
perle. Era liberă în dispunerea de acest obiect pentru că venea de la mama sa.
177
Tînărul bărbat făcu o pauză... o emoţie reală îl surgruma, cel puţin aşa mi se părea...
sau îşi juca admirabil comedia.
- Am acceptat oferta verişoarei mele. Am împrumutat această bijuterie, dar am
promis sub jură-mînt să-l înapoiez, punîndu-mă pe treabă pentru a putea să-mi ţin
promisiunea. Colierul se găsea la Regent Gate. Atunci, ne-am decis să mergem pînă
acolo şi am sărit într-un taxi.
Am oprit maşina pe cealaltă parte a străzii. Ge-raldine coborî şi traversă strada.
Cum avea cheia, îi fusese foarte uşor să deschidă uşa fără să deranjeze pe nimeni, să ia
perlele şi să mi le aducă. Cel mult risca să întîlnească vreun servitor. Miss Carroll,
secretara unchiului meu, se culcă de obicei la 9 şi jumătate. Şi unchiul meu rămînea
întotdeauna mai mult în bibliotecă.
în timpul absenţei lui Geraldine, am rămas lîngă taxi. Din timp în timp, priveam
înspre direcţia casei pentru a vedea dacă vine. Şi acum ajung la o parte a istoriei mele
pe care dacă vreţi o credeţi, dacă nu, nu. Un bărbat trecea pe trotuarul din faţă. L-am
urmărit cu privirea, şi, spre mirarea mea, l-am văzut urcînd scările de la numărul 17 şi
întrînd în casă. Mai întîi, mi se păru că e numărul 17, dar eram prea departe pentru a fi
sigur. în tot cazul, stupefacţia mea fu mare pentru două motive: mai întîi pentru că
bărbatul a intrat cu o cheie, apoi pentru că am recunoscut în el un mare artist în vogă.
178
Am decis astfel, să mă duc să văd ce se întîmplă. Din întîmplare, aveam la mine cheia de
la numărul 17. Am pierdut-o acum trei ani, sau aşa credeam, şi am găsit-o cu două zile
înainte. Aveam intenţia să i-o dau dimineaţă unchiului meu, dar în focul discuţiei am uitat
acest detaliu şi cînd mi-am schimbat costumul pentru a merge la Operă, am transferat
această cheie în buzunarul hainei.
Rugîndu-l pe şofer să aştepte, făcui cîţiva paşi pe trotuar, traversai şoseaua şi cu
ajutorul cheii, intrai la numărul 17. Holul era pustiu şi n-am zării nici o urmă de vizitator. Am
rămas un moment nemişcat, privind în jurul meu, apoi, m-am îndreptat înspre uşa bibliotecii.
Bărbatul se găsea probabi I cu unchiul meu. în acest caz aş fi auzit zgomotul vocii lor. M-am
lipit de uşă, dar nu am auzit nici un zgomot dinăuntru.
M-am gîndit atunci că bărbatul intrase în altă clădire... Regent Gate e puţin luminat
seara. Ce prostie să urmăresc acest individ! Aş fi avui aerul atît de ridicol dacă unchiul meu,
ieşind din bibliotecă, mă surprindea acolo. Şi asta pentru că bănuisem de rele intenţii un
trecător. Din fericire, nu m-a văzut nimeni.
M-am întors spre uşă şi în acelaşi moment Geraldine se ivi în capul scărilor, avînd în
mînă colierul de perle.
Fu foarte surprinsă cînd mă văzu acolo. Odată ieşiţi, i-am explicat ideea mea. Ne-am
întors rapid
179
la Operă, şi am intrat în sală în momentul în care se ridica cortina. Nimeni nu a observat
absenţa noastră. Noaptea fiind sufocantă, mulţi spectatori au ieşit în pauză pentru a lua o
gură de aer. Se opri un moment.
- O! Ştiu ce o să-mi spuneţi: de ce n-aţi depus această mărturie imediat? Ei bine,
permiteţi-mi să vă spun aceeaşi întrebare: cînd există atîtea motive ca să fii bănuit, aţi fi
destăinuit cu inima deschisă că în noaptea crimei aţi fost în casa victimei?
Ştiam că chiar şi în cazul în care aş fi fost crezut, Geraldine şi cu mine vom fi ţinta unor
numeroase bănuieli. Nu am putea în nici un fel să ajutăm la descoperirea ucigaşului: n-am
văzut şi n-am auzit nimic. Eram, de altfel, convins că mătuşa Jane l-a ucis pe unchiul meu.
Aşadar, de ce să intervin? V-am povestit despre cearta cu unchiul meu şi nevoia de bani
pentru că ştiam că, mai devreme sau mai tîrziu, o veţi descoperi. Dacă încercam să vă ascund
aceste fapte, aţi fi studiat mult mai atent alibiul meu. Familia Dortheimer era convinsă că nu
am părăsit Covent Garden, iar faptul că mi-am petrecut pauza în comgania verişoarei mele,
nu trezea nici o suspiciune. In plus, Geraldine putea să afirme la fel de bine că nici unul, nici
altul nu ne-am îndepărtat de teatru.
- Miss Marsh a fost de acord cu dumneavoastră asupra acestei disimulări?
- Da. Am sfătuit-o să nu pomenească nimic de
180
venirea noastră aici în cursul tragicei nopţi. în timpul ultimei pauze la Covent Garden,
nu ne-am îndepărtat prea mult, am făcut doar cîţiva paşi în stradă, asta-i tot. Ea înţelesese şi
îmi promisese întreaga ei discreţie... Evident, ştiam că acest lucru nu avea cum să ne facă să
creştem în ochii dumneavoastră. Dar, vă jur că este adevărul exact. Pot să vă dau numele şi
adresa bijutierului care mi-a dat banii pe perlele Geraldinei. Şi verişoara mea vă va confirma
tot ce v-am spus.
- După dumneavoastră, zise Japp, Jane Wilkin-son ar fi comis crima? Aţi afirmat.
- Nu sînteţi de aceeaşi părere după cele declarate de valet?
- Şi pariul dumneavoastră cu miss Adams?
- Un pariu cu Carlotta Adams? Asta ce vrea să-nsemne?
- Negaţi că i-aţi oferit suma de zece mii de dolari dacă, deghizată în Jane Wilkinson se
prezintă în faţa unchiului dumneavoastră în acea seară?
Ronald deschise ochii mari, miraţi.
- I-am oferit zece mii de dolari, eu? De unde să-i iau? Ea v-a zis asta? O! Scuzaţi-mă! am
uitat că-i moartă!
- Da, răspunse Poirot, e moartă.
Ronald ne privi fix, cînd pe unul cînd pe celălalt. Chipul său păli, o răceală se citea în
ochii săi.
- Nu mai înţeleg nimic, răspunse el. V-am spus
181
adevărul, şi văd că niciunul din dumneavoastră nu adaugă nimic la cuvintele mele.
Spre stupefacţia mea, Poirot îi răspunse tînărului
bărbat:
- Ba da. Eu vă cred.
XXII
Purtarea ciudată a lui Hercule Poirot
182
Ne aflam în apartamentul de la hotel.
- Ce dracu?... începui eu. Poirot mă întrerupse.
- Te implor, Hastings! Nu acum! Nu acum! îşi luă pălăria şi ieşi ca un vîrtej.
încă nu se întorsese, cînd, după vreo oră, apăru Japp.
- Domnul Poirot a ieşit?
După răspunsul meu afirmativ, se aşeză şi îşi şterse fruntea. Căldura era înăbuşitoare.
- Mă întreb ce l-a apucat! Ascultă, Hastings, cînd s-a aplecat spre acest bărbat şi îi zise:
"Eu te cred", am rămas tîmpit!
Am subscris punctului de vedere al inspectorului Japp, care reluă:
- Ce v-a zis după aceea?
- Absolut nimic. Cînd am vrut să-i vorbesc, după ce ne-am întors aici, şi-a luat pălăria şi
a ieşit brusc.
- Se schimbă, zise Japp.
înclinam să-l cred pe Japp. Adesea, el mi-a zis despre Poirot că e ceea ce se cheamă
"ţicnit". De
183
data asta, trebuie să mărturisesc că nici măcar eu nu înţelegeam atitudinea lui Poirot.
Tocmai în momentul în care ipoteza sa triumfase, nu vroia s-o admită.
- întotdeauna l-am considerat ca un tip bizar, continuă Japp. îi recunosc o doză de
geniu, dar să zicem că de la genialitate la nebunie, nu-i decît un pas? Poirot adoră dificultăţile.
O afacere simplă nu-l interesează, o complică în dorin...
Poirot însuşi, intrînd în cameră, mă evită, îşi scoase cu grijă pălăria, o aşeză încet pe
masă şi se aşeză în obişnuitul său fotoliu.
- Iată-te, bunule Japp. Tocmai vroiam să-ţi fac o
vizită.
Japp îl privi fără să-i răspundă, aşteptînd continuarea... Ea nu întîrzie deloc. Poirot
pronunţă cu o voce joasă şi precisă:
- Ascultă-mă, Japp. Am mers pe o pistă falsă. E deplorabil.
- De ce să-ţi faci sînge rău pentru acest individ? Merită ceea ce i se întîmplă.
- Nu asta mă nelinişteşte; e vorba de tine.
- De mine?
- Da. Sînt responsabil. Cine te-a pus pe această pistă? Eu! Eu sînt cel care ţi-am atras
atenţia asupra Carlottei Adams şi eu ţi-am vorbit de scrisoarea către sora sa din America. Eu
sînt cel care, pas cu pas, te-am angajat pe această pistă.
- Oricum, am ştiut să mă orientez, o tăie Japp. Dumneavoastră numai m-aţi
impulsionat, asta-i tot.
184
- Posibil, dar dacă prestigiul tău va fi atins pentru că mi-ai urmărit ideile, o să mi-o
reproşez totdeauna.
Japp părea amuzat. Bănuiesc că îşi imagina că Poirot îşi va învia prestigiul dacă va
descoperi adevăratul asasin.
 - Am înţeles, zise el. Nu voi uita să afirm că vă datorez laurii în această afacere.
Poirot ridică din umeri cu nerăbdare.
- Nu înţelegi nimic. Nu ţin neapărat la onoruri, în plus, vă previn că nu laurii ne aşteaptă,
ci un eşec pentru tine, pentru mine şi pentru toată justiţia.
Japp izbucni în rîs.
- Domnule Poirot, voi primi la fel de bine gloria sau blamarea pe care o vom recolta din
acest proces. E posibil, graţie unui avocat abil, ca lordul Edgware să fie achitat. Chiar aşa
fiind, sînt deasupra atacurilor. Se va şti că am demascat adevăratul vinovat, chiar dacă nu
am reuşit să-l şi condamnăm.
Poirot îl privi cu un ochi indulgent.
- Necazul e că niciodată nu te îndoieşti de tine însuţi, Japp. Niciodată nu zici: "E prea
uşor!"
- A! pentru asta nu! Şi daţi-mi voie să vă atrag atenţia contra atitudinii pe care o aveţi de
a găsi întotdeauna lucrurile ca fiind prea uşoare. De ce n-ar fi uşoare şi simple?... Acum, să
ne întoarcem la oile noastre. Fără îndoială că vreţi să aflaţi ce am făcut.
- Bineînţeles.
185
- Am interogat-o, mai întîi pe miss Geraldine Marsh şi mărturia sa e în perfectă
concordanţă cu cea a lordului Edgware. Poate că sînt complici, deşi nu o cred. El exercită
asupra ei o influenţă foarte mare. Cînd a aflat de arestarea lui, s-a cam pierdut.
- Şi secretara... miss Carroll?
- Nu prea a fost surprinsă.
- Şi perlele? întrebai. Această parte a istorisirii e adevărată?
- Foarte. De la prima oră a dimineţii a împrumutat o mare sumă pe colier. Pentru mine,
asta nu are nimic de-a face cu asasinatul. Bănuiesc că această idee i-a venit cînd şi-a întîlnit
verişoara la Operă. Dezarmat, fără un ban, şi-a premeditat crima şi iată de ce şi-a păstrat
cheia în buzunar. în timp ce, vorbindu-i verişoarei sale, i-a venit în minte că, implicînd-o în
afacere, ar reprezenta un atu în plus pentru securitatea sa, jucîndu-se cu sensibilitatea sa
feminină, făcînd aluzie la perle, ea s-a lăsat convinsă. Cum a intrat ea în casă, el a urmărit-o
intrînd în salonul-bibliotecă. Unchiul său stătea, fără îndoială, în fotoliu. Nepotul îşi rezolvă
treaba în două secunde şi dispăru. Nu se aştepta să fie surprins de tînăra fată în casă, ci
socotea că o va găsi afară.
A doua zi, el împrumută banii pe colier. Cum află vorbindu-se de crimă, o convinse pe
tînăra fată să păstreze secretul asupra vizitei lor nocturne.
- în cazul acesta, de ce a vorbit? întrebă Poirot.
186
- Şi-a schimbat planul. Sau poate s-a gîndit că verişoara sa îl va trăda. E o fiinţă
nervoasă.
- Da, aprobă Poirot. E de o nervozitate extremă... Dar, nu crezi că i-ar fi fost mult mai
simplu căpitanului Marsh de a părăsi singur Opera, în timpul pauzei? Ar fi putut pătrunde
liniştit cu cheia sa şi s-ar fi întors la teatru după ce şi-ar fi ucis unchiul... în loc de a avea un
taxi care să-l aştepte afară şi o verişoara nervoasă care putea coborî dintr-un moment
într-altul şi să-l dea de gol fără să vrea.
