LICEUL “ST. O.

IOSIF”
RUPEA
Calificarea- Tehnician in instalatii electrice

PROIECT
pentru
OBŢINEREA CERTIFICATULUI
de
COMPETENŢE PROFESIONALE

Îndrumător profesor: Matei Victor Elev: Pal Kinga

2016
 Tema

Surse de iluminat
 Cuprins

1.Generalitati
2.Evoluţia surselor electrice de lumină

3.Mărimi şi unităţi fotometrice utilizate în tehnica iluminatului

4.Lămpi electrice cu incandescenţă

5. Lămpi cu incandescenţă cu halogeni

6.Lămpi fluorescente cu vapori de mercur de joasă presiune

7.Becurile economice

8.Becuri LED economice

9.Bibliografie
 1.Generalitati

Sursele moderne de lumină sunt dispozitive de utilizare ce convertesc energia

electrică în radiaţii electromagnetice cu diverse lungimi de undă. Conversia energetică se
realizează prin fenomenele de incandescenţă şi luminiscenţă.
Incandescenţa constă în emisia de radiaţii vizibile ca urmare a creşterii temperaturii
unui corp numit radiator termic.
Luminiscenţa este proprietatea materiei de a emite lumină atunci când particulele
componente, atomi sau molecule, sunt excitate prin alte procedee decât cele termice. În
ambele situaţii radiaţiile luminoase, caracterizate prin [380, 760]nm, sunt generate ca
urmare a trecerii electronilor din stări energetice superioare în stări energetice scăzute.
Sub aspect energetic, sursele de lumină se caracterizează prin durata de funcţionare
D definită ca timpul după care fluxul luminos scade la 80% din valoarea iniţială. După
depăşirea acestui timp, funcţionarea lămpii devine neeconomică din punct de vedere
energetic.

2.Evoluţia surselor electrice de lumină

Sursele electrice de lumină sunt acelea la care emisiunea luminoasă se obţine cu

ajutorul energiei electrice .
Clasificarea surselor electrice de lumină se poate face după mai multe criterii:
- mecanismul radiaţiei luminoase (surse cu incandescenţă , surse cu descărcări
electrice surse cu arc) ;
- temperatura de culoare a sursei luminoase ;
 - culoarea luminii emise (surse de lumină albă, surse de lumina colorată) ;
- puterea electrică ;
- tensiunea de alimentare ;
- natura mediului în care are loc descărcarea ( în cazul surselor cu descărcări în
gaze) ;
- destinaţie şi utilizare.
În anul 1801 Davy H. a pus în evidenţă existenţa efectului luminos al curentului
electric în gaze. În anul 1802 Petrov V. V. emite ideea folosirii luminii radiate de către
arcul electric în scop de iluminat . Un pas important în introducerea arcului electric
pentru iluminat se face în anii 1877-1878 când Iablocikov P.N. construieşte prima lampă
cu arc stabil.
Pentru a crea radiaţii luminoase, Jobart A. a emis în 1838 ideea de a folosi
incandescenţa în vid a unui baston subţire de cărbune. Prima lampă cu incandescenţă cu
filament din cărbune a fost construită de către Hebell în anul 1846, iar ulterior Lodîghin
A.N. a perfecţionat-o dându-i şi primele utilizări practice. În anul 1879 Edison Th. A.
construieşte lampa cu filament de cărbune, cu vid în interiorul balonului şi de asemenea
rezolvă problema alimentării mai multor lămpi electrice de o sursa centrală de energie
electrică.
În anul 1890 Lodîghin A.N. construieşte lampa cu filament din wolfram. Auser K .
realizează lampa cu filament iar în 1905 Halece realizează filamentul din tamtal.
În anul 1851 Hittorf J .W. şi ulterior Geiseler H. pe baza experienţelor efectuate,
au indicat posibilitatea de a obţine radiaţii luminoase folosind descărcarea electrică în
gaze. În anul 1893, Moor utilizează pentru iluminat tuburi cu descărcare electrică în gaze.
Au apărut tuburile fluorescente cu electrozi calzi şi reci, care s-au utilizat in
anul 1938 la iluminatul oraşelor San Francisco si New York.

