COLECŢIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ

Rugăciune
TÂLCUIREA
î n a i n t e de citirea
d i n S f i n t e l e Cărţi, alcătuită
S F I N T E I
de S f â n t u l I o a n G u r ă de A u r
EVANGHELII
D o a m n e , Iisuse Hristoase, deschide-mi m i e ochii
inimii, ca să ascult cuvântul T ă u şi să-1 înţeleg pe el şi
DE LA MATEI
să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ. Să n u
ascunzi de m i n e poruncile Tale, ci să-mi descoperi
ochii, ca să văd m i n u n i l e din Legea Ta. Arată-mi m i e SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale.
Spre Tine nădăjduiesc, D o a m n e , D u m n e z e u l meu, ca
să-mi luminezi mintea şi gândul cu l u m i n a înţelege­
cu b i n e c u v â n t a r e a
rii Tale, ca n u n u m a i s ă citesc cele scrise, ci să le şi
î m p l i n e s c . C a n u s p r e o s â n d ă să citesc v i e ţ i l e şi Prea Sfinţitului Părinte
cuvintele Sfinţilor, ci spre înnoire şi luminare, spre
sfinţire, spre mântuirea sufletului şi spre moştenirea G A L A C T I O N
v i e ţ i i v e ş n i c e . C ă Tu eşti l u m i n a r e a c e l o r ce zac
întru întuneric si de la Tine este toată darea Episcopul Alexandriei
cea bună si tot darul cel desăvârşit.
şi T e l e o r m a n u l u i
/ f

S l a v ă Tatălui şi F i u l u i şi
Sfântului Duh.
t
ll
Bucureşti * 2 0 0 7
 EVANGHELIA - VESTEA CEA B U N Ă ,
C U V Â N T U L SI L U M I N A L U I D U M N E Z E U

„Tu ai c u v i n t e l e vieţii celei v e ş n i c e " (Ioan (.

Este îndeobşte cunoscut că în inima creştinului î n care patru

„Evanghelia lui D u m n e z e u " (1 Tesaloniceni 2,2) ce cuprinde „cuvintele v
Carte apărută sub patronajul celei v e ş n i c e " (Ioan 6, 68), Biserica are acces neîngrădit în Duhul Sfânt şi
creştin este „altoit" în trupul lui Hristos.
Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni
Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că „pretutindeni se vădeşte că pâr
[www.fundatia-smb.ro]
marginile lumii unde se va răspândi puterea şi cunoştinţa acestor Evangh
neamul omenesc se va schimba: din sălbatic şi aspru, va ajunge blân
Ediţie îngrijită de R. P. Sineanu şi L. S. Desartovici paşnic" . Acelaşi Sfânt Părinte, făcând elogiul Sfintelor Evanghelii, ne sp
1

Coperta si miniatura Evanehelistului: Adriana Cnilav :ă Mântuitorul Hristos aduce neamului omenesc două mari bunătăţi: i
Evanghelia împărăţiei, alta, vindecarea tuturor bolilor (păcatului, n.n.) . 2

Cum trebuie să primim Sfintele Evanghelii?

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Pentru primirea cu vrednicie a Evangheliei, inimile celor ce voiesc acei
T H E O P H Y L A C T O S , a r h i e p i s c o p u l B u l g a r i e i , st.
trebuie pregătite prin lucrare duhovnicească. Sfântul Vasile cel Mare îm
Tâlcuiiea S f i n t e i Evanghelii de la M a t e i / Sfântul că „după cum cel ce vrea să scrie pe o tăbliţă de ceară trebuie să şteargă <
' I col i 1 aci, Arhiepiscopul Ohridei şi Bulgariei; ed. îngrij. fost scris mai înainte, tot aşa şi inima care voieşte să primească în chip lăm
Ş € R. P. Sineanu şi L. S. Desartovici. - Ed. a 2-a. - cuvintele dumnezeieşti (ale Evangheliei, n.n.) trebuie curăţită de gându
Bucureşti: E d i t u r a S o p h i a ; A l e x a n d r i a : C a r t e a cele potrivnice" . 3

Ortodoxă, 2007 Sfinţii Părinţi atenţionează că Sfintele Evanghelii trebuie trăite în cur;
Index. inimii, urmând de fapt învăţăturii lui Hristos, după care „cei curaţi cu ini
ISBN 978-973-136-008-9; ISBN 978-973-1710-36-51 vor vedea pe D u m n e z e u " (Matei 5, 8). în ele aflăm un autentic mod de vi
creştină şi nu principii de filosofie religioasă.
I. Sineanu, R. P. (ed.)
Lămurind înţelesul Sfintelor Evanghelii, Părinţii Bisericii vorbesc
II. Desartovici, L. S. (ed.)
„înnoirea Duhului S f â n t " (TU 3,5). Pentru aceasta, modul de viaţă evangh
?.2().2.()7 trebuie să fie o participare reală la noutatea adusă de Iisus Hristos în lu
prin întruparea Sa şi prin toate celelalte acte mântuitoare, c u m spune Sfâr
© Editura Sophia, pentru prezenta ediţie Ioan Dnmnschin. Acesta este de fapt miezul Sfintelor Evanghelii. Lumina
este Hristos, prezent în Biserică „până la sfârşitul veacurilor" (Matei 28, *

' O i n l l i . i 10. S, i n l'.S.IV 23, p 1',''.'.

lăuta Scriptură în general şi Sfintele Evanghelii în special sunt,
ilevăr, „mari amfore de inspiraţie", cum spunea Sfântul Crigorie de
in/.' , dar ele sunt şi trebuie să fie mai ales „calea, adevărul şi viaţa"
1
CUVÂNT CĂTRE FRATELE CITITOR
f i , o) pentru fiecare creştin care se consideră mădular al trupului Bisericii, •

vea, împlinirea imperativului „de a propovădui Evanghelia la toată

t a " (Marcu 16,15) trebuie să se înfăptuiască în şi prin Biserică- „stâlpul
H'lia Adevărului" (1 Timotei 3,15).
în zilele noastre în care suntem bombardaţi cu informaţii, impresii şi
roind altfel, unii sunt „purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al ha­ imagini de toate felurile, ne-am obişnuit să trecem foarte uşor pe lângă oameni,
nii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea pe lângă cuvinte, pe lângă tot ceea ce ne înconjoară. Şi nici nu este de mirare
iii" (Efeseni4,14). că suntem atât de nesimţitori, deoarece suntem învăluiţi zilnic d e structuri
>m această pricină, retipărirea comentariului la Sfintele Evanghelii este antropocentrice care ne hrănesc cu acel surogat,*numit „mincinoasă biruinţă
llej prin care omul credincios „se apropie de D u m n e z e u şi D u m n e z e u asupra lumii". Astăzi putem vedea că viaţa lăuntrică, cu cât ne este mai
-ipi'opia de o m " (Iacov 4, 8), în şi prin Biserică. împământenită, cu atât mai pământesc ne este şi graiul, pierzând duhul şi
il.i <!•' ce binecuvântăm această apariţie editorială cu încredinţarea că în puterea care îi dă viaţă şi îl susţine (îl ţine Sus). Aceasta este una din pricinile
ifl adusă de citirea şi trăirea Sfintelor Evanghelii, mai mult ca până acum pentru care acum trăim o vreme în care dragostea noastră s-a răcit foarte
umbla cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui întru toate, aducând roadă mult. Astfel, neputând înţelege drept dragostea lui Hristos, proiectăm asupra
r<- l u a u bun şi sporind în cunoaşterea lui D u m n e z e u " (Cohsmit. 10). Mântuitorului propria noastră imagine despre El, iar aceasta fiind izvodită
dintru neadevăr nu ne poate agonisi decât minciună. Este cu putinţă ca aceasta
să fie una dintre suferinţele istovitoare ale fiecărei generaţii şi ale fiecărui
Cu arhiereşti binecuvântări creştin în parte. Dar mila lui Dumnezeu este harnică şi lucrătoare şi fiecare
dintre noi, mai mult sau mai puţin, am priceput ori am intuit că citirea la
nivel informaţional nu aduce putinţa înnoirii lăuntrice.
Topica limbii vechi ne pricinuieşte o aparentă îngreuiere la citire, însă celui
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului căruia se sârguieşte să citească, graiul vechi îi pricinuieşte o tainică bucurie, o
oarecare îndulcire. Iar aceste simţăminte ni se alcătuiesc în suflet din puterea
duhovnicească a cuvintelor, care nu sunt informaţie stearpă şi raţionalistă, ci
sevă lăuntrică, dătătoare de viaţă şi lumină. De aceea, graiul vechi şi topica sa,
ne ajută să fim cu luare aminte la cuvinte, să ne apropiem de adâncul lor şi să
ne împărtăşim de puterea lor făcătoare de viaţă. Astfel, puţin câte puţin, începem
să ne îndulcim de miezul cuvintelor şi să pricepem că izvodirea acestora s-a
împărtăşit de adierea harului lui Dumnezeu. Din această pricină, Sfinţii sunt
sfinţitori ai cuvintelor şi ai graiului fiecărui neam în parte.
între cei care au păzit curată şi au sfinţit limba românească este şi Sfântul
Grigoric Dascălul, cel care împreună cu Cuviosul Gherontie a tălmăcit din
greacă Tâlcuirea celor pairii Evanghelii a Sfântului Teofilact, Arhiepiscopul
Ohrklei şi Bulgariei. Tălmăcirile şi cuvântul acestor Cuvioşi ne stau drept
măriuHe n e i n i n c i n o a s ă .
T e u l i u fi a d e v e r i , m â e a i ' i . i l o a i le p u ţ i n , p u t e r e a u n o r e u v i n i e 'ini n > l » u i n ţ a l e
iu h i l m a e i r e u Tillrnii n v o m . i i l i i . ' n n> . . . ; a . . . ' ,tfl*»>*i». .*«*i#««i-*i't».«~.i-«.--.i • *•*•
 9

Pentru cuvântul gând avem în Tâlcuirc aceste variante: cuget, socoteală, şi păcatul lor, şi nu numai al lor, ci al întregii umanităţi. Iar pogorârea aceasta
'olinţă, sfat. C a rădăcină, cuvântul gând are ungurescul gond, cuget are la a săvârşit-o Domnul Hristos în chip deplin venind în iad şi omorând moartea
u e l i e verbul latin cogitare, iar socoteală şi socotinţă au la bază latinescul Această dragoste biruitoare e aşteptată şi căutată de tot omul ce vine în lume,
eeutere. Cuvântul sfat are ca temei slavonescul svetu, grai care în slavonă a chiar dacă rătăcirile noastre sunt adeseori atât de sfâşietoare şi de înfri­
I r a s l i l şi denumirea dată sfinţilor, aceea de svialiteli. La noi cuvântul sfat coşătoare. Şi Bunul nostru Domn, biruind pentru noi toţi moartea prin înviere,
l e înţeles astăzi cu prisosinţă ca îndemn, îndrumare, învăţătură, novată, dăscălie, S-a suit întru cele care I se cuvin Omului. Acestea credem că înseamnă acel
'luiie, învoială, consimţire. Ca vorbitori de limbă română ştim cu toţii cât de grai ce zice „suindu-Se", şi am luat drept temei cuvintele Mântuitorului: „Cine
• ţii* Be foloseşte azi sfatul şi sfătuirea. Lucrul cel mai important este că până se va înălţa p e sine se va smeri, şi cine se va smeri p e sine s e va î n ă l ţ a "
Um noima cuvântului sfat implică cel puţin două persoane: cel care dă sfatul (Matei 23,12) şi: „Nimeni n u s-a suit î n Cer, decât Cel Care S - a coborât din
l |f| tuleşte şi cel care primeşte sfatul, ori e împreună-sfătuitor. Numirea de Cer, Fiul O m u l u i , Care este î n C e r " (Ioan 3,13).
fj i la I â | >entru gând este una care e izvodită întru inimile celor care îşi trăiau Pe toate câte le-a făcut Domnul, întru dumnezeiasca dragoste pentru firea
tulurile ca nişte sfaturi cu aproapele, în înţelesul că ştiau că gândul unui omenească le-a făcut, pentru că însuşi mărturiseşte cu smerenia Sa: „Eu, în
igur om este o biruinţă sau o cădere pentru întreaga fire omenească, din mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte" (Luca 22, 27), iar Ioan Botezătorul îl
M I I 1,1 e â noi toţi suntem un singur Om, o singură fire. Aşadar, cei care au propovăduieşte, grăind că „în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L
i'/il ş i au rodit dragostea pentru aproapele întru sfaturile lor, c u dreptate ştiţi" (Ioan 1,26). Noi înşine la prăznuirea Botezului Domnului n e întâmpinăm
nl numiţi luminoşi, frumoşi şi sfinţi, adică sviatiteli, pentru că nimic nu unii pe alţii cu cuvintele: „Hristos în mijlocul nostru" şi răspundem: „Este şi va
l e m a i frumos şi mai bun decât să se sălăşluiască fraţii întru unire - după fi". Şi cum nu ar fi în mijlocul nostru Cel Care ne-a grăit că acolo „unde sunt
ui spune Proorocul David (Psalm 132,1). doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu î n mijlocul lor"? (Matei
I 'e acelaşi David îl pomeneşte Mântuitorul înaintea fariseilor, atunci când 18,20). Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care a fost pus pe Cruce „în m i j l o c "
i ş i ia ii prihăneau pe Apostoli că în zi de sâmbătă luau spre hrană grâu din între tâlhari (Ioan 19,18), întru a Sa putere a sfâşiat prin „mijloc" catapeteasma
»li l e . I )ar iată ce ne spune Tâlcuirea de la Luca 6,1-5: «Şi învinuindu-i fariseii templului (Luca 23,45) şi după învierea Sa a stat în „mijlocul" ucenicilor (Luca
I ucenici că „smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi m â n c a u " , Domnul îl 24,36; Ioan 20,19,26). Iar mângâierea noastră este deplină, pentru că Domnul,
lilce î n mijloc pe David». Vedem aici că graiul zice că Mântuitorul „îl aduce prin ucenicii Săi, ne-a dăruit astfel de cuvinte: „Copiii mei, acestea vi le scriu,
mijloc pe D a v i d " , cu un înţeles contextual de: „îl pomeneşte pe D a v i d " , „îl ca să n u păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe
i drept pildă pe David". Aşadar, Domnul nu 1-a adus p e David de faţă în Iisus Hristos cel drept" (1 Ioan 2,1).
ii| I văzut ş i trupesc, ci 1-a vestit în acel mijloc al firii omeneşti în care Omul întru această vieţuire pământească este cu neputinţă a nu greşi, iar greşelile
te unul singur întru Hristos Dumnezeu, iar cuvântul Său este sfat şi dragoste noastre vin dintru sfaturile noastre. De nu n e v o m sârgui a păzi întru sfatul
"iilru firea omenească cea una. Având ca rădăcină latinescul medius locus, minţii că vieţuirea noastră pe acest pământ este mărginită şi hotărnicită în timp,
aiul mijloc ne arată centrul, adică acel loc faţă de care marginile sau punctele foarte cu anevoie vom pricepe spre a Cui plinătate trecem prin această viaţă.
• wferinţâ sunt la distanţe egale. Mijlocul firii omeneşti nu poate fi decât în tălmăcirea Tâlcuirii la Evanghelii, Sfântul Grigorie Dascălul şi Cuviosul
i r l o s , I himnozeu-Omul, pentru că în jurul Său şi întru El noi suntem „ u n a " Gherontie au întrebuinţat adesea pentru vieţuire cuvântul petrecere, foarte
'IUI \ /, 11). cu dreptate săvârşind acest lucru. A u n u este viaţa noastră pământească pe
('aiul iudeii, mai înainte de vremea Patimii voiau să-L o m o a r e pe trecere? Cu adevărat, este o adâncire suitoare întru pocăinţă, după cum tutu­
anliiiiorul, El „trecând prin mijlocul lor" Se tăinuia pe Sine (Luca 4,29-30; ror ne-o dezvăluie sfatid dumnezeiescului Părinte Sofronie Saharov.
iu ;>', $9), I > o : ; p r e acestea, în Tâlcuirea de la Luca 14, 25-2.7 ni se spune astfel: Un alt cuvânt cuprins în graiul Tâlcuirii, este a unelti cu sensul de a folosi,
sin Ne dădea p e Sine iudeilor, ci S e depărta şi prin mijlocul lor suindu-Se, Se a întrebuinţa. Astăzi a unelti este înţeles cu prisosinţă într-o noimă rea, anume:
i n i i i . i d e ucigaşi", Pentru q pricepe icisl ctivânl „tuindu-Se", trebuie să ii oiguiih.il pe ascuns, a întreprinde în Inimi, a eoiiee, a pune ta cule un complot, a
li c u l u a t e . u n i n l e la i li ar,( u . l e a I >< H u n u l u i I I i i : . I o : , p e n i i u m l re.i)',a I i i e o i u e eniu.puii.iuonjuiii.u ui.i.upr.e. K.'ld.Vina veri >u lui <( uneltieslecuvântul tinctillti.
, i A.HI.H fi .i l . u i i m l " d e aeerilia. uiiiuciiua nfltlmlnd :a neincelan
laeo unele şi altele - adică pe toate cele dinafară. Deci, prin unealtă, ca printr-un îndoit [înmulţit în strălucire] faţa lui iarăşi. Şi se părea, c a şi cum el
C U V â n t , omul leagă lumea sa cuvântătoare de lumea necuvântătoare, însăşi
vorbit cu cineva şi s-au rugat Bătrânii de el, zicând: Cu cine vorbeşti, Păr;
pârlea cuvântătoare din noi fiind lucrătoare asemenea unei unelte. „Şi dă Iar el a zis: Iată, îngerii au venit să m ă ia şi m ă rog să fiu lăsat să mă poci
Domnul tuturor deopotrivă, că toţi deopotrivă sunt cuvântători, deopotrivă puţin. Şi i-au zis lui Bătrânii: Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, Părinte. Şi
de sineşi stăpânitori, iar unii cu socotinţă uneltim slobozenia aceasta, iar alţii zis lor Bătrânul: C u adevărat, nu m ă ştiu pe mine să fi pus început. A t u n
ţs» uelrebnicim dumnezeiescul d a r " (Tâlcuirea de la luca 15,11-16). cunoscut toţi că este desăvârşit. Şi iarăşi, de năprasnă s-a făcut faţa lui ca so;
şi s-au temut toţi. El le-a zis: Vedeţi, Domnul a venit. Iar D o m n u l a zis: /
Foarte adesea ni se întâmplă să gândim că Sfinţii au ajuns la sfinţenie şi
ceţi-mi pe vasul pustiului! Şi îndată şi-a dat duhul. Şi s-a făcut ca un fulg
au dobândit desăvârşirea ca pe o stare neschimbătoare, de sine stătătoare şi
s-a umplut toată casa (locul) de bună mireasmă".
i n . Insa în sine. Proiectăm astfel asupra Sfinţilor şi sfinţeniei propria noastră
gândire raţionalistă şi fragmentată şi, apoi, în chip firesc socotim că sfinţenia Istoria săvârşirii Sfântului Sisoe cel Mare am aşezat-o aici după Pate
i s i e o stare de neatins; iar Sfinţii, fie sunt nişte cazuri aparte ale bunăvoinţei egiptean . După cum ni se spune în Cuvântul înainte, această versiune
2

Im I himnezeu, fie aparţin mai mult vremurilor îndepărtate decât zilelor diortosită după o ediţie tipărită la Râmnic. în anul 1913 a fost publicat la
i n MMlre. lată, aşadar, cum noi înşine semănând înălţarea mândriei, culegem
Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni - după e
Adâncul (leznădejdii. Rădăcina cuvântului sfânt este aceeaşi cu a graiului sfat: din 1828, îngrijită de Mitropolitul Grigorie Dascălul. Cu toate că nici una
•.l.ivonescul svetu şi derivatul său sventu. Forma de început a graiului sfânt cele trei ediţii vechi pomenite mai sus nu ne este cunoscută nemijlocit, încli
i s i e aceea de svânt, care s-a păstrat în limba română până spre începutul
să credem că aici, în loc de „Atunci au cunoscut toţi că este desăvârşit"
v e , i n îl u i a I X VlII-lea , preschimbându-se treptat în sfânt, astfel că în tipăriturile
1
afla „Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit".
romaneşti de la începutul secolului al XlX-lea îl regăsim cu prisosinţă sub Dar cine era A w a Sisoe? Acela despre care el însuşi spunea în chip tăii
* e a d e a doua formă. Aşadar, Sfinţii sunt deopotrivă purtători ai luminii şi ai „De aş fi avut unul din cugetele lui Avva Antonie, m-aş fi făcut tot ca fc
frumuseţii, precum şi ai gândului, ai sfatului lui Dumnezeu pentru om. Şi însă ştiu un om care cu osteneală poate să poarte cugetul s ă u " . Iar cugi
plinind sfatul lui Dumnezeu pentru om, ne cuprind şi pe noi toţi în sfatul lor sfatul lui Avva Antonie era acela pe care îl învăţase de la curelarul
ari tel întru ei ne facem „ u n a " - p r e c u m şi întru Hristos „ u n a " suntem (Ioan Alexandria: „Toţi se vor mântui, eu singur voi pieri". Aşadar, la săvâr.
I ', II) pentru că şi ei s-au făcut asemenea cu Domnul (2 Petru 1,4). Avvei Sisoe vine mai întâi Avva Antonie, cel de un gând, de un sfat ci
Apoi vine ceata Proorocilor, aceia care au vestit slujirea şi dragostea „ M i e l
I >ar cUlîî au izbutit Sfinţii a ajunge la desăvârşire? Poate că am fi miraţi
lui D u m n e z e u , Cel Care ridică păcatul l u m i i " (Ioan 1,29). După aceştia 1

i la< | am afla că nici un Sfânt nu a fost desăvârşit, ci fiecare dintre ei a fost de

ceata Apostolilor, cei care s-au făcut „tuturor toate" (1 Corinteni 9, 21
•th'iu:;il. Dealtfel cuvântul desăvârşit este întâlnit în tălmăcirea Tâlcuirii la
„părtaşi dumnezeieştii f i r i " (2 Petru 1, 4). Apoi vine ceata îngerilor, .
Evanghelii numai ca de săvârşit. Astfel, avem: „cuvintele cele mai de săvârşit"
sunt „duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi mo
m lot d e „cuvintele cele mai desăvârşite"; „înţelegerea mai desăvârşit" în loc
nitorii m â n t u i r i i " (Evrei 1, 14). Iar când Avva Sisoe le cere acestora
i l e „înţelegerea mai desăvârşită" „omul este mai de săvârşit decât toate zidirile"
îngăduie să pună început, nu primeşte de la îngeri decât un îndumne
iu l< ic d e „omul este mai desăvârşit decât toate zidirile"; „săvârşirea" în loc de
surâs, pentru că smerenia lui Sisoe este cea a lui Hristos. Apoi, întru ace
„ilr:.iH'iir;iirea", iar exemplele ar putea continua.
smerenie, dă mărturia sa spre folos firii omeneşti şi abia atunci a venit de
„ S e spunea despre Avva Sisoe, că atunci când era sase săvârşească, şezând
minunatul nostru Mântuitor, Fiul „Tatălui tuturor, Care este peste toat
paiiiijii lângă dânsul, a strălucit faţa lui ca soarele. Şi lc-a zis lor: Iată, Avva
prin toate şi întru toţi" (Efeseni 4,6). Ş i cere Domnul „vasul pustiului", pei
Antonio a venii! Şi după puţin a zis: Iată, ceata Proorocilor a venit! Şi iarăşi,
că v a s u l e s t e p u s în mijlocul nostru, în mijlocul firii omeneşti, spre a noa
l a t a l u i n i . i i mult a strălucil. Ş i a z i s : lată, c e a t a Apostolilor a venit. Şi s-a
slujire si folosinţă.
Aşadar •.fulul A v v e i A n t o n i e a r o d i t i n t r u S i s o e sfatul noinincinos că
1
I Ir |>IM.i M . n i l u l V.>i.<v...l M . u l i t ( . . i i s l . i n l i i i I u . i u . n v , M i m ui . i n u l l o î M , n i |>i'..ini.i a p u s î n c e p u t " , a d i c i e s l e de ••inuiivil nu ih-.twnr.ii
l U ' . r i l . H .. l i h n i i . ' I.\ Mi.}',,.',. .1 '., II.\ '..Mil/W ;,l â u i n i i r . ' . l i .. I t i . ' i I , ( r , l , i , ,il i • 111 • l i i . u n
 Aceasta este pricina pentru care noi credem că în istorisirea săvârşirii Avvei precum şi pentru tine. Deci, ia aminte la cele dinlăuntru ale tale, şi primir
it-me s e cade să citim „Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit" în loc de sfatul şi rugăciunea mea, fă-te de săvârşit".
•\litnci au cunoscut toţi că este desăvârşit". întru acest chip, petrecerea lăuntrică a Cuviosului Grigorie s-a arătat a
I' n -cum din cuvântul A w e i Sisoe se vede că a rodit rugăciunea curelarului „ascunsă cu Hristos întru D u m n e z e u " (Coloseni 3 , 3 ) . Iată, dar, că şi Cuvios
in Alexandria, tot astfel de roadă a adus în graiurile sale şi Sfântului Grigorie Grigorie Dascălul s-a socotit pe sine de săvârşit şi nu desăvârşit.
I i i 11 u I, Spre mărturie, este vrednică de pomenire întâmplarea ce s-a petrecut Sfinţii, ca unii care se socotesc de săvârşit, îşi uneltesc cuvintele sfatului 1<
in ,« aunarea sa ca întâistătător al Ungrovlahiei. întru o nevoinţă în care prin dragostea lui Dumnezeu n u circumscriu ni
In iarna anului 1 8 2 3 , Cuviosul Grigorie Dascălul a fost chemat spre a fi cuvintele, nici lucrurile, nici făpturile, nici firile, nici ipostasurile. Pentru c
e s m i i ropolit. A plecat de la Căldăruşani pe jos, prin frigul tăios. Noaptea întâi de toate, tot ceea ce se circumscrie poate fi supus lucrării slavei deşar
ecea prin satul Tunari de lângă Bucureşti, iar preotul din sat, văzându-1 şi nesmereniei; în al doilea rând, circumscrierea, mijlocind închiderea în sin
r o s ! îmbrăcat, 1-a prins şi 1-a închis, socotind că este un călugăr hoinar, ori ne desparte de dumnezeiasca dragoste, iar în al treilea rând, această lucrai
leiin prefăcut în veşminte călugăreşti. Şi n u 1-a închis oriunde, ci în coteţul de circumscriere nu este proprie fiinţării dumnezeieşti.
»n i l o i Aici a trebuit să rămână Cuviosul Grigorie până a doua zi, când Fie, dar, ca şi noi să ne petrecem această viaţă uneltind cuvintele noasb
ie<.iul cu pricina urma să facă o cercetare. Dar, pe când se lumina de ziuă, o întru sfatul cel de săvârşit, iar Dumnezeu, atunci când va socoti de cuviinţ
uga milostivă i-a dat drumul Cuviosului. Afară era un ger năpraznic. Astfel ne va face părtaşi ai suspinului Duhului Sfânt.
ajuns ( uviosul Grigorie la Bucureşti. După ce a fost hirotonit mitropolit, Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să nădăjduim că această ediţie
i c o ţ i i din preajmă au venit să ia blagoslovenie de la noul ierarh. Când preotul Tâlcuirii Sfântului Teofilact va aduce un oarecare folos îndeobşte. înainte de
in liniari a văzut pe cine a închis în coteţul porcilor, s-a spăimântat şi n u încheia, cerem iertare tuturor acelora care ar fi săvârşit mult mai bine deci
diăznea să vină înaintea arhiereului. Atunci Sfântul Grigorie i-a zâmbit şi noi această muncă. întru osteneala diortosirii nu am purces fălindu-ne „c
» grăit cu blândeţe: „Nu te teme, părinte, căci porcii sfinţiei tale s-au purtat caii şi cu căruţele" noastre (Psalm 19, 8), ci ca unii care ştim că întru adevi
ne c u mine". suntem sleiţi de foame şi de sete, „nu foamete de pâine şi n u sete de apă, i
In aparenţă, aceste cuvinte ale mitropolitului erau o rostire glumeaţă, ce de auzit cuvintele D o m n u l u i " (Amos 8,11). Iertaţi-ne, fraţilor şi vă rugăm £
c a m e a blândeţea mustrării. Dar cei care se aflau atunci în acea obşte şi pliniţi cu rugăciune toate neajungerile şi neputinţele noastre.
H e. i u u reci i î d e auzit, puteau să priceapă care era măsura celui care era înscă- Aducem mulţumirile noastre: Mihaelei Voicu şi lui Nicolae Ghince
i.il mit ropolit. lată ce putem citi în Tâlcuirea de la Luca 15,11-16 (pilda fiului directorii Editurii Sophia, pentru înţelegerea statornică pe care ne-au arătat-
lipitor)". „Toţi cei care se tăvălesc în noroiul faptelor celor de necinste şi al până la finalizarea ediţiei; lui Marcel Bouroş, preşedintele Fundaţiei Sfinţ
iiiiiulor celor m a Ier lainice, «porci» sunt, deoarece ochii porcului niciodată Martiri Brâncoveni, pentru prietenia şi sprijinul cu care ne-a întâmpina
i pi it vedea cele d e sus, fiindcă au ciudată alcătuire. Pentru aceasta şi porcarii, doamnei dr. Meda Hoţea, de la secţia Colecţii Speciale a B.C.U. Cluj-Napoc
a n I | uind vreun porc şi n u pot să-1 facă să tacă, îl întorc cu capul în sus şi îl precum şi doamnei Mariana Soporan, pentru generozitatea lor; Cosmim
c peel d e strigă mai puţin, căci viind oarecum spre vederea celor ce niciodată Tămaş, pentru sfătuirea lingvistică dată în realizarea acestei ediţii; Adrian
i l e a văzul şi, privind cele de sus, se spăimântează şi tace. întru acest fel Goilav, pentru realizarea copertelor şi a miniaturilor Evangheliştilor; lui Flori
i n 1 1 »cl ii i celor care cresc întru cele rele, niciodată nu văd cele de Sus". Aşadar, Todea pentru bunăvoinţa sa şi pentru tot materialul bibliografic, precum i
uviosul ( â i g o r i e nici nu-1 judecă, nici nu-1 osândeşte pe acel preot, ci tuturor celor care ne-au ajutat în chip ştiut, sau neştiut de noi.
h u i u i u I u i si c u blândeţe grăindu-i, îi spune: „Nu te teme, părinte, pentru L. S. Desartovi
p i u . ii din coteţul în care m~ai închis s a u purtai bine c u mine şi nu mi-au
cui n i c i un rău. Insă nici gândurile Inie, o r e sunt porceşti pentru că p e
u, lâplura cea cuvântătoare o pul împreună CU porcii c e i necuvântători
i m i nu l a . ut n o i u n I . I I I , pentru c a Ic a m luat .isupia n i e . i ş i l e am purtat
tiu di,i)'.osle.i lui I hislos penlm I m n n m e n e . i s . .i i .i s i l e i ţi . n i inul.il Iniiecu
 et
' •"*"""'• " • i • • » — - • • »-»• m—»~~~-~mm~—

în chip nefăţarnic care este starea duhovnicească în care n e aflăm

înşine, cât şi lumea vremurilor p e care le trăim. De aceea, nădăjc
STUDIU INTRODUCTIV dragostea şi îngăduinţa cititorilor, aşezăm în continuare câteva cuvinte
spre folos duhovnicesc de Sfinţii vremurilor apropiate n o u ă .
Datoria împlinirii poruncilor evanghelice
C u un veac şi jumătate în urmă, privind la aşezarea lăuntrică a cr<
ortodocşi, Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-tl867) scria astfel:
„ C e l ce are p o r u n c i l e M e l e şi l e p ă z e ş t e , acela este care Mă i u b e ş t e ;
„Astăzi, mulţi oameni a u îndrăznit să-şi introducă rânduielii
i u cel c e M ă i u b e ş t e p e M i n e v a f i i u b i t d e Tatăl M e u şi-1 v o i i u b i şi E u
rânduielile Sfântului Duh. Din această cauză, rânduielile cereşti s-e
şl Mi voi arăta l u i " (Ioan 14, 21).
pământeşti, cele duhovniceşti - trupeşti, cele sfinte - păcătoase, cele înţ
C a şi cum ar tâleui aceste m i n u n a t e cuvinte ale Mântuitorului, Sfinţii
neghioabe. V ă d nepotrivirea, v ă d năruirea ce decurge din ea; dar
Părinţi, din insuflarea D u h u l u i Sfânt a u rânduit c a î n v r e m e a Sfintei
începutul din care decurg toate nenorocirile: pentru c ă privesc la
I iliugliii, înainte d e citirea Evangheliei să fie citită d e preot, î n sfântul
propriei lor raţiuni căzute şi n u la lurnina lui Dumnezeu. începutul nen
aliat această rugăciune: „Străluceşte în inimile noastre, lubitorule de
constă în dispreţuirea neîngăduită şi trufaşă a poruncilor Sfântului I
oameni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale şi
înlocuirea lor cu rânduielile proprii. Iată unde e cauza destrămării ge
i l e s i l i i t i r ochii gândului nostru spre înţelegerea evanghelicelor Tale
cauza căderii creştinismului, a căderii morale ce precede întotdeaun;
propamtduiri. Pune în noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele
civilă, care prevesteşte această ruină. S e mai găsesc în particular creşti
I rupului călcând, vieţuire duhovnicească să petrecem, cugetând şi făcând
a fost pierdută cunoaşterea obştească, unică a Adevărului prin care toi
tonte ceh ce sunt spre bună plăcerea Ta" . 1

uni într-un singur trup duhovnicesc, c u un singur chip d e cugetare, i

CU d e mult ne străduim fiecare dintre noi spre împlinirea poruncilor
singur cap obştesc - Hristos. Azi, fiecare are mai mult s a u mai puţin)
Hvauglieliei, ne-o mărturiseşte însăşi conştiinţa noastră, dar şi roadele
său de cugetare, religia sa, drumul lui, luate în chip arbitrar sau la întân
si aii unice p e care le-am dobândit dintru această lucrare. Din această pricină
considerate ca drepte sau măcar justificabile. Această nenumărată t u r a
•.ocolim că este lucru foarte anevoios şi plin de multe primejdii a îndrăzni să
a pierdut legătura şi unitatea în adevăr şi în duh, prezintă observat
scriem d e l a noi î n ş i n e c e v a d e s p r e î m p l i n i r e a s f i n t e l o r p o r u n c i a l e
duhovnicesc aspectul celei mai mari devălmăşii: fiecare oaie rătăceşte de
Mântuitorului I Iristos. Desprepreaputernica, minunata şi sfinţitoarealucrare
ei, nimeni nu-i poartă grija, oamenii n u mai aud - într-atât li s-a îngi
1 1 1 n pI i ni ri i poru nci lor li se cuvine să vorbească numai celor care s-au statornicit
auzul - glasul mântuitor al Adevăratului Păstor ce răsună în Sfânl
II i aci 'asia I ucra re, iar sufletele lor sunt acum încărcate nu de florile pocăinţei,
Biserică, care le mai obliceşte sus şi tare nedreptatea şi le arată drumul di
<i do roadele lucrării celei m a i de săvârşit. C u adevărat, cuvântul c u putere
La un veac d u p ă Sfântul Ignatie, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul (
duhovnicească despre împlinirea poruncilor Evangheliei este n u m a i al
t l 9 6 0 ) , c u n o s c â n d cât de v ă t ă m ă t o a r e este împuţinarea c u sufletul
Ştiuţilor. ('unoseând netrebnicia noastră, nu este lucru cuviincios a îndrăzni
descris care sunt pricinile acestei stări sufleteşti:
i f m a 111i n i cuvânt după mintea noastră greşelnică, ci se cade a pune înainte
cuvinle sfinte, care nu sunt plăsmuire şi roadă a părerii de sine şi lucrare a „Cercetând mai cu de-amănuntul, vom vedea că împuţinarea de s
slavei deşarte, ci prin lucrarea Preasfântului D u h au fost izvodite în inimile î n d o i a l a p e n t r u m â n t u i r e şi d e z n ă d ă j d u i r e a se i v e s c î n d e o s e b
! Huiţilor, I V aceea, îi rugăm pe iubiţii cititori să fie pogorâtori neputinţei n o a s t e , următoarele motive:
iar daci unele sau toate dintre cuvintele Sfinţilor ce îndrăznim să l e aşezăm 1. înainte d e toate şi d e cele m a i multe ori este lipsa de povăţi
mai jos l e vor fi cunoscute p e deplin, să fie îngăduitori, socotind c ă aceste duhovniceşti;
uvinle le a m adunat numai peulru folosul nostru, al ( d o i c u c sciiein. Atât 2. necunoştinţa Sfintelor Scripturi (din care n e c u n o ş t i n ţ a s e
ă l n e e s l e in putinţă, ş i noi, cumpănind î n noi înşine, nes.iiguirn s ă priceţ i o n i
părerile greşite şi înşelăciunea minţii);

JIÎIA..I..I I " ••'»•<

1
V « v i UuytU nutrii tlmnmh' i/c / 'i>,myjielir, d i n I.'IIUIIIMI.I Nlinli-i I iliiij'.lni, u i m i . .in-
 3. v ă t ă m a r e a Dreptei Credinţe (când facem prieteşug c u ereticii, cu le stăpâneşti cu cugetarea, iar p e cele mincinoase şi străine să le dz
masonii şi cu ateii c o m u n i ş t i ) ; parte şi să le lepezi, c a să n u rătăceşti. Căci să ştii că în zilele acestea
4. trândăvia d u h u l u i (adică părăsirea celor duhovniceşti c u nesimţire s-au făcut dascăli mincinoşi şi înşelători. Tot cel ce n u v e d e , dar se încv.
şi Iară nici o căinţă); să călăuzească p e alţii, e un înşelător şi duce pe cei ce-1 u r m e a z ă în prăj
5. nemărturisirea curată (când o facem d e mântuială, cu ascunzişuri pierzaniei, după cuvântul Domnului: «Orbul de v a călăuzi pe
şi dezvinovăţiri); a m â n d o i v o r cădea î n groapă» (Matei 15,14)"*.
6. împărtăşirea c u nevrednicie (când ştim că n u s u n t e m î n rânduială C u toate că Sfântul Simeon N o u l Teolog a trăit în v e a c u l al X-lea
şi ne apropiem cu obrăznicie, d e ochii oamenilor); de p e atunci deplângea lipsa adevăraţilor povăţuitori duhovniceşti.
7 . c â n d s u n t e m robiţi d e patima mândriei şi n u n e p l e c ă m deloc spre M a i apropiat vremurilor noastre, Sfântul Paisie Velicicovski (
vindecare; t l 7 9 4 ) îi s p u n e a aceste cuvinte m o n a h u l u i Visarion, c a r e îşi caut
8 . c â n d ne-am făcut vinovaţi şi a m căzut sub afurisenia arhiereului povăţuitor duhovnicesc nemincinos:
s a t i fi preotului şi n u c ă u t ă m dezlegare d e la cel p e care l-am scârbit; „Mântuirea sufletului, d e care m ă întrebi, întru alt fel mai cu lesni:
9. când a m făcut vreo nedreptate mare cu bună ştiinţă (prin furtişag sau n u se poate, fără numai prin povăţuitor adevărat şi duhovnicesc, c;
I u in clevetire, necăutând a repara greşeala şi împărtăşindu-ne neîmpăcaţi); însuşi să fie nevoindu-se a face toate poruncile lui Dumnezeu, după c u v
10. c â n d n e lăsăm robiţi d e întristare peste m ă s u r ă (această întristare Domnului ce zice că: «Cel ce va face ş i v a învăţa, acela m a r e se v a chi
liiiul însăşi deznădejdea); (Matei 5,19), căci c u m v a putea p e altul povăţui la calea mântuirii p e c.
11. c â n d , d i n m u l t a z a v i s t i e , h u l i m S f â n t a C r e d i n ţ ă , n u m e l e lui însuşi n u a umblat ; că să cuvine el m a i întâi, însuşi, împotriva tu
5

I )uinnczeu ori persoanele sfinţite; patimilor sufleteşti şi trupeşti până la sânge a sta şi cu ajutorul lui H r
12. c â n d n e b l e s t e m ă m p e noi înşine sau p e alţii, fără d e socoteală p e poftă şi pe m â n i e a le birui şi cuvântarea d e neînţelepţie şi mândrie,
(luauil în deşert n u m e l e D o m n u l u i şi necăutând v i n d e c a r e ) " . 3 smerita cugetare şi rugăciune a le vindeca. După aceea, iubirea de du
Du pă c u m ne arată Sfântul Ioan Iacob, lipsa povăţuitorilor duhovniceşti iubirea de slavă şi iubirea d e argint, cumplitele acestea năpârci ale în1
şi necu noştinţa Sfintelor Scripturi sunt pricinile de căpătâi care n e veştejesc lumi şi toate celelalte patimi a le s u p u n e sufletului şi, d u p ă acestea, cu (
viaţa lăuntrică prin împuţinarea cu sufletul, îndoiala pentru mântuire şi lui Hristos a străluci unul ca acela cu darurile Duhului, după cea zis
Icznădăjduire. Domnul: «Aşa să l u m i n e z e l u m i n a voastră înaintea oamenilor, p e n t
1 \ Mit ru a înţelege mai bine ce înţeleg Sfinţii Părinţi prin „povăţuitor duhov- să vază lucrurile cele b u n e » şi celelalte (Mutei 5,17), la unul ca acesta
iicc.sc", lăsăm loc aici sfătuirii Sfântului Simeon Noul Teolog ( 9 4 9 - t l 0 2 2 ) : povăţuitor. Şi cel c e se învaţă d e la dânsul, prin înseşi lucrurile poate
„ I )e voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi cu vieţuirea evanghelică, învăţa, fără de înşelare, toate poruncile lui Hristos şi toate faptele b u n
II n 11 le Ilai în seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş, ca n u cumva, în care toate acestea văzându-le şi auzindu-le cel ce se învaţă d e la el şi p
OC de petrecerea evanghelică să o înveţi pe cea drăcească. Fiindcă învăţăturile lui povăţuire înainte a spori şi mântuire a afla
Hine sunt d e la învăţători buni; iar cele rele d e la cei răi. Căci, desigur, din î n acest fel s-ar fi căzut nouă, frate, a ne afla nouă povăţuitor. C:
;cminţe rele ies roade rele. înduplecă pe D u m n e z e u c u rugăciuni şi cu vremii noastre acesteia de acum, prin care primejdie, purtătorii de D u m n
actinii,ea să-ţi trimită un călăuzitor nepătimaş şi sfânt. D a r cercetează şi tu Părinţii noştri, prin Duhul mai înainte văzând-o, din multă jale, ca fiilo
lumnezeieştile Scripturi şi mai ales scrierile cu învăţături despre lucrare spre a noastră întărire, întru sfintele lor scrieri, toate ni le-au arătat nou
ilo Ştiuţilor Părinţi, ca punândtt-lo alăturea d e cele învăţate şi făptuite de zice dumnezeiescul Simeon N o u l Bogoslov: cu adevărat sunt [povăţu
nvăţălorul şi inainleslălălorul Iau, să le poţi vedea şi înţelege pe acestea ca duhovniceşti] care bine ştiu a paşte şi a tămădui sufletele cele cuvântat»
1

nlr 0 oglindă; şi pe cele ce conglăsuiese cu Seriplurile să le iei in inimă şi sa

1
t-ilocalict românească, vel. 6, Suta iuiâi a capetelor teologice ţi practici, capa tala
'.tiUptul Ioan laeob Hoi^vltui, J Hn ItrihQH cSHt ed Guid.leu, Uţiiţuera, 1996,
1
ed. U'.Miti >!•:, i t i h ' H N - , 1 1 , I'»'"/, ro 30 u
I§.

( .1 postiri şi privegheri şi c h i p u l b u n e i cucernicii, mulţi poate loruşi mai mulţi sunt cei care acum se chinuiesc î n focul iadului şi care, dac
I > i«• I ăcâ ndu-şi sau şi c u fapta câştigându-şi şi de a grăi din pântece m u l t e citit cărţi de suflet folositoare, s-ar fi pocăit şi s-ar fi întors l a Domnul şi
şi i u cuvinte a învăţa, c u lesnire p o t prea mulţi; dar, cei ce prin smerita s-ar fi învrednicit d e veşnicele bucurii ale Raiului. Dumnezeu n e atr«
ci igeţare şi prin plânsul cel de-a pururea şi lacrimi a-şi tăia patimile şi cele Sine cu înspăimântări şi binefaceri, cu pilda vieţii Lui şi c u cărţile legii î
uni mari fapte b u n e a-şi câştiga, foarte puţini se află. Şi spre mai întărirea Dar ce pot folosi toate acestea, dacă tu n u te gândeşti niciodată să le de:
i n vani ului său, Sfântul S i m e o n aducea p e cei mai de demult din Sfinţii să le citeşti? Ce foloseşte unui corăbier harta nautică, dacă o ţine întotde
Tai iuţi şi grăieşte aşa: z i c dumnezeieştii noştri Părinţi: c ă vrând c i n e v a făcută sul? Ce foloseşte busola, de o vor ţine corăbierii totdeauna ascur
pali mi le a-şi tăia, prin plâns le taie pe ele şi vrând fapte b u n e a-şi câştiga, în continuare, vom aşeza câteva fragmente din testamentul duhovn
I II iu | 'lăns le câştigă p e ele. Arătat, dar, este, că monahul cel ce nu în toate al Sfântului Ignatie Briancianinov: „îndatorirea de c ă p ă t â i pentr
/ilele plânge, nici patimile n u poate a şi le tăia, nici fapte b u n e a isprăvi, începător este d e a studia Evangheliile şi întreg Noul Testament. Evan
9
c

aşijilerea, că nici darurilor părtaş cândva poate fi. Drept aceea, şi c e l m a i poate fi numit, dealtfel, întreg Noul Testament, pentru că acesta n u co:
ci i apropiere de noi, purtătorul de D u m n e z e u Părintele nostru Nil Sorski, altceva decât învăţătura evanghelică. Aşadar, începătorul v a studia mai
lumina Rusiei, toate acestea c u multă luare aminte întru dumnezeieştile de toate poruncile Domnului din Evangheliile de la Matei şi L u c a Stud
Scripturi seama luând şi ticăloşia vremilor acestora şi a oamenilor acestora şi punerea în practică a acestor două Evanghelii vor face mult mai uşi
* l e . n i un grijirea văzând, întru a sa carte la înaintecuvântare, sfătuieşte p e înţeles alte scrieri ale Noului Testament. La citirea Evangheliilor mai tre
j ă v I I i I ori, aşa grăind: Se cuvine c u prea multă osteneală a căuta povăţuitor adăugată citirea tâlcuirii p e care le-o face fericitul Teofilact al Bulgi
neuişelal, iar neaflându-se u n u l ca acesta, ne-au poruncit n o u ă Sfinţii Lectura acestei tâlcuiri este de neapărată trebuinţă, ea permiţând înţeleg
1 '.u uiţi, din Dumnezeieştile Scripturi şi din învăţăturile purtătorilor d e corectă a Evangheliei şi, în consecinţă, punerea minuţioasă a ei în pra(
I »i i n 11 ie/ru I 'ărinţi a ne învăţa, ascultând pe însuşi Domnul grăind: «Cercaţi Pe de altă parte, canoanele Bisericii cer ca Scriptura să fie interpreta
Seri pturile şi întru dânsele veţi afla viaţă veşnică» (Ioan 5,39). D e aici, dar, acord cu comentariile patristice şi n u în m o d arbitrar. Lăsându-ne călă
acum frate ne este nouă cea de p e urmă nevoie, ca întru dumnezeieştile şi în înţelegerea Evangheliei d e explicaţiile acestui Sfânt Părinte, ale c
| >$ 11111e.şl i le Scripturi c u multă întristare şi cu multe lacrimi ziua şi noaptea tâlcuiri sunt primite şi întrebuinţate de Biserică, noi vom rămâne credin
a ne i n vă ţa, şi cu cei de un gând părinţi bătrâni şi râvnitori şi a ne povăţui la tradiţiei bisericeşti" . 10

poruncile lui Dumnezeu şi la lucrarea Sfinţilor Părinţilor noştri; şi aşa, c u

nula lui I Irislos şi cu a noastră nevoinţă putem mântuire a afla" . 6
7
S f â n t u l C a l i n i e d e la Cernica, Despre piedicile mântuirii omului: slăbirea şi împuţi
Iar Staulul Calinie d e la Cernica (1787~tl866) sfătuia în acest fel: „Tu, credinţei, î n v o i . Un sfânt printre oameni, s u b îngrijirea e p i s c o p u l u i G h e r a s i m Cristei
hale, la ceea cc-ţi spun. Ajută-te cu citirea cărţilor folositoare de suflet şi fără Episcopiei Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea, 1996, pp. 62-63.

• i I C I geamă, vei vedea o schimbare în sufletul tău. Agoniseşte-ţi astfel d e Opera Sfântului Ignatie Briancianinov este publicată î n limba rusă în 6 v o l u m e : i
8

i ăi ţi lolosiloare,mai ales cele scrise de oamenii virtuoşi c u m sunt: Mărturisirea II şi III s u b n u m e l e d e Experienţe ascetice, voi. I V - Propovedanii ascetice şi scrisori către m

oihnlmii, l'nlcuirilc celor patru Evanghelii, a epistolelor lui Pavel şi a Epistolelor voi. V - Prinos monahismului contemporan şi vol.VI - Patericon. Testamentul duhovnice
Sfântului Ignatie este cuprins în cel de-al V-lea v o l u m al operei sale. Testamentul s ă u
,.e/'«>////((•;;// de leofilact al Bulgariei şi altele, din care poţi înţelege tainele
V ) , o lucrare d e o însemnătate capitală, a fost tradusă parţial în limba franceză, iar din frar
i i e i 11 n ţi 'i i K tasl re, cele de care are nevoie fiecare creştin, virtuţile care-1 apropie
s-a tradus în r o m â n e ş t e d e către ÎPS Andrei al Alba-Iuliei. O ediţie integrală c u o tradi
pe oui «le I )iunnezeu, relele care-1 învrăjbesc cu El şi multe altele în legătură
completă a întregii opere a Sfântului Ignatie Briancianinov este în curs d e realizare la e d
• ii mântuirea ta. I,a alegerea cărţilor sfătuieşte-te totdeauna c u duhovnicul
Sophiu, prin strădani.! traducătorilor Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas.
lan, acesl lucru liiiul de trebuinţă. Noi acum cinstim mulţi Sfinţi, care şi-au
H 'iiviosul S e r a f i m Kose s p u n e c i „în secolul misirii XX, .il.il d e slab d u h o v n i c
începui caisa sfinţeniei in urma citirii vreunei cărţi desullet folositoare, dar
toţi N u u l e n i " i n e e p . i l o i [•>" (()/»»/ ilin t/pfftstâ / 'lloculkl ;•'/ QftQiki&fii M 'ti, iu Aulohiny
unui N/.nc/, r<l I lei-tir;. S i b i u , P>%, p I I )
' \ M/.I I UVlmuM /'i// i c . / . ' / / ( Nnniij, <ln|>.t m.u m a i IfiullVI 154'dlll l'.il >IIOI<M.I M,u i.i'.lit 11
 „ P r i m e j d i a ce-1 p a ş t e p e c e l c e n e g l i j e a z ă î m p l i n i r e a p o r u n c i l o r „Cel care şi-a întemeiat viaţa pe cercetarea Evangheliei ş i pe împliniri
.11 ij'heliei este de a ajunge la sterpiciune duhovnicească, la îndepărtare poruncilor evanghelice, şi-a întemeiat-o pe o stâncă nezdruncinată. Orica
I Mmmezeu, l a pierzanie. într-adevăr, D o m n u l a zis: «fără d e M i n e n u ar fi condiţiile în care l-au plasat împrejurările vieţii, el n u - ş i împuţinea;
Itţ) face n i m i c . D a c ă c i n e v a n u r ă m â n e î n M i n e , s e a r u n c ă afară ca o lupta duhovnicească. El este neîncetat în lucrare, luptă şi înaintează mere
.uliţă şi s e u s u c ă ; ş i o a d u n ă şi o aruncă î n f o c şi a r d e . . . R ă m â n e ţ i î n chiar dacă lucrarea sa, lupta şi sporirea sa, rămân n e c u n o s c u t e şi neînţele:
iii < \ I M e a » (Ioan 15,5-6,9-10). « N u oricine î m i zice: D o a m n e , D o a m n e , de către ceilalţi! Nici o încercare şi nici o ispită care-1 a s a l t e a z ă nu-1 p*
Intra în î m p ă r ă ţ i a Cerurilor, c i cel care face v o i a Tatălui M e u C e l u i întoarce din drum. D o m n u l a zis: «oricine aude aceste c u v i n t e ale M e
i i V I uri. M u l ţ i î m i vor zice î n z i u a aceea: D o a m n e , D o a m n e au n u î n şi l e î n d e p l i n e ş t e , a s e m ă n a - s e - v a b ă r b a t u l u i î n ţ e l e p t c a r e a clădit ca;
mele T ă u a m proorocit ş i n u î n n u m e l e T ă u am scos d e m o n i şi n u î n l u i p e stâncă. Ş i a căzut ploaia, au v e n i t râurile m a r i , au s u f l a t vânturi
mele T ă u m i n u n i m u l t e am făcut? Ş i atunci voi mărturisi lor: niciodată şi au b ă t u t î n casa a c e e a , dar e a n - a căzut, f i i n d c ă e r a î n t e m e i a t ă j
v j i u c u n o s c u t p e v o i . D e p ă r t a ţ i - v ă d e l a M i n e c e i care l u c r a ţ i stâncă» (Matei 7, 24-25). Aici maniera d e a trăi şi dispoziţiile sufleteş
idelegea» (Matei 7, 21-23). C e l Care n e dăruieşte smerenia, Cel C a r e sunt asemănate c u o casă; această casă primeşte o extraordinară stabilita
.i învăţat şi care este m o d e l u l , D o m n u l nostru Iisus Hristos, a n u m i t prin puterea dumnezeiască nemărginită, pe care o au cuvintele lui Hristo
u l e i e , puternicele şi dumnezeieştile Sale porunci « m i c i » (Matei 5, 19), Nici o metodă şi nici o tehnică nu-i pot da sufletului puterea, aşa c u m i-
s e n s u l c ă este foarte simplă f o r m a sub care sunt exprimate, p e r m i ţ â n d d a u împlinirea poruncilor lui Hristos; puterea lui Hristos c a r e lucrează \
i .u i u <>iii s ă se apropie d e ele şi să le înţeleagă, chiar şi celui mai puţin poruncile Sale îi d ă singură această tărie. D o m n u l a m a i s p u s : «oricir
II e. 11 Dar, în acelaşi timp, D o m n u l adaugă că acela care va călca în m o d aude aceste cuvinte ale M e l e şi n u le îndeplineşte, asemăna-se-v
iislicul .şi constant o singură p o r u n c ă , « m i c s e v a c h e m a î n î m p ă r ă ţ i a b ă r b a t u l u i n e c h i b z u i t , care şi-a clădit casa p e n i s i p . Ş i a c ă z u t p l o a i a i
I urilor» (Maici 5,19), sau, d u p ă învăţătura Sfinţilor Părinţi, v a fi lipsit au v e n i t râurile m a r i si a u s u f l a t v â n t u r i l e si a u i z b i t c a s a aceea, s i
împărăţia Cerurilor şi aruncat î n focul g h e e n e i " . 11
căzut. Ş i căderea ei a fost mare» (Matei 7,26-27). Cade uşor î n ruină viat
„I hunuezeu a rânduit c a noi, creştinii ortodocşi, să fim judecaţi d u p ă în aparenţă b u n ă , a celor care şi-o întemeiază î n î n t r e g i m e p e asce2
luncile I{vangheliei şi d e această judecată d e p i n d e destinul n o s t r u trupească sau p e u n însemnat n u m ă r d e acte de nevoinţă, uneori g r e l e :
SI1H'" '. L
r e m a r c a b i l e , d a r c a r e n u a u suficientă grijă la î m p l i n i r e a poruncile
„ S a lini c u toată grija, fraţilor, î n împlinirea poruncilor Evangheliei, evanghelice" . 15

i şi 11 n c ă m I vine moartea. într-un m o m e n t p u t e m fi chemaţi la j u d e c a t ă ,

„Dacă te vei renega p e tine însuţi şi vei renunţa constant la proprii]
m e i c a n i l n e aşteptăm mai puţin. Fericiţi cei ce sunt pregătiţi p e n t r u
tale raţionamente, la voia ta proprie, la propria ta dreptate, sau - ceea c
c e r e a i u veşnicie printr-o viaţă conformă c u Evanghelia. Vai d e cei c e
înseamnă acelaşi lucru - la raţiunea, la voia şi la dreptatea firii noastre căzuţi
I ui nepăsare, care sunt neatenţi, care-şi fac voia lor, care se încred î n
cu scopul de a înrădăcina în tine înţelepciunea, voia şi dreptatea divină p
n i e a li >r! V a i de cei ce n-au rupt toate legăturile c u satana! Vai de cei c e
care D u m n e z e u însuşi n e învaţă î n sfânta Sa Evanghelie, firea căzută v
i u m i r a i i n legătură c u D u m n e z e u ! Şi m a i rău d e cei c e a u intrat î n
declanşa în tine u n război înverşunat împotriva Evangheliei şi împotriv
•asia L E G Ă T U R A şi apoi au r u p t - o ! " . 13

lui Dumnezeu. Spiritele căzute vor veni în ajutorul naturii c ă z u t e " . 16

„ A i l e v a r a l u i creştinism şi adevăratul m o n a h i s m constă în împlinirea

„Cercetând Evanghelia, străduindu-te să-i aplici învăţăturile în fapti
'i H I icili >r Evangheliei. Acolo u n d e acestea n u sunt îndeplinite, n u există
în cuvânt şi în g â n d , vei fi următor al voii D o m n u l u i şi al tradiţiei ascetic
i ' r e ş l i n i s n i , nici monahism, oricare ar fi aparenţele e x t e r i o a r e " . 14

şi morale a Bisericii Ortodoxe. î n puţină v r e m e Evanghelia te va face s

treci de la pruncia spirituală la maturitatea duhovnicească în Hristos, ;
11
ii.i.i,cap i, |.p ii 12,
I I - I . I . cap I I , i' 13
" IIM.I , | I I |' I I •
' • iln.l cm. I V . u i . I B l i .
vei deveni acel bărbat fericit , pe care-1 cântă inspirat Proorocul: «care n-a
17
Cuviosul Siluan Amonitul (1866-t1938) - u n Sfânt c a r e s-a tăini
umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a şezut; ci în sine în veacul al XX-lea - , ne-a lăsat între scrierile sale şi o m i n u n a t ă sie
I egea D o m n u l u i e voia lui şi la Legea Lui v a cugeta ziua şi noaptea. Ş i v a pentru împlinirea poruncilor:
II ca un p o m răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va d a l a vremea „întotdeauna trebuie să cerem d e la D o m n u l p a c e a sufletului,
|| şi frunza l u i n u v a cădea; toate câte v a face vor spori» (Psalm 1, 2 - 3 ) " . 18
împlinim mai uşor poruncile D o m n u l u i , fiindcă D o m n u l iubeşte pe c
Iată ce scria Cuviosul Serafim Rose ( 1 9 3 4 - t l 9 8 2 ) , în a n u l 1976, în se străduiesc să împlinească voia L u i şi astfel ei află m a r e odihnă :
încheierea cuvântului său introductiv la Viaţa Sfântului Paisie de la Neamţ: Dumnezeu.
„Timpul nostru cheamă mai presus de orice la osteneli smerite şi tăcute, cu Cel ce împlineşte voia lui D u m n e z e u e mulţumit d e toate, chiar
i II I» i re ş i simpatie pentru ceilalţi nevoitori pe calea vieţii spirituale ortodoxe e sărac, bolnav s a u se chinuie, pentru c ă îl înveseleşte h a r u l D o m n
•i Q a d â n c ă h o t ă r â r e c e n u s e d e s c u r a j e a z ă d i n p r i c i n a a t m o s f e r e i Dar cel nemulţumit de soarta lui, care m u r m u r ă pentru boala lui sau pe
nelavorabile. Noi, creştinii vremurilor de p e urmă, m a i s u n t e m chemaţi cel ce 1-a supărat, acela e bine să ştie c ă în el se află u n d u h d e m â r
l i lucrăm c u stăruinţă asupra noastră înşine, să f i m ascultători faţă d e care a luat d e la el mulţumirea faţă d e D u m n e z e u .
I >ăi iuţii ş i autorităţile duhovniceşti, să d u c e m o viaţă cuviincioasă cu cel Chiar dacă e aşa, n u te mâhni, ci străduieşte-te cu tărie să ai nade
puţin un m i n i m u m d e disciplină spirituală şi c u o lectură regulată a în D u m n e z e u şi cere de la El d u h smerit; şi atunci când v i n e la tine, sm
1111 «t.iturii spirituale ortodoxe pe care Cuviosul Paisie a transmis-o timpului Duhul lui D u m n e z e u , îl vei iubi şi-ţi vei găsi odihna, chiar dacă vei i
i ii iii i u , s ă v e g h e m asupra păcatelor şi căderilor noastre şi să nu-i j u d e c ă m întristări.
pe ceilalţi. Dacă facem aceasta, chiar şi în vremurile noastre teribile, p u t e m Sufletul care are smerenie îşi aduce aminte întotdeauna d e D u m n t
a v e a nădejde - cu mila lui D u m n e z e u - de mântuire a sufletelor noastre. şi gândeşte aşa: «Dumnezeu m-a făcut, a pătimit pentru mine, î m i i
I 'i t a l e că principala funcţie a Vieţii Cuviosului Paisie pentru noi astăzi este păcatele şi m ă mângâie, m ă hrăneşte şi poartă grijă de m i n e . D e c e s£
aceea d e a n e da curajul d e a îndura înfricoşătorul climat antispiritual al fac, atunci, griji sau de ce să m ă tem, chiar dacă m-ar ameninţa moartea?
timpului nostru; fiindcă, aşa c u m ne-a avertizat Mântuitorul nostru, chiar Sfântul Porfirie (1906-tl991), îndeobşte numit „Bunicuţul", ne mân;
si n i vremurile d e p e u r m ă , c â n d « i u b i r e a m u l t o r a s e v a răci», «cel ce v a cu aceste cuvinte pline de căldură: „De Hristos trebuie să n e apropien
răbda până l a sfârşit s e v a m â n t u i » (Matei 24,12-13)" . 19

de teama că n u ştim ce v a fi d u p ă ce v o m muri. Lui Hristos trebuie

liil pentru vremurile pe care le trăim, Cuviosul Paisie Aghioritul (1924¬ deschidem inimile noastre şi, aşa c u m tragem perdeaua, lăsând soarel
11 194), un Sfânt al zilelor noastre, ne îmbărbătează cu aceste minunate cuvinte:
1
intre în casă, trebuie să-L lăsăm şi p e Hristos să vină la noi şi să-L iubin
„Mulţi Sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască!" 20
iubire adevărată. î n felul acesta n e p u t e m apropia cel m a i bine d e E l "
„Cel ce are p o r u n c i l e M e l e şi l e p ă z e ş t e , acela este care M ă i u b e
'•' In tâlcuirea Psalmului 1, S f â n t u l Vasile c e l M a r e s p u n e a : „ U n a este f a p t a b u n ă a iar cel ce M ă i u b e ş t e p e M i n e v a f i i u b i t de Tatăl M e u şi-1 v o i i u b i şi
nlib.iliilui şi a f e m e i i , d e o a r e c e şi alcătuirea l o r este d e a c e e a ş i v r e d n i c i e , p r e c u m şi şi M ă v o i arăta l u i " (Ioan 14, 21).
i kiplftta asemenea p e n t r u a m â n d o i " . I a r C u v i o a s a D o m n i n a n e î n v a ţ ă : „ F a p t a b u n ă n u
i e i lei uebeşte î n b ă r b ă t e a s c ă şi f e m e i a s c ă , n i c i î n ţ e l e p c i u n e a n u s e î m p a r t e î n d o u ă , f ă r ă
i •••m.in.ire una c u alta; c ă c i d e o s e b i r e a stă î n t r u p u r i , n u î n suflete. î n t r u I i s u s H r i s t o s ,
lupa diiinnezeie!;eiil A p o s t o l , n u e s t e b ă r b a t şi f e m e i e (Galateni 3 , 28)" - ci. Matericul,
-,l Anastasia, [9ţB, p p . 5 , 2 2 1 .
"' Sfântul Ignatie Briancianinov, l'tiraminu-ilc Ospăţului, cap; HI, p. 15.
•"' '/«i// din spatele Pilocaltsi ţi ortodocţîi de azi, in Autobi&gniftn uimi stareţ, ed. I Visis, •' ( ' I I v i n i , u i I li I u . i n A l h n n i l t i ! , tul ie nulul ih'/.iiîidejilii imlnl y.inciniit'i, n i , I l e i s i ' . . Sil

obiu, 199$, p p In 17 mii r '"i

"'1 u v i o M i l l'.ii'ile Af',li«i> ilul, ( 1/ , / i / / r i , 1 ii i/I ii;.;< i-./c pi •nli n >'inul i nij; n<m,' 'h liiiul U i * I» • — — —
 24
25

Viaţa şi opera Sfântului Teofilact D u p ă mai bine de un secol de la creştinarea sa, timp în care a cunoscut
însemnate frământări bisericeşti, Bulgaria avea d e la anul 982, atât capitala,
Sfinţii Părinţi ai Bisericii a u simţit atât de m u l t nevoia neîncetatei citiri cât şi arhiepiscopia în oraşul Ohrida. î n istoria bisericească a românilor,
şi studieri a Sfintei Scripturi, încât tot timpul cât au trăit n-au încetat să-i arhiepiscopia de Ohrida are însemnătate, deoarece, în acea vreme şi vlahii
p o v ă ţ u i a s c ă p e creştinii d i n v r e m e a lor la citirea c u luare a m i n t e a din sudul Dunării s-au aflat sub oblăduirea duhovnicească a arhiepis­
Cuvântului lui Dumnezeu. încă şi p â n ă astăzi, prin scrierile lor nemuritoare copului de O h r i d a . Chiar şi după destrămarea regatului bulgar (1019¬
24

n e î n d e a m n ă p e noi, care trăim acum, să facem acelaşi lucru de suflet 1020) de către împăratul Vasile al ITlea al Bizanţului, această arhiepiscopie
folositor. Neîndoielnic este că s-ar putea alcătui o carte întreagă c u astfel îşi păstrează autocefalia, având 31 de episcopii s u f r a g a n e ; de acum însă
25

de îndemnuri, d a r socotim că cele ce au fost aşezate p â n ă aici n e s u n t scaunul arhiepiscopiei va fi ocupat c u predilecţie de ierarhi greci, iar unul
îndestulătoare. Sfinţii Părinţi cunoşteau din propria lor e x p e r i e n ţ ă că dintre aceştia a fost şi Sfântul Teofilact.
folosul citirii şi studierii Sfintei Scripturi este nemărginit şi din această Născut pe la mijlocul veacului al Xl-lea, la Euripos (azi Calcis, în insula
pricină, lipsa acestei strădanii o socoteau o imensă p a g u b ă duhovnicească. Eubeea din Marea Egee), Teofilact era de n e a m grec şi făcea parte din
Tâlcuirile Sfintei Scripturi făcute d e către Sfinţii Părinţi se constituie familia Hefaistos . Familia sa era una înstărită, iar dintre fraţii săi ne este
26

într-un adevărat tezaur duhovnicesc al Bisericii. Până în zilele noastre, cunoscut d u p ă n u m e doar Dimitrie, care era cleric la Biserica Sfânta Sofia
aceste nestemate de gând lucrător au fost adunate şi dăruite credincioşilor, din Constantinopol. Tânărul Teofilact şi-a făcut studiile la Universitatea
istoria literaturii creştine menţionând mulţi scriitori prin care s-a mijlocit
împărtăşirea tâlcuirilor patristice.
24
De asemenea, M. Gyoni a arătat cu argumente convingătoare că în acea perioadă
ţinutul Timişului, cu centrul la Jupa, lângă Caransebeş, vechiul Tibiscum, ţinea de
încă din secolul al Vl-lea, au apărut în Biserică, în loc de îndrumători şi
arhiepiscopia de Ohrida (vezi M. Gyoni, L'Eglise orientale dans la Hongrie du XI"" siecle, în
tâlcuitori originali ai Sfintei Scripturi, adunători şi culegători de tâlcuiri ale
Revue d'histoire comparee, 1947, tom V, nr. 3, pp. 42-49). Pentru legăturile bisericeşti ale
interpreţilor m a i d e seamă, care au strălucit mai înainte de ei. Astfel de
românilor cu arhiepiscopia de Ohrida, vezi: Atanasie Mironescu, în precuvântarea la Cele
culegeri au fost redactate de diferiţi bărbaţi ai Bisericii, atât la Vechiul
patrusprezece trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel, Bucureşti, 1904-1906, tom I, pp. XVI-XIX;
Testament cât şi la cel Nou. Unii dintre aceşti culegători, după c u m mărturisesc
dar şi studiul lui Tit Simedrea: Unde şi când a luat fiinţă legenda despre atârnarea canonică a
ei înşişi, sunt Sfântul E c u m e n i u din Trica Tesaliei (sec. X ) , Sfântul Teofilact,
scaunelor mitropolitane din Ţara Românească şi din Moldova de Arhiepiscopia de Ohrida? (note pe
Arhiepiscopul Ohridei şi Bulgariei (sec. XI-XII) şi Cuviosul Eutimie Z i g a b e n 23

marginea unei interpolări), în rev. Biserica Ortodoxă Română, 1967, nr. 9-10, pp. 975-1003.
(sec. XI-XII). Toţi trei a u c o m p u s comentarii la Noul Testament, d a r aceste
25
După ce împăratul Vasile II a anexat Bulgaria imperiului bizantin, le-a îngăduit
comentarii sunt culese m a i ales din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, care
bulgarilor să păstreze o parte din instituţiile naţionale la care ţineau. Principala instituţie
au trăit mai înainte de ei şi mai ales din scrierile Sfântului Ioan Hrisostom.
era Biserica lor. Astfel, împăratul a declarat arhiepiscopia Ohridei autocefală (înlocuind
C u toate că aceşti scriitori postpatristici sunt culegători, totuşi/în multe locuri,
astfel Patriarhia bulgară din timpul independenţei), devenind astfel independentă de
c u darul lui D u m n e z e u , şi-au exprimat şi părerile proprii, păreri izvorâte
Patriarhia Constantinopolului. Sub jurisdicţia arhiepiscopiei Ohridei au intrat toate
din înţelepciunea dăruită d e împlinirea poruncilor evanghelice. Lucrarea
episcopatele care în veacul al X-lea aparţinuseră statului bulgar. Acestea acopereau o
lor s-a dovedit (din experienţă) de foarte mare folos, pentru că, în loc d e
zonă întinsă în Macedonia, Albania, Serbia şi nordul Greciei, ca şi centrul şi nordul
opere fn volume întregi, se găseşte la îndemână o prescurtare a lor, conţinând
Bulgariei. Arhiepiscopul urma să fie numit de către împărat şi hirotonit de către episcopii
în adevăr tot ceea ce contribuie la o cât mai exactă înţelegere a Noului
care îi erau sufragani viitorului arhiepiscop (D. Obolensky, S a Byzantine Portraits,
Testament. Şi, p e drept cuvânt, în lucrările acestora vorbesc în primul rând
Clarendon Press, Oxford, 1988, p. 40).
cei mai autorizaţi şi mai străluciţi dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii, pentru că 26
în cadrul referinţelor legate de biografia Sfântului Teofilact, am ţinut seamă de
aceste lucrări sunt extrase din operele lor.
numeroase articole şi studii publicate la noi sau în străinătate. Deoarece unii dintre cititori
pot fi interesaţi de bibliografia legată de opera şi activitatea Sfântului Teofilact, am aşezat
A fost publicat în limba română Comentariul Sfintei Evanghelii de la Matei de Eutimie
23

în notele de subsol câteva referinţe bibliografice care se pot constitui într-o minimă
Zigaben, Mănăstirea Cozia, 1931, voi. 1-2.
documentaţie primară.
 27
26

din Bizanţ, reorganizată în anul 1045 de împăratul Constantin M o n o m a h u l pedagogie, menit să-1 î n d r u m e la o viaţă aleasă şi să-1 pregătească p e n t r u
(1042-1055). Aici a studiat c u renumitul filosof neoplatonic Mihail Psellos, d o m n i e p e tânărul p r i n c i p e . 31

c u care mai apoi a păstrat legături de prietenie. D u p ă ce şi-a desăvârşit Acest scurt tratat despre educaţia prinţilor este alcătuit din două părţi şi
studiile d u p ă „programa" obişnuită pe atunci (enkiklios paideia), întrucât a fost citit d e Sfântul Teofilact înaintea lui Constantin şi a mamei sale, M ă r i a
era un student strălucit, dar şi primind de la D u m n e z e u darul cuvântului, Partea întâi îl prezintă pe tânărul nobil şi pe părinţii săi, iar cea de a doua
Sfântul Teofilact a devenit mai-marele retorilor, adică profesor de retorică conţine sfătuirile propriu-zise date prinţului, pentru o înţeleaptă şi virtuoasă
(maistor ton rhetoron) în cadrul şcolii patriarhale , iar mai apoi m o n a h şi
27
cârmuire a imperiului. î n p r i m a parte sunt elogiaţi părinţii şi înaintaşii
arhidiacon al Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, fiind hirotonit chiar prinţului: bunicul tânărului Constantin, împăratul Constantin X Ducas (1059¬
în Marea Biserică Patriarhală. 1067), la fel ca şi fiul său Mihail, care aveau mare dragoste atât pentru literatură,
Ca şi dascăl, printre numeroşii săi elevi, care mai apoi au devenit clerici, cât şi pentru Sfintele Scripturi şi mvăţăturile Părinţilor . Dar basilisa Măria,
32

demnitari ai curţii, ofiţeri, judecători sau m e d i c i , Teofilact 1-a a v u t ca m a m ă lui Constantin, i-a întrecut p e aceştia în râvna pentru cele dumnezeieşti,
învăţăcel (1084-1085) şi p e Constantin Porfirogenetul, fiul împăratului deoarece, din dragoste pentru Hristos şi n u pentru alte pricini sau siliri, a
Mihail V I I D u c a s (1071-1078) şi al soţiei georgiene a acestuia, M ă r i a de
28 lăsat lumea şi slava ei trecătoare şi a intrat ca vieţuitoare în Mănăstirea Sfântului
Alania . Constantin Ducas (supranumit şi Porfirogenetul) a fost desemnat
29 Gheorghe de Manganes, unde mai apoi a fost aleasă egumenă. î n învăţătura
succesor la tron încă de mic copil, iar d u p ă întronarea lui Alexios I C o m n e n
(1081-1118), prerogativele sale au fost confirmate prin logodirea sa cu A n a 3 1
învUţătura împărătească a fost publicată şi de P. Gautier în Theophylacte d'Achrida,
Comnena, fiica lui Alexios, p e când aceasta avea doar 4 ani. Constantin a Discours, Traites, Poesies (Corpus Fontium Historiae Bizantinae), Tesalonic, 1980, pp.
murit însă d e tânăr (1074-tcca.l094). 177-211. Studii despre această lucrare vezi şi la: K. Praechter, Antike Quellen des
Sfântul Teofilact s-a distins printr-o profundă cunoaştere a Sfintelor Tfieophylaktos von Bulgarien, în rev. Byzantinische Zeitschrift, tom. 1,1892, pp. 399-414; B.
Scripturi, a scrierilor Sfinţilor Părinţi, dar şi a literaturii şi filosofiei greceşti Leib, La „Paideia basilike" de Theophylacte d'Achrida et sa contribution a l'histoire de la fin du
şi latine şi din această pricină împăratul Mihail VII D u c a s 1-a însărcinat a XI' sicle, în Revue de Etudes Byzantines, tom. 11,1953, pp. 197-204; W. Blum, Byzantinische
fi dascăl al tânărului prinţ Constantin Porfirogenetul, care p e atunci n u Furstenspiegel, Stuttgart, 1981, pp. 43-46.
avea decât 10 ani. Pentru Constantin, Sfântul Teofilact a scris p e la anii învăţătura împărătească a Sfântului Teofilact a avut şi la noi o influenţă durabilă din
1086-1087, învăţătura împărătească ( P G 126, col. 2 4 9 - 2 8 6 ) , de fapt un
30
epoca postbizantină, până în sec. al XVIH-lea Cercetătorii au demonstrat că această scriere
basilikos logos, ce era un scurt m a n u a l de educaţie moral-politică şi de a Sfântului Teofilact a fost folosită şi în sec. al XVI-lea în alcătuirea învăţăturilor lui Neagoe
Basarab către fiul său Teodosie (cf. Ştefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, ed. Hyperion,
27
Alegerea ca mai-mare al retorilor a Sfântului Teofilact, a adus multă bucurie şi Chişinău, 1991, p.134; vezi şi D. Russo, Studii istorice greco-române, tom. II, Bucureşti,
mulţumire sufletească părinţilor săi, după cum însuşi scrie în scrisoarea sa către Ioan 1939, pp. 533-534). în secolul al XVIII-lea, Sevastos Kymenites îi dedica lui Brâncoveanu
Ducas (cf. PG 126, col. 509). un elogiu, urmat apoi de traducerea învăţăturii împărăteşti a Sfântului Teofilact (ambele
28
împăraţii bizantini din vremea Sfântului Teofilact au fost: Constantin X Ducas sunt prezente şi în mss. 1805 şi 1816 din biblioteca mănăstirii athonite Vatopedu,
(1059-1067), Roman IV (1067-1071), Mihail VII Ducas (1071-1078), Nichifor III Botaniates manuscrise menţionate de Virgil Cândea în Mărturii româneşti peste hotare, voi. I, ed.
(1078-1081) şi Alexios I Comnen (1081-1118). Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 527; vezi şi ms. gr. 734 BAR, menţionat de C. Litzica în
29
Căsătoria lui Mihail VII Ducas cu prinţesa caucaziană Măria de Alania pare să fi Catalogul manuscriptelor greceşti, Bucureşti, 1909, p. 299. Mai multe despre elogiul lui
avut loc după ce Mihail a devenit împărat. Măria, fiica lui Bagrat al IV-lea, regele Georgiei Sevastos Kymenites dedicat lui Constantin Brâncoveanu, vezi la A. Camariano-Cioran,
(1027-1072), era o femeie de o rară frumuseţe. Ea a murit însă pe la 1090, ca monahie, Pareneses byzantines dans Ies pays roumains, în Etudes byzantines et post-byzantines, ţom. I,
când fiul ei, Constantin, abia trecuse de 15 ani (vezi şi M. Mullet, The „Disgrace" ofthe Ex- Bucureşti, 1979, p. 117-133.
Başilissa Măria, în rev. Bizantino-Slavica, tom. 45,1984, pp. 202-211). 3 2
După ce a fost uzurpat de către Nichifor Botaniates, Mihail Duca a fost silit să
30
în Patrolpgiae Graece cursus completus (ediţia J.P. Migne, voi. 1-161, Paris, 1857¬ intre în cinul monahal, însă acest lucru nu i-a displăcut deloc lui Mihail, care se pare că
1866), opera Sfântului Teofilact ocupă tomurile 123-126. mai apoi a devenit chiar episcop (cf. B. Leib, op. cit., pp. 198).
 29
28

Acest discurs oficial, ţinut d e Sfântul Teofilact în calitate de mai-mare al

împărătească Sfântul Teofilact îl îndeamnă pe prinţul Constantin să ia aminte
retorilor, p e lângă interesul său literar confirmă şi completează (pe o
la viaţa virtuoasă şi plină de milostivire pe care m a m a sa o avea încă dinainte
perioadă determinată a istoriei bizantine) informaţiile despre Alexiada,
de a depune voturile monahale, pe când era împărăteasă. Prin acestea va
scrierea istorică a Anei C o m n e n a . 37

putea Constantin înţelege adevărata măsură a jertfei duhovniceşti a m a m e i

între anii 1088-1090 (fără însă a se cunoaşte c u exactitate când a n u m e ) , 38

sale şi ascultându-i sfaturile sfinte, va primi ajutorul şi ocrotirea lui Dumnezeu.