- Iată cum dumneavoastră sau eu am fi acţionat! ricana Japp. Da, dar noi posedăm un
pic mai multă judecată decît acest căpitan Marsh... Şi dacă e inocent, de ce acest pariu cu
miss Adams?
- Poate chiar el a vorbit de miss Adams... pronunţă Poirot pe un ton visător. Nu, spun
prostii. Ce crezi despre moartea acestei actriţe? îl întrebă brusc pe Japp.
- înclin pentru accident... coincidenţă propice... Ronald Marsh n-are aici nici un amestec.
Alibiul său de după Operă nu lasă nici o urmă de îndoială. A rămas la Sobrand în compania
familiei Dorthei-mer pînă aproape de ora 1 dimineaţa... Dacă accidentul nu s-ar fi produs,
Marsh ar fi cumpărat tăcerea acestei femei cu o nouă sumă de bani şi ar fi trezit în ea frica
arestării pentru asasinat dacă ar fi spus adevărul.
- Şi crezi că miss Adams ar fi lăsat să fie prinsă o altă femeie, dacă mărturia ei ar fi
putut-o salva?
187
- Jane Wilkinson n-ar fi fost pierdută: declaraţia invitaţilor lui sir Montagu Corner era
suficientă pentru a-i dovedi inocenţa.
- Dar ucigaşul nu ştia de prezenţa ei la acest dineu. El trebuia să conteze pe
condamnarea lui Jane Wilkinson şi pe tăcerea Carlottei Adams.
- Domnule Poirot, iată-vă convins că Ronald Marsh nu e vinovat. Credeţi în povestea
unui alt bărbat care s-a furişat în locuinţa lordului Edgware şi care ar fi, după Ronald,
actorul Bryan Martin?
- Putea, în sfîrşit, să fie mirat văzînd intrînd acest bărbat la unchiul său şi cu ajutorul
unei chei.
- Da, dar din păcate - sau din fericire - Mr. Bryan Martin nu era la Londra în acea seară.
A însoţit o tînără femeie la Moseley şi nu s-au întors decît după miezul nopţii.
- A! Această femeie e tot o actriţă?
- Nu. E o modistă, o prietenă de-a lui miss Adams, şi mărturia sa este, dacă vă convine,
neatacabilă.
- Nu am pus-o nici o clipă la îndoială.
- în sfîrşit, chiar dumneavoastră v-aţi convins, zise Japp, rîzînd. Nimeni nu a intrat
înaintea lui la numărul 17 şi nici la altă casă vecină... Sînt poveşti de adormit copiii!
- Cine e "D, Paris, noiembrie"? întrebă Poirot. Japp dădu din umeri.
- Poveste veche de acum şase luni! Nici o legătură cu moartea lordului Edgware!
188
- Şase luni, murmură Poirot, cu o flacără strălucitoare în privire. Cît sînt de prost!
- Ce spune? mă întrebă Japp.
Poirot se ridică şi cu degetul îl atinse pe Japp în piept.
- Ascultă-mă: De ce servitoarea lui miss Adams nu recunoscu această cutie? De ce miss
Driver nu o recunoscu, nici ea?
- De ce?
- Pentru că e nouă! Tocmai i se oferise. "Paris, noiembrie..." perfect... această dată evocă,
probabil, o amintire. Dar cadoul a fost oferit acum şi nu atunci. A fost cumpărat de curînd!...
Te rog Japp, interesează-te despre asta. Această bijuterie nu a fost cumpărată aici, ci la Paris,
poate. Te implor, caută cine e acest misterios "D".
- Din partea mea, asta n-are nici o legătură. Ideea dumneavoastră nu mă entuziasmează
deloc, dar voi face tot posibilul.
Ne zise la revedere şi plecă.
189
XXIII Scrisoarea
- Acum, făcu Poirot, să mergem să mîncăm. Dragul meu, am speranţe!
Eram foarte fericit. Totuşi, rămăsesem convins de vinovăţia lui Ronald. După mine,
Poirot împărtăşea aceeaşi părere, iar căutarea originii cutiuţei aurite nu era decît un pretext
pentru a salva aparenţele, în restaurant am fost surprins puţin să văd la cealaltă extremitate
a sălii, la aceeaşi masă o pereche: Bryan Martin şi Jenny Driver.
Amintindu-mi de cele spuse de Japp, bănuiam un flirt între cei doi.
Ne văzură şi, la sfîrşitul mesei, Jenny îşi părăsi însoţitorul şi veni la masa noastră.
- Pot să mă aşez un minut lîngă dumneavoastră, domnule Poirot?
- Bineînţeles, domnişoară. Sînt încîntat să vă revăd. Dar de ce domnul Martin a rămas
retras în colţul său?
- L-am rugat să mă aştepte. Vreau să vă vorbesc despre Carlotta.
- Vă ascult, domnişoară.
190
- M-aţi întrebat dacă nu avea prieteni intimi, nu-i aşa?
-Da.
- Apoi, am încercat să-mi adun amintirile. Amintindu-mi cîteva din conversaţiile
noastre, am sfîrşit prin a conchide că bărbatul pentru care avea un oarecare interes... era
Ronald Marsh... ştiţi, cel care tocmai a moştenit titlul lordului Edgware.
- De ce credeţi că e el, domnişoară?
- Iată. într-o zi, Carloîîa, vorbindu-mi la modul generai, spunea că ghinionul poate
influenţa caracterul unui om şi că mulţi bărbaţi, cu un fond bun, alunecă pe panta răului
pentru că societatea a fost injustă faţă de ei; sînt mai mult de plîns, decît de criticat. Nu mi-a
dat nici un nume, dar a făcut totuşi să devieze conversaţia asupra lui Ronald Marsh. în acea
zi, nu m-am oprit asupra acestor reflecţii, dar apoi, gîndindu-mă, am crezut că ea are o
slăbiciune pentru acest tînăr. Ce credeţi, domnule Poirot?
- Cred, domnişoară, că mi-aţi oferit o informaţie preţioasă.
- A! Nici vorbă! spuse Jenny. Poirot o observă cu simpatie.
- Poate nu ştiţi că Ronald Marsh - lord Edgware - tocmai a fost arestat?
Ea tresări.
- O! Am ajuns prea tîrziu.
- Niciodată nu-i prea tîrziu pentru a face bine, zise Poirot. Mulţumesc, domnişoară.
191
Ne părăsi şi se întoarse la Bryan Martin.
- De data aceasta, Poirot, crezul tău în inocenţa tînărului lord este foarte tare zguduită?
- Nu, Hastings. Din contră... e mult mai puternică...
în ciuda acestei fanteziste afirmaţii, credeam că pierde teren.
în timpul zilelor care urmară, păstră tăcerea asupra afacerii Edgware. Dacă îi vorbeam,
îmi răspundea prin monosilabe. Reveni la prima sa idee, care era cea bună: Ronald Marsh era,
vrînd nevrînd criminalul. Dar Poirot nu putea admite pe faţă eroarea sa.
Cam asta era în mare maniera mea de a interpreta atitudinea lui Poirot. Dar, la numai
cincisprezece zile după arestarea tînărului lord Edgware mi-am înţeles greşeala.
 Aşezaţi la masă pentru micul dejun, ca de obicei, curierul strecură un plic în faţa
farfuriei lui Poirot. Acesta îl luă, şi, observînd pe plic un timbru american, scoase o exclamaţie
de satisfacţie.
îl deschise. înăuntru o scrisoare şi alte acte.
Poirot citi scrisoarea şi mi-o întinse:
- Hastings, vrei să vezi despre ce-i vorba? Citii la rîndul meu:
"Dragă domnule Poirot,
Scrisoarea dumneavoastră mi-a prins foarte bine. Tocmai trec printr-o atît de crudă
încercare! în plus, pe lîngă durerea mea, am suferit enorm dato-
192
rită insinuărilor pe seama Carlottei, cea mai bună dintre surori. Nu, domnule Poirot,
Carlotta nu lua nici un fel de drog. Avea oroare de ele; mi-a zis-o de sute de ori.
Dacă a jucat un rol oarecare în moartea acestui bărbat, a fost cu totul întîmplător... cum
v-o va dovedi chiar scrisoarea ei. Vă trimit originalul, pentru că v-aţi manifestat această
dorinţă. Am ezitat, înainte de a mă despărţi de ea, dar ştiu că veţi avea grijă de ea şi mi-o veţi
înapoia; dacă e necesară pentru a descoperi misterul care înconjoară moartea sa, v-o
încredinţez fără să ezit.
M-aţi întrebat dacă Carlotta îmi vorbea despre prietenii săi în scrisori. îmi vorbea, fireşte,
despre multă lume, dar de nimeni în mod special. Bryan Martin, pe care îl cunoşteam de o
grămadă de ani, o tînără femeie numită Jenny Driver, şi un oarecare căpitan Marsh, aceştia
sînt oamenii pe care îi vedea cel mai des.
înţelegeţi, cred, foarte bine afecţiunea care ne lega, aşa încît aş vrea din tot sufletul să vă
pot fi de folos în căutările dumneavoastră.
Credeţi, dragă domnule Poirot, în întreaga mea gratitudine.
Lucie Adams
P.S. - Un inspector de poliţie mi-a cerut scrisoarea Carlottei. î-am răspuns că v-am
expediat-o dumneavoastră. Bineînţeles nu era adevărat, dar mi se părea că dvs. trebuie s-o
aveţi primul. Scotland
193
Yardul o cere se pare, pentru a se servi de ea ca mărturie împotriva vinovatului. O veţi
vedea, negreşit; vă implor, fiţi sigur că o veţi avea. Acestea sînt ultimele rînduri pe care mi le-a
adresat Carlotta!"
- Deci, i-ai telegrafiat? remarcai. De ce i-ai cerut originalul scrisorii?
- în realitate nu ştiu ce să zic, Hastings... poate în speranţa că scrisoarea originală ar
putea explica
inexplicabilul.
- Textul trebuie să fie foarte simplu şi nu ascunde nimic în el. Carlotta Adams a dat
scrisoarea bonei sale, aceasta a pus-o la poştă, nu-i altceva decît o scrisoare ca oricare alta.
Poirot suspină.
- Ştiu şi iată exact ce mă intrigă... pentru că, Hastings, oricum ar fi, această scrisoare
rămîne inexplicabilă.
- Spui prostii, Poirot.
- Nu, nu... vrei să mă asculţi, Hastings? Am reflectat îndelung. Anumite lucruri se leagă
ordonat şi metodic... apoi vine această scrisoare, care dă peste cap toate ipotezele mele. Cine
e mai tare? Hercule Poirot sau scrisoarea?
- După tine, e chiar atît de imposibil să fie scrisoarea? insinuai cît am putut de delicat.
Poirot îmi aruncă o privire plină de reproş.
- Adesea am comis erori, dar nu-i cazul acum. Acest document conţine o enigmă pe care
încerc s-o rezolv.
Armîndu-se cu micul său microscop de buzunar, studie de aproape autograful.
După ce termină examenul fiecărei pagini în parte, îmi pasă şi mie instrumentul. N-am
putut găsi nimic ciudat: scriitura fermă şi descifrabilă reproducea cuvînt cu cuvînt textul
deja telegrafiat.
- Nu descopăr nimic contrafăcut în scriitură... totul e scris de aceeaşi mînă, zise Poirot.
Şi totuşi, am reflectat enorm, îmi este imposibil...
îmi ceru să-i mai dau filele, şi le parcurse încă o dată.
Deodată, tremurînd de emoţie, strigă:
- Vino să vezi, Hastings. Repede!
Fugii spre el. Pe masă era etalată o pagină a scrisorii.
- Nu vezi nimic? Toate celelalte pagini au marginile nete, sînt foi simple; în timp ce asta...
observă ce margine inegală... asta era o foaie dublă. Acum, înţelegi că ne lipseşte o pagină a
scrisorii.
Ridicai privirea spre el, cu totul înmărmurit.
- Cum aşa? Totuşi, sens are.
- Bineînţeles, sensul există; aici e ideea ingenioasă. Citeşte şi vei vedea.
Cred că nu pot face aici mai mult decît să reproduc facsimilul paginii în chestiune.
 mi-a spus: "Pariez că lordul Edgware însuşi nu se va prinde:
194
195
- Vrei să pui pariu?
- Cît? spusei zîmbind.
Dragă Lucie, răspunsul său îmi
tăie respiraţia: ^
Zece mii de dolari! n
- Realizezi, acum? întrebă Poirot. Scrisoarea e întreruptă în locul unde e vorba de
căpitanul Marsh. Miss Carlotta îl plînge şi adaugă apoi: "Imitaţia mea" etc... şi - pe pagina
cealaltă: "mi-a zis...". Dar, dragul meu, o pagină lipseşte. Pe-rsoana care "a zis" poate nu-i cea
despre care vorbeşte miss Adams în pagina precedentă. Poate fi altcineva care a propus
deghizarea. Remarcă că numele nu e repetat nicăieri. Ucigaşul nostru trebuie să fi avut
scrisoarea în mînă. Văzîndu-se trădat, se gîndeşte să o distrugă, apoi, recitind-o, descoperă
un mijloc ingenios de a scăpa... Sustragerea unei pagini făcea să cadă bănuielile asupra unui
al treilea... un bărbat care să aibă un mobil pentru a-l asasina pe lordul Edgware. Ah! trebuia
să mă gîndesc. Luă pagina şi puse scrisoarea
în plic.