La noi în ţară în anul 1882 s-a folosit în Bucureşti iluminatul electric cu

incandescenţa, iar la 1 noiembrie 1884, în oraşul Timişoara, s-au introdus lămpile cu arc
electric în iluminatul public.
În ultimii ani s-au obtinut realizări valoroase prin care se perfecţionează sursele
electrice de lumină. De asemenea se efectuează cercetări prin creearea de noi surse cu
performanţe superioare.
În acest, sens literatura de specialitate, prezintă lămpile cu xenon, lămpile cu
incandescenţă cu halogeni, lămpile atomice, panourile electroluminescente.
Puterile unitare ale lămpilor fabricate în mod curent au atins 20 kw ceea ce permite
iluminarea în condiţii economice a obiectelor de suprafaţă mare : aeroporturi, stadioane,
pieţe, şantiere etc.

3.Mărimi şi unităţi fotometrice utilizate în tehnica iluminatului

a. Fluxul luminos
Fluxul luminos reprezintă fluxul de energie radiantă evalut după senzatia vizuală pe
care o produce. Legătura dintre fluxul luminos Ф(w) şi fluxul de energie radiantăe(w)
se realizează prin curba eficacităţii luminoase relative spectrale.

b.Intensitatea luminoasă
Intensitatea luminoasă I a unei surse punctiforme de lumină într-o direcţie dată este
raportul dintre fluxul luminos elementar dФ emis într-un unghi solid elementar din jurul
direcţiei considerate şi acel unghi solid elementar dΩ1 .

I =

Unitatea de intensitate luminoasă este candela şi corespunzător relaţiei

avem 1 cd =. Candela este a şasea unitate fundamentală în Sistemul International de
unităţi alături de : m, kg, s, A şi k. Mărimea fundamentală în fotometrie este
fluxul luminos. Deoarece realizarea unui etalon de flux luminos este dificilă, s-a ales
mărimea fundamentală în sistemul SI o mărime derivată, intensitatea luminoasă, a cărei
etalon s-a putut realiza experimental în condiţi bune.
Dacă fluxul luminos  emis de sursă este uniform repartizat în unghiul solid Ω,
intensitatea luminoasă a sursei respective este aceeaşi ca valoare oricare ar fi direcţia
considerată în interiorul unghiului solid Ω . Se scrie relaţia

I=

c. Luminanţa
Luminanţa L este mărimea fotometrică percepută direct de ochi şi se referă atât la
suprafeţele surselor de lumină cât şi la suprafeţele illuminate.
Unitatea de luminanţă este nitul (nt) sau candela pe metru pătrat

1 nt = ().

d. Iluminarea
Iluminarea E a unei suprafeţe într-un punct al său este raportul dintre fluxul
luminos d primit de o suprafaţă elementară din jurul acelui punct şi acea suprafaţă
elementara dS2 .

E=
Uniatea de iluminare este luxul (lx) şi corespunzător relaţiei avem

1 lx =
 Dacă fluxul luminos Ф este uniform repartizat pe suprafaţa S2 iluminarea suprafeţei
are valoarea

E=

e.Eficacietate luminoasă
Eficacietate luminoasă e1 a unei surse de lumină este raportul dintre fluxul
luminos emis şi puterea consumată de sursă.
Unitatea de măsură a eficacităţii luminoase este lumenul pe watt (), definit
ca eficacitatea luminoasă a unei surse care emite un flux luminos de un lumen, pentru
o putere consumată de un watt.