Sfântul Teofilact a fost desemnat arhiepiscop de Ohrida (actualmente Ohrid,
In partea a doua, Sfântul Teofilact, folosindu-se de pilde biblice, istorice şi
în noul stat Macedonia), devenind păstorul duhovnicesc al slavilor şi vlahilor
literare îi arată lui Constantin care sunt modurile de a guverna un imperiu,
din această eparhie . Sfântul Teofilact s-a simţit împovărat de această nouă
39

iar apoi îl povăţuieşte la virtuţile şi însuşirile în care trebuie să se întărească ca

îndatorire, pe de o parte pentru marea responsabilitate ce o avea ca arhiepiscop,
viitor basileu: credinţa adevărată în Dumnezeu, dragostea şi mila faţă de
dar şi pentru faptul că numirea sa ca vlădică la Ohrida îl ţinea departe de
semeni, demnitatea, tăria dobândită prin biiuirea moliciunii şi trândăviei,
prietenia adevărată şi nefăţarnică, judecata fără părtinire şi cu milostivire, imperială. După abdicarea din anul 1078 a tatălui său, Mihail VII Ducas (1071-1078),
dragostea pentru studiu. De asemenea, tânărul Constantin este îndemnat să Constantin, care avea doar 4 ani, a devenit urmaşul legitim al tronului bizantin. Dar,
se ferească de însoţirea cu actorii sau comedianţii, dar şi să se împotrivească Nichifor III Botaniates (1078-1081) nu i-a recunoscut dreptul pe care Constantin îl putea
plăcerilor şi desfrânării prin orice mijloace, dar mai ales prin exerciţii fizice, pretinde în mod legitim. însă Comnenii, în timpul revoltei lor împotriva lui Botaniates,
care sunt de mare folos în această privinţă. In finalul acestei scrieri, Sfântul au fost constrânşi de cei din familia D u c a s să ia apărarea tânărului Constantin
Teofilact îi făgăduieşte lui Constantin că dacă va pune în practică cele ce i le-a Porfirogenetul. Comnenii i-au făgăduit mamei sale, Măria, că vor revendica drepturile
spus, îi va aduce mai apoi şi alte învăţături ziditoare de suflet . 33
lui Constantin, iar Alexios, după ce a devenit împărat, a împărţit puterea cu Constantin,
La îndemnul împărătesei Măria - care, ca o m a m ă sfântă purta de grijă logodindu-1 cu cea mai mare fiică a sa, Ana Comnena şi numindu-1 co-basileu. în ce o
atât pentru mântuirea sa, cât şi pentru cea a fiului său - , Sfântul Teofilact a priveşte pe Măria, mama lui Constantin, când s-a încredinţat că a asigurat soarta fiului
alcătuit Tâlcuirea celor patru Evanghelii (PG 123, col. 139-1341; 124, col. 9-318), său, s-a retras la mănăstire. Dizgraţia lui Constantin Porfirogenetul a survenit o dată cu
iar mai apoi a continuat cu Faptele Sfinţilor Apostoli (PG 125, col. 483-1132), naşterea lui Ioan, primul copil de parte bărbătească pe care 1-a avut împăratul Alexios.
Epistolele Sfântului Apostol Pavel (PG 124, col. 335-1358; 125, col. 9-404) şi Naşterea acestuia s-a petrecut pe la anul 1087, căci pe la 1086-1087 Sfântul Teofilact scria
Epistolele Soborniceşti (PG 125, col. 1131-1288; 126, col. 9-104). La acestea se învăţătura împărătească pentru Constantin, care era încă co-basileu, iar în 1088 în elogiul
adaugă şi lucrările exegetice la Cărţile Sfinţilor Prooroci Osea, Avacum, Iona, său (basilikos logos) îl pomeneşte deja pe pruncul imperial Ioan Comnen. Cu toate acestea,
Naum şi Miheia (PG 126, col. 563-1190) . Tot Sfântului Teofilact i se atribuie şi
34 se pare că logodna dintre Ana Comnena şi Constantin Porfirogenetul nu a fost ruptă.

o Tâlcuire a Psalmilor, care însă a rămas încă inedită . 35 Astfel se explică de ce Sfântul Teofilact nu-1 pomeneşte nici pe Constantin şi nici pe
mama sa, Măria, în elogiul pe care-1 face întregii familii imperiale în această scriere a sa
N e este, de asemenea, cunoscut că la 6 ianuarie 1088, Sfântul Teofilact,
(Cf. P. Gautier, Le discours de Theophylacte de Bulgaria a l'autocrator Alexis I" Comnene, în
ca u n u l care era mai-mare (adică maestru) al retorilor, înconjurat de câţiva
Revue de Etudes Byzantines, tom. 20,1962, p. 106).
învăţăcei ai săi, a ţinut u n c u v â n t de elogiu (basilikos logos) înaintea lui
Cf. P. Gautier, op. cit., p. 93; vezi şi Ernest Barker, Social and Political Vwught in
Alexios I C o m n e n u l şi a întregii curţi imperiale (PG 126, col. 287-306).
37
36

Byzantium from justinian I to the Last Paleologus, Clarendon Press, Oxford, 1957, pp. 146^
150; R. Anastasi, Sul Logos basilikos di Teofilatto per Alessio Comneno, în rev. Orpheus, nr. 3,
33
Cf. B, Leib, op. cit., pp. 200-201.
1982, pp. 358-362.
3 4
Acest tâlcuiri au fost dedicate tot împărătesei Măria (cf. P. Gautier, Theophylacte
d'Achrida - Lettres, Tesalonic, 1986, p. 83).
38
Cf. P. Gautier, L'episcopat de Theophylacte Hephaistos archeveque de Bulgarie (Notes
35
Datorită uriaşei sale opere exegetice, H. von Soden îl numeşte pe Sfântul Teofilact chronologiques et biographiques) în Revue de Etudes Byzantines, 1963, pp. 159-166., .
„cel mai mare exeget al veacului al Xl-lea" (Die Schriften des Neuen Testaments, Berlin, 39
în februarie 1091, după ce primise deja o scrisoare din Ohrida de la Sfântul Teofilact
1902-1910, tom. I, pp. 321). " (PG 126, col. 517), Nichifor Melissenos vine în Bulgaria din porunca împăratului, pentru
36
Faptul că în acest discurs Sfântul Teofilact nu-1 p o m e n e ş t e pe Constantin a recruta din rândul slavilor şi a ylahilor oşteni pentru luptele cu pecenegii (cf. P. Gautier,
Porfirogenetul şi pe mama sa, Măria, se datorează evenimentelor petrecute la curtea op. cit., p. 162).
30
31

efervescenţa vieţii duhovniceşti şi culturale a Constantinopolului . Ohrida 40

întunericul acestor învăţături, a hirotonit mulţi preoţi educaţi, care erau cu
era capitala unei provincii de la periferia Imperiului, provincie ce fusese adevărat lucrători prin cuvânt. înţeleptul arhiepiscop a avut de îndurat
cucerită de bizantini prin lupte sângeroase p e la începutul veacului al Xl-lea, numeroase acuzaţii nedrepte şi defăimătoare, îndreptate împotriva sa atât
în vremea împăratului Vasile II Bulgaroctonul. Sfântul Teofilact ştia prea bine din interiorul diocezei sale, cât şi de la Constantinopol. C u toate că era o fire
că numirea sa la Ohrida era cuprinsă şi într-o anumită strategie politică a sensibilă, Sfântul Teofilact a răbdat cu bărbăţie numeroasele nedreptăţi,
împăratului Alexios I Comnenul . Din această pricină, primirea batjocoritoare
41
pentru că ştia că acestea sunt aruncate asupra sa din p i z m a vrăjmaşului
p e care i-au făcut-o Sfântului Teofilact enoriaşii săi din Ohrida se datora întâi neamului omenesc. Dar D u m n e z e u 1-a sprijinit şi a mângâiat durerile sale,
de toate faptului că episcopul trimis din Constantinopol era privit ca un iar râvna i-a împodobit-o cu roade. Prin ostenelile sale duhovniceşti, Sfântul
reprezentant al împărăţiei bizantine. Aşa cum locuitorii Ohridei n u cunoşteau Teofilact a câştigat dragostea şi respectul credincioşilor, pentru că aceştia au
că printre ei vine un o m cu viaţă sfântă, tot aşa, nici Sfântul Teofilact nu cunoştea văzut m u n c a sa neobosită în slujba şi în numele l o r . 44

la acea dată că praktores (agenţii fiscului bizantin) percepeau din această D i n p e r i o a d a î n care a fost e p i s c o p se p ă s t r e a z ă o v o l u m i n o a s ă
provincie impozite atât de crunte şi de inumane, încât se mergea până la corespondenţă (130 de scrisori publicate în PG 126, col. 307-558) purtată
luarea copiilor pentru a fi făcuţi sclavi. atât cu episcopii sufragani, dar şi cu alte feţe bisericeşti, cu prieteni, cu înalţi
în această dificilă stare a lucrurilor, Sfântul Teofilact şi-a îndeplinit funcţionari de la curtea imperială, dar şi cu Măria de Alania, fosta împă­
conştiincios şi energic îndatoririle sale pastorale, cu toate că şi-ar fi dorit răteasă a Bizanţului, devenită monahie . Tot de atunci datează şi o lucrare
45

oricând să se întoarcă la Constantinopol. Şi c u toate c ă prin educaţie şi intitulată: Tratatul asupra plângerilor împotriva latinilor (PG 126, col. 221-248),
mentalitate era un bizantin, a fost un adevărat Părinte şi păstor duhovnicesc scrisă pe u n ton moderat, atitudine rară pentru acea vreme, privind această
pentru arhiepiscopia autocefală a Ohridei şi Bulgariei, apărându-i interesele chestiune. C â n d Sfântul Teofilact scria această lucrare, trecuseră abia câteva
şi protejându-i independenţa şi prerogativele . Sfântul Teofilact s-a sârguit
42
zeci de ani de la schisma din 1054 dintre Biserica răsăriteană şi cea apuseană.
mult pentru a-şi păzi turma duhovnicească d e lupii răpitori ce au lucrat C u toate că acest tratat este alcătuit pe un ton conciliant, Sfântul Teofilact n u
prin învăţătura pavlicienilor şi bogomililor şi, pentru a feri norodul de
43
face concesii învăţăturilor străine de Dreapta Credinţă, apărând cu fermitate
învăţătura ortodoxă şi respingând adaosul Filioque şi primatul papal. In ce
40
Sfântul Teofilact era el însuşi un adevărat fiu al lumii bizantine, un rod curat a
priveşte obiceiurile cultice locale ale celor două Biserici, Sfântul Teofilact
ceea ce era mai de preţ în Bizanţ, atât duhovniceşte cât şi în plan cultural, şi din această
îndeamnă la împăcare şi înţelegere reciprocă. Această scriere a fost alcătuită
pricină, pe drept cuvânt, se socotea pe sine ca aparţinând „cetăţii împărăteşti". Plecarea
sa la Ohrida, lipsirea de toate privilegiile duhovniceşti şi culturale ale Constantinopolului,
în cadrul corespondenţei sale cu Nicolae, care era pe atunci diacon al Bisericii
dar şi firea sa sensibilă, l-au făcut să se socotească, pentru început, asemenea unui exilat. Sfânta Sofia şi care, mai apoi, a devenit episcop de Malesova . 46

41
în veacurile XI-XII, numirea în înalte funcţii bisericeşti era adesea o răsplată a
meritelor clerului patriarhal din Constantinopol. Autorităţile bizantine priveau scaunul 44
Sviatoe Evanghelie s tolkovaniem blajenogo Feofilacta, Arhiepiscopa Bolgarskogo
episcopal al Ohridei ca pe un post-cheie. Mai mult, arhiepiscopul de Ohrida avea şi un (Blagoviestnik), Moscova, 2000, p. 15.
rang înalt în ierarhia Bisericii răsăritene. Alături de conducătorul militar, arhiepiscopul 45
Aceste scrisori alături de altele 5, au fost publicate într-o ediţie critică de către P. Gautier,
Ohridei era principalul reprezentant al autorităţii bizantine (D. Obolensky, Six Byzantine Theophylacte d'Achrida - Lettres (Corpus Fontium Historiae Bizantinae), Tesalonic, 1986.
Portraits, Clarendon Press, Oxford, 1988, pp. 40-41). 46
Această lucrare a fost scrisă înainte de anul 1091, când - în contextul unionist
42
Este cunoscută împotrivirea Sfântului Teofilact în ce priveşte transformarea unei promovat de patriarhul Nicolae Gramatikos şi Alexios I Comnen - , diaconul Nicolae a
mănăstiri în stavropighie, adică scoaterea de sub jurisdicţia episcopiei locale şi supunerea ei cerut părerea celui ce-i fusese dascăl, iar acum era întâistătător al Ohridei.
faţă de Patriarhia din Constantinopol. în acea vreme, folosindu-se de dreptul de a preschimba Pentru acest tratat vezi: M. Jugie, Theologia dogmatica christianorum orientalium, tom
o mănăstire în stavropighie, Patriarhia a săvârşit multe abuzuri, mai ales în Orient. I, pp. 285-286,303-310,318-320,325-327,348-351 (cf. R. Janin, art. Theophylacte d'Achrida,
43
B. Panov, Bagomil'skoe, dvizenie v Makedonii na osnovanii pisem Feifilakta Ochridskogo, în Dictionnaire de Theologie Catholique, Paris, 1946, col. 538). Acest tratat al Sfântului Teofilact
în Actele celui de al XlV-lea congres internaţional de studii bizantine (Bucureşti, 6-12 septembrie a fost publicat de P. Gautier în Theophylacte d'Achrida - Discours, Traites, PoesieSi.ed. cit.,
1971), tom. III, 1976, pp. 721-727. pp. 97-114,245-285. Alte studii referitoare la această lucrare sunt următoarele: J. Draseke,
 32
33

întreaga corespondenţă a Sfântului Teofilact are o mare importanţă î n cârmuirea arhiepiscopiei sale, Sfântul Teofilact a lucrat cu înţelepciune
istorică, deoarece mijloceşte cunoaşterea stării în care se afla societatea şi şi multă hotărâre. Era cu multă luare aminte în alegerea păstorilor vrednici şi
Biserica din acea v r e m e . Din scrisorile Sfântului Teofilact pot fi urmărite
47
mai ales a episcopilor. Cel mai adesea alegea episcopii dintre greci, dar şi
fapte istorice care s-au petrecut până în anul 1108. Astfel este descrierea succintă dintre aceştia, pe aceia care erau iscusiţi în cele duhovniceşti, dar pricepuţi şi
a invaziei în Iliria şi Bulgaria a oştilor apusene ce se aflau sub conducerea lui în rânduiala lucrurilor lumeşti. Arhiepiscopul era cu multă luare aminte la
Robert Guiscard şi a fiului său, Bohemond. Acest eveniment a avut loc în ceea ce se petrecea în eparhia sa şi, pentru a cunoaşte mai îndeaproape nevoile
timpul primelor expediţii cruciate, la începutul veacului al XU-lea . 48
fiecărei biserici, chema episcopii în adunări şi aici cerceta tot ceea ce trebuia
îndreptat sau îmbunătăţit. Dar în aceste adunări ale episcopilor, Sfântul
Theophylaktos' Schrift gegen die Lateiner,.\n rev. Byzantinische Zeitschrift, tom. 1 0 , 1 9 0 1 , p. Teofilact ridica şi problemele pentru care era de trebuinţă sfatul reciproc.
515-529; B. Leib, Rome, Kiev et Byzance a la fin du XI' siecle, Paris, 1925, p. 41-50; A. Qua- Ca şi arhiepiscop, Sfântul Teofilact s-a îngrijit şi de averea Bisericii, care
cquarelli, La lettera di Teofilatto di Achrida: gli erori dei Latini, în rev. Rassegna di Scienze era prădată atât de conducătorii laici ai Bulgariei, cât şi de agenţii fiscului
filosofiche, tom. 2, 1949, p. 3-4, 11-40; M. Tombacco, Teofilatto di Bulgaria tra Oriente et bizantin. Ca unul care era păstor de suflete, arhiepiscopul purta de grijă ca
Occidente, Bari, 1979,104 p; D. Obolensky, Six Byzantine Portraits, Clarendon Press, Oxford, enoriaşii săi să n u fie nedreptăţiţi sau batjocoriţi prin lăcomia şi răutatea
1988, pp. 41-45; E. Papayani, Rome et Constantinople dans l'oevre de Theophylacte archeveque celor care strângeau impozite. Din această pricină, Sfântul Teofilact - aşa
d'Achrida, în Ideia giuridica e politica di Roma e personalita storiche, I, Roma, 1991, p p . 79-94. c u m ne mărturiseşte prin scrisorile sale - a avut mult de suferit din pricina
47
Scrisorile Sfântului Teofilact au fost întrebuinţate ca o bogată sursă de informaţie lui Iasites, cel care era mai mare peste zbirii care strângeau dajdia . 49

pentru subiecte variate: structura bizantină a comandamentului din Bulgaria, politica fiscală In vremea păstoririi Sfântului Teofilact, s-au petrecut în Bulgaria şi
a Imperiului în provincii, istoria economică şi socială a Macedoniei, ereziile medievale sau năvăliri ale cumanilor, care prădau şi mistuiau c u foc cetăţile şi sfintele
identitatea oficialilor bizantini. Prea puţin interes s-a arătat felului în care este reflectată biserici . C â n d pagubele erau prea mari, iar Biserica nu avea resursele
50

personalitatea sa în numeroasele sale scrisori care ni s-au păstrat. Acest lucru a fost făcut necesare pentru refacerea celor distruse, arhiepiscopul cerea ajutorul prie­
numai de unele studii din ultimele două decenii ale veacului al XX-lea. Pentru scrisorile tenilor săi cu dare de m â n ă din aristocraţia bizantină. Iată ce îi scrie unuia
Sfântului Teofilact, vezi şi următoarele studii: K. Roth, Studien zu den Briefen des Theophylaktos dintre aceştia, a n u m e fiului sevastocratorului: „Te rog, milostiveşte-te de
Bulgarus, Ludwishafen, 1900, pp. 1-22; N. Adontz, L'archeveque Theophylacte et le Taronite, în biserică, ce era vestită altădată, pe care evlaviosul Boris, ţarul Bulgariei, a
rev. Byzantion, tom. 11,1936, pp. 577-588; A. Leroy-Molinghen, Ies Lettres de Theophylacte de înălţat-o împreună cu alte şapte biserici. El a construit-o, iar tu înnoieşte-o,
Bulgaria a Gregoire Taronite, în rev. Byzantion, tom. 11,1936, pp. 589-592; D. A. Xalanatos, ca D o m n u l să înnoiască d u h drept înăuntrul t ă u " . 51

Beitrage zur Wirtschafts und Sozialgeschichte Makedoniens în Mittelalter, Munich, 1937; Episcopului de Vidin, care se plângea de greutăţile şi necazurile ce le
Prolegomenos a une edition critique des „Lettres" de Theophylacte de Bulgaria, ou l'autorite de la întâmpină, Sfântul Teofilact îi scria aceste cuvinte de mângâiere: „ C u
„Patrologie greque" de Migne, în rev. Byzantion, tom. 1 3 , 1 9 3 8 , p. 253-262; Trois mots slaves adevărat, preacinstite frate, mari sunt şi suferinţele tale şi pot mişca orice
dans Ies lettres de Theophylacte de Bulgaria, în Anuarul Institutului de Filologie şi Istorie orientală inimă. Cine va tăgădui aceasta? Afară luptă, înlăuntru spaimă şi nu este
şi slavă, tom. 6, 1938, p. 111-117; A propos d'une phrase de Theophylacte de Bulgaria. în rev. cine să ajute şi împreună să lupte. Că vrăjmaşii trâmbiţează şi capul îl ridică,
Byzantion, tom. 52,1982, p. 423-424; Medicins, maladiei et remedes dans Ies Lettres de Theophylacte iar stârvurile robilor tăi le pun spre mâncare păsărilor cerului. Varsă sângele
de Bulgaria, în rev. Byzantion, tom. 55,1985, p . 483-492; St. Maslev, Les lettres de Theophylacte lor ca apa împrejurul cetăţii voastre şi n-are cine să-i îngroape. Prietenii şi
de Bulgaria a Nicephore Melissenos, în Revue de Etudes Byzantines, tom.1972, pp. 179-186; A. cei de aproape stau departe, iar dacă se apropie, mai cu viclenie aruncă
R. Littlewood, Tlte Byzantine Letter of Consolation in the Macedonian and Komnenian Periods, pierzătoarea cursă. Pentru că s-a răcit dragostea şi vrăjmaşii omului sunt
Indiana, USA, 1996; M. E. Mullett, Theophylact Bishop ofSemnea and theAlexian Reconquestof casnicii lui. Acestea, în adevăr, pot să amărască sufletul mai mult decât se
Anatolia, în rev. Peritia (Journal of the Medieval Academy oflreland), tom. 10,1996, pp. 237-252;
tot bizantinologul Margaret E. Mullett a publicat o monografie legată de corespondenţa 45
D. Obolensky, op. cit., pp. 57-58.
Sfântului Teofilact: Theophylact of Ochrid: Reading the Letters of a Byzantine Archbishop, 5 0
1 . Snegarov, Istorija na Ochridskata archiepiskopija, tom I, Sofia, 1924, p. 198-204.
(Birmingham Byzantine and Ottoman Monographs, 2), Aldershot: Variorum, 1997,441 p. 51
Blagoviestnik, ed. cit., p. 16; vezi şi L. Kavelin, Socinenija blajenogo Feofilakta
« PG 123, col. 31-33.
Bolgarskogo, archiepiscopa Pervoj Justiniany, Moscova, 1870.
 34
35

poate spune; căci dacă ne gândim că întreaga minte suferă şi toată inima 126, col. 1193-1246). în aceste două lucrări hagiografice Sfântul Teofilact
pătimeşte îndată, nenorocirile acestea fiind împărtăşite cuiva p o t să fie reflectă în chip vădit apropierea sa duhovnicească de slavi şi de tradiţia
mângâiere pentru noi. Spune-mi, cine este scutit de nenorocirile timpului chirilo-metodiană , arătând o deschidere primitoare pentru limba şi cultura
55

de acum? Nimeni, precum cred eu. C ă , dacă cineva a r fi atât de fericit, încât popoarelor n o u convertite la creştinism de către Sfinţii Chirii şi Metodiu şi
să nu aibă nici o supărare (ceea ce se pare c u neputinţă), totuşi, d a c ă voieşte cei cinci ucenici ai lor , contrabalansându-se astfel presupusul său ataşament
56

să se supună legii lui Hristos, el însuşi trebuie să sufere p e n t r u durerile excesiv la cultura greacă. D e fapt, însuşi Sfântul Teofilact s-a numit pe sine
altora, pentru că ni se porunceşte «să plângem cu cei ce plâng» (Romani 12, „bulgar", într-una din scrisorile către Măria de A l a n i a . 57

15). Căci, dacă nimic din cele pe care le suferă alţii nu-1 ating, mai nefericit Sfântul Teofilact a scris, de asemenea, o Omilie asupra celei de a unsprezecea
este acela decât toţi cei care suferă; căci fericiţi simt cei care plâng şi vai Evanghelii a învierii care s e citeşte l a U t r e n i e (publicată fragmentar în P G
celor ce râd. Vezi ce fel de sfârşit le p u t e m prevesti acestora? Deci, n u numai 126, col. 145-150), o omilie la sărbătoarea împărătească a Intrării Maicii Domnului
tu eşti strâmtorat de necazuri. Ai duşmani mulţi? Dar, desigur, n u m a i cruzi în biserică * (PG 126, col. 129-144), dar şi o omilie întru Cinstirea Sfintei Cruci
5

decât aceia care sunt prin părţile acestea şi care duc în robie u n u l din cinci (PG 126, col. 105-130).
copii şi ca p e dobitoace obişnuiesc a-i ucide, din cinci sau din zece unul.
Zici că ai năvălitori de afară p e cumani. Dar cine se poate compara cu aceia rev. Byzantium (Tribute to A. N. Stratos), tom. 2, Atena, 1986, pp. 601-618; N. Dragova,
care năvălesc din Cetate [Constantinopol] împotriva noastră, a ohridenilor? Theophylact of Ochriăa's OldBulgarianSourcesonCyrilandMethodius,îniev. Etudesbatkaniques,
Acei care se duc în Cetate, pentru plăcere şi pentru coroană răpesc toate şi nr. 3-4, Sofia, 1992, pp. 107-110; I. Iliev, The Manuscript Tradition and the Authorship of the
le iau c u dânşii, nefiind cel ce izbândeşte, nici cel ce izbăveşte, căci cine se Long Life ofSaint Clement ofOchrid, în Byzantinoslavica, tom. 53,1992,68-73; R Devos, L'auteur
poate împotrivi celor din Cetate? A i oameni răi? Dar acei cetăţeni răi sunt de la vie de Saint Clement d'Ochrida, în Analecta Bollandiana, tom. 112,1994, p. 32; I. G. Iliev,
copii, pe lângă bulgarii noştri. [...] O singură scăpare este şi un singur leac la The Long Life of Saint Clement ofOchrid. A Criticai Edition, în rev. Byzantinobulgarica, tom. 9,
cei ce suferă, că, deşi din pricina atâtor necazuri ne-am întristat, să nu ne
1995, pp. 62-120.
mai văităm, chiar de a m suferi încă şi mai multe supărări. Dacă însă ne v o m 55
Vezi: Gerhard Podskalsky, Zmei Erzbischdfe von Achrida (Ochrid) und ihre Bedeutungfur
ruga şi cu lacrimi v o m cere ajutorul lui D u m n e z e u , cred că v o m vedea
die Profan- und Kircliengeschichte Mazedoniens: Theophylaktos und Demetrios Chomatenos, în: La
arătându-se mila şi îndurarea Sa către n o i " . 52

spiritualite de l'univers byzantin dans le verbe el l'image, Turnhout, 1997, p. 242; M.. Mullett,
La Ohrida, Sfântul Teofilact a scris şi două lucrări hagiografice de mare Theophylact ofOchrid: Reading the Letters of a Byzantine Archbishop, ed. cit., p. 81 şi următoarele.
importanţă, privitor la răspândirea creştinismului p e pământurile slave. 5 6
Pomenirea Sfinţilor Chirii şi Metodiu se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă la 11 mai,
Cea dintâi este Pătimirea celor cincisprezece mucenici din Tiberiopole-Strnmiţa , 5î
iar ucenicii lor: Arhiepiscopul Clement şi Cuvioşii Gorazid, Naum, Anghelar şi Sava,
care s-au săvârşit la Tiberiopole (în apropiere de Ohrida) pe vremea lui Iulian luminătorii slavilor de sud sunt prăznuiţi la 27 iulie.
Apostatul (PG 126, col. 151-222). Cea de a doua este Viaţa Sfântului Clement, 57
P. Gautier, Theophylacte d'Achrida - Lettres, Tesalonic, 1986, pp. 140-141; D. Obolensky,
Arhiepiscopul Bulgariei * (+916), care este socotit Apostolul bulgarilor (PG
5

op. cit., p. 81; Hristo Melovski, St. Naum in the Moshopole Collectanea (1741-1742), Skppije,
1996, p. 254.
52
Reprodusă după lucrarea menţionată în nota următoare (pp. 84-87). 58
Această omilie a fost întrebuinţată - poate de Sfântul Dimitrie al Rostovului sau
53
Această lucrare hagiografică a fost tradusă şi în limba română de episcopul Gherasim poate de alţi hagiografi - şi pentru alcătuirea cuvântului de la prăznuirea Intrării în biserică
Timus şi a apărut mai întâi în periodicul Calea Vieţii, în nr. 10,11,12/1905 şi 1,2,3/1906, iar a Maicii Domnului, prezent până astăzi în Vieţile Sfinţilor, în ziua a douăzeci şi una a lunii
mai apoi a fost publicată în extras sub titlul: Martirii din Tiberiopole, Stabilimentul de arte noiembrie (vezi şi ediţia recentă românească îngrijită de arhimandrit Ioanichie Bălan). în
grafice, Bucureşti, 1907,91 p. locul mai sus pomenit, Sfântul Teofilact este numit „arhiepiscopul Tesalonicului", cu toate
54
Alte studii despre această lucrare vezi la: M. Jugie, L'auteur de la Vie de S. Clement că citatele aparţin scrierii sale, iar în sinaxarele ortodoxe nu regăsim decât doi Sfinţi care
de Bulgarie, în rev. Echos d'Orient, tom. 23,1924, pp. 5-8; I. Snegarov, Les sources sur la vie poartă acest nume: Sfântul Teofilact Mărturisitorul, episcop al Nicomidiei (+ pe la 842 şi
et l'activite de Clement d'Ochrida, în rev. Byzantinobulgarica, tom. 1, 1962, pp. 79-119; S. prăznuit la 8 martie) şi Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Ohridei. Două manuscrise româneşti
Maslev, Zur Quellenfrage der Vita Clementis, în rev. Byzantinische Zeitschrift, tom. 70,1977, cuprind traducerea acestei omilii a Sfântului Teofilact: ms. 4787 BAR de la finele veacului
pp. 310-315; D. Obolensky, Theophylact ofOchrid and the Autorship of the Vita Clementis, în al XVIII-lea (f. 246-261) şi ms. 3294 BAR din anul 1827-1833 (f. 95-97).
 36
37

î n vremea episcopatului său de la Ohrida, a fost însoţit şi ajutat de

preţuia foarte mult şi despre ale cărui imne spunea: „Toată lumea ar trebui
fratele său, Dimitrie, care era cleric . Sfântul Teofilact îl pomeneşte adeseori
59

să citească această c a r t e ! " .64

p e Dimitrie în epistolele sale şi îi dedică şi două lucrări: u n a referitoare la

C u inima plină de durere din pricina morţii fratelui său, Sfântul
e u n u c i , iar c e a d e a d o u a legată de post şi ajunare . S e p a r e c ă Dimitrie a
60 61

Teofilact i-a închinat două poezii în care săvârşeşte vrednică pomenire

murit d e tuberculoză, p e la anul 1107-1108, la Tesalonic , chiar în braţele 62

virtuosului Dimitrie. Pentru frumuseţea versurilor, aşezăm aici partea

fratelui său Teofilact. D e moartea lui Dimitrie, p e care îl socotea o mângâiere
finală din cea de a doua poezie, alcătuită în versuri iambice : 65

şi un mare sprijin al bătrâneţilor sale, Sfântul Teofilact a fost mult îndurerat.

Fiind u n literat înzestrat c u o mare sensibilitate, a alcătuit ocazional şi C u i îi voi descoperi amarul care m-a pătruns,
poezii iambice şi anacreontice pe care, în diferite împrejurări, le-a dedicat căci tu n u - m i mai eşti leac pentru dureri?
apropiaţilor sau celor c u care se afla în corespondenţă . Sfântul Teofilact 63
C u i îi voi mai spune gândul m e u ascuns,
a închinat două p o e m e şi imnelor Sfântului Simeon N o u l Teolog p e care îl căci tu nu-mi mai eşti tainiţă de cugetări?
Cine îmi va fi nemincinos în sfătuire,
5 9
Despre Dimitrie, fratele Sfântului Teofilact, cunoaştem că era eunuc şi era un om folos grăind şi nicidecum prăpăstuire,
foarte virtuos. Se pare că Teofilact împreună cu Dimitrie erau cei mai mari ca vârstă vorbindu-mi sincer, dar nestârnind plăcere,
dintre fraţi, deoarece, pe când'era la Ohrida, Sfântul Teofilact îi scrie dascălului Nichita căci, vai! tu eşti cuprins de veşnică tăcere.
din Constantinopol: „fraţii mei, care sunt, de asemenea, învăţăceii tăi" (cf. PG 126, col. P e m i n e cel bătrân, adeseori m-ai sfătuit,
373). De aici putem înţelege că Sfântul Teofilact mai avea şi alţi fraţi. Oricum, pe-'lângă frate mult iubit, cu sufletul smerit;
Dimitrie, care avea o fire plăpândă şi bolnăvicioasă, Sfântul Teofilact - în scrisoarea sa dregând cuvântul tău, cu vrednica cinstire îl sărai,
către Nichita, medicul împăratului - , mai pomeneşte de un frate care avea o fire robustă iar vreunui băiat trufaş, înfumurarea iute-i alungai,
şi era un marinar foarte curajos (cf. PG 126, col. 473). D e asemenea, din prima din cele copil bătrân, p e mine, bătrân copil mai b u n tu m ă făceai.
două poezii tânguitoare alcătuite la moartea lui Dimitrie, aflăm că Sfântul Teofilact era O, m o r t viu, c u totul p e mine n u m ă părăsi,
mai vârstnic decât Dimitrie şi tot aici pomeneşte şi despre nepoţii lor (cf. P. Gautier, căci viu mort sunt dacă de vederea ta m ă voi lipsi.
L'episcopat de Theophylacte Hephaistos archeveque de Bulgarie, ed. cit., p. 173-175). Şi chiar de pentru mine tu erai gură şi limbă grăitoare,
60
Cf. M. D. Spadaro, Un inedilo di Teofilatto di Achrida sull'eunuchia, în Rivista di Studi tărie în picioare şi m â n ă prea folositoare,
Bizantini e Slavi, tom. 1,1981, pp. 3-38. isteţime, auz, lumină, inimă, caldă suflare
Gerhard Podskalsky, art. Theophylacte d'Achrida, în Dictionnaire de Spiritualite,
61
tom. spre slujirea m e a prefăcute-n mădulare,
XV, Paris, 1991, col. 545. insuflare, dreaptă îndemnare, vitejie,
Sfântul Teofilact avea o căsuţă la Tesalonic, după cum însuşi mărturiseşte atât în
62
risipirea neliniştilor şi iscusită iconomie,
scrisoarea sa către Nicolae Callicles (PG 126, col. 476), cât şi în cea către magistrul Ioan acum, stând în înalturi, fii pentru mine toate-acestea.
(PG 126, col. 484-485). Credinţă a m că D o m n u l u i îndrăzneţ şi aproape-I eşti,
63
Dintre aceste poezii, multe s-au pierdut însă câteva s-au păstrat şi sunt cunoscute căci sunt încredinţat că D u m n e z e u ţi-a fost aproape ţie,
până azi. 14 dintre poeziile Sfântului Teofilact au fost publicate de M. Mercati (Poesie di că aceasta t u ţi-ai dobândit-o dintru curăţie.
Teofilatto di Bulgaria, în rev. Studi bizantini, Napoli, 1924, pp. 173-194) şi apoi, alături de E limba unui frate cea care-ţi spune acest cuvânt,
alte poezii care au fost descoperite în alte manuscrise, au fost reeditate de P. Gautier şi, ca nevrednic dar, e aşezat pe-al tău m o r m â n t ,
(Theophylacte d'Achrida, Discours, Traites, Poesies, ed. cit., pp. 345-377). Sfântul Teofilact, în dar tu, cu milă judecând, primeşte toate a c e s t e a
corespondenţa sa (scrisoarea către Mermentulos) mărturiseşte că uneori îşi ocupa timpul
liber cu alcătuirea de elegii în versuri iambice (PG 126, col. 393-396). Despre poeziile sale u
La P. Gautier, Theophylacte d'Achrida, Discours, Traites, Poesies, ed. cit., pp. 353-355
vezi şi: R. Anastasi, Note critiche, în rev. Siculorum Gymnasium, tom. 3 4 , 1 9 8 1 , p p . 271-283;
(cf. D. Obolensky, op. cit., p. 57).
R. Romano, La metrica di Teofillato di Bulgaria, în Rivista Accademica Pontaniana, t. 32,1983, 65
Traducere după P. Gautier, L'episcopat de Theophylacte Hephaistos archeveque de
pp. 175-186.
Bulgarie, ed. cit., pp. 174,177.
 38
39

Datorită preocupărilor sale scriitoriceşti, a erudiţiei sale, a perfecţiunii (adică sfinţenia), iar pe de altă parte, din pricină că pentru dânşii arhiepiscopul
şi purităţii stilului său literar, a familiarităţii sale atât c u autorii profani, Teofilact nu este cu adevărat (adică în sensul cel mai profund) o persoană şi o
cât şi cu cei Sfinţi, arhiepiscopul Teofilact ocupă un loc de cinste în pleiada taină, ci un obiect de studiu care poate fi supus unei „disecţii" prin metodele
marilor scriitori bizantini. Dar, m a i c u s e a m ă , Sfântul Teofilact - prin ştiinţifice. N u v o m contesta micile puteri ale cunoaşterii prin metoda de
nevoinţele trupeşti şi duhovniceşti săvârşite întru împlinirea sfintelor cercetare ştiinţifică, însă atâta timp cât cel care foloseşte această metodă este
porunci ale Evangheliei - are un loc d e cinste în C e a t a Sfinţilor ierarhi ai rob al firii căzute şi nu s-a împărtăşit în chip conştient, lucrător şi statornic de
Bisericii D o m n u l u i Hristos, u n loc şi o duhovnicească sălăşluire c e n u este harul lui D u m n e z e u , toată cunoştinţa sa este tulbure, ca una care este
supusă stricăciunii şi nestatorniciei slavei omeneşti. amestecată cu acea mândrie subţire pe care Sfinţii Părinţi o numesc „părere
Anul morţii Sfântului Teofilact n u ne este cunoscut foarte exact. Se de sine", „închipuire de s i n e " sau „nălucire de sine" şi, din această pricină,
pare că una dintre ultimele scrisori datate ale Sfântului este din anul 1108, mintea îi este robită de înşelăciune într-o măsură mai mare sau mai mică şi
însă ostenelile sale duhovniceşti - în ciuda îndelungatelor sale suferinţe astfel va alerga spre circumscrierea celor pe care crede şi i se pare că le cunoaşte.
trupeşti (gută, sciatică, torticolis) - s-au întins p â n ă î n anii 1125-1126 s a u Iar dorinţa de circumscriere a informaţiilor sau cunoştinţelor este proprie firii
mai t â r z i u .66

căzute şi este cea care a dat naştere tuturor ereziilor. Savant nu este cel care
Ne este cunoscut că înainte de obştescul sfârşit Sfântul Teofilact a părăsit deţine un cumul de informaţie interpretată sau interpretabilă, ci acela care
Ohrida şi s-a întors în patria sa, a n u m e la Tesalonic. Aici, odihnindu-se şi înţelege profunzimea in-formaţiei şi, respectând taina ei sporeşte în adevăr.
despovărându-se de haina cea grea a bătrâneţilor şi a beteşugurilor trupeşti, Iar adevărul n u este ceva, ci Cineva, iar Domnul nostru Iisus Hristos (şi
şi-a dat sufletul său curat î n mâinile lui D u m n e z e u şi astfel a, purces spre asemenea şi Sfinţii Săi) poate fi cunoscut doar prin smerită-cugetare.
locaşurile Sfinţilor, acolo u n d e n u este nici durere, nici întristare, n i c i D u p ă cunoştinţa noastră, dintre cercetătorii care a u studiat mai recent
suspinare, ci viaţă fără de sfârşit. activitatea şi opera Sfântului Teofilact, doar D. Obolensky a afirmat făţiş
că n u m i r e a de „Sfânt", dată arhiepiscopului n u este meritată. Această
Cinstirea Sfântului Teofilact părere a afirmat-o în finalul studiului său dedicat arhiepiscopului Teofilact,
din lucrarea: Six Byzantine Portraits (Oxford, 1988, p. 81). R e p r o d u c e m aici
î n s â n u l Bisericii O r t o d o x e , A r h i e p i s c o p u l Teofilact al O h r i d e i şi acest pasaj în întregime, inclusiv nota:
Bulgariei a fost îndeobşte numit „Fericit" şi „Sfânt", c u toate că unii oameni „Faima p o s t u m ă a lui Teofilact a fost marcată de neînţelegeri şi erori.
ai ştiinţei profane contestă această calitate a sa, deoarece c u n o s c în chip A m văzut că Erasmus, care s-a folosit mult de comentariile lui, a crezut
fragmentar şi nelucrător duhovniceşte, viaţa şi opera Sfântului Teofilact. pentru o vreme că n u m e l e lui era Vulgarius. O greşeală şi mai gravă a fost
Unii oamenii de ştiinţă care au contestat sfinţenia arhiepiscopului Teofilact făcută de călugărul bulgar Paisie, de la mănăstirea Hilandar din Muntele
al Ohridei, nu au făcut această afirmaţie conştient şi direct, p e de o parte Athos. î n Istoria slavo-bulgară, acel manifest al naţionalismului bulgar scris
pentru că n u îi interesa în m o d lucrător această dimensiune a firii u m a n e în 1762, el a m e n ţ i o n a t că Teofilact era patriarh de Târnovo (scaunul
primatului Bulgariei d u p ă 1235) şi în aceeaşi lucrare 1-a ridicat la rangul
66
Există mărturii istorice că Sfântul Teofilact era încă în viaţă în acea perioadă, de sfânt*. N e îndoim că Teofilact ar fi meritat această mistificare p o s t u m ă " .
deoarece s-a păstrat o poezie care a fost alcătuită în anul „6634 de la Facerea lumii" N u dorim să insistăm prea mult asupra acestei afirmaţii şi concluzii
(1125/1126). Această poezie a fost închinată imnelor Sfântului Simeon Noul Teolog, (cf. făcute cu responsabilitate strict personală d e către autorul ei, însă din
P. Gautier, op. cit., p. 169). Referitor la această poezie, D. Obolensky scria: „Fără îndoială,
entuziasmul său pentru imnele lui Simeon porneşte de la sensibilitatea sa poetică şi de * htoriya slavenobolgarskaya, ediţia I. Ivanov (Sofia, 1914), 36-37,75-76. Cf. I. Snegarov,
la conştientizarea valorilor spirituale. Următorul aspect este relevant: cititorul scrisorilor Les sources sur la vie et l'activite de Clement d'Ochrida, Byzantinobulgarica, I, (1962), 112-114.
lui Teofilact nu ar bănui la început că acest prelat ocupat, îngrijorat şi câteodată irascibil Credinţa în sfinţenia lui Teofilact, susţinută în secolul al XVII-lea la Paris, provine poate
ar putea găsi comuniune în spirit cu acel mare maestru al vieţii Contemplative, ale cărui
dintr-un cult local centrat sau legat de Ohrida. Vezi N. Velimirovici, Prologuefrom Ochrid,
scrieri mărturisesc mereu lumina divină" (op. cit., p. 57).
Birmingham, 1985, p. 395.
 41

40
Teofilact nu este canonizat de către Biserica Ortodoxă, dar din vremurile din
respect pentru cititori v o m arăta şubrezimea acestei afirmaţii, folosind vechime el a fost cinstit ca Părinte şi învăţător al Bisericii" . 67

m e t o d a ştiinţifică. îndrăznim să facem acest lucru, deoarece, în contextul Dar, în sinaxarele tipărite mai recent, îl regăsim p e arhiepiscopul Teofilact
prezentat, este necesar să înţelegem dacă D. O b o l e n s k y are într-adevăr trecut în rândul Sfinţilor . Fericitul Nicolae Velimirovici, în lucrarea sa
68

competenţa de a se pronunţa asupra sfinţeniei arhiepiscopului Teofilact.

Prologuefrom Ochrida , consemnând un cult local, aşează în ziua a treizeci
69

Scrierile Sfântului Teofilact - între acestea figurând şi scrisorile sale care

şi una a lunii decembrie şi pomenirea Sfântului Teofilact:
s-au aflat la b a z a concluziilor majore ale studiului lui D. Obolensky - ,
„32 decembrie - Fericitul Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei. Născut în insula
sunt datate p â n ă la anul 1108. Dar ultima scriere a Sfântului Teofilact este
Eubeea şi educat la Constantinopol d e cei mai d e seamă dascăli ai vremii,
o poezie din anii 1125-1126. A c u m , v o m considera în m o d aprioric că
Teofilact a devenit cleric al Bisericii Sfânta Sofia El a fost ales episcop şi a
arhiepiscopul Teofilact nu-şi merită numirea de „Sfânt", iar aşezarea sa
fost trimis, împotriva voii sale la Ohrida, unde şi-a petrecut mai bine de 25
lăuntrică, la anul 1108 este în conformitate c u afirmaţia făcută de autorul
de ani. Episcopul Dimitrie C h o m a t e n o s al Ohridei 1-a numit p e Teofilact
70

mai sus n u m i t (consimţim la acest raţionament n u m a i formal). Aşadar,

«preaînţeleptul arhiepiscop». Teofilact a fost un o m foarte învăţat atât î n
având în vedere că din perioada 1108-1125, adică vreme de 17 ani n u avem
cele profane, cât şi î n cele duhovniceşti, având rafinate gusturi bizantine şi
nici o mărturie istorică despre Sfântul Teofilact, p u t e m afirma în m o d
fiind din fire melancolic şi sensibil. Printre slavii din O h r i d a Teofilact se
ştiinţific că despre aceşti 17 ani n u cunoaştem cu certitudine nimic legat
de arhiepiscopul Teofilact. Deocamdată, aceşti ani sunt o taină şi asta c u socotea p e sine asemenea unui surghiunit între barbari. El a scris tâlcuiri la
sau fără vrerea cercetătorilor. Pentru a continua raţionamentul, p u t e m cele patru Evanghelii şi la celelalte cărţi ale Noului Testament [afară de
socoti că aceşti ani a u fost,pentru Sfântul Teofilact o v r e m e de pocăinţă, de Apocalipsa]. Aceste tâlcuiri au fost scrise p e scurt d u p ă cele ale Sfântului
sporire duhovnicească şi de statornică împărtăşire din harul lui Dumnezeu, Ioan Gură d e Aur. Tâlcuirile lui Teofilact sunt pentru vremurile noastre o
sau p u t e m proiecta asupra acestor ani propria noastră cunoştinţă stricată lectură duhovnicească foarte hrănitoare, care aduce mari şi îmbelşugate
de patimi, propria noastră neîmplinire, propria noastră deznădejde izvo­ roade. Dintre scrierile sale n e mai sunt cunoscute epistolele şi viaţa Sfântului
râtă din înălţarea minţii, mustrarea conştiinţei şi nesimţirea duhovnicească. Clement al Ohridei. La vârsta bătrâneţii s-a retras de la Ohrida la Tesalonic,
D a r aici, ştiinţa şi metodele ei nu ne mai pot ajuta n u m a i dacă le racordăm unde şi-a sfârşit viaţa, trecând la veşnicia cea fericită".
la î n f r i c o ş ă t o a r e a J u d e c a t ă şi, d e c i , la î m p l i n i r e a p o r u n c i l o r Sfintei î n Sinaxarul editat d e Mănăstirea S i m o n o s Petra din Sfântul M u n t e
Evanghelii, cea care va fi „metoda ştiinţifică" nemincinoasă d u p ă care se A t h o s , regăsim şi prăznuirea Sfântului Teofilact:
71

va desfăşura atunci „disecţia" gândurilor şi simţămintelor noastre, ale „31 decembrie - Pomenirea Sfântului Teofilact, arhiepiscopul Ohridei. Născut
tuturor. C e i care se sârguiesc şi iau aminte î n chip lucrător la tâlcuirile în insula Euripos, Sfântul Teofilact a fost crescut la Constantinopol la şcoala
Sfântului Teofilact la N o u l Testament, se m â n g â i e cu b u n ă nădejde, ştiind
că prin rugăciunile şi tâlcuirile Sfântului, p o t d o b â n d i luminare a minţii, 67
Blagoviestnik, ed. cit., p. 17. Atât în ediţia rusă cât şi în ediţia americană a tâlcuirii
sporire duhovnicească, învrednicire de Sfintele Taine şi răspuns b u n la la Evanghelii, autorul este cinstit cu numele de „Fericit".
înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos. Iar aceasta este o nădejde b u n ă , 68
Sinaxar ortodox general şi dicţionar aghiografic, îngrijit de arhimandrit Ioanichie Bălan,
curată şi cu desăvârşire nemincinoasă, pentru că arhiepiscopul Teofilact
ed. Episcopiei Romanului, 1998, pp. 87, 358.
este mărturisit Sfânt. P e n t r u aceasta, stau m ă r t u r i e cuvintele Sfinţilor
Părintele Nicolae Velimirovici (1880-tl956) a fost şi episcop de Ohrida şi este
Bisericii Ortodoxe, căci n u m a i aceştia au fost c u adevărat luminaţi de harul
6 9

dumnezeiesc, care dăruieşte sfinţenia ca rod al cunoştinţei duhovniceşti, canonizat - trecut în rândul Sfinţilor - atât de către Biserica Ortodoxă Rusă din Exil (cf.

izvorâte din împlinirea poruncilor. Socotim că aceia care au voit să priceapă Dr. J . M. de Vyver, Recently Canonized Orthodox Saints: Their Lives and Icons, Detroit, 2000,
au priceput. 44 p.), cât şi de către Biserica Ortodoxă Sârbă.
Dimitrie Chomatenos (ccall50-+1236) a fost episcop al Ohridei în primul sfert al
7 0

In anul 2000, la celebrarea a două milenii de creştinism, Biserica Ortodoxă veacului al XlII-lea.
Rusă a publicat o ediţie festivă a Tâlcuirii celor patru Evanghelii a Sfântului 71
Le Synaxaire, editat în 6 volume, în limba franceză, între anii 1987-1996 (volumul
Teofilact. îngrijitorii acestei ediţii, în cuvântul către cititor spuneau: „Fericitul
III, decembrie-ianuarie, Tesalonic, 1988, p . 282).
 43

42
pentru ziua a douăzeci şi una a lunii noiembrie, a fost întrebuinţată şi omilia
celor mai buni profesori ai învăţăturii bisericeşti şi ai artei oratorice. Cleric
Sfântului Teofilact la acest praznic . 78

în M a r e a Biserică (Sfânta Sofia), a fost mai apoi sfinţit episcop şi trimis

„Sfânt" este n u m i t Teofilact şi în Istoria bisericească a arhiepiscopului
împotriva voinţei sale la Ohrida, unde, vreme de 25 de ani, a cârmuit cu
înţelepciune Biserica bulgară. Teolog şi orator cu o cultură excepţională, Meletie al Atenei, tradusă de mitropolitul Veniamin Costachi şi tipărită î n
ne-a lăsat ca moştenire spirituală un mare n u m ă r de omilii, din care, în 5 v o l u m e la Iaşi, între anii 1 8 4 1 - 1 8 4 3 , î n ms. grec. 386 (72) BAR din veacul
79

m o d particular, un comentariu complet al întregului Nou Testament [afară al X V I I I - l e a 80

şi în ms. rom. 4787 BAR d e la finele veacului al X V I I I - l e a ' ,
8

de Apocalipsa], inspirat din cel al Sfântului Ioan G u r ă de Aur, operă care a dar şi d e către Sfântul Stareţ Vasile d e la Poiana Mărului, î n predoslovia
hrănit meditaţia creştinilor ortodocşi din generaţie în generaţie, până î n zilele sa la cartea Sfântului Grigorie Sinaitul . 82

noastre, atât la greci, cât şi în Bisericile slave. La bătrâneţe va părăsi Ohrida Cuvioşii Grigorie şi Gherontie, traducătorii ediţiei româneşti d e la 1805 a
pentru Tesalonic, unde îşi v a încredinţa sufletul lui D u m n e z e u (1126?)". Tâlcuirii celor patru Evanghelii, î n cuvântul către cititor îl n u m e s c p e autor:
F a p t u l că astăzi găsim c u p r i n s ă în s i n a x a r e p o m e n i r e a S f â n t u l u i „dumnezeiescul acesta Părinte Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei". însuşi
Teofilact n u este un lucru neobişnuit, ci foarte firesc, deoarece canonizarea mitropolitul Veniamin Costachi îl numeşte p e Teofilact „Fericit", î n prefaţa
unui Sfânt n u este un act în sine, ci confirmarea oficială a unui cult şi a aceleiaşi cărţi. De asemenea, Sbornicul de la Valaam, care este o culegere despre
unei cinstiri care deja exista. rugăciunea lui Iisus, îl numeşte „Sfânt" p e arhiepiscopul Teofilact al Bulgariei . 83

Mărturiile cinstirii ce-i este adusă Sfântului Teofilact sunt vechi şi sunt î n întreaga sa operă, Sfântul Ignatie Briancianinov a întrebuinţat d e
cunoscute cel mai adesea sub formă scrisă. Astfel, în unele ediţii din secolele nenumărate ori tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament, iar n u m e ­
X V I şi XVII ale operelor sale, este numit „preaînţeleptul Teofilact" şi „cel roasele referinţe stau mărturie pentru a c e a s t a Astfel, Sfântul Ignatie 1-a
între Sfinţi, Părintele nostru Teofilact" . 72
numit p e Teofilact „Sfânt" şi „Fericit", iar î n îndemnul p e care ni-1 dă pentru
„Preafericit" şi „preacinstit" este numit Sfântul Teofilact în ms. slav. 97 studierea şi împlinirea sfintelor porunci, n e spune: „Lăsându-ne conduşi
BAR (1520-1535) la fila 9 , dar şi în ms. grec. 733 (552) BAR , iar „preaîn-
n 74
în înţelegerea Evangheliei d e explicaţiile acestui Sfânt Părinte, ale cărui
ţ e l e p t " e s t e numit şi de către autorul ms. rom. 3294 BAR (anii 1827-1833) la comentarii sunt primite şi întrebuinţate d e Biserică, noi v o m r ă m â n e
fila 9 5 . D e asemenea, Sfântul Dimitrie al Rostovului, mHronograful
75
său, îl credincioşi tradiţiei b i s e r i c e ş t i " . 84

numeşte pe Teofilact „Sfânt" . Tot „Sfânt" îl numeşte şi Sfântul A n t i m Ivi-

76
7 8
Vezi şi ediţia recentă românească a Vieţilor Sfinţilor, îngrijită de arhimandrit
reanul în Didahiile sale, anume în Predoslovie la cuvântul de învăţătură în Ioanichie Bălan, dar şi ms. grec. 743 (201) BAR din sec. XVIII, un miscelaneu teologic care
Duminica Floriilor, iar în alte patru cuvântări îl numeşte „dumnezeiescul cuprinde şi cuvântul Sfântului Teofilact, închinat Maicii Domnului, precum şi ms. rom.
Teofilact" . „Sfânt" este numit Teofilact şi în Vieţile Sfinţilor, la săvârşirea
77

3294 BAR din anii 1827-1833, care este tot un miscelaneu teologic şi conţine, de asemenea,
prăznuirii Intrării în biserică a Maicii Domnului. î n alcătuirea cuvântului
acelaşi cuvânt închinat Maicii D o m n u l u i (aici autorul este numit „preaînţeleptul
arhiepiscop al Bulgariei" - cf. G . Ştrempel, op. c i t , tom III, p. 74).
72
B. M. de Rubeis, Disertaţia de Theophylacti gestis et scriptis, PG 123, col. 39-40; R 79
Cf. Atanasie Mironescu, op. cit., p. XXI.
Gautier, Theophylacte d'Achrida, Discours, Traites, Poesies, Tesalonic, 1980, p. 48; vezi şi ms. 90
Acest manuscris e scris în neogreacă şi conţine o tâlcuire pe întrebări şi răspunsuri
grec. 734 (557) BAR ce conţine învăţătura împărătească a Sfântului Teofilact (cf. G. Litzica, pentru Evangheliile Duminicilor de peste an, alcătuită după Tâlcuirea Evangheliilor a
Catalogul manuscriselor greceşti BAR, Bucureşti, 1909, p. 483-484).
Sfântului Teofilact (cf. G. Litzica, op. cit., p. 201).
73
Cf. P. P. Panaitescu, Manuscrise slave din Biblioteca Academiei Române, Bucureşti,
" Acest manuscris cuprinde omilia Sfântului Teofilact la Intrarea în biserică a Maicii
1959, pp.124-125; vezi şi A. Calavrias, op. cit., p. 61.
" C f . G . Litzica, op. cit., pp. 492-494. Domnului (f. 246-261) - cf. G. Ştrempel, op. cit., tom. IV, p. 119.
75
Cf. G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, Bucureşti, 1987, tom III, p. 74. Cf. D. Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile Stareţului Vasile de la Poiana
8 2
Mărului,
ed. Deisis, Sibiu, 1996, p . 232.
76
Sfântul Dimitrie al Rostovului, Hronograf, Mănăstirea Neamţ, 1837, p. 86.
Sbornicul de la Valaam - culegere despre rugăciunea lui Iisus, ed. Episcopia Alba-Iuliei,
83
77
Sfântul Antim Ivireanul, Didahii, ed. Minerva, Bucureşti, 1997, pp. 1 2 6 , 1 2 8 , 134,
1993, voi. 1, p. 293 şi voi. 2, p. 192.
139,184. 84
Sfântul Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 29.
 45

44
„Teofilact bătrân, spân" . Dar această îndrumare de zugrăvire se referă la Sfântul
87

Este neîndoielnic că toţi cei pomeniţi mai sus s-au împărtăşit în chip Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei (+cca842), care este prăznuit la 8
nemijlocit de harul dumnezeiesc, dăruit lor prin tâlcuirile şi mijlocirile martie şi n u la Sfântul Teofilact al Ohridei şi Bulgariei. Totuşi, este cu putinţă ca
Sfântului Teofilact. Mărturie scrisă stau cuvintele unui alt o m plin d e h a r - Sfântul Teofilact al Ohridei să aibă sau să n u aibă aceeaşi înfăţişare cu Sfântul
Sfântul Nicodim Aghioritul. Dânsul a tradus din elină în greaca vorbită Teofilact al Nicomidiei, însă pentru a ne încredinţa de acest lucru este necesară
tâlcuirile Sfântului Teofilact la epistolele Sfântului Apostol Pavel, iar în o cercetare iconografică care să nu se rezume numai la un singur monument
precuvântarea acestei cărţi scria: grafic, ca î n cazul de faţă, deoarece este posibil ca pictorul care a zugrăvit această
„Fiindcă tâlcuirea aceasta, atât de trebuincioasă şi prea folositoare şi frescă să-i fi confundat p e cei doi Sfinţi. Dar, pentru că mchinându-ne celui
prea dorită n e a m u l u i grecilor ortodocşi a fost scrisă elineşte, c u adevărat zugrăvit în icoană, cinstirea se ridică la prototip, a m socotit că se cade să fim
era p e n t r u cei simpli «grădină închisă şi izvor pecetluit», p r e c u m zice rezervaţi şi să n u reproducem şi noi această frescă, până nu avem încredinţarea
Sirah (20, 30). P e n t r u aceasta, e u , cel mai m i c dintre toţi, v ă z â n d p e fraţii că, într-adevăr şi Sfântul Teofilact al Ohridei a fost spân la chip. Insă, c u toate
mei lipsiţi de folosul citirii unei asemenea tâlcuiri şi totodată fiind îndemnat cele spuse până aici, această frescă are importanţă, deoarece consemnează în
de unii fraţi duhovniceşti, foarte râvnitori binelui obştesc al n e a m u l u i , mod iconografic un cult local adus Sfântului Teofilact al Ohridei.
îndrăznind cu rugăciunile Marelui Pavel şi ale lui Ioan Gură de A u r şi ale Dar, dacă aceia care sunt iubitori d e Sfinţi se v o r întrista c ă n u a u
lui Teofilact, a m tradus tâlcuirea aceasta în limba noastră cea de obşte văzut icoana Sfântului Teofilact, socotim că se v o r m â n g â i a ştiind că al l u i
spre folosul tuturor creştinilor ortodocşi mai simpli, ca şi ei, citind această H r i s t o s - D u m n e z e u este chipul care străluceşte întru chipurile tuturor
tâlcuire, să înţeleagă cuvintele dumnezeiescului Apostol, ce se citesc în Sfinţilor, pentru că Mântuitorul este Izvorul sfinţeniei, El n e - a cunoscut
fiecare zi prin b i s e r i c i " .85
p e toţi d i n pântecele maicii noastre şi tot El este C e l C a r e n e poate dărui
D e altfel, în tâlcuirea la epistole, Sfântul Nicodim, care avea multă evlavie chip de pocăinţă şi n e poate ajuta să sporim în tot lucrul b u n , adevărat şi
pentru Sfântul Teofilact, îl numeşte: „preaînţelept", „preafericit" şi „sfinţit" . 86

d e suflet folositor.
Dar Sfântul Teofilact este cinstit şi prin zugrăvirea chipului său în icoane.
D a r iată c u ce cuvânt n e mângâie Sfântul Teofilact p e cei care poate c ă
N u a m întreprins o cercetare amănunţită în acest sens, însă cunoaştem că în
ne-am mâhnit că n u ne-am mvrednicit a-i vedea chipul: „Când vei afla p e
Enciclopedia religioasă greacă, la articolul ce-i este dedicat Sfântului Teofilact,
este reprodusă o frescă în care e reprezentat chipul său. Este vorba de o frescă cineva tâlcuind luminos înţelesul Scripturii, tu cunoaşte că luminos vede «faţa»
din veacul al XVw-lea, de la Mănăstirea Faneromeni din Salamina Aici Sfântul lui Hristos. Iar dacă şi cuvintele le descoperă şi le luminează, acesta şi «hainele»
Teofilact este reprezentat în picioare, binecuvântând c u mâna dreaptă, iar cu lui Iisus «albe» le vede, căci haine ale înţelesurilor sunt cuvintele" . 88

mâna stângă susţinând, parcă arătându-ne-o, Sfânta Evanghelie. Chipul său Iar, cât despre Sfântul Teofilact, s u n t e m încredinţaţi că este unul dintre
este spân, cu faţa ovală şi bărbia ascuţită. Faţa îi e brăzdată de ostenelile cei c e a u tâlcuit î n chip luminos Scripturile, iar aceasta a săvârşit-o d i n
nevoinţei, iar părul său este asemenea cu cel al Mântuitorului, însă e cărunt. pricină că, prin darul D o m n u l u i , a urcat p e Taborul cel duhovnicesc şi,
Totuşi, această frescă ne-a ridicat câteva semne de întrebare. Fiind realizată în împărtăşindu-se din slava chipului D o m n u l u i Hristos, îşi arată către noi
veacul al XVIII-lea, în spaţiul de influenţă al tradiţiei iconografice bizantine, strălucirea duhovnicească prin tâlcuirile ce le face Sfintei Scripturi.
dar şi greceşti, este de aşteptat ca eiminia care stă la baza acestei fresce să fie î n ce priveşte rânduiala liturgică închinată Sfântului Teofilact, a m cerut
cea a lui Dionisie din F u r n a Este semnificativ că în această erminie, pentru sfatul părintelui Macarie Simonopetrirul. într-o scrisoare primită d i n partea
crupul Sfântului Teofilact se află o singură indicaţie de zugrăvire a chipului: cuvioşiei sale la 22 aprilie 1999, ne-a încredinţat că, d u p ă ştiinţa dânsului,
Sfântul Teofilact n u are o slujbă de prăznuire, acatist sau alte imne liturgice.
85
Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, Cele 14 trimiteri ale Sfântului, Slăvitului şi
Privitor la acest lucru, ne scria: „într-o oarecare măsură, Sfântul Teofilact a
întrutotlăudatului Apostol Pavel, cu însemnări de Nicodim Aghioritul, traduse în limba
' . D t o « , * Fuma, M * » * « * — - * * * — * " * > " *
română de mitropolitul Veniamin Costachi, tom I, ediţie îngrijită de mitropolitul Atanasie
Mironescu, Bucureşti, tom 1,1904, p. XXVI.
86
Idem, nota 2, pp. 355-356.
 46

47
fost dat uitării, p o a t e şi datorită faptului c ă era episcop de Ohrida, o cetate
bizantină care a trecut mai apoi la bulgari şi care a suferit rivalităţi din partea
Despre alcătuirea Tâlcuirii Evangheliilor
celor d o u ă state. încă de p e atunci există animozităţi asupra originii etnice a
unuia sau a altuia din Sfinţii acestei regiuni".
V r e m e de 900 de ani, una dintre cele mai îndrăgite şi mai statornic citite
Prăznuirea Sfântului Teofilact se săvârşeşte la 3 1 decembrie, c â n d
tâlcuiri ale Noului Testament din spaţiul ortodox (Bizanţ, Serbia, Bulgaria, Grecia,
rânduiala liturgică este în strânsă legătură c u odovania Praznicului Naşterii
România şi Rusia), au fost tâlcuirile Sfântului Teofilact al Bulgariei. Claritatea,
Domnului. Din pricină că la 3 1 decembrie se săvârşeşte odovania Naşterii
autoritatea patristică şi totodată simplitatea acestei opere duhovniceşti, au
D o m n u l u i (adică se încheie prăznuirea), slujba Cuvioasei Melania R o m a n a
făcut-o nepreţuită fiecărui creştin care caută să priceapă înţelesul poruncilor
(prăznuită de asemenea la 3 1 decembrie) s-a mutat în 30 decembrie, iar î n
evanghelice . Dacă ar fi trebuit să scriem doar câteva rânduri despre tâlcuirile
90

31 se săvârşeşte în rânduiala bisericească slujba Naşterii Domnului, afară

Sfântului Teofilact, cel mai potrivit ar fi fost să lăsăm loc cuvintelor celui care
de Litie, Polieleu, Vohod, Paremii şi Antifoanele d e la Liturghie. Aşadar, î n
a făcut o însemnare pe un manuscris slavon cu Tâlcul Evangheliei: „Această
rânduiala liturgică a zilei d e 3 1 se poate integra doar sinaxarul (viaţa p e
sfântă şi dumnezeiască carte, cu suflarea Duhului Sfânt s-a tâlcuit de Sfântul
scurt) Sfântului Teofilact. însă, d e ceea c e se putea face privitor la i m n e l e
şi Fericitul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei" . 91

liturgice închinate Sfântului Teofilact, s-a îngrijit u n frate monah. P r i n

Scopul şi temeiul care a insuflat alcătuirea unei tâlcuiri care să conţină
alcătuirea împrejurărilor, l-am întâlnit p e acest m o n a h care se sârguia d u p ă
învăţătura Sfinţilor Părinţi, este râvna profundă şi ortodoxă, dar totodată
puteri s ă împlinească poruncile evanghelice, folosindu-se chiar de Tâlcuirea
şi porunca de a păstra şi a transmite generaţiilor viitoare tradiţia apostolică
celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact (ediţia 1805), care îi era cunoscută
vie a Bisericii primare. D e aceea conţinutul tâlcuirii Sfântului Teofilact are
îndeaproape. Prin rugăciunile Sfântului Teofilact şi prin ostenelile acestui
ca temelie lucrătoare învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. In alcătuirea
m o n a h s-a alcătuit Canonul de umilinţă, sinaxarul şi acatistul Sfântului, care
tâlcuirilor, Sfântul Teofilact se călăuzeşte îndeobşte după Sfântul Ioan Gură
din motive d e spaţiu tipografic v o r fi publicate doar în cel de-al doilea volum
de Aur (încât poate fi, într-adevăr, numit parafrastul acestuia), dar şi după
al acestei serii (Tâlcuirea Evangheliei de la Marcu). Suntem încredinţaţi că
alţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii, enumerându-i aici doar p e câţiva dintre dânşii:
această rânduiala d e rugăciune v a fi de ajutor tuturor celor care râvnesc
Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Grigorie de Nyssa,
poruncilor evanghelice, dar doresc şi s ă se apropie de Sfântul Teofilact prin
Sfinţii Clement şi Chirii ai Alexandriei, Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul
smerită-cugetare, spre a se învrednici de mijlocirile şi ocrotirea sa caldă.
M a x i m Mărturisitorul. O particularitate a tâlcuirilor Sfântului Teofilact este
Nădăjduim ca toate cele ce le-am scris p â n ă aici despre cinstirea sa, să că întrebuinţează adeseori şi alegorii. Dar, pentru că în tâlcuirile Sfântului
nu-i fi pricinuit supărare Sfântului Teofilact. Dacă l-am mâhnit prin îndrăzneala Ioan Gură de A u r alegoriile lipsesc sau sunt mult prea rare, Sfântul Teofilact
noastră, îi cerem iertare Sfântului, dar deopotrivă şi cititorilor care voiesc să le-a împrumutat de la alţi Sfinţi Părinţi şi le-a aşezat cu multă înţelepciune
dobândească folos duhovnicesc din această carte şi prin nepriceperea noastră la locul cuvenit lor. Roadă acestei strădanii nu e o simplă interpretare a unei
i-am împiedicat în vreun fel sau altul. Cunoaştem neputinţa noastră şi ştim singure persoane, ci este o expresie a consensului învăţăturii Bisericii, a ceea
că şi râvna ş i cunoştinţa duhovnicească ne este mică, dar nădăjduim la mila ce Biserica crede şi învaţă „în orice timp şi în orice loc".
lui Dumnezeu, la rmjlocirile Sfântului Teofilact şi la rugăciunile fraţilor cititori.
C u toate că prin fapte nu ne-am făcut următori Sfântului Teofilact, v o m încheia, C u toate că tâlcuirea Sfântului Teofilact este o sinteză a învăţăturii
folosindu-ne de cuvintele ucenicilor Sfântului Paisie de la Neamţ, care la Sfinţilor Părinţi , ea n u se citeşte nicidecum ca o listă de citate. Ceea ce este
92

începutul vieţii Cuviosului lor stareţ, scriau: „Precum tatăl de jucăriile copiilor cu adevărat remarcabil este faptul că, deşi întreaga tâlcuire îşi are ca izvor
săi, aşa şi Preacuviosul se bucură de laudele cele ce i se aduc de către ucenicii
şi fii săi duhovniceşti" 89 90
The Explanation hy Blessed Theophylact of The Holy Gospel according to St. Matthew,
Chrysostom Press, House Springs, 1997, pp. 1-5.
" Ms. slav. 206 BAR (din anul 1703), fila 4 verso, descris de P. P. Panaitescu, în
Manuscrise slave din Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, 1959, p. 302.
52
în studiul său (Theophylact of Bulgaria as Writer and Biblicul Interpreter, în rev. Biblical
Research, tom II, 1957, pp. 31-44), E. W. Saunders încearcă să determine cu exactitate cât
 48
49
tradiţia vie a Sfinţilor Părinţi, în ea cititorul nu aude vorbind decât u n singur
şi limpede glas, care grăieşte asemenea unui învăţător către ucenicul său. „Rugămintea adânc înţeleaptă a împărătesei Măria despre strângerea
unor roade curgătoare de miere ale prea cinstitului păstor Teofilact, vlădică
Explicând textele scripturistice foarte exact şi concis, Sfântul Teofilact
şi întâistătător al bulgarilor. Această împărăteasă, M ă r i a a dorit din toată
n u pregetă a n e a d u c e şi lămuriri preţioase care-i sunt c u n o s c u t e d i n
inima să înţeleagă scrierea evanghelică şi a rugat p e arhiepiscopul de
propria sa experienţă duhovnicească, având astfel partea sa de originalitate
Ohrida, p e preafericitul Teofilact ca să-i spună tâlcuirea Sfintei Evanghelii.
în tâlcuire, î n apărarea Dreptei Credinţe împotriva ereziilor, p r e c u m ş i în
Şi primind această rugăminte plină de înţelepciune a împărătesei, Teofilact
dezlegarea controverselor timpului său.
s-a aşezat la lucru şi a ales din interpretările lui Ioan Gură de A u r şi le-a
Trebuie să amintim aici că SfântuTTeofilact a alcătuit Tâlcuirea
transcris p e scurt, pentru toată învăţătura celor patru Sfinţi Evanghelişti".
Evangheliilor d u p ă anul 1085, la cererea împărătesei Măria, care era p e
î n ce priveşte metoda folosită în tâlcuirile sale la Noul Testament, este
atunci m o n a h i e (şi m a i apoi a devenit e g u m e n ă ) la Mănăstirea Sfântului
G h e o r g h e d e M a n g a n e s . E s t e neîndoielnic c ă evlavioasa î m p ă r ă t e a s ă , îndestulător să s p u n e m că Sfântul Teofilact e x p u n e p e scurt şi corect
devenită monahie, a cerut Sfântului Teofilact să alcătuiască această tâlcuire înţelesul istoric, moral, alegoric şi anagogic al Sfintelor Scripturi. Pentru că
atât pentru folosul ei sufletesc, cât şi pentru al fiului ei, Constantin. D a r această carte se adresează întâi de toate creştinilor simpli care râvnesc la
astăzi c u n o a ş t e m c ă p r i n rânduiala şi iconomia Duhului Sfânt această împlinirea poruncilor şi poate că nu tuturora le este cunoscut ce a n u m e
Tâlcuire a Evangheliilor se adresează tuturor acelora care, fiind fii ai Bisericii, reprezintă fiecare din aceste înţelesuri ale Scripturii, a ş e z ă m mai jos o
voiesc să biruiască prin p o r u n c i şi să împărătească peste păcat. însemnare privind desluşirea acestora. Această lămurire o găsim în ediţia
românească a tâlcuirii Sfântului Teofilact, a n u m e ca notă explicativă în
Cererea î m p ă r ă t e s e i M ă r i a către Sfântul Teofilact este c o n s e m n a t ă
comentariul de la Matei 12, 7-8:
într-un vechi manuscris d i n secolul XIV, care cuprinde tâlcuirea la E v a n ­
gheliile de la M a r c u şi L u c a , d a r şi în manuscrisul slavon nr. 97 (1520¬
93 Patru simt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură: istoric, adică
1535) de la Biblioteca A c a d e m i e i R o m â n e , u n d e la fila 9 recto, p u t e m citi:
94 potrivit literei şi după istorie; anagogic, adică d u p ă înalta înţelegere;
alegoric, adică sub cele spuse se înţeleg altele, ascunse; şi tropologic, adică
pentru îndreptarea năravurilor.
anume din tâlcuirile Sfântului Teofilact la parabola samarineanului milostiv sunt inspirate
de cele ale Sfinţilor Ioan Hrisostom şi Grigore Teologul (p. 36-37). Autorul sus numit înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care n u trebuiesc
concluzionează că scrierile exegetice ale arhiepiscopului Teofilact, dimpreună c u altfel înţelese şi nici n u sunt închipuire a altui lucru.
majoritatea literaturii teologice bizantine din acea perioadă sunt mult îndatorate şi cel Anagogic, când, prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica pământească
mai adesea repetitive, constituindu-se ca şi compilaţii din operele Sfinţilor Părinţi. Totuşi, la cea cerească, de la oameni la îngeri, de la zidiri la Ziditor, până la Cea Una
el atrage atenţia asupra faptului că Sfântul Teofilact, aşa cum poate fi cunoscut din scrierile Sfânta şi Preaînalta Treime, de unde nu este cu putinţă a trece mai înainte.
sale, este o personalitate cu trăsături ce atestă o mare vitalitate, dezvăluind o minte Adică atunci c â n d zicem: „întru î n c e p u t a făcut D u m n e z e u Cerul şi
ascuţită, riguroasă şi bine informată, dar şi o voinţă ageră şi puternică în manifestarea p ă m â n t u l " (Facere 1,1), prin „Cer" înţelegem pe îngeri, iar prin „pământ", p e
credinţei (p. 43). Saunders spune că Sfântul Teofilact este îndatorat şi tradiţiei alexandrine, oameni. încă şi ceea ce zice David: „Că M-am jurat întru m â n i a Mea: «Nu
lucru ce se adevereşte în libertatea arătată în ce priveşte interpretarea alegorică, în special
vor intra întru odihna M e a » " (Psalm 94,12; Evrei 3,11); s-a jurat, zice Domnul,
la parabolele din Sfintele Evanghelii. Fiind un viguros apărător al Ortodoxiei, Sfântul
să nu intre evreii cei neascultători şi împietriţi la rnimă în pământul făgăduinţei,
Teofilact denunţă greşelile ereticilor, şi aceasta de fiecare dată când se iveşte ocazia în
în Palestina. Potrivit spuselor, adică după chipul istoric, înţelegem chiar
alcătuirea comentariilor sale. în finalul articolului său, autorul scrie: „în opera exegetică
pământul Palestinei; dar anagogic, adică după înalta înţelegere, înţelegem
a lui Teofilact există o oarecare independenţă de tradiţia patristică, în special î n
viaţa cea veşnică, adică aceea în care este adevărata odihnă.
comentariile Evangheliei; poate şi această originalitate explică în parte popularitatea d e
necontestat de care se bucură, d e atâtea veacuri, scrierile sale" (p. 44). Iar alegoric, este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură
93
PG 123, col. 35. la Hristos, la Trupul Său tainic şi la Biserica cea p ă m â n t e a s c ă . Adică:
Avraam a avut, potrivit cuvintelor, deci potrivit istoriei doi feciori, u n u l
Cf. A. Calavrias, Opera ertnineutică a lui Teofilact de Ohrida în literatura română
9 4
veche,
teză de doctorat), Bucureşti, 1986, p. 61. din Agar slujnica [Ismail] şi altul din Sarra cea slobodă [Isaac]. Alegoric,
adică după chipul în care una se spune şi alta se înţelege, Avraam închipuie
50 51

pe Dumnezeu, Care are doi fii: iudeii din sinagogă şi creştinii din Biserică - Tradiţia manuscriselor greceşti este bogată şi foarte diversă. Von Soden
creştini care sunt în slobozenia darului lui Hristos - , iar iudeii sunt sub cataloghează 119 manuscrise conţinând comentarii la u n a sau m a i m u l t e
slujirea şi robia închipuirii Legii lui M o i s e , după c u m tâlcuieşte marele Evanghelii şi 3 7 de manuscrise cu tâlcuiri la epistolele Sfântului A p o s t o l
Pavel în Epistola către Galateni (4,22-30). î n c ă şi prin arca lui Noe - a v â n d Pavel. C e l e m a i m u l t e dintre acestea aparţin veacului al XlV-lea, d a r s u n t
dobitoace curate şi necurate - , potrivit chipului alegoric de înţelegere 26 de manuscrise care datează din veacul al Xl-lea şi al XII-lea . Dar fondul 95

v e d e m Biserica cea pământească, ce cuprinde şi drepţi şi păcătoşi. d e manuscrise cercetat de Von Soden era cel de la începutul veacului al
Iar tropologic este chipul îndreptător d e năravuri [moral] care, prin XX-lea şi, de aceea, catalogarea efectuată poate fi astăzi îmbogăţită prin
Scripturi moravurile oamenilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate, către cercetarea altor manuscrise descoperite. Astfel, p â n ă în secolul X I V sunt
fapta cea bună. Aşa este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la Luca şi 3 datate alte 9 manuscrise, care sunt consemnate în catalogarea A l a n d . La 96

de la Marcu, în care se arată Iisus scoţând dracul, d u p ă care cel m u t şi surd acestea se adaugă alte 3 manuscrise de la Mănăstirea F i l o t e u şi u n u l de 97

la Mănăstirea C u t l u m u ş din Sfântul M u n t e A t h o s , dar şi un manuscris

98

grăieşte. Aici, tropologic - adică după chipul cel îndreptător de moravuri -

din colecţia K e n n e t h Willis C l a r k . Dacă s-ar întreprinde o cercetare mai
99

se înţelege păcătosul, „surd" că n u voieşte să audă dumnezeieştile cuvinte

a m ă n u n ţ i t ă a f o n d u r i l o r d e m a n u s c r i s e şi a c a t a l o g ă r i l o r a c e s t o r a ,
şi „mut", că nu primeşte spovedania; „ d r a c " este păcatul cel de moarte; iar
enumerarea ar putea continua c u nenumărate e x e m p l e . 100

păcătosul venind la Hristos - adică la preotul lui D u m n e z e u - şi m ă r -

turisindu-şi păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele Dar interesul pentru tâlcuirile Sfântului Teofilact a fost arătat deopotrivă
cele de moarte şi grăieşte, b i n e c u v â n t â n d p e D u m n e z e u prin lucrarea şi de către slavi. Aceasta se poate cunoaşte atât prin numărul mare al m a n u ­
faptelor bune. încă şi cele spuse de D u m n e z e u în Deuteronom: „Să n u l e g i scriselor c e cuprind tâlcuirea la Evanghelii, dar şi prin cel al Evangheliarelor
gura b o u l u i care treieră" (Deuteronom 25,4), d u p ă slovă s-au spus pentru care sunt prefaţate cu predosloviile Sfântului Teofilact. In acest sens, cel
boi, dar tropologic, se înţelege pentru învăţători, care învăţând poporul, n u mai cunoscut este un manuscris slavon din Bulgaria (sec. XIII), ce conţine
sunt opriţi să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii, după c u m un Evangheliar c u predosloviile la Evanghelii ale Sfântului Teofilact . D e 101

tâlcuieşte marele Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9,1-18).