II privii pe Poirot cu admiraţie, fără să-i împărtăşesc pe deplin părerea. După părerea
mea, Carlo-, tta putea să se folosească de o jumătate de foaie deja ruptă. N-am avut curajul
să expun un mod atît de prozaic de a vedea lucrurile. Poate că avea dreptate.
Mă hazardai totuşi într-o obiecţie.
- Cum a putut asasinul să aibă scrisoarea în
inîinile sale? Miss Adams a pus-o în poşetă pentru a o reda bonei care, dacă o credem, a
pus-o la poştă.
- Această femeie a minţit, sau Carlotta s-a întîlnit cu ucigaşul în cursul serii. Această
soluţie mi se pare cea mai probabilă, dacă vom ignora unde se afla Carlotta între momentul în
care a părăsit apartamentul său şi cel în care a depus valiza la Euston, adică între ora 6 şi 9.
în acest timp, fără îndoială că l-a întîlnit pe ucigaş într-un restaurant: au mîncat împreună şi
el i-a dat ultimele indicaţii. Ce s-a întîmplat cu scrisoarea? Nu ştim nimic, dar ne e permis să
ne imaginăm că tînăra femeie o păstra în mînă pentru a o pune la o cutie poştală sau a pus-o
pe masa restaurantului. Bărbatul, surprinzînd adresa, presimţi un posibil pericol, luă plicul,
se scuză pentru cîteva minute, sub un pretext oarecare, dezlipi plicul - prost lipit, fără
îndoială, citi scrisoarea, rupse pagina compromiţătoare, puse la loc scrisoarea pe masă sau
i-o dădu Carlottei cînd se ridică sub pretextul că-i căzuse pe jos. Corectitudinea acestor
detalii contează mai puţin, dar două lucruri trebuie avute în vedere: Carlotta Adams l-a
întîlnit pe ucigaş în acea seară, înainte sau după asasinatul lordului Edgware, au mai avut
timp să se vadă după plecarea de la "Lyons". Poate mă înşel, dar tare îl bănuiesc pe criminal
că i-a oferit cutiuţa aurită, amintire a primei lor întîlniri. în acest caz, ucigaşul este
misteriosul "D".
- Nu înţeleg ce caută aici cutiuţa aurită.
196
197
- Ascultă-mă, Hastings. Carlotta nu folosea stupefiante. Lucie Adams o afirmă şi o cred
şi eu. Această tînără persoană cu privirea energică, plină de sănătate, nu putea să cadă pradă
acestui viciu. Nici unul din prietenii ei, nici chiar bona, nu au recunoscut cutia. De ce s-a
găsit acest obiect în poşeta sa, imediat după moarte? Decît pentru a lăsa impresia că ia
veronal şi că îl foloseşte de mult
timp... şase luni.
Să presupunem că l-a văzut pe criminal, după crimă, timp de cîteva minute. Au băut
ceva împreună pentru a celebra succesul maşinaţiei lor, iar el a vărsat în paharul tinerei
femei o doză de veronal, suficientă pentru ca să nu se mai trezească a doua
zi dimineaţă.
- Ce chestie! Ii vei povesti toate astea lui Japp?
întrebai după cîteva minute.
- Nu încă. Acest excelent Japp, va rîde. Tînăra femeie a scris pe o foaie de hîrtie deja
ruptă! lată tot! Nimic de obiectat!
Ca un vinovat, am plecat ochii.
- Ce să-i răspund? urmă Poirot. Nimic; evenimentele puteau foarte bine să se deruleze
cu totul altfel. S-au petrecut astfel, pentru că trebuia să se întîmple astfel. (Făcu o pauză).
Hastings, gîndeşte-te că dacă acest bărbat avea un pic de ordine şi de metodă, putea să
desprindă această foaie cu un briceag în loc s-o rupă. Şi astfel, noi n-am fi văzut nimic...
198
- De unde concluzia că e un fluşturatic, făcui eu.
- Nici vorbă. Fără îndoială că i-a lipsit timpul. (Poirot adăugă, după cîteva minute de
gîndire) Ai dedus, cu siguranţă, că acest "D" trebuie să posede un excelent alibi.
 - Nu sînt convins că într-adevăr are unul dacă şi-a petrecut timpul la Regent Gate,
pentru a comite crima, şi apoi în compania Carlottei Adams.
- Precis. Are cu siguranţă nevoie de un alibi pe care trebuie să şi-l construiască. Altceva:
numele lui începe într-adevăr cu "D", sau iniţiala asta este cea a unei porecle pe care i-a dat-o
Carlotta?... Un bărbat al cărui nume sau prenume începe cu D... Hastings, trebuie să-l
identificăm!
199
XXIV
Veşti de la Paris
A doua zi, primirăm o vizită neaşteptată.
Ne fu anunţată Geraldine Marsh.
Poirot îi oferi un scaun tinerei fete a cărei ochi încercănaţi trădau nopţi de insomnie,
alături de trăsăturile palide şi obosite. Totuşi, părea atît de tînără... aproape un copil.
- Domnule Poirot, nu ştiu decît să ghicesc... e
îngrozitor!
- Despre ce-i vorba, domnişoară? întrebă Poirot
cu simpatie.
- Ronald mi-a repetat cuvintele dumneavoastră din oribila zi a arestării sale. Tocmai
spusese că nimeni nu vrea să-l creadă. Dumneavoastră i-aţi spus: "Eu vă cred". E adevărat?
- E adevărat, domnişoară.
- Şi o şi gîndiţi?
- Am exprimat ceea ce am gîndit. Nu cred că verişorul dumneavoastră l-a ucis pe lordul
Edgwa-
re.
Un pic de culoare apăru în obrajii tinerei fete.
- Vă mulţumesc că mi-aţi spus asta, domnule Poirot... Dar atunci altcineva l-a ucis?
200
Poirot zîmbi:
- Bineînţeles, domnişoară.
- Sînt ridicolă şi vorbesc verzi şi uscate. Aş vrea să vă întreb dacă cunoaşteţi criminalul?
- Am părerea mea... sau, mai bine zis, bănuielile mele.
- Aş putea să ştiu... nu sînt prea indiscretă?...
- Orice acuzaţie ar fi prematură, domnişoară. Tînăra fată insistă.
- Dacă mi-aţi spune ceva dinainte, aş putea poate să vă ajut.
Poirot nu răspunse nimic.
- Ducesa de Merton e convinsă că nevasta tatălui meu a comis crima, reluă tînăra...
Personal, mă îndoiesc.
- Ce părere aveţi despre Jane Wilkinson? întrebă Poirot.
- O cunosc prea puţin. Cînd tatăl meu a luat-o în căsătorie, eram la pension, la Paris.
Cînd m-am întors acasă, s-a arătat foarte amabilă, adică nu prea se sinchisea de prezenţa
mea. Am judecat-o ca fiind cam... fără minte... şi... interesată.
Poirot aprobă cu un semn al capului.
- Aţi vorbit adineaori de ducesa de Merton. O vedeţi des?
- Da. Mi-a arătat multă prietenie. Am petrecut la ea cea mai mare parte a acestor
cincisprezece zile... Ronald în închisoare, ziariştii, bîrfele... Am foarte
ii t
201
I
puţini prieteni sinceri; dar ducesa mi-a arătat multă simpatie... fiul său, de asemenea.
- Ce părere aveţi despre el?
- îl găsesc puţin timid şi cu un caracter mai degrabă nesociabil. Mama sa îl ridică în
slăvi... Fără îndoială că îl cunosc foarte puţin...
- înţeleg. Spuneţi-mi, domnişoară, ţineţi mult la vărul dumneavoastră?
- Ronald? Bineînţeles! în aceşti ultimi doi ani nu ne-am văzut deloc, dar cînd locuia în
casă era foarte drăguţ, foarte vesel...
Poirot îi puse o întrebare care mă revoltă: '
- Atunci, nu vrei să fie pedepsit?
Fata tresări. II:J "

- Ce prostie! Ah! dacă singura vinovată ar fi ea... mama mea vitregă! Ea trebuie să fie.
Ducesa afirmă
că...
- Ah! zise Poirot, dacă măcar căpitanul Marsh ar
fi rămas în taxi...
- Da... adică... Nu înţeleg. Explicaţi-mi dumneavoastră.
Geraldine încruntă sprîncenele.
- Dacă nu ar fi urmărit bărbatul în casă. Apropo, n-aţi auzit intrînd nici o persoană?
 - Nu, n-am auzit nici un zgomot. '*k
- Ce-aţi făcut în casă? ^*
- Am fugit drept în camera mea... pentru a-ri$îlua perlele. hV

- Şi v-a trebuit mult timp ca să le găsiţi?

- Da. Mai întîi mi-a fost foarte greu să pun mîna pe cutia cu bijuterii.
- Deci, n-aţi putut coborî imediat... şi vărul dumneavoastră era în holul de la intrare?
- Da. Venea din salonul-bibliotecă.
- înţeleg. Aţi fost şocată?
- Bineînţeles. M-a surprins.
- Mi se pare noi mal.
- Ronnie mi-a spus: "Ei bine! Le ai, Dina?"
- Cum v-am spus înainte, e păcat că vărul dumneavoastră nu a rămas afară. Şoterul de
pe taxi ar fi putut să depună mărturie, sub juiămînt, că nu a intrat în casă...
începu să plîngă fără a se putea opri. Se ridică. Poirot îi luă mîna.
- Vreţi să-i salvez viaţa, nu-i aşa?
- O! Da, domnule Poirot. Vă implor!... încercă să-şi oprească lacrimile.
- Domnişoară, îi spuse Poirot cu o voce blinda, fiţi sigură că ţin cont de duierea
dumneavoastră. Hastings, fii bun şi cheamă un taxi pentiu domnişoara.
Am condus-o pe tînăra fală jos şi i-am luai un taxi. Stăpînindu-şi emoţia, mi-a mulţumit.
îl regăsii pe Poirot plimbîndu-se în cameiă, cu sprîncenele încruntate.
Deodată se auzi soneria telefonului.
- Cine e la telefon? Ah! Tu eşti Japp. Bună, prietene!
203
202
Mă apropiai. După cîteva clipe, Poirot zise:
- Şi cine a luat-o? Ştii?
Oricare ar fi fost răspunsul, Poirot nu se aşteptase la aşa ceva fiindcă faţa i se alungise.
- Eşti sigur?
- Nu, dar mă surprinde un pic, asta-i tot. -Cum?
- Deci am văzut bine... un detaliu, cum
Hi
- Nu! Nu! nu mi-am schimbat părerea. Te rog să continui cercetările în restaurantele de
pe lîngă Regent Gate şi Euston, de lîngă Tottenham Court Road şi chiar pînă la Oxford Street.
- Da, un bărbat şi o femeie. Şi chiar pe lîngă Ştrand, puţin înainte de miezul nopţii.
Cum?
- Da, da, ştiu că Marsh era cu familia Dorthei-mer. Dar nu e numai căpitanul Marsh pe
lume.
- Sînt un ţîcnit? Complimentul îmi face onoare! Ai obligaţia, în orice caz, să mă serveşti!
Puse jos receptorul.
- Ei bine? îl întrebai pe Poirot cu nerăbdare.
- Hastings, cutia aurită a fost cumpărată de la Paris. A fost comandată în scris la o firmă
speciali-
204
zată în acest gen de articole. Chitanţa era semnată: Constance Ackerley. Bineînţeles
Constance Acker-ley nu există. Scrisoarea a ajuns cu două zile înainte de asasinat.
Destinatarul pretinde că iniţialele şi inscripţia au fost gravate în rubin. Comanda a fost foarte
urgentă, livrarea trebuia făcută a doua zi... adică în ajunul crimei. Cutia a fost livrată la
momentul indicat şi plătită în bilete de bancă.
- Şi cine s-a prezentat la bijutier? întrebai, simţind că ajungem la capăt.
- O femeie, Hastings.
- O femeie?
- Da. O femeie de o vîrstă oarecare, mică şi purtînd ochelari.
Complet stupefiaţi, ne uitarăm unul la altul.
205
XXV
O masă mondenă
A doua zi am fost invitaţi la masă la familia Widburn, la hotelul Claridge.
La fel ca şi mine, Poirot nu se bucură de această invitaţie. Era cel puţin a şasea pe care
o primeam. Mrs. Widburn era tenace şi racola celebrităţi. Fără a se lăsa descurajată de
răspunsurile lui Poirot, ne-a propus să ne alegem data în care, în sfîrşit, vom fi
liberi.
După veştile de la Paris, Poirot se arătă discret în ce priveşte crima, doar repetînd ce
spusese deja.
- E ceva care mă depăşeşte. Adăugă încă o dată pentru el însuşi:
- Ochelari la Paris. Ochelari în poşeta Carlottei
Adams...
 De aceea, această masă la Claridge mi se păru, în final, ca un excelent element de
derivare de la
gîndurile noastre.
Tînărul Donald Ross era aici şi veni spre mine cu un aer amabil. Erau mai mulţi bărbaţi
decît femei, aşa că fusesem plasat lîngă el. Jane Wilkinson se găsea aproape în faţa noastră;
între ea şi Mrs. Widburn era aşezat ducele de Merton.