f. Fluxul luminos incident

Fluxul luminos incident i care cade asupra unui corp, într-un caz general, se
împarte în trei părţi : o parte este reflectată de suprafaţa corpului r , alta este absorbită de
corp a , şi a treia este transmisa prin corp t,

r + a+ t = i

este factorul de
reflexie ;
factorul de
absorbţie ;
factorul de transmisie .
Acesti trei factori variaza cu lungimea de unda λ si cu temperatura
absoluta T a corpului. Ca urmare relatia se poate scrie :

rλ, T + aλ , T + tλ , T = 1

Pentru a caracteriza variatia factorului de reflexie, de absortie si de transmisie cu

lungimea de unda se foloseşte denumirea de factor spectral de reflexie, de absortie si de
transmisie.
Corpurile pot reflecta sau transmite o radiaţie luminoasă în mod direct sau regulat
(unei raze incidente îi corespunde o singură rază reflectata sau refractată ) şi în mod difuz
(razele sunt reflectate sau refractate în mai multe direcţii ). La reflexia şi transmisia mixtă
factorul fotometric de reflexie are doua componente .
Valoarea inversa a factorului de transmisie reprezinta opacitatea :
o=
 4.Lămpi electrice cu incandescenţă

Lampa cu incandescenţă este un transformator de energie electrică în energie

luminoasă. Conversia energetică se realizează pe baza efectului Joule-Lenz al curentului
electric ce aduce la incandescenţă un filament metalic ce va emite atât căldură cât şi
lumină. Ca element de circuit, lampa cu incandescenţă este un rezistor neliniar, inerţial,
cu o caracteristică volt-amper simetrică (fig.1).
Lămpile cu incandescenţă, deşi prezintă o mare varietate de tipuri constructive, pot
fi grupate în:
 lămpi cu incandescenţă clasice
 lămpi cu incandescenţă cu halogeni

Lămpile cu incandescenţă clasice

Principalele elemente constructive sunt:

- balonul din sticlă,
- filamentul metalic şi
- soclul (fig.1.1)

Fig.1.1 Lampă cu incandescenţă clasică

1 - filament, 2 - cârlig molibden, 3 - lentilă, 4 - bastonaş,
5 - disc sticlă, 6 - balon, 7 - tub evacuare, 8 – electrozi
nichel,
9 - soclu Edison, 10 - soclu Swan
Balonul sau anvelopa lămpii are rolul de a evita contactul dintre aerul atmosferic
şi filament. El are forme diferite (standard, sferic, lumânare, pătrat) în funcţie de
destinaţia izvorului de lumină. Se poate realiza din diverse tipuri de sticla.
Baloanele din sticlă clară transmit în totalitate lumina, dar prezintă o luminozitate
ridicată, jenantă. Din acest motiv se preferă baloanele din:
 sticlă mată cu asperităţi obţinută pe cale chimică sau mecanică;
 sticlă lăptoasă ce are în compoziţie oxizi de thoriu sau fosfor;
 sticlă opală (opalină) obţinută prin acoperirea sticlei clare cu un strat de sili-caţi,
sau prin includerea în masa sticlei a unor suspensii de ipsos, talc, oxizi de plumb
etc.
 sticlă opalizată prin procedee electrostatice sau prin depunerea unui strat subţire
de oxid de titan;
 sticlă colorată şi sticlă de tip solar cu spectru corectat.
Sticlele mate, lăptoase, opaline şi opalizate sunt destinate confecţionării lămpilor cu
lumină difuză ce asigură un microclimat luminos confortabil.

Soclul lămpii prezintă diverse variante constructive (cu filet – tip Edison, baionet
– tip Swan, neted – tip sofită cu contacte la ambele capete ale lămpii de formă cilindrică)
şi asigură legătura mecanică şi electrică la dulia corpului de iluminat. În funcţie de
domeniul de utilizare şi tipul constructiv al sursei de lumină, soclurile se confec-ţionează
din aluminiu, alamă sau alamă nichelată.
Filamentul lămpii se poate realiza din diverse metale greu fuzibile (tantal, rheniu,
molibden, wolfram), dar se preferă wolframul sau tungstenul caracterizat prin
temperatură de topire ridicată (3665 K), rezistenţă mecanică bună, volatilizare redusă la
temperaturi înalte şi ductibilitate apreciabilă, fapt care permite obţinerea prin trefilare a
unor fire cu un înalt grad de uniformitate.
Lămpile cu incandescenţă de utilizare curentă se construiesc pentru tensiuni de
125/130, 220 şi 230 V, au puteri de 15 .. 1000W, eficacitate luminoasă de 10 .. 18 lm/W
şi o durată de funcţionare de 1000 ore.