Deci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric - potrivit 95
H. von Soden, Die Schriften des Neuen Testaments, Berlin, 1902-1910 (cf. E. W.
cuvintelor; anagogic - după chipul unei înţelegeri mai înalte; alegoric - Saunders, art. cit., p. 36).
când înţelegem altceva decât cele spuse şi tropologic - adică î n chipul 9 6
In ce priveşte importanţa acestor manuscrise în determinarea textului Noului
îndreptător de năravuri [moral]. Se c u v i n e a şti că n u toate cuvintele Testament, ele (în catalogarea Aland) sunt de categoria a IlI-a şi sunt următoarele: mss.
Scripturii pot fi tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc n u m a i 103, 254, 720, 886,1506,1523,1524,1678,2197.
într-un fel, altele în două sau î n trei şi altele î n toate aceste patru feluri. 97
E vorba de 2 manuscrise ale tâlcuirii celor patru Evanghelii, anume ms. 42/86
(cea. 1315-1320) şi ms. 53/68 (cea. 1330), dar şi de ms. 55/85 (cea 1340) ce conţine doar
Răspândirea tâlcuirilor Sfântului Teofilact tâlcuirea Evangheliei de la Ioan (cf. R. W. Allison, The Acquisition of Manuscripts at
Philotheou Monastery in the Byzantine Period, în Paper Presented at the International Congress
Deşi eparhioţii săi din Ohrida şi din toată Bulgaria nu cunoşteau limba
of Byzantine Studies Moscow, August, 1991).
greacă, Sfântul Teofilact a scris tâlcuirile sale în limba elină, nu numai pentru 98
Aici se păstrează un manuscris (ms. 3203 din veacul al XlV-lea) care conţine tâlcuirea
că el însuşi era grec, ci şi pentru că, d u p ă c u m a m văzut, o parte din lucrările Sfântului Teofilact la epistolele Sfântului Apostol Pavel. Acest manuscris are semnătura
sale le-a scris pentru fosta familie împărătească din Constantinopol. C u mitropolitului Hariton al Ungrovlahiei, pe atunci egumen al Mănăstirii Cutlumuş (cf. D.
timpul a fost necesar ca tâlcuirile sale, foarte întrebuinţate de clericii şi laicii Barbu, Manuscrise bizantine în colecţii din România, Bucureşti, 1984, p.8).
ortodocşi care cunoşteau limba elină, să fie traduse în limba greacă de r â n d , 99
Ms. 53 din anul 1540, care conţine doar tâlcuirea Evangheliei d e la Ioan.
precum şi în slavonă şi romană, pentru a s e răspândi mai uşor. m
Astfel este şi manuscrisul grecesc VT 90 de la Viena (cf. H. Hunger şi O. Kresten,
Interesul arătat operei exegetice a Sfântului Teofilact este mărturisit de Katalog der griechischen Handschriften der osterreichischen National bibliotek, Viena, 1976, p. 165).
numeroasele manuscrise şi ediţii tipărite, ce s-au păstrat până în zilele noastre. m
Cf. T. Bodogae, Istoria bisericească universală, Bucureşti, 1993, p. 156.
 53
52

asemenea, la Mănăstirea Hilandar din Sfântul M u n t e Athos se păstrează un de copişti. M u n c a acestor copişti a dat la iveală zeci d e manuscrise c u texte la

Evangheliar manuscris din veacul al XTV-lea (ms. 13 - cea. 1360), care are cărţile d e cult şi lucrări teologice. Prin osteneala monahilor a u apărut şi Palia
aceleaşi predoslovii. M a n u s c r i s e slavone c u predoslovii s a u tâlcuiri ale de la Neamţ din 1475, Apostolul din 1500, Lămuriri la cartea lui Iov din 1503,
Sfântului Teofilact sunt răspândite peste tot în spaţiul ortodox, iar azi sunt Psaltirea de la Putna şi Psaltirea de la Muncaciu, pentru care a u fost folosite
prezente şi în marile biblioteci europene sau în unele colecţii particulare . 102 tâlcuirile Evangheliei ale Sfântului Teofilact . 106

Manuscrise slavone c u acelaşi conţinut se păstrează şi la noi în ţară. Este semnificativ faptul că Tetraevangheliarul tipărit d e Macarie la anul
Este cunoscut că monahii şi preoţii cărturari, care au venit dinspre O h r i d a 103 1512 - care era de fapt primul tetraevangheliar tipărit pentru toţi ortodocşii
p e la sfârşitul secolului al XlV-lea şi s-au aşezat prin mănăstirile noastre, care foloseau limba slavonă î n cult - are predosloviile la Evanghelii ale
prin activitatea lor cărturărească de copiere şi traducere a cărţilor bisericeşti, Sfântului Teofilact . 107

au avut alături de copiştii pământeni un rol important î n a fixa prin scriere Ana Calavrias a întreprins o cercetare amănunţită asupra manuscriselor
limba vorbită de popor a t u n c i 104
. î n această perioadă, alături de scrierile slavone care c u p r i n d predosloviile s a u tâlcuirile S f â n t u l u i Teofilact la
Sfinţilor Ioan Hrisostom, Vasile cel Mare, Isaac şi Efrem Şirul erau foarte Evanghelii, dându-ne î n lucrarea sa informaţii preţioase din punct de vedere
răspândite şi circulau în manuscris şi scrierile Sfântului Teofilact al Ohridei . 105
lingvistic şi statistic. O catalogare amplă a manuscriselor slavone care se
î n M ă n ă s t i r e a N e a m ţ , la 6 aprilie 1435, Gavriil Uric i s p r ă v e ş t e de scris află p e teritoriul ţării noastre, d a r şi n u m e r o a s e c o n c l u z i i privitoare la
al doilea Tetraevangheliar slavon, p e p e r g a m e n t , care a v e a şi predoslovia structura lingvistică şi conţinutul acestora g ă s i m în teza sa d e d o c t o r a t 108
.
Sfântului Teofilact.
Din activitatea centrelor de cultură bisericească (slavo-română) a secolu­ m
Cf. Milan Şesan, Teologia ortodoxă în secolul al XV-lea, în rev. Mitropolia Ardealului,
lui al XV-lea, s-au impus Mănăstirea Moldoviţa şi Putna, cu 4 4 şi, respectiv 40 1966, nr. 11-12, pp. 742-743. Ştefan Ciobanu (în op. cit., pp. 47-48) ne spune: „Din
numeroasele lucrări ale lui Teofilact se remarcă comentariul lui la Evanghelie (Tâlcul
102
Din colecţia de manuscrise de la Tver (Rusia), este cunoscut un manuscris din Evangheliei), care, tradus în limba slavă, era foarte popular la noi în epoca slavonismului
secolul al XVT-lea cu Talcul Evangheliilor a lui Teofilact. La acesta se adaugă şi cele descrise (cf. A. I. Iaţimirski, Slavianskie i ruskie rukopisi ruminskih bibliotek, St. Petersburg, 1905, pp.
N. Bubnov, O. Lihaceva, V. Pokrovskaja, Pergamennye pukopisi biblioteki AN SSSR, 28-29,103-104). Manuscrisele slave din Ţările româneşti cu numele lui Teofilact datează
Leningrad, 1976, p. 205 (ms. 394); A. Tachios, The Slavonie Manuscripts of the Panteleimon din secolele XV-XVII".
Monastery (Rossikon) on Mount Athos, Los Angeles, 1981, p. 69 (ms. 25); E. Matthes, Katalog 107
Ştefan Ciobanu face o precizare în legătură cu această carte: „Este un model de
der slavische Handschriften in Bibliotheken der Bundesrepublik Deutschland, Wiesbaden, 1990, artă tipografică de la începutul secolului al XVI-lea. Cartea reprezintă un Tetraevangheliar
p. 21 (ms. 23), p. 64 (ms. 64), p. 117 (ms. 237), p. 135 (ms. 161); I. Snidik, M. Grozdanovici, după copiile slave c e se găseau la noi şi este interesant că în ea se reproduce şi
Opis rykopisa i starih ştampanih kniga biblioteke srpske pravoslavie eparhije Bydimske y precuvântarea la Evanghelia lui Matei (poate şi la celelalte), a lui Teofilact, arhiepiscopul
Sentandreji, Belgrad - N o v i Sad, 1991, p. 153 (ms. 107). Alături de aceste manuscrise sunt Bulgariei şi Ohridei" (op. cit., pp.133-134).
şi cele bulgăreşti (numeroase, de altfel) care deşi conţineau tâlcuirile Sfântului Teofilact m
Opera ermineutică a lui Teofilact de Ohrida în literatura română veche, susţinută în
la Evanghelii, au apărut sub numele lui Eftimie de Târnovo (N. Doldobanova, O. anul 1986 în cadrul Universităţii din Bucureşti de către Prof. Dr. Ana Calavrias sub
Knjazevskaja, Bolgaskaja rukopisnaja kniga X-XVIII vv., Moscova, 1979, p. 357). De tâlcuirile îndrumarea Prof. Dr. Univ. Pândele Olteanu. Vom cita în continuare, după A. Calavrias
Sfântului Teofilact erau preocupaţi şi călugării şi cărturarii sârbi (cf. G. Podskalsky, (pp. 17-23), toate manuscrisele slavone catalogate de dânsa, indicând doar bibliotecile
Theophylaktos von Achrida als Exeget in der slavischen Orthodoxie, în rev. Studi sull'Oriente unde se află acestea:
Cristiana, tom. 2,1998, pp. 75-84). Biblioteca Academiei Române: secolul XV: ms. 10; secolul XVI: mss. 7,8,11,12,18,19,89,
103
Unul dintre aceşti călugări învăţaţi din sudul Dunării a fost şi Sfântul Nicodim 92,177,178,179,182,185,186,187,188,193,197,200,207,244,261,347,484,511,1515; secolul
de la Tismana, care era originar din Prilep, o localitate din apropierea Ohridei. XVIL mss. 13,14,15,16,17,189,190,192,194,195,196,199,328,347,410,433,383,503,504;
, M
Cf. AtanasieMironescu în op. cit., p. XXXII. Biblioteca Patriarhiei Române: aici se află nouă Evangheliare şi Tetraevangheliare
105
O descriere a influenţei literaturii bizantine în Ţările Române, vezi la Ion-Radu Mircea, din secolele XV-XVI, ce conţin predosloviile Sfântului Teofilact;
Relations literaires entre Byzance et Ies Pays Roumains, în Actele celui de al XTV-lea congres Muzeul de Istorie al României: Tetraevangheliarul de la Humor, din 1473, are
internaţional de studii bizantine (Bucureşti, 6-12 septembrie 1971), tom. 1,1976, pp. 81-92. predosloviile; Tetraevangheliarul din 1502, scris de Spiridon (nr. 4717.214); Tetraevangheliarul
54 55

Activitatea m o n a h i l o r r o m â n i , dar şi a celor veniţi de p e s t e D u n ă r e . iii ,», Si • «Sri«5»^5fSl«irfEt /»;;

(până î n veacul al XV-lea) a fost sporită d e clericii cărturari ardeleni care, j»iuvTC>miH(^6r£,Mi«iut|r>t(ip J
sub i m b o l d u l curentelor protestante d o m i n a n t e atunci î n Transilvania, au
tipărit în limba r o m â n ă m a i m u l t e cărţi bisericeşti. Prin activitatea cărtu­
H(.nvkrrt-(l-sA'uit(iM'('Mfr«
rărească a acestor clerici ardeleni, între care cel m a i d e s e a m ă e s t e diaconul
Coresi, tâlcuirile Sfântului Teofilact s-au răspândit prin infuzare şi prin TII " i ma\Mt(vou0i - ^.MigiMv
imun • ' iAirtiAniM^KVM.\i;'kii
:

reproduceri d e idei şi chiar de paragrafe î n t r e g i 109

. • l\ÎUUIţJI(J/MT(!«iiiTJt, M'tît .
Dacă Tâlcul Evangheliilor a lui Teofilact era prezent î n preocupările co­
^AwiuîmniIen^/.iAâiSkimititetiyi-
piştilor moldoveni din secolul al XV-lea, iar în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea
ro; A k'oiu[j)u, WMimjenKţ
din 1599, de la Putna (nr. 9207); Tetraevangheliarul din 1607, de la Suceava, scris pe pergament;
Tetraevangheliarul din 1615, de la Dragomirna, scris de Anastasie Crimca (nr. 11345); Vi./UHjţiHiuutc. a t W o i a w i w ş w
Biblioteca Centrală de Stat: posedă 3 manuscrise din secolele XVI-XVII cu predos­ , I'AAMIJU . (jMoWfiy^kOKÎS
loviile Sfântului Teofilact; ' im HHf/M IITII . flÂIIMA.l'MUHAA
.«cimuiik'e . ti.^'kw/MtAiiiiwfiiu
Muzeul de Artă al României: are în colecţiile sale uri singur manuscris din secolul
• •ro,(î(trÂÂB'wyil i f t l U M ^ y i i U î s
al XVI-lea ce conţine predosloviile; lAlllWHAI^IUI U.l.K.k.l' l'lilk IU
Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca: mss. 4112 şi 4102 din secolul al ' %iJ ;,er,QtK'j^(«(T((h4îAik<iarQ.
XV-lea; mss. 21,2290, 4049,4056, 4068, 40, 59,40,49 din secolul al XVI-lea; ms. 1232 din
secolul al XVII-lea (toate conţin predosloviile);
Tetraevangheliar al lui Gavriil Uric,
La Iaşi se mai află trei manuscrise cu predoslovii ale lui Teofilact: 2 la Biblioteca Centrală
cu predosloviile Sfântului Teofilact al Bulgariei
Universitară (mss. V 30 şi V 50), iar unul la Arhivele Statului (ms. 1790, din anul 1618).
m
„La Biblioteca Episcopiei din Arad a intrat un manuscris din Banat-Hunedoara, prefaţarea Evangheliarelor cu predoslovia lui Teofilact al Ohridei devenise o
unde mişcarea calvină a fost, ca şi în Maramureş şi în Ardealul de nord, destul de intensă
tradiţie 110
prezentă atât în scrierile româneşti , cât şi în cele s l a v o n e , în
111 112

(cf. P. Olteanu, Postilla de Neagovo (P. N.) în lumina Cazaniei I a diaconului Coresi, 1567, în
Transilvania Tâlcul Evangheliilor era cunoscut prin intermediul altor cărţi ce
rev. Romanoslavica, tom. XIII, 1967, p. 105-131). [...] Mişcarea husito-reformată a promovat
slujeau credinţa străbună sau limba românească.
Tâlcul Evangheliilor lui Teofilact pentru aspectul practic, raţionalist şi clar al interpretării.
Din această pricină autorii de omilii husito-luterane-calvine folosesc ca izvor cuvântările
lui Teofilact de Ohrida despre Tâlcul Evangheliilor. Teofilact este citat de zeci de ori alături 110
Cf, P. Popescu, Manuscrise slavone din Mănăstirea Putna, în rev. Biserica Ortodoxă
de Ioan Gură de Aur, de Vasile cel Mare, de Grigore Teologul, de Grigore al VH-lea, papa Română, 1962, nr. 1-2, p. 124.
Romei. Astfel a procedat autorul calvin al Cazaniei de Neagovo şi Tekovo (cf. A. L. Petrov, ™ L a Biblioteca Academiei Române se păstrează mai multe manuscrise româneşti
Poucenie na Evangelie po Neagovskomu spisku 1758, Petrograd, 1921, p. 1-226; A. L. Petrov, ale Evangheliarului, în care sunt prezente predosloviile lui Teofilact la Evanghelii. Dintre
Otzvuk reformacii v Russkom PodKarpatii, Praga, 1921), scrisă pe la 1650 în Maramureş, acestea menţionăm doar câteva: ms. 296 BAR, de la mijlocul sec. XVII (la G. Ştrempel, op.
care reproduce din cuvântările lui Teofilact pagini întregi, dându-1 ca exemplu. însă uneori cit., tom I, p. 83); ms. 1327 BAR din anul 1686 (ibid., tom IV, pp. 561-562); ms. 1154 BAR
îl citează, iar alteori nu. [...] Infuzarea Tâlcului Evangheliilor al lui Teofilact de Ohrida în din anii 1702-1703 (ibid., tom IV, pp. 213-214). Această tradiţie a prefaţării Evangheliilor
Cazania de Neagovo (cea. 1550) şi prima Cazanie românească a lui Coresi (1567) este cu predoslovia Sfântului Teofilact este semnalată până în a doua jumătate a veacului al
mult mai extinsă decât citările nominale. [...] Acest izvor se identifică folosit în expresii, XIX-lea (vezi Evanghelia tipărită Ia Chişinău în anul 1854).
în idei identice, care sunt mai greu de identificat, fără o colaţionare integrală a, textului " Alături de manuscrisele slavone menţionate mai sus de A. Calavrias, în biblioteca
2

celor două opere. [...] Interpretările textului evanghelic de către Teofilact s-au folosit şi Mănăstirii Putna se mai află trei manuscrise slavone ale Evangheliarului, care conţin
în alte opere omiletico-parenetice din literatura ucrainiano-carpatică şi din alte literaturi, cazania Sfântului Teofilact la Evanghelii. Acestea sunt: Evanghelia înstrăinată de la Humor
ceea ce urmează să fie cercetat de către specialişti" (cf. A. Calavrias, op. cit., pp, 62-68). din sec. XVI-XVII (nr. 480/1925), Evangheliarul de la Solea din anul 1623 (nr. 481/1952),
 56

57
D u p ă c e î n veacurile XV-XVII opera exegetică a Sfântului Teofilact a
fost c u n o s c u t ă î n ţara noastră îndeosebi prin intermediare slavone, în
secolele u r m ă t o a r e cărturarii Bisericii, în strădania lor d e a î n v e ş m â n t a
întreg cultul ortodox cu p o d o a b a limbii române, vor tălmăci „pre graiul
n o s t r u " şi Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului Teofilact.
1 R.\ F R I S C U R I S t O V H O IU - l> l • l'l lij ;

Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului Teofilact a fost tipărită î n slavona S O S ; A - R O M A . \ I- IMUOIUN-1 CC l.l-.M

bisericească la M o s c o v a î n anul 1648, iar mai apoi, cu u n e l e îndreptări şi \F s \ NC 1 t "PAI.Bl KI.''Bt-.V R Dl: • 1 N
r

AT HAKASIT-S\*fI -ft.-r.YM ST O l,.V.«i.T>,\ |

corecturi a fost publicată î n anul 1698. Această ediţie a cunoscut numeroase Vl-L- I N.'IXRPR r TAŢI OMEM \B PAP
reeditări în v e a c u l u r m ă t o r . 113
AM- "SI x T V M- <<V ti R I V Mi
T IO- ' I V.C1 P I 1 fa
D a r în E v u l M e d i u , tâlcuirile Sfântului Teofilact s-au bucurat de o m a r e C 1 T I R .
apreciere şi în A p u s . T o m a d ' A q u i n o a inserat în cărţile sale pasaje largi J Ţ M M E C V M -
din scrierile a r h i e p i s c o p u l u i O h r i d e i . î n v e a c u l al XV-lea, C r i s t o f o r o ou pocitfimurn td opus in
Persona, bibliotecarul Vaticanului, îi dedica p a p e i Sixtus I V u n m a n u s c r i s
împodobit cu miniaturi, manuscris ce cuprindea tâlcuirea Sfântului Litimim ftct Gxm-nî ipox
Ale-x.incîri rcfpoTifnni.am
Teofilact la epistolele Sfântului A p o s t o l Pavel. N u se cunoaşte care a fost fcrmr mt'rtfns ctim quetc
cauza şi împrejurarea prin care, î n traducerea lui Persona, în locul Sfântului rc:.iir,ti.H rum cnmim »t
Inirjiicrcr pr»iap:imm a
Teofilact a fost trecut ca autor Sfântul Atanasie cel Mare. M a i a p o i a fost rcfţx'Jrtthi c^m optrrrms ciVn\ipfcAicrp nnnincm. KVtro
corectată această greşeală, iar în anul 1477, imediat după apariţia tiparniţei, qporior>T prcpon.im Quifltfq.:i nr dicroriatr ccjcroslu -
pr73s.T.tnn'.oiilHir-crt.ii^"iTiiw cvct-[f:iv"Knm cîS uin *
traducerea lui Persona a fost publicată. î n următoarele secole au fost tipărite do^hlTinii Sacramm rr.hmrnuiim rrdiumr: iciewîcţtr •

în limba latină n u m e r o a s e ediţii ale întregii opere a Sfântului Teofilact . 114 nufliimun luJicsnrnriTi omen ncoant prob-inoicsoiu
cri-ipmtci.Gicti.tm cile manîacrnrliTicrrî^ Oroncsde
Cea m a i c u n o s c u t ă a devenit ediţia lui Finetti, tipărită la Veneţia între anii maîna..icru!ici mdeum ptetatt. ur ncni mmortincvlvts
- 4 7 5 4 - 4 7 6 3 , deoarece m a i apoi aceasta a fost reprodusă d e abatele M i g n e î n i|.'e\\{tcmno «JrfYnm l.iticicmatfttţium Ty-.cc cîulnrnnr
colecţia sa, n u m i t ă Patrologiae graeca şi publicată între anii 1864-1865. • pî.>îtf&ti.î affirîmrr. mre rcovnmo .îrîjci infl vouamştuit-.
ţficoHric iun.iniT fmiTccucc%im ntrmmlniii.S
Scrierile Sfântului Teofilact au fost traduse şi d e protestanţi, dintre care I nrMUuclmcamrpc^uiCTobtar^^ rn.i
• cTiifixcns-cctcifoTiprrabiijai'nrc rt™rctccr{lms."r<'|iu>
cel m a i d e s e a m ă este Ecolampadius. Trebuie menţionat că după traducerile ms .impîtnuJ»n.< ^ritfn liign"* fn. IviUmis: nbri ur racuirl
-

sale în limba latină s-au făcut numeroase reeditări. mujniutricfr m-alcawai'iecirD |xl!imc mcrut.qm.irritn •
mcîacr.'ţttlltriclnfio.jxr »r(c^c&:acfmiitiiCft.ctcuptci:iis!(? F
Evanghelia lui Vasile Obedenski din sec. XVII (nr. 569/1952) - cf. Paulin Popescu, op. cit.,
pp. 122-126. Părintele Paulin, în aceeaşi lucrare (partea a doua publicată în rev. Biserica urfonanrfaTis^c'njiiiniAUccrittîKlii(Tr-t.ci' fmuiuit J>i
\ cjţnx UnnUiuImc mcrcdiLnli cGcnare-ccprirmium.îxm'o
Ortodoxă Română, 1962, nr. 7-8, pp. 706-707), menţionează şi două manuscrise slavone
| nimiuiidicttc prjrcTpncsacrt:rnliyuţy uni fim {ukcîcp
ale tâlcuirii lui Teofilact la Evanghelii, unul de la 1668 (nr. 600/1863), iar cel de-al doilea
din secolul al XVII-lea (nr. 552/1952). Alături de acestea trebuie menţionate şi cele două
manuscrise slavone ale tâlcuirii la Evanghelii a Sfântului Teofilact, manuscrise ce au
făcut parte din biblioteca Mănăstirii Cozia (un exemplar de la anul 1698 iar celălalt
nedatat) - cf. arhimandrit Gamaliil Vaida, Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod, ed.
Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea, 1986, pp. 230-231.
Blagoviestnik, ed. cit., p . 18.
113

iu Pentru bibliografia ediţiilor tipărite în veacul al XVI-lea vezi şi H. M. Adams,

Catalogueofbookprintedon the continent of Europe (1501-1600) in Cambridge Libraries, voi.
I-II, Cambridge at the University Press, 1967.
Foaia de titlu a manuscrisului dedicat Papei Sixtus VI de Cristophoro Persona
(azi în Biblioteca Vaticanului - cota: human09 JH.02)
58
59

Traducerea în limba română a tâlcuirilor

Sfântului Teofilact

î n ţările r o m â n e , slavonismul a dăinuit p â n ă la sfârşitul veacului al

XVII-lea, pe de o parte din pricină că slavona era limba în care se săvârşeau
sfintele slujbe, iar p e de altă parte, deoarece această limbă era întrebuinţată
în cancelariile domneşti. Dar, d u p ă sfârşitul domniei lui Vasile Lupu (1634¬
1653) şi a lui M a t e i Basarab (1632-1654), în cancelariile domneşti limba
română şi-a intrat grabnic în drepturile ei fireşti. î n cele din u r m ă , dintr-o
necesitate firească, limba română a intrat treptat şi în cult. Meritul acestui
început îi revine mitropolitului Ştefan al Ţării Româneşti (1648-1653 şi
1655-1668). La o privire de ansamblu p u t e m observa că o parte dintre
cărţile tipărite î n v r e m e a domniei lui Matei Basarab erau în slavoneşte, o
parte în româneşte, iar altele bilingve. Acest lucru este îndreptăţit, deoarece
în acea v r e m e era o adevărată luptă între curentul slavon şi cel românesc.
Cunoaşterea limbii slavone devenea tot mai anevoioasă, încât nici preoţii
nu m a i înţelegeau această limbă; cu toate acestea, clericii erau datori să
s l u j e a s c ă în s l a v o n ă , d i n p r i c i n a tradiţiei a d â n c î n r ă d ă c i n a t e . î n s ă ,
schimbarea limbii liturgice n u era uşoară şi n u se putea îndeplini deodată,
pentru că încă n u erau traduse cărţile de slujbă, iar introducerea limbii
române în cultul divin ar fi fost socotită de unii drept o alunecare în erezie,
asta cu atât mai mult cu cât în Transilvania, la acea v r e m e calvinismul
ducea o propagandă activă pentru românizarea textelor religioase. Această
stare de fapt 1-a determinat p e mitropolitul Ştefan să tipărească într-o formă
bilingvă câteva cărţi de cult, voind să împace şi tradiţia, dar să poată fi de
folos şi preoţilor, t r a d u c â n d u - l e rânduielile de tipic î n r o m â n e ş t e , 115

înţelegem de aici că marele merit al mitropolitului Ştefan este că a deschis

larg poarta pentru pătrunderea limbii române în slujbele bisericeşti.
Dar strădania de a lumina poporul şi a-1 învăţa Cuvântul lui Dumnezeu
în l i m b a română, a fost sporită atât prin ostenelile mitropolitului Varlaam
al M o l d o v e i (1632-1653), cât şi prin cele ale mitropolitului Simion Ştefan
al Transilvaniei (1653-1656), care a tipărit o ediţie românească atât a Noului

1 , 5
Sub îndrumarea mitropolitului Ştefan s-au tipărit mai multe cărţi de cult
slavo-române, în care rânduielile tipiconale erau în limba română: Pogribania (slujba
înmormântării) preoţilor mireni şi a diaconilor, în anul 1650; Mistirio sau Sacrament, în
anul 1 6 5 1 ; Tărnosania, în anul 1652 (cf. M. Păcurariu, op. cit., pp. 161-162).
 60
61

Testament (1648), cât şi a Psaltirii (1651). î n înveşmântarea sfintelor slujbe Teodosie, împreună cu Şerban Cantacuzino au acordat o grijă deosebită
în limba noastră, u n rol d e s e a m ă 1-a avut învăţatul mitropolit Dosoftei al tiparului, domnul suportând cheltuielile, iar mitropolitul supraveghind
M o l d o v e i (1671-1693), care în 1679 a tipărit în româneşte Dumnezeiasca activitatea editorială. Prima carte tipărită de către mitropolitul Teodosie a
Liturghie, aceasta fiind cea d e a doua traducere d u p ă cea a lui Coresi şi fost un Liturghier slavo-român, în anul 1680. Ca şi cărţile tipărite de înaintaşul
prima care a fost făcută de către un ierarh. Mitropolitul Dosoftei a fost său Ştefan, Liturghierul avea numai tipicul în româneşte, iar slujba era în
primul ierarh din M o l d o v a care s-a sârguit pentru înlocuirea slavonei şi slavonă. în schimb, în anul 1682 s-a tipărit o Evanghelie, iar în 1683 un Apostol,
pătrunderea limbii româneşti în rânduiala liturgică . 116
amândouă în româneşte. C u acestea se face un alt pas înainte în strădania
D a r deschiderea arătată de oamenii Bisericii pentru introducerea în de introducere a limbii române în slujbele bisericeşti. Aşadar, din timpul
cult a limbii r o m â n e era în armonie c u fenomenul cultural r o m â n e s c d e la mitropolitului Ştefan exista tipicul, în timpul lui Teodosie se introduc citirile
finele veacului al XVII-lea şi începutul celui d e al XVIII-lea A c e s t f e n o m e n din Sfânta Scriptură, iar mai târziu, în vremea păstoririi Sfântului Antim
este p u t e r n i c p o l a r i z a t de n o u a orientare a cărturarilor s p r e B i z a n ţ . Ivireanul, se traduc şi textele liturgice . 118

Umaniştii români erau cunoscători de greacă şi socoteau în m o d legitim Traducerea cărţilor Sfintei Scripturi a fost încununată cu tipărirea Bibliei
că izvorul cel mai puternic atât al cărţilor bisericeşti, cât şi al canoanelor de la Bucureşti din anul 1688, numită şi Biblia lui Şerban Cantacuzino. Aceasta
de legi este literatura greacă şi nicidecum cea slavonă. este prima tipărire integrală a Sfintei Scripturi în limba română. Pentru
Astfel, începând de la mijlocul secolului al XVII-lea, cea m a i mare parte textul acestei Biblii au fost întrebuinţate mai multe traduceri anterioare,
a cărţilor religioase sau profane tipărite în limba română î n tiparniţele tipărite sau în manuscris, revizuite de fraţii Radu şi Şerban G r e c e a n u , 119

domneşti din Ţara Românească şi din Moldova sunt traduse din greceşte . 117
ajutaţi de mitropolitul G h e r m a n o al Nyssei, stolnicul Constantin Canta­
Aceasta se datorează în parte şi faptului că unii dintre domnitorii ţărilor cuzino şi episcopul Mitrofan. Alături de traducerea la Vechiul Testament a
româneşti erau cunoscători de carte grecească. Dintre aceştia îi menţionăm lui Nicolae Milescu, fraţii Greceanu au consultat şi alte traduceri româneşti,
pe Mihnea al ffl-lea (1658-1659), Şerban Cantacuzino (1678-1688), Constantin care văzuseră mai înainte lumina tiparului: Psaltirea lui Coresi (1577), Palia
Brâncoveanu (1688-1714), Dimitrie Cantemir (1710-1711) şi Nicolae de la Orăştie (1582), Noul Testament a lui Simion Ştefan, Psaltirea (1680) şi
Mavrocordat (domn al Moldovei în 1709 şi 1711-1715, iar al Ţării Româneşti Paremiile lui Dosoftei, dar şi Evanghelia şi Apostolul de la Bucureşti, mai
în 1716 şi 1719-1730). Dar influenţa umanistă a acestor domnitori a fost sus pomenite. Prin Biblia de la Bucureşti, se pune în circulaţie o limbă literară
sporită şi de ostenelile altor cărturari, precum sunt postelnicul Constantin care reprezintă o sinteză a strădaniilor scriitorilor bisericeşti de până atunci,
Cantacuzino ( t l 6 6 3 ) , Nicolae Milescu Spătarul ( t l 7 0 8 ) , fraţii R a d u şi Şerban de a scrie într-o limbă curată şi înţeleasă de toţi românii. î n însăşi foaia de
Greceanu, Alexandru Mavrocordat Exaporitul ( t l 7 0 9 ) şi stolnicul Constantin titlu se arăta că s-a tipărit întru „înţelegerea limbii r o m â n e ş t i " şi „pentru
Cantacuzino ( t l 7 1 6 ) . cea de obşte priinţă s-a dăruit n e a m u l u i r o m â n e s c " . într-adevăr, ea a
Dacă în M o l d o v a anului 1679 mitropolitul Dosoftei tipărea în limba c u n o s c u t o largă r ă s p â n d i r e în toate ţinuturile l o c u i t e d e r o m â n i ,
120

română Dumnezeiasca Liturghie, în Ţara Românească exemplul i-a fost urmat luminându-i pe toţi cei care se sârguiau după Cuvântul lui Dumnezeu.
de către mitropolitul Teodosie (1668-1672 şi 1679-1708), care în cea de a doua Tipărirea Bibliei a durat aproape un an, fiind începută în noiembrie 1687 şi
parte a păstoriei sale i-a avut sprijinitori şi ocrotitori pe domnii d e atunci ai încheindu-se în toamna anului următor, când domnitor al Munteniei era
Ungrovlahiei: Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Mitropolitul Vodă Constantin Brâncoveanu. Isprăvirea tipăririi Bibliei, chiar la începutul
domniei marelui voievod martir, este asemenea unei vestiri tainice care
n e arată p e s t e v r e m i cât d e m u l t a strălucit Cuvântul lui Dumnezeu
m
Mitropolitul Dosoftei a tipărit în anul 1681, Molitvelnic de-nţeles, iar în 1683 o
nouă ediţie din Dumnezeiasca Liturghie, dar şi Paremiile de peste an, toate în româneşte.
înlăuntrul fiinţei acestui sfânt domnitor. Dragostea pentru D u m n e z e u şi
Intre anii 1682-1686 a tipărit o altă mare şi însemnată lucrare, tradusă şi prelucrată din
greceşte şi slavoneşte: Viaţa şipetrecerea Sfinţilor, în 4 volume, Ia traducerea căreia a ostenit 1 . 8
Cf. M. Păcurariu, op. cit., p. 211.
vreo 25 de ani (idem, p. 203).
1 . 9
Aceştia erau logofeţi la curtea domnească şi distinşi cărturari.
117
G. Călinescu, Istoria literaturii române, Bucureşti, 1992, p. 31. 120
Cf. M. Păcurariu, op. cit., pp. 212-213.
 63
62

n e a m , dar şi pregătirea sa intelectuală, îmbinată c u un deosebit simţ al în aceeaşi scrisoare, Patriarhul Calinie îi mai scrie domnitorului: „pentru
frumosului şi cu o adevărată pasiune pentru lucrul artistic şi pentru cartea aceea ne-am gândit să păstrăm veneraţia pentru Scriptură, căci, schimbând-o
de învăţătură sau literatură , a u făcut din Constantin B r â n c o v e a n u u n
121 pe înţeles, ajunge lucru de dispreţ şi fără plăcere şi respins de Biserică;
adevărat luminător şi cârmuitor al neamului românesc. mai cu s e a m ă că, glumind, să zicem, ne-ar s p u n e cineva: şi voi faceţi şcoli
C a unul care era cunoscător al culturii greceşti, dar era şi susţinător al şi vă străduiţi a învăţa barbaria şi o eleniza, iar apoi dimpotrivă, vă nevoiţi
t r a d u c e r i l o r r o m â n e ş t i d i n l i m b a g r e a c ă , B r â n c o v e a n u a sprijinit şi să barbarizaţi elenismul şi să faceţi p e cel înţelept neînţelept? Şi c u m se
activitatea de traducere din elină în neogreacă, pentru ca astfel scrierile de împacă acest lucru potrivnic celuilalt? Lucrurile şi prin fire şi prin hotărâre
mare însemnătate să fie la î n d e m â n a întregii obşti. La cererea lui Brânco­ omenească înaintează de la nedesăvârşit la desăvârşit, n u se întorc înapoi
v e a n u sunt traduse în neogreacă mai multe lucrări din literatura bizantină, de la desăvârşire c a să coboare la n e d e s ă v â r ş i r e ! " B r â n c o v e a n u a luat la
124

între ele aflându-se şi învăţătura împărătească a Sfântului Teofilact, tradusă cunoştinţă aceste păreri, însă n u socotea că desăvârşirea limbii eline este
de Sevastos Kymenites. Dealtfel, pareneza bizantină constituia atât una o piedică în calea împlinirii poruncilor şi a luminării p o p o r u l u i cu lumina
dintre învăţăturile după care erau crescuţi fiii domnitorilor români încă înţelegerii Sfintei Evanghelii. Dealtfel, în urmă cu 12 ani, odată cu apariţia
din vremea lui Neagoe Basarab, cât şi o temă importantă a învăţământului Bibliei d e la Bucureşti, se afirma o n o u ă idee, a n u m e că Biblia s e cuvine a fi
din Academia domnească din vremea lui Brâncoveanu . Aici, aceste scrieri 122 citită d e toţi „şi de cei mari [...] şi bărbaţi şi muieri şi t i n e r i " . î n spaţiul
125

parenetice erau traduse în româneşte şi tâlcuite pentru elevi, ori erau la ortodox aceasta era o idee oarecum nouă, care poate fi analizată deopotrivă
î n d e m â n a fiilor lui B r â n c o v e a n u î n v e d e r e a instruirii lor ca v i i t o r i şi în contextul cultural al epocii. însă, ceea ce ne interesează p e noi este
conducători. însă, din opera Sfântului Teofilact, o atenţie deosebită i se legat de starea veşniciei p e care o v o m dobândi fiecare dintre noi d u p ă
acorda şi Tâlcuirii la Evanghelii. înfricoşătoarea Judecată. Brâncoveanu era conştient de această finalitate
Vodă Brâncoveanu era preocupat de faptul că poporul grec n u poate eshatologică şi c u n o ş t e a din propria lucrare lăuntrică puterea harului
citi cărţile Bisericii sale, scrise într-o limbă ce-i devenise inaccesibilă şi îi Sfântului B o t e z . Dealtfel, ctitoriile şi întreaga sa activitate mărturisesc
126

î n d e a m n ă p e cărturarii greci să facă acelaşi lucru p e care-1 fac cărturarii acest lucru, iar ca o încununare a tuturor faptelor sale, H r i s t o s - D u m n e z e u
români. La anul 1700, Constantin Brâncoveanu trimite o scrisoare 1-a învrednicit atât p e el, cât şi p e cei patru fii ai săi de c u n u n a muceniciei,
Patriarhului ecumenic Calinie al II-lea, prin care îl înştiinţează în legătură martiriu ce s-a săvârşit la Istanbul în anul 1714. Astfel, în fiecare an la 16
cu dorinţa sa de a tipări pentru folosul grecilor Tâlcuirea la Evanghelii a august îl prăznuim pe acest Sfânt voievod, dimpreună c u fiii săi Constantin,
Sfântului Teofilact. însă această strădanie era strâns legată de traducerea Ştefan, R a d u şi Matei şi cu sfetnicul Ianache, care a fost împreună-pătimitor.
din elină în greaca vulgară a acestei opere. Patriarhul Calinie, î m p r e u n ă Privind astfel lucrurile, credem că s u n t e m îndreptăţiţi să-1 socotim p e
cu cinci episcopi îi răspund domnitorului printr-o punere la punct, î n care Sfântul voievod Constantin drept un înaintemergător al Sfântului Paisie
se argumentează că poporul de rând „vrea să audă cele ce le caută ca să se de la N e a m ţ , î n lucrarea de împlinire şi propovăduire a sfintelor porunci,
înduioşeze, p r e c u m Vieţile Sfinţilor, p r e c u m cuvântări de laudă şi altele ca care este însăşi calea sfinţeniei.
acestea; dar gândirile cărturăreşti şi pline de taină n u sunt pentru p o p o r " . 123

124
Idem, p. 331.
121
Şt. Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu. Viaţa, Domnia. Epoca, 125
Vezi prefaţa Bibliei de la Bucureşti (cf. Virgil Cândea, Raţiunea dominantă, ed. Dacia,
Bucureşti, 1969, p. 307 (apud A. Calavrias, op. cit., p. 73). Cluj-Napoca, 1979, p. 321).
122
Cf. D. Russo, Studii istorice greco-romăne, tom. II, Bucureşti, 1939, pp. 533-534. 126
în scrisoarea mai sus menţionată, însuşi Patriarhul Calinie îi scrie lui Brâncoveanu:
123
Scrisoarea lui Calinie al II-lea, Patriarh de Constantinopol, către Constantin-Vodi „Luminăţia Ta, mişcată de râvnă dumnezeiască (precum se şi vădeşte adevărul din cele
Brâncoveanu, despre tiparul de cărţi greceşti ce plănuieşte şi traducerea în vulgară a lui Teofilact, ce săvârşeşti), te-ai gândit a se tipări cu domneasca cheltuială şi îngrijire cărţi în deosebite
care nu se potriveşte cu mintea poporului (Constantinopol, 28 noiembrie 1700), la E. Hurmuzaki limbi, pentru ajutorul nenorocitului nostru neam şi pentru folosul de obşte al creştinilor,
şi N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, voi XIV, partea I, Bucureşti, ceea ce e faptă dumnezeiască şi vrednică de laudă şi de fericire, şi veţi avea simbrie
1935, p. 330. răsplătirile cereşti, în veacul de acum şi în cel viitor" (op. cit., p. 329).
 65

64

Aşadar, în cele d i n u r m ă , la î n d e m n u l lui B r â n c o v e a n u , traducerea î n

neogreacă a Tâlcuirii la Evanghelii a fost făcută d e către Ioan C o m n e n 127
. Cât
de i m p o r t a n t ă socotea Sfântul voievod Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului
Teofilact, se p o a t e v e d e a şi din lunga dedicaţie prin care Ioan C o m n e n -
doctor, profesor de fizică şi matematică la A c a d e m i a d o m n e a s c ă şi m e d i c
personal al d o m n u l u i , „unul dintre erudiţii greci ai secolului al X V I I - l e a "
(N. Iorga) - îi prezintă traducerea în neogreacă a Tâlcului Evangheliilor lui
Teofilact: „Mi-ai poruncit m i e , celui ce adeseori a m primit binefaceri de la
tine să le tălmăcesc m a i p e înţeles, ca să fie uşoare d e înţeles p e n t r u toţi cei
ce le v o r citi, p e n t r u folosul tuturor, n u n u m a i al c e l o r învăţaţi ci şi al
oamenilor simpli [...] înălţimea ta, însăşi lumina Evangheliei, adică tâlcuirea
ei, care e întâi ascunsă dedesubt în limba elinească, ai făcu t-o în chip vrednic,
prin tălmăcirea de faţă, să scânteie şi în sufletele oamenilor şi să lumineze
gândurile t u t u r o r a " 128
.

D a r î n s e m n ă t a t e a p e care o avea Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului

Teofilact în acea v r e m e p o a t e fi cunoscută atât d i n preocupările şi predicile
clericilor, cât şi din activitatea culturală a cărturarilor c o n t e m p o r a n i lui
B r â n c o v e a n u . U n u l dintre marii ierarhi din acea v r e m e este Sfântul A n t i m
Ivireanul 129
. î n alcătuirea predicilor sale la E v a n g h e l i i , Sfântul A n t i m a

127
Traducerea lui Ioan Comnen, „doctorul, pentru Constantin Brâncoveanu", este întrebuinţat î n d e o b ş t e Sfânta Scriptură şi n u m e r o a s e scrieri ale Sfinţilor

însoţită de menţiunea: „Academiei, făcute de Domn, a tipografiei, şi pentru Ruşi, Sârbi, SSntitatae acestea u n loc de cinste avându-1 şi Tâlcuirea la Evangheln a
Tribali, Arabi şi Iberi şi a bibliotecii de la Hurezi" (cf. Iorga-Hurmuzaki, Documente greceşti
privitoare la istoria românilor, XIV, p. 757). Manuscrisul autograf al lui Ioan Comnen dăruit
domnitorului la inaugurarea bibliotecii de la Hurezi s-a păstrat în bibliotecă până în liturgică românească, înţeleasă şi folosită până azi. A trecut la cele veşnice prin moarte
1719 când, în urma cuceririi Olteniei de către austrieci, manuscrisul împreună cu alte martirică, în toamna anului 1716. Este prăznuit ca Sfânt, iar pomenirea lui se săvârşeşte
cărţi din bibliotecă au trecut în Biblioteca Eugeniu de Savoya, iar de aici în Biblioteca Naţională în fiecare an la 27 septembrie (cf. M. Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, ed. Univers
din Viena - cf. C. Dirha-Drăgan, Biblioteci umaniste româneşti, Bucureşti, 1974, p. 131 (cf. A. enciclopedic, Bucureşti, 1996, pp. 219-220).
Calavrias, op. cit., p. 76). 130
î n ce priveşte identitatea surselor folosite de Sfântul Antim în operele sale,
128
Traducere de N. Iorga în Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor,
cercetătorii concluzionează: „Ca rezultate ale căutării surselor, istoriile literare şi cercetările
întâiul memoriu, Bucureşti, 1898, pp. 13-14 (cf. George Ivaşcu, Istoria literaturii române,
speciale nu pot cita, deocamdată, decât numele acelor autori la care trimite Antim însuşi
Bucureşti, 1969, voi. I, p . 225).
(«precizie» de un rang complet nesatisfăcător) şi alte câteva, bănuite cărţi utilizate: Sfânta
129
Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în Georgia, pe la anul 1650. A venit în Muntenia
Scriptură (cu o participare certă), marii maeştrii ai elocinţei religioase şi exegeţii bizantini
de la Constantinopol, fiind chemat de către Constantin Brâncoveanu. A fost tipograf,
din epoca patristică şi postpatristică - omniprezentul Ioan Hrisostom, Grigorie d e
gravor şi apoi ierarh în Ţara Românească. Prin cele 63 de tipărituri, lucrate de el însuşi
Nazianz, Vasile cel Mare, Synesios, Atanasie cel Mare, Dionisie Areopagitul, Efrem Şirul,
sau patronate de el, în limbi diferite şi de o mare diversitate, prin numeroşii ucenici pe
Teofilact Hefaistos, arhiepiscop de Ohrida (nume cu o mare frecvenţă în paginile lui
care i-a format, este considerat - alături de Coresi - cel mai mare tipograf din cultura
Antim), Ioan Damaschinul, Eusebiu din Cezareea etc" - cf. Dan Horia Mazilu, Introducere
medievală românească. A avut un rol însemnat în introducerea completă şi definitivă a
în opera lui Antim Ivireanul, ed. Minerva, Bucureşti, 1999, pp. 117-118.
limbii române în sfintele, slujbe; în acelaşi timp, deşi străin de neam, a creat o limbă
 66
67

p o t fi recunoscute, deoarece uneori sunt menţionate explicit , iar alteori 131

că această traducere s-a făcut după originalul grecesc, iar concluziile sale
se v ă d e s c prin conţinutul de idei sau prin exprimările identice.
sunt întărite de analiza amănunţită ce a întreprins-o asupra unui manuscris
După c u m a m văzut, începutul secolului al XVIII-lea este m a r c a t de o
inedit p e care 1-a descoperit în biblioteca Mănăstirii Hurezi. Acest manuscris
profundă înnoire a culturii noastre bisericeşti prin tipărirea cărţilor liturgice
cuprinde Tâlcul Evangheliilor a Sfântului Teofilact şi a fost numit de către
în limba română, spre a fi înţelese de tot poporul. In opera de românizare şi
cercetătoarea amintită manuscrisul H {ms. H), deoarece provine din biblioteca
de răspândire a cărţilor de cult în popor, un rol determinant 1-a avut, p e
Mănăstirii H u r e z i . 135

lângă Sfântul A n t i m Ivireanul şi episcopul Damaschin al R â m n i c u l u i . 132

î n s t u d i u l său (pp. 7 7 - 1 5 1 ) , A. Calavrias stabileşte câteva lucruri

Acesta din urmă tălmăceşte în româneşte şi Tâlcul Evangheliilor a Sfântului
semnificative privitoare la acest manuscris. Prin analiza şi interpretarea
Teofilact c u dorinţa de a fi dat spre tipar. Traducerea făcută de episcopul
datelor, aici se demonstrează că ms. H: conţine Tâlcuirea la cele patru Evanghelii
Damaschin la Tâlcuirea Evangheliilor a Sfântului Teofilact este cea dintâi care
a Sfântului Teofilact, care este traducerea lui Damaschin al Râmnicului;
a fost făcută în limba română. Cercetătorii au păreri diferite referitoare la
conţinutul este identic cu al ms. rom. 2958 BAR scris de popa Floru p e la
izvodul după care a tradus Damaschin. Fără a aduce prea multe argumente,
mijlocul veacului al XVIII-lea, dar şi cu a altor manuscrise româneşti din
Alexandru L a p e d a t u şi Ştefan C i o b a n u sunt de părere că D a m a s c h i n a
133 134

veacul al XVIII-lea; conţine, conform structurii şi analizei textologice şi

făcut traducerea după izvodul slavon. Dar cercetătoarea Ana Calavrias crede
lingvistice, o traducere care a fost făcută după un izvod grecesc şi nicidecum
după u n u l slavon; a fost scris înainte de anul 1702 şi astfel se pare că este cel
131
Astfel sunt: Predoslovie la cuvântul de învăţătură în Duminica Floriilor (vezi Sfântul
m a i v e c h i m a n u s c r i s r o m â n e s c c u n o s c u t ce c u p r i n d e Tâlcul Sfântului
Antim Ivireanul, Didahii, ed. Minerva, Bucureşti, 1997, pp. 126,128), Cuvântul de învăţătură
Teofilact. î n cele din urmă, cercetătoarea concluzionează că acest manuscris
la Preobrajeniia [Schimbarea la faţă] Domnului nostru Iisus Hristos (p. 134), Cuvânt de învăţătură
la octombrie 26... (pp.138-139) şi Cuvânt de învăţătură la Duminica Floriilor (p. 184).
îl are atât ca autor, cât şi ca traducător din limba greacă p e însuşi episcopul
Damaschin, iar cei care l-au îndemnat p e Damaschin să traducă această
132
Numit şi „Dascălul", episcopul Damaschin a păstorit la Buzău şi Râmnic. S-a
născut pe la anul 1660. Cărturar de seamă (cunoştea elina, latina şi slavona), a militat
lucrare sunt fie stolnicul Constantin Cantacuzino, fie Brâncoveanu î n s u ş i . 136

pentru înlocuirea definitivă a limbii slavone în cult cu cea română. îndemnul de a tălmăci Pentru aceste afirmaţii, A. Calavrias aduce atât argumente contextuale şi
cărţile liturgice îl are Damaschin din pricină că se ridicase din popor şi vedea c u m în grafologice care nu sunt lipsite de valoare , cât şi mărturii obiective istorice
137

biserică, credincioşii nu înţeleg ce se citeşte şi ce se cântă. în acest scop, a tradus aproape şi lingvistice, care îndreptăţesc concluzia cercetării întreprinse. Totuşi, A.
toate cărţile de slujba în româneşte, contribuind astfel la formarea limbii române literare. Calavrias nu elimină posibilitatea ca traducătorul să fi cunoscut şi un original
Majoritatea traducerilor lui s-au tipărit sub urmaşii săi în scaunul vlădicesc al Râmnicului: slavon, însă în urma acribiei cercetării concluzionează că această traducere
Inochentie, Climent şi Chesarie. A murit de neaşteptate la 5 decembrie 1725 (cf. M . s-a făcut după originalul grecesc al operei Sfântului Teofilact . 138

Păcurariu, op. cit., p. 141).

133
Cf. A. Lapedatu, Damaschin Episcopul şi Dascălul - traducătorul cărţilor noastre de 135
A. Calavrias, op. cit., p. 77.
ritual, în rev. Convorbiri literare, 1906, pp. 578-579. Singurul argument adus de A. Lapedatu 136
La anul 1696, Damaschin se îngrijea de educaţia fiilor stolnicului Constantin, dar
privitor la traducerea din slavonă a Tâlcului de către Damaschin este prefaţa pe care o
era şi sfetnic ales al lui Vodă Brâncoveanu şi dascăl la Academia domnească. Abia în anul
face popa Floru manuscrisului său cu Tâlcul lui Teofilact, copiat în anul 1764, unde copistul
1702 a fost ales episcop al Buzăului, iar în 1708 aşezat pe scaunul vlădicesc de la Râmnic.
spune că a lucrat după „izvodul cel vechiu, ce au fost tălmăcit de pe slovenie pe limba
137
Unul dintre ele este şi acesta: „La finele capitolului 18, din Evanghelia lui Matei, al
rumânească de răposatul Damaschin, episcopul Râmnicului".
ms. Heste foarte sugestiv inclusă într-un semn de final stema Cantacuzinilor, acvila bicefală
134
„Această carte, importantă pentru Biserica Ortodoxă, a fost tradusă din limba
încoronată (f. 97), însemn al cărţilor Stolnicului C. Cantacuzino, din biblioteca de la
slavă, desigur, de pe una din ediţiile traduse din greceşte în slavoneşte pe la 1648 şi
Mărgineni, bibliotecă în care a avut acces şi Damaschin" (A. Calavrias, op. cit., p. 82).
tipărită la Moscova în anul 1698 sau 1703 (cf. P. Pekarski, Nauka i literatura v Roşii pri 138
Studiile viitoare asupra acestei chestiuni sunt îndatorate concluziilor cercetătoarei A.
Petre Velikom, St. Petersburg, 1862, voi. II, p. 9,77). Unele din manuscrisele noastre, la
Calavrias, însă pentru nuanţarea şi aprofundarea acestei probleme este necesară şi cercetarea
sfârşitul lor, au câte un «lexicon», «la cuvintele cele mai de trebuinţă», ceea ce se găseşte
ms. rom. 201 BAR, care conţine de asemenea Tâlcul Evangheliilor al Arhiepiscopului Teofilact
şi în ediţiile ruseşti"(cf. Ştefan Ciobanu, op. cit., pp. 48, 619).
(cf. G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti.BAR, tom I, Bucureşti, 1978, p. 59). Acest
 68

69

C u toate că tipografia Râmnicului nu a făcut altceva între 1724 şi 1830

decât să tipărească şi să răspândească în toată ţara numeroasele manuscrise monahului loanichie, duhovnicul Mitropoliei Ungrovlahiei (idem, tom
rămase de la Damaschin, Tâlcul Evangheliilor a rămas î n m a n u s c r i s . Dar, 139
II, p. 368);
pentru că această carte este de mare trebuinţă pentru sporirea în viaţa duhov­ ms. rom. 2958 BAR datat la mijlocul veacului al XVIII-lea, este scris de popa
nicească, înmulţirea şi răspândirea ei s-a făcut prin copii manuscrise, p e tot Floru şi este dedicat episcopului Grigorie al Râmnicului (idem, tom
parcursul veacului al XVIII-lea Copiile care se mai păstrează p â n ă azi sunt II, p. 4 1 3 ) ;
numeroase şi ilustrează doar în parte interesul arătat acestor tâlcuiri. Astfel ms. rom. 3314 BAR datat înainte de anul 1736 a fost copiat de popa Stanciu
de manuscrise româneşti cu Tâlcul Evangheliilor a Arhiepiscopului Teofilact, de la Mănăstirea Antim (idem, t o m III, p. 8 1 ) ;
care se păstrează ori s-au pierdut, sunt următoarele: ms. rom. 5116 BAR datat în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea conţine
numai tâlcuirea Evangheliei de la M a r c u (idem, t o m IV, p. 209).
ms. rom. 201 BAR, datat la finele veacului al XVII-lea, a făcut parte din biblioteca
Mănăstirii Căldăruşani (cf. G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti Toate aceste manuscrise păstrate dovedesc că Tâlcuirea Sfântului Teofilact
BAR, tom I, Bucureşti, 1978, p. 59); s-a bucurat de un interes constant pe tot parcursul veacului al XVIII-lea
ms. rom. 18/91 d e la Seminarul Central din Bucureşti, datat în p r i m u l sfert D u p ă c u m a m menţionat, se dorea tipărirea traducerii episcopului
al veacului al XVIII-lea (cf. M. Gaster, Crestomaţie română, Bucureşti - Damaschin la Tâlcuirea Evangheliilor, însă această iniţiativă s-a apropiat de
Leipzig, 1891, tom II, p p . 20-24), astăzi p i e r d u t ; 140 finalizare abia spre finele veacului X V I I I . însă, în cele din urmă, tot ce s-a
141

ms. rom. 258 BAR d e la începutul veacului al XVIII-lea şi p r o v e n i n d din izbutit în această direcţie pe plan editorial a fost Evanghelia tipărită la Râmnic
în 1747, sub păstoria episcopului Clement şi cu îngrijirea ieromonahului
Mănăstirea Bistriţa-Vâlcea (cf. G. Ştrempel, op. cit., t o m I, p. 7 3 ) ;
Lavrentie. Acest monah, în însemnarea ce o face p e ultima pagină a acestei
ms. rom. 599 BAR scris la anul 1739 în Ţara Românească, este un miscelaneu
cărţi, ne spune: „Tîpăritu-s-au această Sfântă Evanghelie prin osteneala
t e o l o g i c c a r e , p e l â n g ă Tâlcul Evangheliilor c u p r i n d e şi Tâlcuirea
diortosirii lui Lavrentie Ieromonah de la Sfânta Mănăstire Hurezi. Şi c u
Apocalipsei a Sfântului Andrei al Cezareii, iar traducerea acesteia
plecăciune m ă rog tuturor celor ce vă veţi întâmpla a ceti, orice greşeală veţi
aparţine tot episcopului Damaschin (idem, tom I, p p . 159-150);
afla, îndreptaţi cu duhul blândeţelor, nepuindu-ne în ponos, că precum este
ms. rom. 1467 BAR, datat î n prima jumătate a al XVIII-lea şi copiat d e către
cu neputinţă omului a nu păcătui, într-acelaşi chip şi tipografului a rămâne
p o p a Stanciu de la Mănăstirea Antim (idem, t o m I, p p . 3 4 0 - 3 4 1 ) ;
fără de greşeală. Şi aceasta iarăşi să ştii, o iubitorule de Hristos cetitoriu, că
ms. rom. 2041 BAR d e la sfârşitul veacului al XVIII-lea, de la Mănăstirea
de vei potrivi această Sfântă Evanghelie cu niscare izvoade greceşti sau şi
Cernica (idem, t o m II, p . 148); rumâneşti, tipărite mai de nainte, să ştii că pe multe locuri n u să va potrivi
ms. rom. 2091 BAR datat înainte de anul 1745, este copiat de C o n s t a n t i n la c u v i n t e p e n t r u că e u a m u r m a t t ă l m ă c i t u r i i i z v o d u l u i P ă r i n t e l u i
logofătul î n Ţara R o m â n e a s c ă (idem, t o m II, p. 163); Damaschin Episcopul, dascălul cel mare, alcătuit după tâlcuiala lui Teofilact,
ms. rom. 2592 BAR din anul 1764, copiat de p o p a Floru „dascăl s l o v e n e s c " şi până n-am cetit şi tâlcul, n-am aşezat fieşte care c u v â n t " . 142

(idem, t o m II, p . 3 2 6 ) ; Dar răspândirea Tâlcului şi larga lui cunoaştere este atestată şi de felul
ms. rom. 2759 BAR de la mijlocul veacului al XVIII-lea, copiat d e „popa C o n - în care este n u m i t ă această operă d u h o v n i c e a s c ă : „această carte ce s e
standin ot Beserica G o l e s c u l u i " , a aparţinut înainte de 1787 iero- numeşte Teofilact, este tălmăcirea Sfintei şi Dumnezeieştii Evanghelii",
manuscris este datat la finele veacului al XVTI-lea şi este cu putinţă să fie mai vechi decât după c u m o n u m e a popa Floru . însă această denumire n u este singulară,
143

manuscrisul de la Mănăstirea Hurezi sau, poate, o copie a acestuia

139
Cf. M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, ediţia a Il-a,
141
Deşi episcopul Chesarie al Râmnicului dorea încă de la anul 1779 editarea Tâlcului
voi. II, p . 331: la Evanghelii al Sfântului Teofilact, această dorinţă nu s-a împlinit însă şi în faptă (apud T.
140
C. Erbiceanu semnalează încă un manuscris care s-a pierdut, acesta fiind scris Bodogae, op. cit., p. XXXII).
înainte de anul 1787 de către Grigorie Râmniceanul, mai târziu episcop al Argeşului
142
Cf. I. Bianu, N. Hodoş, Bibliografia românească veche, tom. II (1717-1808), Bucureşti,
(1828) - apud A. Mironescu, op. c i t , p. XXVIII. 1910, pp. 88-92.
143
Ms. rom. 2958 BAR, f. 1.
 70
71

ci este întâlnită şi în alte mărturii din veacul al XVIII-lea, printre acestea

fiind şi u n manuscris din Transilvania, scris de Toader N o i a n din N o u l
Săsesc p e la anii 1782-1784. Acest manuscris are 121 d e file şi conţine
fragmente din tâlcuirile Sfântului Teofilact la Evangheliile de la Matei,
Luca şi Ioan, iar la fila 57 se află se află această î n s e m n a r e : „Acest Teofilact
l-am scris eu diac Toader N o i a n în anul D o m n u l u i 1782 Aprilie 13 z i l e " . 144

Pe lângă că atestă cunoaşterea „Teofilactului" şi în Transilvania, acest

miscelaneu apologetic este alcătuit ca un instrument de polemică împotriva
catolicilor şi luteranilor . Faptul că autorul era u n credincios ortodox se
145

poate vedea din însemnarea făcută la f. 118: „1784 Iulie 17. Intr-aceste vremi
m I'*—^ j7y"J,AJIÂI»T I 7*>T M-îrtv/v r>>"A • ^rniXaiui/"* ttn aj.» /(Ui • . i • era nevoie m a r e de în ţara Ardealului de Arhiereu, iar D u m n e z e u milos-
tivindu-să şi umilind inima împăratului Iosif, i-au milostivit de au rânduit
arhiereu neunit p e Gavriil G h e d e o n Nikitovici".
Dar întrebuinţarea Tălcuielii Sfântului Teofilact în disputa cu greco-ca-
tolicii n u este n o u ă , ci este prezentă şi în manuscrisul descoperit de Preotul
E m i l i a n C i o r a n în b i b l i o t e c a - m u z e u a familiei P o p o v i c i - B a r c i a n u din
Răşinari. Autorul acestui manuscris, prin numeroase referinţe scripturistice
şi patristice, combate cu multă iscusinţă cartea tipărită de greco-catolici la
anul 1750 în Blaj: „Floarea Adevărului... carea l u m i n a t arată că U n i r e a
altăceva n u este, fără n u m a i credinţa şi î n v ă ţ ă t u r a Sfinţilor P ă r i n ţ i " .
& ... Manuscrisul p o m e n i t a fost cercetat a m ă n u n ţ i t şi publicat de către Pr.
Teodor Bodogae, aducându-se astfel la lumină marea însemnătate a acestei
"Via • ;*. ti-
scrieri din veacul al X V I I I - l e a . Printre numeroasele referinţe patristice
146

*n+ • a. .4t '

care sunt cuprinse în acest manuscris, u n loc preferenţial îl ocupă Tâlcul
-7 •S'" ',•> ^T7 ' Tl"-G' ,,,Tl /
„^N "Î^i , ' ' "- Sfântului Teofilact, din care adeseori sunt reproduse pasaje î n t r e g i . Dar, 147

alături d e Tâlcul Evangheliilor, autorul m a n u s c r i s u l u i a întrebuinţat şi

tâlcuirea epistolelor pauline a Sfântului Teofilact, despre care Părintele T.
Bodogae n e s p u n e că era cunoscută şi „din manuscrisele n u m e r o a s e , care
•77«Bair « O T /•; : lii^nMUrnu, a i i u t u . Tlam?* t r f r ^ , I M I N - V*«r»>M< .
sigur că circulau prin m ă n ă s t i r i " . 148

144
Ms. rom. 103 de la Blaj (cf. N. Comşa, Manuscrisele româneşti din Biblioteca Centrală
de la Blaj, Blaj, 1944, pp. 107-109).
145
A doua jumătate a acestui manuscris (f. 57-117) este alcătuită din două părţi:
prima conţine un cuvânt împotriva catolicilor şi a greco-catolicilor, iar cea de a doua este
un cuvânt împotriva eresului luteranilor, alcătuit după învăţăturile Sfântului Chirii al
Ierusalimului (N. Comşa, op. cit., p. 108).
146
Pr. Dr. T. Bodogae, Despre cunoştinţele teologice ale preoţilor români de acum 200 de
ani - semnificaţia unui manuscris, Sibiu, 1944, LXX + 5 planşe + 69 p.
Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact-Ms 3314BAR > Idem, pp. XXVIII-XXIX, LIX-LX, 2 5 , 2 9 , 3 1 - 3 2 , 34,41-42.
47

fens d e p o p f l Mănăstirea Antim, înaL ăe anutliIfila

S f f l n d H 2r)
Idem, p. LXI.
ă e l a
148
 72

73

D u p ă c u m a m p u t u t vedea, Tâlcuirea la Evanghelii era c u n o s c u t ă şi

circula în numeroase manuscrise româneşti, iar în bibliotecile mănăstireşti acesta [Mihail] pe fraţi îi învăţa pentru felurite şi cele mai de nevoie pricini
ea era prezentă ş i în versiunea greacă sau slavonă. D e pildă, d u p ă c u m ne sufleteşti, zicând: «Se cuvine nouă, fraţilor, întru aceste ticăloase vremi,
arată catalogul bibliotecii Mănăstirii Văcăreşti alcătuit în a n u l 1723, aici se întru care povăţuitorii adevăraţi ai monahiceştii şi duhovniceştii lucrări şi
afla atât v a r i a n t a î n l i m b a g r e a c ă a Tâlcului Evangheliilor a Sfântului înţelegeri cu totul au secat, din tot sufletul p â n ă la moarte a ne ţine de
Teofilact, cât şi cea a epistolelor p a u l i n e ' . Smeriţii cărturari ai cinului
49 învăţăturile şi povăţuirile purtătorilor de D u m n e z e u Părinţilor noştri, şi
m o n a h a l au tradus î n limba r o m â n ă şi tâlcuirea epistolelor S f â n t u l u i lor a le fi următori în credinţă, cu cuvântul şi cu lucrul». Şi iarăşi grăia
A p o s t o l P a v e l , f ă c u t ă d e Sfântul Teofilact. î n acest s e n s , m i t r o p o l i t u l pentru cea cu sârguinţă şi dreaptă păzire a evangheliceştilor şi de suflet
Athanasie Mironescu n e s u p u n e atenţiei un manuscris c u acest conţinut mântuitoarelor porunci ale lui Hristos şi iarăşi, pentru păzirea tuturor
care este datat pentru c e a de a d o u a jumătatea a veacului al XVIII. N u s e Sfintelor Pravoslavnice a toată lumea şi Soboare a Bisericii Răsăritului şi a
cunoaşte nici traducătorul şi nici copistul m a n u s c r i s u l u i (în c a z u l în care
150 celor mari de D u m n e z e u Părinţi şi apostoleştilor pravile, predanisiri şi
acesta se întâmplă să fie o copie d u p ă izvodul traducerii), d a r A. Mironescu învăţături şi iarăşi, pentru cea cu sârguinţă păzire a Sfintelor Posturi şi a
p r e s u p u n e din analiza altor d o u ă manuscrise c u aceeaşi grafie, c ă tradu­ altor rânduieli predanisite, tuturor creştinilor prin Sfinţii Apostoli şi prin
cerea a r putea aparţine vreunui m o n a h cărturar din eparhia R â m n i c u l u i cei mai mari purtători de D u m n e z e u Părinţi şi pentru altele de nevoie
sau Mitropolia Ungrovlahiei. acest fericit stareţ cu suspinuri şi cu lacrimi fraţilor le grăia. [...] Acestea
toate văzându-le şi auzindu-le Părintele nostru [Paisie], cu negrăită bucurie
Tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament erau foarte căutate d e
se bucura şi c u multe lacrimi mulţumea lui D u m n e z e u , că 1-a învrednicit
toţi c e i care s e s â r g u i a u s ă fie c u a d e v ă r a t î m p l i n i t o r i ai p o r u n c i l o r
p e dânsul a auzi acest fel de cuvinte duhovniceşti, din gura unora ca
evanghelice şi următori ai Sfinţilor Părinţi. U n pasaj din viaţa Sfântului
acestora sfinţi şi duhovniceşti b ă r b a ţ i " . 152

Paisie d e la N e a m ţ , n e prilejuieşte o privire î n alcătuirea şi starea lăuntrică

a m o n a h i s m u l u i românesc de la mijlocul veacului al XVIII-lea. D u p ă ce R u g ă c i u n e a i n i m i i şi î m p l i n i r e a p o r u n c i l o r e v a n g h e l i c e e r a o
Cuviosul Paisie a venit din Ucraina în Muntenia, a intrat ca vieţuitor în îndeletnicire de căpătâi a Stareţului Vasile de la Poiana Mărului şi a
Schitul Trăisteni, care era sub ascultarea Stareţului Vasile de la Poiana împreună-nevoitorilor şi ucenicilor săi. Scrierile Sfântului Teofilact îi erau
M ă r u l u i . î n Schitul Trăisteni era povăţuitor duhovnicesc stareţul Mihail,
151 cunoscute Stareţului Vasile, care îl p o m e n e ş t e în predoslovia sa la cartea
iar Cuviosul Paisie se sârguia a aduna în sufletul său şi a aduce î n lucrare Sfântului Grigorie Sinaitul . Pentru a evidenţia profunzimea, dar şi penfru
153

toate s f i n t e l e î n v ă ţ ă t u r i ale a c e s t u i stareţ. D a r i a t ă ce s c r i u u c e n i c i i a lămuri raportul dintre împlinirea poruncilor evanghelice şi rugăciunea
C u v i o s u l u i Paisie d e s p r e vieţuirea stareţului lor î n Schitul Trăisteni: minţii, la un veac după Stareţul Vasile, Sfântul Ignatie Briancianinov ne
„Petrecând, dar, fericitul în ascultare în Schitul acela, foarte c u stăruinţă învaţă aşa: „Schimonahul Vasile, făcând trimitere la Sfântul Teofilact şi la
lua aminte cuvintelor celor duhovniceşti care ieşeau din gura stareţului alţi Părinţi, s p u n e c u tărie că cele trei puteri ale sufletului - puterea
Mihail, că şi acest bărbat întru atâta smerită-cugetare şi dragoste sporise cuvântătoare, puterea mânioasă şi cea poftitoare - sunt aşezate precum
şi darul descoperirii tainelor întru dumnezeiasca Scriptură de la D u m n e z e u urmează: în piept şi partea de sus a inimii este puterea cuvântătoare sau
luase, încât m a i c ă era asemenea Stareţului său Vasile, că s-a n e v o i t a fi duhul omului; în partea de mijloc a inimii este puterea mânioasă, iar în
râvnitor întru toate ostenelile şi nevoinţele lui, pentru aceasta p u ţ i n d e n u c e a d e j o s - p u t e r e a p o f t i t o a r e sau dorirea c e a d u p ă fire. C e l c e se
ş i asemenea lui întru toate darurile Duhului strălucea el. C ă adeseori şi străduieşte să p u n ă în mişcare şi să înfierbânte partea de jos a inimii p u n e
în m i ş c a r e puterea poftitoare, care p r i n apropierea ei de m ă d u l a r e l e
zămislirii de prunci şi potrivit felului său, pune în mişcare aceste părţi. C e
arătare c i u d a t ă ! N e v o i t o r u l pare a s e î n d e l e t n i c i c u r u g ă c i u n e a , iar

152
Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ, ed. cit., pp. 24-25.
153
Vezi Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile Stareţului Vasile de la Poiana
Mărului, ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 232.
 74

75

îndeletnicirea lui naşte pofta, care dascălii şi îndrumătorii vieţii monahale. Mai cunoscând încă şi puţina m e a
ar trebui s ă fie o m o r â t ă d e înde­ ştiinţă şi temându-mă şi cutremurându-mă, n u c u m v a din neiscusinţa mea,
letnicirea aceasta şi, neştiinţa, ca orbul în groapa pierzaniei, după cuvintele D o m n u l u i şi singur să cad şi
întrebuinţând în chip rău mijlocul p e cei ce m ă u r m e a z ă să-i trag. De aceea, ca o neclintită temelie întru
material, pune p e s e a m a rugă­ adevărata şi neînşelătoarea şi nerătăcita de la adevărata cale a D o m n u l u i
ciunii lui Iisus ceea ce ar trebui p u s şi bietului m e u suflet şi sfintei frăţii, a m pus Dumnezeiasca Scriptură a
p e seama relei întrebuinţări. Rugă­ Vechiului şi Noului Testament şi luminata lui tâlcuire, cu darul Preasfântului
ciunea inimii se naşte din unirea D u h , adică învăţătura purtătorilor de D u m n e z e u părinţilor noştri, dascăli
minţii cu duhul, acestea fiind din întreaga lume şi a Sfinţilor Părinţi, dascăli şi îndrumători ai vieţii m o ­
dezbinate de cădere şi reunite de nahale, Pravilele Sfintelor Soboare şi ale tututor Apostolilor şi Soboarelor
harul răscumpărării. î n d u h u l o¬ şi Sfinţilor Părinţi, p e care le ţine Sfânta Soborniceasca şi Apostoleasca
menesc sunt concentrate simţă­ Biserică a Răsăritului şi toate poruncile şi rânduielile ei. Toate acestea, după
mintele conştiinţei, smereniei, c u m a m spus, întru îndrumare mie şi sfintei frăţii le-am pus, ca atât eu,
blândeţii, dragostei de D u m n e z e u cât şi fraţii ce v i e ţ u i e s c c u m i n e să se î n d r u m e z e din e l e , d a r u l lui
şi de aproapele şi altor a s e m e n e a D u m n e z e u ajutând şi limpezind, ca să nu greşim de la dreapta cugetare a
Sfintei Soborniceştii Biserici O r t o d o x e " . 155

însuşiri: este n e v o i e ca î n r u g ă ­
ciune lucrarea acestor însuşiri să fie Tâlcuirile Sfântului Teofilact îi erau bine cunoscute Cuviosului Paisie
unită c u lucrarea minţii. Spre asta şi obştii sale de împreună-nevoitori. însuşi Sfântul Paisie a întrebuinţat
scrierile Sfântului Teofilact în cuvântul ce 1-a alcătuit privitor la Sfântul
Sfântul Paisie Velicicovski trebuie să fie întoarsă toată luarea-
tntaistătătorul obştii de la Neamţ B o t e z . însă truda duhovnicească şi cărturărească de traducere a tâlcuirilor
156

aminte a lucrătorului rugăciunii.

Sfântului Teofilact v a fi săvârşită deplin de către cuvioşii Gherontie şi
Unirea este săvârşită de către dege-
tul lui D u m n e z e u , singurul puternic să vindece rana căderii, iar lucrătorul Grigorie din Mănăstirea N e a m ţ , vrednici ucenici ai Sfântului Paisie.
rugăciunii dovedeşte nefăţărnicia voinţei sale de a primi tămăduire prin
petrecerea statornică în rugăciune, prin lucrarea dinafară şi dinăuntru după
poruncile Evangheliei, lucrare care face sufletul în stare a se uni c u mintea
ce se r o a g ă " .
154

înţelegând astfel lucrurile, ne p u t e m da s e a m a că rânduiala d u h o v n i ­

cească a Sfântul Paisie de la N e a m ţ este aducătoare de luminare lăuntrică
şi sporire duhovnicească. Dar, iată ce scria Cuviosul Paisie către părintele
arhimandrit Teodosie, din sihăstria Sofroniev: „Pe c â n d încă petreceam î n
Sfântul M u n t e Athos c u un m i c n u m ă r de fraţi, a m cunoscut, din învăţătura
şi poruncile purtătorilor de D u m n e z e u părinţilor noştri că celui ce are s u b
ocârmuirea sa fraţi, n u i se cuvine a-i povăţui şi a-i învăţa d u p ă priceperea
şi s o c o t e a l a minţii sale, ci d u p ă adevărata şi dreapta c u g e t a r e a 155
Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, tom. I, ed. Tipografia
Dumnezeieştii Scripturi, după c u m n e învaţă dumnezeieştii Părinţi, dascăli Centrală, Chişinău, 1998, pp. 44-45.
din întreaga lume, luminaţi cu darul Preasfântului Duh, de a s e m e n e a 156
în acest cuvânt, alături de scrierile Sfântului Dionisie Areopagitul, Sfântului Maxim
Mărturisitorul, Sfântului Ioan Hrisostom, Canoanele apostolice, Syntagma lui Matei
Vlastares şi Canoanele Sinoadelor Ecumenice, Cuviosul Paisie s-a folosit şi de tâlcuirile
Sfântului Teofilact (cf. Blessed Paisius Velichkovsky - The Man Behind the Philokalia, Saint
Herman from Alaska Brotherhood, Platina, California, 1994, p. 197).
 76

77

Tâlcuirea celor patru Evanghelii - tipăritura de la 1805

Grigorie. In obştea paisiană, Grigorie a fost dat în ascultarea duhovnicească
a prietenului său Gherontie. Grigorie şi Gherontie au început de îndată să
Activitatea de traducere din scrierile Sfinţilor Părinţi a fost continuată de
traducă felurite cărţi de învăţătură din greceşte în româneşte şi se pare că
Sfântul Paisie Velicicovski şi de către tălmăcitorii din obştea sa şi d u p ă ce au
cea dintâi carte tradusă de ei este Tâlcuirea celor patru Evanghelii, după vreun
venit din Athos şi s-au aşezat în Moldova. în cele din urmă, obştea Cuviosului
s-a statornicit la Mănăstirea Neamţ. Vieţuirea obştii cârmuite de Sfântul Paisie, izvod grecesc din biblioteca mănăstirii.
dar şi lucrarea duhovnicească şi cărturărească a acesteia a u făcut ca bunul î n octombrie 1793 ajunge mitropolit al Ungrovlahiei Dositei Filitti.
n u m e al Mănăstirii să fie tot m a i vestit şi astfel au fost atraşi către viaţa Acesta trimite o scrisoare către Lavra Neamţului, prin care îl roagă p e
monahicească multe suflete care însetau de viaţa veşnică. Traducerea în limba Sfântul Paisie să-i dea „doi părinţi procopsiţi la tălmăcirea sfintelor cărţi
română şi slavonă a multora din scrierile Sfinţilor Părinţi se datorează după elinie", care trebuiau însă să aibă şi grija tipografiei . Pentru aceasta 162

Cuviosului Paisie şi ucenicilor săi , intre ucenicii Sfântului Paisie, care erau
157 au fost aleşi Gherontie şi Grigorie, dar ei au plecat de la N e a m ţ abia după
şi „tălmăcitori" s-au numărat şi monahii Gherontie şi Grigorie. Aceştia sunt adormirea Cuviosului Paisie, ce s-a săvârşit la 15 noiembrie 1794. Gherontie
cei doi traducători ai Tâlcuirii la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. şi Grigorie au mai zăbovit în Mănăstirea Neamţului şi abia în toamna
anului 1796 îi găsim la Bucureşti.
Intre anii 1787-1790, monahul Gherontie , dimpreună c u ieromonahul
158

A m văzut că traducerea episcopului Damaschin al Râmnicului s-a

Dorotei se aflau la Bucureşti , la colegiul Sfântul Sava, pentru a învăţa
159

răspândit de-a lungul veacului al XVIII-lea în numeroase copii manuscrise,

limba elină, fiind trimişi aici din porunca stareţului Paisie. Dar, printre cei
iar la anul 1747 este publicată la R â m n i c o Evanghelie ale cărei versete au
care învăţau la Sfântul Sava era şi tânărul Gheorghe Miculescu, care, „nopţile
fost reproduse după traducerea lui D a m a s c h i n . Episcopul Chesarie al
înjugând c u zilele", învăţa limbile greacă , latină şi română, teologia şi alte
160

R â m n i c u l u i ( 1 7 7 3 - 1 7 8 0 ) d i o r t o s i s e î n t r u c â t v a i z v o d u l traducerii lui
ştiinţe. Acesta, cunoscându-1 p e monahul Gherontie, s-a împrietenit frăţeşte
Damaschin şi se gândea să-1 dea spre tipar „spre folosul neamului s ă u " ,
c u el şi astfel a aflat despre frumuseţea călugăriei şi despre cuvioasa şi rodnica
însă trecând din viaţa aceasta, lucrul n u a fost isprăvit. Dar manuscrisul
viaţă duhovnicească din Mănăstirea Neamţ. Având în jurul vârstei d e 2 5 de
c u diortosirea lui Chesarie a ajuns în cele din urmă la Iosif, cel dintâi
ani, tânărul G h e o r g h e pleca î m p r e u n ă c u ucenicii p a i s i e n i D o r o t e i şi
episcop al Argeşului (1793-1820). Bucuros că a dobândit acest manuscris
Gherontie spre Mănăstirea Neamţ. Era p e la anul 1790. Ajunşi la N e a m ţ ,
şi d o r n i c să-1 vadă tipărit, episcopul Iosif îi scrie la 2 februarie 1796
tânărul Gheorghe „s-a dat spre ucenicie la prea fericitul Părintele nostru
editorului sibian Hagi Constantin P o p că are manuscrisul cu Tâlcuirea la
1 6 3

Paisie Velicicovski şi din mâinile lui a primit şi chipul îngeresc şi c u a lui

Evanghelii a Sfântului Teofilact, „dar trebuie îndreptarea unor cuvinte, care
părintească alegere s-a hirotonit şi ierodiacon" , având c a n u m e de m o n a h
161

îndreptare cu multă osteneală se cuvine a se f a c e . . . numai să găsim un

îndreptător"; însuşi episcopul Iosif făgăduieşte că va ajuta şi cu osteneala
Despre acestea, Sfântul Ioan Iacob, care el însuşi fusese bibliotecar al Mănăstirii
157
şi cu cheltuiala la îndreptarea, întregirea şi tipărirea manuscrisului . Dar, 164

Neamţ pe la anii 1930, ne spune: „Cuviosul Paisie avea o şcoală întreagă de călugări
în acelaşi an, la 3 noiembrie 1796, episcopul Iosif îi scrie editorului sibian
cărturari, care scriau cărţi zi şi noapte. Datorită lor noi avem în româneşte mai toate
cărţile Sfinţilor Părinţi, tâlcuite din greceşte" (Sfântul Ioan Iacob, Din krihon către Sion,
că, mergând la Bucureşti, a cunoscut p e „doi părinţi călugări de la Moldova,
Ierusalim, 1999, p. 411). cari au tălmăcit această carte mai bine şi voiesc s-o tipărească, dar m â n a
n u le d ă " , şi-1 roagă să le tipărească el acea traducere. In scrisoarea sa,
Gherontie s-a născut p e la 1760. A fost tuns în monahism de însuşi Paisie în obştea
158
episcopul arată că „unul dintr-aceşti părinţi poate a şi veni aici ca să fie
Mănăstirii Neamţ, apoi a fost trimis Ia studii la şcoala de la Sfântul Sava din Bucureşti,
pentru diortosire de la început până la sfârşit", adică la Sibiu. Despre tiraj
unde s-a şi întâlnit cu Grigorie - viitorul mitropolit al Ungrovlahiei.
el asigură, că „de se vor scoate 1000 de ştucuri, 500 este gata să le ia un
Cf. Sfântul Paisie Velicicovski, Cuvinte despre ascultare, ed. Anastasia, Bucureşti,
159

1997, pp. 225-229,253.

m
La şcoala Sfântul Sava, în acea vreme profesor de greacă era Lambru Fotiadis.
162
Idem, p. 4.
161
C. N. Tomescu argumentează că anul hirotoniei lui Grigorie este 1792 (vezi 1(3
Pentru acesta vezi N. Iorga, Scriitori bisericeşti, în Analele Academiei Române, tom.
Mitropolitul Grigorie IV al Ungrovlahiei, Chişinău, 1927, p. 3). XXVIII, seria II.
' " I d e m , p. 211.
 79

7S
doi m o n a h i şi le porunceşte să traducă şi să tipărească în tiparniţa d e la
episcop al Romanului de la Moldova,... ca un lucru ce n-au mai ieşit până Iaşi câteva lucrări care vor servi d e manuale p e n t r u elevii noului seminar
a c u m la lumină cu tiparul". î n finalul scrisorii, episcopul Iosif cere ca de la S o c o l a Astfel apar la Iaşi, în traducerea călugărilor n e m ţ e n i u r m ă ­
răspunsul să fie „mai fără zăbavă, de va fi cu putinţă, căci aşteaptă părinţii toarele cărţi: întrebări şi răspunsuri oarecare bogosloveşti ale Sfântului Atanasie
aici". Aceşti părinţi erau Gherontie şi Grigorie. Editorul Constantin Pop ( 1 8 0 3 ) , Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a S f â n t u l u i Teofilact ( 1 8 0 5 ) şi
r ă s p u n d e în aceeaşi lună că n u poate tipări această traducere, deoarece Descoperire cu amăruntul a pravoslavnicei credinţe [Dogmatica] a Sfântului
tipograful său a plecat din S i b i u . C u toate că editorul sibian nu a întârziat
165

cu răspunsul, la 20 ianuarie 1797 cei doi monahi de la N e a m ţ nu cunoşteau Ioan D a m a s c h i n (1806).