206
Ducele mi se păru cam prost dispus. Fără îndoială că această companie nu era pe placul
lui. Acest tînăr părea picat din Evul Mediu. Entuziasmul său pentru moderna Jane Wilkinson
constituia unul din anacronismele în care se complace cîteodată natura.
Apreciind eu însumi justa valoare a frumuseţii şi vocii lui Jane, ameţeala ducelui nu mă
miră deloc. Dar, te obişnuieşti cu perfecţiunea şi sensul comun îşi reia drepturile. O gafă
comisă de Jane mi-o dovedi.
Unul dintre invitaţi - nu ştiu care - pronunţă o frază în care era vorba de un "proces la
Paris". Atunci, ridică vocea şi zise:
- Paris? Dar, în zilele noastre, Parisul nu dă niciodată tonul! Pe Londra şi pe New York
trebuie să te bazezi azi!
Aceste cuvinte căzură într-un moment în care conversaţia lîncezea. Fuse o jenă generală.
Lîngă mine, Donald Ross tuşi. Mr. Widburn se lansă într-un discurs volubil despre opera
rusească. Fiecare începu să zică indiferent ce. Numai Jane, fără a-şi da seama că a spus ceva
anormal, îşi păstră seninătatea si zîmbetul său admirabil.
In acest moment, remarcai expresia ducelui de Merton. Cu buzele strînse, foarte roşu la
faţă, îl văzui cum se îndepărtă încet de Jane Wilkinson. Bineînţeles că îşi dăduse seama ce
s-ar întîmpla la mesele date de el dacă s-ar căsători cu această femeie.
207
întorcîndu-mi privirea, l-am zărit pe Bryan Martin. Sosise tocmai în momentul în
care ne aşezam. Aşezat un pic mai jos, de cealaltă parte a mesei, se aplecă înainte şi
vorbea foarte animat vecinei sale, o blondă drăguţă.
De cîtva timp nu îl mai văzusem şi am fost foarte surprins de transformarea sa
avantajoasă. Era vesel şi iradia bună-dispoziţie.
N-am avut timp să-l observ prea mult; vecina mea din stînga, o doamnă enormă, de
înaltă nobleţe, mă plictisea cu un discurs despre matineele pentru copii pe care le
organizează.
Poirot, avînd o întîlnire, părăsi Claridge cum ne ridicarăm de la masă. Trebuia să
ancheteze ciudata dispariţie a pantofilor unui ambasador. Mă rugă să-l scuz în faţa
doamnei Widburn. Cînd încercai să mă apropii de aceasta, cineva mă bătu pe umăr.
Era tînărul Donald Ross.
- Domnul Poirot nu-i aici? Aş fi vrut să-i vor--* besc.
- Tocmai a plecat. Ross păru consternat.
- Ţineţi neapărat să-l vedeţi personal? îl întrebai1! îmi răspunse ezitînd.
t
- Nu... nu ştiu. ; * L-am privit mirat. Roşi.
V.
- Ceea ce v-am spus vi se pare drăguţ, nu-i aşafn Dar s-a întîmplat ceva insolit...
inexplicabil... dori să aflu părerea domnului Poirot.
I
I
Părea bulversat.
- Poirot are o întîlnire, dar va fi la el în jur de ora 5. Telefonaţi-i la această oră, sau veniţi
să-l vedeţi.
- Mulţumesc, voi trece pe la el. La ora 5. Ceea ce vreau să-i mărturisesc, are, poate, mare
importanţă.
După ce îmi îndeplinii misiunea faţă de Mrs. Widburn, vroiam să ies cînd simţii o mină
sub braţul meu.
Era Jenny Driver, foarte elegantă.
- O! Nu v-am văzut. Cum merg afacerile?
- Mulţumesc, bine. Am lansat un nou model de pălărie. Un fel de tocă cu o pană, pe care
femeile o vor purta pînă aproape de ochi.
- Nu aveţi scrupule, domnişoară?
- Ce vreţi, trebuie să venim în ajutorul struţilor. Sînt în pragul şomajului! Adăugă,
îndepărtîndu-se: La revedere. Astăzi mă odihnesc. Vreau să dau un tur la ţară.
- Plimbare plăcută!
Era o căldură înăbuşitoare. Am traversat liniştit parcul şi m-am întors la hotel în jur de
4. Poirot nu apăru decît pe la 5 fără 20. Era foarte bine dispus.
- Ai găsit pantofii ambasadorului? l-am întrebat.
- Era vorba de un trafic de cocaină... o ascunzătoare foarte ingenioasă. A trebuit să
petrec o oră într-un coafor. Era aici o tînără femeie cu părul roşcat care, cu siguranţă, ţi-ar fi
capturat inima ta tandră. ;bo ,.
Soneria telefonului îl întrerupse.
208
209
- Probabil că e Donald Ross, am observat, în-dreptîndu-mă spre aparat.
- Donald Ross? r.
- Da. Tînărul pe care l-am cunoscut la Chiswick. Vrea să-ţi vorbească.
/
în sfîrşit, Ross era la telefon.
- Domnul Poirot e acolo? '/
- Da. Tocmai a sosit. Vreţi să veniţi? n
- Pot să-i vorbesc la telefon?
Poirot luă receptorul. Mă aflam atît de aproape încît puteam auzi vocea lui Ross.
- Domnul Poirot? q
- Chiar el. >v
- Scuzaţi-mă de deranj, dar am descoperit un lucru ciudat... în legătură cu moartea
lordului Edg-ware. E poate, stupid.
- Nu! Nu! Spuneţi repede!^
- E în legătură cu Parisul. înţelegeţi...
în această clipă am auzit o sonerie undeva, departe.
- O secundă, vă rog, zise Ross.
Am perceput zgomotul aparatului pus pe masă.
Am aşteptat, Poirot ţinînd receptorul şi eu, în picioare, lîngă el. Trecu un minut, două,
trei, patru, cinci...
Poirot apăsă pe clape şi vorbi cu telefonista. Se întoarse spre mine.
- La celălalt capăt, receptorul e încă jos şi nu
210
răspunde nimeni. Repede! Hastings, vezi de adresa lui Ross în cartea de telefon! Trebuie
să ajungem la el cît mai repede!
211
XXVI
Paris?
După cîteva minute, săream într-un taxi.
- Hastings, mi-e frică, zise Poirot.
- Doar nu crezi că...
- Luptăm împotriva unui individ care nu a ezitat de a comite două crime şi nu va da
înapoi nici de la a treia. Pentru el, Ross a devenit periculos şi trebuia suprimat. După toate
aparenţele, ceea ce vroia să ne zică, era de o mare importanţă.
- Cum putem afla?
- Spui că ţi-a vorbit la Claridge. Era lume în jurul vostru. Ce nebunie! Ah! De ce nu l-ai
luat cu tine?...
- Nu m-am gîndit...
- Nu-ţi reproşez nimic, Hastings. Cum puteai să ghiceşti?... Ah! De-am ajunge odată!...
în sfîrşit, taxiul se opri. Ross locuia la Kensing-ton, într-o căsuţă care dădea într-o piaţă
largă. O plăcuţă de pe sonerie ne indica că locuia la primul etaj. Uşa de la intrare era deschisă
şi am văzut o scară mare pe care se lansă Poirot.
- Intrăm aici ca într-o moară, îmi spuse.
La primul etaj, o altă plăcuţă era lipită pe o uşă strimtă închisă cu o yală.
212
încercai uşa... Spre marea mea surpriză, cedă.
Două alte uşi dădeau în anticameră, una la dreapta, alta în faţa noastră. Aceasta se
deschise înspre un salon mobilat confortabil. Era goală. Pe o masă, telefonul cu receptorul
alături.
- Pe aici. Hai Hastings, îmi zise Poirot. întorcîndu-ne, am intrat într-o mică sufragerie.
L-am văzut pe Ross întins sub masă, ca şi cum s-ar fi împiedicat de un scaun.
- E mort, lovit de un cuţit în ceafă.
Mult timp după aceea, acest tragic eveniment, persistă în amintirea mea, ca un coşmar.
Aveam impresia că sînt oarecum vinovat faţă de tînărul actor.
După descoperirea cadavrului lui Ross, Poirol rămăsese foarte calm. A aşteptat venirea
poliţiei şi a urmărit interogatorul celorlalţi locatari.
- Hastings, îmi spuse în sfîrşit, e inutil să ne pierdem timpul cu lamentări şi să ne
întrebăm ce s-ar fi întîmplat dacă... şi dacă... Bietul tînăr vroia să ne facă o mărturisire... şi
era importantă, altfel nu ar fi fost omorît. Nouă ne rămîne să ghicim despre ce era vorba... Nu
ne rămîne decît un singur cuvînt pentru a ne direcţiona căutările.
- Paris?
 - Da, Paris. (Se ridică şi mergea de-a lungul şi de-a latul camerei) Paris a fost pronunţat
de mai multe ori în afacerea asta, din păcate însă, de fiecare dată, în împrejurări diferite.
Acest cuvînt e gravat
213
pe cutia aurită. "Paris, noiembrie": miss Adams era în capitala Franţei atunci şi poate, şi
Ross? Să se fi găsit o altă persoană cunoscută de Ross şi pe care tînărul ar fi remarcat-o în
compania Carlottei?
- N-o vom şti niciodată.
- Ba da, dragul meu, am putea s-o ştim, şi o vom ştii Puterea creierului uman e aproape
ilimitată, Hastings. Să vedem în ce alte ocazii am întîlnit cuvîntul "Paris". Avem femeia cu
ochelari care a ridicat cutia aurită. Ross o cunoştea? Ducele de Merton era la Paris pe data
crimei. Paris, Paris, Paris... Lordul Edgware trebuia să plece la Paris. Iată! Ar fi oare, un
indiciu? A fost omorît pentru a fi împiedicat de a merge la Paris?
Se aşeză cu sprîncenele încruntate.
- Ce s-a întîmplat la masa de la Claridge? reluă el, gînditor. Cuvîntul Paris ar ajunge... în
legătură cu un fapt oarecare. Dar care e acest fapt? Care să-l privească pe Ross... sau despre
ce vorbea el în acel
moment?
- Despre superstiţii scoţiene, mi se pare. ^
- Şi în ce parte îi era privirea? ^
- Cred că înspre Miss Widburn. ^
- Cine stătea lîngă ea? ^
- Ducele de Merton, apoi Jane Wilkinson, şi apoi cineva pe care nu-l cunosc.
- Ducele de Merton. E foarte posibil să-l fi observat pe ducele de Merton cînd a fost rostit
cuvîntul Paris. Ducele era la Paris, sau părea că este,
214
în ziua crimei. Să presupunem că Ross îşi aminti deodată un detaliu conform căruia
ducele nu ar fi fost la Paris?
- Dragul meu, Poirot, cum vrei...
- Găseşti absurd acest raţionament? Contrariul m-ar mira. Ducele ar avea vreun mobil
pentru a comite crima asta? Da, foarte plauzibil. Dar nimeni nu va bănui un astfel de om.
Nimic nu va împiedica cercetarea alibiului său cu atenţie. Şi totuşi, e atît de uşor să simulezi
un alibi într-un mare hotel. Să iei vaporul de după-amiază şi să te întorci a doua zi. Lucrul e
posibil, Hastings, Ross n-a spus nimic cînd a auzit cuvîntul Paris? Nu şi-a trădat nici o
emoţie?
- îmi amintesc că a tuşit.
- Şi după aceea, cînd ţi-a vorbit, ţi s-a părut încurcat?
- Da. Foarte.
- Perfect. I-a trecut prin minte o idee pe care a crezut-o absurdă!... A ezitat să ţi-o spună.
S-a gîndit să mi-o dezvăluie mie. Din păcate, părăsisem deja Claridge-ul.
- Dacă mi-ar fi spus mai repede! am suspinat.
- Da, dacă... Cine era atunci lîngă voi?
- Puţină lume. N-am remarcat pe nimeni, în special.
- Iată-mă din nou la început! murmură Poirot.
- In orice caz, omorul nu-i poate fi imputat lui Ronald Marsh, am observat eu.
- încă un punct în favoarea sa, zise cu un aer
215
distrat. Brusc, continuă: Nu mă pot înşela pe toată linia Hastings, îţi aminteşti cînd,
într-o zi, mi-am pus cinci întrebări?
- îmi amintesc, în sfîrşit.
- Iată întrebările: de ce şi-a schimbat lordul Edgware poziţia faţă de divorţ? Cum se
poate explica că i-a scris soţiei sale şi că aceasta n-a primit scrisoarea? De ce acea expresie
anxioasă de pe faţa sa cînd am părăsit salonul-bibliotecă? De ce ochelari în geanta Carlottei
Adams? De ce i s-a telefonat doamnei Edgware la Chiswick şi s-a întrerupt?... Hastings, mă
urmăreşte o idee de la început... o idee care se raportează la identitatea bărbatului din culise.
Am răspuns la trei din întrebările mele... şi aceste răspunsuri se potrivesc cu ideea mea. Dar
îmi mai rămîn două întrebări de rezolvat.
Ridicîndu-se, merse spre biroul său, îl deschise şi luă scrisoarea Luciei Adams. Ii ceruse
lui Japp să i-o lase o zi sau două. Poirot o întinse pe masă şi o studie îndelung.