5. Lămpi cu incandescenţă cu halogeni

Performanţele lămpilor cu incandescenţă clasice sunt limitate de volatilizarea

intensă a filamentului la temperaturi ridicate. În vederea diminuării acestui proces,
concomitent cu mărirea duratei de funcţionare şi a puterii unitare, au fost concepute şi
realizate lămpile cu incandescenţă cu halogeni.
Constructiv, lămpile cu halogeni sunt constituite dintr-un tub cilindric de cuarţ
(material care rezistă la temperaturi ridicate), un filament axial din wolfram dublu spiralat
şi un gaz de umplere (Ar+N, Kr+N, în ultimul timp Kr+Xe) ce conţine o cantitate bine
determinată de halogen (fig.1.2)

Fig.1.2 Lampă cu ciclu regenerativ de iod

1 – intrare curent, 2 – tub cuarţ, 3 – filament de wolfram,
4 – suport filament, 5 – amestec gaz umplere şi iod

Comparativ cu
lămpile cu incandescenţă clasice, lămpile cu ciclu regenerativ de iod se caracterizează
prin:
 flux luminos constant pe întreaga durată de funcţionare, care este de 2000 de
ore;
 absenţa înnegririi balonului;
 dimensiuni de gabarit reduse la puteri mari, ceea ce conduce la noi aspecte
estetice ale instalaţiilor de iluminat interior, în special;
 contactele au temperaturi de lucru de 200..300C şi implică socluri de porţelan
sau calit;
 la manevrarea lămpii se interzice contactul balonului cu epiderma, altfel acizii
graşi ce rămân pe balon conduc la devitrificarea cuarţului în timpul funcţionării
şi la distrugerea lămpii;

6.Lămpi fluorescente cu vapori de mercur de joasă presiune

Lămpile fluorescente sunt surse de lumină moderne ce utilizează fenomenele de
electro- şi fotoluminescenţă, ca urmare a descărcărilor electrice în gaze inerte şi vapori de
mercur la joasă presiune.

Construcţia lămpilor fluorescente

O astfel de sursă de lumină se compune (fig. 2.1) dintr-un cilindru de sticlă de
forme diferite (liniară, circulară, U etc.) a cărui lungime (L≈100...2400mm) şi diametru
(Φ=10...58mm) depinde de puterea izvorului de lumină (Pl=4...200 W). Pereţii exteriori
sunt acoperiţi cu pudră fluorescentă, la capete se prevăd doi electrozi, iar tubul este
umplut cu gaz inert la joasă presiune şi câteva miligrame de mercur lichid şi în stare de
vapori.


6 5 4 3 2 1
Fig. 2.1 Lampă fluorescentă liniară
1 – soclu, 2 – argon, 3 – perete de sticlă, 4 – pudră fluorescentă, 5 – filament, 6 – mercur

Electrozii de tip preactivat sunt filamente de wolfram dublu spiralate acoperite cu

oxizi alcalino-pământoşi ce au o puternică emisiune termoelectronică la temperatura de
regim (≈900°C) a catozilor.
Gazul de umplere, argon la o presiune de 3...4 mmHg , are rolul de a uşura
amorsarea descărcării, fiind uşor ionizabil.
Pudra fluorescentă are în structură o substanţă de bază (luminoforul propriu-zis),
un activator metalic şi o substanţă auxiliară. Aceste materiale, bine omogenizate, se
topesc la temperaturi ridicate, apoi se macină şi rezultă un amestec pulverulent a cărui
cristale sunt de ordinul micronilor (2...4μm). Pudra fluorescentă, împreună cu un liant
(nitroceluloză) formează o pastă fluidă ce se depune pe peretele interior al lămpii.
În calitate de luminofori se utilizează diverşi silicaţi, wolframaţi sau boraţi ce au
fluorescenţe diverse (galben-verzui, albastru, roşietică etc).
mercur

Dispozitive de pornire – reglare

Punerea în funcţiune a lămpilor fluorescente se face la o tensiune mai mare decât
cea de regim (tensiunea de aprindere), iar după amorsarea descărcării în arc se impune
limitarea curentului prin lampă. Aceste condiţii de amorsare şi stabilizare a descărcării se
realizează cu ajutorul unor elemente auxiliare de circuit, numite generic dispozitive de
pornire-reglare şi constituite din starter şi balast.