încă răspunsul şi aceasta se poate vedea din scrisoarea p e care episcopul Iată, aşadar, că abia după 9 ani de la încercarea făcută cu editorul sibian,
Iosif i-o trimite la acea dată editorului sibian, spunându-i între altele şi a rânduit D u m n e z e u să apară Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului
„că acei părinţi s-au întors în ţara Moldovei şi iarăşi vor să vie; d u p ă ce Teofilact, în traducerea din elină a cuvioşilor Gherontie şi Grigorie. Tâlcuirea
v o r v e n i le voi arăta cele s c r i s e " . într-adevăr, Gherontie şi Grigorie
166 tipărită la Iaşi î n 1805 „cu blagoslovenia şi toată c h e l t u i a l a " mitropolitului
porniseră deja din Bucureşti, iar la 24 ianuarie li se înregistrează la ieşire Veniamin Costachi împlinea o mare nevoie d u h o v n i c e a s c ă a r o m â n i l o r 169

răvaşul de d r u m astfel: „Doi monahi a n u m e Gherontie şi Grigorie să şi î n c u n u n a râvna părintelui Veniamin, „cel iubitor de folosul cel d e obşte
m e a r g ă înapoi la Mănăstirea Neamţului. Prin Ştirea Prea S f . . . " restul foii al p a t r i e i " . D a r iată ce ne s p u n în c u v â n t u l către c i t i t o r
170
Cuvioşii
171

fiind r u p t . Ei vor fi fost trimişi de vlădică să aducă unele cărţi din bogata
167
Gherontie şi Grigorie despre „publicarisirea acestei tâlcuieli":
bibliotecă paisiană şi, poate şi din traducerile lor. în anul 1799 erau din „Multe cu adevărat dumnezeieşti şi de suflet folositoare cărţi, în multe
n o u la Bucureşti, când apare din tiparniţa mitropoliei, prima lor traducere şi deosebite vremi, de mulţi Sfinţi şi purtători d e D u h bărbaţi şi d e cei ce au
c o m u n ă publicată, intitulată Carte folositoare de suflet; tot aici erau şi în fost în Lege şi d e cei d u p ă Lege, spre folosul nostru s-au scris. «Că toate»,
anul 1801 când supravegheau tipărirea Chiriacodromionului lui Nichifor zice dumnezeiescul Apostol, «câte mai înainte s-au scris, spre a noastră
Teotokis. Aceste două cărţi, cât şi o a treia rămasă nepublicată, traducân- învăţătură s-au scris». Dară cea mai întâi decât toate, şi peste toate şi pricina
du-le din elină, după cum ei înşişi mărturisesc, din porunca mitropolitului la care se aduc toate, şi de la care izvorăsc toate, este dumnezeiasca Evanghelie.
Dositei. Tot în această vreme ei îndreaptă d u p ă „izvodul g r e c e s c " Octoihul, N u numai că cele mai înainte d e dânsa, scria u m b r ă a adevărului celui dintr-
ce apare abia în 1811 la B u d a şi Râmnicu Vâlcea; acum traduc şi tâlcuirile însa, iară cele d e d u p ă dânsa, au izvorât toate dintr-însa, ci şi pentru că în
Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor A p o s t o l i . 168

acelea, precum zice dumnezeiescul şi Marele Vasilie, prin slugi cu noi au

î n anul 1802 aceşti monahi cărturari se aflau iarăşi la metania lor, în
lavra N e a m ţ u l u i , d ă r u i n d c u v i o ş i l o r n e m ţ e n i d i n c ă r ţ i l e t i p ă r i t e la 169
î n ms. 3353 BAR din anul 1826, care cuprinde tâlcuirea Sfântului Teofilact la primele
Bucureşti. î n primăvara lui 1803, Veniamin Costachi, episcopul Romanului 9 capitole din Evanghelia de la Matei, ni se spune despre Tâlcuire (f. I r ) : „de această carte
este ridicat în scaunul mitropolitan al Moldovei. El îi cunoştea pe Gherontie
spânzură [este atârnată] toată legea pravoslavnică [ortodoxă]" (cf. G. Ştrempel, op. cit.,
şi Grigorie încă de p e când era episcop al Huşilor (1792-1796), când i-a
î n d e m n a t şi el să traducă Tâlcuirea la cele patru Evanghelii. A p o i , în vremea tom III, p. 98).
în care era episcop al Romanului (1796-1803), purta cu ei corespondenţă 170
O strălucită mărturie despre râvna şi cuminţenia cu care norodul românesc primea
„pentru tipărituri". A m văzut că episcopul Veniamin ar fi dorit 500 de scrierile Sfinţilor, găsim într-o însemnare d e mână, făcută pe coperta a treia a cărţii
exemplare din Tâlcuirea la Evanghelii dacă aceasta s-ar fi putut tipări la Sfântului Simeon al Tesalonicului, Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru Hristos, Bucureşti,
Sibiu. C a şi chiriarh al Moldovei, Veniamin şi-i apropie şi mai mult pe cei 1765. Cartea este legată în piele, pereţii coperţilor fiind din lemn de fag. Aceeaşi însemnare
o regăsim de trei ori (toate trei fiind datate de la finele sec. XVIII şi începutul sec. XIX) de
fiecare dată sub mâna altui scriitor: „Eu am cetit această sfântă carte den scândure în
165
Ibidem, pp. 21,24-25,215-216. scândure, tot binişor, frumos şi rar" (cf. Cartea veche româneascăîn colecţiile Bibliotecii centrale
166
Ibidem, pp. 215, 217. Cu toată strădania sa, episcopul Iosif al Argeşului nu a universitare Bucureşti, Bucureşti, 1972).
izbutit însă să tipărească Tâlcuirea Evangheliilor în traducerea călugărilor nemţeni. 171
Prefaţa mitropolitului Veniamin şi cuvântul către cititor al traducătorilor sunt
" Ms. rom. 655 BAR, f. 15v (cf. C. N. Tomescu, op. cit., p. 5).
7

reproduse integral în Descrierea bibliografică ce constituie subcapitolul următor.

168
C. N. Tomescu, op. cit., p. 5.
 81
80
folositori" ai părintelui Veniamin, binecuvântându-1 cu multe osteneli şi
grăit, iară în Evanghelie, însuşi Stăpânul de faţă c u noi a vorbit. Pentru
aceasta şi decât toate celelalte mai deosebit dar celor ce o au dăruieşte. Că roade întru H r i s t o s .
172

n u n u m a i negura necunoştinţei de D u m n e z e u de la cei ce o citesc c u 172

Mitropolitul Veniamin Costachi s-a născut la 20 decembrie 1768, într-o veche
blagocestie [bună-cinstire] o risipeşte şi viaţă veşnică le pricinuieşte, ci şi,
familie din Moldova. Primele cunoştinţe de carte le-a dobândit în casa părintească de la
p r e c u m adevereşte Sfântul Ioan Gură de Aur, din casele întru care să află,
un dascăl grec, apoi a urmat pentru scurt timp cursurile şcolii Trei Ierarhi din Iaşi. In
p e duhurile cele necurate le goneşte. Pentru aceasta, p r e c u m u n u l este
1784, la vârsta de 15 ani a fost călugărit la Huşi de către episcopul Iacob Stamati, primind
soarele între stele şi trandafirul între flori, aşa una este d u m n e z e i a s c a
numele de Veniamin. A fost hirotonit şi în curând a trecut în slujba mitropoliei, ca
Evanghelie între celelalte sfinte cărţi. Dar fiindcă multe se cuprind într- ieromonah şi mare eclesiarh, apoi ca egumen al Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iaşi.
însa mai tainice şi de foarte puţini înţelese, acelaşi D u m n e z e i e s c D u h , Paralel cu îndeplinirea acestor slujbe, tânărul Veniamin şi-a îmbogăţit mereu cunoştinţele,
Carele au mişcat pe grăitorii de cele dumnezeieşti Evanghelişti de o au dobândind o aleasă pregătire cărturărească. In 1792, când episcopul Iacob Stamati de la
scris, au mişcat şi p e cei d u p ă dânşii purtători de D u m n e z e u Părinţi de o Huşi a fost ales mitropolit al Moldovei, în scaunul vacant a fost ales egumenul Veniamin
a u t â l c u i t m a i p e l a r g şi m a i d e s c o p e r i t . D i n t r u c a r e u n u l e s t e şi de la Sfântul Spiridon, în vârstă de numai 23 de ani şi jumătate. La Huşi a păstorit până
dumnezeiescul acesta Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, carele prea deplină în 1796, când a fost ales episcop la Roman. Aici a păstorit 7 ani, până în 1803, când a fost
tâlcuire la toată Evanghelia a făcut, u r m â n d întru toate dumnezeiescului ales mitropolit al Moldovei în locul părintelui său sufletesc, Iacob Stamati, trecut la cele
Ioan G u r ă de Aur. De care [tâlcuire] lipsiţi fiind cei ce să slujesc cu limba veşnice. Ca mitropolit, a păstorit aproape 40 de ani cu două întreruperi (1808-1812 şi
aceasta, erau lipsiţi d u p ă urmare şi de înţelegerea cea c u deadinsul a 1821-1822). Strădaniile sale ca întâistătător al Bisericii Moldovei sunt impresionante. Pe
Evangheliei. Pentru aceasta dară Preasfinţitul nostru stăpân, arhiepiscopul drept cuvânt, mitropolitul Veniamin poate fi numit deopotrivă ctitor şi îndrumător al
şi mitropolitul Moldaviei chir Veniamin, încă fiind episcop al Huşului, şcolilor bisericeşti şi laice moldoveneşti, părinte al săracilor şi suferinzilor, apărător şi
s o c o t i n d f o l o s u l cel m a r e ce se p r i c i n u i e ş t e din t â l c u i r e a s f i n t e i şi mijlocitor al intereselor patriei. Nu este cu putinţă să ilustrăm în câteva cuvinte o viaţă
dumnezeieştii Evanghelii, după ce a văzut că cu ajutorul lui D u m n e z e u o jertfită din dragoste de Hristos şi de Neam, dar pentru a întregi icoana marelui părinte,
a m săvârşit de tălmăcit din limba cea elinească pe înţelesul limbii noastre, lăsăm acum loc cuvintelor lui Nicolae Iorga: „Dacă ai fi întrebat acum şaizeci-şaptezeci
ardea cu inima ca un iubitor de folosul cel de obşte al patriei, ca să o vaze de ani (N. Iorga scria aceste rânduri în 1904), în Iaşii lui Mihai Sturza voievod, în care
şi în obşte dată prin tipărire, pentru care şi n u puţine chipuri a metahirisit trăiau însă, pe lângă mulţi tembeli şi svăpăiaţi, şi atâţia oameni cu frumos caracter şi cu
[iconomisit], încă şi m a i pe urmă, d u p ă ce a fost mutat din episcopia multă râvnă pentru cele bune, atâţia bătrâni cuminţi şi atâţia tineri gata de multe jertfe,
R o m a n u l u i . Iară acum d u p ă ce dumnezeiasca Pronie, care mai înainte au dacă ai fi întrebat pe boierul de modă veche, ca şi pe studentul din Paris, pe creştinul
ştiut râvna Preasfinţiei sale spre folosul Patriei şi podoaba bisericilor şi dreptcredincios, ca şi pe evreu chiar, cine e omul cel mai bun din Moldova, ei ar fi răspuns
mântuire sufletelor, l-au înălţat p e scaunul sfintei mitropolii, m ă c a r că într-un glas: «Părintele Veniamin». Dacă ai fi cercetat pe lângă aceiaşi oameni care e
trebuinţa cerea a se tipări şi alte cărţi, dară Preasfinţia sa a socotit că este omul cel mai harnic din ţară, acel care nu lasă nici o clipă fără o întrebuinţare folositoare
mai c u cuviinţă, ca aceasta, ca ceea ce este mai întâi c u rânduiala, să fie şi altora, ţi s-ar fi arătat în căsuţa săracă a vechii Mitropolii dărăpănate un bătrân călugăr
c u tipărirea, şi ca ceea ce este capul tuturor, să povăţuiască şi mai înainte de aproape optzeci de ani, care-şi aprindea candela vegherilor pentru a câştiga şi a
de toate. Şi iată că a împlinit D u m n e z e u sfatul cel b u n al inimii Preasfinţiei împărtăşi învăţătura Scripturilor, care i se părea lui călăuza cea mai sigură pe grelele
sale, au umplut întru bunătăţi dorinţa s a Deci toţi [...] primiţi-o c u bucurie, drumuri ale vieţii. Dacă ai fi vrut să ştii care e cel mai sărac, cel mai lipsit, cel mai vândut
şi o cetiţi cu osârdie, şi m u l ţ ă m i n d lui D u m n e z e u Celui ce au iconomisit de dator dintre făcătorii binelui care se vede şi ai multului bine pe care nu-1 ştie nimeni,
de a dobândit şi neamul nostru această vistierie, rugaţi-vă ca să înmulţească ţi s-ar fi şoptit acelaşi nume venerat al octogenarului mitropolit. într-atâta lume amestecată
anii cei de obşte folositori ai Preasfinţiei sale, p o m e n i n d u - n e şi pe noi la şi împărţită în ceea ce priveşte judecăţile era înţelegere deplină în această singură privinţă.
rugăciunile cele către D u m n e z e u , care nu puţin n e - a m ostenit la aceasta". Pentru că avea o altă părere - sau poate tocmai că împărtăşea părerea tuturora - deşteptul,
dar egoistul şi lacomul voievod goni pe arhipăstorul Moldovei din scaunul său, şi într-o
C â n d în anul 1805, cuvioşii Gherontie şi Grigorie scriau aceste rânduri, aspră zi de iarnă, în ianuar 1842, ieşenii vedeau pe atât de bătrânul mitropolit luând
mitropolitul Veniamin Costachi împlinise 36 de ani. Prin pronia Sa divină drumul munţilor, unde la Slatina, în vechea mănăstire a lui Alexandru Lăpuşneariul, îl
şi poate pentru tainice rugăciuni, D u m n e z e u a înmulţit „anii cei de obşte
 tr»A NU CUn
°f ŞtSm} ZVOdul ? Gherontie şi Grigorie au făcut
d u ă c a r e
de credinţă , deoarece şi Sfântul Paisie întrebuinţase această lucrare în
173

traducerea Talcuiru, insă suntem îndreptăţiţi să credem că izvodul era unul

cuvântul ce 1-a alcătuit referitor la Sfântul Botez. Cum îşi alegeau izvoadele
greceşti Cuviosul Paisie şi ucenicii săi se poate vedea şi din postfaţa
aştepta chilia simplă în care sufletul său putea porni în linişte către «veşnicele lăcaşuri»
monahului Mitrofan la cartea Sfântului Isaac Şirul, tipărită în slavoneşte
la care râvnea el de mult. Şi, adunând şi cernând cu mintea toate câte le făcuse şi le
la Mănăstirea Neamţ în anul 1812. Aici Mitrofan ne spune despre sine
îndurase, el scria cu o mână tremurătoare, în voinţa sa de pe urmă, această mărturisire,
(dar ca şi cum ar vorbi despre altcineva): „Acesta [Mitrofan] de patru ori
smulsă din cea mai deplină şi curată conştiinţă a vieţii sale: «totul ce mi-a stat în putinţă
a traversat Marea Neagră şi Albă după cartea manuscrisă elino-grecească
am făcut, şi cu sfatul şi cu fapta, ca să sporesc şi sufleteşte şi materialiceşte înflorirea
şi, aflând-o în Sfântul Munte Athos, a cumpărat-o şi anume stareţului său,
Sfintei Biserici şi Patriei». Acolo a şi murit în 1846 şi oasele sale obosite s-au aşezat după
datina smerită a celor mai mari înaintaşi ai săi, afară din biserica unde se rugase în cei de pentru traducere a adus-o, ceea ce s-a şi înfăptuit" . 174

la sfârşit ani ai vieţii sale, la dreapta, lângă zid, unde se vede şi acum simpla piatră cu O mărturie preţioasă asupra cărţilor şi manuscriselor din Mănăstirea
iniţialele numelui şi dregătoriei lui bisericeşti" (reprodus după N. Iorga, O icoană curată: Neamţ ne aduce Părintele Dumitru Fecioru în lucrarea sa Un catalog vechi
Mitropolitul Veniamin Costachi, în Oameni care au fost. Bucureşti, 1967, voi. I, pp. 75-76). de manuscrise şi cărţi ai bibliotecii Mănăstirii Neamţului , în care publică 175

Mitropolitul Veniamin, numit şi „luminătorul Moldovei" a simţit mai mult ca oricine integral acest catalog care se pare că a fost alcătuit între anii 1800-1825.
lipsa cărţilor nu numai pentru şcolile pe care le-a înfiinţat, ci şi pentru întreaga suflare Catalogul ne dă informaţii importante privitor la cărţile şi manuscrisele
românească. Pentru a înlătura această lipsă, el a refăcut vechea tipografie a Mitropoliei româneşti şi greceşti care se aflau în Mănăstirea Neamţ, printre acestea
176

şi a înfiinţat una nouă la Mănăstirea Neamţ, în 1807. în aceste două tipografii au apărut aflându-se şi scrierile Sfântului Teofilact. între cărţile greceşti care se aflau
zeci de lucrări, fie tălmăcite de el, fie ale altora, tipărite sub îndrumarea sau cheltuiala sa. în bibliotecă aflăm că erau trei cărţi ale lui „Teofilact arhiepiscopul
Mitropolitul Veniamin a acordat o atenţie deosebită traducerilor din Sfinţii Părinţi, din Vulgariei", însă lângă numele autorului se află încă o precizare care spune
scriitorii postpatristici şi din literatura teologică mai nouă. Astfel, prin osteneala sa au că toate aceste trei cărţi sunt „un rând" , adică probabil sunt trei volume
177

fost traduse şi au văzut lumina tiparului: Tâlcuirea celor şapte taine după Gavriil al Filadelfiei alcătuind un întreg. Este cu putinţă ca aceasta să fie ediţia de la Veneţia
(Iaşi, 1807); Chiriacodromionul la apostolii duminicilor de preste an după Nichifor Teotokis din 1754, care a fost publicată în trei volume, însă această supoziţie trebuie
(Neamţ, 1811); Adoleshia filotheos adecă îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu de Evghenie întărită cu argumente obiective pe care poate să le aducă doar o cercetare
Vulgaris (5 volume, Iaşi, 1815-1819); Istoria scripturii ceii nouă (2 volume, Iaşi, 1824); Funie mai amănunţită. Aici trebuie menţionat şi faptul că Gherontie şi Grigorie
sau frânghie întreită (Iaşi, 1831); Iubitorul de înţelepciune (Iaşi, 1831); Drept slăvitoare învăţătură cunoşteau şi alte ediţii greceşti ale Tâlcuirii, după cum se vede din scolia
a mitropolitului Platon al Moscovei (Iaşi, 1839); Istoria bisericească a arhiepiscopului de la Luca 22,7, unde Cuvioşii scriu: „Trebuie a şti că izvodul lui Teofilact,
Meletie al Atenei (5 volume, Iaşi, 1841-1843); Piatra scandeliei de Ilie Miniat (Iaşi, 1844); cel tipărit în Roma numai greceşte, aşijderea şi cel tipărit în Veneţia greceşte
Pidalionul (Neamţ, 1844); îndeletnicire despre buna murire a lui Evghenie Vulgaris (Iaşi,
1845). Postum a apărut Istoria bisericească a lui Teodoret al Cirului (Bucureşti, 1894). Cu
cheltuiala sau la îndemnul mitropolitului Veniamin au fost tipărite peste 130 de cărţi. Rămâne ca o cercetare ulterioară să precizeze cu exactitate care este ediţia sau
173

Pentru a înfăptui această măreaţă operă editorială, marele ierarh a avut întotdeauna poate manuscrisul grec după care au tradus Cuvioşii Gherontie şi Grigorie. Pentru ediţiile
lângă sine numeroşi ostenitori, mai ales dintre călugării de la Mănăstirea Neamţ (cf. din veacurile XVIII-XIX ale operelor Sfântului Teofilact vezi şi A. Angeloupulos, Editions
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, ediţia a Il-a, voi. III, of the Works of the Archbishop of Bulgaria Theophylactos in the 18"' and 19 Centuries, în volumul
th

pp. 36-46). Manuscrisele rămase de la mitropolitul Veniamin ilustrează importanţa pe Cultural relations between Bulgarians and Greeks,from the Middle of the 15' to the Middle of
h

care o acorda sfinţia sa cpmentariilor patristice şi postpatristice la cărţile Sfintei Scripturi. 19 Centuries, Sofia, 1984, p. 78-83.
,h

Este semnificativ faptul că de la mitropolitul Veniamin Costachi ne-au rămas nu mai P. Mihail, Traduceri patristice ale stareţului Paisie, în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3-4,
174

puţin de trei traduceri ale Tâlcuirilor Epistolelor pauline, după Sfântul Ioan Hrisostom, 1972, p. 223.
Fericitul Teodoret al Cirului şi Sfântul Teofilact al Ohridei. Dintre numeroasele traduceri Publicat în rev. Biserica Ortodoxă Română, 1941, nr. 7-8, pp. 414-443.
175

rămase în manuscris, câteva au văzut lumina tiparului după moartea sa (vezi subcapitolul Pentru cărţile slavone vezi Melchisedec Ştefănescu, Catalog de cărţile sârbeşti şi
176

Tâlcuirile Sfântului Teofilact în veacul al XlX-lea). ruseşti manuscrise vechi ce se află în biblioteca Mănăstirii Neamţ, Bucureşti, 1883, 71 p.
Idem, p. 438.
177
 84
85

împreună şi latineşte s-a stricat aici de către papistaşi, că în loc d e «vineri»

cei doi monahi, alături de însemnările luate de la Eutimie Zigaben au alcătuit 181

ei au scris «joi», foarte fără de socoteală şi cunoştinţă făcând aceasta". Tot

şi numeroase scolii şi note explicative care nu sunt prezente nici în ediţia PG
aici, tălmăcitorii paisieni mai spun: „Scrie înţeleptul Eustratie Arghentie
a Tâlcuirii Sfântului Teofilact şi nici în vreun alt manuscris.
în cartea cea pentru A z i m e (partea întâi, foaia 4 1 ) : «Că de ar fi avut soco­
Deşi n u a v e m date exacte, este cu putinţă ca această traducere să fie
teală, ar fi socotit ce grăieşte Teofilact şi la ceilalţi trei Evanghelişti şi n u ar
prima împreună-lucrare a acestor doi m o n a h i , iar neîndoielnic este că
fi îngăduit să se vădească în toată Biserica m â n a lor c e a fărădelege şi
osteneala se săvârşea cu blagoslovenia Sfântului Paisie, stareţul şi în-
furătoare de cele sfinte. Iar de ar fi avut cunoştinţă, ar fi stricat şi p e celelalte
tâistătătorul Mănăstirii N e a m ţ , care p u n e a atât de mult preţ p e împlinirea
cuvinte ale lui Teofilact la ceilalţi trei Evanghelişti, ca să n u se arate lui
poruncilor evanghelice. D e altfel, tălmăcitorii spun ei înşişi că o aveau
însuşi cu totul p o t r i v n i c » " . Prezenţa acestei scolii ilustrează încă o dată
178

gata de tradus încă de p e când Veniamin era episcop al Huşilor (1792¬

rigurozitatea şi acribia cu care îşi alegeau manuscrisele traducătorii formaţi
1796), fără a preciza exact anul în care săvârşiseră osteneala. Având în
în şcoala paisiană.
vedere v o l u m u l uriaş de m u n c ă ce a fost necesar, credem că ea era gata
S e cuvine aici a spune că traducerile stareţului Paisie şi a ucenicilor încă din vremea când Sfântul Paisie trăia, iar episcopul Veniamin venise
săi trebuie preţuite la adevărata lor valoare şi n u ne referim doar la cea în Mănăstire pentru a-i cerceta p e părinţii lavrei şi a-i hirotoni pe cei p e
formală şi exterioară, ci încercăm să privim şi dimensiunea lăuntrică a care-i va alege stareţul. Dintre numeroasele vizite ale episcopului Veniamin
acestor scrieri traduse din Sfinţii Părinţi. Credem că lucrul cel m a i însemnat la N e a m ţ cunoaştem două ca fiind mai importante şi acestea s-au petrecut
este c ă prin puterea cuvântului, făcându-se următori ai Sfinţilor Părinţi în timpul vieţii Sfântului Paisie: prima este cea din iunie 1792 (imediat
atât î n vieţuirea lăuntrică cât şi în cea dinafară, traducătorii din obştea după alegerea sa ca episcop), când 1-a hirotonit ierodiacon p e Grigorie, iar
paisiană s-au făcut următori şi purtători ai Cuvântului lui D u m n e z e u , ai cea de a doua este cea din octombrie 1794, când a venit în Mănăstire spre
Domnului nostru Iisus Hristos. Prin această lucrare osârdnică, î n care cu­ a-i hirotoni pe cei aleşi de către stareţ. Este cu putinţă ca într-una din vizitele
vintele le erau î n concordanţă c u faptele, întru harul D u h u l u i Sfânt şi-au sale Veniamin să fi aflat de traducerea Tâlcuirii la Evanghelii * . Dacă 1 1

luminat alcătuirea lăuntrică şi au sfinţit, au împodobit şi au ctitorit înaintea traducerea ar fi fost făcută din îndemnul episcopului Veniamin, acest lucru
lui D u m n e z e u , limba noastră r o m â n e a s c ă . 179
ar fi fost menţionat în m o d obligatoriu în cuvântul către cititor, asta cu
în ce priveşte traducerea făcută de Gherontie şi Grigorie la Tâlcuirea celor atât mai mult cu cât Gherontie şi Grigorie ne spun câtă râvnă avea vlădica
patru Evanghelii, a m văzut că şi episcopul Iosif al Argeşului care cunoscuse Veniamin pentru această carte încă de când era în scaunul Huşului şi mai
nemijlocit atât diortosirea lui Chesarie, cât şi tălmăcirea lui Gherontie şi apoi al Romanului. De aici p u t e m concluziona că această osteneală de
Grigorie spune că aceasta din urmă e „mai b i n e " făcută . In traducerea lor,
180
traducere a Tâlcuirii a răsărit din sânul obştii paisiene. însă tot în duhul şi
rânduielile Sfântului Paisie a trăit şi m a r e l e mitropolit al M o l d o v e i ,
Este cu putinţă ca această carte a lui Eustratie Argentis să fie una dintre cele două
178

publicate la Iaşi: Manual împotriva infailibilităţii papii (1746) sau Cina divină (1747). Vezi şi
iei N u cunoaştem care este lucrarea lui Eutimie Zigaben pe care au întrebuinţat-o cei
studiul lui T, Ware (actualmente episcopul Kallistos Ware), Eustratios Argenti, Clarendon
doi monahi, însă se pare că în acea vreme era cunoscută o scriere ce fusese alcătuită sau
Press, Oxford, 1964, pp. 112-121.
publicată tocmai în acest scop. O scurtă traducere din această lucrare se află în ms. rom.
179
Pentru a înţelege mai bine valoarea sfintelor cărţi şi care este puterea lucrătoare 4687 BAR (f. 3-4) din Muntenia, sub următorul titlu: „Eutimie Zigabinos, Adaos la Tâlcul
care se ascunde în ele, îl îndemnăm pe cititor să ia aminte la o întâmplare cutremu­
Evangheliilor al lui Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, scris la 30 aprilie 1820, de Romano
rătoare, petrecută în apropiere de Mănăstirea Neamţ la 20/ 21 decembrie 1797 (vezi Anexa
arhimandrit de la Mitropolie" (cf. G. Ştrempel, op. cit., tom IV, p. 88).
a lll-a din volumul Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ, în op. cit., care cuprinde vedenia pe 182
Tot în Viaţa Cuviosului Paisie ni se mai spune despre episcopul Veniamin că
care a avut-o Cuviosul Părinte Teodosie din Mănăstirea Neamţ).
atunci când venea la Neamţ: „încă şi întru aceasta arăta mare smerenie acest arhiereu, că
C. N. Tomescu spune că acelaşi lucru se poate constata prin comparaţia traducerii
180

mergea singur pe la chiliile părinţilor şi îi cerceta" (vezi Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ,
lui Gherontie şi Grigorie cu cea a lui Damaschin al Râmnicului, prezentă în mss. 1467 şi
după manuscrisul nr. 154 din Biblioteca Mănăstirii Neamţ, ediţie îngrijită de diac. Ioan
2592 BAR (op. cit, p. 115).
Ivan, ed. Trinitas, Iaşi, 1997, p. 79).
86 87

Veniamin Costachi, cu atât mai mult c u cât el însuşi a dorit să intre în în ce priveşte costul unei cărţi, în prima jumătate a veacului al XlX-lea
obştea paisiană înainte de a-1 cunoaşte pe episcopul Iacov Stamati, care i-a el era mai mare de 30 de l e i . Din această cauză este probabil ca şi tirajul
186

şi fost părinte duhovnicesc; însă D u m n e z e u a rânduit pentru el o altă c a l e . 183

cărţii să n u fi fost prea mare şi asta, din pricină că la acea vreme costurile
Cât de legat era duhovniceşte de Mănăstirea N e a m ţ se poate v e d e a şi din necesitate de tipărirea unei cărţi format in folio şi care să aibă 1118 pagini,
faptul că în t o a m n a anului 1806 a făcut bibliotecii Mănăstirii o danie de 50 erau ridicate.
de exemplare din Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact . 184

Acest n u m ă r mare adevereşte deopotrivă şi interesul m a r e al monahilor Descrierea bibliografică a volumului

paisieni români privitor la tâlcuirile Sfântului Teofilact, dar şi râvna pentru T Â L C U I R I I C E L O R P A T R U E V A N G H E L I I (Iaşi, 1805)
împlinirea poruncilor evanghelice, care este cea dintâi datorie a monahului.
Insă Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului Teofilact era preţuită Descrierea fragmentară a acestui v o l u m o găsim în Bibliografia româ­
şi era dăruită spre folos duhovnicesc n u n u m a i de mitropolitul Veniamin nească veche*, la cota n u m ă r u l 688.
Costachi ci şi de familia domnitorului A l e x a n d r u M o r u z i (1802-1806). N e Tipăritura este făcută c u cerneală neagră pe hârtie format in folio (325
este cunoscut că la Biblioteca Academiei R o m â n e se păstra înainte de 1924 x 225 m m ) de 12 p. nenumerotate + 388 p . + 6 p. nenumerotate + 328 p. (a
u n e x e m p l a r al Tâlcuirii care cuprindea n u m a i primele două Evanghelii. doua numerotare) + 4 p. nenumerotate + p p . 329-708, d u p ă c u m urmează:
P e acest v o l u m se află la fila 6 următoarea însemnare: „Mi s-a dăruit de
12 pagini nenumerotate (facsimilate şi transliterate paginile 1-8):
Măria sa D o a m n a Moruzi. 1805 Dec[embrie]. Dionisie I e r o m o n a h " . 185

1 - pagina de titlu;
2 - verso-ul paginii de titlu; aici se află două steme, u n a a M o l d o v e i şi
183 Acest lucru se spune în prezentarea biografică a mitropolitului Veniamin Costachi, alta a Ţării R o m â n e ş t i , cu stihuri de închinare;
care a fost tipărită în anul 1850 la Iaşi, în paginile ce prefaţau traducerea mitropolitului 3-5 - Predoslovia Mitropolitului Vemamin Costachi, adresată voievodului
la Tâlcuirea Psaltirii a lui Eutimie Zigaben (p. 5). Iar în viaţa Sfântului Paisie citim: „în Alexandru Moruzi;
anul 1792, suindu-să la scaunul Mitropoliei preasfinţitul Iacov, a hirotonit episcop 6-7 - Cuvântul către cititor al monahilor Gherontie şi Grigorie de la
scaunului Huşului, pe preasfinţitul Veniamin, întru acelaşi an, iunie 27. Şi voind acesta Mănăstirea N e a m ţ (traducătorii ediţiei);
[Veniamin], ca precum este călugărit de stareţul său cel călugărit în Mănăstirea Neamţului, 8 - gravura Sfântului M a r e Mucenic Gheorghe;
aşa întru adevăr să se numească prin ascultare şi el cu metania din această Sfântă Lavră,
a venit de la Huşi, la Părintele nostru Paisie şi multe învăţături duhovniceşti a luat de la is6 p e u n exemplar înregistrat în biblioteca Neamţ sub nr. 1878 se află o însemnare în
Sfinţia sa, apoi cu mare râvnă dorind casă fie şi ascultător Stareţului, a încins fota ascultării care citim că o carte se vindea cu 32 de lei (cf. C. N. Tomescu, op. cit., p. 113). Pe exemplarul
şi c u tot clirosul său au făcut bucate la sobor, împreună şi cit părinţii bucătari şi au pus aflat în Colecţiile speciale ale B.C.U. Cluj-Napoca, este, de asemenea, o însemnare din
bucate pe masă şi au dat la sobor vin şi apă cu cupele. O, minune! O, mare smerenie! căci care aflăm că această carte a fost cumpărată prin contribuţia mai multor credincioşi, care
arhiereu fiind cu eparhie şi atâta s-a micşorat pe sine de bună voie şi s-a făcut chip şi însumată depăşeşte 34 de lei (această însemnare este greu lizibilă şi se desfăşoară pe
pildă de smerenie şi de ascultare tuturor. Iar când s-a dus a luat cu sine vreo câţiva multe pagini, fapt care atestă că această carte voluminoasă se vindea cu un preţ mare din
părinţi de aicea din sobor, pe care i-au pus să îndrepteze o rânduiala Bisericii din pricină că şi cheltuielile tipografice erau ridicate).
Episcopie, întocmai întru toate ca aicea la Mănăstire. Şi mare dragoste având şi evlavie * Descrierea acestui volum (BRV 688) a fost făcută de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, în
spre acest sobor, de multe ori venea la Mănăstire" (op. cit., p. 79). Bibliografia românească veche, Bucureşti, 1910, tomul II (anii 1716-1808), pp. 466-471 şi
184
în biblioteca Mănăstirii Neamţ se află până azi mai multe exemplare ales Tâlcuirii. adăugită şi îndreptată în tomul al IV-lea din Bibliografia românească veche (adăugiri şi
Din însemnarea de pe volumul înregistrat în bibliotecă sub nr. 1909, aflăm că mitropolitul îndreptări), semnat Ioan Bianu şi Dan Simionescu, Bucureşti, 1944, p. 274. Mai apoi s-au
Veniamin trimisese Mănăstirii 50 de exemplare din această carte (cf. C. N. Tomescu, op. făcut şi alte completări ale descrierii acestei cărţi de către Daniela Bărbulescu, în art.
cit., p. 113). Acest număr mare de exemplare dăruite este atestat şi de catalogul bibliotecii Completări şi îndreptări la Bibliografia românească veche, din rev. Biserica Ortodoxă Română,
mănăstirii Neamţ publicat de D. Fecioru (vezi op. cif.,p. 430). 1960, nr. 5-6, pp. 552-553 dar şi de Daniela Poenaru, în voi. Contribuţii la Bibliografia
185
Cf. C. N. Tomescu, op. cit., p. 113. românească veche, Târgovişte, 1973, pp. 262-263.
 89
88

9 - Viaţa Evanghelistului Matei, după c u m a scris-o Sfântul Sofronie;

9 - 1 2 - Capetele (titlurile capitolelor) Evangheliei de la Matei;
388 de pagini numerotate:
1 - A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tâlcuire la Evanghelia cea
de la Matei;
1-3 - Inaintecuvântare;
4 - 2 5 1 - Tâlcuirea celor 2 8 de capitole ale Evangheliei de la Matei;
2 5 2 - Viaţa Evanghelistului Marcu, după c u m a scris-o Sfântul Sofronie;
2 5 2 - 2 5 3 - Viaţa Evanghelistului Marcu, din cartea cea p e scurt a lui
Dorotei Mucenicul şi episcopul Tirilor;
2 5 3 - 2 5 4 - Capetele Evangheliei de la Marcu;
2 5 5 - A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tâlcuire la Evanghelia
cea de la M a r c u ;
2 5 5 - 2 5 6 - Inaintecm/ânt- a ro; «*'•
2 5 7 - 3 8 8 - Tâlcuirea celor 1 6 de capitole ale Evangheliei de la M a r c u ;
6 pagini nenumerotate:
1 - 2 - Viaţa Evanghelistului Luca, după c u m a scris-o Sfântul Sofronie;
2 - Viaţa Evanghelistului Luca, din cartea cea p e scurt a lui Dorotei
Mucenicul şi episcopul Tirilor;
3 - 6 - Capetele Evangheliei de la Luca;
328 de pagini numerotate (numerotarea acestor pagini nu este în continuarea
primei părţi a cărţii, ci începe de la 1):
1 - A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tâlcuire la Evanghelia cea
de la Luca;
1 - 2 - Pricina Evangheliei;
2 - 3 - înaintecuvântare;
3 - 3 2 8 - Tâlcuirea celor 2 4 de capitole ale Evangheliei de la Luca;
4 pagini nenumerotate:
1 - 2 - Viaţa Evanghelistului Ioan, după c u m a scris-o Sfântul Sofronie;
2 - Viaţa Evanghelistului Ioan, din cartea cea p e scurt a lui Dorotei
Mucenicul şi episcopul Tirilor;
3 - 4 - Capetele Evangheliei de la Ioan; Gravură, reprezentându-l pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
paginile 329-708: (pagina 8 - nenumerotată)
3 2 9 - A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tâlcuire la Evanghelia
Transliterarea şi facsimilele reproduse aici au fost realizate după exemplarul
cea de la Ioan;
Talcuirii celor patru Evanghelii ce face parte din fondul Colecţiilor speciale ale
3 2 9 - 3 3 1 - Inaintecuvântare;
3 3 1 - 7 0 7 - Tâlcuirea celor 2 1 de capitole ale Evangheliei de la Ioan; Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga", din Cluj-Napoca Aducem,
7 0 7 - tabela criptografică a traducătorilor (facsimilată); aici, călduroasele noastre mulţumiri d-nei bibliotecare dr. Meda Hoţea şi d-rei
7 0 8 - însemnarea tipografilor (paginăfacsimilată şi transliterată); bibliotecare Mariana Soporan, pentru generozitatea şi sprijinul acordat.
90
91

Tâlcuirea celor patru Evanghelii (inv. 7 1 / 1 9 2 3 ) , prin donaţia lui G e o r g e

Sion, a intrat î n fondurile B . C . U . d i n Cluj-Napoca. Ex librisul lui G e o r g e
Şion se află, d e altfel, p e p r i m a pagină a cărţii. Tot p e pagina d e titlu este
trecut şi posesorul anterior, a n u m e Antohie Sion.

ÂFXÎEIIÎCKONX.H Ex.,R<IPIEÎI
T T I I I F TI
JILLITI [IIIITIRI.
ii «îrlHrtfiiii. h a0j2 aSka.

"I*
«ifWrt. tăun 3 Ktf*^KTfo»H , IUHÎ jcţlAin-
J|J»L|0TF0A
«« « ţigiintW vt'jmiuţtf* «Ufi.
•t ifvtin AHHA «?*Tt Â.v«* '* r4u
' }«I liw ii f «iii<rg j M ge|i*i« ui^mio.
|
t
ţfaljl «» ca/ «Sa, £ |I|<UMAU . «»»».
111» A*«Htt «OITLLF ^ M i ţ i ; B|IIT|< M l T A
E x e m p l a r u l descris d e noi este legat î n piele, p e tăblii groase de lemn
Win RtutjU, ura «luumjr* Ki TÂvaAfc caV «fiwrnHAk,
1

d e fag şi are u r m e l e a două încuietori din curea, cu capete d e alamă.

«U «IIF *T*AUΫH4Tfc « UK Aiin* TI C4LF 4.
Vti KS*4H M ţeaiţ'V* f ^ l i JŢVTLLVRFFFA W «AAMlV&Ka Ui" S<K* î n c e p â n d de la pagina d e titlu şi p â n ă la pagina 42 (câte u n rând pe
A « IY« luiwri «|i «Kt „««.f» . Kf e|J A»««"> » <
4 . «••MOTO». *» ' f" " ' ' " ' J fiecare pagină) se află o î n s e m n a r e scrisă c u cerneală neagră:
îl
.,Wa « W T . • ?«,...« iţi { T ţ < ««Vft J«ţ. ,1» i l 4 u ; j ;• . rf« W«*J(*< -»• / V -ŢI -p
•-""t"*'i""*' • c
"*;„*,.,„; i l

4«f W* TOT* J favim # ifanU .

Ak HM KifM *&

""^"wtt ti: /i? v ™*f

Să să ştie cine au dat bani pi cartea aceasta / şi câte cât anume după cum
arată di aici î/nainte 30 lei Constantin Păvălaşi / un leu Ion Păvălaşi, un leu
T * A K S îi f fl /Iil¥H 0eO«i.Y/I/ÎKTK Ghiorghi Păvălaşi/un leu Alixandru Păvălaşi un leu Mihail... (şi alte n u m e
Ai e r aur S i l A. 1 * x 5 a î MARNA. /ff XI61I.LCK0NS ,k- B>54r.lt?Î6K < greu lizibile)*.
* H 1 * S T» KBE *HT Ăt 8 - T I J I J K I
ik l Y & Ht & Ai ji \ţ X» H1T98S. Ai
Redactarea textului tipărit (cu toate c ă formatul este in folio) e făcută
ini i k X I U I N L M , într-o singură coloană, scoliile se află în subsolul paginii, iar referinţele
A^rt UlT^ . rtţl K*fui Ulii 4>m i^t Cl<f ţKk scripturistice în partea laterală a blocului d e text, p e acelaşi aliniament cu
uni 0* HlfMÎA 4K*UIH i«iît*t*_- (IIH SmŞiîiliKW* „(«^r «^;,- i,j „;„„
A« A*i(i, j.«nmM»CTipnrfirtun B.'.ri," c» /- pasajul care face respectiva trimitere.
f\ kf» "V fliTijlî M*R A* M?AT» W(N • U
î n antetul fiecărei pagini este indicat capitolul şi Evanghelia tâlcuită,
<ţ.ocr* uni J^FTÂMA ^rt(IS«i n^^NW**- UI» =««aa«V,i rtj,;,,,,!, • 4.T,iA%;' dar şi numărul paginii. î n unele locuri, numerotarea paginilor este greşită,
c u omisiuni sau suprapuneri. D e asemenea, la câteva pagini impare sunt
lipite peste primul rând al corpului de text benzi de hârtie pe care este tipărită
corectura (la Matei p. 141 şi 161, la Marcu p. 263, iar la Luca p. 193).

Ţy C T ( I « . litHI 4iJ AD4TA A*;1 r.Kilt BVAMlIAÎHAI , KAAKHTlf * Vezi şi Elena Mosora, Doina Hanga, Catalogul cărţii vechi româneşti din colecţiile
ffit irmldâiS aa'taiwai». i»,Vini»r <«î.*ii,V,yc«o. ( B'.C.U":„Lucian Blaga" din Cluj-Napoca (1561-1830), Cluj-Napoca, 1991, p. 149.
aIuo' în pagina alăturată: filele care cuprind începutul înaintecuvântării de la fiecare Evanghelie
 92
93

âil^H 090*VA/(KTK J * I A L U I T E O F I L A C T

t B
||»îfX*eiHcK<mî&/î s ^ / î r r î f i t e H ^ I
A R H I E P I S C O P U L V U L G A R I E I
t B
T Î L C U I R E

î « L A C E A L E P A T R U E V A N G H E L I I ^

i
j|* >JJ A,HHk A li W C * f j A A H H & t f » T*/i.«»iA>r* f ui» Iii ţ H A U O f f t ni $
î
BL
D i n L i m b a E l i n e a s c ă T ă l m ă c i t ă , şi c u î n s e m n ă r i
15 o a r e c a r e
I
dela EUTIMIE Z I G A D I N O S adăugită.
î iS
jj£ I J ^ J K £K£AU ^«T*M T v n i J H f * 4^0«W AoMHII * i f i $ ^
$ I a r ă a c u m î n t î i T i p ă r i t ă î n t r u a d o a o D o m n i e a i c e a $j

t jj] A p r e a L u m i n a t u l u i şi p r e a î n ă l ţ a t u l u i n o s t r u D o m n Jff
H* § i Î A 6 â ^ H A P S KMHCTflHTlm MSR&ÂB' EEJL: & # H ALEXANDRU CONSTANTIN M U R U Z I V V D : £j
t
ţ i | | C B |
U] Cu Blagoslovenia şi toată chieltuiala Prea o Sfinţitului W
t
jjj A r h i e p i s c o p şi M i t r o p o l i t a t o a t ă M o l d a v i a jţj
% W w n l r
K V F Î S
. . . . . .
K V F I R C H U M I H L t W CHIRIU CHIR VENI AMIN g

8L ' Bt
| Intru al treilea A n al A r h i e p i s c o p i e i P r e a o Sfinţiei sale.
ffffl _ _ _
-
_ _
•
_
g
Iii
B l
* f g _ |
t
I
u.
1
ii l ^^ V n
° {*4 *
r > î
^ J,HHfc © U l i i i C$H<T(H MiW(tM»A4lî g| ^
în Tipografia cea din Iaşi a sfintei Mitropolii ^
(J| la Anul 1805: 6

1
Î i A i r»»*«#t îfo^UVOHT N-VN ; B f Bi
JŞj
De Gherasim Ierodiacon tip:
şi de Costachi Poniciu.
Ef
 95

|-Mtf8 © / ***** «
*8f
AM'AAUJITJÎA^M Kfl#. Ao^Hfc
U1H KHHI 1 0 » t f A^M
jf Stihuri asupra stemei prea Luminatului şi prea
î n ă l ţ a t u l u i şi b i n e c r e d i n c i o s u l u i Domn
$>4* /UeăâHAf S KCDHCT__HTil.i 4.4.* ALEXANDRU CONSTANTIN
*4>% MSfXâîî E06E0A& 3H*Î MURUZI VOEVOD
tiUH_ţ

1H» ^

i i J H « F C T H T O W F J.i>E.«r| C _ M H I » « j j [ n i Y _ T f C * H T « ^ " M H a V { ; Vezi cetitoriule, aceaste seamne ce în peceâte sînt însemnate?

lipRuşinai M t f l t f ţ H » A o « M k , K(fUlHKfc. UirJn^fTlK/-lVHHH AOAWHH
./ Pre A l e x a n d r u M u r u z i , D o m n Creştin şi preste Creştini d o m n i n d
îl arată.

K« U
IH cMlIÎM CA A
C £f
D u m n e z e u dară, cel A t o t p u t e a r n i c , întru m u l ţ i a n i să-1 p ă z e a s c ă ,
-*HaA_JH/HfM AlÂiTI n i * £f 4d
(?AU nfyfy _ C a şi s u p u ş i i î n ă l ţ i m e i s a l e d e a c e a s t ă p a c e d e a c u m p u r u r e a
să se îndulcească.
96 97

4» 4 * & 4 » 4 » 4 »

4 * 4 » 4 * 44 4 4 » 4 » * _ 4 » 4 * 4 » 4 » 4 » 4 » « l » 4 » ^ 4 » 4 » 4 . 4 . 4 . ^

BAiirO'JftCTHBSA-fi P R E A B L A G O C E S T I V U L U I
Luminatului şi prea înălţatului oblăduitoriu a toată Moldavia
Domnului nostru A L E X A N D R U C O N S T A N T I N M U R U Z I V V D :
CaHlTATg • B.Âir» j f ^ M ^ H r  T * » lUtl * UM MAHT.HJI sănătate, viaţă îndelungată, pace, şi m î n t u i r e
A ' * * X m h j ^ _ ftffSMk . dela Dumnezeu rugăm.

4«H K_ 4£tM/4«rb Ulii Hl H ^ M T ^ A T t C X H T f c HKOHOMWAE ari cu adevărat şi n e n u m ă r a t e sînt i c o n o m i i l e

i £M nînvfi uiMh , rifi tdft n j ' t ' LYIAFNN-tf AT u i î i rtftf:

c e a l e p e n t r u o m , p r e c a r e p r e a î n ţ ă l e p t u l şi p r e a
bunul D u m n e z e u încă dintru început dela zidirea
C"?NTF Afc A Â A H T J W AHHTJ_ jjllin?»Pfc A«AA 3 H A K f t
lumii spre folosul lui le-au făcut. Iară cea
tfaţl

I
A^AVlM C l i p «ţoAOftf Afc A & Î A ^ t f $ Z K ? T h . M-fc
m a i î n t î i d e c î t t o a t e şi m a i m a r e , şi firii
MAM JJTJRM A « K * T i T O A T f Ultt AAAH A U » t * UM 4)MJih
o m e n e ş t i prea de n e v o i e iaste, c ă d i n însăşi firea
W.VU H( IJIH |1f*6 £1 HIK31 M ( T ( * B » ^HHfc ţcSUIH $ H f f c
cea omenească pre cei mai b u n i şi carii m a i m u l t
X» « f H £'««* n i l 1ÎH AAAH E ^ H H UIH KAjÎK AAAH M$.\Tk cu vrednicia şi cu isteţimea de ceialalţi să d e o s e b e s c , preste l u ­
E ( { ^ H H S | A UIH fctf H t T f l l H M _ ^ - f l A A A A u M C I A F
ttUSUKfc • tlfctiri A # -
crurile şi făpturile sale în locul S ă u i-au p u s , şi cetăţi s ă o-
K F ^ l H A I UIH ( J a f l T ^ l H A t CAAt AOK&lb C * t f tttf nfftfc » UIM 1t»VÎUH Cfc
c î r m u i a s c ă , şi n o r o a d e să p o v ă ţ u i a s c ă , şi cu o s î r d i a şi s i l i n -
. 1 , UIH HOţOAAf C * n o S « U ^ A r ( ( l f UIHIttf U H X f A Î A UiH C H A K H »
ţa^ea~fără d e preget d e aceştia să p o a r t e grija d u p ă asemănarea Lui
JHA'E ai nyiprfc a< iiitpi c » noiW , 1 6 » JamwKtft a*h
i-au rînduit. P e n t r u aceea pre c u m ei cătră toţi cei d e supt
d î n ş i i p r i n d a r e a c e l o r b u n e cu b i n e să a r a t ă , a ş a şi c e i d e
JVT-HIHVH n ţ i i i m JŢAPBYFAWPS^TI td BHHI C I I J A T Î * ÂUIA m i i * I H A«
supt dînşii, p r e a c u dreptate iaste şi d u p ă L e a g e , ca cătră dîn­
c ? n f ( , A^HUIÎM t n f £ «5? AFtnvÂTt M P T I UIH ^ r r » A<£ut » KA K » T f i A * H -
şii i a r ă ş i cu b i n e să se a r a t e , a d u c î n d u n u l u n e l e , şi altul
UIIH MPUJLÎ I . CHHI C k l l  j A T I > A ^ K X H A b OlJrt^Afc tyHfAt » UIH A A T ^ A b
alte s e a m n e a l e b u n e i c u n o ş t i n ţ e , şi toţi î m p r e u n ă p r e m u l ţ ă m i r e a
A A T ( C'I'A .! ÂAI E ? H ( H K^HOT^HH^F P UIH ITOI1H JJJLLJLSN? I I J J MtfAUţMHffc
cea pentru toate ceale d e la dînşii. D e c i c u o datorie ca aceasta p r e a
T £ NIHTFTF « T O A T I I'K'AI J^rAA AXHUlÎH . JT«« « » A / T O | I I KA 4 1 i ( T A I I I „
d u p ă L e a g e , a m u l ţ ă m i r i i ceii cu b u n ă c u n o ş t i n ţ ă c ă t r ă î n ă l ţ i m e a
A ^ " " * A ' E U I > J M ^ A U T ţ M H f Î H 1 I Î H K_ B ? H » K^HOUlHKH* K * T | » J ^ H l A t ^ K M - t
ta, c ă r i i a d e l a D u m n e z e u s t ă p î n i r e a i s - a u î n c r e d i n ţ a t , c u p r i n s
«TA . |TX_ A A ' A A A M H < 5 ^ C T * n * H H f _ l î f A ^ j^Kfl^HHUATfc » K^LFHMFS
şi e u f i i n d , n u m a i m u l t p e n t r u a c e a s t a î n c r e d i n ţ a t ă Măriei
Ulii Otf ^>ÎHHAI. * _ { AAAH M & t T f c n Î H T f ^ 41a'c«T» j f K / I ^ H H U A T * M? 'lfN
(
tale s t ă p î n i r e , p e n t r u carea şi toţi cei d e s u p t M ă r i a ta d a ­
VAAt C T T N ^ H H l l » niMTf^Î K A f E UIH TOi^H 1IH A« otttVk lAlpA T Î A 4 - tori s î n t e m spre toată m u l ţ ă m i r e a , de cît şi p e n t r u ceale m u l ­
•rojH C * K T I M f c t n f l T O Â T » M^AUlMKt'fc > A< B H n i H » T ^ VEAI M ? A - te faceri d e b i n e care d e o s e b i p r i n î n ă l ţ i m e a ta a m d o b î n d i t
T l 6ili;H ^ ! CHNI KAfi A< W « C H RIFHHFC ^ K B A U H A » _ T A ÂMfc A O K * H A « * f c şi m a i n a i n t e î n t r u c e a d i n t î i a i c e a D o m n i e a MÎăriei t a l e ,
U V AAAH HAHHTE H - A H H t V * H 4MM>K J T ® » » " ÂM«|«« »PAA« . f U>«« şi a c u m î n t r u a c e a s t ă d e a d o a o , A m s o c o t i t a n u fi c u c u v i i n ţ ă
*K? k W ÂnitT» A i Â^OA'U» . 2 A _coKoTKVfc ivA lîngă m u l ţ ă m i r e a cea prin gură cătră M ă r i a ta, şi lîngă rugă­
Kiwi M^AT^lMHffe M-T HţHHfc fl KlTjH M^lA T A • UIH AJM<r* / W ^ ' c i u n e a c e a î n t o a t ă v i a ţ a d u p ă d a t o r i e n e t r e c u t ă cătră A t o t p u t e a r -
iîTH'S t - t 4 « T O Â T » t Î A i y i A ^ n * AATOII'I h i t i i k ^ t s k»t|» nicul
 99

<F»«F<§»
4»4»4»
nicul D u m n e z e u p e n t r u M ă r i a ta, să n u a d a o g şi o a r e c a r e l e d a m
spre s e m n al m u l ţ ă m i r i i m e a l e ceii v e a c i n i c e c ă t r ă î n ă l ţ i m e a ta,
si spre m ă r t u r i e a rîvnei M ă r i e i tale ceii fierbinţi cătră c e a l e D u m ­
n e z e i e ş t i . D a r ă o a r e c a r e a r fi a c e s t a , ca s ă f i e şi m i e p o t r i v i t
şi M ă r i e i t a l e c u v i i n c i o s ? N i c i u n u l c u a d e v ă r a t , afară de
sfînta şi D u m n e z e i s c a E v a n g h e l i e cea tîlcuită d e F e r i c i t u l T E O F I ­
L A C T , carea d u p ă amelinţare D u m n e z e i a s c ă p r e c u m să v e a d e , p e n t r u
aceasta s-au şi păzit ca să se T i p ă r e a s c ă întru aceaste b i n e n o r o c i t e
zile, î n t r u care î n ă l ţ i m e a ta p o v ă ţ u i e ş t i cîrma stăpînirii.
P e n t r u a c e e a şi a c u m d i n T i p a r i u i v i n d u - s ă , c u s t r ă l u c i t n u m e l e
MtAff'.lî «TAAI 4FL „ţflOAOCM f » <^ÎAOTt/MHT1:iUI t UIM A U H H 4 K H T I ^ 1 T O I H I
M ă r i e i tale a să î m p o d o b i să f i l o t i m i s e a ş t e , şi m a i n a i n t e d e toţi

li. ntHir^ ks npc Mvii'A «ta ti 4111 ira mii irt? EAAroVfWîA eiyit crml.» înaintea M ă r i e i tale a să arăta să sîrguieşte. Şi n u fără de c u v i i n ţ ă :
Ci p e n t r u că p r e M ă r i a ta te ştie că şi cu b l a g o c e s t i a eşti s t r ă l u ­
cit, şi c u f a p t e l e c e a l e e v a n g h e l i c e ş t i î m p o d o b i t , şi c u l u c r u r i l e
ceale cuviincioase stăpînitorilor celor cu blagocestie soco-
teale încuviinţat, p e n t r u care aceastea şi D u m n e z e u cu C o r o a n ă D o m ­
n e a s c ă şi I g h e m o n i c e a s c ă t e - a u î m p o d o b i t , şi s t ă p î n i t o r i u l â n o ­
rod n u m i t cu n u m e l e Iui Hristos te-au arătat. Şi aceasta iaste arătată
nu n u m a i d i n ceale ce în ţara r u m î n e a s c ă î n t r u c e a l e d o a o D o m n i i ale
M L F U M «TAAI CMMt Î H iÎKOHOMHrHTk » 1 H IUK MMfc
A II 4HH»T Ulii Jf.T^
M ă r i e i T a l e b i n e ai i c o n o m i s i t , ci şi d i n c e a l e ce a i c e a şi î n t r u
* Î I amm* t*S . INII iuţnk JprfiŞi # 4104'W a u h K*FN*O'N emu 4*n"p*«-
c e a d i n t î i , şi a c u m î n t r u c e a d e a d o a o m a i v î r t o s b i n e a i r î n -
d u i t . P e n t r u că M ă r i a ta n u m a i , sau î m p r e u n ă cu puţini n u m a i atî-
lT>fc A M?A1*I Ulii MAfM
1
K6H»«râlJM 1iAU)|kC^n?UJM ÂH lî^Bef^Tfc , Ulii N*rtA
' t e a d e m u l t e şi m a r i b u n ă t ă ţ i c e l o r s u p u ş i ai i z v o r î t , ş i p î n ă
a c u m ca u n i z v o r p u r u r i c u r g ă t o r i u i z v o r ă ş t i : C ă î n d a t ă c e î n t r u
cea de aicea D o m n i e a c u m te-ai mutat, sau m a i b i n e a zice la cea pă­
I»HHN 4!CK»4no«UJM4MT.JU(î TAAIT'fclî JFTOJFT», MJIH ^T*M
,
£t TOATf 1-tA-t rintească a p o i şi a Măriei tale te-ai î n t o r s , m a i întîi d e toate cealea-
lalte p e n t r u u ş u r a r e a s u p u ş i l o r de dăjdiile c e a l e p r e s t e m ă s u r ă , şi
mttvrfi Sfanţi /Snti. Â T X T k im<k ^.IÎLIUM, k^itk u
m
i JIj^okuiÂhh 4h r*H»;«- p e n t r u a d u c e r e a A p e i atît a i c e a în I a ş i , cît şi în F o c ş a n i ai g r i j i -
t, p r e c a r e a m î n d o a o ca u n P ă r i n t e i u b i t o r i u d e fii şi D o m n c u

CHA» Ulii liflCTI n5jTMHll» IU n(( Mâlul A«4*/**»"

«TVJAHMiJIH
c h
t^KTfc A^iÎ m a r e c u v i i n ţ ă m i n u n a t le-ai isprăvit: u n a adică, că dăjdiile c e a l e de

OJM A-tlî AATk * UIM ^ AOK^Ak A«G(k llf! fitAi ll\< K^KlHMlMl Ulii ^in% s i l ă şi p r e s t e p u t i n ţ ă ca p r e n i ş t e d e s f r î n ă r i t i r a n i c e ş t i l e - a i u r î t

fl^THMU* 4(Î ^H^ÂTI., «J» njf A ATA > K » <^*HT*Hli Ml i«UTAT» Ulii şi l e - a i l e p ă d a t , ş i î n l o c u l l o r p r e c e a l e c u c u v i i n ţ ă şi d u p ă
p u t i n ţ ă ai r î n d u i t , i a r p r e a l t a , că f î n t î n i cu n e î n c e t a t e şi
f r u m o a s e c u r g e r i p r i n m u l t e l o c u r i d i n n o u ai z i d i t , i a r p r i n
«ŢTTT AOK^Mt 41. ULII JJ,HOHTfc.«, FLNOIÎ CLTHI T|TÎHH^k K * T H <Ţ>OA0tHTOAjl
u n e l o c u r i ai şi î n n o i t . A p o i b i n e ş t i i n d cît de folositoare
la
 101

100

4»_>4*
la viaţa o m e n e a s c ă iaste învăţătura, p e n t r u că p r i n a c e a s t a şi n ă r a ­
M « Î / O * W M W F F K * 5wi J F S * I W » R ? M • r l H T i t f M R(H fc S I J W A UIM H I ^ L
H

vurile oamenilor se î m p o d o b e s c , şi sufletul m a i la săvîrşire

.« 2. / * _ r& I .." L.
vine, ai b i n e voit şi scoale d e î n v ă ţ ă t u r i p r i n m u l t e l o c u r i a i ­
cea d e a i î n t e m e i a t . I a r d u p ă t o a t e a c e s t e a , n i c i g r e o t a t e a v r e ­
, „ — I I — - - - - - - - - . . . . . . . .».W-I«IR>K «M-
mii socotind, nici chieltuialele ceale multe şi mari cruţînd, ci
jkTI« commiHA> • HH*H K Î I A T B A A I A I M S A T I UIH A U I K Kfiufn^ , toate â l d o i l e a p u i n d u - l e , a c u m ş i c a s e D o m n e ş t i p r e a f r u m o a s e ş i
«•OAV| 4A^OMA>B VfiîiHf^M t ÂK#A:*, UIH I U » Jţ.OAUHfU'tî fîţ«E $ftf AAO*« u £
m a r i d i n t e m e l i e r ă d i c i , s e a m n e t o a t e c u a d e v ă r a t p r e a a r ă t a t e a¬
AUfM AKH4 T I MIAU f*(\HW » O K M W T O A T I AAjesjiffc fii/C Ăpnrim im le dragostei ceii părinteşti cătră s u p u ş i , şi scrisoare c a p r e stîlp
M ^LÂRORRIH SÎÎM « W J H K T U J I M K O T J » ctfnfuw, UIHN^MOATC IUI>II «T**P 4
veacinică a m a r e i cuviinţei ceii D o m n e ş t i : P e n t r u c a r e c u m n u s î n -
B < l l K U K « 4 AFII|«M SFELMHUIK W M J t o M N I l ţ l h ; îî«HTftf KAfl K # A U Cfc*. t e m datori bunătăţii M ă r i e i tale c e a î n f o c a t ă către c e a l e Bisericeşti,
TfMfe A/TOf « C ^ N f T 1 U Î H M W I M T A A I K ^ C F M H F F M&lţlAMtyH ; A I U JJ^T _
pre d r e p t a t e a c e a m i n u n a t ă î n t r u j u d e c ă ţ i , p r e m i l o s t e n i a c e a b o ­
ÂŢITLF Ulît ftll IKKTTA MlftlH T A A I S"K Â4>OKAT* KITŢL TIA» EN(lfMlilUn «
gată c ă t r ă c e i s c ă p ă t a ţ i , p r e m i l o s t i v i r e a c e a c u i u b i r e d e o a m e n i
flM AJCFLTATIB «"4 M K H $ H A T « JţTfg* K S A > ? « l i K * N P MHAOC«riM'lAv CO-
cătră c e i greşiţi, p e n t r u care icoană a faptei b u n e ceii D o m n e ş t i d e
T A T S M T F L S I " CKSrrSTAÎţH f I U I MHAOlTVBMI'fc I . KEKft A» WAMIHH
t o ţ i t e s o c o t e ş t i , ş i b u n ă t a t e d e O b ş t e ş i n o r o c i r e a toată M o l ­
ftlTtt im RILTTIHITH t NIHFFTF KAfl ftKOAHV Â^ÂFLTFTL E#Ht t'lÎH AoAWÎuift ff d o v a t e p r o p o v ă d u i e ş t i , c a r e a p e n t r u a c e a s t e a c u o u n i r e şi c u u n
TOtţH T f C O K O T I U I H * UIH _ ? M O T 4 T E # «f)£UÎC UIH K O | 0 1 K « i A T O A f S M O A
glas c ă t r ă D ă t ă t o r i u l D u m n e z e u strigă g r ă i n d : D a t u - m i - a i m i e
f J s A T I fl|ONOST^EFL|IH * I C A I ^ H l H T l t f  l & T ' T f<X UI«YSK^E UIM _ EYHFC
D o a m n e p r e cel c e Domneaşte întru dreptate, n u s ă v a m a i auzi aicea
fAttk K«TF* ^%T«TOtMAb XÂ4HE£_ CTŢHN fflHH^fc '. ĂAT^MÎAH AMI
nedreptate, Zidi-mă-voiu întru priceaperea stăpînitoriului mieu.
^.MHS »1f8 I t A h 1 1 AoAUlIlUI ^ T | ^ A j U l T Â l T f * lW C S B A * U « rfVjH
Primeaşte-o dară pre aceasta prea Luminate D o a m n e c e s ă aduce înălţi-
I N iţinTÂvi • â H ^ H m t w i * 1 T ( ^ RWE£N»F«£ CTARSTNHTO'fwAtf « MÎITF .
mei tale c a p r e u n d a r u , m i c adică l a v e d e a r e , d a r ă m a r e l a înţălea-
fywM'£uiKOA*P n*« A ţ i c T A NP>îr /W/wnniVi AOÂMKI V I E I Â^TI.fmAiuu
g e r e , p e n t r u c ă c u v i n t e a l e vieţii v e a c i n i c e c u p r i n d e î n t r u s i n e , al
AA(Â T A A I IU rt(C «Y«* XÂji* AAKKk A^tlCS A4 &<A/fy • A * P AtÂfl AA jf IRJA-FF-
cărora începătoriul iaste însuşi D u m n e z e u , iar sfîrşitul, mîntu-
tftp t ÎJlHTjtf K% K & S H H T I AAI K Î I U Î H S ^ I H H I I ÎNNIHH^f j^Tftf CHHI t 4 A 6
KlftQM ^.TINSTOFNAFC MfTf ţftfuJH ^fÂmţii « Mf« c4>XEUIHT^At» AAX.H1.
irea oamenilor. I a r D o m n u l să întărească D o m n i a M ă r i e i tale
în p a c e , şi s ă o ţie î n n e a m şi î n n e a m , a d ă o g î n d l î n g ă s t ă -
« » I CMAUHHAWffc • T A P ^ M H ^ A f c C * ^ T S F S ( K S ^OAAHiA M V I U H T A A I
^ NIL? • UNIC* UI iţit ^ h<£WI> UIH ^ MI. * I^»U>R*Kr. A*HR% C T Î pînirea cea pămîntească, şi dobîndirea împărăţiei ceii C e r e ş t i .

I I A M H F - I n4LI«ALU.KT>£LK*A » ULÎT A O K A M ^ â ^ M F L L U ' L H LLLLI ITJÎLUM •

Al înălţimei tale

Cătră Dumnezeu fierbinte rugătoriu

E « T | « AMHI^W ^iicmmti JSJRITO'F»

Veniamin Mitropolitul Moldaviei.

STHÎAAAÎHT, JMHTFONOALTTFAL MOA^A''" '
 102 103

4 > <f» 4 »

K î T f î S e T f i T O f t f A h C Ă T R Ă C E T I T O R I U L

\$AVt Irtf 4A«S"X}JTFC J t M H i y î l B H ţUH fit C$$MTk $OA*tH* uite cu adevărat Dumnezeieşti şi de suflet folosi­
T04fl KaillH • JfMfATl Ulii A l t U f l E H T I KftMH , A» Mfoll? toare Cărţi, în multe şi deosebite vremi, de mulţi
C . HţH UIH IţtfţTVTptH A« A X B * ( B « I J H * UIH £1 1IH 1f A*tf k
sfinţi şi Purtători d e D u h Bărbaţi, şi d e cei c e a u
tyâtvh ţ Aifoi * Uiţi J J I IÎH A'I'yt, c n i i 4>OAO _ * « . HO'C fost î n L e a g e , şi d e c e i d u p ă L e a g e , s p r e f o l o s u l n o s ­
Tjtf u t f C K F I I » • K» T O A T I > j A i i A M H i j u m t f A k AndiToAfc, tru s - a u s c r i s . C ă t o a t e , z i c e D u m n e z e i e s c u l A p o s t o l ,
K*Tt MAM H4HHTI CA>* CICfMfb , CUft 4 HOAtTI* ^K«t4 S*rS'(t tttf CKfHffc » < Cîte m a i nainte s-au scris, spre a noastră învăţătură s-au scris,
D a r ă c e a m a i întîi decît t o a t e , şi p r e s t e t o a t e , şi p r i c i n a
A*»"» v i MAM 4«T*H i i K*«TJ, «roi«ri » UH i nei.-n-f T O A T I » Ulii H-HIMUA
la carea să aduc toate, şi dela care izvorăsc toate, iaste D u m ­
A
A IUJ>K Ci 4A5Kfc rfOJ T I • UIH A*A4 t U f S M ^ K o p i U K T 0 4 . I » tAITf A M *
nezeiasca Evanghelie: N u numai pentru că ceale mai nainte de dînsa,
HIJlÂ'KA SvAHrÎAÎI • H£ H_MAM Dl! . ptf Kfc l'&U AAAH HAHHTI A* A*H'A * s c r i a u m b r ă al a d e v ă r u l u i c e l u i d i n t r î n s a , i a r c e a l e d u p ă d î n s a
CKţiA <y,V!EfA 444 Âj,nif£li&n IIA^M ^HHfc TfXM'.A » M l » 1_AI A^"» A* HM
au izvorît toate dintrînsa, Ci şi pentru că întru acealea,
•îtf lî^so^Ti. ToiVi A TKKHM » 1λ mii niN*r$ K» j ^ T i t f 4H _A>K ,
HHfc
p r e c u m z i c e D u m n e z e i e s c u l şi M a r e l e V a s i l i e , p r i n s l u g i c u n o i a u
V\t «S/M, J^Hll AMHIţfftK^Afc UIH AUff,1t SAtlAÎE • I7JHHI. CAÎ?UH Ittf HCII ii{ grăit, iar în Evanghelie însuşi Stăpînul de faţă c u noi a u vor­
rp*H«rk , Mp 4 GVAHrtAif' ţrtuih CTanxH^Ah A* «JMU* ^ *
,
' K H 0 K 0

bit. P e n t r u a c e a s t a şi d e c î t toate c e a l e a l a l t e m a i d e o s e b i t
KHTfc. l7lHIÎ>$ J l î t T A UIH KjRTfc . r O J T l H^A^EAAATi MAM A WHEH»rli £
daru celor ce o au dăruiaşte: C a n u n u m a i n e g u r a necunoştinţii de
A'[^ 1 Î tltuÂV A ^ A X I J I I ! K* HÎ> K ? M A M HÎrtf{4 Ht K^HOIUHHUIH D u m n e z e u d e l a cei c e o c e t e s c c u B l a g o c e s t i e o r ă s i p e a ş t e , ş i v i a ţ ă
A««*£ttf a £
A * lift ti wni>rîti»fc trtJ E u r o t t c - r t i w ( X i H n > f i u i • UIH SIA'US veacinică le pricinuiaşte, Ci şi, p r e c u m adeverează Sfîntul Ioan
K^kHHK* At N J H L H H ^ Â u i î » HM U3H . np« K ? A U . ^ i K f f ^ * C<fcHT&fc FU)A'HH& Gură d e aur, din casele întru care se află, p r e duhurile ceale n e
fă'ţ'S A' Â'fiŞS « A W f c KAClAf JfcTf _ lUJf CI A§.\7> * f1|t A ^ J ^ f l M f <i4!ai HI curate le goneaşte. Pentru aceasta, p r e c u m unul iaste Soarele
K^pATl Al roH^UII • IIlNTltf 414WA • r^lK<?AAli «VH^Afc M f T I GoÂţtM între steale, şi Trandafirul între flori, A ş a u n a iaste D u m n e z e ­
Â-ry C T , A » * uiii T f A H A 4 - vj\ÎAfc 4 . 1 1 «ŞAOJH t ÂUIA «ţHA MI>TI J,A5HI^- iasca Evanghelie între cealealate sfinte Cărţi. Dară fiindcă
, MU eVAHrÎAÎI J ţ T I I •l'CA-AÂAVf C^HTt K«ll\H • A*fS ^IMHAfc K« multe să cuprind întrînsa m a i Tainice şi d e foarte puţini în-
M?ATI CI ( . ( 1 . M^fc  T p K I A M AK TAHHHIt UtH Al ^ 0 4 ' f T l n^llHHH jf- ţălease, Acelaşi Dumnezeiesc D u h , carele a u mişcat pre Grăitorii
UIA-fc'.l • XlÎAAUllî A.M^'J'i.'-»» A^* » KA'|'A! MHUHCATFC H|L TfIHTCjilI d e c e a l e D u m n e z e i e ş t i E v a n g h e l i ş t i d e o a u s c r i s , a u m i ş c a t şi p r e
Ai i"£AI X M t u y u j i M CVAHPTAI'IŢIIÎ A1
CKPIÎN > 4if A\HUIKATJ, UIM n : t cei d u p ă dînşii Purtători d e D u m n e z e u Părinţi de o au tîlcuit
VH A^n» fiÂWHH NRFFT'A.OIHXMHIJÎS} IIA^HHIIM A« W 4b' T^/'N^LITFC
A* m a i p r e l a r g şi m a i d e s c o p e r i t . D i n t r u c a r i i u n u l iaste şi
AAAH nit AJfrb UIH MAH A ""f"' «» * A „'?^ I<Â(ÎH «yH^AH M : T ( UiH
,fK( r HHr( Dumnezeiescul acesta Părinte Teofilact A r h i e p i s c o p u l Bulgariei,
AiWHI^ItK^Afc 4lît«TA n*|«HTT dfO^V'AAKTfc FLJJŢI'MILKON^Afc E^Ar4|l'lH . carele prea de plină tîlcuire la toată Evanghelia au făcut, ur-
KJŞIAt njrfc' At nAHH« T&A.K^KF T AA T O A T * B V A H r t A l A «ti ^•«K^Tfc . ey(- m î n d î n t r u t o a t e D u m n e z e i e s c u l u i I o a n G u r ă d e aur. D e c a r e a l i p s i ­
M*HA<> . T J ^ T O A T I XMtyitK^A^H itVAHHh T^ţ-AA* f^f* * » K4fK AHflfH- ţi f i i n d c e i c e s ă s l u j e s c c u l i m b a a c e a s t a , e r a l i p s i ţ i după
UH 4>IHHA»» 1ÎH «II Ct, C^JKÎCISfc Al'lMEA I - I J C I * . EJÂ AHrUHUM A^ na u r m a r e şi d e î n v ă ţ ă t u r a c e a c u d e a d i n s u l a E v a n g h e l i e i . P e n t r u
W(«Â|I UIH A» jft^HA'Eytp _ "î't idi A"^A ^* A C V A H r J A I I H • lllHT^
HH{ fc aceasta dară Prea osfinţitul nostru stăpîn, Arhiepiscopul şi
hivrA A4(» nj't Wt<ţ»tHUHTK'Ah hapTiti CT»LL*HL * Âj^IFLLIFLTON^A» Mitro
|
 105

104

4»«$M$» Mitropolitul Moldaviei Chir VENIAMIN, încă fiind

fitoumuM* MOAAAXHIÎ KlTffc fi § 1 1 i2 M î II), , &K% tţ>,HHA>

episcop al H u ş u l u i , socotind f o l o s u l cel m a r e ce să pri-

ew«KOlW. Â> Xt?iutfA«ffi » CoKOTHHA,fc 4°AtW«Ti 1IA*. AWJ,, f t C * Ofrf c i n u i a ş t e d i n T î l c u i r e a s f i n t e i şi D u m n e z e i e ş t i i E v a n g h e l i i , d u p ă

I M H ^ Â ' f* *** TxAirtJ'tiffc c ^ W T J M OJH A M H t ţ . n . Î M RYAHrî ÎH A * ce au v ă z u t că cu a j u t o r i u l l u i D u m n e z e u o a m s ă v î r ş i t de
tălmăcit, din limba elinească, pre înţălesul limbii noas­
«r*j«ra<nW>.» ^ i k * . i k v s a $<£ EAAI...'fc'«CA * np 4'*'»««^"i& ahmc\m «eis» t r e , a r d e a c u i n i m a c a u n i u b i t o r i u d e f o l o s u l c e l d e O b ş t e al
Wff > l l f A*t HMH.1M «4 H C H T O ţ H £1 <ţ>OA0fi>'A». I M h £6 Ofi,ţH Âns P a t r i e i , C a să o v a z ă şi în O b ş t e d a t ă p r i n t i p ă r i r e , P e n t r u
lîiTjîiJÎ » Kacsw saj» u»h Oetu» f^iv% nţMHb Tvnv.iâ» . c a r e şi n u p u ţ i n e c h i p u r i a u m e t a h i r i s i t î n c ă şi m a i p r e u r m ă , d u ­
«Iţi O m ît^n\{tlNHi KtWfH Âtf M l T A X H f K n î l ' l i l l C S IUM MAh n i t « V ţ t t * « pă ce au fost m u t a t în E p i s c o p i a R o m a n u l u i . I a r a c u m , d u p ă
ii*a tt ii &ovr& m u t a ţ i , jj. 6 n î c K o t u A f WAMHTFAIFÂ • fi(* â k # v . » . , ^ n * ce D u m n e z e i a s c a P r o n i e , c a r e a m a i n a i n t e a u ş t i u t R î v n a P r e a o s f in-
II Am<MJ|Â(IIU RftJHÎf • KAffe MAH HAHH*f Âi£ lUi^TI f XKHA Hţ "fc «HTVŢWH ţ i e i s a l e s p r e f o l o s u l P a t r i e i , şi p o d o a b a B i s e a r i c i l o r , ş i m î n -
qillT(AAI « I M <JL©*ll«»Ab IlATAM » KW tlOA/MSA BHpt'jHtMAWffc » UIH M X H - tuirea sufletelor, l-au înălţat pre scaunul sfintei Mitro­
dS&itviAwfk ' iH«AU 4<ri n ţ e d C A l d ^ A i . c < ţ > n f i i .
t t Murţo- polii, M ă c a r că trebuinţa cerea a să Tipări şi alte Cărţi, dară
IIOAIH • M s t c i f f c IC* «RFFC&HlţA 1l|*L A « T V I Y I J M ItlH A A T I KzflţH • A/ţS P r e a o s f i n ţ i a sa a u socotit că i a s t e m a i cu c u v i i n ţ ă , ca aceasta,
1 1 ( 4 SK^tiHUTA C i CtfKOTfWft K* 5 l T I AM II Klf l.&ÎKKlţ'k * K4 A V a W a » ca c e e a ce iaste C a p u l t u t u r o r , să p o v ă ţ u i a s c ă şi m a i nain­
KA V J Î A I I « « P I A U H jjkTXH Ktf txHfflÂAA • Cxţtt'l IUH « t f T v n 9 ( « F K * te d e t o a t e . Şi iată că a u î m p l i n i t D u m n e z e u sfatul cel b u n
8M i u i4(a "w m i t i Kin^Afc «r^«r^ş«jsii • c « n o s a t ţ ^ Â t K » tui. jkah kahk» al i n i m i i P r e a o s f i n ţ i e i s a l e , a u u m p l u t î n t r u b u n ă t ă ţ i d o r i n ­
T I 11 T O A V l • (Iii. M T V K S Âtf jţlMHHlWfc JlMtffţftf E^Hft
G<f«"F&>fc l î r t ţa sa. Deci toţi cei ce voiţi s ă vă f a c e ţ i fii ai zilii şi ai
ÂAb nnnnnn B l f t W ţ ^ H D / t H C A Al * . W « y « n A ? T & j}Wfi C ^ H * T « 1 | K ^OjHH* l u m i n i i , şi să nu u m b l a ţ i î n t r u î n t u n e a r i c u l neştiinţii: Toţi
«J* CA ^ A r a ! «roUjM i ţ i t <t« K O K U H o s u.% t|>itiu,M « { u n ^HAJH m i t am cei c e v o i ţ i s ă a v e ţ i V i a ţ a D o m n u l u i , c a o O g l i n d ă î n a i n t e a O c h i ­
AcfAwtfK* uiil c * tjMKAÂ^A ^ W « " t ' ţ ; « ^ ( . hc i j / u m u t H ; Toiţn l o r v o ş t r i c e l o r s u f l e t e ş t i , şi d u p ă d î n s a să u r m a ţ i : Toţi
1«« W KCMUN 1* ASIItH KrÂiţA AÂUifatfH * KA CV O r A H H A / k ţtumvi 6», c e i c e v o i ţ i s ă ş t i ţ i t a i n e l e î n t r u p ă r i i D o m n u l u i , şi D o g m e l e
AWtb K01U(H 1fAU»Jk C & J > A W t y l î , B l » ^ I W ^RHM O M f f M A I ţ N *. Toiţn credinţii noastre, ca să puteţi da r ă s p u n s , d u p ă cuvîntul A p o s ­
liii nt KOHiyn c » lu'ieiji. Tahhmi j f T ^ n î p 4t««rJA«J« tUM J.o'nmt t o l u l u i , p e n t r u c r e d i n ţ a cea întru v o i : T o ţ i cei ce voiţi să v ă
K^HMl}r« HOAtTff , M C * fl^TIUH f SffifKJfe K & X H T & I . îilK>(. p o v ă ţ u i ţ i la c a l e a m î n t u i r i i , şi s ă n u v ă p o t i c n i ţ i î n p r ă p ă s ­
toaI/ash» nniT|t{ kai^rhija î > t ^T|rf cotî : Toqiî t i u iţ komi|h c i r * tiile p i e r z ă r i i , P r i m i ţ i - o cu b u c u r i e , şi o cetiţi cu osîrdie,
nosv^KijH a a kaa'E « a k ^ k j / h » aii.c s & i noTKKHniţH jjk n ş w ^ t - m u l ţ u m i n d lui D u m n e z e u , C e l u i ce a i c o n o m i s i t de a do-
TÎHAI niif^|ÎH • IIcÎHMitlţîlO K\{ E ^ ţ » • t » «Tl'WTJH WMRfA«« » b î n d i t ş i N e a m u l n o s t r u a c e a s t ă v i s t i e r i e , R u g a ţ i - v ă c a s ă în­
BW M^U«AUIHA> aKiÎ J ^ M H ! ^ • HiA^H I I Â » l»KOKoMHf«Tb A« ^ m u l ţ e a s c ă A n i i cei de obşte folositori ai P r e a osfinţiei sale,
BXH^KTb UU« H ' S m ^ A A H O P T } ^ 4<fA(TS ( h ( T Î I { C I • (VrA'lJMK» ttA C * 4" P o m e n i n d u - n e şi p r e n o i l a R u g ă c i u n i l e c e a l e c ă t r ă D u m n e z e u , Cari;
M&tţţcK* BhÎH YfN ^ f â c Q H « ^ A O W T O l i t ÂH lif'k WtŞHHVpitt CtM* n u puţin n e - a m ostenit la aceasta.
HoAUHHH S'HE UIH n < { KOH AA ftfotfHHAI I^Af K'ATJ» ^ M H f ^ • K*f««
A
Gherontie şi Grigorie
St n\lsjHHfc (CEAU WfVIHHTA AA Â l A I T A • d i n sfânta Mănăstire N e a m ţ u l

AHHkCtţitTA M ' A H W T H f * H*AUjt{A*

 107

106

T g TOM e i T H O P S r e P O H T i c M C T e T

T o f t s î T H o f e r fi £ fir e f O H T i E i ă O T

tfte i P0 TH P rHS / S A? h r « fOHf 1 efâ

e TOÂe 1 f o r Rf r fi t p ă r o f i e W OT e
;

A A T e T O m e i f o r fi r OP î efideUil

fiii MAA T e T O / â e Î G â C T e TA/M î l H

f fi T e T o m e M O T g TA AM1 1 fi f
1 U M A A

Tabela criptografică

Dintre iniţiale, patru sunt realizate c u chipurile şi simbolurile Sfinţilor

Evanghelista' ( D la M a t e i , E la M a r c u , L la L u c a şi P la Ioan) şi se află d o a r
p e p a g i n a d e început a tâlcuirii fiecărei E v a n g h e l i i , a v â n d dimensiunile
d e 5 0 x 6 5 m m . Celelalte iniţiale (întrebuinţate la începutul fiecărui capitol
din Evanghelie) sunt m a i mici ca dimensiuni şi sunt realizate n u m a i din
m o t i v e florale şi g e o m e t r i c e , fiind p r e z e n t e u n a s a u chiar m a i m u l t e

variante la fiecare iniţială.