Nu o dată, examinasem această scrisoare împreună. Dar, din moment ce nu era vorba de
Ronald Marsh, ce puteam să aflăm din ea?... Am luat o carte... Poate aşa să adorm...
Deodată, Poirot scoase o exclamaţie. îmi revenii.
Mă fixa cu ochii săi verzi, strălucitori.
- Hastings, Hastings! îţi aminteşti ce ţi-am zis despre pagina ruptă? >n,
216
- Care bărbat era grăbit?
 - Grăbit sau nu, n-are importanţă, vezi dragul meu, trebuia ruptă foaia...
Aplecai capul fără a pricepe nimic. Cu o voce groasă, Poirot adăugă:
- Am fost un prost... un orb. Dar acum... acum!... Avansăm cu paşi uriaşi!
I
217
XXVII Unde e vorba de ochelari
Poirot mi se păru metamorfozat. Se ridică rapid din scaunul său. L-am imitat, fără să
înţeleg de ce, • plin de bună dispoziţie.
- Vom lua un taxi. Nu e decît ora 9... nu-i prea tîrziu pentru a face o vizită.
L-am urmat pe scară.
- Unde mergem?
- La Regent Gate.
Am păstrat linişte. Poirot, aşezat lîngă mine în taxi, se juca nervos cu degetele pe
genunchi.
La Regent Gate un nou majordom ne deschise uşa. Poirot ceru s-o vadă pe miss Carroll.
în timp ce urcam scara, mă întrebam pentru a o suta oară unde dispăruse frumosul valet, ca
un zeu din Olymp. Pînă acum, poliţia nu reuşi să afle nimic. Tremurai la gîndul că poate era
şi el mort...
Vederea lui miss Carroll, veselă, în mişcare, mă
surprinse.
- Mă bucur că vă găsesc încă aici, domnişoară, făcu Poirot. M-am temut că aţi părăsit
deja casa.
- Geraldine nici nu vrea să audă de plecarea mea.
218
Şi, în realitate, tînăra fată are nevoie de cineva care s-o protejeze şi să-i ţină pe ceilalţi la
distanţă.
- Domnişoară, de la început mi-aţi părut o persoană de valoare. Admir energia la o
femeie. Cît despre miss Marsh, nu posedă deloc spirit practic.
- E o visătoare, lipsită de orice sens al realităţii, întotdeauna a fost astfel. Din fericire, nu
trebuie să-şi cîştige existenţa... Dar, spuneţi-mi, domnule Poirot, doar n-aţi venit la ora asta
aici pentru a vorbi despre caractere? Cu ce vă pot servi?
Mă îndoiesc că Poirot a gustat acest apel la ordine. Dar, nu a lăsat să se vadă nimic.
- Aş vrea să vă cer cîteva precizări. Ştiu că pot face apel la memoria dumneavoastră, miss
Carroll.
- Nu eşti o bună secretară, dacă nu ai o bună memorie.
- Lordul Edgware a fost la Paris, în noiembrie trecut?
- Aşteptaţi, vă spun imediat.
Se ridică, deschise un sertar şi scoase o agendă pe care o răsfoi.
- Lordul Edgware a plecat la Paris în 3 noiembrie şi s-a întors în 7. A plecat din nou în 27
noiembrie şi a revenit în 4 decembrie.
- Ce trebuia să facă la Paris?
- Prima dată, voia să vadă nişte statuiete vechi pe care vroia să le cumpere; a doua
călătorie, din cîte ştiu, nu avea nici un scop bine determinat.
- Miss Marsh îl însoţea pe tatăl său?
219
J
- Niciodată nu şi-a însoţit tatăl, domnule Poirot. Pe vremea aceea, Geraldine era la un
pension de lîngă Paris. Nu cred că lordul Edgware s-a gîndit să o vadă.
- Dumneavoastră nu-l însoţeaţi?
- Nu... Dar de ce îmi puneţi întrebările astea, domnule Poirot? Unde vreţi să ajungeţi?
în loc de răspuns, Poirot întrebă:
- Miss Marsh îşi iubeşte mult vărul, nu-i aşa?
- într-adevăr, domnule Poirot, nu văd de ce v-ar interesa aşa ceva.
- M-a căutat ieri. Ştiaţi? Secretara păru sufocată.
- Nu, nu ştiam. Ce v-a zis?
- Mi-a mărturisit - sau mai mult, am ghicit că îşi iubeşte vărul.
- Atunci, de ce mă întrebaţi?
- Pentru că vreau să vă cunosc părerea.
De data asta, miss Carroll se hotărî să răspundă.
- După părerea mea, e foarte mult influenţată de el.
- Nu vă place noul lord Edgware?
- N-am spus asta. Doar că mă lasă indiferentă. Bineînţeles, are un caracter plăcut, dar
aş prefera ca Geraldine să se intereseze de un tînăr mai serios.
- Ducele de Merton, de exemplu?
- Nu-l cunosc. Ştiu doar că-şi respectă obligaţiile impuse de rangul său. Dar s-a
îndrăgostit de această Jane Wilkinson... Sînt sigură că mamei sale i-ar
 220
place mai mult să-l vadă căsătorit cu Geraldine. Dar fiii nu-şi aleg niciodată soţiile
impuse de mamele lor.
- Credeţi că vărul domnişoarei Marsh e îndrăgostit de ea?
- în situaţia în care el se găseşte, asta n-are nici un fel de importanţă.
- Deci, credeţi că va fi condamnat? Miss Carroll nu răspunse.
- Nu vă mai reţin mult, spuse Poirot ridicîndu-se. Apropo, o cunoşteaţi pe Carlotta
Adams?
- Am văzut-o pe scenă... o actriţă strălucitoare!
- Da! Juca foarte bine... A, unde mi-am pus mănuşile? Aplecîndu-se să le ia de pe masă,
unde le lăsase, atinse ochelarii lui miss Carroll, aşezaţi pe colţul mesei şi căzură. îi ridică şi îi
întinse proprietarei, scuzîndu-se.
- Regret că v-am deranjat, domnişoară. Speram să găsesc un nou indiciu cu privire la o
neînţelegere care a avut loc anul trecut la Paris, între lordul Edgware şi o altă persoană. Nu
mai am nici o speranţă, dar miss Marsh afirmă cu atîta convingere inocenţa vărului său!
Bună seara domnişoară.
Ajunsesem la uşă cînd miss Carroll ne strigă:
- Domnule Poirot, aceşti ochelari nu-mi aparţin. Nu văd nimic cu ei.
- Cum? (Poirot o privi cu un aer mirat. Apoi strigă:) Ce idiot sînt! Mi-au căzut ochelarii
cînd
221
m-am aplecat după ai dumneavoastră şi am confurft
dat perechile. Iată, se aseamănă. •< -
Schimbul avu loc. j>

- Poirot! strigai cînd am ajuns în stradă, tu nu porţi ochelari. 'iJ

- Ce spirit viu şi penetrant, dragul meu Hastings!
- Aceşti ochelari sînt cei din poşeta CarlotWi
Adams?
- Exact.
- Cum ai putut crede că-i aparţin lui miss Carroll?
- Este singura persoană din anturajul victimei care poartă ochelari.
- Dar nu sînt ai ei!
- In sfîrşit. Altfel, n-ar fi remarcat înlocuirea. Am fost foarte neîndemînatic, prietene.
Mergeam de-a lungul străzilor, fără să ne grăbim, în această noapte sufocantă, nu prea
aveam chef să ne întoarcem.
- întrebările tale despre Paris au fost un simplu subterfugiu? l-am întrebat după o clipă.
- Nu în întregime.
- N-am rezolvat încă misterul iniţialei D. Printre suspecţi, niciunul n-are iniţiala D... A!
dar, iată ce e ciudat... Donald Ross. Iar el e mort.
^ Da, zise Poirot. E mort.
îmi aminteam o noapte în care toţi trei mergeam
împreună.
- Poirot, îţi aminteşti? W'
- Ce, dragul meu?
- Ross ne-a zis că erau treisprezece la masă. Iar el s-a ridicat primul.
Poirot nu răspunse.
- E drăguţ, totuşi, am făcut eu cu jumătate de voce, această coincidenţă între moartea
lui Ross şi faptul că erau treisprezece la masă. Poirot, de ce
rîzi?
Spre marea mea mirare, o mărturisesc, Poirot se
prăpădea de rîs.
- O! nu-i nimic, bîigui el. Mă gîndeam la o ghicitoare pe care am auzit-o ieri. Vreau să ţi-o
zic. Ce are două labe, aripi şi latră ca un cîine?
- O găină, normal, am răspuns eu împietrit. O ştiam de cînd eram la grădiniţă.
- Hastings, eşti prea savant. Ar fi trebuit să răspunzi: "Nu ştiu". Eu ţi-aş fi răspuns: "O
găină". Atunci, ar fi trebuit să spui: "Bine, dar o găină nu latră ca un cîine!" Iar eu ţi-aş fi
replicat la rîndu-mi: "Ah! am adăugat acest detaliu ca să fie mai dificilă ghicitoarea." Şi care ar
fi totuşi explicaţia literei D?
- Ce prostie!
- Da, pentru majoritatea oamenilor, dar nu pentru toată lumea. O! dacă aş putea
interoga pe cineva...
Treceam prin faţa unui mare cinematograf. Spectatorii care tocmai ieşeau, vorbeau - cel
puţin unii - despre filmul pe care îl văzuseră.
- A fost extraordinar! exclamă o tînără. Bryan Martin e extraordinar! Nu pierd niciodată
un film
223
 222
în care joacă el. Ai văzut cum a trecut faleza pe cal, tocmai la timp pentru a pune hîrtiile?
însoţitorul său era mai puţin entuziasmat.
- Povestea era stupidă. Dacă o interogau imediat pe Ellis, cum ar fi făcut oricine...
Restul ne scăpă. Traversarăm şoseaua. Ajuns pe trotuar, m-am întors şi l-am văzut pe
Poirot, rămas în urmă, imobil printre maşinile şi autobuzele de pe stradă... Din instinct, am
închis ochii. Am auzit plînsetul frînelor... Cu un aer demn, Poirot îmi
zîmbi.
- Poirot! am strigat, eşti nebun?
- Nu, prietene. Eram... Am avut un moment de inspiraţie pentru o clipă.
- O clipă prost aleasă... şi care ar fi putut fi ultima a vieţii tale.
- Nu contează! Ah! dragul meu... am fost orb, surd, insensibil. Acum, cunosc
răspunsurile la toate întrebările... Da, la toate cinci. E simplu... de o simplitate copilărească.
224
XXVIII Poirot pune cîteva întrebări
Pe drumul spre hotel, Poirot, urmîndu-şi cursul ideilor sale, mormăia din timp în timp,
cîte un cuvînt pi intre dinţi. O dată, am distins cuvîntul "bec", altă dată ceva ca "duzină".
Dacă aş fi fost perspicace, cu siguranţă că aş fi ghicit relaţia între aceste idei. Oricum ar fi,
n-am descoperit nici un sens.
Cum am ajuns în apartament se aruncă pe telefon, ceru numărul de la Savoy şi ceiu să
vorbească cu lady Edgware.
- Imposibil, dragul meu, i-am spus. Uiţi că joacă într-o piesă nouă? Trebuie să fie pe
scenă în acest moment.
Poirot nu dădu nici o atenţie spuselor mele. I se adresă telefonistei de la hotel care îi
spuse acelaşi lucru.
- A! într-adevăr... în aces"t caz, vreau să-i vorbesc cameristei doamnei Edgware.
După cîteva momente, legătura ei a stabilită.
- Sînteţi camerista doamnei Edgware? Domnul Poirot vă vorbeşte... Domnul Hercule
Poirot. Vă amintiţi de mine, nu-i aşa?
.225
- Foarte bine. S-a întîmplat ceva important. Vreau să veniţi imediat.
- Da, e neapărat. Vă dau adresa. Ascultaţi! Repetă de două ori adresa noastră, apoi
închise.
- Ce-ai păţit? l-am întrebat curios. Ai noi informaţii?
- Nu, Hastings, ea mi le va da.
- Despre Jane Wilkinson?
- In ceea ce o priveşte, am toate indicaţiile pe care le doresc. O cunosc pe femeia asta ca
pe buzunarul meu.
- Atunci, despre cine?
Poirot zîmhi şi mă rugă să am răbdare. Peste zece minute, apăru servitoarea. Părea sur-
prinsă şi cam ezitantă. Poirot o primi în grabă.
- E foarte drăguţ că aţi venit. Vreţi să vă aşezaţi, domnişoară... Ellis, nu-i aşa?
- Da, domnule.
Se aşeză pe scaunul pe care i-l întinse Poirot.
- Mai întîi, miss Ellis, spuneţi-mi de cît timp sînteţi în serviciul doamnei Edgware?
- De trei ani, domnule.
- Sînteţi la curent cu afacerile ei personale? îi
cunoşti duşmanii?
Mai întîi îşi strînse buzele subţiri. în sfîrşit, vorbi: !Rs

- Multe femei au vrut să-i facă de petrecanie... din gelozie.

- Celelalte o urăsc?
- Da, domnule. E foarte frumoasă şi are numai succese. Are multe rivale în lumea
teatrală.
- Şi bărbaţii?
Un zîmbet amar îi apăru pe faţă.
- Face numai ceea ce vrea ea, asta e, se ştie.