Starterul are rolul de a asigura preîncălzirea filamentelor şi de a întrerupe, după un

anumit timp, curentul acestora. El se prezintă sub diverse forme constructive şi una din
variantele larg utilizate este starterul cu licărire. Acesta (fig. 2.2) se compune dintr-un tub
de sticlă umplut cu gaz inert (Ne, Ar) la joasă presiune şi prevăzut cu doi electrozi, unul
fix -din nichel şi celălalt mobil –din bimetal. După principiul de funcţionare, starterul
descris este o lampă cu electrozi reci ce lucrează în regim de licărire normală, iar după
funcţia de circuit îndeplinită este un contact normal deschis cu temporizare la închidere.
1
2
3
Fig. 2.2 Starter cu licărire
4
1 – tub sticlă, 2 – electrod mobil, 3 – electrod fix, 4 –
casetă PVC, 5 – bornă, 6 – placă borne, 7-condensator

7 6 5

Pentru corecta funcţionare a montajelor cu starter este necesar ca între tensiunile :

Us –de amorsare a starterului, Ul –de regim a lămpii şi Ur –a reţelei de alimentare să existe
relaţia :
Ul < Us < Ur
Balastul sau aparatul de preconectare are rolul de a asigura supratensiunea de
amorsare a lămpii la întreruperea circuitului de filamente de către starter şi de a menţine
stabil punctul de funcţionare al descărcării în arc.

Funcţionarea lămpilor fluorescente în montaje cu starter cu licărire

Să considerăm (fig. 2.3) un balast inductiv BI înseriat cu o lampă fluorescentă LF
ale cărei filamente F sunt interconectate prin starterul S.
La conectarea montajului la reţea, tensiunea de alimentare ur se regăseşte la bornele
starterului şi în acesta se amorsează o descărcare normală în licărire ce va încălzi gazul
inert. De la acesta se încălzeşte bimetalul, care se dilată şi, în final, închide contactul
normal deschis. Curentul din circuitul + us, F, S, F, BI, - us încălzeşte puternic filamentele
şi pregăteşte lampa fluorescentă pentru amorsare (se ionizează gazul inert şi se
vaporizează mercurul).
Între timp, gazul din starter se răceşte, bimetalul revine în poziţia iniţială şi
întrerupe brusc circuitul de filamente.

F LF F

i
BI
ur
Montaje cu lampi fluorescente − e + − +

Montaje cu aprindere cu starter Fig. 2.3 Montaj cu balast inductiv

Starterul are rolul de a închide circuitul format din balast (drosel) şi electrozii
lămpii, iar după preîncălzirea filamentelor să-l întrerupă brusc. Variaţia rapidă a
curentului prin balast generează, prin autoinducţie, un impuls de tensiune care va amorsa
lampa.
Montajul cu balast inductiv (fig.2.4-a) se obţine prin înserierea lămpii
fluorescente cu o bobină D cu miez de fier şi întrefier.
Montajul cu balast capacitiv (fig.2.4-b) are elementul de limitare stabilizare a
descărcării format din ansamblul serie drosel normal D - capacitor C, astfel ales încât
lampa să funcţioneze la curentul nominal.

S S

LF LF

D US D C US

BI BC
a) b)
Fig. 2.4 Montaje cu balast inductiv (a) şi capacitiv (b)
i - curentul din circuit, ul – tensiunea pe lampă, ub – tensiunea pe balast, S – starter
cu licărire, LF – lampă fluorescentă, D – drosel, C – capacitor, BI – balast inductiv,
BC – balast capacitiv

Montajul duo (fig.2.5) rezultă prin conectarea în paralel, în acelaşi corp de

iluminat, a unui montaj inductiv cu unul capacitiv. În acest caz efectul stroboscopic este
practic înlăturat datorită defazajului de circa 120° electrice între curenţii lămpilor, deci şi
între fluxurile luminoase emise.