P e pagina 707 (a d o u a numerotare), la sfârşitul tâlcuirii Evangheliei d e
Cele patru vigniete şi cele patru iniţiale de la începutul fiecărei Evanghelii la Ioan se află o tabelă criptografică, tabelă care se citeşte plecând din centru
şi mergând înspre unul din cele patru colţuri, p e orice drum, la stânga s a u
la dreapta, în linii verticale sau orizontale: „A L U I G H E R O N T I E I A S T E
î n cuprinsul cărţii se află şi câteva viniete. Patru dintre acestea sunt
T Ă L M Ă C I R E A " , pentru partea d e sus, şi „A L U I G R I G O R I E I A S T E T Ă L ­
a ş e z a t e c a f r o n t i s p i c i i p e p a g i n a d e la î n c e p u t u l f i e c ă r e i t â l c u i r i a
Evangheliilor (cea de p e pagina de titlu a cărţii, fiind aceeaşi cu cea d e la M Ă C I R E A " , pentru partea d e jos.
U l t i m a pagină cuprinde î n s e m n a r e a tipografilor şi cererea d e iertare
tâlcuirea Evangheliei d e la Ioan). O altă vinietă, c u u n chip d e înger, se
pentru greşelile d e tipar.
află la sfârşitul tâlcuirii Evangheliei de la Matei.
 109
108

<<§r «§*•

0AKh A O f t l * 6 « i f J ^ S A P ' T A 1tK jfsiA^NIţN HAI M < f C A * « ^ « T O K * M u l t d o r e s c cu a d e v ă r a t cei învăluiţi pre m a r e de furtună
Ca să dobîndească linişte bună.
JL«f» <f»*f* A * â<(MvhÂi« 3«* T vnor««'4>î« *»A« M # A T « A«fHgi.
Dară fără de asemănare au Tipografii mai multă dorire,
A< a 4ik5?hui AA i Ks^Jh c»R*f«"<fi. D e a ajunge la a Cărţii săvîrşire.
flirt kâV «ih hoiî hc « f i i r i v * P e n t r u c a r e ş i n o i l ă u d ă m ne î n c e t a t
tlff a{iWMrtf4<i ^«wf4T» . Pre veacinicul împărat.
K« iff^iriVfc A ' 4*m», ckjm* A«B* Tvna^f* Că ne-au ajutat de am scos din tipărire
 i  r r z €*-4«ri*Ii«i't«Ti T*A«tfi«fc • Această Evanghelicească Tîlcuire.

^SFS fÎH l i B4I1M j " l f i A K H t « » T * prt{ A ^ / M i n i l ' C M H H t ţ î l î , 1 HfMEH 4\ O F A K K » Iară cei ce v-aţi învrednicit cu l u m i n a r e a minţii, a privi în Oglin­
A 4
X*f^ ^M » B ^ K ^ i i ^ K a » 4»r»5f 4 . * f ^ A & :
A t !
SIS um t a r ţ iuiaa* ci^n da D a r u l u i , B u c u r a ţ i - v ă întru D o m n u l : Şi orice greşeală veţi

44) 44 4«^B«HTF C4*tf 4 CAOM t K# W$Am KA*S«A'"%»

4 ' Af«IfAlţrl
afla în cuvinte sau în slove, îndreptaţi cu D u h u l blîdeaţe-
AWpk : K'A i î f f t f ijAIA^Hr4T* 4*1 AÎKţifjt
Bf-TMT C l B S X f U i a M A ^
lor : C ă întru î n d e l u n g a t ă v r e a m e săvîrşindu-să acest lucru de
c f f < i > A | T I <ţ>OAO|f1TOfM » UMM4 « 1 M&AWt rpm*Aî E 4 0 A » <f»H ( ţ a r f * - * »
s u f l e t f o l o s i t o r i u , ş t i m că m u l t e g r e ş a l e v o m fi f ă c u t ,

•ţtiiAi niMTitf iuA\%niţHM CAOUAWft. *

u n e l e p e n t r u a s e m ă n a r e a s l o v e l o r , p r e c u m a : d e c ă t r ă 1.
rut k&'ma a : A< K*«ri* a •
b : d e c ă t r ă v. i : d e c ă t r ă n . e : d e c ă t r ă s . C a r e p e n t r u
s : A k»tj* a • h : a ' * * f »
(
• c : a < K**»*pi c • K Â j s n i W ^
, r H

puţina lor despărţire, prin nevedeare la cetirea probelor v o m

n^UjWHA Awffc tftmţUfip * dfim Mi B&tfSţl A4 1iTM#<C nfOClAWffc BWMk
fi p u s u n a î n l o c u l alteia. A l t e l e p e n t r u m u l t a o s t e n e a l ă
4>H tlîS'k t y M 4 AOK#Ab AATTAH •> ĂAVtAl lîittVf^ «Sa*ta « r n - u r c A »
fiind firea îngreoiată. Iară altele pentru supărarea nopţii,
« $ ' " * < A 4^1^ A v r ( i w  * r x • f ^ p aatiai n i i - r ^ c & i * *  p t ttontţftt .
f c

căci şi n o a p t e a de m u l t e ori o a m avut în loc de zi. C u ple­

K-iin uim m o i n i r s a i mEati r X f » •» ami» Âa&rfc 4 aok* a * • K t f i'Ai» c ă c i u n e d a r ă ne r u g ă m ca să n e iertaţi, Căci şi noi o a m e n i s î n t e m
K n i f f m a V * « f t f * A * b ka «
M r
n 1 e i « r A i ţ i î « K * i n um koh wÂMirn c a i W A t â i
cuprinşi de slăbiciunea firii, carea nu lasă pre nici un om
Ktffl'nHUJM A* CAUHlSu't <$»îfî(î * K A f i H»* AArS n f i HK1M < ţ * *
a fi fără d e g r e ş e a l ă .
4 4»l <|>-ii'A A* r
| I U J
ÂA« *

KaTIÎ toi^n ItAiKAlţN • Cătră toţi plecaţi.

r<fA*MAJUi If|OAÎ4KoMA TvnoTpîr^A . Gherasim Ierodiacon Tipograf.

KtfWrAKM i T o t H I W lî H l I J l T A f l t CAOBCAUlft > Costachi Poniciu Aşăzătoriu slovelor.

TAGJ&asSd
 110

111

Tâlcuirile Sfântului Teofilact în veacurile XIX-XX

Prin osteneala cărturărească a cuvioşilor Gherontie şi Grigorie au fost
tălmăcite din limba greacă tâlcuirile Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor
Către sfârşitul anului 1812, Cuvioşii Gherontie şi Grigorie a u p o r n i t
Apostoli, rămase însă în manuscris , cu toate că mitropolitul Grigorie se
188

într-o călătorie spre Muntele Athos, pentru cercetare duhovnicească şi pentru

sârguia să le tipărească. Pentru aceasta stă mărturie scrisoarea din 30 iulie
a aduce cărţi ce u r m a u să fie tălmăcite î n româneşte. L a întoarcere a u fost
jefuiţi şi chinuiţi de tâlhari în apropierea oraşului Filipopol (azi Plovdiv, î n 1829 pe care mitropolitul Grigorie o trimite de la Chişinău, ocârmuitorului
Bulgaria), fapt ce a pricinuit moartea lui Gherontie. Grigorie i-a îngropat Neofit. In această scrisoare, vlădica spune: „După ce a m venit aicea, când îmi
trupul într-o mănăstire din apropiere, d e unde, după 7 ani 1-a a d u s î n ţară dă vreme slăbiciunea ochiului şi neputinţa trupului, mă zăbovesc cu tâlcuirea
spre a-1 îngropa în pământul patriei. Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor Apostoli, având scopos cu ajutorul
lui Dumnezeu prin rugăciunile Sfinţilor să tipăresc ori tâlcuirea aceasta care
R ă m â n â n d singur, i e r o d i a c o n u l G r i g o r i e şi-a u r m a t o s t e n e l i l e la
am zis, ori tâlcuirea Fericitului Teodoret la Psaltire; ci eu despre mine m ă voi
Mănăstirea N e a m ţ , traducând ş i tipărind diferite cărţi. A c u m a tipărit la
sili ca ori una ori alta, iar împlinirea rămâne la Domnul fără de al Căruia
N e a m ţ t r e i d i n t r a d u c e r i l e r ă m a s e d e la G h e r o n t i e : Chegragarion al
Fericitului Augustin (1814), Apologia (1816) şi Tâlcuire la antifoanele celor ajutor nimeni nu poate face n i m i c " . 189

opt glasuri d e Nichifor C a l i s t X a n t o p o l (1817). Tot a c u m a tipărit ş i o Aşadar, în timpul celor patru luni de când sosise la Chişinău, mitropolitul
traducere proprie Adunare pe scurt a dumnezeieştilor dogme ale credinţei ( 1 8 1 6 ) Grigorie se zăbovea „cu tâlcuirea Sfântului Teofilact la Epistolele Sfinţilor
a teologului grec Atanasie din Păros. Apostoli" , pregătindu-le pentru tipar. Aceste cuvinte ale sale „mă zăbovesc
190

cu tâlcuirea" nu arată exact ce făcea mitropolitul în acea vreme. Oare traducea

D u p ă acestea, Grigorie a venit la Bucureşti, aşezându-se la Mănăstirea
din elină aceste scrieri sau revedea o traducere făcută anterior? Cercetătorii
Antim, iar d e aici s-a retras la Căldăruşani, trăind în rugăciune şi t r a d u c â n d
sunt de părere că episcopul Grigorie corecta o traducere terminată înainte
cărţi folositoare de suflet. La îndemnul mitropolitului Dionisie Lupu, a tradus
vreme. Pentru această părere sunt aduse mai multe argumente. Cel dintâi
ş i tipărit la Bucureşti Cele şase cuvinte despre preoţie ale Sfântului I o a n
este faptul că mitropolitul Grigorie spune despre alte lucrări - cu care s-a
Hrisostom (1820) şi Cuvântul despre preoţie al Sfântului Grigorie de N a z i a n z
ocupat în vremea exilului din Basarabia - că le „tălmăceşte", pe când despre
(1821). î n 1823 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei. D e ş i o viaţă întreagă
aceasta spune doar că „zăboveşte" asupra ei, în vederea tipăririi. De aici
s-a îndeletnicit n u m a i cu traducerea cărţilor şi c u respectarea p r a v i l e i
călugăreşti î n duhul tradiţiei paisiene, mitropolitul Grigorie s-a dovedit a fi înţelegem că aceasta era gata tradusă şi asta cu atât mai mult cu cât, arunci
u n ierarh destoinic, înfăptuind o seamă de lucruri vrednice de p o m e n i r e . când a scris această scrisoare, mitropolitul Grigorie era de doar patru luni la
N o u l mitropolit Grigorie a continuat c u aceeaşi râvnă ş i activitatea d e Chişinău, timp insuficient pentru traducerea unei opere atât de mari.
traducător. R â n d p e rând, a u apărut î n tipografia Mitropoliei din Bucureşti
188
Ms. rom. 2948 BAR (finele sec. XVIII) conţine tâlcuirile Epistolelor Sf. Apostol
lucrările: Dovedire împotriva eresului armenilor (1824), Două cuvinte ale Sfântului
Pavel de la cea către Romani, până la cea de a Il-a către Corinteni, iar ms. rom. 2947 BAR
Casian Râmleanul (1825), Cuvinte... ale Sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie
(finele sec. XVIII) conţine tâlcuirile de la cea către Galateni, până la cea către Evrei (la G.
Cuvântătorul de Dumnezeu (1826), Cuvinte... ale Sfântului Ioan Gură de Aur
Ştrempel, op. cit., tom II, pp. 408-409). Ms. rom. 916 BAR (1801) conţine tâlcuirea Epistolelor
(1827), Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur la Tăierea Capului Sfântului Ioan Soborniceşti (ibid., tom I, p. 409) - vezi şi Mircea Păcurariu, Dicţionarul teologilor români,
Botezătorul (1827), Cuvinte zece despre dumnezeiasca pronie a lui Teodoret a l ed. cit., p. 185. Aceste manuscrise au fost cercetate de C. N. Tomescu care ne spune că
Cirului (1828), Patericul (1828). Datorită războiului ruso-turc, mitropolitul toate aceste trei manuscrise au aceeaşi grafie şi sunt scrise pe acelaşi tip de hârtie. Mai
v a fi exilat la Chişinău şi Buzău din 1829 p â n ă în 1833. Aici a u apărut m a i mult, în ms. 2948 BAR este identificată o corectură până la fila 258. Grafia acestei corecturi
multe cărţi, dintre care amintim împărţirea de grâu şi Puţul ale Sfântului I o a n este aceeaşi cu cea a mitropolitului Grigorie Dascălul din vremea în care se afla în exil la
Hrisostom (1833). Deşi s-au tipărit cu mari cheltuieli, aceste cărţi au fost Chişinău. Pentru această identificare grafologică, cercetătorul a întrebuinţat mss. rom.
împărţite „în d a r " preoţilor şi credincioşilor . 187
1066 şi 1069 BAR care conţin tocmai scrisorile autografe ale mitropolitului Grigorie, din
vremea în care era la Chişinău (cf. C. N. Tomescu, op. cit, p. 127).
C f M i r c e a
K c u r a r i u , op. c i t , pp. 360-362. 189
C. N. Tomescu, op. cit., p. 240.
190
E vorba de cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel şi de cele 7 Epistole Soborniceşti.
 112
113

C. N. Tomescu este d e părere că această traducere a fost făcută de

Gherontie şi Grigorie, între anii 1796 şi 1 8 0 1 , pe c â n d aceştia erau la
Bucureşti. Acelaşi cercetător spune că episcopul care i-a î n d e m n a t să
traducă această carte este Iosif al Argeşului, care se străduise să tipărească
şi traducerea Tâlcuirii la Evanghelii cu editorul sibian Constantin P o p .
Această părere poate fi întrucâtva subiectivă şi asta din pricină că întregirea
traducerii operei Sfântului Teofilact era necesară, iar imboldul duhovnicesc
de finalizare a acestei osteneli cărturăreşti îşi poate avea originea atât în
obştea paisiană, cât şi în îndemnul episcopului Veniamin al Romanului
' " " V ' " 'v •" "îl' * " x- ii/l
sau Iosif al Argeşului. Aici trebuie ţinut seamă şi de faptul că în biblioteca
de la N e a m ţ sunt consemnate la 1843 şi cinci manuscrise româneşti ce
erau „izvoade" cu traduceri din Sfântul Teofilact. Despre unul dintre aceste
manuscrise ştim că era la pericopele din Apostol, iar altul (în 2 exemplare),
era traducerea tâlcuirii la Epistola către R o m a n i . Dar, după c u m p u t e m
191

cunoaşte din biografia celor doi monahi, între anii 1796 şi 1801 ei n u au
avut o activitate de traducere foarte i n t e n s ă , fapt care n e face să presu­
192

p u n e m că atunci au avut răgazul necesar pentru traducerea tâlcuirii la

Epistole a Sfântului Teofilact, care este o operă de mari proporţii şi care, în
cele trei manuscrise mai sus menţionate, ocupă 1600 de pagini pe file format
in folio. Ca şi alte opere, nici această carte n u a putut fi tipărită în vremea
în care trăia Gherontie, poate şi datorită volumului mare al lucrării şi al
costurilor tipografice ridicate, necesare pentru finalizarea ei.
U n alt argument care n e sugerează că tâlcuirea la Epistolele Sfinţilor
Apostoli era o traducere m a i veche este analogia evidentă care este făcută
între stadiul pregătirii pentru tipar al Tâlcuirii Epistolelor, a Sfântului
Teofilact şi „tâlcuirea Fericitului Teodoret la Psaltire". Despre Tâlcuirea la
Psaltire ştim că era gata tradusă d e către episcopul Iosif al Argeşului, însă
nici mitropolitul Grigorie n-a reuşit publicarea ei, aceasta tipărindu-se
abia p e la anul 1 8 4 0 . D a c ă Tâlcuirea la Psaltire a fost tipărită la 6 ani de la
193

Jiu* ta. Pgkfsw/z, A^#T&P^ n^e r

iexxc^fcmi^'ţn''£*fi£* #i>/cfîi'*' H !
m
D. Fecioru, op. cit., p. 4 3 9 , 4 4 2 .
152
Cărţile traduse în această perioadă sunt doar trei şi ele nu sunt deloc voluminoase.
193
în prefaţa acestei Tâlcuiri la Psaltire, episcopul Chesarie al Buzăului ne încredinţează
că traducătorul a fost Iosif „cel dintâi al meu părinte duhovnicesc", dar, murind Iosif,
traducerea a trecut în mâna lui Grigorie, însă şi acesta „prea râvnosul întru cele
dumnezeieşti şi osârduitorul spre tâlcuirea dumnezeieştilor cuvinte, din nenorocire, pe
când cu dragoste fierbinte se gătea să o dea la lumină, s-a împiedicat de moartea cea fără
m e n i r e a S f ă n t u l u i T e o f i l a c t u E ~ u ^ ~ ~ — — • - - ^ de veste". La vârsta de 69 de ani, în 1834, mitropolitul Grigorie a trecut la cele veşnice,
lăsând în urma sa o bogată moştenire duhovnicească (cf. C. N. Tomescu, op. cit., p. 125).
 114

115

săvârşirea mitropolitului Grigorie,

despre tâlcuirile la epistolele Sfinţilor
Apostoli n u m a i ş t i m d e c â t c ă m a n u ­
scrisele acestora a u intrat î n fondul
B A R la î n c e p u t u l veacului al XX-lea,
c â n d „s-au c u m p ă r a t d e la fraţii Şa-
A B H . T & A K S l t f H A f t
raga din Iaşi, la 25 iunie 1 9 0 5 " .
N u c u n o a ş t e m dacă G h e r o n t i e ş i
Grigorie a u tălmăcit şi Tâlcuirea la Fap­
tele Apostolilor a lui Teofilact, însă Ax fyisvrixt JnofTOAifMwf RTF«[$FT i$twvt T^K^ripn 4c npfc «Jxfniivrtfj
catalogul bibliotecii Mănăstirii N e a m ţ
*> # O .* Y a i k t
din perioada 1800-1825 atestă că a u
â t ' f x i ' E N I O K O U S I T £ s A r A P
existat preocupări ale ucenicilor Sfân­
tului Paisie î n acest sens, î n biblioteca
de la N e a m ţ aflându-se u n i z v o d gre­ TlMK^nţt AA <j>30VnA« C^JHqriAWJ hnoCTOAV, .
cesc al Tâlcuirii la Faptele Apostolilor . 194 V Â T C5 P jf KAfT-fc *•**'( T* , AjllTCAf A«?nfiAviA, IIAtitt I I M$AT A'
Dar, î n v e a c u l al XlX-lea, alături «UHU K»M K* «CTI ifl • (« TOlltî C«tf OfTlHllT, Un npiÎHiiti* «(TI , K>
_ i d e Tâlcuirea celor patru Evanghelii KtJtiotrtr» a , Htîtn nU HTÎTVA JjiM «A A§TÎ OylCMliK «Sfi, M'AIAI npi K*f
HI CB *tf cxpiic nţt A*HI* ion ca r i «utTi u l Y ÂAKITV«T; DU \wift* ijint» i?*
sfântul Grigorie Dascălul publicată î n 1805, m a i este c u n o s c u t ă
. DtWTjV «H** IUTI Hft A>- AASATI A«KVfn S Atu fi v iuti A* * f^
H
U AAntinT M

înmormântat sezana in scaun * , , „ . t . „ l Kl*Ci AM x»T*P*T KTC«**n«* (TI r,$ i]<?TTΫns A W«IA* : ft/f MA» ÎACC UIT» An
A

?i îmbrăcat cu veşmintele arhiereşti o „tipăritura in l i m b a r o m a n a care Tif iun c» MI «nSft A* TJWrf^Sj4 AHMT*: KA iun np* TfU iâ(TA KX Al ĂA<HAAVA Oiîy «A«IW|*** f*>
4
e

ii* <u tttfiufif c«n » w« c» *** A *T2. AI IUTI TOTA-KSUA A§n 4>« «yAArt . Kn'trt K*«A A«AMC
T

c o n ţ i n e o p a r t e din tâlcuirile S f â n t u ­
A-.ifr «oflîjpi cat* TXqMV«rxx uin AtK&tti C-A^.'H , iun ftfvorn' AXIAT nţi A* ^ » «y *^ Ht A 1

lui Teofilact la Noul Testament. A p a r e n t este v o r b a n u m a i d e Tâlcuirea la K« «litn AMIÎ ntfu,n*ii ,v« K*T geamii Brft«RÎAITLFLC 4 RAAÂTIA , rtj) AATţfA , ^Ă'AMâ't^lA A^I*A^ * • (

Faptele Apostolilor. Datorită faptului c ă s i n g u r u l e x e m p l a r s-a p ă s t r a t frag­ KJ M#T-£ CIHI $OA»C&KS iifi MOTÎ » <J.i'HA *a A' *- A«5ATH , ni niHTAlf initTA 3I>".« : 4*f«* »'(*• C««-
TATA ^'IAO(9^M a < T i nAnHX iu» A* At"£nT« A-trjiw, rV^ «WAIIIHI. ^V.KJI UJtl HOA'lKAMHQAUrf 7ţM«Ti^HA)J-
m e n t a t şi n u are copertă, r e d ă m aici titlul aflat p e fila 1 recto: Din tâlcuirile ut îi «An « A i t AI -r&u A< ĂX^ AVK(ATI . &(*n c* A* i WHTJIS A*«tVA 3nni : Asap^A AAVA* -* •
fl
J (T<

Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale oarecărora din Părinţi, la Faptele Apostolilor H§ « TP4ÎHIM «Al A, 1TI K)f TOATI A^Aot i*n*T< Ulîl ffrAHrtATi npnx T«ATC EntffnnnAf. tlrt K*HA 3-'-
atf A^**^ *^ ca o» ttţK-îm • RiMTţt KI nf» cni- fi , KI c*i< AfATAT A^n tifl$f. «noti HfAwp A««"
1
t

pe scurt adunate tâlcuiri de preafericitul Teofilact Arhiepiscopul Vulgariei. Pe

wpnA* «AUHATÎHTI lut) eipofoiiriAt , paj-i $ FLVA«- infij-fn : ton, jltfiijiiffTAHnViA, « f t O SlJW AV-
m a r g i n e a acestei „tipărituri", descrise î n Bibliografia românească modernă 195
riAÎn XC AUHMIWTI A-W TfXlÎT , lipi ll-EfTi KHM A'T I tifi i liifrU* 3nm . AftW Ânf* n9urpi-
s e i m p u n e să f a c e m câteva consideraţii. C r e d e m c ă această „ c a r t e " e s t e d e wt *ţj enînV 4 A$i.ftf liiit 4 $trtT<Ai AnotT«AnAt*.p Uin HftKtKÂ A^KA npi A^Kf/pi ( iA'Ki flpl Kiţri. >
UCTI <(£ n^TTiKtţx A AI «iA>£ i uiîi npi «Adap K&MKK '^JITJ A4 41KTJ O U A 4 Mp KKHA 3"* t •** "
A

fapt d o a r p r i m a parte dintr-un v o l u m m a i m a r e c a r e c u p r i n d e şi tâlcuirile

4TFV +t%un $ÂllTfM OTJ*A$«I4TUJ« » IUTI M^ATSCXflM* >!*Vr«, AA XC Din A<K» MHKIII I« 3rl<ti : I![TI
la Epistolele Sfinţilor Apostoli, iar î n susţinerea acestei afirmaţii a d u c e m CA^: enft MATÎ ETIHI a JSifHiitnAWf KAf» AJAA niHTp» -ii r.*n* ^ CţxpuinT ^IIÎNA AÂNI^A HH
c â t e v a a r g u m e n t e . F o r m a t u l m a r e al cărţii, a n u m e d e 3 8 , 5 x 2 5 , 5 c m este Citf $»H§T *vTji^ AÂMUlTn I» (Ti Rti n^T11Ht|X A CJ II* CKfmnpi TOATI AT^A I M 3tUl K> ura i v t r c r t
A-E lilti ţxv ura Â\O7AM înV4 i 1$AA ! Hi fi , Al AICV^AI SfA HIAWp.Hf iO*((ţ CI A AAilitlTI . Ultl R^A*
c u totul n e o b i ş n u i t pentru o carte c a r e are d o a r 5 0 d e file. î n p l u s , p e fila M5 l^n KftfT-L A-ut ta » MHta«i'5rt Iu» A< m +TfV I-EAI ni ^A CTIA-II Aiii$^fC CTA: Un tto*m
5 0 verso, d u p ă încheierea Tâlcuirii la Faptele Apostolilor, în partea d e jos a pîiriT v.$ it4>ti (OCT M^HOcxâri : "lîi HaViÎA MM.** ia 4 pV * CKpff K^iiÎMTf AC 6pa Awp cxprVnuu.*:
T

Tfc"rljim MO.:ITJJ ijiţi ţocT 1(K?MC : Un « y n ( A t KA'^I Ka M^ATI UIŢI np"M H&fA*Vi'' MEtKpvis AiiVnptAAT-
194
Cf. Dumitru Fecioru, op. cit., pp 438 llpnilCX mîi KXTf* tlAllK Ulîr KXTjtS fior*t AAIXI ţ
Aîlti TMTI CftMT tf^AHr,*!! Al «HH^-i , n^LAI I I
HTfn COKOT^AIAI H$AI Aţ*EnT- m«f|M xaiAnMi;* ! 4.Kd'pT*k AHA'ITA ca A$AI : Jilţ. AiAn lApTc't norop*-
m lfUTATi uin hra^HOtR^T» Â^n $«cr H-t AIAH mmn'n* Ano'ţTOAtiAwp, niHTptf u'fi UITI AJ[rfA Ă>n
^§AT» nifTi AJIH VCAI •** liiii ca AAAS , CM«T C^XTUÂ Rpi A-utumi, ^iftÂHA^n itpi e n KA +Tft rf-
•AWTtfA

Tâlcuirea Sfântului Teofilact la Faptele Sfinţilor Apostoli -fila lr

116
117

SOS paginii, în locul în care este indicat începutul primului cuvânt din pagina
£02 u r m ă t o a r e , g ă s i m silaba „ T Â L - " care n u poate indica altceva decât
196

« A 2 ea ţr fi ţ e „Tâlcul" sau „Tâlcuirea". Noi credem că o continuare firească a acestui

AIa ^MJIT«a( c<|*fijmwp ănotTOAri, ikhtj)/ c^hTo^i ănotTOA n i v a , £fM Hk^mi'hm. v o l u m n u ar fi decât „Tâlcuirea la Epistolele Sfinţilor A p o s t o l i " , deoarece
v e d e m c u exactitate că n u este precizat la început u n alt autor, ci silaba de
|F?E$& ailITI Ka RKKZ ST^£ noCffr&ua BlVi rltAI Um
l «jupTlHirta HÂvtA 4$4rtTIAi rtnono-
pe fila 50v indică „ T Â L - " , arătându-se prin aceasta că paginile următoare
' IIVIA a§ CAţj nSe + RÎfrt . KR ASIÂNA^A nci eA A'KOAU; ^VIOL IUTI ilficTi'^ Âtf e'airir • conţin scrieri ale aceluiaşi autor. De aici p u t e m înţelege că acest fragment
_j ttf Bruţii tift AHin' lin .ArSflţiOfAta n»B((T-{iui *M A* AAtitpâVrlJA . Klfoiaa ÂAtaa AT&iit de carte ce ni s-a păstrat este doar începutul dintr-un volum de mari propor­
AMaNTT, AUO Hi'pn «ainSucVÎA HAV-IA a p w n cAs*Tfnaric AA CA&KCA nfoneHA&naîâ , CAoaoyfch"
ţii, care să justifice formatul de 38,5 x 25,5 c m . însă singurul exemplar care
A&a Al KltAfgA , Mi li) KTIHl ItCTItTÂAlţn 3^11 AHn . TSf AA AXf$]?A Ttycafîn AX^HrÂMA BlfWH CAt"
neptnr oui oynnAifrnAl llnotTOAHAwp . Ka T&nA»nu,TrnA tun «îtAtÂaA aţi EA'VIA AA XasU ÎA rpinţiin iui IUÂII s-a păstrat din această carte şi este catalogat, e cel d e la Biblioteca Academiei
AA nATDMin aţin «*HTV oipt , p | AA TpiTHfi^yEiiAi AACa'ţj, AAU AMVT A* AC AtaeTVf BitÎT j TBTiaAk'n- 1
R o m â n e (68210). Este cu putinţă ca prin alte biblioteci să se păstreze u n
IV RinlfA CiVlA • &îin CÂHT AIAA XH^A AA HOdWinf4ţ{lAi AA Aţjn TÎSÎIÎI KllAf^A , Bf AA JIJTrlMÎn exemplar întreg al acestui volum, iar cercetările ulterioare pot să dezvăluie
tiîn MXaTBnTOApt 1 aVÎA A'A A°nAt , ftnMT^ UfiAi A*f .J-IIIIST A nponeiiAfti eVauriAi* , nxaa AA A°AW- cui aparţine traducerea şi dacă această tipăritură conţinea şi tâlcuirea la
ţem am AO* An Arîn AHt'iTo'.Ma TÎIIII' AM» nArpg. JUln An Aţin rÂîi AiuiiiuAifi ABn airţ'i . Vin IA- Epistolele Sfinţilor Apostoli, sau este posibil ca fragmentul de carte ce se
fzmn Ann i Aga KAAVAÎI lUTpo'lnpi^ii , . AVU* Bâ'piAl A'IAAOT, •'" Ripwn, J^Tţţ AA Tainfiiflţ'&'iiA-t [in
HA

AA CTanxanilîr CÂAI , A£ O.MSJ^T- npr UOOITOAOU. Jiitn aer* TOATI sf&tvs n^onoliAVn'fîn Atfa IIIVIA păstrează p â n ă astăzi să fie doar o probă d e tipografie, care prin alcătuirea
AOAwţi in am oţufa AI AHM . Bln ÂAijn ^on San , aaf i A$ niTfiaoV TiAianiiA *4 AHM HICÂJÎA . - IU TI împrejurărilor a intrat în fondul bibliotecii mitropolitului Iosif N a n i e s c u ,
AÂara A*<iîi|ii Bpaum Hf'n Ana PW/AIA AunHAnHTi Aon A«n , om *»'n A^ ^Atx 3i'ii AHN , KKT CXKT rou,n
nz
de u n d e a şi ajuns la B A R .
Âmn AIAA KîiAUti A^n nÂHa AA casapuffA'B A$n , TftnyHn om anain : Llj» AIAA niTflAiA vE «A.HT^n-
TOAfl TfiriySn ufi OIA'CI . Ka AAA 4HsA<4Îfi A^v^A^n A^n.a n3i(iîiii CAA^iAAţt'3aAl aţi AAlf Ano'lTOAin AA
(
A m văzut că la sfârşitul veacului al XVIII-lea, monahii Gherontie şi
CA^IKKS npi CTÎ$AH uin npi ^.njl^HB ut SA. Ânon A^AaMKaOTi^AM ^AA'TS CAIÎ oy^âi BS miTfii , am Grigorie traduceau î n româneşte tâlcuirea Sfântului Teofilact la Epistolele
HAVIA ^nţl9as anal &o.x' AAiyinAifi A$n . KA'JIAI n^lfna Auîî npttfMZ caaoţH-Cuic AA A»AUIH , M utn iif«
Sfinţilor Apostoli. însă, în râvna d e a înţelege Sfintele Scripturi întru duhul
cţifiţîn ani al ai AKOAW caa OAWAJI . 12» AA AinwAoaKA aaîn qaţ $W?T A^n «uW^i AIAA
y'tf, ai» MAU QAVÎ aViATl!»T JI«A AWAA.. • Ki + A « » A *»«I8T canfonotf Altita» •, 4,îrî»A ÂaH* AA «OAW- şi prin învăţătura Sfinţilor Părinţi, această preocupare n u era singulară,
.'•A'ui MB^A a< CAVIA . între cei care au săvârşit această strădanie a fost şi Sfântul N i c o d i m
e • X * ffl H T Aghioritul, vieţuitor p e meleagurile Greciei, a n u m e în Sfântul M u n t e
HA TXAtOÎiifi'» ^ I n T i w j CtJiîijiMWf LOÂITCAN. Athos. Prin osteneala sa au fost traduse din elină în greaca m o d e r n ă două
lucrări care conţin tâlcuirile Sfântului Teofilact la cele 7 Epistole Sobor­
niceşti şi la Epistolele Sfântului Apostol P a v e l . Sfântul N i c o d i m a
197 198

îmbogăţit aceste tâlcuiri cu numeroase trimiteri şi citate din Sfinţii Părinţi,

încât prin m u n c a sa, prin îmbelşugatele explicitări, nuanţări şi citate, textul
a d e v e n i t m a i a m p l u , r e a l i z â n d u - s e astfel o o p e r ă n o u ă , d e o m a r e
frumuseţe şi însemnătate duhovnicească.
Dar unul dintre traducătorii care s-au sârguit să înveşmânteze în limba
română scrierile Sfinţilor Părinţi a fost şi mitropolitul Veruamin Costachi.
D e la dânsul au rămas în manuscris mai multe traduceri din Sfinţii Părinţi,

H6 Acest procedeu era întrebuinţat pentru înlesnirea şi cursivitatea muncii ti­

pografului.
Hermeneia eis tas Hepta Katholikas Epistolas, Veneţia, 1806.
197

Paulou hai Deka Tessares Epistolai Hermeneuthesai hypo Theophylaktou

198
Archiepiskopou
ra/c„,>, s/â„ „Z„ /„ Sfinţilor Apostoli -fila 5 0 ,
a t f r e o / l / f l c f f f l p f e / e
Boulgarias, 3 volume, Veneţia, 1819.
 118
119

ierarh cu viaţă sfinţită : „Cărţile ce a m lângă mine împreună cu partea ce a

202

rămas la Sfânta Mitropolie, adică întreaga m e a bibliotecă, dorind foarte să

nu se înstrăineze şi să se irosească, fiind adunată cu multă greutate şi mari
cheltuieli, o afierosesc Seminarului ce frăţia sa arhiereul Veniamin Roset
s-a făgăduit a înfiinţa pentru monahi la Sfânta Mănăstire Doljeşti, spre
pomenirea mea. [...] Las 800 de galbeni să se aşeze de epitropii mei în casa
Seminarului Socolii, întrebuinţându-se numai dobânda lor anuală veşnic
în tipărirea p e rând a tuturor tălmăcirilor manuscriselor mele câte se vor
găsi nepublicarisite, şi în tipărirea cărţilor bisericeşti de care d u p ă vremi ar
fi lipsă, care să slujească a se hărăzi fără plată tuturor clericilor seminarişti
la ieşirea lor din Seminar, după c u m şi pe la bisericile tării, protimisindu-se
cele sărace spre pomenirea păcătosului m e u s u f l e t " . 203

între manuscrisele nepublicate ale mitropolitului Veniamin se n u m ă r ă

şi traducerea la Tâlcuirea epistolelor pauline a Sfântului Teofilact, după ediţia
din 1819 a Sfântului Nicodim Aghioritul, p e care mitropolitul a tălmăcit-o
la sfârşitul vieţii sale între anii 1845-1846, în timpul retragerii de la Slatina.
Sfântul Nicodim Aghioritul Mitropolitul Veniamin Costachi C u toate că acest manuscris s-a publicat abia la începutul veacului următor,
el era cunoscut şi întrebuinţat şi de călugării români din M u n t e n i a . 204

între care sunt şi Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Faptele Apostolilor şi la A m văzut mai înainte că Sfântul Calinie de la Cernica cunoştea nemijlocit
Epistolele Sfântului Apostol Pavel (7 volume), traducere p e care a început-o la şi recomanda tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament: „Tu, frate fă
Mănăstirea N e a m ţ , în timpul primei sale retrageri din scaun (1812) şi a ceea ce-ţi spun. Ajută-te cu citirea cărţilor folositoare de suflet şi fără să iei
terminat-o la Iaşi abia în anul 1819 . î n ultimii ani ai vieţii sale, petrecuţi î n
199 seama vei vedea o schimbare în sufletul tău. Agoniseşte-ţi astfel de cărţi
retragere la Mănăstirea Slatina, a tradus în româneşte opera c o m p l e t ă a folositoare, mai ales cele scrise de oamenii virtuoşi c u m sunt: Mărturisirea
Fericitului Teodoret al Cirului, în trei volume rămase în manuscris . Tâlcuirea
200 ortodoxă, Tâlcuirile celor patru Evanghelii, a epistolelor lui Pavel şi a Epistolelor
Psaltirii de Eutimie Zigaben tradusă de asemenea de mitropolitul Veniamin soborniceşti de Teofilact al Bulgariei şi altele, din care poţi înţelege tainele
apare postum, la Iaşi, în două volume, între anii 1850-1862. Şi această traducere credinţei noastre, cele de care are nevoie fiecare creştin, virtuţile care-1 apropie
este după versiunea în greaca modernă a Sfântului Nicodim Aghioritul . 201 pe o m de Dumnezeu, relele care-1 învrăjbesc cu El şi multe altele în legătură
Câtă dragoste avea mitropolitul Veniamin pentru sfintele cărţi se poate cu mântuirea t a " . Acest îndemn al Sfântului Calinie ar putea fi interpretat
205

vedea din două mici fragmente extrase din testamentul p e care 1-a scris în
2 0 2
Unii dintre contemporanii săi îl numeau chiar „Sfântul M o l d o v e i " (cf. C.
anul 1844 la Mănăstirea Slatina, cu doi ani înainte de 18 decembrie 1846,
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Bucureşti, 1888, pp. 281-282).
când şi-a dat obştescul sfârşit. Iată, aşadar, ce scrie î n testamentul său acest
203
Idem, p. 64.
204
între manuscrisele aflate în biblioteca Mănăstirii Căldăruşani se afla şi o copie
m
Aceste manuscrise se păstrează la Biblioteca Mitropolitană din Iaşi (cf. Nestor
integrală ale celor trei manuscrise ale mitropolitului Veniamin ce conţineau „Cele 14 trimiteri
Vornicescu, Literatura patristică în preocupările mitropolitului Veniamin Costachi, în rev.
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 1967, nr. 1-2, pp. 54-55). ale Sfântului Apostol Pavel (tâlcuiri ale lui Teofilact, după textul grecesc a lui Nicodim
Sfetagorianul). Copie după traducerea lui Veniamin, din 1846, tom. I-III" (cf. D. Furtună,
Manuscrisele acestea se păstrează în Biblioteca Patriarhiei Române (cf. D. Fecioru,
2 0 0

op. cit., pp. 232-256). Ucenicii Stareţului Paisie în Mănăstirile Cernica şi Căldăruşani, Bucureşti, 1927, p. 104).
205
Sfântul Calinie de la Cernica, Despre piedicile mântuirii omului: slăbirea şi împuţinarea
Hermeneia Euthymiou Zygadenou eis tous 150 Psalmous tou Prophetanaktos
201
Dauid, 2
credinţei, în voi. Un sfânt printre oameni, sub îngrijirea episcopului Gherasim Cristea, ed.
volume, Constantinopol, 1819-1821.
Episcopiei Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea, 1996, pp. 62-63.
120 121

şi ca o mărturie a publicării Tâlcuirilor la Epistolele pauline î m p r e u n ă cu Melchisedec Ştefănescu 2 1 0

, Nifon Bălăşescu 2 1 1
, mitropolitul Atanasie
cea la Faptele Apostolilor, p o m e n i t ă m a i sus. D a r asta n u m a i î n c a z u l în
M i r o n e s c u şi e p i s c o p u l G h e r a s i m S a f i r i n 212
.
care Sfântul Calinic ar n u m i prin „ c a r t e " cartea tipărită, însă ştim că î n acea
î n s ă d u p ă c u m a m v ă z u t m a i înainte, tâlcuirile Sfântului Teofilact erau
vreme „cărţi" erau n u m i t e şi manuscrisele. Mai mult, din porunca fericitului
întrebuinţate şi d e către episcopii şi credincioşii Rusiei pravoslavnice.
episcop Calinic al Râmnicului, la anul 1852 este copiat u n m a n u s c r i s cu
Dintre ierarhii ruşi d i n v e a c u l al X l X - l e a îi a m i n t i m aici d o a r p e Sfântul
Tâlcuirea la epistolele pauline, pentru Seminarul eparhiei, după c u m n e
Ignatie B r i a n c i a n i n o v 213
( t l 8 6 7 ) şi S f â n t u l Teofan Z ă v o r â t u l 214
(tl894),
spune însemnarea d e p e fila 1 verso a acestui m a n u s c r i s 206
.
deoarece o p a r t e d i n scrierile acestor C u v i o ş i a u fost traduse î n u l t i m u l
D a r preocuparea monahilor pentru tâlcuirile la Noul Testament ale Sfân­
deceniu şi î n l i m b a r o m â n ă .
tului Teofilact este atestată şi de alte m a n u s c r i s e 207
, între care este şi ms. rom.
3353 BAR din anul 1826, în care sunt cuprinse primele 9 capitole din Tâlcuirea şi manuscrise ce au aparţinut mitropolitului Iosif sunt menţionate în ms. rom. 4409 BAR.
Evangheliei de la Matei. î n acest manuscris, g ă s i m p e fila 1 o î n s e m n a r e : Suntem îndatoraţi să înştiinţăm cititorul că acest vrednic ierarh român ( t l 9 0 2 ) este propus
„Această carte, în care spânzură toată legea pravoslavnică, ce să n u m e ş t e pentru canonizare sub numele: „Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu cel milostiv" (cf.
Tâlcul Sfintei Evanghelii este prescrisă aici, î n Sfânta Mănăstire Hurezi, în Sinaxar ortodox general şi dicţionar aghiografic, ed. Episcopiei Romanului, 1998, p. 405).
zilele mării sale d o m n u l u i nostru Io Grigorie Dimitriu Ghica voievod, cu 210
în biblioteca episcopului Melchisedec Ştefănescu se afla un manuscris în neogreacă
cheltuiala părintelui chir Ioanichie, e g u m e n u l aceştii mănăstiri, la leat 1826, din veacul al XVUI-lea, având următorul titlu: Tâlcuire pe întrebări şi răspunsuri la Sfintele
prin osteneala smeritului între fraţi Nicolae, logofătul m ă n ă s t i r i i " 208
. Evangltelii ale Duminicilor anului întreg şi ale altor câteva sărbători, după Sfântul Teofilact, arhiepis­
Neîndoielnic că m a n u s c r i s e l e şi cărţile care c o n ţ i n e a u opera S f â n t u l u i copul Bulgariei - scurtă alegere pentru uşoara ţinere de minte (ms. grec. BAR 386 1 72- cf. G.
Teofilact şi care erau p r e z e n t e în studiul şi îndeletnicirile d u h o v n i c e ş t i ale Litzica, op. cit, p. 201). Astfel de Chiriacodromioane (alcătuite din tâlcuirile Sfântului Teofilact)
credincioşilor, călugărilor şi ierarhilor sunt m u l t m a i n u m e r o a s e d e c â t atât la pericopele evanghelice, cât şi la cele din Apostol, erau traduse în româneşte şi se aflau
mărturiile istorice c o n c r e t e care ni s-au m a i păstrat. Totuşi, dintre clericii în biblioteca Mănăstirii Neamţ, înainte de anul 1843 (cf. D. Fecioru, op. cit., p. 439).
români din veacul al XlX-lea, care aveau în bibliotecile lor scrierile Sfântului 211
Din biblioteca lui Nifon Bălăşescu provine ms. rom. 916 BAR ce conţine Tâlcuirea
Teofilact îi a m i n t i m aici p e m i t r o p o l i t u l I o s i f N a n i e s c u 2 0 9
, episcopul la epistolele soborniceşti în traducerea monahilor Gherontie şi Grigorie (cf. G. Ştrempel,

op. cit., p. 193).

206 Acest manuscris s-a pierdut (descris de A. Mironescu, op. cit., p. XXX). ' Vezi A. Mironescu, op. cit., pp. XXIV-XXXVI.
2 2

207
Intre manuscrisele ce conţineau Tâlcul Evangheliilor şi făceau parte din bibliotecile
213
î n t e s t a m e n t u l s ă u d u h o v n i c e s c , publicat sub titlul Prinos monahismului
mănăstirilor ori ale unor credincioşi sau clerici, menţionăm în continuare: ms. rom. 201 contemporan, Sfântul Ignatie n e învaţă aşa: „La citirea Evangheliilor mai trebuie adăugată
BAR care a aparţinut Mănăstirii Căldăruşani; ins. rom. 258 BAR din biblioteca Mănăstirii citirea tâlcuirii pe care le-o face Fericitul Teofilact al Bulgariei. Lectura acestei tâlcuiri
Bistriţa-Vâlcea; ms. rom. 599 BAR este plătit şi citit de Ioan Mavrodin; ms. rom. 1467 BAR este de neapărată trebuinţă, ea permiţând înţelegerea corectă a Evangheliei şi, în
copiat de popa Stanciu de la Mănăstirea Antim; ms. rom. 2041 BAR a aparţinut Mănăstirii consecinţă, punerea minuţioasă a ei în practică. Pe de altă parte, canoanele Bisericii cer
Cernica; ms. rom. 2091 BAR a fost al lui Ghenadie Enăceanu, episcopul Râmnicului; ms. ca Scriptura să fie interpretată în acord cu comentariile patristice şi n u în mod arbitrar.
rom. 2592 BAR scris de popa Floru; ms. rom. 2759 BAR care este scris de popa Constantin Lăsându-ne călăuziţi în înţelegerea Evangheliei de explicaţiile acestui Sfânt Părinte, ale
a aparţinut Mitropoliei Bucureştilor; ms. rom. 2958 BAR scris de popa Floru şi dedicat cărui tâlcuiri sunt primite şi întrebuinţate de Biserică, noi vom rămâne credincioşi tradiţiei
episcopului Grigorie al Râmnicului, a intrat mai apoi în biblioteca Mănăstirii Bisericani; bisericeşti" (Sfântul Ignatie Briancianinov, Fărâmiturile Ospăţului, ed. Episcopiei Ortodoxe
ms. rom. 3314 BAR care este copiat de popa Stanciu de la Mănăstirea Antim; ms. rom. 5116 Române a Alba-Iuliei, 1996, cap. IX, pp. 28-29.). însă, în ediţia rusă, publicată de către
BAR care a fost cumpărat în anul 1796 de către popa Radu Veicea din Satu Lung. ucenicii Sfântului Ignatie, la această învăţătură se mai află o scolie: „în toate obştile cu
™ G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, voi. III, Bucureşti, 1987, p. 98. bună rânduială se citeşte zilnic la Utrenie tâlcuirea Fericitului Teofilact la Evanghelia
209
în biblioteca mitropolitului Iosif Naniescu se afla atât Tâlcuirea celor patru Evanghelii zilei" (Prinos monahismului contemporan, Moscova, 1998, p. 50 - în limba rusă).
de la 1805 (ci. R Costinescu şi F. Marinescu, Cartea românească veche din biblioteca Mitropolitului 2 1 4
Sfântul Teofan Zăvorâtul a întrebuinţat tâlcuirile Sfântului Teofilact în propria sa
Iosif'Naniescu, în rev. Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 1-2,1974, p. 78), cât şi Tâlcuirea la tâlcuire la epistolele pauline. Această lucrare nu a fost finalizată, deoarece Sfântul Teofan
faptele Apostolilor, intrată mai apoi în fondurile BAR şi prezentată de noi mai sus. Alte cărţi a trecut la cele veşnice înainte de a isprăvi tâlcuirea epistolei către Evrei.
 123
122

TRIMITERILE CILE PATffiPRilI

ALE

S L A V I T U L U I Şl P R E A L Ă U D A T U L U I A P O S T O L

IP - A . " V HED JLt

TÂLCUITE ELINEŞTE
DE

FERICITUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BDLGABIEI

TALMICLTE IN LIMBA CEA OBICINUIŢI ACUM GRECEASCA ŞI ÎMPODOBITE CA FELURITE ÎNSEMNĂRI

DE
NICODIM AGHIORITUL

TRADUSE IN LIMBA ROMÂNA

DE
Y L « T F L A M S H O O B V Â O S B
Sfântul Ignatie Briancianinov Sfântul Calinic de la Cernica MITROPOUTUL MOLDOVEI $1 SUCEVEI
T 0 3 V E X J X . I
La noi î n ţară, prin tainica iconomie a lui D u m n e z e u , traducerea mitro­ CARE CUPRINDE: EPISTOLA CĂTRE ROMANI S. EPISTOLA INT*. CĂTRE CORINTEKI
politului Veniamin la Tâlcuirea celor 14 trimiteri ale Sfântului Apostol Pavel
TIPĂRITE
de către S f â n t u l Teofilact al Bulgariei, apare la Bucureşti în trei v o l u m e ,
IN ZILELE MAJESTÂŢEL SALE, IUBITORULUI DE CHRISTOS
între anii 1 9 0 4 - 1 9 0 6 215
. D u p ă c u m a m v ă z u t , „ t ă l m ă c i r e a " acestei tâlcuiri a
C A R O L I
fost făcută de mitropolitul Veniamin Costachi d u p ă varianta în greaca R E G E L E ROMÂNIEI
m o d e r n ă a Sfântului N i c o d i m A g h i o r i t u l , p u b l i c a t ă î n a n u l 1819. Prin
Cu binecuvântarea ? i a p r o b a r e a ŞfAntuM S i n o d a l Sfintei B i s e r i c i
publicarea acestui manuscris la î n c e p u t u l secolului nostru, Sfântul S i n o d Autocefale Ortodoxe R o m a n e

a d u c e a u n o m a g i u mitropolitului Veniamin la 100 d e ani d e la înfiinţarea

S e m i n a r u l u i de la Mănăstirea S o c o l a . A c e a s t ă ediţie a fost îngrijită şi
216

2 , 5
Manuscrisele acestor traduceri se păstrează parţial (numai tomul I şi III) în
fondurile Bibliotecii Patriarhiei Române (cf. D . Fecioru, Catalogul manuscriselor din
Biblioteca Patriarhiei Române, în rev. Studii Teologice, 1969, nr. 3-4, pp. 232-233).
216
„Având în vedere că în anul viitor, 1904, se împlineşte una sută ani de la înfiinţarea
BUCUREŞTI
Seminarului Veniamin din Mănăstirea Socola, fundaţiune a nemuritorului Mitropolit
TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISERICEŞTI
Veniamin Costachi, crezând că este lucru de mare cuviinţă ca şi Sfântul Sinod să aducă
marelui Mitropolit prinosul său de recunoştinţă cu ocazia acestui centenar, propunem a se 19 0 4
imprima cea din urmă lucrare a sa: Traducerea tâlcuirii lui Teofilact la cele 14 Epistolii ale
Sfântului Apostol Pavel, prelucrată în limba greacă nouă de Nicodim Aghioritul şi tradusă meuirea Sfântului Teofilact la epistolele pauline (publicată în 3 tomuri între anii 1904-1906)
 124
125

prefaţată d e către mitropolitul Atanasie Mironescu. D a r î n şedinţa sa din

THE EXPLANATION eEO»YAAKTOY
anul 1 9 0 3 , Sfântului Sinod, „spre a reînnoi m a i mult amintirea Mitro­ •ApxuwBKonoa Bov)L,oeia;

politului Veniamin, care d e la începutul Arhipăstoriei sale a strălucit prin BLESSED THEOPHYLACT
fapte d e m a r e folos p e n t r u Biserică şi Ţară, m a i aprobă şi o altă propunere,
şi a n u m e aceea ca d u p ă tipărirea lucrării de faţă să se publice d i n n o u şi Of

EPMHNEIA
Tâlcuirea la Evanghelii a lui Teofilact, tradusă d e învăţaţii G h e r o n t i e şi THE HOLY COSPEL
EI£ TA TEEEAPAIEPA EYAITEAIA
Grigorie î n M ă n ă s t i r e a N e a m ţ şi tipărită c u cheltuiala M i t r o p o l i t u l u i ACCORDING TO
ST. MATTHEW
Veniamin la Iaşi î n 1 8 0 5 " . C u toate c ă la începutul veacului al XX-lea se
217

dorea publicarea Tâlcuirii la cele patru Evanghelii, vitregiile vremurilor a u

Volume I ia the teries:
împiedicat această strădanie, i a r m a i apoi cartea aceasta a fost cuprinsă BL. THEOPHYLACTS EXPLANATION
OP THE NEW TESTAMENT
d e negura uitării . 218

Itanslated rrom the original Greek ElUMEAEIA

by Fr. Chrittopber Swde 1t|HHiovix<M' raXwtrfavoţ n. fiiapikiî
între ierarhii ortodocşi care s-au slujit de scrierile Sfântului Teofilact a u
fost şi Sfântul Nectarie al E g h i n e i ( t 1 9 2 0 ) , u n Sfânt făcător d e m i n u n i d e
219 T O M O I A'-
(TA taxi MaiSnIm sal AovkSv Ewayrilcay
p e meleagurile Greciei, d a r şi episcopul martir al Bisericii Sârbe, Nicolae Chrysottom Press
P.O. Box 536
Velimirovici ( t l 9 5 6 ) . Acesta din u r m ă a scris în vremea episcopatului său
220
Houce Seringi, Mixsouri 63031
—1997—

româneşte de Mitropolitul Veniamin Costachi în ultimele zile ale vieţii sale, fiind păstrată Ediţia americană - anul 1997 Ediţia neogreacă - anul 1973
până acum numai în manuscris" (Sumarul şedinţei Sfântului Sinod de la 8 mai 1903, m Monitorul
Oficial, nr. 54, din 8 iunie 1903) - cf. Atanasie Mironescu, op. cit., pp. VI-VII. şi Proloagele din Ohrida, o lucrare aghiografică, unde, consemnând tradiţia
2 , 5
Manuscrisele acestor traduceri se păstrează parţial (numai tomul I şi III) în bisericească şi poate vreun cult local, îl cuprinde şi pe Sfântul Teofilact . 221

fondurile Bibliotecii Patriarhiei R o m â n e (cf. D. Fecioru, Catalogul manuscriselor din Prima şi singura ediţie a Tâlcuirii Sfântului Teofilact la Evanghelii
Biblioteca Patriarhiei Române, î n rev. Studii Teologice, 1969, nr. 3-4, pp. 232-233). apărută într-o limbă apuseană este ediţia americană publicată î n anul 1992
, 216
„Având în vedere că în anul viitor, 1904, se împlineşte una sută ani de la înfiinţarea de către Chrysostom Press. Iniţiativa tipăririi în America a acestei lucrări
Seminarului Veniamin din Mănăstirea Socola, fundaţiune a nemuritorului Mitropolit a p a r ţ i n e i e r o m o n a h u l u i a t h o n i t l o a n i c h i e d e la S c h i t u l S f â n t u l Ilie.
Veniamin Costachi, crezând că este lucru de mare cuviinţă ca şi Sfântul Sinod să aducă Traducerea d i n greacă î n e n g l e z a americană este făcută de Părintele
marelui Mitropolit prinosul său de recunoştinţă cu ocazia acestui centenar, propunem a se Christopher Stade, iar până în anul 1997 Tâlcuirea Evangheliei de la Matei
imprima cea din urmă lucrare a sa: Traducerea tâlcuirii lui Teofilact la cele 14 Epistolii ale cunoscuse deja patru reeditări . 222

Sfântului Apostol Pavel, prelucrată în limba greacă nouă de Nicodim Aghioritul şi tradusă
î n Biserica Ortodoxă Greacă, Tâlcuirea la cele patru Evanghelii a Sfântului
româneşte de Mitropolitul Veniamin Costachi în ultimele zile ale vieţii sale, fiind păstrată
Teofilact este cunoscută prin traducerea d i n elină în neogreacă făcută de
până acum numai în manuscris" (Sumarul şedinţei Sfântului Sinod de la 8 mail903, în Monitorul
către ieromonahul Galaction Gamilis şi publicată în două v o l u m e între
Oficial, nr. 54, din 8 iunie 1903) - cf. Atanasie Mironescu, op. cit., pp. VI-VII.
anii 1 9 7 3 - 1 9 7 5 .223

217
Idem.
Vezi H. Rovenţa, Studiul Noului Testament la noi în ultimii 50 de ani, în rev. Studii
218
221
Vezi traducerea în limba engleză: N. Velimirovici, Prologue from Ochrid,
Teologice, 1932, nr. 2, p. 278.
Birmingham, 1985, p. 395.
Cf. C. Cavarnos, Saint Nectarios of Aegina, Institute for Byzantine and Modern
219
222
Cu Tâlcuirea Evangheliei de la Matei, editorul american a inaugurat primul număr
Greek Studies, Belmont, 1995, p. 177.
dintr-o serie intitulată: Blessed Theophylact's Explanation of the New Testament. Până astăzi au
Născut la anul 1880, episQopul Nicolae a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori
220

mai apărut nr. 2 şi 3 din această se rie, anume Tâlcuirile la Evangheliile de la Marcu şi Luca.
ai Bisericii Ortodoxe Sârbe. A fost un om foarte educat, dar de o mare simplitate, iar 223
Din motive de spaţiu tipografic, primul volum (1973) cuprinde Tâlcuirea Evanghe­
după terminarea studiilor teologice a mai susţinut trei doctorate (Berna - Elveţia, Oxford -
liilor de la Matei şi Luca, iar cel de-al doilea la Evangheliile de la Marcu şi Ioan (1975).
Marea Britanie şi Columbia - SUA).
Până azi, aceste două volume au cunoscut numeroase reeditări.
 126
127

TRA Dl TI O C A T n O L I C A .

Despre ediţia de faţă

C r i t e r i i l e ş t i i n ţ e i t e x t o l o g i c e m o d e r n e a u i m p u s ca m e t o d ă î n
imprimarea textelor de literatură veche, redarea acestora în veşmântul
lingvistic în care au fost elaborate. S u s ţ i n e m întru totul aceste rigori
ştiinţifice în cazul în care se doreşte o ediţie academică, critică, destinată
în exclusivitate specialiştilor. Deoarece ediţia de faţă a scrierilor Sfântului
Teofilact se doreşte a fi o unealtă duhovnicească î n m â n a oricărui creştin
care ia aminte la poruncile D o m n u l u i , metoda folosită în diortosirea şi
redactarea Tâlcuirii la Evanghelii a fost în armonie c u scopul propus.
Textul Tâlcuirii la cele patru Evanghelii a fost transliterat din chirilică după
ediţia de la 1805, fiind apoi verificat şi comparat din n o u cu ediţia originală.
Forma transliterată verificată a stat la baza diortosirii textului. Diortosirea era
absolut necesară pentru ca textul să devină în întregime accesibil şi inteligibil
Patrologia greacă - tomul 123 Ediţia rusă - anul 2000 cititorului contemporan. In locurile - puţin numeroase, de altfel - în care a m
întâmpinat dificultăţi în precizarea sensului, a m consultat câteva ediţii (mai
î n Biserica Ortodoxă-Rusă, Tâlcuirea la cele patru Evanghelii, c u n o s c u t ă vechi sau contemporane) ale Tâlcuirii la Evanghelii a Sfântului Teofilact. Apoi
sub n u m e l e de Bl'agovestnik (Binevestitor), este foarte apreciată şi s e bucură forma finală a diortosirii a fost confruntată şi comparată din n o u cu ediţia
de o largă răspândire. în anm-1988 Biserica R u s ă din Exil, p r i n dioceza sa originală de la 1805, făcându-se astfel o ultimă verificare asupra muncii
australiană, retipărea în limba rusă ediţia Soikina a Blagoviestnik-xxhxi. în întreprinse. Ne-am străduit să întrebuinţăm instrumentele lingvistice astfel
anul 1995 editura Novaia Kniga din Moscova a început să editeze o colecţie încât profunzimea şi ţinta duhovnicească a tâlcuirii să nu fie deloc păgubită,
225

„de b u z u n a r " cu toate tâlcuirile Sfântului Teofilact la Noul Testament. î n cu atât mai mult cu cât în tălmăcirea Cuvioşilor nemţeni se cuprinde un
anul 2000, aceeaşi editură în colaborare c u editura K o v c e g a u publicat o adevărat tezaur de duhovnicie şi de limbă românească veche. Bogăţia
ediţie f e s t i v ă a Tâlcuirii celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact, cu
224
materialului lexico-semantic, articulat într-o topică flexibilă cu nuanţă
ocazia împlinirii a două milenii de creştinism. retoric-discursivă este specifică textelor cu caracter omiletic din literatura
î n Biserica Ortodoxă Sârbă, Tâlcuirea la cele patru Evanghelii se traduce noastră veche. Ne-am dorit ca prin munca de diortosire să n u umbrim şi să
actualmente din limba greacă şi urmează să se tipărească prin ostenelile nu păgubim limba Tâlcuirii, care este plină de frumuseţe, vitalitate şi adâncime,
monahilor sârbi de la Mănăstirea Decani. păstrând înţelesurile adânci ale graiului bisericesc. Din această pricină, au
fost evitate cu totul neologismele, fiind păstrate mai toate cuvintele vechi
carepână astăzi sunt întrebuinţate în textele bisericeşti şi liturgice.
în ce priveşte redactarea şi structurarea conţinutului lucrării, sunt
necesare mai multe precizări.
Atât viaţa Sfântului Matei scrisă p e scurt de Sfântul Sofronie, cât şi
cea scrisă de Sfântul M u c e n i c Dorotei, au fost înlocuite cu viaţa Sfântului
Apostol Matei, scrisă pe larg şi publicată în Vieţile Sfinţilor - ediţia îngrijită
de Părintele Ioanichie Bălan.
224
-Jcest
» ™ ™ * «•* însă în format de carte „de buzunar",
v o k u
d m f o r m a t m a r e

de 17x24 cm, având 608 pagini.

Vezi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Matei 5,13.
 129
128

„Capetele Evangheliei" (care n u sunt altceva decât titlurile capitolelor) Acestor indici li se alătură î n acest v o l u m al Tâlcuirii Sfintei Evanghelii de
prezente în ediţia 1805, au fost trecute de noi în cadrul Cuprinsului, iar titlului la Matei şi câteva anexe editoriale: (1) Zilele de prăznuire ale Sfinţilor Apostoli;
fiecărui capitol din ediţia de faţă i-am subordonat printr-o notă titlul original (2) Despre tâlcuirea versetelor 46-50 din capitolul 12 al Evangheliei de la Matei;
al capitolului din ediţia 1805. Pentru înlesnirea unei priviri de ansamblu (3) A treia sută a capetelor despre dragoste ale Sfântului Maxim Mărturisitorul -
asupra structurii Evangheliilor, s-a alcătuit la fiecare Evanghelie o Scară a capetele 21-36; (4) Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin, despre venirea lui
întocmirii. Aici sunt înfăţişate în idei rezumative toate cele prezentate în Antihrist; (5) Cuvântai Sfântului Efrem Şirul, pentru a Doua Venire a Domnului,
capitolele Evangheliilor, fiind indicate şi versetele corespunzătoare. sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist; (6) Câteva rugăciuni din rânduiala liturgică
î n c e priveşte textul Sfintelor Evanghelii, acesta a fost actualizat d u p ă a Triodului - Duminica înfricoşătoarei Judecăţi; (7) Vedenia Sfântului Nifon,
ediţia sinodală a Sfintei Scripturi din anul 1988, deoarece această ediţie a Episcopul Constanţianei, despre înfricoşătoarea Judecată.
cunoscut d u p ă 1989 mai multe reeditări şi se b u c u r ă în m o m e n t u l d e faţă N e - a m străduit c a prin tot aparatul auxiliar, Tâlcuirea la Evanghelii să
de cea mai largă răspândire în rândul credincioşilor. Acolo u n d e există devină u n instrument util î n strădania de înţelegere şi propovăduire a
deosebiri între versetele tâlcuite în ediţia d e la 1805 şi ediţia m a i sus Cuvântului lui Dumnezeu, d a r mai c u s e a m ă şi întâi d e toate n e dorim ca
pomenită, diferenţele sunt precizate prin numeroase n o t e . acesta să fie u n sprijin real pentru cei care se sârguiesc să fie c u luare aminte
Pentru a înlesni o vedere unitară asupra întregii tâlcuiri a Sfântului în viaţa lăuntrică. Motivaţia care a stat la baza alcătuirii indicilor este u n
Teofilact la Evanghelii, dar şi asupra întregii Scripturi prin intermediul cuvânt al Sfântului Ignatie Briancianinov, prin care ne învaţă aşa: „Ţi-a venit
tâlcuirii, a m subordonat fiecărui verset (sau grup de versete) trimiterile în minte un gând bun? Opreşte-te! în nici un caz n u te gândi să-1 pui î n
biblice prezente în ediţia din 1805, cumulându-le cu cele din ediţia din 1988 practică fără a-1 examina, fără a m e d i t a Simţi în inimă vreo înclinaţie bună?
a Sfintei Scripturi. Aceste trimiteri a u fost confruntate şi îmbogăţite cu cele Opreşte-te! N u te lăsa dus de ea Consultă Evanghelia Vezi dacă gândul tău
din ediţia Noului Testament comentat al ÎPS Bartolomeu Valeriu A n a n i a cel b u n , înclinaţia ta c e a b u n ă sunt c o n f o r m e c u sfintele învăţături ale
Scoliile şi însemnările Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie sunt marcate Domnului. Vei vedea foarte repede că n u există nici o legătură între binele
prin note precedate de indicaţia: [1805]. Toate celelalte note şi însemnări evanghelic şi binele firii omeneşti căzute. Binele firii noastre căzute este
aparţin ediţiei de faţă. amestecat cu răul, de aceea el însuşi a devenit rău, d u p ă c u m o mâncare
Pentru. î n 1 p s n i r p a 11 ti 1 i ză ri i acestei tâlcuiri, în antetul fiecărei pagini delicioasă şi sănătoasă devine otravă când este amestecată cu a c e a s t a " . 226

este indicat n u m ă r u l capitolului d i n Evanghelie; înaintea fiecărui verset Cei care iau aminte la acest cuvânt al Sfântului Ignatie vor înţelege că
(sau grup d e versete) este indicat capitolul şi n u m ă r u l versetului, iar î n aceşti indici sunt d e neapărată trebuinţă, atât din pricina împrăştierii mintii,
alcătuirea indicilor n u s-a făcut trimitere la numărul de pagină, ci la versetul datorată feluritelor pricini, cât şi din cauza neputinţei şi uitării, cărora, ca unii
sau grupul de versete tâlcuite. ce suntem oameni, toţi ne supunem într-o măsură mai mare sau mai mică.
Referinţele biblice din textul tâlcuirii sunt cele din ediţia 1805, însă acestea U n e l e adnotări d i n ediţia d e faţă cuprind lămuriri asupra textului,
au fost completate cu trimiteri scripturistice la toate textele citate în cadrul dar şi câteva pasaje din unele scrieri ale Părinţilor filocalici. Aceste pasaje
tâlcuirii şi care n u sunt identificate în traducerea Cuvioşilor Gherontie şi patristice n u a u scopul d e a-i exalta pe cititori punându-le înainte cuvinte
Grigorie. Toate referinţele biblice din textul tâlcuirilor au fost sistematizate şi învăţături ale Sfinţilor, ci întâi de toate completează şi dezvoltă tâlcuirea
într-un Indice scripturistic. Pentru o orientare tematică în cadrul Tâlcuirii, s-a Sfântului Teofilact, d a r deopotrivă n e arată şi cât este d e m i c ă măsura
alcătuit un Indice real şi onomastic prin intermediul căruia cei interesaţi vor d u h o v n i c e a s c ă a celor care trăim î n aceste v r e m u r i . I n privinţa citirii
putea afla grabnic care este învăţătura Sfântului Teofilact privitor la diferite sfintelor cuvinte, Sfântul Nil Sorski ( 1 4 3 3 - t l 5 0 8 ) scria: „Cei împovăraţi
teme. S-a alcătuit, de asemenea, u n Indice al numelor proprii tâlcuite de către de multe păcate şi bântuiţi de patimi sunt nevrednici chiar şi să audă
Sfântul Teofilact şi u n Indice al referinţelor evanghelice uşor de reţinut sau care asemenea cuvinte. însă, punându-ne nădejdea î n harul lui D u m n e z e u ,
sunt întrebuinţate deseori. Acesta din urmă ne poate fi foarte util celor care n u
cunoaştem integral textul Evangheliei, ci doar a m reţinut anumite pasaje prin » Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov, Fărâmiţările Ospăţului, ed. EOR, Alba M i a ,
intermediul lecturilor particulare sau a citirilor din timpul sfintelor slujbe.
car>. VII. v. 24.
 131
130

umblaţi întru întunericul neştiinţei; toţi cei ce voiţi să aveţi viaţa D o m n u l u i ,

s u n t e m îndemnaţi să ţinem cuvintele sfintelor scrieri în minţile noastre,
ca o oglindă înaintea ochilor voştri celor sufleteşti, şi d u p ă dânsa să urmaţi;
ca m ă c a r să sporim în conştiinţa decăderii în care u m b l ă m " . 2 2 7

toţi cei ce voiţi să ştiţi tainele întrupării D o m n u l u i , şi d o g m e l e credinţei

înţelegem de aici că apropierea noastră de sfintele c u v i n t e s e poate
n o a s t r e , ca să puteţi d a r ă s p u n s , d u p ă c u v â n t u l A p o s t o l u l u i , p e n t r u
face numai prin rugăciune şi prin citire cu luare aminte. Din această pricină,
credinţa cea dintru voi; toţi cei ce voiţi să v ă povăţuiţi la calea mântuirii şi
a m aşezat în primele pagini ale acestei cărţi Rugăciunea înainte de citirea
să n u v ă poticniţi în prăpăstiile pierzării, primiţi-o c u bucurie şi o cetiţi cu
din Sfintele Cărţi alcătuită de către Sfântul Ioan G u r ă de Aur. Fiind aşezată
osârdie, m u l ţ u m i n d lui D u m n e z e u Celui C e a iconomisit de a d o b â n d i t şi
astfel, cititorul o v a găsi foarte uşor de fiecare dată c â n d va dori să citească
N e a m u l nostru această vistierie".
din Tâlcuirea Evangheliei.
înainte de a încheia, v o m cere iarăşi iertare tuturor cititorilor, p u n â n d
Prin zăbovirea în rugăciune şi prin împlinirea poruncilor evanghelice
înainte o parte din cuvintele tipografilor ediţiei din 1805: „Iar cei c e v-aţi
v o m dobândi luare aminte şi v o m înţelege cu adevărat cele care se petrec
învrednicit c u luminarea minţii, a privi î n oglinda darului, bucuraţi-vă
în viaţa noastră lăuntrică şi neîndoielnic este că v o m pricepe şi pruncia
întru D o m n u l . Şi orice greşeală veţi afla, îndreptaţi-o c u duhul blândeţelor,
duhovnicească în care se află creştinătatea zilelor noastre.
că întru îndelungată v r e m e săvârşindu-se acest lucru de suflet folositor,
într-un articol al său, intitulat Cuvinte pentru „vremea de pe urmă" , m

ştim că şi greşeli v o m fi făcut: unele pentru multa osteneală, fiind firea

academicianul Virgil Cândea ne spunea că astăzi mai m u l t ca oricând
îngreuiată, iar altele p e n t r u supărarea nopţii, căci şi noaptea de m u l t e ori
învăţăturile Sfinţilor ne sunt foarte la î n d e m â n ă , deoarece „cărţile lor cu
o a m avut î n loc de zi. C u plecăciune, dară, n e r u g ă m ca să n e iertaţi, căci
greu obţinute, tălmăcite, copiate în trecut, ne aşteaptă, colbuite, p e rafturi,
şi noi oameni suntem cuprinşi d e slăbiciunea firii, care n u lasă p e nici u n
sau ne î m b i e în ediţii frumos tipărite şi accesibile î n librării, la p a n g a r sau
în chioşcuri, p e uliţe şi în p i e ţ e " . o m a fi fără de greşeală".
între aceste cărţi se numără şi Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Fie, dar, ca toţi dimpreună, iertându-ne unii p e alţii, să păzim dragostea
Teofilact, care nădăjduim să n u devină o carte „colbuită" din pricină că se lui D u m n e z e u şi prin aceasta fiind şi noi „păziţi de D u m n e z e u " , cu frică,229

află p e rafturile bibliotecilor şi n u este cercetată de nimeni. Transcriind c u credinţă şi c u inimă curată să ne apropiem d e Sfintele Taine ale lui
din chirilică textul tâlcuirii de la 1805, a m putut v e d e a că p e numeroasele Hristos, care n e v o r înnoi în înfrăţirea veselitoare şi veşnică c u toţi cei
file ale cărţii de acum două veacuri sunt presărate m u l t e picături de ceară, mântuiţi. Iar dacă acest lucru se v a săvârşi prin fapte, în chip tainic Sfântul
care ne spun în chip tainic că această Tâlcuire a fost pricină d e sfinte Teofilact va revărsa şi asupra noastră binecuvântarea s a , zicând: „Fie ca 230

privegheri. De aceea, se cuvine să n e aducem aminte de n e a m u l din care D u m n e z e u , al Căruia eşti şi C a r e te a r e , s ă te p ă z e a s c ă d e tot răul şi
n e tragem şi să n u uităm că la înfricoşătoarea Judecată în sânul n e a m u l u i nenorocirea, să te j u d e c e c u dreptate d u p ă milele Sale desăvârşite şi, c â n d
românesc n e v o m afla dimpreună cu toţi înaintaşii noştri care şi-au sfinţit tu vei fi devenit mirosul b u n e i miresme a lui Hristos, El să te înalţe p e
viaţa prin împlinirea poruncilor şi prin dragostea c e a n e m i n c i n o a s ă a altarul ceresc şi să facă d i n tine cădelniţă înţelegătoare, ca să dăruieşti ca
Evangheliei. D u p ă aceste porunci v o r fi j u d e c a t e toate veacurile, toate jertfă toate darurile mâinilor şi lucrărilor tale şi ca ardere de tot să aduci
neamurile şi fiecare dintre noi în parte. mireasma bineplăcută şi bineprimită a tuturor virtuţilor tale".
M u l ţ u m i n d tuturor celor ce s-au sârguit şi au trudit în felurite chipuri
slujind această carte, nădăjduim către D o m n u l , Cel Care n i m i c n u trece
c u vederea şi poate să răsplătească prin belşug de daruri şi milostivire.
Purtării Sale de grijă din dragostea pentru o m , d a t o r ă m orice lucru bun,
d u p ă c u m ni se spune şi în Cuvântul către cititor al Cuvioşilor Gherontie şi
Grigorie: „Deci, toţi cei ce voiţi să vă faceţi fii ai zilei şi ai luminii şi să n u
- itul
™ Teofilact" înseamnă „păzit de Dumnezeu".
Teofilact încheia cu această binecuvântare una dintre scnsonle s e re

Cf. Cuviosul Paisie de la Neamţ, Autobiografia unui stareţ, ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 15. fosta împărăteasă Măria (cf. P. Gautier, THeonkylacte tAchrUa - Lettres, Tesalomc, 1986,
în revista Schimbarea la faţă, nr. 3,1997, p. 1. pp. 140-141).
 133

pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi" (Matei 9,12-13). Din acea v r e m e Sfântul

Matei s-a făcut ucenic şi următor al lui Hristos şi s-a învrednicit a fi cinstit
între cei doisprezece Apostoli.
Acest sfânt era fiul lui AlfeU şi frate cu Iacob, iar de către ceilalţi
Evanghelişti era numit Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrând să acopere
viaţa lui de v a m e ş , pentru cinstea apostoliei, l-au n u m i t c u n u m e puţin
cunoscut, adică Levi al lui Alfeu. Iar Sfântul Matei, în Evanghelia sa, scriind
însuşi despre sine, din multă smerenie, arată p e faţă tuturor n u m e l e său,
n u m i n d u - s e Matei şi povestind înaintea tuturor viaţa sa de mai înainte,
neruşinându-se a-şi mărturisi păcatele sale.
Iar d u p ă primirea Sfântului Duh, Sfântul Matei, mai înainte decât toţi
ceilalţi a scris Evanghelia în limba evreiască, pentru evreii care crezuseră;
şi a scris-o d u p ă opt ani de la înălţarea D o m n u l u i , p r o p o v ă d u i n d această
Evanghelie prin multe ţări. Căci a străbătut Parţia şi Midia, binevestind
pe Hristos. Apoi a înconjurat toată Etiopia, unde îi căzuseră sorţii, ţară p e
care a luminat-o cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii. Iar, mai la sfârşit,
fiind povăţuit de Sfântul Duh, a venit în ţinutul mâncătorilor de oameni,
la o seminţie neagră la chip şi cu nărav de fiară şi a intrat într-o cetate c e se
c h e m a Mirmenia, u n d e , întorcând către D o m n u l câteva suflete, le-a p u s
episcop p e Platon, următorul său şi a zidit o biserică mică. Iar el s-a suit
VIAŢA SFÂNTULUI APOSTOL p e u n m u n t e care era în apropiere şi a petrecut p e acest m u n t e în post,
ŞI E V A N G H E L I S T M A T E I * rugându-se lui D u m n e z e u c u sârguinţă, pentru întoarcerea acelui n e a m
necredincios.
Fiul lui D u m n e z e u , U n u l fără d e păcat, C a r e a venit p e p ă m â n t c u Atunci i S-a arătat D o m n u l în chip de tânăr preafrumos, a v â n d î n
asemănare omenească, să mântuiască p e oamenii cei păcătoşi, trecând prin mâna Sa un toiag. Apoi, dând pace Apostolului, a întins dreapta Sa, dându-i
C a p e r n a u m a v ă z u t u n o m şezând la v a m ă , care se c h e m a M a t e i şi a zis acel toiag şi poruncindu-i să se coboare din m u n t e şi să înfigă toiagul
către dânsul: „ V i n o d u p ă M i n e ! " (Matei 9, 9). Vameşul, auzind aceasta n u înaintea uşii bisericii celei zidite, „Căci degrab - i-a zis D o m n u l - se v a
n u m a i c u urechile trupeşti, c i şi c u cele sufleteşti, îndată s-a sculat de la înrădăcina şi va creşte copac înalt, cu puterea M e a şi va aduce multă roadă,
v a m ă şi, lăsând toate, a urmat p e Hristos; apoi D o m n u l a intrat î n casa lui, în trecând c u mulţimea şi cu dulceaţa toate celelalte roade. Iar din rădăcina
iar M a t e i I-a făcut ospăţ. Acolo s-au adunat la M a t e i vecinii lui, prietenii lui va curge izvor de apă curată şi, dacă mâncătorii de oameni se vor spăla,
lui şi mulţi cunoscuţi, v a m e ş i şi păcătoşi şi a u şezut î m p r e u n ă c u Hristos vor deveni albi; şi cei ce vor gusta din roadă lui vor lepăda năravurile cele
şi cu ucenicii L u i . Deci, s-a întâmplat să fie acolo farisei şi păcătoşi; aceştia, de fiară şi vor fi oameni blânzi şi b u n i " .
ş e z â n d î m p r e u n ă c u p ă c ă t o ş i i , au zis către u c e n i c i L u i : „ p e n t r u c e ,
Sfântul Matei, luând toiagul din m â n a Domnului, a coborât din munte,
î n v ă ţ ă t o r u l vostru m ă n â n c ă ş i b e a c u păcătoşii ş i cu v a m e ş i i ? " (Matei
mergând în cetate să facă ceea ce i s-a poruncit. Iar ighemonul acelei cetăţi,
9,11). Iar D o m n u l , a u z i n d cuvintele, lor a zis către dânşii: „ N u t r e b u i e
anume Havian avea o femeie şi un fiu, care erau chinuiţi de diavoli. Aceştia,
doctor c e l o r s ă n ă t o ş i , ci b o l n a v i l o r , c ă n - a m v e n i t să c h e m l a p o c ă i n ţ ă
întâmpinând în cale pe Apostol au strigat în urma lui cu glasuri sălbatice,
înfricoşându-1 şi zicând: „cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru
pierderea noastră?" Iar el, certând duhurile necurate le-a izgonit. Apoi, cei cc
s-au tămăduit s-au închinat Apostolului şi au mers după dânsul cu bucurie
 134