- îl cunoaşteţi pe Bryan Martin, artistul de cinema?
- O! sigur, domnule.
- Nu ştiu dacă nu mă înşel, dar parcă acum un an Mr. Bryan Martin o vedea destul de
des pe stăpîna dumneavoastră?
- Era nebun după ea, domnule. Şi dacă vreţi să ştiţi, nu "era", ci "este".
- Acum, se gîndeşte s-o ia de nevastă?
- Da, domnule.
- Şi ea?
- La fel, domnule. Cum ar fi obţinut divorţul, s-ar , fi căsătorit imediat.
- Ducele de Merton, a apărut mai tîrziu?
 - Da, domnule, cînd călătorea în Statele Unite. Atunci a cunoscut-o pe doamna.
- Atunci, gata cu speranţele lui Bryan Martin?
- Da. Au fost scene tari. O dată, a ameninţat-o cu pistolul. Apoi, s-a apucat de băut,
aproape să-şi piardă minţile.
- Dar a terminat prin a se calma...
226
227
- Aşa s-ar zice, domnule. Dar totuşi, o mai urmăreşte. Asta mă nelinişteşte. Doamna, ea
rîde. Adoră să-şi vadă puterea de seducţie... înţelegeţi.
- Da, răspunse Poirot, înţeleg.
- în ultimul timp, nu a mai venit deloc. Cu atît mai bine! Dacă începe să se consoleze...
- Poate.
Felul în care Poirot pronunţă acest cuvînt o cam miră pe Ellis. întrebă cu nelinişte:
- Dumneavoastră nu credeţi în primejdie, domnule?
- Ba da, răspunse grav Poirot. Presimt pentru ea un mare pericol, dar şi l-a căutat cu
lumînarea.
Punînd mîna pe marginea de marmură a şemineului, Poirot răsturnă o vază cu flori. Apa
stropi faţa lui Ellis. Rar am avut ocazia să constat neîndemî-nări de genul ăsta la Poirot. Am
ajuns la concluzia că era într-o cruntă stare de nervi. Dezolat, fugi în camera sa pentru a
aduce un prosop, o ajută pe servitoare să-şi şteargă faţa şi gîtul, scuzîndu-se
mereu.
în sfîrşit, un bilet de bancă (CEC) îşi schimbă proprietarul şi o conduse pe Ellis la uşă.
- încă nu e prea tîrziu, zise el, după ce aruncă un ochi la pendulă. Vă veţi întoarce
înaintea stăpînei.
- Asta n-are importanţă, domnule. Trebuie să meargă să supeze după teatru. De altfel,
nu-i place să o aştept, numai dacă nu mi-o cere ea.
Camerista ieşi.
228
Fierbeam de curiozitate.
- Ei bine? El zîmbi.
- Nimic încă pentru seara asta, prietene. Mîine dimineaţă devreme, îl vom suna pe Japp
şi îl vom ruga să vină aici. îl vom convoca de asemenea şi pe Bryan Martin. Fără îndoială că ne
va face declai aţii preţioase. De altfel, vreau să-i plătesc o datorie.
Poirot zîmbi cu un aer bizar.
- Doar nu poţi să-l acuzi de moartea lordului Edgware? Mai ales după ce am auzit în
seara asia. Doar nu-i aşa de stupid să-i omoare soţul femeii pentru a o arunca în braţele
altuia?!
- Ce judecată profundă!
- Termină cu sarcasmele tale, te rog, i-am zis pe un ton vexat. Dar ce mai e şi asta?
Poirot îmi arătă obiectul pe care îl ţinea în mînă.
- Ochelarii acestei brave Ellis, dragul meu. Şi i-a uitat...
- Glumeşti! îi avea pe nas cînd ne-a părăsit. Lăsă capul în jos.
- Trezeşte-te, Hastings! A ieşit de aici cu ochelarii din poşeta Carlottei Adams!
Rămăsei aiurit.
229
XXIX
Poirot vorbeşte
A doua zi dimineaţă, i-am telefonat inspectoru~
luiJapp.
îmi răspunse cu o voce descurajată.
- A! dumneata eşti, căpitane Hastings. Ce e nou? îi transmisei mesajul lui Poirot.
- Dacă pot veni la ora 11? Da, pot! A descoperit vreun indiciu oarecare cu privire la
moartea tînăru-
lui Ross?
- Cred că vă rezervă o surpriză. în orice caz, are
un aer foarte satisfăcut.
- N-aş putea să zic acelaşi lucru. Pe cuiînd,
căpitane Hastings.
Imediat i-am telefonat şi lui Bryan Martin şi i-am repetat textual mesajul lui Poirot:
Poirot a descoperit cîteva detalii interesante pe care Mr. Bryan Martin ar vrea cu siguranţă să
le cunoască. Cînd actorul mă întrebă despre ce-i vorba, i-am răspuns că habar n-am, Poirot
neîncredinţîndu-mi secretele sale.
- Se-nţelege, spuse în sfîrşit Bryan, contaţi pe
vizita mea.
Şi puse jos receptorul.
După un moment, spre mirarea mea, Poirot ridi-
 230
că receptorul şi o rugă şi pe Jenny Driver să vină la 11.
Dacă nu mi-a zis nimic, m-am abţinut să-i pun întrebări.
Bryan Martin sosi primul. Părea în perfectă stare de sănătate fizică şi morală dar - poate
că nu era decît o idee - îi găseam un aer puţin jenat. Jenny Driver apăru o clipă mai tîrziu.
Bryan şi ea fură la fel de surprinşi cînd se văzură.
Poirot îşi consultă ceasul.
- Se pare că inspectorul Japp va întîrzia.
- Inspectorul Japp? tresări Bryan.
-Da. I-am dat întîlnire aici... e un vechi prieten...
Bryan recăzu în tăcere. Jenny îi aruncă o privire, dar nu spuse nimic. Părea uşor
preocupată.
La un moment dat, intră Japp. Dacă era sau nu mirat de prezenţa celor doi, nu lăsă să se
întrevadă. îl salută pe Poirot ca de obicei.
- Ei bine, domnule Poirot, ce înseamnă reuniunea asta? Ne-ai adunat ca să ne faci cîteva
declaraţii importante?
Poirot zîmbi.
- Doar o mică poveste, foarte simplă... atît de simplă încît mi-e jenă că nu am văzut totul
clar. Dacă îmi permiteţi, aş vrea să încep cu începutul.,
Japp îşi privi ceasul. >
- Dacă nu va dura mai mult de o oră... ;
- Linişteşte-te. Nu îmi va lua atîta timp. Vrei să-l
231
11
cunoşti pe asasinul lordului Edgware, a lui miss Adams şi al lui Ross?
- Bineînţeles, afirmă Japp cu prudenţă.
- Acordă-mi puţină atenţie şi vei şti totul. Vreau să vă conduc pas cu pas pe pistă. Vă veţi
da seama de prostia mea şi cît de orb am putut fi. A trebuit să am o conversaţie cu prietenul
meu Hastings şi să aud o remarcă cu totul întîmplătoare, pe stradă, pentru a mă îndrepta pe
drumul cel bun.
Făcu o pauză şi începu:
- încep cu dineul de la hotelul Savoy. Lady Edgware a venit spre mine să-mi ceară o
întrevedere. Vroia să se debaraseze de soţul său şi declară -pare-mi-se fără să se gîndească -
că ar fi fost mai bine daca l-ar fi omorît ea însăşi. Bryan Martin a auzit aceste cuvinte... Nu-i
aşa, domnule Maitin?
- Toată lumea de faţă le-a auzit, replică actorul.
- De acord. Nici eu nu am uitat cuvintele doamnei Edgware, dar Bryan Martin a avut
plăcerea de a se prezenta aici, a doua zi, pentru a mi le aminti.
- Pardon! strigă Bryan Martin, eu am venit... Poirot ridică mîna.
- Aţi venit să-mi povestiţi o istorioară fără cap şi coadă în care era vorba de o urmărire.
Dar nici un copil nu s-ar fi prins. O femeie de la care doriţi să obţineţi consimţămîntul... un
bărbat pe care îl recunoaşteţi după dintele de aur. Dragul meu, un dinte de aur nu se mai
face în zilele noastre... mai ales în America! Chirurgia dentară a făcut progrese! O!
232
Povestea dumnea\j.tstră a fost cusută cu aţă albă. Cînd aţi terminat cu absurdităţile, aţi
revenit la motivul real al vizitei... de a suscita bănuielile mele împotriva lui lady Edgware.
Pentru a fi mai clar, aţi pregătit terenul pentru momentul cînd această persoană îşi va ucide
soţul. Bryan Martin era galben.
- Nu ştiu despre ce povestiţi, murmură el.
- Aţi găsit ridicolă ideea că lordul Edgware să poată consimţi la divorţ. V-aţi gîndit că o
să-l văd a doua zi, dar întîlnirea modificîndu-se, m-am dus la el chiar în acea zi şi a acceptat
divorţul. Deci, lady Edgware n-are nici un motiv să-şi ucidă soţul. Dar, acesta i-a scris despre
asta deja. Ea afirmă că nu a primit nici o scrisoare. Ori ea minte, ori soţul său, sau cineva a
interceptat scrisoarea... Cine? Mi-am pus deci întrebarea asta: de ce Mi. Bryan Martin a venit
să-mi povestească asemenea minciuni. Şi am ajuns la concluzia că sînteţi înnebunit după
lady Edgware. Lordul Edgware îmi spusese că soţia sa vrea să se căsătorească cu un actor.
Dar această femeie versată, îşi schimbase planul şi, în cazul în care scrisoarea de la lordul
Edgware sosea, nu cu dumneavoastră s-ar fi căsătoiit, ci cu un altul! Aveaţi deci dreptate să
suprimaţi această scrisoare.
-Eu? Niciodată...
- Aşteptaţi. Pînă acum aţi vorbit cînd v-a plăcut. Acum însă, urmăriţi-mă pe mine... Care
trebuia să fie starea dumneavoastră de spirit, dumneavoastră,
233
idolul femeilor, care pînă acum, v-aţi considerat irezistibil. în furia dumneavoastră v-aţi
hotărît să vă răzbunaţi pe Lady Edgware, făcîndu-i cel mai mare rău posibil. Şi ce să-ţi doreşti
mai mult decît s-o vezi acuzată... poate, condamnată?...
 - Scabros! exclamă Japp. Poirot se întoarse spre el.
- Da, dragă prietene, iată ideea care prindea contur în creierul meu şi pe care se grefau
mai multe lucruri: Carlotta Adams era prietenă cu doi bărbaţi: căpitanul Marsh şi Bryan
Martin. Era posibil ca Bryan Martin, actorul care cîştigă sume enorme, să fi sugerat
mistificarea şi să ofere zece mii de dolari. Altfel, nu puteam crede că miss Adams îl bănuia pe
Ronald Marsh să aibă zece mii de dolari. îl ştia sărac pămîntului. Bryan Martin, el...
-Vă jur că nu eu sînt! v-o jur! strigă tînărul actor
cu voce răguşită. Poirot continuă:
- Cînd textul scrisorii lui miss Adams fu telegra-fiat de la Washington la Scotland Yard,
n-am acţionat, am reflectat. Mai tîrziu am primit originalul scrisorii şi am descoperit o pagină
care lipsea, din cauză că ceea ce cuprindea pagina următoare se raporta la altcineva, nu la
căpitanul Marsh... Cînd acesta a fost arestat, a zis cu siguranţă că a văzut un bărbat, pe care
îl luă drept Bryan Martin şi care intra la unchiul său. Venind de la cineva în stare de arest,
această depoziţie nu are nici o valoare. Iar altfel,
234
Mr. Martin poseda un alibi. Bineînţeles! Aici trebuie sa ne oprim. Dacă Mr. Martin ar fi
comis crima, era necesar ca să-şi construiască un alibi... Acest alibi a fost atestat de un
singur martor, miss Driver.
- Şi ce-i cu asta? zise tînăra modistă.
- Nimic, domnişoară, zise Poirot zîmbind. Per-miteţi-mi să vă amintesc că în acea zi,
chiar eu v-am văzut luînd masa cu Mr. Bryan Martin. Aţi venit la masa mea pentru a încerca
să mă convingeţi că miss Adams avea ceva anume pentru Ronald Marsh... şi nu - după cum
era adevărul - pentru Bryan Martin.
- Nici vorbă! protestă actorul cu energie.
- Nu mă îndoiesc, domnule, pronunţă calm Poirot, dar cred că ăsta e adevărul. Asta ar
explica cel mai bine, antipatia sa pentru lady Edgware. O ura din pricina dumneavoastră.
I-aţi mărturisit decepţiile dumneavoastră, nu-i aşa?
- Da, simţeam nevoia să mă descarc în faţa cuiva, şi, ea...
- Ea ştia să păstreze şi să asculte cu simpatie. Ştiu. Ei bine, ce s-a întîmplat după aceea?
Ronald Marsh a fost arestat. Iată-vă asigurat. Cînd planul dumneavoastră a eşuat din nou în
sensul că lady Edgware şi-a schimbat opţiunea, în ultimul moment, de a asista la dineul
oferit de sir Montagu, un alt pseudo-vinovat v-a scăpat de probleme... pentru că, la o masă,
aţi auzit ce i-a spus tînărul amabil -Donald Ross - prietenului meu Hastings - ceva ce v-a
neliniştit.