S
BC
Montajul tandem (fig. 2.6-a) permite
S alimentarea în serie a două lămpi de 20 W prin
BI intermediul unui balast inductiv sau capacitiv,
destinat lămpilor de 40W. Montajul lucrează la
US un factor de putere km ≈ 0,4...0,5 şi este frecvent
întâlnit la corpurile de iluminat echipate cu două
Fig. 2.5 Montaj duo lămpi LFA 20.
Montajul dublu tandem ( fig. 2.6-b )
rezultă din conectarea în paralel, pe acelaşi corp de iluminat, a două montaje tandem,
unul cu balast inductiv şi celălalt cu balast capacitiv. Ansamblul are avantajele prezentate
la montajele duo şi lucrează la km ≈ 0,95.

Lămpi cu descărcări în vapori de mercur

Lămpi cu vapori de mercur la joasă presiune

Structura de principiu a unei astfel de lămpi are următoarele elemente:

 un tub de descărcare din sticlă sau ceramică, prevăzut la capete cu electrozi din
 wolfram şi în care se găseşte un gaz inert şi o anumită cantitate de mercur sau
sodiu;
 structură metalică pentru centrarea-fixarea tubului de descărcare şi alimentarea cu
energie electrică a electrozilor;
 un balon protector din sticlă ce poate fi vidat sau umplut cu un amestec de gaze
inerte din punct de vedere electric;
 un soclu
4 metalic (filetat, baionetă sau altă variantă constructivă).
E2
Clasificarea
3 acestor izvoare de lumină se face după natura vaporilor metalici şi
presiunea lor din
2 timpul funcţionării. Conform acestui principiu deosebim:
- lămpi cu1 vapori de mercur la joasă sau înaltă presiune;
- lămpi cu vapori de sodiu la joasă sau înaltă presiune.
E1
E3 3
5
Lampa
R 2 E2 (fig.3.1) se
1 compune dintr-o
4
5
incintă cilindrică de
E1
sticlă 1, în care se
B E3 introduce un gaz
C
~ 2 inert (argon, neon)
la joasă presiune şi
câteva miligrame
Fig. 3.1 Lampă cu vapori de sodiu la R de mercur. La
joasă presiune capetele acestui tub
3
de descărcare se
plasează electrozii
principali E1 şi E2
6
(filamente dublu
spiralate din
B tungsten) acoperite
C ~ cu materiale
termoemisive (oxizi
Fig. 3.2 Lampă cu vapori de de bariu, stronţiu,
mercur la înaltă presiune calciu). În
vecinătatea unuia
din electrozii principali, E1, se dispune electrodul auxiliar E3, conectat prin rezistenţa de
S S
BI

Us

S S
BI

S S
BC

Us

Fig.2.6 Montaje tandem (a) şi dublu tandem (b)

limitare R=25 k la celălalt electrod principal. Ansamblul descris, inclusiv căile de
curent 2 şi elementele de susţinere 3, se protejează de acţiunea distructivă a mediului prin
balonul cilindric 4, din sticlă clară. Spaţiul dintre cele două incinte se umple cu gaz inert
(argon, azot) ce are rolul de a uniformiza temperatura tubului de descărcare în regim
normal de funcţionare şi de a evita apariţia arcului electric între intrările de curent.
Balonul de sticlă are la unul din capete soclul filetat 5.
Lămpile cu descărcări în vapori de mercur la joasă presiune au puteri cuprinse în
gama P=80…1000 W, eficacităţi luminoase de η=30÷40 lm/W, durate de funcţionare
D=3000 ore şi se recomandă numai pentru iluminatul exterior deoarece au un indice de
redare a culorilor IRC de valoare scăzută.