135

înştiinţându-se episcopul P l a t o n d e venirea lui, 1-a î n t â m p i n a t cu

clerul. Apoi, intrând în cetate şi apropiindu-se de biserică, a făcut precum Cruci peste cehii lui, i-a dăruit vederea Dar ighemonul, văzând cu ochii cei
îi era poruncit: a înfipt toiagul cel d a t lui d e la D o m n u l şi îndată înaintea trupeşti, însă n u şi cu cei sufleteşti - căci 1-a orbit răutatea lui - n-a crezut că
tuturor s-a făcut toiagul copac m a r e , dând ramuri c u o m u l ţ i m e de frunze ar fi puterea lui Dumnezeu, ci vrăjitorie. Apoi, luând pe Apostol de mână, îl
şi s-au arătat roade într-însul foarte frumoase, mari şi dulci şi izvor de apă ducea în curtea sa, ca şi cum ar fi vrut să-1 cinstească, iar în inima sa cugeta
a curs din rădăcina lui. cele viclene, vrând să ardă în foc p e Apostolul Domnului, ca p e un vrăjitor.
Apostolul, văzând tainele inimii lui şi înţelegând gândurile cele viclene,
Atunci s-au minunat toţi cei ce priveau la această minune, pentru că toată
cetatea se strânsese la o minune ca aceasta, mâncând poame dulci din acest 1-a mustrat, zicând: „Prigonitorule şi vicleanule, de ce nu săvârşeşti lucrul
p o m şi b â n d apă curată. Iar Sfântul Apostol Matei, stând la u n loc înalt pe care l-ai cugetat asupra mea? Fă ceea ce au pus diavolii în inima ta, căci,
propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în limba poporului ce se adunase acolo. precum vezi, sunt gata să rabd toate pentru D u m n e z e u l m e u " . Atunci,
Deci, îndată, toţi au crezut în Domnul, iar Apostolul i-a botezat în acel izvor ighemonul a poruncit ostaşilor să-1 ia p e Sfântul Matei şi, punându-1 p e
făcător d e minuni. Mai întâi a botezat p e femeia ighemonului, p e care o pământ, să-1 întindă cu faţa în sus şi să-i pironească mâinile şi picioarele de
izbăvise de duhul cel viclean, împreună c u fiul său; p e urmă, p e tot poporul pământ. Făcându-se aceasta, după porunca chinuitorului, slugile au adunat
care a crezut în Hristos. Iar toţi mâncătorii de oameni, care se botezau, după mulţime de viţe şi vreascuri; apoi au adus smoală şi pucioasă şi toate acestea
cuvântul Domnului ieşeau din apă luminaţi la faţă, apoi câştigau albire şi punându-le deasupra Sfântului Matei, le-au aprins. Aprinzându-se focul
frumuseţe n u numai trupească, ci şi sufletească, lepădând negreala de arap şi cu văpaie m a r e , toţi credeau că Apostolul lui Hristos va fi ars. Dar, o, minune!
îmbrăcându-se întru Hristos, omul cel nou. îndată s-a prefăcut focul acela în răcoreală şi văpaia în rouă, iar Sfântul
î n ş t i i n ţ â n d u - s e d e a c e a s t a i g h e m o n u l , m a i î n t â i s-a b u c u r a t de Matei a r ă m a s viu, slăvind pe Dumnezeu.
tămăduirea soţiei şi a fiului său. D u p ă aceea, îndemnându-1 diavolul, s-a V ă z â n d aceasta, tot poporul s-a înspăimântat de o asemenea minune şi
mâniat asupra Apostolului, p e n t r u că tot poporul, părăsind zeii, alerga la a lăudat p e D u m n e z e u l Apostolului. Iar judecătorul s-a mâniat mai mult,
dânsul - de aceea şi a cugetat să-1 omoare. Dar, în acea noapte Mântuitorul în loc să cunoască puterea lui Dumnezeu, care a păzit viu şi nevătămat de
S-a arătat Apostolului, poruncindu-i a îndrăzni către El şi făgăduindu-i foc p e propovăduitorul lui Hristos şi grăia asupra dreptului fărădelegi,
că va fi î m p r e u n ă c u dânsul în mâhnirea care-i v a veni. Deci, făcându-se numindu-1 vrăjitor şi zicând că vrăjile au stins focul şi l-au păzit viu. După
ziuă, p e c â n d Apostolul cânta în biserică laude lui D u m n e z e u î m p r e u n ă aceea, a poruncit să adune lemne mai multe, viţe şi vreascuri şi, punându-le
c u cei credincioşi, ighemonul a trimis patru ostaşi să-1 prindă, însă aceia, deasupra lui, să le aprindă, iar deasupra să toarne smoală. Apoi a adus şi pe
când a u ajuns la biserica D o m n u l u i , îndată i-a cuprins u n întuneric, încât zeii săi cei d e aur, în n u m ă r de doisprezece şi, punându-i în jurul focului, îi
abia a u p u t u t să s e întoarcă înapoi. chema în ajutor pentru ca Sfântul Matei, cu puterea lor să n u se poată izbăvi
Atunci, fiind întrebaţi de ce n-au adus p e Matei, au răspuns: „ A m auzit de văpaie şi s ă ardă în foc.
glasul lui v o r b i n d , dar n - a m p u t u t să-1 p r i n d e m " . Deci, m â n i i n d u - s e Sfântul A p o s t o l , fiind în văpaie s-a rugat către D o m n u l Puterilor ca să
ighemonul, a trimis ostaşi mai mulţi c u arme, poruncindu-le să aducă p e arate p u t e r e a Sa nebiruită, să vădească neputinţa zeilor păgâneşti şi să
Apostol cu sila, şi de se va împotrivi cineva, nelăsând să-1 ia p e acela, să-1 ruşineze p e cei ce nădăjduiesc spre dânşii. Şi îndată s-a pornit văpaia
taie c u sabia. Dar şi această socoteală a rămas fără izbândă. Căci, p e când se focului înfricoşat asupra idolilor de aur şi s-au topit ca ceara, ba încă au
apropiau d e biserică, a strălucit o lumină cerească asupra Apostolului, spre ars şi m u l ţ i din cei necredincioşi, care stăteau împrejur. Iar din topirea
care ostaşii neputând a căuta, s-au umplut de frică şi, aruncând armele, au idolilor a ieşit un şarpe ca de foc, care mergea d u p ă ighemon, vrând să-1
fugit; apoi, întorcându-se, au spus ighemonului cele ce s-au făcut. v a t ă m e , î n c â t nu-i era lui c u putinţă a fugi şi a scăpa de frica aceluia, până
Auzind ighemonul, s-a mâniat foarte tare şi s-a dus cu toată mulţimea ce a făcut smerită rugăminte către Apostol, ca să-1 izbăvească din acea
slugilor sale, vrând ca singur să prindă p e Apostol. însă, când s-a apropiat de nevoie. Sfântul Apostol Matei a certat focul şi îndată s-a stins văpaia şi a
dânsul, îndată a orbit şi căuta u n sprijinitor. Apoi a început a ruga p e Apostol pierit a s e m ă n a r e a şarpelui cea de foc. D e acum, i g h e m o n u l voia să scoată
să-i ierte păcatul şi să-i lumineze ochii, iar Apostolul, făcând semnul Sfintei din i o c p e Sfântul, însă el, făcând rugăciunea cea m a i de p e u r m ă , şi-a dat
sfântul s ă u suflet în mâinile lui D u m n e z e u .
136

Atunci judecătorul a poruncit să se aducă un pat de aur şi să s e p u n ă

p e dânsul cinstitul trup al Apostolului, care fusese scos din foc nevătămat. TÂLCUIREA
Apoi, învelindu-1 c u veşminte d e m a r e preţ, 1-a luat p e umeri î m p r e u n ă
c u boierii săi şi 1-a dus în curţile sale. Dar el n u avea credinţă desăvârşită.
De aceea, a poruncit să facă un sicriu din fier şi p u n â n d într-însul trupul
S F I N T E I
Sfântului Apostol Matei, să-1 închidă pretutindeni c u p l u m b şi să-1 arunce
în mare, zicând către boierii săi: „Dacă Cel C e 1-a păzit p e Matei întreg în EVANGHELII
foc, îl v a păzi p e el şi de înec, apoi cu adevărat Acela este D u m n e z e u şi
Aceluia ne v o m închina, lăsând p e toţi zeii noştri, Care n-au putut să se
izbăvească de arderea focului".
DE LA MATEI
Fiind aruncat în mare sicriul cel de fier cu cinstitele moaşte, noaptea s-a
arătat Sfântul Matei episcopului Plafon, zicându-i: „Duminică să m e r g i la
malul mării, care este spre partea răsăritului de la curţile domneşti şi să iei SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
de acolo moaştele mele, care vor fi scoase la uscat". Sculându-se episcopul,
a mers la mare c u o mulţime de popor, la locul arătat şi au aflat racla cea de
fier cu moaştele Sfântului Apostol Matei, precum i-a vestit lui în vedenie. ÎNAINTECUVÂNTARE
înştiinţându-se despre aceasta, ighemonul şi boierii săi au crezut c u
adevărat în D o m n u l nostru Iisus Hristos, mărturisindu-L c u glas m a r e a fi
Acei dumnezeieşti bărbaţi care au fost mai înainte d e Lege, n u prin
U n u l adevăratul D u m n e z e u , Care a păzit p e sluga Sa, Matei. Apoi ighe­
m o n u l , căzând înaintea raclei Sfântului Apostol, îşi cerea iertare de la el Scripturi şi cărţi erau învăţaţi ci, a v â n d m i n t e a c u r a t ă , d e strălucirea
pentru greşeala sa şi c u osârdie dorea să se boteze. Episcopul Platon, Preasfântului D u h erau luminaţi şi aşa cunoşteau căile lui D u m n e z e u , El
v ă z â n d credinţa v o i e v o d u l u i şi r u g ă m i n t e a lui c e a c u d i n a d i n s u l şi însuşi vorbindu-le gură către gură. întru acest c h i p a u fost N o e , Avraam,
învăţându-1 mult, i-a poruncit să intre în apa Botezului. Iar atunci c â n d Iov, Moise.
episcopul a pus m â n a p e capul lui, voind să-i dea n u m e , îndată a venit Dar, d u p ă c e a u slăbit oamenii şi s-au făcut nevrednici de a fi luminaţi
glas de sus, zicând aşa: „nu Flavian să-1 numeşti, ci M a t e i " . şi învăţaţi d e către Sfântul D u h , a d a t iubitorul de oameni D u m n e z e u
Astfel, luând voievodul din botez numele Apostolului, s-a sârguit a fi Scripturile, ca m ă c a r prin acestea să-şi a d u c ă aminte oamenii d e voia cea
următor al faptelor lui apostoleşti. Căci, degrabă, încredinţând altuia domnia dumnezeiască. întru acest c h i p şi Hristos c u Apostolii faţă către faţă a
sa, s-a lepădat de lumea aceasta deşartă şi se sârguia întru rugăciuni în vorbit şi darul Sfântul D u h 1-a trimis Apostolilor ca să le fie învăţător
biserica lui D u m n e z e u . Apoi a fost învrednicit rânduielii preoţeşti de către [povăţuitor]. Dar, d e vreme ce d u p ă aceea era [primejdie] să răsară eresuri
Sfântul Platon, episcopul. Iar, după trei ani, murind episcopul, Sfântul Matei şi năravurile noastre [buna rânduiala] să se strice, a binevoit [ D o m n u l ] să
s-a arătat î n vedenie preotului Matei, celui ce-şi lăsase domnia şi 1-a sfătuit se scrie Evangheliile, c a dintru acestea învăţându-ne adevărul, s ă n u fim
să primească scaunul episcopal, după fericitul Platon. a m ă g i ţ i d e m i n c i u n a ereziilor, n i c i s ă s e s t r i c e c u t o t u l n ă r a v u r i l e
L u â n d episcopia Matei cel n o u , bine s-a ostenit în bunavestire a lui [obiceiurile] noastre.
Hristos şi p e mulţi întorcându-i de la închinarea la idoli, i-a adus către Şi poate d e aceea ne-au fost date patru Evanghelii, pentru ca dintru
D u m n e z e u . Apoi, vieţuind ani îndelungaţi cu plăcere de D u m n e z e u , s-a ele, cele p a t r u soborniceşti fapte b u n e [virtuţi] să l e învăţăm: bărbăţia,
mutat către El, stând înaintea scaunului Lui împreună c u Sfântul Apostol
înţelegerea, dreptatea şi întreaga înţelepciune.
şi Evanghelist Matei şi se roagă pentru noi, ca să fim moştenitori împărăţiei
Bărbăţia, adică cea despre care zice D o m n u l : „ N u v ă t e m e ţ i d e c e i ce
în vecii cei nesfârşiţi. Amin.
o m o a r ă t r u p u l , iar s u f l e t u l n u p o t să-1 o m o a r e " (Matei 10,28).
 138
139

înţelegerea, când sfătuieşte: „Fiţi, dar, înţelepţi ca ş e r p i i " (Matei 10,16).

Iar „ E v a n g h e l i e " , adică „ B u n a v e s t i r e " se n u m e ş t e , p e n t r u că n e
Dreptatea, c â n d ne învaţă: „ P r e c u m voiţi s ă v ă f a c ă v o u ă o a m e n i i ,
faceţi ş i v o i a s e m e n e a " (Luca 6, 31). vesteşte lucruri b u n e şi pline de bucurie: iertarea păcatelor, îndreptare,
suire la Ceruri şi punere de fiu al lui D u m n e z e u [înfiere d u m n e z e i a s c ă ] .
Iar întreaga înţelepciune, c â n d hotărăşte: „ O r i c i n e s e uită la f e m e i e ,
N e vesteşte încă şi lesnirea [uşurinţa] dobândirii lor. A u doară noi ne-am
p o f t i n d - o , a ş i săvârşit adulter c u ea î n i n i m a l u i " (Matei
1
5,28).
ostenit pentru câştigarea acestor bunătăţi? Sau dintru ale noastre isprăvi [fapte]
î n c ă şi în alt chip sunt p a t r u Evanghelii: p e n t r u că patru s u n t stâlpii
pe acestea le-am dobândit? [Nu], ci cu darul şi cu iubirea de oameni a lui
acestei lumi, iar l u m e a având p a t r u părţi - Răsărit, A p u s , M i a z ă n o a p t e şi
Dumnezeu ne-am învrednicit de atât de mari bunătăţi.
Miazăzi - se c u v e n e a şi stâlpii s ă fie patru.
Iar Evangheliştii sunt patru, din care doi - M a t e i şi Ioan - au fost din
Şi încă, patru Evanghelii s u n t p e n t r u că p e acestea patru le cuprind:
ceata celor doisprezece, iar ceilalţi doi - M a r c u şi Luca - , din cei şaptezeci.
dogme, p o r u n c i , îngroziri şi făgăduinţe. Iar celor ce a u crezut d o g m e l o r şi
[Dintre aceştia doi de la urmă] M a r c u a fost următor şi ucenic al Sfântului
poruncile a u păzit, bunătăţile cele ce vor să fie li s e făgăduiesc. I a r p e cei
Petru, iar Luca, al lui Pavel.
ce n u a u crezut d o g m e l o r şi poruncile n u le-au păzit, c u muncile [caznele]
ce vor să fie îi îngrozesc. M a t e i este cel dintâi care a scris Evanghelia sa [şi a scris-o] în limba
evreiască - pentru cei dintre evrei care au crezut [în Hristos] - , d u p ă opt
ani de la înălţarea Lui; iar Ioan a tălmăcit această Evanghelie în greceşte,
Versetul din ediţia de la 1805 este: „Cel ce a căutat la muiere spre a o p o f t i pe ea,
1

iată, a preacurvit cu dânsa întru inima s a " . în vechime, cuvântul muiere desemna ceea p r e c u m se spune.
ce înţelegem azi prin/emeie. Din păcate, cel dintâi cuvânt este folosit astăzi cu prisosinţă M a r c u a scris [Evanghelia sa] d u p ă zece ani de la înălţarea D o m n u l u i ,
în mod peiorativ sau depreciativ, p e lângă înţelesul firesc de nevastă, soţie, avându-1 şi pe fiind î n v ă ţ a t [întru toate] de Petru. Iar L u c a a scris E v a n g h e l i a d u p ă
cel de femeie cu apucături urâte, caţă, mahalagioaică. Etimologic, cuvântul muiere provine cincisprezece ani.
din latinescul mulier/mulieris. Astăzi, pentru a desemna o persoană de gen feminin este
Evanghelia Sfântului Ioan, cel prea Bogoslov [Teolog] a fost scrisă după
folosit îndeobşte cuvântul/emeie. în limba română, muiere a dat şi cuvântul înmuiere, care
arată şi însuşirea de moale, slab, fără de tărie. în cuprinsul Tâlcuirii am preschimbat peste treizeci şi doi de ani. Se spune că d u p ă moartea celor trei Evanghelişti,
tot muiere cu femeie, socotind că nu se cuvine a nedreptăţi firea femeiască, prin care toţi Sfântul Ioan a cerut să i se aducă cele trei Evanghelii ale lor, ca să le vadă
am intrat în această lume văzută. p e ele şi să j u d e c e [socotească] dacă s-au scris adevărat. Şi văzându-le p e
în urmă cu mai mulţi ani, pe când trăia Părintele Sofronie Saharov, o credincioasă 1-a acestea le-a lăudat foarte pentru adevărul lor şi, primindu-le şi pe ele, a
întrebat: „De ce în convorbiri, în scrieri şi chiar în slujbele Bisericii sunt mai adesea pomeniţi scris şi el o Evanghelie, întru care a arătat p e larg ceea ce fusese scris în
Sfinţii? Este oare cu neputinţă ca femeile să ajungă la sfinţenia bărbaţilor Sfinţi, şi din scurt de ceilalţi E v a n g h e l i ş t i . D i n această p r i c i n ă a şi î n c e p u t de la
pricina aceasta se vorbeşte mai mult despre Sfinţi bărbaţi, decât despre Sfinte femei?" Bogoslovie [Teologie]. Şi, fiindcă ceilalţi n-au p o m e n i t de Fiinţa cea mai
Dintru adâncul său de rugăciune, Cuviosul Sofronie i-a răspuns acestei femei: „Noi, bărbaţii,
înainte de veci a lui Dumnezeu-Cuvântul, el a bogoslovit [teologhisit]
scriem şi vorbim multe, dar în realitate mai degrabă femeile sunt acelea care îi întrec cu
mult pe bărbaţi. Cine poate să ajungă la sfinţenia Maicii Domnului? Gândeşte-te! De la
pentru aceasta, ca să n u fie socotit Cuvântul lui D u m n e z e u a fi o m de
începutul, până la sfârşitul vieţii ei! Sunt momente când nu suntem vrednici nici măcar să rând, adică fără de D u m n e z e u [fără de firea dumnezeiască].
îi rostim numele. O, Maica Domnului, Preasfânta noastră! De Dumnezeu Născătoarea! Şi Căci, [cu adevărat], Matei numai despre fiinţa cea d u p ă trup a lui
ce va putea spune cineva despre Măria Magdalena? Ai văzut cât de mult L-a iubit pe
Hristos vorbeşte, de v r e m e ce scria către evrei, pentru care era de ajuns să
Hristos, încât a devenit întocmai ca şi Apostolii. Era gingaşă şi puternică, într-atât, încât ce
li se s p u n ă şi să înveţe că Hristos este din Avraam şi din David. Şi aceasta,
bărbat ar putea să o întreacă? în greutăţi mari şi în vremuri grele, cu prigoane şi toate
ameninţările... Sau, spune-mi, ce bărbat a ajuns şi a împlinit ne voinţa Măriei Egipteanca? din pricină că acela dintre evrei care a crezut în Hristos se m â n g â i e şi se
Foarte mare pocăinţă, mare pocăinţă..." (cf. Dumitra V. Daviti, Amintiri despre Stareţul odihneşte c â n d află că Iisus se trage din David.
Sofronie de la Essex, Mănăstirea Piatra-Scrisă, 2002, pp. 79-80). Neîndoielnic este că răspunsul Dar, poate îmi vei zice: oare n u era de ajuns un Evanghelist? Ascultă,
Cuviosului se adresa personal acelei femei care a întrebat şi avea şi menirea să îi fie spre
dar: c u adevărat era de ajuns unul, dar ca să se arate mai mult adevărul,
mângâiere şi îmbărbătare, dar putem, pricepe foarte uşor că învăţătura dumnezeiescului
pentru aceasta s-a lăsat a se scrie patru [Evanghelii]. Iar c â n d vei afla că
Părinte Sofronie este şi cea Bisericii Ortodoxe. Şi, cu adevărat, una este fapta bună a
bărbatului şi a femeii. aceştia p a t r u n u au stat împreună, nici n u s-au sfătuit u n u l c u altul, ci
fiecare în alt loc a trăit, dar au scris ca dintr-o gură, n u te vei minuna, oare,
 140

141

d e adevărul Evangheliei şi n u v e i zice c ă d e Sfântul D u h s-au g r ă i t [au

fost insuflate]?

Şi s ă n u spui c ă n u se unesc [potrivesc] întru toate. C ă n u se v e d e c e v a

CAPITOLUL 1
întru care n u s e potrivesc. O a r e a zis u n u l c ă S-a născut Hristos, i a r altul
Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea,
c ă n u [S-a născut]? Sau, unul dintre Evanghelişti a spus c ă Hristos a înviat,
iar altul că n u a înviat? S ă n u fie! Pentru c ă întru cele d e temelie, c u totul numele şi naşterea 1

s e potrivesc. Iar dacă întru cele temeinice n u s-au deosebit, să n u t e miri

că î n c e l e m ă r u n t e p a r c ă se deosebesc - , fiindcă prin aceasta m a i p u t e r n i c 1,1": Cartea n e a m u l u i 2

grăiesc adevărul, c ă n u întru toate s-au unit [se potrivesc], fiindcă s-ar fi (1,1") ROMANI 9, 5

crezut c ă Evangheliştii a u scris stând î m p r e u n ă şi sfătuindu-se u n u l c u Pentru c e n-a zis „ v i d e n i a " sau „ c u v â n t u l " , p r e c u m Proorocii? Căci
altul. D a r aşa, întrucât ceea ce a lăsat de-o parte unul, găsim scris l a altul, aceia aşa începeau: „Videnia pe care a văzut-o Isaia" şi „Cuvântul care s-a
p a r e î n t r u c â t v a c ă se deosebesc. făcut către Isaia" (Isaia 1,1; 2,1). Cauţi a te învăţa p e n t r u c e [din c e pricină
Iar a c u m , să î n c e p e m alcătuirea făceau aceasta]? Pentru că Proorocii vesteau pentru cei împietriţi c u inima
şi nesupuşi, d e aceea ziceau că este videnie d u m n e z e i a s c ă şi cuvânt d e la
D u m n e z e u , c a să înfricoşeze norodul şi să n u fie d e f ă i m a t e cele zise. D a r
Matei a grăit către o a m e n i credincioşi, c u b u n ă cunoştinţă şi supuşi, şi d e
aceea n-a început p r e c u m Proorocii.
Sau, p o t spune şi altceva: Proorocii gânditor [cu gândul] v e d e a u cele
p e care le grăiau ca închipuiri arătate prin Sfântul D u h şi de aceea le şi
n u m e a u videnii [vederi dumnezeieşti]. D a r Matei n u c u gândul L-a văzut
p e Hristos şi n u în închipuire L-a văzut p e El, ci î n chip simţit L-a cunoscut,
auzindu-L şi v ă z â n d u - L p e El î n trup. Pentru aceasta, n - a zis „videnia
[vederea dumnezeiască] p e care a m v ă z u t - o " - adică „închipuirea" - , ci [a
scris] „Cartea n e a m u l u i " .

1, l : Lui Iisus
h

N u m e l e acesta, „ I i s u s " n u este elinesc, ci evreiesc şi se tălmăceşte

„Mântuitor". Pentru că evreieşte „ I a o " înseamnă mântuire.

1,1'; Hristos
„Hristoşi" - adică „ u n ş i " - se n u m e a u împăraţii şi preoţii, pentru că
erau unşi c u untdelemn sfinţit, care curgea din cornul care Ii se p u n e a p e
cap [asupra capului].

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru neamul lui Hristos".
2
[1805] Aici, în loc de „Cartea neamului" lui Iisus Hristos, Sfântul Ioan Gură de
Aur a tradus „Cartea naşterii". Iar „carte" numeşte Evanghelistul toată Evanghelia pe
care a scris-o el, dar s-ar fi iscat nedumerire, căci această carte nu cuprinde numai naşterea
lui Iisus, ci toată rânduiala cea după trup şi petrecerea Lui. Cum, dar, se numeşte atunci
„Cartea naşterii"? Şi, pentru a dezlega nedumerirea, zice Zigaben: „Fiindcă început a
toată rânduiala şi al petrecerii Lui, şi începătură şi rădăcină a mântuirii noastre a fost
naşterea, pentru aceasta de la partea cea mai temeinică a fost numită".
 142 Capitolul 1
SFÂNTUL T E O F I L A C T A R H I E P I S C O P U L BUT CA RTFT
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 1 143

Deci, D o m n u l se numeşte Hristos, adică „ U n s " şi ca u n î m p ă r a t -

1,2 :
h
Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut p e Iuda şi p e fraţii lui;
pentru că a împărăţit peste p ă c a t - şi ca u n P r e o t - p e n t r u că S-a a d u s p e
{1,2") Facere 25,26; 29,35 / Luca 3,33
Sine jertfă pentru noi (Efeseni 5,2).
Vezi că pentru aceasta a pomenit pe Iuda şi p e fraţii lui, p e n t r u că
S-a uns încă El şi d u p ă adevăr c u u n t d e l e m n u l cel adevărat, adică c u
dintru ei au fost cele douăsprezece seminţii.
Sfântul Duh, pentru că cine altul avea pe Duhul, p r e c u m D o m n u l [Hristos] ?
Că întru Sfinţi darul Sfântului D u h lucra, iar întru Hristos n u darul Duhului 1, 3": Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar;
(1,3") Facere 38,1-30; 46,12 / 1 Paralipomena 2,4 / Luca 3, 33
lucra minunile, ci Hristos î m p r e u n ă c u D u h u l , C a r e este deofiinţă c u El.
Iuda avea ca n o r ă p e Tamar prin u n u l dintre feciorii lui, a n u m e Ir, iar
1, l : Fiul lui D a v i d
d

m u r i n d acesta fără să aibă feciori [prunci], i-a dat-o lui O n a n , alt fecior al
' (1, V) Psalm 131,11 / 2 Paralipomena 17,11 / Luca 3,31
lui. Dar, secerându-se acesta din viaţă pentru răutatea lui, Iuda n u i-a mai
A zis „lui I i s u s " şi, ca să n u crezi că d e s p r e u n alt Isus vorbeşte, a
adăugat „fiul lui D a v i d " . dat ei alt soţ. Iar ea, dorind să facă copii din sămânţa lui Avraam, a lepădat
P e n t r u că a fost şi un alt I s u s vestit, care a fost v o i e v o d [cârmuitor] vălul v ă d u v i e i şi p u n â n d u - ş i v e ş m â n t de femeie nărăvită [curvă] s-a
d u p ă M o i s e şi care „al lui N a v i " s e n u m e a şi n u al lui D a v i d (Iosua 1,1), împreunat cu socrul ei şi s-au zămislit din ea doi gemeni.
pentru că acesta mai înainte de David a fost c u m u l t e n e a m u r i , nefiind el Şi c â n d au fost să se nască, a scos feciorul cel dintâi m â n a din pântece,
din seminţia lui Iuda din care se trăgea David, ci d i n alta. ca şi c u m a r fi vrut să se nască primul, iar m o a ş a a însemnat degrabă c u
1,1": Fiul lui Avraam. u n fir de aţă roşie m â n a copilului, ca să cunoască p e cel întâi născut. D a r
(1, V) Luca 3,34 acesta şi-a tras m â n a înlăuntrul pântecelui şi s-a născut celălalt copil mai
P e n t r u care pricină a [fost] p u s m a i întâi D a v i d , chiar înaintea lui întâi şi abia d u p ă aceea cel ce scosese primul mâna.
Avraam? Pentru că la evrei m a i slăvit a fost D a v i d şi p e n t r u că v r e m e a în Deci, cel ce s-a născut mai întâi a fost n u m i t Fares, care î n s e a m n ă
care a trăit el a fost mai aproape de ei decât v r e m e a vieţuirii lui Avraam, „tăiere" - fiindcă a tăiat rânduiala cea firească - , iar cel ce a tras mâna,
iar D a v i d pentru împărăţie se făcuse m a i vestit. C ă între împăraţi, acesta a Zara (Facere 38,1-30).
fost cel dintâi care a bineplăcut lui D u m n e z e u şi făgăduinţă a primit de la Şi însemnează istoria această taină, că p r e c u m Zara a arătat întâi mâna,
D u m n e z e u că din seminţia lui Se v a ridica Hristos (Psalm 131,11). Drept şi a tras-o apoi, aşa şi vieţuirea cea după Hristos s-a arătat întru Sfinţii cei
aceea, toţi îl n u m e a u p e Hristos „fiu al lui D a v i d " . C ă p r e c u m acela i-a
mai dinainte de L e g e şi de tăierea împrejur. Pentru că toţi aceştia [sunt
u r m a t lui Saul, cel lepădat de la D u m n e z e u şi urât, aşa şi Hristos, d u p ă c e
Sfinţi] n u din rânduielile şi prodrociile Legii, ci pentru că au vieţuit viaţă
s-a lipsit A d a m de împărăţia şi d o m n i a p e care o a v e a asupra tuturor - şi
evanghelicească. Şi socoteşte p e Avraam, care şi-a lăsat părinţii şi casa
a fiarelor şi a demonilor - a venit de S-a întrupat şi a împărăţit p e s t e noi.
1, 2": Avraam a născut p e Isaac; pentru D u m n e z e u şi s-a lepădat şi de fire, socoteşte [apoi] p e Iov şi p e
r
(1,2') Facere 21,2-3; 26,18 /Luca 3,34 Melchisedec. Iar d u p ă ce a venit [s-a dat] Legea, s-a tras înapoi una ca
D e la Avraam începe povestirea neamului, pentru că acesta a fost părinte aceasta vieţuire. Şi p r e c u m acolo, d u p ă ce s-a născut Fares, mai p e u r m ă a
al evreilor (Facere 15, 13, 16) şi pentru c ă el este cel dintâi care a primit ieşit iarăşi Zara, aşa, după ce s-a dat Legea, mai p e urmă a strălucit vieţuirea
făgăduinţele, că întru seminţia lui se v o r blagoslovi [binecuvânta] toate evanghelicească, î n s e m n â n d u - s e aceasta cu aţă roşie - care este sângele
neamurile (Facere 22,18). Deci, c u cuviinţă de la acesta se n u m ă r ă n e a m u l lui Hristos, C ă pentru aceasta a şi p o m e n i t Evanghelistul de aceşti doi
lui Hristos, că Hristos este din s ă m â n ţ a lui Avraam, întru care n e - a m prunci, pentru că naşterea lor arată oarecare lucruri tainice.
binecuvântat toţi cei din neamuri (Facere 17,5), care mai înainte eram sub
Dar, şi pentru altă pricină pomeneşte de Tamar - deşi n u pare a fi lăudată,
blestem. „ A v r a a m " se tâlcuieşte „părinte al n e a m u r i l o r " , iar „ I s a a c " -
„bucurie", „râs". fiindcă s-a împreunat cu socrul ei: ca să arate că Hristos toate pentru noi
Şi n u p o m e n e ş t e Evanghelistul de fiii lui Avraam cei din ţiitoare [ca primindu-le, a primit a avea ca strămoşi şi p e unii ca aceştia, ca şi prin aceasta
Agar, slujnica Sarrei] - adică d e Ismail (Facere 16,15) şi d e ceilalţi - , p e n t r u - adică prin naşterea dintru ei - mai vârtos să-i sfinţească, pentru că n u a
c ă iudeii n u din aceştia se trăgeau, ci din Isaac (Facere 24, 6-8). venit să c h e m e „pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi" (Marcu 2,17).
 li 4
CapitoluM
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 1 145
1,3 -5": F a r e s a n ă s c u t p e E s r o m ; E s r o m a n ă s c u t p e A r a m ; (4) A r a m
b

a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut 1 , 2 2 - 1 6 : D u p ă strămutarea î n B a b i l o n , I e h o n i a a n ă s c u t p e S a l a t i e l ;

4

p e S a l m o n ; (5) S a l m o n a n ă s c u t p e B o o z d i n R a h a v Salatiel a n ă s c u t pe Z o r o b a b e l ; (13) Z o r o b a b e l a n ă s c u t p e A b i u d ; A b i u d

(1,3'J Facere 46,12 / Rut 4,18-19 / 1 Paralipomena 2 , 5 , 9 / Luca 3,33 (î, 4) Luca 2,32-33 a n ă s c u t p e E l i a c h i m ; E l i a c h i m a născut p e Azor; (14) A z o r a n ă s c u t pe
fi, 5"' Iosua 6,23,25 / Rut 2,3; 4,21 / 1 Paralipomena 2,11 / Luca 3,32 S a d o c ; S a d o c a născut p e A c h i m ; A c h i m a n ă s c u t p e E l i u d ; (25) E l i u d a
Unii socotesc că Rahav aceasta era Rahav curva, care a primit iscoadele lui n ă s c u t p e Eleazar; Eleazar a născut pe M a t a n ; M a t a n a n ă s c u t pe I a c o v ;
Isus Na vi (Iosua 2,1) şi le-a izbăvit p e ele şi s-a izbăvit şi ea (Iosua 6,17,23,25). (16) I a c o v a n ă s c u t p e Iosif, l o g o d n i c u l M ă r i e i , din care s-a născut I i s u s ,
5

Şi a p o m e n i t d e s p r e aceasta ca să arate că aşa c u m aceasta era curvă, care se c h e a m ă Hristos. ,

a ş a era şi adunarea neamurilor, că au curvit întru izvodirile [minţii] lor. (1,12) 4 Regi 24,6 /1 Paralipomena 3,17 / 2 Paralipomena 36,8 /1 Ezdra 3,2; 5,2 / Luca 3,27
î n s ă , p r i m i n d „ i s c o a d e l e " lui Iisus, adică p e Apostoli şi crezând cuvintelor
Din care pricină spune [este trecut aici] n u m e l e lui Iosif, iar n u al
lor, s-au m â n t u i t toţi cei din neamuri.
Născătoarei d e D u m n e z e u ? Căci ce împărtăşire are Iosif cu naşterea cea
1,5 :
h
B o o z a n ă s c u t p e I o b e d , din R u t fără d e sămânţă? A u doară, cu adevărat tată al lui Hristos a fost Iosif, ca
(1,5 ) Rut 4,17,21 / 1 Paralipomena 2,12 / Luca 3,32
b de la Iosif să se numere n e a m u l Lui?
R u t aceasta era d e alt n e a m , dar s-a însoţit c u Booz. Ascultă, dar: cu adevărat, nici o împărtăşire nu are Iosif cu naşterea
A ş a şi Biserica cea din păgâni, d e alt neam fiind şi afară d e aşezământ, lui Hristos şi s-ar fi cuvenit ca neamul Născătoarei d e D u m n e z e u să-1
a uitat n o r o d u l [a părăsit n e a m u l ] său şi închinarea la idoli şi p e tatăl ei, spună, dar, de vreme ce era lege să nu se pomenească în numărul neamului
diavolul şi s-a luat spre n u n t ă c u Fiul lui D u m n e z e u .
femeile, de aceea n u a spus [nu a fost pomenit] n e a m u l Fecioarei. Dar,
2 , 5 - 6 : I o b e d a n ă s c u t p e l e s e i ; (6) l e s e i a n ă s c u t p e D a v i d r e g e l e ;
c 3 p o m e n i n d n e a m u l lui Iosif, şi neamul ei a fost pomenit, pentru că tot aşa
D a v i d a născut pe Solomon din femeia lui Urie era lege să n u se ia femeie din altă seminţie, nici din altă familie - adică
(1,5') Rut 4,21 / 1 Paralipomena 2,12 / Luca 3,32 (1, 6) Facere 17,6,16 / din altă rudenie - , ci din aceeaşi seminţie şi rudenie (Numeri 36, 6). Deci,
1 Regi 17,12 / 2 Regi 12,24 / 1 Paralipomena 2,15 / Luca 3,31 de v r e m e ce era o astfel de lege, arătat este că n u m ă r â n d u - s e n e a m u l lui
Iarăşi, pomeneşte d e femeia lui Urie (2 Regi 12,14), ca să se arate că n u se Iosif, se a d u c e împreună şi numărul neamului Născătoarei de D u m n e z e u ,
cuvine a n e ruşina d e strămoşi, ci că mai vârtos, prin sârguinţa faptelor bune căci c u adevărat din aceeaşi seminţie era Născătoarea de D u m n e z e u şi
ale urmaşilor s e fac slăviţi şi aceia şi c u m că toţi sunt primiţi la Dumnezeu -
dintru acelaşi neam. Căci, dacă n-ar fi fost aşa, c u m s-ar fi logodit cu el?
chiar d e se vor naşte din curvă - , n u m a i d e vor avea faptă bună.
Pentru aceasta, Evanghelistul a păzit şi legea care poruncea a n u socoti
1, 7-11: S o l o m o n a n ă s c u t p e R o b o a m ; R o b o a m a n ă s c u t p e A b i a ; femeile în n u m ă r u l n e a m u l u i , dar şi n e a m u l Născătoarei d e D u m n e z e u
A b i a a n ă s c u t p e A s a ; (8) A s a a n ă s c u t p e I o s a f a t ; I o s a f a t a n ă s c u t p e
1-a pomenit, n u m i n d n e a m u l lui Iosif. Iar „ b ă r b a t al M ă r i e i " 1-a n u m i t p e
I o r a m ; I o r a m a n ă s c u t p e O z i a ; (9) O z i a a n ă s c u t p e I o a t a m ; I o a t a m a
Iosif d u p ă obiceiul d e obşte, pentru că n u m i m bărbat al unei femei pe
n ă s c u t p e A h a z ; A h a z a n ă s c u t p e I e z e c h i a ; (10) I e z e c h i a a n ă s c u t p e
logodnicul ei, chiar dacă nunta n u s-a făcut încă.
M â n a s e ; M â n a s e a n ă s c u t p e A m o n ; A m o n a n ă s c u t p e I o s i a ; (11) I o s i a a
n ă s c u t p e I e h o n i a ş i p e fraţii l u i , l a strămutarea î n B a b i l o n 2, 27; A ş a d a r , toate n e a m u r i l e d e la Avraam p â n ă la D a v i d s u n t
(1,7) 3 Regi 11,43; 14,31; 15,8 /1 Paralipomena 3,10 fi,9) 4 Regi 15,7,38; 16,20 (1,10) 4 Regi 20,20 / p a i s p r e z e c e ; şi de la D a v i d p â n ă la strămutarea în B a b i l o n s u n t
1 Paralipomena 3,13(1,11)4 Regi 23,34; 24,6; 24,15 /1 Paralipomena 3,16 / 2 Paralipomena 36,8
Strămutarea în Babilon este robia p e care m a i p e u r m ă a u pătimit-o
evreii în Babilon, fiind d u ş i acolo toţi dimpreună.
4
[1805] Sfântul Epifanie scrie că au fost doi Iehonia, unul după altul - adică şi tatăl
şi fiul său - care aveau acelaşi nume şi pe amândoi i-a numit Sfântul Evanghelist, în al
Pentru c ă şi altădată au fost î n război c u babilonienii, însă m a i c u
treilea şir din numărul neamurilor. Dar unii dintre copişti, din neştiinţă, socotind că este
m ă s u r ă i-au .muncit [căznit] p e ei, dar m a i apoi c u totul i-au strămutat p e
e i d i n patria lor. vorba de o repetare din greşeală, au scos pe un Iehonia şi aşa a rămas al treilea şir de 14
neamuri numai cu 13 feţe [nume]. Sfântul Teofilact a îndreptat aici această lipsă şi, ca să
se plinească numărul de 14, trece strămutarea în Babilon în loc de faţă [nume].
3
în ediţia de la 1805, în loc de „regele", se găseşte „împăratul".
5
In versetul de la 1805, în loc de „logodnicul", se găseşte „bărbatul".
 Î*Ş Capitolul!
S Â N T U L TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 1 147
p a i s p r e z e c e ; ş i de l a strămutarea î n 13abil on p â n ă l a H r i s t o s s u n t paispre­
zece neamuri. 1,19: I o s i f , l o g o d n i c u l e i , drept f i i n d şi n e v r â n d s-o v ă d e a s c ă , a v o i t
s-o lase î n a s c u n s . 7

In trei aşezări a u despărţit neamurile, p e n t r u Ca să arate că iudeii, d e ş i (1,19) Numeri 5,12-31 / Deuteronom 24,1-5
au fost cârmuiţi d e judecători - c u m a fost p â n ă la D a v i d - , i a r apoi d e C u m este n u m i t Iosif „ d r e p t " , dacă L e g e a p o r u n c e a ca să fie vădită
î m p ă r a ţ i - p â n ă la strămutarea în Babilon - , şi î n sfârşit d e preoţi - c u m a cea care săvârşise preacurvie şi să se arate şi să fie muncită [să fie omorâtă]
fost p â n ă la Hristos - , însă n u s-au folosit d e aceasta spre fapta cea b u n ă . (Levitic 20,10), iar el voia să acopere păcatul şi să calce Legea? Voi dezlega
Ş i trebuinţă era d e adevăratul Judecător şi î m p ă r a t şi Preot, Carele este aceasta [nedumirire]: m a i întâi, tocmai pentru aceasta este n u m i t „ d r e p t " ,
Hristos. P e n t r u că, după c e a u lipsit cârmuitorii a venit Hristos, d u p ă că n u voia să fie aspru, ci din multa bunătate era milostiv, arătându-se
proorocia lui Iacov (Facere 49,10). astfel p e sine ca fiind m a i presus d e Lege şi m a i presus d e poruncile Legii
Dar, c u m sunt d e la mutarea î n Babilon p â n ă la Hristos „ p a i s p r e z e c e vieţuind. A p o i , el însuşi a cunoscut c ă din D u h u l Sfânt a zămislit ea şi d e
n e a m u r i " , d e v r e m e ce n u m a i treisprezece feţe s e află [ n u m e sunt p o ­ aceea n u a vrut s-o v ă d e a s c ă şi să-i facă rău, ca p e c e a care n u din preacur­
menite]? Pentru c ă , dacă s-ar fi p u s î n n u m ă r u l n e a m u l u i şi femeia, a m fi vie, ci d e la D u h u l Sfânt a zămislit, că zice: „ S - a aflat a v â n d în p â n t e c e "
putut p u n e aici şi p e Măria şi s-ar fi împlinit n u m ă r u l . Iar, dacă, în n u m ă r u l (Matei 1,18). D a r d e cine „s-a a f l a t " ? D e către Iosif, adică, a cunoscut c ă
n e a m u l u i n u s e socoteşte femeia, c u m v o m dezlega această nedumerire? „din D u h u l S f â n t " a zămislit. Drept aceea, „a v o i t p e a s c u n s s-o l a s e p e
La aceasta unii zic c ă şi mutarea î n Babilon a fost socotită î n loc d e faţă [ca d â n s a " , fiindcă n u îndrăznea a avea de femeie [soţie] p e cea care se învred­
un nume]. nicise de atâta d a r [de la D u m n e z e u ] .

1,20": Ş i c u g e t â n d e l a c e s t e a , iată î n g e r u l D o m n u l u i i s-a arătat î n

8

2, 18": I a r n a ş t e r e a l u i I i s u s H r i s t o s a ş a a fost: M ă r i a , m a m a L u i ,
vis, g r ă i n d
f i i n d l o g o d i t ă CU I o s i f (1,18") Luca 1,27, 34-35; 2, 5
[Tocmai] când era nedumerit dreptul Iosif, atunci îngerul a stat înaintea
P e n t r u c e a lăsat D u m n e z e u ca ea s ă se logodească şi c u totul a pricinui
lui, învăţându-1 ce să facă. Şi „i s-a arătat în v i s " , de vreme ce foarte credincios
b ă n u i a l ă oamenilor c ă s-a î m p r e u n a t c u d â n s a Iosif? P e n t r u c a ea să aibă
era. Păstorilor îngerul le-a vorbit la arătare ca unor oameni simpli, d a r
u n p u r t ă t o r de grijă întru nevoi. Fiindcă el a avut grijă d e e a î n v r e m e a
acestuia i-a vorbit ca unui drept şi credincios, în vis. Şi c u m n-ar fi crezut el,
fugii în Egipt şi a scăpat-o [din primejdii]. [Dar Născătoarea d e D u m n e z e u
când îngerul îl învăţa tocmai despre cele c e avea în minte şi pe care n u le
a fost logodită] î n c ă şi ca să se tăinuiască d e cel rău [taina întrupării], căci
spusese nimănui? Căci gândind el, iar n u grăind, îngerul i-a stat înainte şi
diavolul, a u z i n d c ă Fecioara v a avea î n p â n t e c e (Isaia 7,14), [mai ales] p e
de aceea, c u cuviinţă a crezut el că de la D u m n e z e u este, pentru că n u m a i a
fecioare le pândea. Deci, pentru c a să fie a m ă g i t Amăgitorul, se logodeşte
lui D u m n e z e u este a cunoaşte cele ascunse.
Iosif c u Pururea Fecioara [Măria], şi n u m a i c h i p al însoţirii s e face, iară
lucru [faptă] n u . 2,20 : Iosife, fiul lui David
b

„Fiul l u i D a v i d " l-a n u m i t pe el, aducându-i aminte că s-a proorocit

2 , 1 8 : F ă r ă să f i fost ei î n a i n t e î m p r e u n ă , s-a a f l a t a v â n d î n p â n t e c e
h
că din sămânţa lui D a v i d v a fi Hristos, unele ca acestea grăindu-i: „ N u fii
de la D u h u l Sfânt . 6
(1,18") Luca 1,27,34-35; 2, 5 necredincios, ci adu-ţi aminte d e D a v i d care făgăduinţă a primit pentru
A i c i „ a s e a d u n a " , împreunare [adunare, luare] î n s e m n e a z ă . întrucât H r i s t o s " (2 Regi 7,12-13; Psalm 88,34-36).
m a i înainte d e a s e î m p r e u n a [a s e a d u n a î m p r e u n ă ] a zămislit ea. Pentru
1,20°: N u te t e m e a l u a
aceasta şi Evanghelistul se înspăimântează şi strigă: „ S - a a f l a t ! " , c a despre
Aici arată că se t e m e a a o avea [lua] p e ea, ca n u c u m v a să greşească
u n oarecare m i n u n a t lucru gTăind.
lui D u m n e z e u , ca şi c u m ar fi avut [luat] preacurvă.

în ediţia de la 1805, versetul este „Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o
7

• - / ^ l i a de la 1805, versetul e s ^ ^ ^ s-a aflat având î„

pântece din Duhul Sfânt". ' a a t I a t a v a n d m vădească pe ea, a voit pe ascuns s-o lase pe dânsa".
în ediţia de la 1805, în loc de „şi cugetând el acestea", se găseşte „şi acestea gândind el".
8
 !*? Capitolul 1
ŞTÂjm^TEOHLACTARHJgr^^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 1 149

Sau, în alt chip: „ n u te t e m e " , adică „tu te temi a te atinge d e d â n s a ca

D a r d e ce îl „va m â n t u i " ? Oare de războaie? N u . Ci de păcatele lor.
de ceea c e din D u h u l S f â n t a zămislit". însă „ n u te t e m e a l u a " , adică a o
ţine [în c a s a lui], întrucât cu cugetul şi cu p o m e n i r e a o lăsase p e ea. Drept aceea, arătat [adeverit] este că D u m n e z e u este Cel Care va să Se
nască, pentru că n u m a i a lui D u m n e z e u este a ierta păcatele.
1,20*: P e M ă r i a , l o g o d n i c a ta
9

2 , 2 2 ; A c e s t e a toate s-au făcut, ca să se î m p l i n e a s c ă ceea ce s-a zis de

Aceasta înseamnă: „Tu poate socoteşti că preacurvă este. Iar eu îţi s p u n
D o m n u l p r i n P r o o r o c u l care zice
ţie că femeia ta este, adică n u a fost stricată de cineva, ci logodnica ta este".
„Să n u socoteşti că acestea au fost hotărâte de D u m n e z e u în vremurile
2,20': C ă ce s-a z ă m i s l i t î n t r - î n s a este de la D u h u l S f â n t . 10
din u r m ă , ci dintâi şi dintru început. Pentru că ştii, o, Iosife, proorociile, ca
(1, 20') Luca 1,35 u n ştiutor d e Lege; şi adu-ţi amine de cele ce s-au spus de D o m n u l " .
„Că n u n u m a i că este slobodă [nevinovată] de amestecare fără d e lege, N u s p u n e „ceea ce s-a zis d e Isaia", ci „ d e D o m n u l " , că n u o m a grăit,
dar chiar în c h i p d u m n e z e i e s c a zămislit, lucru p e n t r u care m a i vârtos se
ci D u m n e z e u prin gura omului şi pentru aceasta vrednică d e credinţă
cuvine să te b u c u r i " .
este proorocia.
2, 22°: E a v a n a ş t e F i u
2, 23": Iată, F e c i o a r a va avea î n p â n t e c e
(1,21') Luca 1,31 (1,23") Isaia 7,14 / Luca 1,31
Şi pentru ca s ă n u se îndoiască cineva zicând: „Şi dintru ce voi crede Iudeii spun că Proorocul a spus „tânăra", iar nu „ f e c i o a r a " . L o r p u t e m
ţie că este d i n D u h u l S f â n t [zămislirea]?", vesteşte cele ce v o r să fie, [şi să le r ă s p u n d e m că în Scriptură „ t â n ă r ă " s a u „fecioară" î n s e a m n ă acelaşi
a n u m e c ă ] : „«Va n a ş t e F i u » , [iar n u fiică]. Căci dacă p e n t r u acesta voi
lucru, că „ t â n ă r ă " este n u m i t ă cea nestricată. Iar dacă n u năştea Fecioara,
s p u n e adevărul, atunci adeverit este că şi aceea [e adevărată], a n u m e c ă
atunci c u m ar fi fost s e m n şi lucru preaslăvit? Ascultă pe Proorocul care
«din D u h u l S f â n t e s t e » " .
zice: „Pentru aceasta î n s u ş i D o m n u l va da v o u ă s e m n " (Isaia 7,14).
Şi n-a zis: „Ţie îţi v a n a ş t e " , ci „va n a ş t e " , că n u aceluia i-a născut, ci la
toată l u m e a şi nici n-a stat darul n u m a i împrejurul lui Iosif, ci către toţi s-a Deci, evreii, din răutatea lor cea de voie strică Scriptura şi în loc de
revărsat. „fecioară" p u n „ t â n ă r ă " . Dar ori „ t â n ă r ă " de se află, ori „fecioară", se
13

cuvine să înţelegem pe cea care va să nască, ca să fie şi m i n u n e aceasta

I, 22 . Ş i v e i c h e m a n u m e l e lui: I i s u s "
b

[adică în chip negrăit].

(1,21 ) Isaia 49,1 / Luca 1,31 / Faptele Apostolilor 4,12; 13,23
b

2, 23 : Ş i va naşte F i u şi v o r c h e m a n u m e l e Lui E m a n u i l , care s e

h 14

„Tu «vei n u m i [ c h e m a ] » , o a r e c u m ca u n tată şi ca u n purtător de grijă

tâlcuieşte: C u n o i este D u m n e z e u . (1,23") isaia 7,14 / Luca 1,3i
al Fecioarei. S ă n u socoteşti, o, Iosife, că d e v r e m e c e din D u h u l Sfânt este
Iudeii spun: „De ce, dar, S-a numit Iisus Hristos, iar n u E m a n u i l ? " Se
zămislirea, o vei lăsa p e Fecioară neajutorată, ci [tu îi] v e i sluji întru t o a t e " .
cuvine să zicem că n u scrie „vei n u m i " , ci „vor n u m i " , adică înseşi lucrurile
1,21 :
c
Căci El v a m â n t u i poporul S ă u 1 2
de p ă c a t e l e lor.
[faptele] îl vor arăta pe El că este D u m n e z e u şi cu noi petrece. Pentru că
(1, 21') Faptele Apostolilor 5,31; 13,23,38-39 / Romani 3,24/1 Ioan 2,2
dumnezeiasca Scriptură din lucruri [fapte] p u n e numirile. De aceea găsim
Aici tâlcuieşte ce î n s e a m n ă „ I i s u s " , adică „ M â n t u i t o r " . „ C ă A c e s t a
numele „ D e g r a b ă - p r a d ă " (Isaia 8,1, 3), măcar că nimeni n u s-a n u m i t cu
«va m â n t u i p e n o r o d u l S ă u » , n u n u m a i pe cel iudaicesc, ci şi p e c e l
acest fel d e nume. Dar, fiindcă îndată ce S-a născut D o m n u l , s-a prădat şi s¬
p ă g â n e s c care s-a sârguit a crede şi a se face p o p o r al L u i " .
a robit înşelăciunea, aşa se spune că S-a numit, din lucru [faptă] câştigând
numirea
9
In ediţia de la 1805, în loc d e „logodnica", se găseşte „muierea" [„femeia"].
10
în ediţia de la 1805, în loc de „este de la Duhul Sfânt", se găseşte „din Duhul
Sfânt este". în textul evreiesc al proorociei lui Isaia, aflat într-un manuscris descoperit în 1947,
1S

în ediţia de la 1805, aici avem: „Şi vei numi numele lui: IISUS".
11 la Qumran (lângă Marea Moartă), se adevereşte acurateţea textului din Septuaginta, care
în ediţia de la 1805, în loc de „El va mântui poporul Său", se găseşte „Acesta va
12 indică termenul de „fecioară" şi nu cel de „tânără".
mântui pe norodul Său". în ediţia de la 1805, în loc de „vor chema numele Lui Emanuil", se găseşte „vor
1 4

numi numele Lui EMANUIL".

 150 Capitolul 1
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 151

2, 24: Şi d e ş t e p t â n d u - s e d i n s o m n , I o s i f a făcut a ş a p r e c u m i-a

poruncit î n g e r u l D o m n u l u i şi a luat l a el p e l o g o d n i c a s a .
15

CAPITOLUL 2
Vezi, suflet plin de trezvie, c u m îndată a crezut şi îndată a luat p e
logodnica sa? Şi adeseori o numeşte p e ea „ f e m e i e " a lui, înlăturând Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii,
bănuiala cea rea şi învăţând [arătând] c ă n u a altuia a fost, ci a lui a fost. întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret 1

2 , 2 5 " : Şi fără s ă o fi cunoscut p e ea Iosif, M ă r i a a n ă s c u t 16

fi, 25°) Luca 1,31; 2,21 2,1": Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul I u d e i i 2

Adică n u s-a împreunat c u ea niciodată, pentru că aici cuvântul acesta (2,1") Luca 2,4-8
„ p â n ă " n u arată c ă numai p â n ă la naştere n u a cunoscut-o, iar d u p ă aceasta „Betleem" se tâlcuieşte „casă a pâinii", iar „Iudeea", „mărturisire". O, să
a cunoscut-o, ci c ă nicidecum, niciodată n u a cunoscut-o p e e a C ă acest fel se facă dar ca şi noi prin mărturisire să ne facem Casă a pâinii celei duhov­
de obicei [vorbire] a r e Scriptura, căci la fel zice: „ N u s-a întors corbul în niceşti!
corabie p â n ă ce a secat a p a d e p e p ă m â n t " (Facere 8, 7), d a r nici d u p ă 2, l : î n zilele lui Irod
b

aceasta n u s-a întors. Şi iarăşi: „Iată E u c u v o i s u n t î n toate z i l e l e p â n ă l a Pomeneşte de Irod, ca să aflăm că au lipsit cârmuitorii şi împăraţii din
sfârşitul v e a c u l u i " (Matei 28,20). Dar d u p ă sfârşit, oare n u v a fi? Ba încă seminţia lui Iuda şi era d e nevoie să vină Hristos, pentru că Irod n u era
atunci mai vârtos va fi! iudeu, ci idumeu, fecior al lui Antipatru din femeie arabă. Iar după ce n-au
Aşadar, şi aici înţelege acest cuvânt „până ce a născut", că după c u m mai fost cârmuitori din Iuda, s-a plinit aşteptarea neamurilor, precum Iacov
nici înainte d e naştere, aşa nici după naştere n u a cunoscut-o p e ea, căci a proorocit (Facere 49,10).
c u m s-ar fi atins de Sfânta aceea, d u p ă ce mai vârtos a cunoscut acea
2, V: R e g e l e 3

negrăită naştere?
C ă era şi un alt Irod, care era stăpânitor peste a patra parte din ţară
2,25*: P e Fiul s ă u Cel U n u l - N ă s c u t 17
(1, 25") Luca 2,7 [tetrarh], pentru aceea arată dregătoria d e „ î m p ă r a t " a acestuia . 4

N u pentru că s-ar fi născut un al doilea îl numeşte p e Acesta „întâi-

2, l : Iată m a g i i au venit î n Ierusalim
d 5

N ă s c u t " , ci aşa simplu, c a p e C e l C e întâi şi numai Unul S-a născut. C ă

Pentru care pricină vin magii? Spre osândirea iudeilor - căci, dacă magii,
Hristos este şi „ î n t â i - N ă s c u t " - c a Cel Care întâi S-a născut - şi „Unul-
oameni închinători la idoli au crezut, ce răspuns vor putea da iudeii? - dar şi
N ă s c u t " - ca şi Cel Care n u are un al doilea frate (Luca 2, 7).

1,25 : c
Căruia I-a pus n u m e l e I i s u s .
18
(1, 25') Luca 2,21 1
î n ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru magi şi pentru omorârea pruncilor.
Pentru întoarcerea lui Iosif cu Măria şi cu Iisus Pruncul, din Egipt în Nazaret".
Se arată din nou supunerea lui Iosif, c ă toate câte i-a zis lui îngerul le-a
făcut.
2
Betleemul este cetatea lui David (Ioan 7, 42), la sud de Ierusalim. Betleemul este
vechiul Efrata şi aici S-a născut Domnul Hristos. Mai era o localitate, Betleem, în părţile
seminţiei lui Zabulon (Iosua 19, 15); pentru a-1 deosebi de acesta sinedriştii îl numesc
„Betleemul I u d e i i " (după Pr. dr. Ioan Mircea, Dicţionarul Noului Testament, ed. IBMBOR,
Bucureşti, 1995, pp. 60).
3
în ediţia de la 1805, în loc de „regele", se găseşte „împăratul".
4
Regele Irod cel Mare a fost fiul lui Antipatru, care a fost începătorul dinastiei idumeene.
Irod a stăpânit peste Galileea şi Iudeea din anul 40 î. Hr., până la Naşterea Domnului. Irod şi-
15
în ediţia de la 1805, în loc de „logodnica sa", se găseşte „muierea [femeia] sa". a împărţit regatul între fiii săi: Arhelau, (Matei 2,22), Irod Antipa şi Filip. Irod Antipa a fost
în textul de la 1805 versetul este următorul: „Şi nu o a cunoscut pe ea, până ce a
16

tetrarh al Galileei şi Pereei şi este acel Irod care a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan
născut" (pentru acest verset vezi şi una din ediţiile Noului Testament comentat a înalt Prea
Botezătorul (Matei 14,1-12). în Faptele Sfinţilor Apostoli sunt menţionaţi alţi urmaşi ai dinastiei
Sfinţiei Sale Bartolomeu Valeriu Anania).
idumeene: Irod Agripa I (cap. 12) şi Irod Agripa LI (cap. 25 şi 26).
17
î n textul de la 1805, versetul este următorul: „Pe Fiul ei Cel Întâi-Născut". în ediţia de la 1805, în loc de „magii", se găseşte „magii de la răsărit", cu următoarea
5

18
în textul de la 1805, aici avem: „Şi au chemat numele lui: IISUS". însemnare: [1805] „Magi" sunt numiţi aici nu vrăjitorii care fac vrăji şi farmece - după
 152 Capitolul 2
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 2 153
pentru ca slava lui Hristos mai mult să strălucească, înşişi magii dând mărturie,
ei, care mai vârtos erau supuşi demonilor şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. pricină s-au turburat iudeii? Că s-âr fi cuvenit ca ei mai vârtos să se bucure,
2, V: D e l a R ă s ă r i t că î m p ă r a t al împăraţilor vor avea, de împăraţii persani închinat. însă c u
Şi aceasta tot s p r e o s â n d i r e a iudeilor s e face, c ă aceia d e la atâta adevărat nebunesc lucru este răutatea!
depărtare a u venit, iar evreii, lângă ei avându-L p e Hristos, îl g o n e a u 2, 4: Ş i a d u n â n d p e toţi arhiereii ş i cărturarii p o p o r u l u i , căuta să
8

[prigoneau] p e El. a f l e de l a ei: U n d e este să S e nască Hristos?

Cărturarii erau dascălii poporului, la fel cu cei p e care noi îi n u m i m
2, V-2": î n t r e b â n d : (2) U n d e este regele i u d e i l o r C e l C e S - a născut?
6

(2, 2") Numeri 24,17 / Isaia 60, 3 / Luca 2,11

grămătici [învăţaţi]. Şi k o n o m i s e ş t e D u m n e z e u ca să fie întrebaţi aceştia,
Se spune că aceşti magi sunt strănepoţi [urmaşi] ai lui Valaam vrăjitorul ca să mărturisească adevărul şi dintru aceasta să fie osândiţi, pentru că ei
şi după ce au aflat ei proorocia aceluia, care zice „Răsări-va stea d i n I a c o v " L-au răstignit p e Acela pe Care mai înainte L-au mărturisit.
(Numeri 2 4 , 1 7 ) , au înţeles taina lui Hristos şi pentru aceasta au venit, vrând 2 , 5 : Iar ei au zis: î n B e t l e e m u l I u d e i i , că aşa este scris de P r o o r o c u l 9

să-L vadă p e „ C e l C a r e S - a n ă s c u t " .

Prin care Prooroc? Prin Miheia, căci acela zice:
2 , 2 : Căci a m v ă z u t l a R ă s ă r i t s t e a u a L u i
b

2, 6": Ş i tu, B e t l e e m e , p ă m â n t u l l u i I u d a , n u eşti n i c i d e c u m cel m a i

C â n d auzi „ s t e a " , să n u socoteşti că aceasta a fost stea ca şi cele p e m i c î n t r e căpeteniile l u i I u d a
care le v e d e m [pe c e r ] , ci dumnezeiască şi îngerească putere în chip de (2,6") Miheia 5,1 / Ioan 7,42
stea arătându-se. C ă de v r e m e ce magii erau astrologi, prin ceea ce le era „ M i c " fiind acesta, era defăimat, iar a c u m pentru Hristos, Cel Care a
lor obişnuit i-a adus D o m n u l către Sine, după c u m şi p e Petru, pescar ieşit dintru el, este vestit, încât toţi de la marginile pământului vin să s e
fiind, prin m u l ţ i m e a peştilor p e care i-a vânat [prins] cu [în] n u m e l e lui închine acestui Betleem sfânt.
Hristos, 1-a făcut de s-a minunat. Iar că îngerească putere era steaua se
2, 6 : C ă c i d i n tine va ieşi C o n d u c ă t o r u l
b 10

vede şi din aceea că şi ziua strălucea, dar şi din aceea că mergea când
(2, (?) Facere 49,10 / Apocalipsa 2,27
mergeau magii şi sta c â n d ei se odihneau. încă [se m a i vădeşte aceasta] şi
Bine s-a zis aceasta, că „va i e ş i " , iar n u „întru tine va petrece [vieţui]",
din mergerea stelei dinspre miazănoapte - dinspre părţile Persiei - spre
căci Hristos n u a locuit în Betleem, ci din el a ieşit după ce S-a n ă s c u t şi în
miazăzi, u n d e se află Ierusalimul; iar stea m e r g â n d de către miazănoapte
Nazaret petrecea [vieţuia] mai mult.
înspre miazăzi niciodată n u se găseşte.

2 , 2 : Şi am venit să ne închinăm Lui.

C 8
La evrei, arhiereul era „supremul preot", ales dintre fiii întâi-născuţi ai familiei lui
Se arată aici c ă magii aceştia au fost c u mari fapte b u n e , c ă c i dacă în Aaron din neamul lui Levi. La început, arhiereul era ales pentru toată viaţa, dar în vremea
p ă m â n t străin v o i a u a se închina [lui Hristos], c u m n-ar fi îndrăznit şi n-ar Mântuitorului, arhiereii erau mai mulţi şi Irod îi numea şi îi destituia după bunul plac.
fi propovăduit î n Persia? Cu toate că erau destituiţi, arhiereii rămâneau toată viaţa lor membri ai sinedriului. însuşi
Irod, care îi destituia, la nevoie, îi chema la sfat pe toţi arhiereii şi cărturarii (Matei 2,2).
2,3: Ş i auzind, regele Irod s-a turburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
7
Cărturarii pomeniţi în Evanghelie erau aceia dintre evrei care se îndeletniceau cu studiul
Irod s-a turburat c a u n u l care era de alt n e a m şi se t e m e a pentru Legii lui Moise. Şi întrucât învăţau şi pe alţii Legea, ei se numeau şi „învăţători de L e g e "
împărăţia sa, căci cunoştea că era nevrednic d e a c e a s t a D a r p e n t r u care (Luca 5,17). Mulţi dintre cărturari erau chiar membri ai sinedriului, împreună cu arhiereii
şi cu unii dintre bătrânii poporului. Cărturarii sunt amintiţi adeseori şi cu numirea de
„farisei", iar alteori, alături de ei, ca în expresia: „cărturarii şi fariseii" (Matei 23,1-34),
cum au tălmăcit alţii înainte - , ci „magi" erau numiţi de haldei oamenii învăţaţi şi filosofi deşi erau aceleaşi persoane, pe care le înfruntă Mântuitorul. Cărturarii nu erau numai
ai vremii aceleia. De aceea, dumnezeiescul Evanghelist îi numeşte pe aceşti bărbaţi „magi", dintre farisei, ci şi dintre saduchei. Nu toţi fariseii şi saducheii erau însă „cărturari"
după obiceiul haldeilor (vezi şi Condacul al Vl-lea al Acatistului Buneivestiri). (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., pp. 4 2 - 4 3 , 8 6 ) .
6
In ediţia de la 1805, în loc de „regele iudeilor", se găseşte „împăratul iudeilor". ' în ediţia de la 1805, în loc de „aşa este scris de Proorocul", se găseşte „aşa s-a scris
7
în ediţia de la 1805, în loc de „regele", se găseşte „împăratul". priit Proorocul". •
10
în ediţia de la 1805, în loc de „Conducătorul", se găseşte „Povăţuitoriu".
154 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 2 155

Iar iudeii zic că acestea s-au proorocit p e n t r u Zorobabel, d a r m i n t c u Iar unii zic că îndată ce S-a născut Iisus, s-a arătat steaua, iar magii au
neruşinare, pentru că s-a vădit că n u este aşa, căci Zorobabel s-a n ă s c u t în venit [călătorit] doi ani p â n ă au ajuns la El şi n u în scutece şi în iesle l-au
Babilon, n u în Betleem (1 Ezdra 3,2; 5,2). Iar aceasta ne-o arată chiar n u m e l e aflat, ci în casă c u Maica Sa, doi ani având El.
lui: „ Z o r o " î n s e a m n ă „ s e m ă n ă t u r a " ori „ n a ş t e r e a " , iar „ B a b e i " î n s e a m n ă Dar, tu, părerea cea dintâi să o aibi [ţii] mai b u n ă .
Babilon, adică „în Babilon s-a s e m ă n a t " , s a u „în Babilon s-a n ă s c u t " . Dar
2,8": Ş i trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amă-
şi proorocia în chip adeverit [limpede] îi m u s t r ă p e ei, zicând: „Ieşirile
nuntul despre P r u n c 14

Lui dintru î n c e p u t , din zilele v e a c u l u i " (Miheia 5,1). Şi ale Cărui altuia
11

N u a zis „pentru î m p ă r a t u l " , ci „pentru P r u n c " , că nici n u m e l e n u

ieşirile [obârşiile] sunt „dintru î n c e p u t " şi „din zilele v e a c u l u i " , afară de
suferă a-1 grăi. Drept aceea se vădeşte turbarea şi p i z m a ce o are asupra
Hristos? Carele d o u ă ieşiri a avut, adică d o u ă naşteri: naşterea cea dintâi,
Pruncului Hristos.
adică „dintru î n c e p u t " , este de la Tatăl; iar cea de-a doua, „din zilele
v e a c u l u i " , din Născătoarea de D u m n e z e u începându-Se şi sub vreme fiind. 2 , 8 - 9 ° : Ş i , dacă î l veţi afla, vestiţi-mi şi m i e , ca, v e n i n d şi eu, să m ă
b

Să s p u n ă dar iudeii: a fost Z o r o b a b e l „dintru î n c e p u t " ? D a r n u pot a î n c h i n L u i . (9) I a r ă ei, a s c u l t â n d pe r e g e au plecat.

15

grăi n i m i c ! Fără de vicleşug fiind magii, socoteau că şi Irod fără de vicleşug grăieşte.

2, 6 : Care v a paşte pe p o p o r u l M e u Israil.

C
2 , 9 : Ş i iată, steaua p e care o văzuseră î n R ă s ă r i t m e r g e a î n a i n t e a l o r
h

(2, 6') Apocalipsa 2,27 S-a ascuns puţin steaua din iconomie, ca să întrebe ei p e iudei şi să se
„Va p a ş t e " , zice, iar nu „va tiranisi" sau „va m â n c a " , pentru că ceilalţi turbure Irod şi astfel m a i vădit să se arate adevărul. Iar ieşind ei din
împăraţi, n u păstori, ci lupi au fost [pentru p o p o r ] . Hristos este „ P ă s t o r u l " , Ierusalim, iarăşi s-a arătat steaua, călăuzindu-i p e ei. Drept aceea, arătat
p r e c u m însuşi zice: „Eu sunt P ă s t o r u l cel B u n " (Ioan 10,11-16). este că d u m n e z e i a s c ă putere era steaua.
Iar cu numele de „Israil" îi numeşte şi p e cei care dintre evrei au crezut,
2 , 9 : P â n ă ce a v e n i t şi a stat deasupra, u n d e era P r u n c u l .
C

ca şi p e cei dintre neamuri. Pentru că „ I s r a i l " s e tâlcuieşte „ v ă z â n d p e

D u m n e z e u " ; iar cei care îl v ă d p e D u m n e z e u israiliteni sunt, chiar de-ar fi Alt lucru m i n u n a t este că steaua s-a pogorât dintru înălţime şi mai
dintre neamuri. aproape de p ă m â n t v e n i n d , le-a arătat lor locul. Căci, dacă li s-ar fi arătat
lor, întru înălţime r ă m â n â n d , c u m ar fi putut afla locul u n d e era Hristos?
2, 7": A t u n c i Irod c h e m â n d î n a s c u n s p e m a g i
12
Pentru că stelele mult loc cuprind. Drept aceea şi tu vezi poate deasupra
Din pricina iudeilor i-a c h e m a t „întru a s c u n s " , căci Irod b ă n u i a c ă casei tale luna, iar m i e m i se pare că ea este n u m a i asupra casei mele şi, p e
poate iudeii foarte se vor îngriji pentru P r u n c şi se vor sârgui să-L scape, scurt, fiecăruia i se pare că luna sau altă stea [stă] n u m a i deasupra lui.
ca p e U n u l Care îi va slobozi p e ei. Deci, dintru această pricină, „întru Deci, ş i steaua aceea n u L-ar fi arătat p e Hristos, de n u s-ar fi pogorât şi n u
a s c u n s " se sfătuieşte asupra Pruncului. s-ar fi aşezat o a r e c u m deasupra capului Pruncului.
2, 7 : A aflat d e la ei l ă m u r i t î n ce v r e m e s-a arătat s t e a u a .
b 13
2 , 1 0 : Ş i v ă z â n d ei steaua, s-au b u c u r a t cu b u c u r i e m a r e foarte.
A d i c ă î n amănunţime a luat înştiinţare, deoarece înainte d e a S e n a ş t e S-au buctirat, fiindcă h u s-au rătăcit şi au aflat ceea ce căutau.
D o m n u l , steaua s-a arătat magilor. Dar, p e n t r u că multă v r e m e a v e a u ei
2, 11": Ş i i n t r â n d î n casă, au văzut p e P r u n c , î m p r e u n ă cu M ă r i a ,
să cheltuiască [petreacă] în călătorie, c u m u l t mai înainte li s-a arătat steaua,
m a m a Lui C2, 11") Luca 2,16-17
c a să se închine L u i , încă î n scutece fiind Hristos.
îndată ce a născut Fecioara p e Prunc, L-a culcat în iesle, pentru că n u
a aflat atunci Casă, dar, apoi, cu putinţă le-a fost a afla găzduire, u n d e şi
11
în ediţia de la 1988, aici avem: „Obârşia Lui este dintru început, din zilele
magii i-au aflat p e ei.
veşniciei".
în ediţia de la 1805, în loc de „în ascuns", se găseşte „întru ascuns".
12

în ediţia de la 1805, aici avem: „A cercat cu de-amăruntul de la dânşii de vremea

13 14
în ediţia de la 1805, în loc de „despre Prunc", se găseşte „pentru Prunc".
întru care s-a arătat steaua". 15
în ediţia de la 1805, în loc de „rege", se găseşte „împărat".
 156 Capitolul 2
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 2 157

C ă [Sfânta Fecioară şi Iosif] s-au suit în Betleem ca să se înscrie acolo, minunile de la naştere că de la Duhul Sfânt sunt toate, n u o mai n u m e ş t e
p r e c u m n e s p u n e şi Evanghelistul Luca (Luca 2, 3-4). Dar, p e n t r u că era îngerul p e ea „ f e m e i a " lui.
mulţime m u l t ă venită să se înscrie, pentru o vreme n-au găsit casă şi [astfel
D o m n u l ] S-a n ă s c u t î n peşteră. D a r după aceea au găsit o casă, u n d e 2 , 1 3 : Ş i f u g i î n Egipt
h

D o m n u l a fost văzut d e magi. F u g e D o m n u l , ca să ne încredinţeze că era şi o m cu adevărat, căci

dacă ar fi căzut în mâinile lui Irod şi n-ar fi fost tăiat, s-ar fi părut că după
2, ll :
b
Ş i c ă z â n d la p ă m â n t , s-au î n c h i n a t L u i nălucire [închipuire] S-a întrupat.
Vezi strălucire a sufletului! Sărac vedeau şi I se închinau, căci s-a Iar î n Egipt fuge ca şi pe acela să-1 sfinţească, întrucât două ţări erau
adeverit că D u m n e z e u este. Pentru aceasta îi şi aduc Lui daruri ca unui târguri a toată răutatea - Babilonul şi Egiptul. Babilonul 1-a primit D o m n u l
D u m n e z e u şi ca unui om. Că auzi:
prin magii care I s-au închinat, iar Egiptul a fost sfinţit prin venirea Lui.
2 , ll :
c
Ş i d e s c h i z â n d vistieriile lor, i-au adus l u i daruri: aur, t ă m â i e 2 , 1 3 : Ş i stai acolo p â n ă ce-ţi voi s p u n e
c

Şl s m i r n ă . (2,1W Pilde 18,16 / Isaia 60, 6 „Stai acolo p â n ă ţi se va porunci de la D u m n e z e u " , că se cuvine să n u
I-au adus Lui „ a u r " ca unui împărat, pentru că supuşii aur dau îm­ facem nimic fără de dumnezeiescul sfat.
păratului. Iar „ t ă m â i e " , ca lui Dumnezeu, c ă lui D u m n e z e u c u tămâie îi
2 , 1 3 : F i i n d c ă Irod are să caute Pruncul ca să-L u c i d ă .
d 16

tămâiem. Şi „ s m i r n ă " I-au adus ca Celui Care avea să guste moartea. Căci
Vezi n e b u n i e a o m u l u i care se s â r g u i e ş t e să b i r u i a s c ă s f a t u l lui
cu smirnă ung iudeii la îngropare, pentru ca să rămână trupul neputrezit -
D u m n e z e u ? „Căci, dacă n u este [Acesta] de la D u m n e z e u , de ce te temi?
fiindcă smirna, fiind uscată, soarbe umezeala şi n u lasă să s e n a s c ă viermi.
Iar de este de la D u m n e z e u , c u m vei duce Pruncul spre p i e r z a r e ? "
Vezi credinţa magilor? De vreme ce şi din proorocia lui Valaam au învăţat
că Domnul şi D u m n e z e u este şi împărat şi pentru noi v a să moară. Şi ascultă 2, 24-25: Ş i sculându-se, a luat, n o a p t e a P r u n c u l şi p e m a m a L u i şi a
proorocia: „Plecatu-s-a şi s-a culcat ca un leu şi ca o leoaică; cine-1 va s c u l a ? " plecat î n Egipt. (25) Ş i au stat acolo p â n ă la m o a r t e a l u i I r o d , ca să se
17

Iar prin „plecatu-s-a şi s-a culcat" înţelege moartea Lui. Şi zice apoi: „Cel î m p l i n e a s c ă cuvântul spus de D o m n u l , prin Proorocul: D i n Egipt a m
ce te binecuvintează, binecuvântat să f i e ! " (Numeri 24,9) Iată Dumnezeirea! c h e m a t p e Fiul M e u .
(2,15) Numeri 24,8 / Osea 11,1
Fiindcă puterea de a binecuvânta numai dumnezeiasca fire o are.
Iudeii zic că acestea s-au zis'despre norodul care s-a întors din Egipt,
2 , 1 2 : I a r l u â n d î n ş t i i n ţ a r e î n v i s s ă n u s e m a i î n t o a r c ă l a I r o d , p e altă prinMoise.
cale s-au dus î n ţara lor. Deci zicem: ce este de mirare că s-au zis acestea despre norod - dar c u
Vezi u r m a r e [a lucrului]: întâi prin stea i-a povăţuit p e ei D u m n e z e u închipuire - şi s-au plinit întru Hristos cu adevărat? Apoi, Cine este „ F i u l "
la credinţă; d u p ă acea, venind ei la Ierusalim, i-a învăţat prin Proorocul c ă lui D u m n e z e u , norodul care se închina idolului Belfegor şi celor cioplite
în Betleem Se va naşte, iar mai p e urmă, prin î n g e r [i-a învăţat]. Iar ei se (4 Regi 17, 9-13), sau Cel cu adevărat Fiul lui D u m n e z e u ?
supun înştiinţării, adică dumnezeiescului cuvânt, căci „ l u â n d î n ş t i i n ţ a r e "
2,16": Iar când Irod a văzut că a fost a m ă g i t de m a g i 18

- adică de la D u m n e z e u primind descoperire - , l-au înşelat p e Irod. Şi n u

D u p ă c u m D u m n e z e u 1-a batjocorit p e Faraon prin Moise (Ieşire cap.
s-au t e m u t că v a veni [Irod] în urma lor,-ci au nădăjduit în puterea Celui
7-11,14), aşa şi p e Irod 1-a batjocorit prin magi, căci amândoi - şi Irod şi
Care S-a născut, atât de adevăraţi martori au fost.
Faraon - au fost omorâtori de prunci: Faraon o m o r â n d partea bărbătească
2,13": D u p ă p l e c a r e a m a g i l o r , iată î n g e r u l D o m n u l u i s e arătă î n v i s a evreilor celor ce erau în Egipt (Ieşire 1, 16), iar Irod a celor ce erau în
lui Iosif, z i c â n d : Scoală-te, ia P r u n c u l şi p e M a m a L u i Betleem.
Văzut-ai p e n t r u care pricină a slobozit D u m n e z e u a se logodi Fecioara?
Aici ţi se arată ţie că p e n t r u ca să se sârguiască [Iosif] şi s ă poarte grijă d e 1 6
în ediţia de la 1805, în loc de „să-L ucidă", se găseşte „să-L piarză pe El".
dânsa. Şi n u zice „ia p e femeia t a " , ci „ia Pruncul şi p e M a m a L u i " , că, d e 17
în ediţia de la 1805, în loc de „moartea lui Irod", se găseşte „săvârşirea lui Irod".
v r e m e ce n u m a i era nici-o îndoială şi dreptul Iosif se încredinţase din 18
în ediţia de la 1805, în loc de „a fost amăgit", se află „a fost batjocorit".
158 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 2 159

2 , 1 6 : S-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi p r u n c i i care erau

h
2, 29": D u p ă m o a r t e a lui I r o d
21

în Betleem Amarnic sfârşit a avut acest Irod, cu friguri şi cu boală de vintre şi cu

Mânia cea asupra magilor o arată asupra celor care n u i-au făcut nici mâncărimea şi umflarea picioarelor şi cu putrezirea ce naşte viermi a m ă ­
o nedreptate. dularului celui de ruşine, cu năduşeală şi cu tremurături, cu zvâcnituri
Dar, pentru care pricină a fost îngăduit să fie tăiaţi pruncii? Pentru ca ale mădularelor, şi aşa şi-a lepădat sufletul lui cel rău.
să se arate răutatea lui Irod. Dar, poate vei zice: „Dar ca să se arate răutatea
2 , 1 9 - 2 0 : Iată că îngerul D o m n u l u i s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
h a

aceluia, pentru aceasta au fost nedreptăţiţi pruncii?" Ascultă, dar: n-au

(20) şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe m a m a Lui şi m e r g i în p ă m â n t u l
fost nedreptăţiţi, ci a u fost învredniciţi cununilor, că oricine pătimeşte aici
lui Israil ^ , . , „
M

vreun rău, sau spre dezlegarea păcatelor pătimeşte, sau spre adăugirea (2,20") Ieşire 4,19
cununilor; p r e c u m cu adevărat şi pruncii aceştia mai mult se v o r încununa N u zice „ f u g i " (Matei 2,13) ci „mergi", că nu mai era pricină de temere.