235
- Fals! strigă actorul cu faţa îngrozită de frică. Vă jur că nu am auzit nimic!... nimic!...
t
Atunci, se produse o lovitură de teatru.
- V-am spus adevărul, pronunţă Poirot cu calm** Şi sper că veţi fi îndeajuns pedepsit
pentru îndrăzneala de a veni la mine, să-mi povestiţi mie, Hercule Poirot, o poveste de adormit
copiii.
Rămăsesem muţi. Poirot continuă:
- Iată... v-am expus erorile mele. Mi-am pus cinci întrebări. Hastings le ştie. Am răspuns
la trei dintre ele. Cine a suprimat scrisoarea? Bryan Mar« tin. De ce lordul Edgware îşi
schimbă rapid opţiunea şi consimţi la divorţ? sau vroia să se recăsătorească - dar
aici nu am avut nici o dovadă -sau se produse această schimbare pentru un motiv oarecare.
Lordul Edgware era un bărbat închis şi dezechilibrat. Eu cred că aşa s-a întîmplat: lordul
Edgware consimţi la divorţ pentru a evita scandalul unor posibile divulgări.
Mai rămîneau două întrebări: A cui erau ochelarii din geanta Carlottei Adams şi care
nu-i aparţineau? Şi de ce i s-a telefonat doamnei Edgware în timpul mesei de la sir Montagu?
Nu am putut să introduc în aceste două cazuri în nici un fel numele lui Bryan Martin.
Am fost deci obligat să recunosc că m-am înşelat acuzîndu-l pe Bryan Martin, sau că
întrebările mele nu răspundeau la nimic. în disperare de cauză, am
236
reluat cu atenţie scrisoarea lui miss Adams. Şi, din nou am descoperit ceva!
Constataţi chiar voi înşivă. După cum vedeţi, foaia e ruptă aiurea. Să presupunem că în
partea de sus a paginii era scris: "Ea mi-a spus"... Atunci, iată-ne ajunşi! Nu e un bărbat, ci o
femeie cea care i-a propus jocul Carlottei Adams.
Am întocmit o listă cu femeile care, de aproape sau de departe, au avut vreo tangenţă cu
victima. Pe lîngă Jane Wilkinson, mai bănuiam încă patru: Ge-raldine Marsh, miss Carroll,
miss Driver şi ducesa de Merton.
Din cele patru, cea mai suspectă mi se păi ea m iss Carroll. Purta ochelari, se afla în casă
în noaptea crimei, şi era foarte grăbită s-o acuze pe Jane Wilkinson; pe deasupra e o femeie
energică şi capabilă să ducă la bun sfîrşit un asasinat. Din ce motive? Lucrase mulţi ani
pentru lordul Edgware... Poate cîteva mobiluri ne scăpaseră...
Nu puteam şterge cu uşurinţă numele lui Gcral-dine Marsh. îşi ura tatăl: chiar ea a
mărturisit. Să admitem că odată intrată în casă, şi-a ucis deliberat tatăl, apoi a urcat să-şi
caute perlele. Imaginaţi-vă stresul pe care l-a avut cînd l-a văzut pe vărul său, pentru care are
o profundă afecţiune, înăuntru şi nu rămas lîngă maşină.
Agitaţia sa extremă ar putea fi explicată şi altfel. Cutia aurită, descoperită în geanta lui
miss Adams purta iniţiala "D". "Dina". Să adăugăm că se găsea
237
în pension la Paris în noiembrie trecut şi putea foarte bine s-o întîlnească pe Carlotta
Adams. Î"t Poate că vi se pare ciudată ideea mea de a o pune' şi pe ducesa de Merton pe
listă. Această mardi doamnă a venit să mă consulte şi am crezut-o ai fanatică a dragostei
materne. îşi concentrează toate sentimentele asupra fiului său şi era foarte posibil să
aranjeze un complot pentru a reduce de pe scenă femeia care atenta la fericirea băiatului său.
Să n-o uităm nici pe Jenny Driver...
Se opri şi o privi pe Jenny. Ea se uită ţintă la el, înfruntîndu-i privirea şi întrebă:
- Ce aveţi să-mi reproşaţi?
- Nimic, domnişoară, numai că sînteţi o prietenă de-a lui Bryan Martin şi că numele
dumneavoastră de familie începe cu "D".
- Asta-i tot?
- Nu încă. Mai mult decît oricare alta posedaţi puterea şi energia necesară pentru a duce
la "bun
sfîrşit" o crimă.
- Continuaţi, îi spuse ea, fără să se emoţioneze.
îşi aprinse o ţigară.
- Alibiul lui Mr. Martin era fals sau adevărat? Asta vroiam să ştiu. în caz afirmativ, pe
cine a văzut Ronald Marsh, intrînd în casa unchiului său. Deodată, mi-am amintit că
frumosul majordom de la Regent Gate seamănă foarte bine cu Mr. Martin. Pe el îl văzuse
căpitanul Marsh. Şi astfel am lansat o ipoteză. Majordomul fu primul care a descoperit
238
asasinatul stăpînului său. Lîngă lordul Edgware zări şi un plic care conţinea 100 de lire
sterline în bilete de bancă franceze. Luă banii, ieşi tiptil şi merse să-i mărturisească
conţinutul furtului său la unul dintre prieteni. Apoi se reîntoarse cu cheia lordului Edgware.
Lăsă în grija femeii cu curăţenia să descopere cadavrul a doua zi dimineaţă. Nu vedea nici un
risc, omorul fiind săvîrşit de lady Edgware, biletele de bancă erau, probabil, deja schimbate în
monedă engleză. în acest timp, cînd află că lady Edgware are un alibi şi după ce fusese
interogat de Scotland Yard asupra propriilor antecedente, i se făcu frică şi găsise de cuviinţă
să părăsească oraşul. Japp aprobă din cap.
- Rămîne problema ochelarilor. Dacă miss Car-roll ar fi fost posesoarea, totul era clar ca
lumina soarelui. Ea ar fi suprimat scrisoarea şi discutînd detaliile crimei cu miss Adams în
acea seară, ar fi putut să-şi uite ochelarii care ar fi fost introduşi în poşeta Carlottei.
Dar ochelarii nu erau ai lui miss Carroll. înti-o seară, puţin cam descurajat,
întorcîndu-mă cu Has-tings, am încercat să fac puţină ordine în mintea mea, cînd...
miracolul s-a produs!
Mai întîi, Hastings făcu aluzie la remarca lui Donald Ross: erau treisprezece la masă la
dineul lui sir Montagu. şi el fusese primul care s-a ridicat. îmi urmăream cursul gîndurilor,
cînd, deodată, îmi trecu o idee prin cap. Vorbind serios, Donald Ross nu
239
spusese adevărul. Poate că s-a ridicat primul de la masă la sfîrşitul cinei, dar prima care
s-a ridicat a fost lady Edgware pentru a răspunde la telefon. Gîndindu-mă la ea, mi-a venit în
minte o ghicitoare care corespundea perfect cu mentalitatea sa - în anumite puncte, cam
puerilă. Am căutat apoi, să găsesc pe cineva care să-mi dea nişte detalii despre sentimentele
lui Bryan Martin pentru Jane Wilkin-son. Şi iată, că o simplă frază, pronunţată de un
trecător care a ieşit de la cinema, mă scoase din
încurcătură.
îi spunea însoţitoarei lui că unul din personajele filmului "ar fi trebuit s-o interogheze pe
Ellis". Imediat mi se aprinse becul.
Privi în jurul lui.
- Da, da, ochelarii, apelul telefonic, femeia care se prezentă la bijutierul parizian pentru
a ridica cutia aurită era Ellis, evident, camerista lui Jane Wilkinson! Am urmărit ancheta pas
cu pas; luminări, semiobscuritate, Doamna Van Dusen... în fine, totul! Ştiam totul!
240
XXX
Povestea crimei
Poirot ne privi un moment.
- Prieteni, reluă el cu o voce caldă, vă voi povesti acum ce s-a întîmplat în acea noapte
tragică... La ora 7, Carlotta Adams părăsi apartamentul său, luă un taxi spre Piccadilly
Palace.
Am scos o exclamaţie de surpriză.
 - Exact, Hastings, la Piccadilly Palace, unde reţinuse deja o cameră sub numele de
doamna Van Dusen. Purta ochelari foarte înguşti, ceea ce, ştiţi, modifică foarte mult aspectul
feţei. Reţinîndu-şi camera, pretinse că pleacă în aceeaşi seară la Liver-pool şi că bagajele sînt
deja pe drum. La 8 şi jumătate, lady Edgware se prezintă la hotel şi ceru s-o vadă. A fost
condusă în camera doamnei Van Dusen. Aici, cele două femei şi-au schimbat hainele.
Purtînd o perucă blondă, o rochie de tafta albă şi o blană de hermină, Carlotta Adams şi nu
Jane Wilkinson părăsi hotelul şi se îndreptă spre Chis-wick. Da! da! e posibil. Am fost seara la
sir Mon-tagu Corner. Masa nu este luminată decît de luminări, lămpile sînt voalate, nici unul
din invitaţi nu o cunoştea bine pe Jane Wilkinson. Toţi regăsiră
241
părul blond şi vocea melodioasă. Ce simplu e totul! Dacă treaba n-ar fi reuşit, dacă
cineva ar fi descoperit deghizarea, Carlotta s-ar fi retras înfrîntă.
Lady Edgware, purtînd o perucă neagră, cu hainele şi ochelarii Carlottei, plăti nota, urcă
cu valiza , sa într-un taxi şi merse la Euston. îşi scoase peruca i neagră pe care o aruncă în
toaletă şi îşi lasă valijoara ; la bagaje. înainte de a se întoarce la Regent Gate,; ceru să
vorbească cu lady Edgware. Asta făcea parte ţ din program şi totul mergea perfect. Carlotta
trebuia \ să răspundă: "Foarte bine", lady Edgware continu-îndu-şi realizarea planului. La
Regent Gate, ceru să-l vadă pe lordul Edgware, îşi anunţă identitatea şi intră în
salonul-bibliotecă... şi comise prima crimă. Bineînţeles, nu s-a simţit urmărită de miss Carroll,
de la etajul întîi. Pentru că, singurul martor e valetul (care n-o văzuse pînă atunci - şi pe dea-
supra purta şi o pălărie care-i ascundea jumătate din faţă), iar unica mărturie a acestui
servitor va fi pusă în cumpănă cu mărturiile a douăsprezece persoane onorabile care au
asistat la cina de la lordul Monta-
gu Corner.
Ea părăsi casa, se întoarse la Euston, din blondă deveni brună şi îşi luă valiza. Trebuia
să aştepte acum întoarcerea Carlottei Adams de la Chiswick. S-au înţeles asupra unei
anumite ore, şi pentru a trece timpul, Jane Wilkinson intră într-o ceainărie. Din timp în timp,
arunca cîte o privire pe ceas, apoi îşi pregăti al doilea asasinat. A introdus cutia aurită
242
în poşeta Carlottei, cutie comandată de ea însăşi la Paris. Poate în momentul acesta a
zărit scrisoarea. Poate mai tîrziu. N-are importanţă. Cum descifra adresa, presimţi un pericol.
Deschise plicul şi bănuielile sale fură justificate.
Fără îndoială că, prima intenţie a fost de a distruge scrisoarea. Dar, dintr-o dată,
inspiraţia o salvă. O pagină distrusă şi scrisoarea va deveni un document clar împotriva lui
Ronald Marsh, asupra căruia vor cădea toate bănuielile. Şi chiar dacă Marsh are un alibi, ea
va face ca acuzaţia să cadă asupra unui bărbat, făcînd să dispară cuvîntul "ea". Astfel a
procedat, apoi a introdus scrisoarea la loc, în plic şi apoi în poşetă.
Ora întîlnirii se apropia. Se îndreptă spre hotelul "Savoy". Cum văzu maşina cu care sosi
sosia sa, grăbi pasul, intră în acelaşi moment şi urcă scările. Toaleta sa neagră, discretă îi
permise să treacă neobservată.
Intră în cameră imediat după Carlotta Adams. înainte de a pleca, Jane Wilkinson îi
recomandase cameristei să se culce fără s-o aştepte. Cele două actriţe se găseau aşadar
singure, schimbîndu-şi din nou hainele şi cred că în acest moment, lady Edgware propuse să
bea ceva pentru reuşita micii lor farse. în paharul pe care-l întinse Carlottei se găsea veronal.
Jane Wilkinson îşi felicită victima şi îi promise că a doua zi va avea CEC-ul. Carlotta se
întoarse la
243
ea, moleşită. încercă să telefoneze la vreun prieten... Mr. Bryan Martin sau căpitanul
Marsh... apoi renunţă. Era foarte obosită. Veronalul începea să-şi facă efectul. Se culcă,
adormi...pentru a nu se mai trezi niciodată. A doua crimă reuşi.
Ajungem acum la a treia. în timpul mesei de la Claridge, sir Montagu Corner făcu aluzie
la o întîl-nire pe care o avusese cu lady Edgware chiar în seara asasinatului soţului său. Pînă
aici, nimic complicat. E suficient să-i facă cîteva remarci amabile doamnei. Dar
nemaipomenitul Nemessis o cuceri. Cineva vorbea de "Paris", iar, pentru ea, nu exista decît
un singur Paris... Parisul modei şi cel al
bîrfelor!