Lămpi cu vapori de mercur la inalta presiune

Lampa cu vapori de mercur la înaltă presiune (fig.3.2) are ca principal element

constructiv un tub de descărcare 1 din sticlă de cuarţ transparentă la radiaţii ultraviolete şi
rezistentă la temperatura de regim a arcului electric. În tub se introduce un gaz inert
(argon) şi mercur (10..300 mg în funcţie de puterea lămpii), iar la capete se prevăd
electrozii principali E1, E2 şi electrodul secundar E3. Electrodul principal este constituit
dintr-o baghetă metalică pe care se înfăşoară un filament de wolfram dublu spiralat şi
acoperit cu material termoemisiv. Electrodul secundar este o sârmă de wolfram sau
molibden plasată în vecinătatea unui electrod principal şi conectată galvanic la celălalt
electrod principal prin rezistenţa de limitare R=25 kΩ.
Tubul de descărcare, elementele de susţinere 2, căile de curent 3 şi rezistenţele de
limitare se introduc într-un balon ovoidal de sticlă 4 a cărui formă corespunde cu una din
izotermele (~350oC) cilindrului de cuarţ. Balonul 4 este umplut cu gaz inert (argon,
argon+azot) ce ajunge la presiunea atmosferică în timpul funcţionării lămpii.
Anvelopa de sticlă 4 are funcţiuni multiple şi anume: protejează elementele
componente ale sursei de acţiunea distructivă a factorilor de mediu; asigură echilibrul
termic al descărcării în arc prin uniformizarea pierderilor convective, deci independenţa
funcţionării de temperatura mediului ambiant; absoarbe radiaţiile ultraviolete şi permite
modificarea caracteristicilor fotometrice ale descărcării; diminuează, prin mătuirea
suprafeţei interioare, luminanţa ridicată a tubului de descărcare.
Lampa este prevăzută cu un soclu metalic 6 cu filet E27 sau E40 (la puteri mari) a
cărui temperatură este de maximum 200 oC, respectiv 250 oC.
Racordarea la reţea se face prin intermediul unui balast inductiv B, iar aprinderea lămpii
are loc în două etape, ca şi în cazul lămpilor de joasă presiune.

7.Becurile economice

Majoritatea becurilor ecologice comercializate la noi sunt Becurile ecologice sub forma
de lampi fluorescente, au aparut la inceput secolului XX.

In interiorul becului se afla un gaz la presiune joasa compus din vapori de mercur si neon,
argon sau xenon. Peretele interior contine o o substanta fluorescenta pe baza de fosfor iar
in momentul in care becul este conectat la o sursa de curent au loc descarcari electrice in
interiorul sau ce duc la producerea luminii .

Odata cu dezvoltarea tehnologiei, tuburile fluorescente au inceput sa fie realizate la

dimensiuni din ce in ce mai mici, in diferite forme si modele.

integrate, partea electronica si partea care ilumineaza facand parte din acelasi ansamblu.

Daca se strica partea electronica, chiar si in conditiile in care tubul cu gaz este perfect
functional, becul nu mai poate fi utilizat. De asemenea, daca tubul cu gaz ajunge sa nu
mai functioneze, partea electronica nu mai poate fi folosita.

 Modul de functionare a becurilor economice

Becurile economice sunt becuri cu descarcare in gaz. Principiul de functionare este

oarecum asemanator neoanelor pe care le stim de mai mult timp, insa lampile compacte
fluorescente prezinta diferente constructive majore.

Putem identifica 2 parti componente ale acestor becuri economice: 1. tubul de sticla, care
emite lumina, si 2. limitatorul de curent (balastul) electromagnetic sau electronic.

Tubul de sticla este umplut cu un amestec de gaze sub presiune (printre care si vapori de
mercur). Aceste gaze sunt parcurse de un curent electric emis de catre balastul
electromagnetic sau electronic si emit o lumina in spectrul ultraviolet. Aceasta lumina
este invizibila ochiului uman, insa este suficienta pentru a excita stratul de fosfor depus
pe interiorul tubului de sticla, fosfor care emite lumina in spectrul vizibil pe care o vedem
atunci cand aprindem becul. Un proces asemanator are loc si in cazul formarii imaginii la
televizoarele cu plasma.
 Ce rol are balastul?