2 , 1 6 : Şi în toate hotarele lui, de doi ani şi m a i în jos, d u p ă timpul

c
2, 20*: Căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
pe care îl aflase de la magi. (17) Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese U n d e este Apolinarie , care zice că Domnul n u a luat suflet omenesc?
22

prin Ieremia Proorocul C ă spusa aceasta îl mustră.

C a să n u socotească [creadă] cineva că uciderea pruncilor s-a făcut 2,22-22": Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe m a m a Lui şi a venit
fără voia lui Dumnezeu, arată că s-a spus şi s-a ştiut mai dinainte [lucrul în pământul lui Israil. (22) Şi auzind că d o m n e ş t e A r h e l a u în Iudeea, în
acesta]. locul lui Irod, tatăl său, s-a t e m u t să m e a r g ă acolo
23

2,18": Glas în R a m a s-a auzit ..., Trei feciori a avut Irod: pe Filip, pe Antipa şi pe Arhelau. Deci a poruncit
(2,18"Heremia31,15 ca Arhelau să fie împărat, iar ceilalţi erau stăpânitori p e câte o a patra
„ R a m a " este un loc înalt în Palestina, căci aceasta înseamnă numele
1 9
parte [tetrarhi].
acesta, „înalt". Şi s-a temut Iosif a merge „în pământul lui Israil", adică în Iudeea,
Şi a căzut la sorţi spre moştenire seminţiei lui Veniamin, care era fiul pentru că şi Arhelau era asemenea tatălui său.
Rahelei, iar Rahela a fost îngropată în Betleem. Deci, numeşte Proorocul Iar acest Antipa este noul Irod, care l-a tăiat [ucis] pe înaintemergătorul.
Betleemul, „Rahela", de vreme ce în ţinutul Betleemului a fost ea îngropată
2 , 2 2 : Şi, luând p o r u n c ă în vis, s-a dus în părţile Galileii.
b

(Facere 3 5 , 1 9 ) . Iar tânguirea şi plângerea s-au auzit în locul cel înalt. Auzi (2,22°) Luca 2,39
dar, pe Proorocul [grăind]: Galileea n u era pământ al lui Israil, ci al neamurilor şi de aceea iudeii
2 , 1 8 : Plângere şi tânguire m u l t ă ; Rahela îşi plânge copiii
h 20
îi priveau pe galileieni ca p e o urâciune.
. ,. „ _ j , (2,18 > Ieremia 31,15
fc

Adică Betleemul.
2 , 1 8 : Şi n u voieşte să fie mângâiată pentru că n u sunt.
c
21
în ediţia de la 1805, în loc de „după moartea lui Irod", se găseşte „iar după ce s-a
(2, W) Ieremia 31,15
săvârşit Irod".
Doar în viaţa aceasta „nu s u n t " , de vreme ce sufletele sunt nemuri­ Apolinarie, episcop de Laodiceea, afirma că Hristos este cu totul deosebit de noi,
2 2

toare! neavând suflet omenesc. Susţinând că Hristos nu are o fire o m e n e a s c ă deplină,

apolinarismul a fost condamnat de Sinodul al II-lea ecumenic (381) şi combătut de Sfântul
19
Rama este un orăşel la 10 kilometri nord de Ierusalim şi la 20 de kilometri de Atanasie cel Mare, Sfântul Grigore de Nazianz, Sfântul Grigore de Nissa şi de alţi Sfinţi
Betleem. De aici au pornit iudeii fiind duşi în robia babilonică. Rahela a fost soţia Părinţi. Apolinarie a murit pe la anul 390 d. Hr.
patriarhului Iacov şi mama lui Iosif şi Veniamin. Numele Rahela se tâlcuieşte „oaie" 23
[1805] Dar de ce se temea să meargă în Iudeea? Din pricina lui Arhelau? Fiindcă,
(Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 434). atunci trebuia să se teamă să meargă şi în Galileea, căci acolo stăpânea Irod, fratele acestuia,
în ediţia de la 1805, în loc de „plângere şi tânguire multă", se află „plângere şi
20 după cum scrie Luca (3,1). însă, Betleemul fiind în Iudeea, era pricinuitor de îndoială
tânguire şi ţipet mult". [bănuială] (după Zigaben).
160 Capitolul 2
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 161

2, 23". Ş i v e n i n d , a l o c u i t î n oraşul n u m i t Nazaret

(2,23') Judecători 13,5 / Luca 2,39 / Ioan 1,45
CAPITOLUL 3
Şi c u m e s t e c u p u t i n ţ ă c a L u c a să s p u n ă c ă dacă s-au împlinit cele
Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus 1

patruzeci d e zile d u p ă Naştere şi a fost ţinut P r u n c u l î n braţe d e Simeon,

S-a p o g o r â t D o m n u l î n Nazaret, iar Matei să scrie că d u p ă întoarcerea din
Egipt a u v e n i t î n Nazaret? învaţă-te, aşadar! Cele ce le-a trecut sub tăcere 3,1": î n z i l e l e acelea
Matei, le-a s p u s L u c a - adică d u p ă ce S-a născut, a împlinit cele patruzeci (3,1') Marcu 1,4 / Luca 1,80; 3,2-3 / Ioan 1,6,28 / Faptele Apostolilor 13,24
de zile şi d u p ă aceea S-a pogorât în Nazaret. A ş a s p u n e Luca (2, 39), iar N u atunci când D o m n u l era Prunc şi locuia în Nazaret, ci zice a ş a
M a t e i s p u n e cele de d u p ă aceasta: că a fugit î n Egipt, apoi s-a suit din s i m p l u , adică în v r e m e a aceea d e dinainte de n e a m u l acesta d e acum.
Egipt î n Nazaret. Deci, n u se împotrivesc unul altuia, ci u n u l - adică Luca
3, l : A v e n i t I o a n Botezătorul
b

- vorbeşte despre p o g o r â r e a de la Betleem î n Nazaret, i a r Matei d e suirea

Ioan pentru aceasta a fost trimis de D u m n e z e u ca, m u s t r â n d p e iudei,
de d u p ă aceea, din Egipt î n Nazaret.
să-i plece spre a veni întru simţirea răutăţilor lor şi aşa să-L primească p e
2, 23 : C a s ă s e î m p l i n e a s c ă ceea ce s-a s p u s p r i n P r o o r o c i , că N a z a -
b
Hristos. Căci, dacă n u ajunge omul întru simţirea păcatelor sale, n u v i n e
rinean S e va chema. (2,23 ) judecători 13,5
b
întru pocăinţă. Deci, a fost trimis Ioan.
Şi care Prooroc a zis aceasta n u se ştie acum, fiindcă d i n nepurtarea d e
3, l -2": Ş i p r o p o v ă d u i a î n pustia I u d e i i , (2) s p u n â n d : Pocăiţi-vă
c

grijă a iudeilor şi din pricina deselor robii, m u l t e cărţi s - a u pierdut. Insă,

(2") Iezechiil 18,30 / Matei 4,17;10,7 / Marcu 1,15
poate era aceasta o p r e d a n i e nescrisă a iudeilor.
Iar „ n a z a r i n e a n " înseamnă „sfinţit". Deci, de vreme ce Sfânt este Hristos, Pentru că iudeii erau trufaşi, îi sileşte p e ei la pocăinţă.
după cuviinţă a fost n u m i t „nazarinean", că D o m n u l d e mulţi Prooroci a 3 , 2 : C ă s-a a p r o p i a t î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r
b

fost numit „ S f â n t u l l u i I s r a i l " (Psalm 70,25; 88,18; Isaia 1,4 etc). împărăţia Cerurilor numeşte cea dintâi şi cea de a doua Venire a lui Hristos,
dar şi vieţuirea cu fapte bune. Căci dacă noi, călătorind pe pământ, ca în Ceruri
petrecem [vieţuim], iar nu în împătimim vieţuim, împărăţie avem a Cerurilor . 2

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „întâi Ioan a propovăduit împărăţia Cerurilor.
Pentru Botezul Domnului de la Ioan".
2
Iar Sfântul Simeon Noul Teolog ne învaţă şi acestea: „(45) D e la dumnezeiescul
Botez primim iertarea păcatelor săvârşite şi ne eliberăm de vechiul blestem şi n e sfinţim
prin venirea Sfântului Duh. Dar harul desăvârşit, după cuvântul: «Voi locui şi voi umbla
întru ei» (2 Corinteni 6,16), nu-1 primim atunci. Aceasta e al celor ce s-au întărit în credinţă
şi arată acest har prin fapte. Căci după ce ne-am botezat, abătându-ne spre fapte rele şi
de ruşine, lepădăm cu totul şi sfinţirea însăşi. Dar, prin pocăinţă şi mărturisire şi lacrimi,
primim pe măsura lor, mai întâi iertarea păcatelor săvârşite şi, prin aceasta, sfinţirea şi
harul de sus. (46) D e la pocăinţă ne vine spălarea întinăciimii faptelor ruşinoase. După
ea primim împărtăşirea de Duhul Sfânt. Dar nu în chip simplu, ci după credinţa, simţirea
şi smerenia celor ce s-au pocăit din tot sufletul. însă numai după iertarea deplină a
păcatelor de mai înainte, primită de la părintele care ne-a luat asupra sa. D e aceea, bine
este să ne pocăim în fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Căci îndemnul: «Pocăiţi-vă, că
s-a apropiat împărăţia Cerurilor» (Matei 3, 2), ne arată lucrarea aceasta ca fiind fără
hotar" (Filocalia românească, în traducerea Părintelui Dumitru Stăniloae, voi. 6, A doua
sută a capetelor de Dumnezeu cuvântătoare şi făptuitoare, capetele 45-46, ed. IBMBOR,
Bucureşti, 1977, pp. 75-76).
 162 Capitolul 3
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 3 163

3, 3: El este acela d e s p r e care a zis Proorocul Isaia: C l a s u l c e l u i ce

U n i i zic că „ a c r i d e l e " sunt buruieni, alţii că sunt m u g u r i de copaci,
strigă î n pustie: P r e g ă t i ţ i calea D o m n u l u i , drepte faceţi cărările Lui.
3

adică p o a m e sălbatice. Iar „miere s ă l b a t i c ă " este cea făcută de albinele

(3,3) Isaia 40,3 / Marcu 1,3 / Luca 1, 76; 3,4 / Ioan 1,23
sălbatice şi care se găseşte în copaci şi în pietre [crăpăturile stâncilor].
„ C a l e " numeşte Evanghelia, iar „cărări", poruncile Legii, ca unele ce
erau roase şi vechi. Deci, zice: „Gătiţi-vă pentru petrecerea evanghelicească, 3 , 5 - 6 : A t u n c i a ieşit la el I e r u s a l i m u l şi toată I u d e e a şi toată î m p r e ­
iar poruncile Legii, drepte, adică duhovniceşti le faceţi, că Duhul drept este". j u r i m e a I o r d a n u l u i . (6) Ş i erau botezaţi de către el î n râul Iordan, mărtu-
Deci, atunci c â n d îi vezi p e iudei că trupeşte înţeleg Legea, atunci-să r i s i n d u - s i păcatele. .„
ştii că n-au făcut „drepte c ă r ă r i l e " , adică n u înţeleg Legea duhovniceşte. ' r
(3,6) Marcu 1,5 /Faptele Apostolilor 19,4,18
3,4": Iar I o a n avea î m b r ă c ă m i n t e a l u i d i n păr de c ă m i l ă M ă c a r de Se şi botezau, botezul lui Ioan n u aducea iertarea păcatelor,
(3,4') 4 Regi 1,8 / Zaharia 13,4 / Marcu 1,6
ci n u m a i pocăinţa o propovăduia Ioan şi astfel îi aducea către iertarea
Şi c u portul lui î n d e m n a spre pocăinţă, că purta haină de p l â n g e r e . 4 păcatelor, adică la botezul lui Hristos povăţuia. î n s ă n u m a i botezul lui
Se crede că între dobitoacele de mijloc se n u m ă r ă cămila: deoarece Hristos dăruia iertarea păcatelor.
rumegă, este socotită dobitoc curat, d a r pentru că are copita despicată, 3, 7": D a r v ă z â n d I o a n p e m u l ţ i din f a r i s e i 7

este dobitoc necurat (Levitic 11, 4). „ F a r i s e u " î n s e a m n ă „ d e s p ă r ţ i t " , c ă c i li p ă r e a lor a fi c u v i a ţ a şi

Deci, pentru că Ioan şi pe norodul ce părea a fi curat - adică p e iudei cunoştinţa despărţiţi de ceilalţi oameni şi mai presus de ei.
- şi p e cel necurat - adică al neamurilor - le-a adus lui D u m n e z e u , şi 3, 7": Ş i s a d u c h e i 8

pentru că a fost mijlocitor al Legii Vechi şi al celei Noi, p e n t r u aceasta Aceştia n u credeau nici în înviere, nici în îngeri, nici în duhuri. Şi
purta [îmbrăcăminte din] păr de cămilă.
n u m e l e lor î n s e a m n ă „drept" - de la „ s e d e c " , „ d r e p t a t e " - , ei înşişi dân-
3, 4 : Ş i cingătoare de p i e l e î m p r e j u r u l m i j l o c u l u i
b 5 du-şi acest n u m e . Sau se n u m e s c aşa de la Sadoc, începătorul eresului lor.
(3,4") 4 Regi 1,8 / Marcu 1,6 3, 7 : V e n i n d la b o t e z , le-a zis
C 9

Toţii Sfinţii sunt arătaţi de Sfânta Scriptură încinşi, ca cei ce sunt Aceştia n u v e n e a u cu socoteală dreaptă p r e c u m ceilalţi, de aceea îi şi
pururea în lucrare - pentru că cei leneşi şi care trăiesc î n desfătări n u s e mustră Ioan.
încing, c u m simt saracinii - , sau p e n t r u că au omorât patimile poftei. Căci
cureaua este parte de dobitoc mort. au tălmăcit „lăcuste", cum este şi la Marcu (Marcu 1,5). Acelaşi Părinte Teofilact arată că
3 , 4 : Iar h r a n a l u i era l ă c u s t e si m i e r e s ă l b a t i c ă
C 6 şi acum în acele părţi lăcustele se mănâncă uscate şi că Moise, dătătorul de Lege (Levitic
' (3,4') Marcu 1, 6 11,22) le numără cu jivinele curate, dar rău mirositoare şi neplăcute la gust.
7
Fariseii erau membrii unui partid politic-religios, ce avea mare influenţă în poporul
3
în ediţia de la 1805, în loc de „pregătiţi", se găseşte „gătiţi". iudeu. Fariseii ţineau strict Legea lui Moise, dar pe lângă Lege ţineau şi o seamă de
4
Privind la icoana Sfântului Ioan Botezătorul, se cade să luăm aminte la ceea ce tradiţii şi de datini „din bătrâni", prin care încălcau adeseori Legea Fariseii ţineau însă
spunea Cuviosul Isihie Sinaitul: „Smerenia şi reaua pătimire slobozesc p e o m de tot mai mult la litera Legii „care omoară" (2 Corinteni 3,6), nu la împlinirea ei duhovnicească,
păcatul. Cea dintâi taie patimile sufletului, cea de a doua pe ale trupului" (Filocalia făcând aceasta din făţărnicie, de ochii lumii (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 168).
românească, voi. 4, întâia sută, cap 75, ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 65). 8
Saducheii făceau parte dintr-un alt partid politico-religios, însă ei erau mult mai
5
în ediţia de la 1805, în loc de „cingătoare de piele", se găseşte „brâu d e curea". liberali şi erau şi foarte bogaţi. Respectau Legea lui Moise numai în măsura în care o
6
în versetul de la 1805, în loc de „lăcuste", se află „acrides". Astăzi, „acrides" este puteau ajusta la raţionamentele şi interesele lor, iar datinile bătrânilor, nici că le luau în
tradus numai cu sensul de lăcuste. Lăcustele din Orient, care se mâncau, erau mai mari seamă. Saducheii erau pătura cea mai cultă, care deţinea în ierarhie şi în sinedriu rangurile
şi erau pregătite pentru hrană în mai multe feluri: fie uscate la soare, fie afumate, fierte cele mai înalte. Saducheii erau susţinuţi şi sprijiniţi la putere de familia irodienilor, dar şi
sau prăjite la foc şi presărate cu sare. încă şi astăzi oamenii săraci diri acele locuri se de către stăpânirea romană. Din această pricină nu erau iubiţi în popor, iar cu fariseii
hrănesc şi cu lăcuste. izbuteau să se înţeleagă numai în probleme de interes naţional. O problemă de „interes
[1805] Acest cuvânt, „acrides" este grecesc şi are mai multe înţelesuri; de aceea, unii naţional" a fost şi osândirea la moarte a Mântuitorului: „Este de folos să moară un om
au tălmăcit aici „lăstari de ierburi", alţii au scris ca de o buruiană numită „acris", iar alţii pentru popor" (Ioan 18,14) - Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 452.
9
în ediţia de la 1805, în loc de „lă b o t e z " , se găseşte „către b a t e z u l l u i "
 Capitolul 3 165
TÂT CITIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAMATH
164 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

3, 7 : P u i d e v i p e r e , c i n e v-a arătat să fugiţi de m â n i a ce v a să fie?

d 10
3, IO : S e taie ş i s e aruncă î n foc.
4

(3, 7") Matei 12,34; 23, 33 / Luca 3,7 Adică al gheenei.

L e vorbeşte aspru, căci le cunoştea răzvrătirea D a r îi şi laudă, zicând: 3 , 1 1 ° : E u u n u l vă b o t e z cu apă spre p o c ă i n ţ ă , d a r C e l C e v i n e d u p ă
„ C i n e v-a arătat v o u ă ? " Că se m i n u n e a z ă Ioan c u m s-a făcut aceasta, ca m i n e este m a i p u t e r n i c decât m i n e (3, n •) Marcu 1,8 / Luca 3,16 /
n e a m u l lor cel viclean să se pocăiască. Ioan 1,15-16,26-27,33 / Faptele Apostolilor 1,5; 2,2; 11,16; 19,4
Iar „ p u i d e n ă p â r c ă " îi n u m e ş t e , pentru că aceia se n a s c m â n c â n d Le-a zis lor: „Faceţi r o a d ă " , iar a c u m le arată care este roadă: să creadă
pântecele din care ies; aşa şi a c e ş t i a pe părinţii lor, adică p e dascăli şi pe în „Cel C e v i n e d u p ă " el. Iar „Cel C e v i n e d u p ă " el este Hristos, C a r e şi
Prooroci îi o m o r a u . Iar d e „ m â n i a ce va să f i e " , de g h e e n a zice. 11
d u p ă naştere era d u p ă el, c u şase luni în u r m ă . Şi era şi d u p ă arătare,
3, 8: F a c e ţ i , d e c i , roadă, v r e d n i c ă de p o c ă i n ţ ă fiindcă mai întâi s-a arătat înaintemergătorul, apoi Hristos, Care a şi fost
(3, 8) Luca 3,8 mărturisit d e el.
Vezi ce zice? Că n u se cuvine numai a fugi de răutate, ci şi a face roduri 3, ll :
h
L u i n u s u n t v r e d n i c să-I d u c î n c ă l ţ ă m i n t e a 13

d e fapte b u n e . Că este scris: „Fereşte-te d e rău şi fă b i n e " (Psalm 33,13). (3, ll ) Luca 3,16 / Ioan 1,27
b

Astfel zice că n u este nici sluga cea m a i d e pe u r m ă a Lui pentru „a le

3,9": Ş i să n u credeţi că puteţi zice î n voi înşivă: Părinte avem p e Avraam
(3, 9") Ioan 8, 33,37-39 / Faptele Apostolilor 13, 26 / Romani 4,1-16 ţ i n e " p e acestea Iar prin „ î n c ă l ţ ă m i n t e " se înţeleg cele două pogorâri ale
Aceasta le era lor spre pierzanie, că se nădăjduiau în b u n u l n e a m . 12
Lui: cea din C e r p e p ă m â n t şi cea d e p e p ă m â n t la iad, căci „ î n c ă l ţ ă m i n t e "

3, 9 : C ă c i v ă s p u n că D u m n e z e u poate ş i d i n p i e t r e l e a c e s t e a să
h
sunt trupul cel d e piele şi murirea [moartea]. Aceste d o u ă pogorâri n u le
ridice f i i l u i Avraam. poate „ ţ i n e a " [cuprinde] înaintemergătorul, neputând a înţelege c u m s-au
Prin „ p i e t r e " înţelegem şi neamurile, dintru care mulţi au crezut. D a r făcut [petrecut] . 14

chiar şi în înţelesul acesta zice Ioan, că şi din pietre poate să facă D u m n e z e u 3, IV: A c e s t a v ă v a b o t e z a cu D u h S f â n t şi c u f o c .
(3, IV ) Marcu 1,8 / Luca 3,16 / Ioan 1,33 / Faptele Apostolilor 1 , 5 ; 11,16
„fii l u i A v r a a m " , căci „ p i a t r ă " era pântecele Sarrei din pricina sterpiciunii.
„Adică vă va u m p l e p e voi cu îndestulare d e darurile Sfântului D u h ,
Dar ea a născut! (Facere 11, 12; 21, 1-2) Şi iarăşi a ridicat D o m n u l fii lui
Avraam „ d i n p i e t r e " . C â n d ? Atunci când răstignindu-Se El, v ă z â n d mulţi d e v r e m e ce botezul m e u n u d ă darul d u h o v n i c e s c , p e n t r u că n u d ă nici
pietrele despicându-se, au crezut (Matei 27,51). i e r t a r e a p ă c a t e l o r . I a r A c e l a şi v ă v a i e r t a v o u ă p ă c a t e l e şi D u h c u
îndestulare vă va d a " .
3,10": I a t ă s e c u r e a stă la r ă d ă c i n a p o m i l o r
. (3,10") Matei 7,19 / Luca 3,9 3 , 1 2 " : E l are lopata î n m â n ă
(3,12") Luca 3,17
„ S e c u r e a " î n s e a m n ă J u d e c a t a lui Hristos, iar „ p o m i " , oricare dintre
noi. Deci cel ce n u a crezut d e aici, din viaţa aceasta, din însăşi „ r ă d ă c i n a " „Dar, să n u socotiţi că d e veţi fi botezaţi d e A c e l a şi d u p ă aceea veţi
lui se taie şi în g h e e n a se aruncă. greşi, î n d a t ă vă v a şi ierta pe voi, căci are D o m n u l şi « l o p a t ă » , adică

3 , 1 0 : Ş i tot p o m u l
b
cercetare şi j u d e c a t ă " .
Chiar d e s-ar trage d e la Avraam. 3 , 1 2 : Ş i v a curaţi aria S a
b

(3, W) Luca 3,17

3,10°: C a r e n u f a c e r o a d ă b u n ă Adică Biserica o va curaţi, ca p e cea care are mulţi botezaţi, p r e c u m î n
N u a zis „nu a f ă c u t " , ci „ n u tace", căci pururea se c u v i n e să a d u c e m arie [se curăţă] toată a r ă t u r a Dintre aceştia, unii s u n t „ p l e a v ă " , câţi sunt
„ r o a d ă " . Deci, d a c ă ieri ai miluit, iar astăzi răpeşti, n u eşti bineplăcut. uşori şi sunt purtaţi d e duhurile răutăţii, iar alţii „ g r â u " , care şi p e alţii
folosesc şi h r ă n e s c prin învăţătură şi prin lucrare.
10
în ediţia de la 1805, în loc de „vipere", se găseşte „năpârcă".
n^^c^05,aiciavem:,,a™ianusuntîndestulata-Iţineamc^
" Vezi nota tâlcuirii de la Matei 5,22c.
12
Adică îşi puneau nădejdea în rădăcina norodului lor, ştiindu-se neam ales. 14
Adică, nepricepând, necuprinzând taina lor.
 166 Capitolul 3
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 3 167

3,12 : c
Ş i v a a d u n a grâul î n j i t n i ţ ă , iar p l e a v a o va arde c u f o c n e s t i n s . 3,15 -16": A t u n c i L-a lăsat. (16) Iar b o t e z â n d u - S e I i s u s
c

(3,12') Maleahi 3,3,19 / Luca 3,17 (3,16") Marcu 1,9 / Luca 3, 21

„ N e s t i n s " este „ f o c u l " a c e l a Iar Origen bârfeşte [huleşte] s p u n â n d c ă Iisus Se botează la treizeci de ani, căci această vârstă primeşte [poate
va fi sfârşit al muncilor [caznelor iadului] . 15

purta] toate păcatele. în vârsta dintâi [a copilăriei] este multă neînţelepciune,

3, 13-14": î n acest t i m p a v e n i t Iisus din G a l i l e e a , la I o r d a n , către iar în cea de a doua, a tinereţii este multă văpaie a poftei şi a mâniei. Iar la
Ioan, ca să se b o t e z e de către e l . (14) I o a n î n s ă î l oprea, z i c â n d : vârsta bărbăţiei, multă este iubirea de argint. Deci, a aşteptat această vârstă,
(3,13) Marcu 1,9 / Luca 3,21 ca prin toate vârstele să plinească Legea şi să ne sfinţească p e noi.
Fiind curat, Hristos Se b o t e a z ă c a să n e spele p e n o i şi să n e arate n o u ă
3 , 1 6 : C â n d ieşea d i n apă
b

că atunci c â n d v o m voi a n e b o t e z a trebuie mai dinainte să n e curăţim, ca

M a n i h e i i spun că şi-a lăsat [lepădat] trupul Său în Iordan şi alt trup
17

să n u s p u r c ă m Botezul, şi apoi cu uşurinţă să ne îndârjim întru obişnuinţa

a arătat, d u p ă nălucire [închipuire]. Dar de aici li se astupă gura [lor
cea rea [de mai dinainte de B o t e z ] .
păcătoasă], că Iisus, Cel Care a intrat în apă, Acelaşi a şi ieşit şi n u altul.
Iar Ioan îl opreşte p e D o m n u l , pentru ca să n u socotească cei ce-L
vedeau că S e botează spre pocăinţă, ca unul din cei mulţi [ca toţi ceilalţi]. 3 , 1 6 : î n d a t ă Cerurile s-au deschis
c

3,14 :
b
E u am t r e b u i n ţ ă s ă f i u b o t e z a t de T i n e A d a m a încuiat Cerurile, iar pentru Hristos se deschid, ca să cunoşti
şi tu că atunci când te botezi, Cerurile le deschizi.
C u adevărat avea nevoie înaintemergătorul să fie curăţit d e D o m n u l ,
căci ca u n u l ce se trăgea din A d a m , trăgea [avea] asupra lui şi întinăciunea 3, 16 -17": Ş i D u h u l l u i D u m n e z e u S-a v ă z u t p o g o r â n d u - S e ca u n
i

cea din neascultare. Iar Hristos, întrupându-Se, p e toţi i-a curăţit. p o r u m b e l şi v e n i n d peste El. (17) Ş i iată glas din Ceruri z i c â n d
(3,16*) Isaia 11,2 / Marcu 1,10 / Luca 3,22 / Ioan 1,32-33 (3,17°) Psalm 2,6 /
3 , 1 4 : Ş i Tu v i i l a m i n e ?
c

Matei 17,5 / Marcu 1, U / Luca 3,22; 9,35 / 2 Petru 1,17 /1 Ioan 5,7-9
N u a îndrăznit să spună „Tu vii să Te botezi de către m i n e " , ci „şi Tu Duhul Sfânt Se pogoară pentru a mărturisi că mai mare este Cel Care
v i i " , atât [de mult] se sfiia [de D o m n u l ] . Se botează, decât cel ce botează. Fiindcă iudeii p e Ioan îl aveau [la] m a r e
3 , 2 5 ° : Ş i r ă s p u n z â n d , I i s u s a z i s către el: Lasă a c u m [cinste], iar de Hristos n u atâta aveau grijă (Ioan 1,26). Şi au văzut toţi p e
18

Duhul venind peste Iisus, ca să n u socotească ei că glasul care zicea: „Acesta

Zice [Domnul]: „ A c u m lasă [să fie aşa]. Dar va veni şi v r e m e a c â n d
este Fiul M e u C e l i u b i t " s-a făcut pentru Ioan, ci văzând p e Duhul Sfânt, să
cuvioasa slavă o v o m [o v o i ] 16
avea, m ă c a r că a c u m n u este arătată".
creadă că glasul este pentru Iisus. Şi [s-a arătat] ca un „ p o r u m b e l " , ca s e m n
3 , 1 5 : C ă aşa s e cuvine n o u ă s ă î m p l i n i m toată dreptatea
b
al bunătăţii şi blajinătăţii şi pentru că porumbelul este preacurat şi nu petrece
„ D r e p t a t e " este numită Legea, iar firea omenească era blestemată, căci [trăieşte] u n d e este împuţiciune [necurăţie]. Asemenea şi Sfântul Duh.
n u putea săvârşi L e g e a (Galateni 3, 20-23).
„Deci, pentru că E u a m săvârşit [împlinit] şi pe celelalte ale Legii şi
î m i lipseşte doar a M ă boteza, aceasta săvârşind voi slobozi firea de 17
Maniheismul, doctrină religioasă gnostică din Orientul Apropiat, a fost întemeiată
blestem. C ă aceasta Mi se cuvine M i e " . de persanul Mani (Maniheu), pe la jumătatea veacului al III-lea d. Hr. Această erezie
susţinea că lumea este guvernată de două principii: binele şi răul, afirmându-se totodată
că materia este rea în sine şi de aceea oamenii se pot mântui numai prin asceza cea mai
A i d , Sfântul Teofilact se referă la învăţătura lui Origen despre apocatastază
riguroasă şi prin mortificarea trupului. Maniheii spuneau despre Hristos ca a avut trup
^restauraţia generală"), care a fost condamnată de cel de al V-lea Sinod Ecumenic de la
adevărat, dar nu un trup material, ci unul spiritual. Această erezie a fost combătută de
Constantinopol, din anul 553. Conform acestei înşelătoare învăţături, pedeapsa demonilor
Sfântul Ignatie Teoforul, Sfântul Irineu, Tertulian, Clement Alexandrinul şi alţi Sfinţi
şi a păcătoşilor din iad, va ajunge într-o zi la sfârşit şi „toţi vor fi restauraţi".
Părinţi ai Bisericii.
16
Prin Domnul Hristos noi am dobândit slava înfierii dumnezeieşti, pentru că noi 18
Adică nu îl luau în seamă pe Domnul Hristos aşa precum făceau cu Sfântul Ioan
toţi suntem „un O m " (Ioan 17,11,22).
Botezătorul.
23 Capitolul 3
JgÂNHJLjrEOTH^ BULGARIEI 169

P r e c u m în v r e m e a lui N o e porumbiţa a vestit încetarea p o t o p u l u i

(Facere 8, 8-11), a d u c â n d mlădiţă de măslin, aşa şi aici, D u h u l Sfânt arată CAPITOLUL 4
încetarea păcatelor. A c o l o mlădiţa de măslin, aici, mila lui D u m n e z e u . 19

IZ'SWS este ispitit de diavolul. începutul propovăduirii Lui.

3, 27*: „ A c e s t a este F i u l M e u C e l i u b i t î n t r u C a r e a m b i n e v o i t " . . El cheamă pe cei dintâi ucenici la apostolat
(3,1T) Psalm 2, 7 / Matei 17,5 / Marcu 1,11 / Luca 3,22; 9,35 / Ioan 5,37 / şi vindecă tot felul de bolnavi 1

Efeseni 1,6 / Coloseni 1,1312 Petru 1,17 / 1 Ioan 5,7-9

A d i c ă „întru C a r e M ă odihnesc, întru Care î m i p l a c e " .
4,1": A t u n c i I i s u s a f o s t dus de D u h u l î n p u s t i u 2

(4,1") Judecători 13, 24 / Iezechiil 3,14'/ Marcu 1,12 / Luca 4,1

învăţându-ne p e noi ca după Botez să n e aşteptăm m a i vârtos la ispite,
[Mântuitorul] este „ d u s " de D u h u l cel Sfânt [în pustie]. Pentru că nimic
n u făcea fără d e Duhul. Şi Se duce în pustie, ca să n e arate nouă că diavolul
atunci n e ispiteşte, când n e va vedea singuri şi neajutoraţi unul dinspre
altul . Deci, se cuvine ca fără sfătuire să n u î n d r ă z n i m întru noi înşine.
3

4, l : C a să f i e ispitit de către d i a v o l u l .
h
,
r
(4, WSirah 2,1 /Marcu 1,13
„ D i a v o l " , care înseamnă „clevetitor", este numit, pentru că L-a clevetit
pe D u m n e z e u către A d a m , zicându-i: „ D u m n e z e u vă zavistuieşte v o u ă
[pizmuieşte slava v o a s t r ă ] " (Facere 3,5-6). încă şi acum [diavolul] cleveteşte
către noi fapta cea b u n ă .
4,2": S i d u p ă ce a postit ,,„,„. , „ .
' r r
(4,2"Heşire34,28/3Regil9,8/Luca4,2
A postit ca să n e arate că postul este a r m ă mare [puternică] împotriva
ispitelor, după c u m lăcomia pântecelui este începătura a tot păcatul.
4,2 : Patruzeci de zile si patruzeci de nopţi
h

• ' r r
' (4,2 )Ieşire34,28/Marcu
b
1,13
[Domnul Hristos] posteşte tot atâtea zile câte au postit şi Moise (Ieşire
24,18) şi Ilie (3 Regi 19,8). Iar dacă ar fi postit [Domnul] mai multe zile, s-ar
fi părut [crezut] că nălucire [închipuire] este întruparea
1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru postul şi pentru ispita lui Hristos.
Pentru chemarea lui Petru şi a lui Andrei şi a fiilor lui Zevedeu". .
1
După o veche tradiţie, locul din pustie în care a fost ispitit Mântuitorul de către
diavolul este Muntele Carantaniei (de la Quaranta = 40). în părţile Iordanului, nu departe
de unde boteza Ioan, spre nord-vest de Ierihon, se afla o regiune stearpă şi stâncoasă,
dintre c e l e m a i secetoase din lume. Nu avea nici apă, nici vegetaţie, nici drumuri, iar
aerul, care era dogorâtor din pricina arşiţei soarelui, era cu neputinţă de suportat. în
acest pustiu al Carantaniei - care după o veche tradiţie ar fi muntele Duca, având o
înălţime de 473 de metri - a fost ispitit Domnul Iisus Hristos (Dicţionarul 'Noului Testament,
ed. cit., p. 335).
19
Vezi şi tâlcuirea de la Matei 6,17-18 şi 25,1-5. 3
Adică fără ajutor de la aproapele.
 1 7 0
• Capitolul 4
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BUI.CARTP, TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 4 171

4,2 :
C
La urmă a flămânzit.
n u era p â i n e , dar prin c u v â n t u l lui D u m n e z e u î m p l i n e a toată trebuinţa
(4, 2') Luca 4, 2
lor şi se prefăcea î n toate cele ce le dorea c e l care o m â n c a Deci, fie că
C â n d a dat voie [a îngăduit] firii, „a flămânzit" ca s ă d e a pricină diavo­
lului s ă vină la El şi s ă se lupte c u el prin foame şi aşa să-1 b i r u i a s c ă şi să-1 p o f t e a i u d e u l peşte s a u o u s a u b r â n z ă , acel fel d e gust i-1 d a lui m a n a
surpe, iar biruinţa să ne-o dea n o u ă î n dar. (înţelepciune 16,20-21).

4, 3: Ş i a p r o p i i n d u - s e , i s p i t i t o r u l a zis către E l : D e e ş t i T u F i u l l u i 4,5: Atunci diavolul L-a dus î n sfânta cetate, L-a pus pe aripa t e m p l u l u i 5

D u m n e z e u , z i ca p i e t r e l e a c e s t e a s ă se f a c ă p â i n i . (4,5) Iezechiil 8,3; 11,1; 43,5 / Luca 4,9

Aripa este o a n u m e parte a t e m p l u l u i , c u m sunt la noi cele scoase
(4, 3) Luca 4 , 3
afară din a m â n d o u ă părţile bisericii [ a b s i d e l e ] , care p a r ca nişte aripi.
A auzit tâlharul [diavol] g l a s u l cel din Cer, d a r v ă z â n d u - L c ă f l ă m â n ­
zeşte, se îndoia: „ C u m să f l ă m â n z e a s c ă Fiul lui D u m n e z e u ? " D e a c e e a î l
ispiteşte, ca s ă c u n o a s c ă [afle]. î l şi m ă g u l e ş t e , c r e z â n d c ă p o a t e s ă - L a m ă ­ certare momeala, a tăiat dintr-o dată toate cele ce urmează" (Filocalia românească, voi. 4, Cuvânt
minunat şi de suflet folositor, ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, pp. 187-188).
gească, z i c â n d : „ D e eşti Tu F i u l l u i D u m n e z e u " .
5
în ediţia de la 1805, în loc de „aripa templului", se găseşte „aripa Bisericii". în templu
Dar, p o a t e te întrebi ce p ă c a t este să faci pietrele p â i n i ? A s c u l t ă d a r :
se săvârşeau slujbele, se citeau şi se explicau Legea şi scrierile Proorocilor, iar denumirea lui
p ă c a t e s t e a-1 asculta p e d i a v o l î n t r u ceva. Şi iarăşi, î n t r u alt c h i p [de
era de „templul Domnului" (Luca 1, 9; Evrei 9, 6). Aici, la Matei 4,5, prin „templu" n u se
î n ţ e l e g e r e ] , n-a zis „piatra aceasta p â i n e să se f a c ă " , ci „ p i e t r e l e " , v r â n d
înţelege numai templul propriu-zis, ci întreg complexul de clădiri şi zidurile care îl înconjoară.
ca s ă - L a r u n c e p e Hristos p r a d ă l ă c o m i e i , căci celui f l ă m â n d o p â i n e îi Iar în aceste ziduri erau aşa-zisele porlice, care erau mai înalte decât zidurile. Prin urmare,
a j u n g e c u adevărat. D e aceea, H r i s t o s n u l-a ascultat p e e l . 4
prin „aripa templului" se poate înţelege zidul sau porticul cel mai înalt din extremitatea
4,4: Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: N u n u m a i cu p â i n e va trăi clădirilor, zid care avea în spatele lui, spre răsărit şi sud, o prăpastie. De la înălţimea zidului
acesta, până în fundul prăpăstiei, erau ca la 50 de metri. Diavolul L-a îndemnat pe Mântuitorul
o m u l , c i c u tot c u v â n t u l care i e s e d i n g u r a l u i D u m n e z e u .
Hristos să Se arunce de pe această „aripă" (cf. Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 43).
(4, 4) Deuteronom 8, 3 / înţelepciune 16, 26 / Luca 4 , 4
Trebuie să ştim că, atât cortul pe care Moise l-a făcut din iconomie dumnezeiască (Ieşire cap.
D i n V e c h i u l T e s t a m e n t e s t e a c e a s t ă m ă r t u r i e şi al l u i M o i s e e s t e
25-27), precum şi templul din Ierusalim, construit din porunca lui Dumnezeu (3 Regi 5,5; 8,
c u v â n t u l (Deuteronom 8,3). P e n t r u c ă evreii au fost hrăniţi c u m a n ă , care 20-61), constituiau o imagine simbolică a lumii duhovniceşti; erau locaş al sălăşluiţii Domnului
şi, totodată, preînchipuiau plinătatea Bisericii lui Hristos-Dumnezeu. în Ierusalim, primul
Sfântul Ioan Damaschinul ne învaţă: „Gândurile în care se cuprind toate păcatele sunt
4
templu a fost construit de către Solomon (pe la anul 960 î.d.Hr.), iar după ce acesta a fost
opt: al lăcontieipântecelui, al curmei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, dărâmat (586 î.d.Hr.), a fost reconstruit cel de al doilea (538-515 id.Hr.), după întoarcerea din
al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure sau ca să nu ne tulbure, robia babilonică. Dar şi cel de-al doilea templu a fost dărâmat de către romani, o dată cu
nu atârnă de noi. Dar, ca să stăruiască sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, distrugerea Ierusalimului în anul 70.
sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. Altceva este adică momeala (atacul), altceva însoţirea, După învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe, unul din semnele apropierii sfâr­
altceva lupta, altceva patima, altceva învoirea (consimţirea), care e aproape de faptă şi se şitului lumii este „venirea lui Antihrist (2 Tesaloniceni 2,3-11; 1 han 2,18), care va lucra cu
aseamănă ei, altceva lucrarea şi altceva robirea. Momeala este gândul adus simplu în minte apostolii săi mincinoşi tot felul de semne, ca să amăgească pe oameni; substituindu-se lui
de vrăjmaşul, ca de pildă: fă aceasta sau aceea, cum i-a zis Domnului şi Dumnezeului nostru: Hristos, el va prigoni cu furie pe aleşii Domnului (Matei 24, 5,11)" (cf. Părintele Dumitru
«Zi ca să s e facă pietrele acestea pâini» (Matei 3,4). Aceasta, cum s-a spus nu atârnă de noi. Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, voi. 3, ed. IBMBOR, Bucreşti, 1997, p. 254). Aşadar,
însoţirea este primirea gândului strecurat de vrăjmaş, preocuparea cu el şi convorbirea plăcută reconstruirea templului din Ierusalim (cel de-al treilea templu) va sluji lui Antihrist, căci
a voii noastre cu el. Patima este deprinderea cu gândul strecurat de vrăjmaş, care s e naşte dintru acest sălaş va împăraţi peste întreaga lume. David Ben Gurion -1886-1973, lider al
din însoţire, şi învârtirea necontenită a cugetării şi a închipuirii în jurul lui. Lupta este sionismului muncitoresc, principal întemeietor al noului stat Israel şi întâiul prim-ministru
împotrivirea cugetării fie la stingerea patimii din gând sau a gândului pătimaş, fie la învoire, al său între anii 1948-1953 - când în anul 1962 şi-a mărturisit previziunile sale privitor la
cum zice Apostolul: «Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; viitorul lumii, spunea aceste cuvinte: „Imaginea lumii în 1987, aşa cum se conturează în
şi aceştia se împotrivesc unul altuia» (Galateni 5,17). Luarea în robie este ducerea silnică şi imaginaţia mea: Războiul rece va ţine de domeniul trecutului. Presiunile interne ale
fără voie a inimii, stăpânită de prejudecată şi de o îndelungată obişnuinţă. învoirea este intelighenţiei în continuă dezvoltare din Rusia [...] pot duce la o democratizare treptată a
consimţirea cu patima de gând. Iar lucrarea, însăşi împlinirea cu fapta a gândului pătimaş Uniunii Sovietice. [...] Cu excepţia URSS, ca stat eurasiatic confederat, toate celelalte
încuviinţat. Deci, cel ce cugetă nepătimaş de la început, sau respinge prin împotrivire şi continente se vor uni într-o alianţă mondială, căreia îi va sta la dispoziţie o forţă de poliţie
 ~ ^tcJuM ^EHlOnLACT^^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 4 173

4 , 6 : Ş i I-a z i s : D a c ă Tu eşti F i u l l u i D u m n e z e u , aruncă-Te j o s , c ă

scris e s t e : î n g e r i l o r S ă i v a p o r u n c i p e n t r u T i n e ş i Te v o r ridica p e m â i n i , 4,8-9: D i n n o u diavolul L-a dus p e u n m u n t e foarte î n a l t şi I-a arătat
ca n u c u m v a s ă i z b e ş t i d e piatră p i c i o r u l T ă u .
6 toate î m p ă r ă ţ i i l e l u m i i şi slava lor. (9) Ş i I-a z i s L u i : Acestea toate Ţ i l e
(4, 6) 1 Regi 7,3 / Psalm 70,3; 90,11-12 / Luca 4,9-11
voi d a Ţ i e , dacă v e i cădea î n a i n t e a m e a ş i Te v e i î n c h i n a m i e .
C4,8) Iezechiil 40,2 / Luca 4,5 (4, 9) Daniil 3,5 / Luca 4,6-7
„Dacă Tu eşti F i u l l u i D u m n e z e u " , ca şi c u m a r fi zis: „Eu n u cred
Unii socotesc c ă „munte foarte î n a l t " este patima iubirii de argint, întru
glasului din Cer, însă Tu, d e eşti Fiul lui Dumnezeu, arată-mi m i e " . Măcar
că d e era Fiul lui Dumnezeu, o, spurcatule, oare s e cuvenea să S e arunce p e care vrăjmaşul se nevoia să-L aducă pe Hristos, însă nu bine socotesc [cugetă].
Sine jos? A cruzimii tale este aceasta, a-i arunca jos p e cei care se îndrăcesc, Că în chip simţit I s-a arătat Lui diavolul, cu toate acestea Domnul gânduri
iar a lui D u m n e z e u [este] a mântui! n u a primit. Să n u fie! Deci î n chip simţit I-a arătat Lui în munte toate
Iar aceasta, „Te v o r ridica p e m â i n i " (Psalm 90, 11-12), n u pentru împărăţiile, aducându-le înaintea ochilor Lui î n chip de nălucire, zicându-I
Hristos s-a scris, ci pentru Sfinţii care a u trebuinţă d e ajutorul îngeresc. „acestea toate Ţ i l e voi da Ţ i e " , căci din mândrie socotea că lumea ar fi a s a
Dar Hristos n u avea trebuinţă d e acesta, D u m n e z e u fiind. Aceleaşi le s p u n e şi a c u m celor lacomi, întrucât cei ce s e închină lui,
aceia p e toate acestea le au.
4 , 7: I i s u s i-a r ă s p u n s : Iarăşi este scris: S ă n u ispiteşti p e D o m n u l
D u m n e z e u l tău. „,„ 4, 10: A t u n c i I i s u s i-a z i s : Piei, s a t a n o , căci scris este: D o m n u l u i
7

(4, 7) Deuteronom 6,16 / Luca 4,12 D u m n e z e u l u i t ă u s ă te î n c h i n i ş i L u i s i n g u r să-I s l u j e ş t i .

C u blândeţe îl goneşte [alungă] p e el Hristos, învăţându-ne p e n o i (4,10) Deuteronom 6,13; 10,20 / Iosua 24,14 / Luca 4,8
[ca] prin blândeţe să-i b i r u i m p e demoni. D o m n u l se m â n i e asupra lui c â n d v e d e că p e cele c e sunt ale lui
D u m n e z e u le făcea [socoteşte a fi] ale sale, zicându-I „acestea toate Ţ i l e
internaţională. Toate armatele vor fi abolite şi n u vor mai exista războaie. La Ierusalim,
voi d a Ţ i e " , c a şi c u m ar fi ale lui. însă cunoaşte cât d e folositoare sunt
Naţiunile Unite (nişte naţiuni c u adevărat unite) vor construi un Altar al Profeţilor care Scripturile, căci D o m n u l dintru acestea a astupat gura vrăjmaşului.
să slujească uniunea confederată a tuturor continentelor; acesta va fi sediul Curţii Supreme
4,11: A t u n c i L-a lăsat diavolul şi iată î n g e r i i , v e n i n d l a El, î i s l u j e a u .
a Omenirii" (cf. rev. Look Magazine, din 16 ianuarie 1962). Este evident că acest „Altar al
Profeţilor" este templul din care îşi va „exercita funcţiile" de „împărat, preot şi judecător" D o m n u l a biruit cele trei ispite: a lăcomiei pântecelui, a slavei deşarte
al întregii lumi, cel despre care Mântuitorul Hristos spuneai' „Eu am venit în numele şi a iubirii d e bogăţie, care sunt patimile d e căpetenie. P e acestea biruin-
Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi du-le, c u atât m â i vârtos le-a biruit [Domnul] şi p e celelalte. D i n această
primi" (Ioan 5,43). pricină Luca zice că diavolul „a sfârşit toată i s p i t a " (Luca 4,13), pe capetele
Evreii consideră că „Zidul plângerii" din Ierusalim ar face parte din structura ispitelor sfârşindu-le. Drept aceea şi „ î n g e r i i î i s l u j e s c " , arătându-ne că
vechiului templu şi de aceea e de aşteptat ca cel de-al treilea templu să fie ridicat tocmai şi nouă, d u p ă biruinţă [asupra patimilor], n e v o r sluji îngerii, căci pentru
aici. O vizualizare în direct a „Zidului plângerii" - live-view, c u reînnoire a imaginii în noi toate şi le face şi le arată Hristos, de v r e m e ce Lui, ca unui D u m n e z e u
fiecare minut - poate fi accesată pe site-ul: www.aish.com (la link-ul wallcam).
îngerii de-a pururi î i slujesc.
Aşadar, pentru că: (1) în ediţia d e la 1805, îndeobşte în loc d e „templu", se găseşte
„Biserică"; (2) momentul reconstruirii celui de al treilea templu în Ierusalim n u este atât 4,12-23: Ş i I i s u s , auzind că Ioan a fost întemniţat , a plecat î n Galileea.
8

de departe precum credem; (3) este cu putinţă ca unora dintre fraţii cititori ai acestei (23) Ş i părăsind Nazaretul, a venit d e a locuit î n C a p e r n a u m , l â n g ă mare,
Tâlcuiri să le fie dat să trăiască în acele vremuri; (4) suprapunerea prin înlocuire a î n hotarele lui Z a b u l o n şi Neftali. (4,12) Marcul, 14/Luca3,20;4,14/
termenului „templu" cu „Biserică", ar putea genera o confuzie pierzătoare de suflet, , ' Ioan4,43(4,13)Iosua 19,10,33/Marcu 1,21 /Luca4,16,31
deoarece Antihristul va maimuţări rolul de „Dumnezeu", iar această confuzie i-ar sluji Iisus pleacă, pentru ca să ne înveţe şi pe noi să n u n e aruncăm singuri în
tocmai lui; aşadar, din aceste patru pricini, în această ediţie a Tâlcuirii, acolo unde există
primejdii. Şi se duce î n „Galileea", care înseamnă „prăvălită j o s " , pentru că
numiri ale templului din Ierusalim cu termenul „Biserică" (1805), le-am înlocuit cu
neamurile erau prăvălite şi se tăvăleau în păcate. Şi locuieşte în „Capernaum",
„templu", fără a mai preciza acest lucru prin note.

în ediţia de la 1805, în loc de „ca nu cumva să izbeşti", se găseşte „ca nu cândva să

6

împiedici". 7
în ediţia de la 1805, în loc de „piei, satano", se găseşte „mergi înapoia Mea, satano".
8
în ediţia de la 1805, în loc de „a fost întemniţat", se găseşte „s-a prins".
 Capitolul 4 175
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI
174 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
4 , 1 9 - 2 0 : Veniţi d u p ă M i n e şi vă voi face pescari de o a m e n i . (20) Iar
b 10

care se tâlcuieşte „casă a mângâierii", că pentru însăşi aceasta S-a pogorât

ei, î n d a t ă l ă s â n d m r e j e l e , a u mers d u p ă El.
Domnul Hristos din Ceruri, ca să facă toate neamurile casă a Mângâietorului.
(4,19") Ieremia 16,16 / Matei 8,22 / Marcu 1,17 / Luca 5,10
„ Z a b u l o n " se tâlcuieşte „vânare de noapte", iar „Neftali", „lărgime". Deci, (4,20) Matei 19,27 / Marcu 1,18; 10,28 / Luca 5,11; 18,28
neamurile vieţuiau întru întuneric şi lărgime, pentru că nu pe calea cea strâmtă Vezi oameni ascultători? C ă îndată a u m e r s d u p ă El! D e u n d e se v e d e şi
călătoreau, ci pe cea largă, care duce la pierzare (Matei 7,13). că aceasta este a doua chemare. Pentru că fuseseră ei m a i înainte învăţaţi de
4,14-16: Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia Proorocul care zice: (15) Hristos, iar după aceea, lăsându-L, când L-au văzut din nou, îndată I-au
Pământul lui Zabulon şi pământul l u i Neftali spre mare, dincolo de Iordan,
9
u r m a t Lui (Ioanl, 35-42).
Galileea neamurilor; (16) poporul care stătea î n întuneric a văzut lumină 4,21": Ş i de acolo, m e r g â n d mai departe, a văzut alţi d o i fraţi, p e Iacov
mare şi celor ce şedeau în latura şi î n u m b r a morţii lumină le-a răsărit. al l u i Z e v e d e u ş i p e Ioan, fratele l u i , î n corabie cu Z e v e d e u , tatăl l o r
(4,15) Isaia 8,23 (4,16) Isaia 9,1; 42,7 / Luca 1, 79; 2,32
C4,21") Marcu 1,19-20
„ L u m i n ă m a r e " este Evanghelia, căci Legea lumină era şi ea, d a r mică,
iar „ u m b r a m o r ţ i i " este păcatul, că este asemănare şi umbrită î n s e m n a r e Foarte mare faptă b u n ă este a-1 hrăni la bătrâneţe p e tatăl lor, şi din
a morţii. Căci precum moartea stăpâneşte trupul, aşa şi păcatul stăpâneşte drepte [cinstite] osteneli a se hrăni.
şi o m o a r ă sufletul. Şi ne-a „răsărit l u m i n ă " , căci n u noi a m căutat-o p e 4 , 2 1 : D r e g â n d u - ş i m r e j e l e , şi i-a chemat.
b 11

dânsa, ci ea ni s-a arătat, ca şi c u m ar fi u r m a t [venit] d u p ă noi. Fiind săraci şi neputând să-şi cumpere mreje noi, le cârpeau pe cele vechi.
4,17": D e atunci a î n c e p u t I i s u s să p r o p o v ă d u i a s c ă şi să s p u n ă 4 , 2 2 ; Iar ei î n d a t ă , l ă s â n d corabia şi p e tatăl l o r , au m e r s d u p ă E l .
(4, V") Matei 3,2; 10, 7 / Marcu 1,14-15 / Luca 10,9 (4,22) Deuteronom 33,9 / Marcu 1,20
D u p ă ce a fost legat [închis] Ioan, a început Iisus a p r o p o v ă d u i , pentru S e arată [de aici] că Z e v e d e u n-a crezut, şi p e n t r u aceasta l-au lăsat p e
că aştepta ca m a i întâi Ioan să mărturisească pentru El şi să-I gătească Lui el. Vezi, dar, c â n d s e cuvine a lăsa pe tată? C â n d te împiedică d e la fapta
calea p e care avea să vină, după c u m şi slugile mai înainte gătesc stăpânilor.
b u n ă şi de la cinstirea lui D u m n e z e u .
Pentru că D o m n u l , deopotrivă fiind c u Tatăl, avea şi El Prooroc p e Ioan,
Iar aceştia, fiindcă au v ă z u t pe cei mai dinainte că I-au urmat [lui
d u p ă c u m Tatăl Lui şi D u m n e z e u avusese p e Proorocii cei m a i dinainte
Hristos], c u cuviinţă s-au d u s d u p ă Dânsul, râvnind [fapta] acelora
de Ioan. Iar [cu atât] mai vârtos şi aceia sunt şi ai Tatălui şi ai Fiului.
4,23": Ş i a străbătut I i s u s toată G a l i l e e a , î n v ă ţ â n d î n s i n a g o g i l e 12
lor
4,17 :
b
Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat î m p ă r ă ţ i a Cerurilor.
şi p r o p o v ă d u i n d E v a n g h e l i a î m p ă r ă ţ i e i
(4,1T) Matei 10,7 / Marcu 1,15 / Luca 10,9
(4,23") Matei 9,35; 24,14 / Marcu 1,14,39 / Luca 4,14-15
„ î m p ă r ă ţ i e a C e r u r i l o r " este şi Hristos, dar şi viaţa cea cu f a p t e b u n e .
Pentru a arăta că n u este potrivnic Legii, Iisus intră î n „ a d u n ă r i l e "
Oare c â n d petrece omul ca u n înger, n u este el ceresc? Drept aceea, întru
fiecare dintre noi este „împărăţia C e r u r i l o r " , de v o m vieţui îngereşte. [ „ s i n a g o g i l e " ] evreilor.
4 , 2 3 : Ş i t ă m ă d u i n d toată b o a l a şi toată n e p u t i n ţ a î n popor.
b

4,18-19": P e când u m b l a p e l â n g ă M a r e a G a l i l e i i ; a v ă z u t d o i fraţi, (4,23") Matei 9,35

p e S i m o n ce s e n u m e ş t e Petru ş i pe A n d r e i , fratele l u i , care a r u n c a u î n c e p e c u minunile, c a să îi încredinţeze de cele ce îi învaţă.
m r e a j a î n m a r e , căci erau pescari. (19) Ş i le-a zis: „ B o a l ă " este îndelungata rea pătimire, iar „ n e p u t i n ţ a " , împotrivirea 13

(4,18) înţelepciune 6,16 / Marcu 1,16 / Luca 5,1-2 / Ioan 1,35-42

Aceştia au fost ucenici ai lui Ioan şi încă trăind Ioan, au venit la Hristos. de puţină vreme a trupului.
10
în ediţia de la 1805, în loc de „pescari de oameni", se găseşte „vânători de oameni".
Iar după ce au văzut că Ioan a fost legat [închis], s-au întors iarăşi la vânarea
" în ediţia de la 1805, în loc de „dregându-şi", se găseşte „cârpindu-şi".
de peşte. Şi aşa Hristos, venind la ei, îi vânează, zicând:
1 2
în ediţia de la 1805, în loc de „în sinagogile", se găseşte „întru adunările". Sinagogă
' Neftali este ţinutul Galileei de nord, dat în stăpânire lui Neftali şi urmaşilor lui. zabulon - clădire destinată celebrării cultului evreiesc (templu, havră); organizaţie religioasă
este ţinutul Galileei de sud, atribuit urmaşilor lui Zabulon. Neftali şi Zabulon au fost doi din evreiască, asemănătoare parohiilor creştine.
cei 12 fii ai lui Iacov (Facere 30,8,20) (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit, pp. 347,573). 1 3
Aici, „împotrivire" are sensul de netocmire, nepotrivire, nerânduială.
 1 ?
6 Capitolul 4
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 177

4,24: Ş i s-a d u s v e s t e a d e s p r e E l î n toată S i r i a ş i a d u c e a u la E l p e toţi

cei ce s e a f l a u î n s u f e r i n ţ e , f i i n d c u p r i n ş i d e m u l t e f e l u r i d e b o l i şi d e
c h i n u r i : p e d e m o n i z a ţ i , p e l u n a t i c i , p e s l ă b ă n o g i ş i El îi v i n d e c a .
14
CAPITOLUL 5
(4,24) Marcu 6,55
Hristos n-a cerut credinţă d e la cei care erau aduşi la El, pentru c ă
însuşi faptul că-i a d u c e a u d e departe la El era lucrare a credinţei. Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii 1

„ L u n a t i c i " sunt n u m i ţ i cei îndrăciţi, căci diavolul, v o i n d să s e m e n e

[răspândească] î n t r u o a m e n i credinţa că stelele sunt făcătoare d e rău,
p â n d e a c â n d era l u n ă plină şi atunci îi chinuia, pentru ca să li se p a r ă că 5,1": Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în m u n t e
luna este pricina patimii şi să se prihănească zidirea lui D u m n e z e u , d u p ă (5,1") Marcu 3,13
c u m s-au înşelat şi maniheii. î n v ă ţ â n d u - n e p e noi ca n u spre [la] arătare să facem ceva [să lucrăm
4, 25: Ş i m u l ţ i m i m u l t e m e r g e a u d u p ă E l , d i n G a l i l e e a , d i n D e c a - oareşce], se suie în m u n t e . Şi, de vreme ce vrea să înveţe, n e arată că se
2

p o l e , din I e r u s a l i m , d i n I u d e e a ş i d e d i n c o l o d e I o r d a n .
15 cuvine să n e d e p ă r t ă m din mijlocul turburărilor, când î n v ă ţ ă m [săvârşim
lucrare învăţătorească].
(4,25) Marcu 3, 7-8 / Luca 6,17
5, T°: Ş i a ş e z â n d u - S e , u c e n i c i i Lui a u v e n i t la El.
(5, V>) Marcu 3,13
Noroadele vin la Dânsul pentru minuni, iar ucenicii, pentru învăţătură.
Drept aceea, după ce a săvârşit minunile şi a tămăduit trupurile, vindecă şi
sufletele, ca să n e învăţăm că Însuşi este Ziditor şi al trupurilor şi a 1 sufletelor,
5,2": Şi deschizându-Şi gura 3

(5,2") Luca 6,20

De ce s p u n e aceasta: „ d e s c h i z â n d u - Ş i gura S a " ? Poate ar părea că
este de prisos spusa aceasta, dar nu este aşa, căci învăţa şi fără a-Şi deschide
gura. C u m ? Prin viaţa Sa şi prin minuni. D a r a c u m învaţă [cu cuvântul,]
„deschizându-Şi gura S a " .
5 , 2 : îi învăţa zicând
h

N u n u m a i p e ucenici, ci şi norodul. Şi începe d e la Fericiri, după c u m

şi David a început de la Fericiri: „Fericit b ă r b a t u l . . . " (Psalm 1,1).

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Fericiri. Pentru această cum că
Apostolii şi învăţătorii sunt sare şi lumină. Pentru a nu strica Legea şi poruncile. Pentru a nu
face ceva împotriva aproapelui. Pentru împăcarea eu pârâşul. Pentru a nu curvi. Pentru sminteli.
Pentru a nu-şi lăsa femeia. Pentru a nu se jura nicidecum. Pentru a suferi ocările şi a nu se
împotrivi celui rău. Pentru a iubi pe vrăjmaşi".
2
O veche tradiţie spune că muntele pe care Mântuitorul a rostit Fericirile ar fi muntele
numit astăzi Kurun Hattin (Coarnele Hatinului), situat cam la 7 kilometri mai spre nord-
vest de oraşul Tiberiadă, riu departe de localitatea numită azi Safet şi de ţărmul vestic al
lacului Ghenizaret. Muntele are o înălţime de 560 de metri deasupra lacului şi domină
împrejurimea. Deasupra Muntelui era un platou pe care s-a aşezat mulţimea (Dicţionarul
» în ediţia de la 1805, în loc de „pe demonizaţi, pe lunatici", se găseşte „pe lunatici".
Noului Testament, ed. cit., p. 335). -¬
Tentonu situat dincolo de lacul Ghenizaret, având zece oraşe cu o populaţie
elenizata (Dtcfionarul Noului Testament, ed. c i t , pp. 121-122).
3
în ediţia de la 1805, în loc de „deschizându-Şi gura", se găseşte „deschizându->Şi
gura S a " .
 Capitolul 5 179
178 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

5,3: F e r i c i ţ i cei săraci cu d u h u l , că a l o r e s t e î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r . ca defăimaţi şi lipsiţi d e averi, m a i vârtos aceştia p e toate le au. Iar „ b l â n z i " 6

(5,3) Psalm 50,18 / Isaia 57,15 / Luca 6,20 sunt n u cei care nicidecum n u se m â n i e - fiindcă unii ca aceştia sunt nesimţi­
î n t â i p u n e smerenia ca p e o temelie, că d e v r e m e ce din m â n d r i e a tori - , ci cei care au mânie, dar o stăpânesc şi se m â n i e n u m a i c â n d se cuvine.
c ă z u t A d a m , prin smerenie n e îndreptează p e noi H r i s t o s , fiindcă A d a m a
5, 6: F e r i c i ţ i cei ce f l ă m â n z e s c şi î n s e t e a z ă d e d r e p t a t e , c ă a c e i a se
7

n ă d ă j d u i t să se facă d u m n e z e u .
v o r sătura.
D e c i , cei zdrobiţi cu sufletul, aceştia sunt „ s ă r a c i c u d u h u l " . 4

(5,6) Isaia 55,1; 65,13 / Baruh 2,18 / Luca 1,53

5 , 4 : F e r i c i ţ i cei ce p l â n g , că a c e i a s e v o r m â n g â i a . Voind să v o r b e a s c ă d e s p r e m i l o s t e n i e , arată întâi c ă s e c u v i n e a p ă z i
(5,4) Psalm 125, 5-6 / Isaia 61, 2-3 / Luca 6,21 / Ioan 16, 20
dreptatea şi a n u m i l u i d i n răpire.
„ C e i ce p l â n g " pentru păcate, iar n u p e n t r u c e v a d i n cele l u m e ş t i - şi
„ p l â n g " pururea, n u o singură dată. Şi n u n u m a i p e n t r u ale noastre p ă c a t e Şi se c u v i n e a p ă z i dreptatea c u toată p o f t a [ r â v n a ] , c ă aceasta î n s e a m ­
[se c u v i n e să p l â n g e m ] , ci şi p e n t r u cele ale a p r o a p e l u i . nă: „ f l ă m â n z e s c şi î n s e t o ş e a z ă " .
Şi „ s e v o r m â n g â i a " şi aici, p e n t r u că cel ce „ p l â n g e " p e n t r u p ă c a t , se Şi dacă cei lacomi par că sunt îndestulaţi şi se satură, zice [ D o m n u l ]
b u c u r ă d u h o v n i c e ş t e , iar dincolo, c u m u l t m a i v â r t o s s e v a m â n g â i a .5
că drepţii c u atât m a i vârtos şi aici se v o r sătura, p e n t r u c ă aceştia le a u p e

5,5: F e r i c i ţ i cei b l â n z i , că a c e i a v o r m o ş t e n i p ă m â n t u l . ale l o r c u î n t e m e i e r e [după d r e p t a t e ] .

8
6
Tot Sfântul Petru Damaschinul ne învaţă despre cel ce săvârşeşte blândeţea întru darul
(5,5) Psalm 36,11,29 / Pilde 2,21; 16,19 / Isaia 66, 2 / Matei 11,29 lui Dumnezeu: „Unul ca acesta se face întărit ca o stâncă şi nu mai e clintit de nici un vânt sau
Unii spun că numeşte „ p ă m â n t " pe cel gândit, adică Cerul. Dar tu înţelege val al vieţii, ci e pururea la fel, în prisosinţă şi în lipsă, în bună stare, în cinste şi în ocară. Şi,
[aici] şi pământul acesta [pe care păşim], că de vreme ce sunt socotiţi cei blânzi simplu vorbind, în orice lucru el cunoaşte, cu bună pătrundere, că toate trec - şi cele dulci şi
cele dureroase - şi că viaţa aceasta este cale spre veacul viitor; şi că chiar dacă nu vrem noi se fac
4
Pentru Fericiri, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă astfel: „Mulţi săraci cu duhul cele ce se fac, şi în zadar ne tulburăm şi ne păgubim de cununa răbdării şi ne arătăm potrivnici
are lumea, dar nu cum se cuvine. Şi mulţi care plâng, dar pentru pagube de bani şi pierderi voii lui Dumnezeu, fiindcă toate câte le face Dumnezeu sunt bune foarte şi noi suntem neştiutori.
de copii. Şi mulţi blânzi, dar faţă de patimile necurate. Mulţi care flămânzesc şi însetoşează, «Căci va îndrepta pe cei blânzi întru judecată» (Psalm 24,10), mai bine-zis întru pătrunderea
dar pentru a răpi cele străine şi a câştiga din nedreptate. Mulţi milostivi, dar faţă de trup şi lucrurilor. [...] Deci, cel ce s-a învrednicit să păzească porunca a treia, deprinzându-se întru
cele ale trupului. Şi curaţi cu inima, dar pentru slava deşartă: Şi făcători de pace, dar prin toată pătrunderea, nu va mai râde de nimeni, nici întru cunoştinţă, nici întru necunoştinţă. Ci,
aceea că supun sufletul trupului. Mulţi prigoniţi, dar fiindcă sunt fără de rânduială. Mulţi luând darul smereniei, se socoteşte pe sine ca nefiind nimic. Căci blândeţea e materia smereniei,
ocărâţi, dar pentru păcate ruşinoase. Fericiţi sunt însă numai aceia care fac şi pătimesc acestea iar aceasta este uşa nepătirnirii. Şi prin aceasta, cel ce-şi cunoaşte firea sa intră la dragostea
pentru Hristos şi după pilda lui Hristos. De ce? Pentru că «a lor este împărăţia Cerurilor» şi desăvârşită, care nu cade. Căci acela ştie ce a fost înainte de a se naşte şi ce vafidupă moarte. El
pentru că «aceştia vor vedea pe Dumnezeu» - şi aşa mai departe. Aşadar, nu fiindcă fac îşi dă seama că omul nu este nimic, decât un scurt miros urât, pierdut într-o clipă, şi mai rău
acestea şi le pătimesc sunt fericiţi, căci şi cei mai înainte pomeniţi fac acelaşi lucru. Ci pentru decât toată zidirea Fiindcă nici o altă făptură, însufleţită sau neînsufleţită, n-a călcat voia lui
că fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi după pilda lui Hristos" (Filocalia românească, voi. Dumnezeu vreodată, ci numai firea omenească, cea care, bucurându-se de multe binefaceri,
2, Suta a treia a capetelor despre dragoste, cap 47, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 95). mânie pe Dumnezeu necontenit" (Filocalia românească, voi. 5, Despre porunca a doua şi despre
naşterea plânsului din temere, ed. Humanitas, 2001, pp. 55-56).
Cuviosul Petru Damaschinul ne învaţă că aceluia care se află întru frica lui Dumnezeu
5

i se va dărui la vremea cuvenită şi plânsul fericit, după acest cuvânt al Domnului, din în ediţia de la 1805, în loc de „însetează", se găseşte „însetoşează".
7

Evanghelie: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia", „adică bine este a se plânge „Dacă cinevari-agustat dintr-un lucru, nu ştie ce-i lipseşte, cum zice Sfântul Vasile cel
8

cineva pe sine însuşi şi pe aproapele, din dragoste şi râvnă. E ca acela ce plânge pentru un Mare; dar cel ce a gustat, mult îl doreşte. Aşa şi cel ce a gustat din dulceaţa poruncilor, ştie că
mort sub puterea gândurilor înfricoşătoare, dinainte de moarte, pentru cele ce vor fi după poruncile îl duc treptat la urmarea lui Hristos. Acela doreşte mult dobândirea celorlalte,
moarte. El suspină în adâncul inimii şi în tânguire multă, negrăită. Şi n u se îngrijeşte nici încât pentru ele dispreţuieşte adeseori şi moartea. Simţind puţin unele din tainele lui
de cinste, nici de necinste, ci dispreţuieşte chiar viaţa însăşi, ba uită adeseori şi de mâncare, Dumnezeu, ascunse în dumnezeieştile Scripturi, însetează mult să le cuprindă. Şi cu cât
din durerea mimii şi a tânguirii neîncetate. în felul acesta, harul lui Dumnezeu şi Maica de capătă mai multă cunoştinţă, însetează şi arde şi mai mult, ca unul ce bea flacără. Iar, fiindcă
obşte a tuturor îi va dărui lui blândeţea şi începutul urmării lui Hristos, adică a treia poruncă, Dumnezeirea nu poate fi cuprinsă de nimeni, rămâne pururea însetat". Acestea ni le spune
după cum a zis Domnul: «Fericiţi cei blânzi» (Matei 5, 5)" -Filocalia românească, voi. 5, Cuviosul Petru Damaschinul (Filocalia românească, voi. 5, Despre porunca a doua şi despre naşterea
Despre porunca a doua şi despre naşterea plânsului din temere, ed. Humanitas, 2001, pp. 54-55. plânsului din temere, ed. Humanitas, 2001, pp. 56-57).
 Capitolul 5 181
180 Capitolul 5 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Şi „fii ai lui D u m n e z e u " sunt unii ca aceştia, pentru că şi Cel Unul-Născut

5, 7: Fericiţi c e i m i l o s t i v i , că aceia s e v o r m i l u i .
(5, 7) Psalm 40,1-2 / Pilde 14,21; 21,21 / Sirah 3,30-31 / Matei 6,14 / Iacov 2,17 ne-a împăcat p e noi c u Dumnezeu . 11

N u n u m a i prin b a n i se face milostenie, ci şi prin cuvânt, iar de n u ai 5,10: Fericiţi c e i p r i g o n i ţ i 12

pentru dreptate, că a l o r este î m p ă r ă ţ i a
nimic, prin lacrimi. Cerurilor. ,„ „,„
Iar [„cei m i l o s t i v i " ] v o r fi miluiţi şi aici, de oameni, căci acela care ieri (5,10) Romani 8,17 / 1 Petru 2,19; 3,14
era milostiv, dacă astăzi va fi lipsit, de toţi va fi miluit. Iar acolo, D u m n e z e u N u n u m a i mucenicii se cheamă că sunt „ p r i g o n i ţ i " , ci şi mulţi [alţii],
îl v a milui c u mult mai mult.
pentru că ajută celor care sunt nedreptăţiţi.
5, 8: Fericiţi cei curaţi cu i n i m a , că aceia v o r v e d e a p e D u m n e z e u . Şi, î n scurt [vorbind, „ f e r i c i ţ i " sunt cei ce sunt prigoniţi] pentru toată
(5, 8) Psalm 14, 2; 16,15; 23, 4; 72,1 / Avacum 1,13 / Evrei 12,14 / 1 Ioan 3,2-3
fapta b u n ă , căci dreptate este toată fapta cea b u n ă - d e v r e m e c e şi tâlharii
Mulţi sunt care n u răpesc, ci mai vârtos miluiesc, însă curvesc şi sunt
şi ucigaşii sunt prigoniţi, dar n u sunt „ f e r i c i ţ i " . 13

necuraţi întru alt chip.