în faţa ei stătea un'tînăr care fusese şi la dineul de la Chiswick... un tînăr actor care
auzind-o pe lady Edgware din acea seară, vorbind despre arta şi civilizaţia greacă, acum,
rămase surprins. Carlotta Adams fiind o femeie inteligentă şi cultivată, tînărul se miră, nu
mai înţelegea nimic... Cînd, deodată i se lumină privirea: nu era vorba de aceeaşi femeiel
Tulburat la maximum de această descoperire se gîndi să-mi ceară sfatul. A vrut să mi se
adreseze mie, dar în absenţa mea, îi vorbi lui Hastings.
Dar femeia surprinse conversaţia lor. E atît de subtilă încît putea să ghicească ce se va
întîmpla. îl auzi pe Hastings spunînd că nu mă întorc înainte de 5 şi la 5 fără 10 se duse la
Ross. El îi deschise. Fusese foarte surprins s-o vadă, dar nu se gîndi la
244
 ceva rău. Cum să se teamă un om tînăr şi viguros de o femeie? O conduse în sufragerie
unde ea i-a povestit o istorioară oarecare. Poate i s-a aruncat în braţe. Bărbatul a fost redus
pentru totdeauna la tăcere.
Poirot făcu o pauză.
Japp întrebă:
- Deci, acuzaţi această femeie de trei crime? Poirot afirmă printr-o ridicare a capului.
- De ce, dacă soţul său a consimţit să divorţeze?
- Pentru că ducele de Merton este un catolic înrăit. Niciodată nu ar fi acceptat să se
căsătorească cu o femeie al cărei soţ e viu. în timp ce văduvă, dimpotrivă, era convinsă că va
deveni soţia ducelui. Cu siguranţă că i-a povestit de un divorţ posibil cu lordul Edgware, dar
el a protestat.
- Şi atunci, de ce te-a trimis la lordul Edgware?
- Pentru a-mi arunca praf în ochi! Pentru a ţine cu ea şi a afirma întregii lumi că nu avea
nici un motiv plauzibil să-şi ucidă soţul! A reuşit să mă ducă. Ce creier ciudat la această
femeie, complicat şi infantil totodată! Dar ce comediantă! Cum a ştiut să-şi ascundă surpriza
cînd i-am spus că scrisoarea soţului său a fost trimisă! Ea jură că nu a primit-o niciodată. Şi
aşa, fără cea mai mică remuşcare!...
- Nu v-am prevenit? strigă Bryan Martin. E diabolică! Sper din tot sufletul să fie
condamnată!
Chipul său se umplu de ură. Jenny Driver îl calmă.
245
- Şi cutia aurită cu iniţiala D, purtînd inscripţia "Paris, noiembrie"? întrebă Japp.
- A comandat-o telegrafic şi a trimis-o pe Ellis, camerista sa, să o aducă. Ellis luă
pachetul, achită nota, fără a şti ce transportă. Lady Edgware împrumută de la Ellis una din
perechile de ochelari pentru a o putea imita pe lady Van Dusen. Ea nu se gîndi deloc la asta
şi îi lăsă în poşeta Carlottei Adams.
Toate astea mi-au venit în minte în momentul în care traversam: Ellis! Ochelarii lui Ellis!
Ellis în misiune la Paris pentru a ridica cutia. Ellis, apoi Jane Wilkinson. Fără îndoială, ea a
mai împrumutat un obiect de la Ellis... ^
- Care? ^
- Un briceag... Eu am tremurat.
Urmă o tăcere. Apoi, Japp întrebă:
- Domnule Poirot, totul e adevărat?
- Da, dragul meu, adevărul gol-goluţ. ,g^
- Şi eu? strigă Bryan Martin iritat. De ce m-aji făcut să vin aici? De ce m-aţi
acuzat?... ,|
Poirot îi răspunse cu sînge rece. jj,
- Domnule, v-am spus deja: pentru a vă pedepşj impertinenţa. Cum de v-aţi permis să-i
înşiraţi vecjj, şi uscate lui Hercule Poirot? ;tu
Jenny Driver izbucni în rîs.
- Bine ţi-a făcut, Martin! -y Apoi, îi zise lui Poirot:
- Sînt fericită că Ronnie Marsh e în afară deoriee
246
d
pericol. întotdeauna mi-a plăcut acest băiat. Pe deasupra simt şi o uşurare că moartea
Carlottei a fost răzbunată. Cît despre Bryan Martin, prezent aici, vreau să-l iau de bărbat,
domnule Poirot. Şi dacă face figuri, putem să divorţăm, ca apoi să ne recăsătorim, aşa cum se
practică la Hollywood! Dar nu va fi cazul! Dacă mă ia de soţie, va fi pentru toată viaţa!
Poirot o privi pe tînăra femeie.
- Nu mă-ndoiesc, domnişoară. Nu v-am spus deja, că posedaţi atîta putere încît realizaţi
imposibilul?...
247
ini
XXXI
Un document
A doua zi după această întrevedere am fost chemat în Argentina, de urgenţă. N-am mai
văzut-o pe Jane Wilkinson şi doar din ziare am auzit de procesul şi condamnarea ei.
Cum am mai spus, ultima mea întîlnire cu Jane Wilkinson a avut loc la masa de la
Claridge. Cîteo-dată, cînd mă gîndeam la ea, o revedeam în apartamentul de la hotelul Savoy
încercîndu-şi elegantele pălării negre în faţa toaletei. Sînt convins că în acele momente nu
juca comedia unei femei liniştite. Planul său reuşindu-i, nu avea nici remuşcări, nici
nelinişti.
Reproduc aici un document care, conform ultimei sale dorinţe, trebuia să-i fie
încredinţat lui Poirot, după moartea ei. Această comunicare supremă îi lăsa acestei femei
figura unui înger şi sufletul unui demon.
"Dragă domnule Poirot,
 Am trecut faptele prin filtrul memoriei şi am simţit nevoia de a vă povesti tot. Ştiu că
publicaţi, din timp în timp, despre afacerile criminalistice a căror anchetă o conduceţi, dar
mă îndoiesc că pînă
acum aţi reprodus vreun document întocmit chiar de mîna vinovatului. Pe deasupra,
vreau ca fiecare să cunoască detaliile proiectului meu care, cred încă, a fost admirabil
întocmit. Dacă nu ar fi existat intervenţia dumneavoastră, totul ar fi reuşit cu succes. Dacă
această scrisoare vă parvine, vă rog să-i asiguraţi toată publicitatea necesară. Aş vrea ca
lumea să-şi amintească de mine nu ca despre o femeie banală.
Istoria mea începe în America, cînd l-am întîlnit pe ducele de Merton.
Am înţeles imediat că numai dacă sînt văduvă, mă ia de nevastă. Era îmbibat de o
stranie idee preconcepută împotriva divorţului. Am încercat să-i explic, dar degeaba. Nu am
mai insistat, pentru a nu-i contrazice principiile.
Atunci, n-am întrezărit decît o singură soluţie: soţul meu trebuia să moară. Dar cum?
Mi-am scormonit creierul pentru a găsi vreun mijloc, pînă într-o seară cînd am văzut-o pe
Carlotta Adams imitîndu-mă pe scenă. Atunci, mi-a venit inspiraţia. Cu ajutorul său, puteam
să-mi construiesc un alibi. In aceeaşi seară v-am întîlnit şi mi-a venit ideea genială de a vă
trimite la soţul meu să-i cereţi să consimtă la divorţ. Am vorbit apoi că-mi ucid soţul; în sfîrşit
mi-am dat seama că dacă veţi spune adevărul, avînd aerul că glumiţi, nimeni nu vă va crede.
Am remarcat de multe ori că e mai bine să faci pe prostul cînd nu eşti. De la a doua întîlnire
cu Car-
248
249
lotta Adams, i-am vorbit despre proiectul meu, spunîndu-i că e vorba de un pariu.
Trebuia să facă faţă la un dineu în locul meu şi dacă reuşea, primea zece mii de dolari.
încîntată de această ofertă, imagină chiar ea detaliile privind costumaţia noastră etc. Nu
puteam opera deghizarea nici la ea, nici la mine din cauza cameristelor noastre. Ea nu înţele-
gea de ce, şi, fără să ştiu ce argument să invoc, m-am opus pur şi simplu. M-a judecat, fără
îndoială, a fi cam stupidă, dar a terminat prin a ceda; am construit împreună povestioara de
la Piccadilly Palace, iar eu am luat ochelarii lui Ellis.
Nu am întîrziat să-mi dau seama că ea va trebui să dispară. Am regretat, deşi îmi
displăceau imitaţiile sale despre persoane atît de cunoscute, imitaţii impertinente după
părerea mea. Păstrasem un pic de veronal, din care luam foarte rar. Aceasta a uşurat
lucrurile. Am avut apoi, o sclipire genială: de ce să nu fac în aşa fel încît să se creadă că ea se
droga de obicei.
Aşadar, am comandat o cutie, reproducere după o bijuterie care-mi fusese oferită şi am
cerut să fie gravate iniţialele actriţei, iar înăuntru, o inscripţie. O iniţială fantezistă, urmată
de "Paris", cu o dată oarecare, ar fi complicat cu siguranţă căulările. într-o zi, cînd am mîncat
la "Ritz", am scris de la hotel pentru a comanda cutia şi am trimis-o pe Ellis s-o ridice.
Bineînţeles că Ellis nu era la curent cu nimic.
250
în acea noapte, totul mergea ca pe roate. M-am înarmat cu un briceag mic şi foarte
ascuţit, pe care l-am sustras de la Ellis în timp ce era plecată la Paris. Nu a observat, pentru
că l-am pus la loc, după ce m-am folosit de el. Un medic din San Francisco m-a învăţat, fără
să vrea, unde trebuie să loveşti pentru a omorî. îmi vorbea într-o zi de punctele slabe şi îmi
spunea că trebuie să se acţioneze cu foarte multă precauţie ca să nu se perforeze centrii
nervoşi vitali, care - altfel ar produce o moarte fulgerătoare.
Carlotta îşi pierdu onoarea dezvăluindu-i surorii sale, secretul nostru. Mi-a jurat că nu
va vorbi nimănui. Mă consider foarte abilă pentru faptul c£ am rupt acea pagină, pentru a
crea confuzie. Această idee îmi aparţine în întregime. Se pretinde că sînt lipsită de
inteligenţă... dar, după păreiea mea, îţi trebuie o mare doză pentru a inventa aşa ceva.
Am combinat şi urmărit punct cu punct planul meu. Mi-a fost frică mai întîi că voi fi
arestată, dar m-am liniştit, ştiind că nu va putea fi pusă la îndoială mărturia persoanelor
prezente la dineul de la Chiswick şi nu bănuiam că se va descoperi schimbul toaletelor între
Carlotta şi mine. Totul mergea bine. Ducesa de Merton se purta oribil cu mine, dar ducele era
foarte amabil. Nu bănuia nimic şi voia să ne căsătorim cît mai repede posibil. Arestarea
nepotului soţului meu contribuia încă o dată la
251
liniştea mea. Din ce în ce mai mult, mă felicitam că am rupt acea pagină din scrisoarea
Carlottei Adams. în ce-l priveşte pe Donald Ross, el nu e vinovat. La acel dejun m-a demascat
într-un fel pe care nu prea l-am înţeles. Se pare că Paris, despre care se vorbea, era un bărbat
şi nu oraş. N-am ştiut niciodată ce-i cu acest Paris... în orice caz, găsesc ridicol să dai un
astfel de nume unui bărbat. Trebuia neapărat să pun o frînă în calea divagaţiilor lui Donald
Ross. Nu am avut deloc timp să mă gîndesc, dar lovitura ieşi de minune. Apoi, m-am
considerat a fi definitiv în afara pericolului.
Ellis mi-a spus că aţi chemat-o pentru a o interoga. Am înţeles că era vorba de relaţiile
mele«cu Bryan Martin, dar fără să ghicesc unde vroiaţi să ajungeţi. Nu aţi întrebat-o direct,
dacă a fost după cutia aurită, la Paris. Bănuiaţi, fără îndoială, că dacă mi-o va spune, voi
mirosi aerul de vulpoi. în acelaşi timp, am rămas perplexă constatînd că îmi cunoaşteţi toate
faptele şi gesturile.
începînd cu acel moment am înţeles că roata norocului se întoarse. Nu regretaţi chiar
deloc, răul pe care mi l-aţi făcut? Pe scurt, nu am vrut decît să fiu fericită, în felul meu. Fără
intervenţia mea la "Savoy", nu v-aţi fi ocupat niciodată de afacerea asta. Nu v-am crezut nici
o clipă atît de perspicace. Cine vă vede nu ar zice asta.
în ciuda tuturor necazurilor cauzate de afacerea asta, nu mi-am pierdut din frumuseţe.
Dacă un pic
252
am slăbit şi am pălit, asta mă face mai interesantă. Toată lumea admiră curajul meu.
Cazul meu e unic în istoria Crimei.
Acum, trebuie să vă părăsesc. Adio! îmi păstrez tot calmul şi nu mi-e frică deloc de ce v-a
urma. Mîine, îl voi vedea pe preot.
Vă cer iertare. (Nu trebuie să ne cerem iertare de la duşmanii noştri?)
Jane Wilkinson
P.S. - Credeţi că voi face parte din colecţia de ceară a muzeului TUSSAUD?"
-----------------------------------