Am folosit acest termen (in locul expresiei normale de limitator de curent) pentru ca a

fost adoptat de multi vorbitori. 

Multi cititori au intalnit termenul englez "ballast", insa nu stiu ce reprezinta (si prin

urmare nici traducerea sa), iar pe de alta parte, 'balast' este un cuvant mult mai scurt si
mai usor de folosit.

Exista insa si persoane care folosesc in vorbire termenul de "balastru",  care in limba

romana inseamna complet altceva (balastru = un sortiment de pietris).

Balastul are rolul de a controla curentul electric care trece prin tubul cu gaz.

Becurile cu descarcare in gaz au particulariatea ca atunci cand sunt alimentate de la o

sursa de curent electric cu intensitate si tensiune constanta, in timpul functionarii incep sa
consume o cantitate din ce in ce mai mare de curent, ceea ce ar putea duce la distrugerea
lor sau a sursei de curent.

Limitatorul de curent este proiectat sa livreze becului o cantitate de curent din ce in ce

mai mica pentru a evita distrugerea becului.

In procesul de fabricatie a becurilor ecologice s-au folosit mai multe tipuri de balast. La
inceput a fost utilizat un balast electromagnetic.

Becurile cu balast electromagnetic produceau insa un efect de clipire, o anumita

intermitenta in iluminare, care era destul de neplacuta.

Cu timpul, in locul balastului electromagnetic a inceput sa fie folosit balastul electronic.

Folosirea lui a redus foarte mult acel efect neplacut, astfel incat la becurile noi el este
aproape inperceptibil.

8.Becuri LED economice – avantaje si dezavantaje

Becurile LED economice folosesc diode emitatoare de lumina in locul filamentelor si

gazelor rare folosite de becurile clasice.

Iluminarea cu LED-uri dateaza din anii 60′, cand LED-urile au luat locul progresiv
indicatoarelor de pe dispozitivele electronice. Motivul a constat in puterea consumata
redusa si durata de viata foarte mare (practic LED-urile nu trebuie inlocuite).

Timp de multi ani LED-urile au fost disponibile doar in culorile galben, portocaliu, infra-
rosu, rosu si verde. In anii 90′ au fost descoperite LED-urile albastru, cyan si violet. Pana
la folosirea becurilor LED pentru iluminarea locuintelor au mai trecut cativa ani, timp in
care a fost descoperit LED-ul alb.LED-ul alb, folosit in becurile economice LED actuale
a fost descoperit in 1993 de Nichia Corporation.
Practic a fost inventat LED-ul albastru, a carui lumina combinata cu LED-uri verzi si
rosii produce lumina alba folosind tehnici precum conversia lungimii de unda,
combinarea culorilor sau Homoepitaxial ZnSe.

Dezavantaje:

1.Dimensiunea
Un bec economic este prea lung! Nu incape de multe ori in corpul nostru de iluminat….

2.Nu putem conecta becul la un circuit cu potentiometru, cum ar fi alea de la veioza sau
chiar si intrerupatoarele de camera de la care reglam intensitatea luminii.
3. Se ard… Nu putem folosi becul economic nici cu lumina de veghe legata in serie prin
intrerupator. Se incarca de la aia, flicare si in scurt timp se defecteaza.

Pe scurt, avantajele becurilor economice LED sunt:

 Eficienta ridicata - LED-urile actuale pot produce 100 lumeni folosind doar 1 watt de
curent
 Dimensiune redusa
 Rezistenta - fata de becurile fluorescente CFL, becurile economice LED se distrug mai
greu
 Durata de viata indelungata
 Lumina de intensitate variabila - se obtine inchizant si deschizand LED-ul cu frecvente
diferite
 Nu contin mercur – un avantaj daca le raportam la neoane

9.Bibliografie

www.grenlife.org

www.google.ro
www.referate.org

www.ereferate.ro

www.bing.com

www.becuriled.ro

www.wiki.ro