5,11": Fericiţi veţi f i c â n d vă v o r ocărî şi vă v o r p r i g o n i . 14

Deci Hristos porunceşte ca - împreună cu alte fapte b u n e - să fim şi (5,11") Luca 6,22 / 1 Petru 4,14
„curaţi", adică să n e înfrânăm d e la patimi, dar n u n u m a i cu trupul, ci şi
D e aici Se întoarce către Apostoli, arătând că dascălii vor fi ocărâţi îndeosebi.
cu inima, căci fără sfinţenie - adică fără înfrânarea patimilor - nimeni nu
va v e d e a p e D o m n u l . 9 5, ll : h
Ş i v o r zice tot cuvântul rău î m p o t r i v a voastră, m i n ţ i n d d i n
Tot aşa c u m oglinda, dacă este curată, primeşte [oglindeşte] feţele, aşa şi pricina Mea.
sufletul cel curat primeşte vederea lui Dumnezeu şi înţelegerea Scripturilor . 10

N u tot cel ce v a fi ocărât este „fericit", ci acela care v a fi ocărât pentru

5,9: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui D u m n e z e u se v o r chema. Hristos şi în chip mincinos. Iar dacă n u vor fi acestea d o u ă , ticălos este
(5, 9) Iacov 3,18 / Evrei 12,14 acela, ca unul care p e mulţi sminteşte.
Fericiţi sunt n u n u m a i cei care sunt paşnici faţă de toţi, ci şi cei care îi 5,12": Bucuraţi-vă şi v ă veseliţi, că plata voastră m u l t ă este î n Ceruri,
împacă p e cei certaţi. încă sunt „făcători de p a c e " şi cei care p e vrăjmaşii (5,12") 2 Paralipomena 36,16 / Matei 21,35; 23,34-35 / Luca 6,23 / Faptele Apostolilor 5,41
lui D u m n e z e u , prin învăţătură îi întorc [către b u n a cinstire]. Celorlalţi n u le-a zis „plată m u l t ă " , aici însă arată că lucru m a r e şi
preagreu este a răbda ocara, pentru că [din pricina acesteia] mulţi şi-au
9
Aici Sfântul Simeon Noul Teolog ne învaţă: „Inima curată nu poate înfăptui nici o p u s sfârşit vieţii. î n c ă şi Iov, celelalte multe ispite răbdându-le, atunci mai
virtute, nici două, nici zece, ci toate împreună fiind, aşa zicând, ca una singură şi dusă vârtos s-a turburat c â n d prietenii l-au ocărât, [spunând] că din pricina
până la capătul din urmă. D a r nici acestea nu pot face singure inima curată, fără venirea păcatelor sale pătimeşte (Iov 4,8-9; 8,1-6; 11,13-15,20).
şi lucrarea Duhului. Căci, precum fierarul îşi poate arăta meşteşugul prin uneltele sale, 11
Cuviosul Petru Damaschinul ne arată în amănunţime care este fericirea făcătorilor
dar fără lucrarea focului nu poate isprăvi nimic, aşa şi omul, toate Ie face şi se foloseşte
de pace: „Aceştia sunt cei ce au făcut pace în sufletul şi trupul lor, supunând trupul
de virtuţi ca de nişte unelte, dar fără venirea focului dumnezeiesc, ele rămân fără rod şi
duhului, ca să n u mai poftească trupul împotriva duhului, ci să împărătească harul
fără folos, neizbutind să curăţească pata şi întinăciunea sufletului" (Filocalia românească,
Duhului Sfânt în suflet, şi să-1 călăuzească precum voieşte, dăruindu-i cunoştinţă
voi. 6, A doua sută a capetelor de Dumnezeu cuvântătoare şi făptuitoare, cap 29, ed. IBMBOR,
dumnezeiască. Prin aceasta, unul ca acela poate să rabde prigonirea, batjocorirea şi tot
Bucureşti, 1977, pp. 69-70).
cuvântul rău, pentru dreptate - şi se bucură că «plata lui multă este în Ceruri» (Matei 5,
Iar Cuviosul Teodor al Edesei scrie: „Curat cu inima este acela a cărui inimă nu-1
12). Căci toate Fericirile tac dumnezeu după har pe omul care a ajuns blând, doritor a
osândeşte pentru călcarea vreunei porunci a lui Dumnezeu sau pentru întrelăsarea ei,
toată dreptatea, milostiv, nepătimitor, făcător de pace, răbdănd toată durerea cu bucurie
sau pentru primirea vreunui gând potrivnic" (Filocalia românească, voi. 4 , 0 sută de capete
pentru dragostea lui Dumnezeu şi a aproapelui" (Filocalia romanească, voi. 5, Despre porunca
foarte folositoare, cap 86, ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 223).
a doua şi despre naşterea plânsului din temere, ed. Humanitas, 2001, pp. 58-59).
Iar Sfântul Isaac Şirul ne spune: „Fericiţi, deci, cei curaţi cu inima, că nu este timp
10

1 2
î n ediţia de la 1805, în loc de „cei prigoniţi", se găseşte „cei ce se gonesc".
în care să n u se bucure de desfătarea lacrimilor şi întru aceasta pururea vor vedea pe
13
Adică, Domnul nu-i fericeşte pe unii ca aceştia.
Domnul. [...] Căci de la plâns se trece Ia curăţia sufletului" (Filocalia românească, voi. 10,
Cuvântul LXXXV: Despre post şi priveghere, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981, pp. 443-444).
1 4
în ediţia de la 1805, în loc de „vă vor prigoni", se găseşte „vă vor g o n i " .
182 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 183

5,12 : Că aşa au p r i g o n i t pe Proorocii cei d i n a i n t e d e v o i .

h 15
5 , 15: N i c i n u a p r i n d f ă c l i e şi o p u n s u b o b r o c , ci î n s f e ş n i c ş i
C a să n u creadă Apostolii că vor fi prigoniţi din p r i c i n ă că [Hristos] îi l u m i n e a z ă tuturor celor d i n casă.
învaţă p e ei lucruri potrivnice, îi mângâie arătând că: „Şi «Proorocii cei ($, 15) Marcu 4,21 / Luca 8,16; 11,33
d i n a i n t e de voi» pentru fapta cea b u n ă au fost prigoniţi. D r e p t aceea, „Eu, [Domnul,] a m aprins « l u m i n a » ; iar a n u se stinge darul, aceasta
mângâiere să aveţi pătimirile acelora". este a sârguinţei v o a s t r e , ca şi altora să le strălucească l u m i n a vieţii
voastre". C ă [iată ce] zice:
5,13": V o i s u n t e ţ i sarea p ă m â n t u l u i >r . „ ,
r
(5,13") Marcu 9,50
5,16: Aşa să l u m i n e z e l u m i n a voastră î n a i n t e a o a m e n i l o r , aşa încât să
„Dar Proorocii au fost trimişi numai la un neam, în timp c e voi, [ucenicii] vadă faptele voastre cele b u n e şi să slăvească p e Tatăl vostru Cel din Ceruri.
(5,16) Pilde 4,18 / Ioan 15,8 / Filipeni 1,11; 2,15 /1 Petru 2,12
sunteţi «sare a tot pământul», prin învăţătură şi prin mustrări, ca sarea
N u zice: „voi să arătaţi fapta cea b u n ă " , căci aceasta n u este lucru b u n
întărind p e cei moleşiţi - adică desfrânaţi - , ca să n u n a s c ă „ v i e r m i i " cei
[ c u v e n i t ] , ci „aceea s i n g u r ă să l u m i n e z e , ca şi v r ă j m a ş i i voştri să se
fără de sfârşit [neadormiţi] (Marcu 9, 44, 46, 48). Drept aceea n u lepădaţi
m i n u n e z e şi să n u vă slăvească p e voi, ci « p e Tatăl v o s t r u » " .
saramura mustrărilor , măcar de veţi fi ocărâţi, măcar de veţi fi prigoniţi".
16

D e aceea, de facem vreo faptă bună, spre slava lui D u m n e z e u se cuvine

Pentru aceasta zice:
să o săvârşim, iar nu pentru slava n o a s t r ă . 19

5 , 1 3 : D a c ă sarea se va s t r i c a , cu ce se va săra? D e n i m i c n u m a i e
b 17

5, 17: S ă n u socotiţi că a m v e n i t să stric L e g e a s a u Proorocii; n - a m

b u n ă , decât să f i e aruncată afară şi călcată î n picioare d e o a m e n i .
(5,13 ) Marcu 9,50 / Luca 14,34-35
b v e n i t să stric, ci să î m p l i n e s c .
Dacă dascălul „se va î m p u ţ i " [„strica"] - adică dacă n u va m u s t r a şi ' r
(5,17) Matei 3,15 / Romani 3,31
n u va întări ca „ s a r e a " , ci se v a moleşi - , c u ce „se v a s ă r a " , altfel spus cu Pentru că El avea să aducă legi noi, ca să nu socotească ei că este potrivnic
c e se v a lucra î n d r e p t a r e a ? A ş a d a r d e a t u n c i „ a f a r ă " s e a r u n c ă d i n lui Dumnezeu, zice, mai înainte vindecând [îndreptând] părerea celor mulţi:
dregătoria de învăţător şi „se calcă î n p i c i o a r e " , adică se d e f ă i m e a z ă . „Nu a m venit să stric Legea, ci mai vârtos s-o împlinesc". Dar c u m a împli­
5,14": Voi s u n t e ţ i l u m i n a l u m i i ,^ , . nit-o? întâi că toate pe care le-au spus pentru El Proorocii le-a făcut. D e
' (5,34")Pilde4,18/FiIipeni2,15 aceea şi Evanghelistul adeseori spune: „Ca să se î m p l i n e a s c ă ceea ce s-a zis
Mai întâi „ s a r e " şi apoi „ l u m i n ă " , pentru că cel c e v ă d e ş t e cele c e se de D o m n u l prin P r o o r o c u l " (Matei 1,22; 2,5; 2,15; 2,17 ere).
fac întru ascuns, acela este lumină, căci tot ce se arată, „ l u m i n ă " este (Efeseni D a r şi poruncile Legii, p e toate le-a împlinit, „că n - a săvârşit n i c i o
5,13-14). Şi n u n u m a i un n e a m au luminat Apostolii, ci l u m e a toată. nedreptate şi nici o î n ş e l ă c i u n e n-a fost î n gura L u i " (Isaia 53,9; vezi şi 2
5,14 : N u poate o cetate aflată p e vârf de m u n t e să s e a s c u n d ă .
h 18 Petru 2,22). Şi în alt chip a împlinit Legea, căci toate cele p e care î n chip
îi învaţă p e ei să fie nevoitori şi să ia aminte la viaţa lor ca cei care vor umbrit le-a însemnat aceea, El de săvârşit [desăvârşit] le-a zugrăvit. Căci
fi văzuţi de toţi, zicându-le: „Să n u socotiţi că în colţuri vă v e ţ i a s c u n d e , ci . Legea a zis „să n u u c i z i " (Ieşire 20,13), iar El mai vârtos porunceşte „nici
arătaţi veţi fi şi de aceea aveţi grijă să vieţuiţi fără de prihană, ca să n u să te m â n i i î n d e ş e r t " - asemenea unui zugrav care n u strică însemnarea
smintiţi şi p e alţii". umbrită [învechită], ci mai vârtos o împlineşte [întăreşte].
15
Aici Cuviosul Teodor al Edesei spune: „Precum mirul de mult preţ, chiar închis în
în ediţia de la 1805, în loc de „au prigonit", se găseşte „au g o n i t " .
15 vas, răspândeşte în aer buna sa mireasmă şi umple de ea nu numai pe cei ce stau aproape,
„Sarea" este înţeleasă aici prin saramura mustrărilor duhovniceşti. Cunoaştem că
16 ci şi pe cei dimprejur, aşa şi buna mireasmă a sufletului virtuos şi iubitor de Dumnezeu,
sarea are calitatea de a feri bucatele de stricăciune şi de a le face gustoase. Asemănând pe răspândindu-se prin toate simţurile trupului, arată privitorilor virtutea aşezată înăuntru.
Apostolii Săi cu „sarea p ă m â n t u l u i " , D o m n u l a voit să spună c ă , p r e c u m sarea Căci, cine, văzând limbă care nu grăieşte nimic fără de rânduială şi nepotrivit, ci tot ce-i
pământului are calitatea de a feri bucatele de putrejune şi a le face gustoase, tot aşa şi bun şi folositor ascultătorilor, ochi înfrânaţi, ureche c e n u primeşte nimic din cântările şi
Apostolii Săi au menirea ca să ferească omenirea de stricăciune. cuvintele necuvenite, picioare care umblă cuviincios şi faţă care nu se strâmbă de râs, ci
în textul de la 1805, se află „se va împuţi", în loc de „se va strica".
17 mai degrabă e gata de lacrimi şi de plâns, nu va cunoaşte că înăuntru se află şi multă
în ediţia de la 1805, în loc de „aflată pe vârf de m u n t e " , se găseşte „deasupra
18 bună mireasmă a virtuţilor?" (Filocalia românească, voi. 4 , 0 sută de capete foarte folositoare,
muntelui stând". cap 86, ed. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 223).
 184 Capitolul 5
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 185
5,18": C ă c i a m i n z i c v o u ă
„ A m i n " este c u v â n t d e adeverire, î n loc d e „adevăr z i c v o u ă " . 5, 20: Căci z i c vouă: C ă de n u v a p r i s o s i dreptatea voastră m a i m u l t
decât a cărturarilor şi a fariseilor, n u v e ţ i intra î n î m p ă r ă ţ i a Cerurilor.
5 , 1 8 : î n a i n t e d e a t r e c e c e r u l şi p ă m â n t u l , o iotă s a u o cirtă d i n
h 20
(5, 20) Romani 9,31
Lege n u v a trece, p â n ă c e s e v o r f a c e toate.
„ D r e p t a t e " numeşte toată fapta bună. Spre pildă: Iov era drept, cuvios,
(5,18°) Psalm 118, 89-90,152 / Isaia 40, 8 / Maleahi 2, 6 / Matei 24, 35 / Luca 16,17; 21,33
fără de prihană (Iov 1,1). Deci înfricoşează-te, omule, socotind cât ni se cere!
Aici arată că l u m e a trece şi se schimbă, d a r c â t v a sta [fi] lumea, nici
Apoi ne învaţă c u m n e „va prisosi [ d r e p t a t e a ] " şi n u m ă r ă [ne arată]
cea prea mică slovă din Lege n u v a trece.
faptele b u n e :
Iar unii zic c ă „ i o t a " şi „ c i r t a " sunt cele zece porunci ale Legii . Iar 21

alţii, că este Crucea - că „ i o t a " este lemnul cel drept [braţul înalt] al Crucii, 5, 21: A ţ i auzit că s-a zis celor de d e m u l t : „ S ă n u u c i z i " ; iar c i n e v a
iar „cirta", cel [pus] de-a curmezişul. Deci, [Domnul] zice [aici] că cele ce u c i d e , v r e d n i c v a fi d e o s â n d ă .
24

s-au zis despre C r u c e se vor împlini. (5,21) Ieşire 20,13 / Levitic 24,17 / Deuteronom 5,17 / Matei 19,18 / Marcu 10,19 / Luca 18,20
N u spune cine a d a t poruncile, căci dacă ar fi zis: „Tatăl M e u a zis
5,29": D e c i , c e l ce v a strica u n a d i n aceste p o r u n c i foarte m i c i şi v a celor de demult, iar E u zic v o u ă " , ar fi părut că pune legi împotriva Tatălui.
învăţa aşa p e o a m e n i , foarte m i c se v a c h e m a î n t r u î m p ă r ă ţ i a Cerurilor
2 2
Iarăşi, dacă ar fi zis: „Eu a m zis celor de d e m u l t " , c u anevoie ar fi fost d e
(5,19°) 1 Ezdra 7,10 / Iacov 2,10 primit. Deci, nehotărât [nenumind p e C e l Care a grăit], spune că „s-a z i s
„Porunci m a i [foarte] m i c i " n u m e ş t e poruncile p e care avea s ă le dea celor de d e m u l t " . Şi zicând „celor de d e m u l t " , arată că Legea s-a învechit.
El, iar n u p e cele ale Legii. Şi le n u m e ş t e p e acestea „ m a i [foarte] m i c i " ,
Deci, d e vreme c e s-a învechit şi aproape este de a se pierde, se cuvine a o
din pricina smereniei [Sale], c a şi p e tine să te înveţe ca smerit s ă cugeti c u
părăsi p e aceasta şi a alerga la cele noi [poruncite].
privire la învăţăturile tale.
Iar cel ce „mic s e va c h e m a î n t r u împărăţia C e r u r i l o r " , adică la înviere, 5, 22": E u î n s ă v ă s j m n vouă: C ă o r i c i n e se m â n i e p e fratele s ă u ,
acela va fi de p e u r m ă şi va fi aruncat în gheena, că n u v a intra î n împărăţie. v r e d n i c v a f i de o s â n d ă
2
„.„»., „
Să n u fie! C ă aici prin „ î m p ă r ă ţ i e " , învierea să o înţelegi. (5, 22°) 1 Ioan 3,15
Proorocii, vrând să proorocească, spuneau: „Acestea zice Domnul". Iar
5,19 : I a r c e l c e v a face ş i v a î n v ă ţ a , acesta m a r e s e v a c h e m a î n t r u
b

Hristos spune: „Eu însă v ă spun vouă", arătând stăpânirea Dumnezeirii, că

împărăţia Cerurilor.
aceia erau slujitori, iar Acesta este Fiul şi p e toate ale Tatălui le are.
întâi a zis „ v a f a c e " şi apoi „ v a î n v ă ţ a " , căci, c u m v o i p u t e a povăţui
unor astfel de boli şi ocârmuirea credincioşilor" (Despre preoţie, LI, traducere, introducere,
p e altul întru calea p e care e u n u a m călătorit? Şi iarăşi, d a c ă e u fac şi n u
23

indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 187).
învăţ, n u a m atâta plată, iar d e m u l t e ori chiar osândă, dacă din pricina Tot pentru acestea, Sfântul Ignatie Briancianinov ne arată prăpastia care se deschide
zavistiei sau a lenevirii n u săvârşesc lucru învăţătoresc. dintru a învăţa pe alţii, mai înainte de a făptui tu însuţi: „Multe cărţi s-au scris în starea de
nălucire, numită «părerea de sine». Când sunt citite, se întrevede în ele prezenţa unei fine
în ediţia de la 1805, în loc de „înainte de a trece", se găseşte „până ce va trece".
2 0
senzualităţi şi o subtilă mândrie, care produce asupra oamenilor orbiţi spiritual şi plini de
î n sistemul grecesc şi slavon al numeralelor, „iota" (cu accent) indică numărul 10.
21
patimi, o desfătare pe care ei o consideră pregustate a harului Sfântului Duh. Nu înţeleg,
în ediţia de la 1805, în loc de „foarte mici/mic", se găseşte „mai mici/mic".
2 2
nenorociţii, că ei se desfătează de mirosul subtil al patimilor ce trăiesc în ei, luându-1 în
Aici Sfântul Grigore Teologul ne învaţă în cuvântul său despre preoţie: „Boala aceasta,
2 3
orbirea lor sufletească drept parfum al harului. Ei nu-şi dau seama că numai Sfinţii sunt în
de a te crede învăţat când nu eşti, este vrednică de lacrimi şi de suspine, mai mult decât stare să guste cu adevărat o bucurie duhovnicească, că bucuria duhovnicească trebuie să
orice altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că ştiu bine că pretenţia aceasta îţi fie precedată de pocăinţa şi curăţirea de patimi, că păcătosul nu este în stare să perceapă o
pierde şi bruma de învăţătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deşartă este pentru om bucurie spirituală, că trebuie să te recunoşti nevrednic de o asemenea bucurie, să o respingi
mare piedică în calea virtuţii. Numai unul ca Petru şi ca Pavel poate vindeca şi opri boala dacă începe să te cuprindă, să o refuzi, ca şi cum n u ţi-ar conveni, ca o orbire evidentă şi
aceasta! Numai unul ca aceşti mari ucenici ai lui Hristos, care au luat şi harul vindecărilor fatală, ca o subtilă mişcare a vanităţii, mândriei şi voluptăţii" (Fărâmiturile ospăţului, ed.
o dată cu puterea de a conduce pe credincioşi cu cuvântul şi cu fapta, care s-au făcut EOR, Alba Iulia, 1996, pp. 48-49).
tuturor toate (1 Corinleni 9,22), ca pe toţi să-i dobândească! în ce ne priveşte pe noi, ceilalţi, în textul de la 1805, în loc de „vrednic va fi de osândă", se găseşte„vinovat va fi judecăţii".
24

mare lucru dacă ne lăsăm bine conduşi şi păstoriţi de cei cărora li s-a încredinţat vindecarea în textul de la 1805, versetul este: „Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie
2 5

asupra fratelui său, în deşert, vinovat va fi judecăţii".

186 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 187

Iar cel c e „se m â n i e asupra fratelui s ă u , î n d e ş e r t " , acela v a fi osândit, este dragoste, stăruim şi î n faptele bune. Deci, toate faptele bune le risipeşte
iar dacă cineva se mânie c u b u n ă cuvântare şi pentru îndreptare şi d u p ă cel c e ocărăşte, fiindcă dezbină dragostea . P e n t r u aceasta, d u p ă cuviinţă,
29

[dintru] râvnă duhovnicească, n u v a fi osândit. Pentru că şi Pavel graiuri este vrednic d e focul cel veşnic.
d e mânie a grăit către Elimas vrăjitorul şi către arhiereu (Faptele Apostolilor 5, 23-24: D e c i , dacă î ţ i v e i aduce darul t ă u l a altar şi acolo î ţ i v e i
13, 8-11; 23, 3), d a r n u „în d e ş e r t " , ci din râvnă. Atunci n e m â n i e m „ î n aduce a m i n t e că fratele tău are ceva î m p o t r i v a ta, (24) l a s ă darul t ă u
d e ş e r t " , c â n d o facem din pricina banilor s a u a slavei [deşarte]. acolo, î n a i n t e a altarului şi m e r g i întâi şi î m p a c ă - t e c u fratele tău ş i , apoi,
5, 2 2 : Ş i cine v a zice f r a t e l u i s ă u n e t r e b n i c u l e , v r e d n i c v a fi de
b 26 v e n i n d , a d u darul tău.
judecata sinedriului 27 ' (5,23) Matei 8,4 / Marcu 11,25 (5,24) Isaia 66,3 / Marcu 11,25
N u m e ş t e „ s o b o r " divanul evreilor. I a r „ r a c a " î n s e a m n ă „ t u " , d u p ă Dumnezeu n u ia în seamă cinstea Sa, ci mai mult să ne iubim unul pe altul,
c u m a v e m obiceiul a zice către cei p e care nu-i b ă g ă m î n s e a m ă : „Du-te căci zice: „îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta", neadăugând
t u " . Deci, n e sfătuieşte acestea c a să n e înveţe să fim osârduitori şi pentru nimic altceva Deci, împacă-te, fie de are ceva împotriva ta cu dreptate, fie cu
cele mici şi unul p e altul s ă n e cinstim. nedreptate. Şi nici n u zice: „dacă tu ai ceva împotriva aceluia", ci „acela de are
Iar unii spun că î n siriacă „ r a c a " î n s e a m n ă „de s c u i p a t " , adică „prost" ceva împotriva ta, sârguieşte-te a-1 împrieteni [împăca] p e el cu tine".
[„netrebnic"]. Deci, cel care îl v a ocărî p e fratele s ă u c a p e u n „prost" Şi n e porunceşte D o m n u l „să l ă s ă m d a r u l " , ca să n e sârguiască la îm­
[„netrebnic"], vinovat va fi [de judecata] „ s o b o r u l u i " Sfinţilor Apostoli, păcare, c u nevoie. Deci, tu, v r â n d să aduci darul tău, eşti silit să te împaci.
c â n d v o r şedea [pe scaun], j u d e c â n d cele douăsprezece seminţii. Şi m a i arată că adevărata jertfă este d r a g o s t e a
5 , 2 5 - 2 6 : î m p a c ă - t e c u p â r â ş u l tău d e g r a b ă , p â n ă eşti c u el p e cale,
30

5 , 2 2 ' : I a r cine v a zice: „ n e b u r i u l e " , v r e d n i c v a f i de g h e e n a f o c u l u i .

28

ca n u c u m v a p â r â ş u l s ă t e d e a j u d e c ă t o r u l u i , şi j u d e c ă t o r u l s l u j i t o r u l u i
Mulţi socotesc şi zic că vorba aceasta este grea şi a s p r ă , d a r n u este
şi s ă f i i aruncat î n temniţă. (26) Adevărat grăiesc ţie: N u v e i ieşi d e acolo,
aşa, căci cel care îl arată p e fratele s ă u lipsit d e cuvântare şi înţelegere -
p â n ă ce n u v e i f i d a t c e l d e p e u r m ă b a n . 31

prin care n e deosebim de dobitoace - , c u m n-ar fi „vrednic d e g h e e n a " ? (5,25) Pilde 25,8 / Sirah 8,1-2 / Matei 6,14; 18,35 / Luca 12,58 (5,26) Luca 12,59
Pentru c ă acela care defăima şi ocărăşte, strică dragostea ş i , lipsind ea, Unii socotesc c ă „pârâş" este numit diavolul, iar „cale", viaţa aceasta
împreună risipeşte [suntem lipsiţi] şi [de] faptele b u n e , d u p ă c u m , dacă Iar D o m n u l sfătuieşte aşa: „Cât eşti în viaţa aceasta, desparte-te de diavol,
ca s ă n u te poată mustra p e u r m ă pentru păcat, ca şi c u m ai avea ceva dintru
în textul de la 1805, se află „raca", în loc de „netrebnicule". „Raca" este un termen
2 6

ale lui. Iar atunci când se v a sfârşi viaţa ta, te vei da muncilor [caznelor] şi
aramaic, înscris ca atare în textul grecesc. „Raca" înseamnă „prost" s a u „cap sec". în
vei fi muncit [căznit] şi pentru «cele m a i d e p e urmă» păcate". [Aceasta să
traducerile româneşti este redat îndeobşte prin „netrebnic" sau „necurat".
în textul de la 1805, se află „soborului" în loc de „de judecata sinedriului". Pentru
2 7
o înţelegi prin: „ N u v e i ieşi de acolo, până ce n u v e i fi dat cel de p e urmă
„sinedriu" vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 26,56-60a. o>j HoA codrant",] căci codrantul preţuieşte doi bănuţi (Luca 12,6; 21,2).
în textul de la 1805, se află „vinovat va fi gheenei focului" în loc de „vrednic va
2 8 Iar t u să înţelegi că şi pentru pârâşii d e aici zice aceasta, sfătuind a n u
fi de gheena focului". Gheena este o vale adâncă, aflată în sudul Ierusalimului, între n e j u d e c a şi [prin aceasta] d e la lucrurile dumnezeieşti a n e smulge. C ă ,
Muntele Sion şi Muntele „sfatului celui rău", unde, în vechime - pe vremea regilor idolatri
din Iuda - idolului Moloh îi erau aduşi copii ca jertfe (vezi Ieremia 7,31; 1 9 , 6 ; 3 2 , 3 5 ) . De
2 9
Cel care se rupe pe sine dintru unitatea sobornicească a firii omeneşti, se desparte
atunci ea era socotită de evreii credincioşi ca spurcată şi aruncau în ea, în semn de dispreţ, de dragostea lui Hristos şi se face fiu al urii şi al întunericului.
tot felul de gunoaie şi de necuraţii din Ierusalim, cărora li se dădea foc şi astfel se 3 0
[1805] Unii socotesc [spun] că „ p â r â ş u l " este conştiinţa, ca aceea care stă
răspândea un miros urât. Şi fiindcă focul ardea continuu, se considera ca u n iad, în care întotdeauna împotriva voii celei rele şi pârăşte p e cel ce face răul, iar „cale" este viaţa
se credea că arde focul nestins. D e aceea s-a şi numit acel loc „gheena focului". aceasta, cu care se cuvine a ne „împăca" - adică a ne supune ei - , atunci când ne îndeamnă
Mântuitorul foloseşte aici expresia, ca atare, în sensul în care „gheena focului" este un la cele bune, iar de la cele rele ne opreşte (după Zigaben).
loc de osândă, în care îşi primesc pedepsele după moarte sufletele celor răi, fiind chinuiţi 3 1
în textul de la 1805, aici se află „codrant", îri loc de „ban". Codrantul era o monedă
de un foc duhovnicesc şi n u de unul material (vezi şi Matei 18, 9) - Dicţionarul Noului de mică valoare, din aramă, cântărind mai puţin d e u n gram şi servind la darea restului
Testament, ed. cit., p. 451. şi la micile cumpărături zilnice.
 18S Capitolul 5
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 189

măcar de-ai şi fost nedreptăţit, n u merge la judecată, ci „pe c a l e " desparte-te,

5,29-30: Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte p e tine, scoate-1 şi arun-
ca n u cumva să pătimeşti rele din pricina puterii pârâşului . 32

că-1 de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale,
5,27: Aţi auzit că s-a z i s celor de demult: „ S ă n u săvârşeşti a d u l t e r " . 33 decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. (30) Ş i dacă mâna ta cea dreaptă
(5, 27) Ieşire 20,14 / Deuteronom 5,18 / Marcu 10,19 / Luca 18, 20 te sminteşte p e tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să
U n a este curvia, iar alta preacurvia. Preacurvia este cea cu femeie care piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
are bărbat, iar curvie se c h e a m ă cu cea slobodă. (5, 29) Deuteronom 13,5-10 / Pilde 1,15-16 / Matei 18, 8-9 /
Marcu 9,43,47 / Romani 8,13 (5,30) Matei 18,8
5,28: E u î n s ă v ă s p u n v o u ă : C ă oricine ' s e uită la f e m e i e p o f t i n d - o ,
3 1
Auzind „ o c h i " şi „ m â n ă " , să n u socoti [crezi] că acestea simt spuse
a ş i săvârşit a d u l t e r cu ea întru i n i m a l u i . 35

despre mădulare, fiindcă atunci n-ar fi adăugat „cel d r e p t " şi „cea dreaptă",
(5,28) Facere 34,2 / Levitic 20,10 / 2 Regi 11,2 / Iov 31,1 / Pilde 6,25 / Sirah 9,8; 41,25
ci s-au spus acestea pentru cei ce par a fi prieteni, d a r care ne vatămă.
Adică cel ce stă şi iscodeşte şi aprinde pofta dintru căutătură şi iar
Aşa, fiind cineva tânăr şi având prieteni neînfrânaţi care-1 vatămă, acesta
caută spre a pofti m a i mult, u n u l c a acesta, iată, a şi săvârşit răul „întru
să-i taie d e la sine, căci zice: „Poate şi pe aceia îi vei mântui, venindu-şi ei
i n i m a l u i " . Şi ce folos că n-a adăugat şi fapta? N-a adăugat-o, pentru că
întru simţire. Iar de n u , măcar pe tine [să te mântuieşti]. însă dacă iubeşti
nu a putut, întrucât, dacă ar fi putut, îndată ar fi săvârşit răul [păcatul] . 36

prieteşugul cu aceia, dimpreună veţi p i e r i " . 37

însă, cunoaşte şi că, m ă c a r d e v o m pofti, d a r v o m fi împiedicaţi să

făptuim, arătat este că de darul D o m n u l u i a m fost acoperiţi. 5, 31-32: S - a zis iarăşi: „Cine va lăsa p e f e m e i a sa, să-i d e a carte de
Iar cât priveşte femeile care se î m p o d o b e s c ca s ă placă unora, chiar d e s p ă r ţ i r e " . (32) E u î n s ă vă spun vouă: C ă oricine va lăsa pe f e m e i a sa,
dacă n u v o r plăcea, se c h e a m ă că a u dres [gătit] otravă, chiar d a c ă nimeni î n a f a r ă d e pricină d e desfrânare, o face s ă săvârşească adulter, şi cine va
n-a b ă u t [dintru aceasta]. l u a pe cea lăsată, săvârşeşte adulter . 38

(5,31) Deuteronom 24, II Ieremia 3,1 / Matei 19,7 / Marcu 10,4,11 / Luca 16,18 /1 Corinteni 7,10
(5,32) Maleahi 2,14-15 / Matei 19,9 / Marcu 10,11 / Luca 16,18 / Romani 7,2
Sfântul Isaia Pustnicul ne îndeamnă: „Să stăruim, iubiţilor, în frica lui Dumnezeu,
3 2

M o i s e a poruncit ca, dacă cineva îşi v a urî femeia, să se despartă d e ea,

păzind şi păstrând făptuirea virtuţilor, nepricinuind sminteli conştiinţei noastre, ci luând
ca să n u se întâmple lucru mai rău, căci urând-o, poate ar fi omorât-o. Şi a
aminte la noi înşine, în frica lui Dumnezeu. Să facem aceasta până ce se va elibera şi ea
împreună cu noi, ca să producă între noi şi ea o unire, încât să ajungă paznica noastră, poruncit ca să i se dea aceleia, „carte de despărţire", ca să n u se mai întoarcă
arătându-ne orice lucru în care e primejdie să cădem. Dar, de nu ascultăm de ea, se va [la el] şi dintru aceasta să se işte turburare, bărbatul locuind împreună c u
despărţi de noi, lăsându-ne să cădem în mâinile vrăjmaşilor noştri şi nu ne va mai ajuta. altă femeie (Deuteronom 20,14; 24,1).
E ceea ce ne-a învăţat Domnul aici în Evanghelie. Spune de conştiinţă c ă e „pârâş",
fiindcă se împotriveşte omului, care voieşte să facă voile trupului său şi de care, dacă nu sădeşte lui deosebirea binelui şi a răului, îl trezeşte, îi arată pricinile din care vine el la
ascultă omul, îl predă pe el duşmanilor l u i " (Filocalia românească, voi. 12, Cuvântul IV, păcat. Şi zice: «Legea a spus: să nu preacurveşti, iar Eu zic: nici să nu pofteşti. Legea a
cap 8, ed. Harisma, Bucureşti, 1991, p. 60). spus: să nu ucizi, iar Eu zic: nici să nu te mânii» (Matei 5, 21-22,27-28). Căci de pofteşti,
în ediţia de la 1805, în loc de „să n u săvârşeşti adulter", se găseşte „să nu
3 3 chiar dacă astăzi n u preacurveşti, pofta dinăuntru nu va înceta să te tulbure, până ce nu
preacurveşti". te vei năpusti la lucrarea ei. De te mânii şi te superi împotriva fratelui tău, vei ajunge şi
34
[1805] Se cuvine a şti că poruncile acestea, deşi par a fi spuse către bărbaţi, privesc la clevetirea lui şi apoi la uneltirea împotriva lui" (Filocalia românească, voi. 9, Despre
lepădare, cap 6, ed. IBMBOR, 1980, p. 482).
şi femeile, căci bărbatul este cap al femeii, iar capul şi mădularele sunt unite. Deci, este
pedepsită căutătura cea iscoditoare, fiindcă dintru aceasta curge patima în inimă. Şi pentru Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte asemenea: „Ceea ce spune parabola în
3 7

că pătimind inima este şi trupul aţâţat spre împreunare [desfrânare], de aceea, mai întâi chip întunecos, se poate înţelege şi despre prieteni, care n e sunt ca nişte ochi, şi despre
rudenii, care n e sunt ca nişte mâini, şi de slugi, care ne slujesc ca nişte picioare. Scriptura
se taie rădăcina, ca să nu răsară ramuri şi să aducă roadă [rea] (după Zigaben).
porunceşte să-i scoatem pe aceştia toţi, dacă ne smintesc şi ne vatămă sufletul" (Filocalia
în ediţia de la 1805, aici avem: „Cel ce a căutat l a muiere [femeie] s p r e a o pofti
3 5

pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima s a " . românească, voi. 2, întrebarea 35, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 222).
38
în ediţia de la 1805, aici avem: „Că oricine va lăsa pe muierea [femeia] sa, afară
3 6
Avya Dorotei învaţă acestea: „Domnul ne-a dat porunci care ne curăţesc chiar şi
de cuvânt de curvie, o face pe ea să preacurvească, şi cela ce va lua pe cea lăsată,
de patimile noastre înseşi, de înseşi relele înclinări ale omului nostru dinlăuntru. Căci îi
preacurveşte".
190 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 5 191

Şi [Domnul] n u strică Legea lui Moise, ci o îndreptează, înfricoşând p e 5, 37 : I a r ce e m a i m u l t decât aceasta, de l a c e l r ă u este.
b

bărbat, ca să nu-şi urască femeia fără pricină binecuvântată. Căci dacă o v a Fiindcă a se jura este „ m a i m u l t " decât „ d a " şi decât „ n u " , este d e la
lăsa din pricina că a curvit, n u v a fi osândit, dar altfel, osândit este, fiindcă o diavol. Iar c a să n u zici c ă Legea lui Moise, fiindcă poruncea a face jurământ
sileşte la preacurvie. Dar şi cel care o va primi pe aceasta şi el este preacurvar, era r e a află că atunci n u era lucru rău jurământul. Dar, d u p ă Venirea lui
căci dacă n-ar fi primit-o, aceea s-ar fi întors şi s-ar fi supus bărbatului. Hristos este lucru rău, ca şi tăierea împrejur şi, în scurt, ţinerea rânduielilor
Iar creştinul se cuvine să fie făcător d e pace şi către ceilalţi, dar c u evreieşti. D e v r e m e ce şi a suge lapte la piept pruncilor l e este lucru c u ­
mult mai vârtos către a sa femeie. viincios, iar bărbaţilor [le este lucru de] ruşine.

5,33-35: Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să n u j u r i s t r â m b , ci să ţii 39

5,38: A ţ i auzit că s-a zis: „ O c h i p e n t r u o c h i şi d i n t e p e n t r u d i n t e " .
înaintea D o m n u l u i jurămintele tale". (34) E u î n s ă vă s p u n vouă: S ă n u vă
40 (5,38) Ieşire 21,24 / Levitic 24,20 / Deuteronom 19,21
juraţi nicidecum: nici p e Cer, fiindcă este t r o n u l l u i D u m n e z e u , (35) nici
41 Legea, p o g o r â n d u - s e lor, slobozea ca acel care v a t ă m ă aceleaşi s ă
p e pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici p e Ierusalim, fiindcă pătimească, ca pentru frica d& a n u le pătimi p e cele asemenea, să n u se
este cetate a marelui împărat. nedreptăţească unul p e altul.
(5,33) Ieşite 20,7 / Levitic 19,12 / Deuteronom 5,11 / Matei 23,16 (5,34) Psalm 10,4 /
Isaia 66,1 / Matei 23,16,22 / Iacov S, 12 (S, 35) Psalm 47,3 / Isaia 66,1 5, 3 9 : E u î n s ă v ă s p u n v o u ă : N u v ă î m p o t r i v i ţ i c e l u i r ă u , i a r c u i te
Fiindcă iudeii îl aud pe D u m n e z e u spunând: „Cerul este scaunul M e u loveşte p e s t e o b r a z u l drept, întoarce-i şi p e c e l ă l a l t . 42

(5,39) Levitic 19,17-18 / Pilde 20,22 / Isaia 50,6 / Plângeri 3,30 / Luca 6,29 /
şi pământul aşternut picioarelor M e l e ! " (Isaia 66,1), se j u r a u asupra unora Romani 12,17 / 1 Corinteni 6,7 / 1 Tesaloniceni 5,15 / Iacov 3,13 / 1 Petru 3,9
' ca acestora Deci D o m n u l , oprindu-i, n u zice să n u facă aceasta, d e vreme „ R ă u " aici este numit diavolul, cel ce prin o m lucrează.
ce cerul este frumos şi mare, iar pământul folositor, ci p e n t r u c ă Cerul este Dar, [oare,] n u se cuvine a sta împotriva diavolului? C u adevărat, se
„scaun al l u i D u m n e z e u " , iar pământul „ a ş t e r n u t al p i c i o a r e l o r L u i " . [Şi cuvine, dar h u prin a lovi împotrivă, ci prin a răbda, că n u c u foc se stinge
grăieşte D o m n u l astfel] ca să n u aibă încăpere [loc] închinarea la idoli, focul, ci cu apă. Şi să n u socoteşti că vorbeşte n u m a i pentru lovirea cea
căci s-ar fi socotit că stihiile sunt dumnezei, d e către cei care se jurau p e peste obraz, ci şi pentru orice lovire şi, î n scurt, pentru toată p ă t i m i r e a . 43

ele, c u m s e petrecuse şi mai înainte.

5,40: Celui ce voieşte să se j udece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
5,36: N i c i p e capul tău s ă n u te j u r i , f i i n d c ă n u p o ţ i s ă faci u n f i r d e (5,40) Luca 6,29 / 1 Corinteni 6,7
păr a l b s a u negru. Dacă te trage la judecată şi te supără, lasă-i şi c ă m a ş a Iar n u dacă aşa
N u m a i D u m n e z e u Se j u r ă a s u p r a Sa, c a C e l C a r e n u este s u p u s s i m p l u îţi cere [aceasta].
44

n i m ă n u i . I a r n o i , n e a v â n d stăpânire asupra noastră, c u m să n e j u r ă m

5 , 4 1 : I a r de te v a sili c i n e v a s ă m e r g i o m i l ă , m e r g i c u e l două.
asupra „capului n o s t r u " , că lucru al Altuia este? Iar d e c a p u l este al tău,
„Dar c e zic E u , haine şi cămăşi? Chiar trupul tău dă-1 celui c e te trage
schimbă u n fir d e păr, de poţi!
c u nedreptate şi fă mai mult decât voieşte acela".
5,37": Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu;
(5,37') 2 Corinteni 1,17 / Iacov 5,12
Ca să n u zici: „Dar c u m voi fi crezut?", îţi arată c ă d e vei grăi totdeauna 4 2
î n ediţia de la 1805, aici avem: „Să nu staţi împotriva celui rău, ci celui ce te va
adevărul, n u v a fi nevoie să te juri, căci n i m e n i n u e m a i puţin crezut, lovi pe tine peste faţa obrazului cea dreaptă, întoarce-i lui şi pe cealaltă".
p r e c u m acela care lesne se jură. 4 3
Iscusindu-ne în lupta lăuntrică, Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte aşa
cuvântul Evangheliei: „Când dracii te ispitesc prin gândurile ce ţi le aduc la obrazul
3 9
[1805] Adică atunci când te juri că grăieşti adevărul. drept, făcându-te să te mândreşti pentru faptele cele de-a dreapta, întoarce celălalt obraz,
în ediţia de la 1805, în loc de „să ţii înaintea Domnului", se găseşte „să dai
40 adică scoate la vedere faptele cele de-a stânga săvârşite de n o i " (Filocalia românească, voi.
Domnului".. 2, întrebarea 24, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 215-216). ,
în ediţia de la 1805, în loc de „tronul", se găseşte „scaunul".
41
4 4
Adică, numaidecât şi fără de temei.
 Capitolul 5 193
192 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI ŢJT rtlIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

5,42: Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute C a p e nişte făcători de b i n e se cuvine să-i a v e m p e aceştia, fiindcă cel
de la tine, n u întoarce fata t a . 45
,„ , , care ne prigoneşte şi n e supără, n e uşurează nouă m u n c a [cazna] cea p e n t r u
(5,42) Deuteron om 15,7,8,10 / Sirah 4,5 / Luca 6,30,34 păcate. Şi mai vârtos [se cuvine a le răbda p e a c e s t e a ] c â n d auzi că u n 48

Ori d e este v r ă j m a ş , ori prieten, ori necredincios, ori de cere bani, ori
dar ca acesta n e dă n o u ă D u m n e z e u :
alt ajutor d e cere, „ d ă - i " ! Iar cât priveşte î m p r u m u t u l , n u v o r b e ş t e despre
5,45: C a s ă f i ţ i f i i i Tatălui vostru C e l u i d i n C e r u r i , c ă El face s ă răsară
cel c u d o b â n d ă , ci d e cel s i m p l u . Fiindcă şi în L e g e se p o r u n c e ş t e a fi
soarele peste cei b u n i şi p e s t e c e i răi şi t r i m i t e p l o a i e p e s t e c e i drepţi ş i
î m p r u m u t u l fără c a m ă t ă (Ieşire 22, 25).
peste c e i n e d r e p ţ i . / /
5,43-44": Aţi auzit că s-a zis: „ S ă i u b e ş t i p e a p r o a p e l e tău şi să urăşti
ft 4 5 ) D e u t e r o n o m 4 l 9 s i r a h 1 8 L u c a 6 3 5
46

pe v r ă j m a ş u l t ă u " . (44) I a r eu v ă zic vouă: I u b i ţ i p e v r ă j m a ş i i voştri 'Vezi cât b i n e îţi face cel care te urăşte şi te necăjeşte, însă n u m a i să
(5, 43) Levitic 19,17-18 / Deuteronom 23, 6 / Matei 22, 39 / Marcu 12, 31 / Romani 13, 9 / voieşti să-1 rabzi?
Galateni 5,14 / Iacov 2, 8 (5, 44") Luca 6, 27-28; 23, 34 / Faptele Apostolilor 7, 60
[ A c u m ] a ajuns la c u l m e a faptelor b u n e . Căci ce lucru este m a i mare , I a r prin „ p l o a i e " şi „ s o a r e " înţelege t u şi cunoştinţa şi învăţătura, căci

decât acesta? î n s ă n u este c u n e p u t i n ţ ă [a împlini p o r u n c a d r a g o s t e i ] , că şi D u m n e z e u p e toţi îi l u m i n e a z ă şi îi î n v a ţ ă . 49

M o i s e şi Pavel p e iudeii care se turbau [înverşunau] asupra lor i-au iubit 5,46: C ă c i d a c ă i u b i ţ i p e cei c e vă i u b e s c , c e r ă s p l a t ă v e ţ i avea? A u ,
m a i m u l t decât p e sine. Şi toţi Sfinţii i-au iubit p e vrăjmaşii lor. n u fac si v a m e ş i i a c e l a ş i l u c r u ? .„ .„
t

5,44 :b
B i n e c u v â n t a ţ i pe cei ce v ă b l e s t e m ă , faceţi b i n e celor c e vă urăsc
7
' (5,46) Luca 6,32

şi rugaţi-vă p e n t r u cei ce v ă v a t ă m ă şi vă p r i g o n e s c . 47 S ă n e î n s p ă i m â n t ă m c â n d n o i nici c u v a m e ş i i n u s u n t e m d e o p o t r i v ă

(5,44') Psalm 108,27 / Luca 6,27-28; 23,34 / Faptele Apostolilor 7,60 / Romani 12,14 /1 Corinteni 4,12 [nu n e a s e m ă n ă m ] , fiindcă îi u r â m şi p e cei c a r e n e iubesc.
5,47-48: Ş i dacă î m b r ă ţ i ş a ţ i n u m a i p e fraţii voştri, c e faceţi m a i m u l t ?
45
în ediţia de la 1805, în loc de „nu întoarce faţa ta", se găseşte „nu-1 întoarce".
A u , n u f a c ş i n e a m u r i l e a c e l a ş i l u c r u ? (48) F i ţ i , dar, v o i d e s ă v â r ş i ţ i ,
46
în ediţia de la 1805, în loc de „aproapele", se găseşte „vecinul". Cuvântul vecin, cu
p r e c u m Tatăl v o s t r u C e l ceresc d e s ă v â r ş i t e s t e . 50

înţelesul de aproapele, semenul, îl mai mtâlnim şi în tâlcuirea de la Matei 19,17b-19 şi 19,20. în

(5, 48) Levitic 11, 44; 19,2; 20, 7, 26; / Isaia 38,3 / Luca 6,36 /
limba română, acest cuvânt se pare că provine din latinescul vicinus (vecin, aproape). De Efeseni 5,1 / Iacov 1,4 /1 Petru 1,15
asemenea, este ştiut că prin denumirea de vecinie era desemnată în evul mediu iobăgia Această A iubi p e unii dintre semenii noştri, p e cei care ne sunt ca nişte prieteni,
stare de serbie avea mai multe denumiri: în Ţara Românească i se spunea rumânie, în
iar p e alţii a-i urî este al celor ce n u sunt „de s ă v â r ş i t " [ „ d e s ă v â r ş i ţ i " ] . Iar
Transilvania iobăgie, iar în Moldova era numită vecinie sau vecinătate. Vremea iobăgiei ţăranului
al celor „ d e s ă v â r ş i t " [ „ d e s ă v â r ş i ţ i " ] este a-i iubi p e toţi [oamenii].
se întindea de obicei asupra întregii lui vieţi pământeşti, deoarece el depindea întru totul, cu
toate cele văzute ale sale, de stăpânul său. D e aceea, este cu putinţă ca denumirea dată în
Moldova - vecinie sauvecinătate - să cuprindă şi un înţeles mai adânc. E îndeobşte cunoscut că 48
Iată ce ne învaţă aici Sfântul Simeon Noul Teolog despre sporirea duhovnicească:
întru această stare de serbie se aflau sate şi aşezări întregi. De aceea, relaţia dintre semeni era „Cel ce iubeşte din simţire lăuntrică pe cei care-1 vorbesc de rău, sau îl nedreptăţesc, sau îl
şi una de vecinătate, adică de asemănare întru jugul pe care îl purtau întru această viaţă urăsc şi-1 păgubesc, şi se roagă pentru ei, ajunge în scurtă vreme la o mare sporire. Căci,
pământească. Şi, pentru că această povară era purtată cel mai adesea până la sfârşitul vieţii, făcând aceasta întru simţirea inimii, îşi coboară socotinţa în adânc de smerenie şi în izvoare
adică al veacului pământesc, era şi una de vecinie - care se vecinicea (veşnicea), se îndelunga în de lacrimi, în care se scufundă cele trei părţi ale sufletului. Acela urcă mintea în cerul
toată curgerea vieţii unui om. Nu ne îndoim că asupra acestor şerbi, ca asupra unora care au nepătimirii şi o face văzătoare şi, prin gustarea bunătăţii de acolo, ajunge de socoteşte toate
fost supuşi la multe silnicii de către stăpânitorii lor, Mântuitorul Hristos a făcut lucrător cuvântul ale vieţii de aici, gunoaie. Şi însăşi mâncarea şi hrana n-o mai primeşte cu plăcere şi des"
Său: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11,28). (Filocalia românească, voi. 6, Prima sută a celor 225 de capete teologice şi practice, cap 29, ed.
Şi este cu putinţă ca dintru harul Duhului Sfânt să fi priceput cei care erau sub jugul robiei IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 25).
trupeşti că aproapele este vecinie (adică veşnic-vecin), iar pecetea întru care suntem zidiţi de 4 9
Aici, scolia textului slavon ne spune: „Cel care primeşte învăţătura, trăieşte în lumină,
Dumnezeu este de a fi „una" (Ioan 17,11,22) cu semenii noştri (adică cu cei asemenea nouă) şi iar cel ce nu primeşte învăţătura, mehizându-şi ochii înaintea «soarelui», rămâne întru întuneric".
numai astfel se plineşte întru noi „chipul şi asemănarea" lui Dumnezeu (Facere 1,26). 5 0
în ediţia de la 1805, aici avem: „Şi de îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe prietenii voştri,
în ediţia de la 1805, în loc de „vă vatămă şi vă prigonesc", se găseşte „vă supără şi vă
47
ce mai mult faceţi? Au nu şi vameşii fac aşa? Fiţi dar voi de săvârşit, precum Tatăl vostru Cel
gonesc pe voi". din Ceruri de săvârşit este".
 194
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 6 195

6, 4: C a m i l o s t e n i a ta s ă f i e î n t r - a s c u n s şi Tatăl t ă u , C a r e v e d e î n
CAPITOLUL 6 a s c u n s , îţi v a răsplăti t i e .4
„ - „ , „ .
Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim r
(6, 4)1 Regi 16, 7/Luca 14,14
numai după cele pământeşti 1 C â n d ? Atunci când toate goale [vădite] şi arătate v o r sta d e faţă. Şi
atunci, m a i vârtos vei fi slăvit.
6,5: Iar când vă rugaţi, n u fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi
6,1: L u a ţ i a m i n t e ca f a p t e l e d r e p t ă ţ i i voastre s ă n u l e f a c e ţ i î n a i n t e a
2
şi p r i n colţurile uliţelor, s t â n d în p i c i o a r e , să s e r o a g e , ca s ă se arate
o a m e n i l o r ca s ă f i ţ i văzuţi d e ei; altfel n u v e ţ i avea p l a t ă de l a Tatăl oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
vostru C e l din Ceruri. (6,5) Matei 15,8
(6,1) Deuteronom 24,13 / Psalm 111,9 / Pilde 4,23 / Matei 23,5
îi numeşte pe aceştia „făţarnici", ca p e unii care p a r că iau aminte la
D u p ă ce i-a suit p e ei întru cea preamare dintre faptele b u n e - care
D u m n e z e u , dar de fapt iau aminte la oameni, de la care îşi şi iau „ p l a t a " lor.
este dragostea - , a c u m leapădă şi slava cea deşartă, care u r m e a z ă isprăvilor
[faptelor] celor b u n e . Şi vezi ce zice: „Luaţi a m i n t e " , ca şi c u m a r grăi 6,6: Tu, însă, când te rogi, intră î n cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te
despre o oarecare fiară cumplită. Deci, ia aminte să n u te sfâşie! Tatălui tău, Care este în ascuns şi Tatăl tău, Care v e d e î n ascuns, îţi va
5

C h i a r şi înaintea oamenilor d e ai milui, dar n u spre a fi văzut, n u eşti răsplăti ţie . 6

osândit, d a r d a c ă ţinta faptei b u n e este slava deşartă, chiar în cămara ta

r r
16,6) 4 Regi 4,33
d e o faci, eşti osândit. Căci, D u m n e z e u , d u p ă ţinta lucrului s a u m u n c e ş t e S p u n e , oare, [Domnul] să n u mergi î n biserică? Ba, c u m încă, însă c u
[căzneşte], s a u încununează. socoteală dreaptă şi n u ca să te arăţi, d e v r e m e ce n u locul v a t ă m ă , ci
chipul şi ţinta [lucrului]. C ă mulţi [chiar] î n t r u a s c u n s rugându-se, fac
6, 2": D e c i , c â n d faci m i l o s t e n i e , n u t r â m b i ţ a î n a i n t e a ta, c u m f a c aceasta spre plăcerea oamenilor.
f ă ţ a r n i c i i î n s i n a g o g i şi p e uliţe, ca s ă f i e slăviţi d e o a m e n i
3
6, 7°: C â n d vă rugaţi, n u s p u n e ţ i m u l t e , ca n e a m u r i l e
(6,2") Pilde 20, 6 / Romani 12,8 (6, 7") 3 Regi 18,26 / Ecclesiastul 5,1-2 / Isaia 1,15 / Sirah 7,15
N u că ar fi avut făţarnicii trâmbiţe, ci zice d e m i n t e a lor cea rea, că Grăirea de multe este bârfirea - adică a cere ceva din cele pământeşti:
v o i a u să trâmbiţeze milostenia lor. slavă, bogăţie, biruinţă. Iar graiul rugăciunii tale să fie neînsemnat în cereri,
Iar „ f ă ţ a r n i c i " se n u m e s c cei care una sunt şi alta se arată [a fi]. Drept ca şi cel al pruncilor. Deci, tu, n u fi bârfitor.
aceea, şi aceştia se arata milostivi, dar alta [altceva] sunt.
6, 7 : C ă ele cred că î n m u l t a l o r v o r b ă r i e v o r f i ascultate.
h

6, 2 : A d e v ă r a t grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

h
N u se cuvine a face lungi rugăciunile, ci scurte şi dese, şi puţine [vorbe]
L ă u d a ţ i fiind, şi-au luat toată plata d e la oameni. grăind, a îngădui [zăbovi] la rugăciune.
6,3: Tu însă, când faci milostenie, să n u ştie stânga ta ce face dreapta ta. 6, 8: D e c i n u v ă a s e m ă n a ţ i lor, că ş t i e Tatăl v o s t r u de c e l e ce aveţi
C u covârşire a zis aceasta, [adică] de este cu putinţă şi d e tine însuţi să t r e b u i n ţ ă m a i î n a i n t e ca să cereţi v o i d e l a El.
tăinuieşti [milostenia]. (6, 8) Matei 6, 32
Sau, întru alt chip: „ s t â n g a " este slava deşartă, iar „ d r e a p t a " milostenia Căci n u este trebuinţă să-i arătăm D o m n u l u i d e ce a v e m nevoie, ci să
Deci, să n u ştie slava cea deşartă d e milostenie. n e sârguim la rugăciune, lepădându-ne d e cele lumeşti. Iar făcând aşa, n e
folosim când v o r b i m cu Dânsul.

î n ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru milostenie. Pentru rugăciune.

1

Pentru postire. Pentru a defăima pe cele lumeşti. Pentru că nimeni nu poate sluji la doi domni. în ediţia de la 1805, în loc de „îţi va răsplăti ţ i e " , se găseşte „îţi va răsplăti ţie
4

Pentru a nu se îngriji de cele trupeşti". întru arătare".

2
î n ediţia d e la 1805, în loc de „faptele dreptăţii", se găseşte „milostenia". [1805] „Care este î n ascuns", adică nevăzut.
5

3
î n ediţia de la 1805, în loc de „în sinagogi", se găseşte „întru adunări". în ediţia de la 1805, în loc de „îţi va răsplăti ţ i e " , se găseşte „îţi va răsplăti ţie
6

întru arătare".
 1% Capitolul 6
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 6 197
6, 9": Deci, voi, aşa v ă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti î n Ceruri
(6, 9") Deuteronom 32, 6 / Ieremia 3,4 / Iezechiil 36, 23 / Luca 11,1-4 6,13": Şi n u n e duce pe n o i în ispită
Z i c â n d „Tată", îţi arată d e c e bunătăţi te-ai învrednicit, fiu a l lui (6,13") Deuteronom 13,3 / Judecători 2,22 / 3 Regi 22,22 / Psalm 50,13; 118,39 /
Isaia 28,19 / Matei 26,41 / Luca 11,4 / Ioan 17,15 / 2 Petru 2,9 / Apocalipsa 3,10
D u m n e z e u făcându-te. Iar zicând „în Ceruri", îţi arată patria t a şi casa
părintească, pentru c ă d e vrei s ă ai p e D u m n e z e u drept „Tată", caută la Noi, oamenii, suntem neputincioşi şi d e aceea n u se cuvine să n e
Ceruri, n u la p ă m â n t . aruncăm noi înşine întru ispite. Iar de v o m cădea, să n e r u g ă m să n u fim
înghiţiţi d e ispită, căci acela care a fost înghiţit şi s-a biruit [de ispită] a
Şi să n u zici: „Tatăl m e u " , ci „Tatăl nostru", ca să-i ai p e toţi fraţi, c a fii
ai aceluiaşi Tată. căzut în prăpastia ispitei, iar n u cel care, c ă z â n d , a biruit-o.

6, 9 : Sfinţească-se n u m e l e T ă u
h ,6,13 :b
Ci n e izbăveşte de cel viclean.
(6,13°) Psalm 50,13 / Luca 11,4 / Ioan 17,15 / 2 Petru 2, 9 / Apocalipsa 3,10
Adică fă-ne p e noi sfinţi, c a şi Tu, pentru noi, să fii slăvit. C ă c i precum N u a zis „ d e oamenii cei vicleni", fiindcă n u aceia n e v a t ă m ă , ci „de
este hulit D u m n e z e u d i n pricina m e a , a ş a se ş i sfinţeşte p e n t r u mine
cel viclean".
D u m n e z e u , slăvindu-se c a u n Sfânt.
6, 2 3 : C ă a Ta este împărăţia şi puterea şi slava î n veci. A m i n !
c

6 , 1 0 " : Vie î m p ă r ă ţ i a Ta
(6,13°) 1 Paralipomena 29,11
(6,10") 2 Regi 15,26 / Psalm 4,6; 21,31 / Matei 26,39 / Luca 22,42 / Faptele Apostolilor 21,14 Aici n e d ă nouă îndrăzneală, căci dacă Tatăl este împărat şi Puternic
Adică cea de a doua Venire, căci acela care are conştiinţa nemustrată, şi Slăvit, c u adevărat şi noi v o m birui p e cel viclean şi v o m fi slăviţi întru
c u îndrăzneală s e roagă să vie învierea şi Judecata.
cele din u r m ă . .
6,10 : b
Facă-se v o i a Ta, p r e c u m î n C e r aşa şi p e pământ. 6,14: C ă de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl
Precum îngerii fac voia Ta, aşa şi nouă dă-ne a o face p e a c e a s t a vostru Cel ceresc
(6,14) Sirah 28,2 / Marcu 11,25 / Luca 6,37 / Ef eseni 4,32 / Coloseni 3,13
6,11: Pâinea n o a s t r ă c e a spre fiinţă dă-ne-o n o u ă astăzi
Iarăşi n e învaţă [Mântuitorul Hristos] să fim nepomenitori d e rău şi
(6,11) Pilde 30,8 / Luca 11,3
he aduce aminte de Tatăl, ca să n e ruşinăm d e Dânsul şi să nu n e sălbăticim
„Cea spre fiinţă", adică cea îndeajuns spre fiinţa [fiinţarea] şi starea
noastră. Deci, tu, l e a p ă d ă grija cea pentru a doua zi! ca fiarele, fiii Unuia ca Acesta fiind.
încă şi Trupul lui Hristos este „Pâine spre fiinţă", c u care n e rugăm 6,15: I a r de n u veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru
ca fără d e o s â n d ă s ă n e împărtăşim. nu vă v a ierta greşealele voastre.
(6,15) Sirah 28,1,4 / Matei 18,35 / Marcu 11,26 / Iacov 2,13
6,12: Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor Nimic n u urăşte mai mult blândul D u m n e z e u precum c r u z i m e a
noştri 7

y
(6,12) Psalm 31, 6 / Pilde 28,13 / Sirah 18,12; 28,1-2 / Matei 18, 21 / Luca 11,14 6,16: Când postiţi, n u fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca
Fiindcă şi n o i greşim, n e r u g ă m să „ne ierte n o u ă " , însă a ş a v a ierta să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
[Domnul], p r e c u m şi n o i iertăm. Iar dacă suntem pomenitori d e rău, n u (6,16) Isaia 58,3
n e v a „ierta n o u ă " , căci D u m n e z e u , avându-mă p e mine pildă, ceea c e fac „ S m o l i r e a " feţei se arată atunci c â n d cineva se înfăţişează n u c u m
eu altuia, face şi E l c u mine.
este, ci c â n d se preface a fi trist.
6,17-18: Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală (18) ca
Versetul tâlcuit din ediţia 1805 este: „Şi iartă-ne nouă datoriile noastre, precum şi
7

să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este î n ascuns şi

noi iertăm datornicilor noştri", cu următoarea însemnare: [1805] „Datorii" numeşte
aici greşealele, fiindcă datorie este şi greşeala, ca aceea care face vinovat p e om, precum Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi v a răsplăti ţie . 8

şi datoria. Deci rugându-ne pentru iertarea lor, ne aducem aminte de ele şi smerindu-ne, N V (6,17)Rut3,3/Ecdesiastul9,8/DaniillO, 3
ne zdrobim cu inima învaţă încă şi chipul prin care vom putea să-L înduplecăm pe Cei vechi, î n semn d e bucurie se u n g e a u c u untdelemn, d u p ă c e se
Dumnezeu - adică iertând şi noi celor care ne greşesc, că pe aceştia i-a numit „datornici" îmbăiau. Deci şi tu aşa să te arăţi, bucurându-te!
(după Zigaben).
8
în ediţia de la 1805, în loc de „ţie", şe găseşte „ţie întru arătare".
 1 9 8
Capitolul 6
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUI. RT H n A PIP,
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 6 199
î n c ă prin „ u n t d e l e m n " se înţelege şi milostenia, iar „ c a p " al nostru -
6 , 2 4 " : N i m e n i n u poate să slujească l a d o i d o m n i
Hristos, p e Care se cuvine a-L unge cu milosteniile. Iar „ f a ţ a " - adică
(6, 24") 3 Regi 18,24; 21,7 / Luca 16,13 / Romani 6,16 / Iacov 4,4 / 1 Ioan 2,15
simţirile - [se cuvine] a le spăla c u lacrimi.
„ D o i d o m n i " n u m e ş t e p e cei ce p o r u n c e s c cele împotrivă, adică p e
6 , 1 9 - 2 1 : N u v ă adunaţi c o m o r i p e p ă m â n t , u n d e m o l i a ş i r u g i n a le D u m n e z e u şi p e m a m o n a Iar noi facem d o m n al nostru p e diavolul, d u p ă
strică ş i u n d e f u r i i l e sapă ş i l e fură. (20) C i , adunaţi-vă c o m o r i î n C e r , c u m şi pântecele ni-1 facem d u m n e z e u ; dar, D o m n firesc şi adevărat este
u n d e n i c i m o l i a , n i c i rugina n u l e strică, u n d e furii n u l e s a p ă ş i n u l e D u m n e z e u , iar m a m o n a este nedreptatea
fură. (21) C ă c i u n d e este c o m o a r a ta, acolo v a f i ş i i n i m a ta . 9

6,24 : C ă c i sau p e u n u l î l v a urî şi p e celălalt îl v a i u b i , s a u de u n u l

b

(6,19) Iacov 5,2-4 / Evrei 13,5 (6,20) Sirah 29,14 / Matei 19,21 /
se v a l i p i ş i p e celălalt îl va dispreţui; n u puteţi să s l u j i ţ i l u i D u m n e z e u
Luca 12,21,33 /1 Timotei 6,19 /1 Petru 1,4 (6,21) Luca 12,34
D u p ă c e a izgonit boala deşartei măriri, d e a c u m v o r b e ş t e despre şi l u i m a m o n a . ^ ^ 1 6 j 3 /K o m a n i 6 u 1 I a c o v I o a n 2 1 5

necâştigare [neagoniseală], căci oamenii caută să câştige m a i m u l t p e n t r u Vezi că e s t e c u n e p u t i n ţ ă ca cel b o g a t şi n e d r e p t s ă slujească lui
slava d e ş a r t ă . Şi arată [Domnul] c u m c o m o a r a cea d e p e p ă m â n t este
10
D u m n e z e u ? Fiindcă iubirea banilor îl îndepărtează de la D u m n e z e u . 12

nefolositoare, căci moliile şi gărgăriţele strică hainele şi hrana, iar furii

[răpesc] aurul şi argintul. Apoi, ca s ă nu-I s p u n ă cineva că n u toate se 6, 25": D e aceea zic v o u ă : n u vă î n g r i j i ţ i p e n t r u s u f l e t u l vostru ce
fură, zice: „chiar aşa de ar fi, însă n u este, oare, ticălos lucru s ă fii pironit veţi m â n c a , n i c i p e n t r u t r u p u l vostru cu ce v ă veţi î m b r ă c a 13

(6,25") Psalm 54, 25 / Baruh 3,18 / Luca 12, 22 / Filipeni 4, 6 / 1 Petru 5, 7

de grija b o g ă ţ i e i ? " D e aceea, adaugă: „ u n d e este comoara voastră, acolo
D e ce să n u ne îngrijim? Pentru că grija îndepărtează de D u m n e z e u .
va f i ş i i n i m a v o a s t r ă " . 11

Iar sufletul n u m ă n â n c ă , pentru că este netrupesc.

6 , 2 2 - 2 3 : L u m i n ă t o r u l t r u p u l u i este o c h i u l ; de v a f i o c h i u l tău curat, Şi spune aceasta d u p ă obiceiul cel de obşte, că se p a r e a n u suferi [a
tot trupul t ă u v a f i luminat. (23) I a r de va f i o c h i u l tău rău, tot t r u p u l t ă u n u răbda] sufletul să fie [să vieţuiască] în trup, de n u se v a hrăni trupul.
v a f i î n t u n e c a t . D e c i , dacă l u m i n a care e î n t i n e este î n t u n e r i c , d a r
î n t u n e r i c u l , cu cât m a i mult! . . -,'„,,, - -
cunoaşte că le iubeşti pe acestea mai mult decât pe Dumnezeu „căci unde este comoara
' (6,22) Luca 11,34 (6,23) Luca 11,35
ta, acolo va fi şi inima ta", zice Domnul (Matei 6,21). (52) Mintea, unindu-se cu Dumnezeu
Aceasta zice [Domnul]: „Dacă îţi vei pironi m i n t e a la grija p e n t r u şi petrecând în El prin rugăciune şi dragoste, se face înţeleaptă, bună, puternică, iubitoare
avuţie, ai stins «lumina», ai întunecat sufletul. D u p ă cum şi «ochiul curat», de oameni, milostivă," îndelung răbdătoare şi, simplu vorbind, poartă în sine aproape
adică s ă n ă t o s , l u m i n e a z ă trupul, iar d e este «rău», adică b o l n ă v i c i o s toate însuşirile dumnezeieşti. Dar, despărţindu-se de El şi lipindu-se de cele materiale,
[bolnav], îl întunecă, aşa şi mintea se orbeşte d e grijă. Iar dacă mintea se sau.se face dobitocească, ca una ce a devenit iubitoare de plăcere, sau sălbatică, războin-
v a întuneca, sufletul se face «întuneric» şi, c u m u l t m a i vârtos, trupul". du-se cu oamenii pentru acestea. (53) «Lume» numeşte Scriptura lucrurile materiale; iar
lumeşti sunt cei ce zăbovesc cu mintea în acestea" (Filocalia românească, voi. 2, A doua sută
' î n ediţia de la 1805, aici avem: „unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima
voastră". a capetelor despre dragoste, capetele 51-53, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 78).
12
De la cuviosul Isaia Pustnicul învăţăm: „Mamona este semnul a toată lucrarea
Aici Cuviosul Petru Damaschinul n e învaţă: „Tuturor li se cade să fie fără griji şi
1 0

să se liniştească după Dumnezeu; fie în parte, ca cei din lume, ca să vină pe încetul la lumii acesteia Şi de nu o părăseşte omul pe aceasta, nu poate sluji lui Dumnezeu. Iar
înţelepciune şi la cunoştinţa duhovnicească, fie în întregime, ca cei ce pot să se oprească slujirea lui Dumnezeu ce este, dacă a nu avea ceva străin în mintea noastră când îl
de la toate, ca să aibă toată grija să placă lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu va vedea hotărârea binecuvântăm pe El, nici vreo plăcere când ne rugăm Lui, nici vreo răutate când îi
lor şi le va dărui odihna duhovnicească şi îi va face şă ajungă să mediteze (să cugete) [...] cântăm Lui, nici vreo ură când ne închinăm Lui, nici pizma rea care n e tulbură când ne
spre a dobândi frângerea negrăită a sufletului şi a se face săraci cu d u h u l " (Filocalia preocupăm de El, nici plăcere urâtă în mădularele noastre când ne aducem aminte de
românească, voi. 5, Cei ce vor să se vadă pe ei înşişi în ce stare se află..., ed. Humanitas, El? Căci toate acestea sunt ziduri întunecate, care înconjoară nenorocitul suflet, de nu
Bucureşti, 2001, pp. 70-71). se poate ruga în chip curat lui Dumnezeu, avându-le acestea întru e l " (Filocalia românească,
voi. 12, Cuvântul XXV, cap 1, ed. Harisma, Bucureşti, 1991, pp. 190-191).
11
Iar de la Sfântul Maxim Mărturisitorul le cunoaştem pe acestea: „(51) Când vezi
13
în ediţia de la 1805, aici avem: „nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca,
mintea ta ocupându-se cu plăcere cu cele materiale şi zăbovind pe lângă chipurile lor,
nici cu trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca".
 200 Capitolul 6 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 6 201

6,28-29: Iar de î m b r ă c ă m i n t e de ce vă î n g r i j i ţ i ? 17
Luaţi s e a m a la crinii
D a r nici n u opreşte de la a lucra, ci de la a ne d a p e noi c u totul grijilor şi
de la a n e lenevi î n lucrul lui D u m n e z e u . Iar de v r e m e ce se c u v i n e a lucra c â m p u l u i c u m cresc: n u se ostenesc, n i c i n u torc. (29) Ş i vă s p u n vouă că
p ă m â n t u l , atunci dară, să p u r t ă m grijă şi de suflet! nici S o l o m o n , î n toată mărirea lui, n u s-a î m b r ă c a t ca u n u l d i n t r e aceştia.
(6,28) Luca 12,26 (6,29) 3 Regi 4,21 / Luca 12,27
6, 25 : A u n u este s u f l e t u l m a i m u l t
h 14
decât h r a n a şi t r u p u l decât N e ruşinează p e noi nu n u m a i prin necuvântătoarele păsări, ci şi prin
îmbrăcămintea?
crinii cei c e se v e ş t e j e s c ; căci, d a c ă D u m n e z e u p e a c e ş t i a astfel i-a
(6,25") Luca 12, 23
Oare, C e l ce l-a dat p e cel „ m a i m a r e " - p e suflet - şi t r u p u l l-a zidit, împodobit, m ă c a r că nici o trebuinţă n u era, c u m u l t mai vârtos va împlini
n u v a da El h r a n ă şi h a i n ă ? 15
trebuinţa hainelor noastre. Şi mai arată [Domnul Hristos] că chiar de foarte
te vei griji, n u poţi a te împodobi p r e c u m crinii, căci nici S o l o m o n cel
6,26: Priviţi la p ă s ă r i l e cerului, că n u s e a m ă n ă , n i c i n u seceră, n i c i
preaînţelept şi preadesfătat, întru toată împărăţia sa, n-a putut a se îmbrăca
n u a d u n ă î n j i t n i ţ e ş i Tatăl v o s t r u C e l ceresc l e h r ă n e ş t e . O a r e n u s u n t e ţ i
v o i c u m u l t m a i p r e s u s decât e l e ? întru acest c h i p . 18

(6,26) Iov 38,1 / Psalm 146,9 / Luca 12,24 6,30: Iar dacă i a r b a c â m p u l u i , care astăzi este şi m â i n e se aruncă î n
A r fi p u t u t aduce p i l d ă p e [Proorocul] Uie s a u p e [Inaintemergătorul] cuptor, D u m n e z e u astfel o î m b r a c ă , oare n u c u m u l t m a i m u l t 19
pe voi,
Ioan, dar p o m e n e ş t e păsările, pentru ca să ne ruşineze p e noi, căci suntem p u ţ i n credincioşilor? ,,„„>». .
şi d e c â t acestea mai necuvântători, iar D u m n e z e u le hrăneşte şi p e acestea, r
' ' (6,30) Matei 16,8/Luca 12,28
p u n â n d într-însele cunoştinţa cea firească spre a a d u n a hrană. De aici învăţăm că n u se cuvine a ne îngriji pentru podoabă, că aceasta
6 , 2 7 : Ş i c i n e d i n t r e voi, î n g r i j i n d u - s e , p o a t e să a d a u g e staturii s a l e
16 este a florilor celor trecătoare. Deci, tot cel care se împodobeşte, „iarbă" este.
u n cot?
Iar când spune „voi", îi numeşte pe cei cuvântători [făpturile cugetătoare],
(6,27) Luca 12,15 cărora le-a zidit sufletul şi trupul.
Aceasta zice arătând că, măcar de te şi grijeşti, nimic n u faci [împlineşti], „Puţin c r e d i n c i o ş i " sunt cei care se grijesc, că dacă ar fi avut credinţă
de n u v a voi D u m n e z e u . Deci, pentru ce, în deşert, însuţi te sfarămi? de săvârşit [desăvârşită] către D u m n e z e u , n u s-ar fi grijit aşa neîncetat
[înverşunat].
14
în ediţia de la 1805, în loc de „mai mult", se găseşte „mai m a r e " .
în cuvântul său despre dreapta socoteală, Cuviosul Petru Damaschinul zice: „Omul
15
17
în ediţia de la 1805, în loc de „vă îngrijiţi", se găseşte „vă grijiţi".
înţelept se nevoieşte cu pricepere să-şi micşoreze, pe cât se poate, micile trebuinţe ale 18
în parafraza sa la Sfântul Macarie Egipteanul, Sfântul Simeon Metafrastul scrie:
trupului, ca prin aceasta să ajungă să se îngrijească de puţine, sau să n u aibă grijă deloc,
„Fiecare dintre noi, pe cât de mult se va învrednici prin credinţă şi sârguinţă să fie părtaş
ca să păzească poruncile. Fiindcă, în grija de multe, nici pe sine însuşi n u se poate vedea
al Duhului Sfânt, tot pe atât se va slăvi în ziua aceea şi cu trupul lui. Căci ceea ce a
cineva. Cum poate să vadă atunci cursele vrăjmaşului, gătite înainte de vreme? Căci
adunat înlăuntrul sufletului, atunci se va descoperi şi în afară de trup. Pilda, zice, o
vrăjmaşul nu obişnuieşte totdeauna să facă războiul la arătare, cum zice Gură de Aur.
avem la pomi. Când trece iarna şi soarele străluceşte mai luminos şi mai puternic, iar
Dacă ar face aşa, nu am cădea uşor mulţi în cursele lui, ca să fie puţini cei ce se mântuiesc,
vântul adie, aceia odrăslesc în afară şi se îmbracă cu frunze, cu flori şi cu roade, ca şi cu
cum zice Domnul. D e aceea, când vrea să-1 arunce pe cineva în cele mari, îl face să
un veşmânt. Asemenea şi floarea ierbii răsare în acea vreme din pământ şi pământul se
nesocotească întâi cele mai mici şi arătate: înainte de curvie, privirea deasă şi neînfrânată;
acoperă cu ea şi se îmbracă cu ea ca şi cu un veşmânt măreţ". Apoi, Sfântul Simeon,
înainte de ucidere, mânia uşoară; înainte de întunecarea cugetării, împrăştierea scurtă;
şi înainte de acestea, iarăşi, aşa-zisa trebuinţă neapărată a trupului. Pentru aceea, Domnul, asemuind în chip duhovnicesc puterea primăverii asupra firii, spune despre lucrarea
ştiind mai înainte toate, ca Unul Care este înţelepciunea Tatălui, luând-o înaintea întru Duhul a drepţilor: Primăvara duhovnicească „va îmbrăca pomii goi cu slava pe
uneltirilor diavolului, porunceşte oamenilor să taie dinainte de vreme pricinile, ca nii care au avut-o mai întâi ascunsă înăuntrul trupului. Aşa se vor slăvi şi aceştia prin lumina
cumva, socotind că cele mici sunt fără de primejdie, să cadă jalnic în păcatele cele mari şi negrăită, care este încă de acum în ei, adică prin puterea Duhului. Aceasta le va fi atunci
înfricoşate" (Filocalia românească, voi. 5, Despre dreapta socoteală, ed. Humanitas, Bucureşti, veşmânt, mâncare, băutură, veselie, bucurie şi peste tot viaţă veşnică" (Filocalia românească,
2001, pp. 119-120). • voi. 5, Despre rugăciune, cap 61, ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, pp. 307-308).
19
în ediţia de la 1805, în loc de „cu mult mai mult", se găseşte „cu mult mai vârtos".
16
în ediţia de la 1805, în loc de „îngrijindu-se", se găseşte „grijindu-se".
 2 0 2
Capitolul 6
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUI. BITT CAKIKT 203

6,31-32": Deci, n u duceţi grijă , spunând: ce v o m mânca, ori ce v o m bea,

20

ori c u ce n e v o m îmbrăca? (32) C ă după toate acesta se străduiesc neamurile

(6,31) Luca 12,29 (6,31") Luca 12,30 CAPITOLUL 7
N u opreşte a mânca, c i opreşte a s p u n e : „ C e v o m m â n c a ? " A ş a se
Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii.
întreabă c e i bogaţi d e cu seara: „ C e v o m m â n c a m â i n e ? " Vezi, [aşadar,] c ă
opreşte desfătarea şi neînfrânarea! Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de proorocii mincinoşi 1

6 , 3 2 - 3 3 : Ş t i e d o a r Tatăl v o s t r u C e l ceresc c ă aveţi n e v o i e d e e l e . (33)

h

Căutaţi m a i întâi împărăţia l u i D u m n e z e u şi dreptatea Lui şi toate 7,1: N u j u d e c a ţ i , ca s ă n u f i ţ i j u d e c a ţ i .

acestea s e v o r a d ă u g a vouă. (7,1) Luca 6,37 / Romani 2,1-3; 14,10 / 1 Corinteni 4,5 / Iacov 4,11
(6,32 ) Matei 6,8 / Luca 12,30 (6,33) Ieşire 2 3 , 2 5 / 3 Regi 3,13-14 / Psalm 36,25 /
b
N u opreşte mustrarea, ci osândirea, căci mustrarea este spre folos, iar
înţelepciune 7,10-11 / Marcu 10,30 / Luca 12,31 / 1 Timotei 4 , 8 osândirea spre defăimare şi ocară.
î m p ă r ă ţ i a lui D u m n e z e u este dobândirea bunătăţilor, iar acestea se M a i vârtos să n u osândească cel care are păcate m a r i , înfruntând şi
câştigă prin „ d r e p t a t e " . D e aceea, celui c e caută cele duhovniceşti, i s e osândind p e cei c u păcate mici, p e care D u m n e z e u v a să le j u d e c e . 2

a d a u g ă şi cele trupeşti, dintru iubirea d e dăruire a l u i D u m n e z e u . 21

7,2-5: Căci c u j u d e c a t a c u care j u d e c a ţ i , v e ţ i f i j u d e c a ţ i , şi c u m ă s u r a

6,34: N u v ă î n g r i j i ţ i d e z i u a d e m â i n e , că z i u a de m â i n e s e v a î n g r i j i
c u care m ă s u r a ţ i , v i se v a m ă s u r a . (3) D e ce v e z i p a i u l d i n o c h i u l f r a t e l u i
d e a l e s a l e . A j u n g e z i l e i răutatea ei.
22
,,„,,, .
tău, şi b â r n a d i n ochiul tău n u o i e i î n s e a m ă ? (4) S a u c u m v e i zice fratelui
' ° (6,34) Ieşire 16,19
N u m e ş t e „răutate a z i l e i " - sfărâmarea [zdroaba] şi chinuirea. tău: L a s ă s ă scot paiul d i n o c h i u l t ă u şi iată b â r n a este î n o c h i u l tău? (5)
Aşadar, ajunge să te sfarămi şi s ă te chinui p e n t r u z i u a d e astăzi, căci F ă ţ a r n i c e , scoate î n t â i b â r n a d i n ochiul t ă u ş i atunci v e i v e d e a s ă scoţi
grijindu-te şi p e n t r u ziua d e mâine, când te v e i îndeletnici întru lucrurile p a i u l d i n o c h i u l fratelui tău.
lui D u m n e z e u , d e v r e m e c e p u r u r e a te sfarămi [zdrobeşti] p e n t r u cele (7,2) Iosua 7,25 / Judecători 1,7 / Marcu 4,24 / Luca 6,38 (7,3) Psalm 49,17-21 /
trupeşti? Plângeri 3,39-40 / Luca 6,41 (7,4) Luca 6,42 (7,5) Psalm 50,14 / Luca 6,42
Cel ce voieşte să mustre p e alţii, se c u v i n e ca el însuşi s ă fie fără d e
prihană, căci dacă cel care are „ b â r n ă " î n ochi, adică l e m n mare - prin
„ b â r n ă " numindu-se păcatul - , îl mustră p e altul care are „ p a i " , mai ruşinat
se arată a fi cel dintâi.
Şi arată D o m n u l că n u poate v e d e a b i n e păcatul fratelui cela c e m a i
mari păcătuieşte, că acela care are „ b â r n ă " î n „ o c h i " , c u m ar fi putut vedea
pe altul, care m a i puţin se vatămă?

în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru a nu judeca pe nimeni şi pentru a

1

2 0
în ediţia de la 1805, în loc de „nu duceţi grijă", se găseşte „nu vă grijiţi".
nu da sfintele câinilor. Pentru a cere şi a căuta. Pentru poarta cea strâmtă şi pentru cea largă.
învăţăm d e la Sfântul Isaac Şirul acestea: „Cel ce are inima scufundată cu totul
21

Pentru a ne păzi de proorocii mincinoşi".

întru cele pământeşti şi mănâncă pururea ţărână, împreună cu şarpele şi n u se îngrijeşte
Dumnezeiescul Ioan Scărarul ne scrie: „(8) U n a şi singură este calea cea mai scurtă,
2

deloc de cele ce plac lui Dumnezeu, ci se osteneşte c u toate cele trupeşti şi e desprins şi
dintre căile ce duc la iertarea greşalelor: să n u judeci, dacă e adevărat cuvântul: „Nu
gol de toată virtutea, din pricina întâlnirilor neîncetate şi a împrăştierii din mândrie,
căutând alte şi alte pricini pentru acestea, e c u adevărat căzut de la bine, din pricina judecaţi, ca să n u fiţi judecaţi" (Matei 7,1). Pe cât de străin este focul de apă, pe atât de
acestei nepăsări şi lucrări" (Filocalia românească, voi. 10, Cuvântul XXII, ed. IBMBOR, străin este a judeca, celui ce voieşte să se pocăiască". Şi mai mult: „(4) Să nu-ţi rămână
Bucureşti, 1981, p. 118). ascuns lucrul acesta şi te vei trezi, ca să nu mai judeci pe cel ce greşeşte: Iuda era în ceata
ucenicilor, iar tâlharul în ceata ucigaşilor. Şi într-o clipă s-a făcut schimbare minunată
î n ediţia d e la 1805, aici avem: „Drept aceea, nu vă grijiţi de ziua de mâine, că se
22

va griji de s i n e " . între e i " (Filocalia românească, voi. 9, Cuvântul X: Despre clevetire, capetele 8 şi 4 , ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1980, pp. 201-202).
 Capitolul 7 205
204 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â t CUTRr^SFINŢFJEV^

7,22: Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi s ă daţi daruri b u n e fiilor voştri, cu cât
7,6: N u daţi cele sfinte câinilor, nici n u aruncaţi mărgăritarele voastre
mai mult Tatăl vostru Cel din Ceruri va da cele b u n e celor care cer de l a El?
î n a i n t e a porcilor, c a n u c u m v a să l e calce î n picioare ş i , î n t o r c â n d u - s e , (7,11) Facere 8,21 / Isaia 49,15 / Luca 11,13 / Evrei 12,10 / Iacov 11,7
să Vă s f â ş i e p e VOi. (7, 6) Pilde 9, 7-8; 23, 9
„ R ă i " î i numeşte pe oameni, către D u m n e z e u asemănându-i. Găci firea
„ C â i n i i " sunt necredincioşii, iar „ p o r c i i " , cei ce sunt credincioşi, d a r
noastră este b u n ă , c a c e a care este zidită d e D u m n e z e u , d a r c u voia c e a
au viaţă întinată. S e cuvine deci, s ă n u s p u n e m tainele [credinţei] celor
necredincioşi şi nici cuvintele cele luminoase şi strălucitoare ca mărgă­ slobodă n e facem răi.
ritarul ale teologiei, celor necuraţi. Căci „porcii c a l c ă " , adică defăima cele 7, 12: C i toate câte voiţi s ă v ă f a c ă v o u ă o a m e n i i , a s e m e n e a ş i v o i
ce le simt spuse, iar „ c â i n i i " , întorcându-se, n e „ s f â ş i e " . Astfel fac cei c e faceţi l o r , c ă aceasta e s t e L e g e a şi Proorocii.
se n u m e s c filosofi: c â n d a u d că S-a răstignit D u m n e z e u , n e „ s f â ş i e " c u (7,12) Levitic 19,18 / Tobit 4,15 / Luca 6,31 / Romani 13,8
silogismele , izvodind amăgituri, a n u m e că aceasta este c u neputinţă.
3
Arată p e scurt calea către fapta b u n ă , căci n o i oamenii din sine c u ­
noaştem ceea c e se cuvine. Deci, dacă voieşti să ţi se facă b i n e , fă bine; iar
7,7-8: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi s e v a deschide.
(8) C ă oricine cere ia, cel care caută află, şi celui care b a t e i s e v a deschide. dacă voieşti s ă fii iubit d e vrăjmaşi, iubeşte şi t u p e vrăjmaşi, pentru c ă şi
(7, 7) 1 Paralipomena 28,9 / Cântarea Cântărilor 3,4 / Ieremia 29,13 / Matei 21,22 / L e g e a lui D u m n e z e u şi Proorocii spun aceleaşi lucruri p e care şi legea
Marcu 11,24 / Luca 11,9 / Ioan 14,13 / Iacov 1,5-6 (7, 8) Pilde 8,17 / Luca 11,10 firească n i l e rânduieşte nouă.
Prin toate cele de mai sus ni s-au poruncit lucruri mari şi grele. Drept
7, 23: Intraţi p r i n poarta cea strâmtă, că largă este p o a r t a şi lată este 5

aceea, n e arată prin acestea c u m se pot împlini - şi a n u m e prin rugăciune

calea care d u c e l a p i e i r e şi m u l ţ i s u n t c e i care o a f l ă . 6

neîncetată, căci zice „cereţi" - adică „cereţi p u r u r e a " - şi n u „cereţi o d a t ă " . 4

(7,13) Sirah 21,21 / Luca 13,24 / Faptele Apostolilor 20,29

Apoi şi prin pildă omenească întăreşte cele spuse.
N u m e ş t e „uşă s t r â m t ă " ispitele, atât cele d e voie - c u m este postul şi
7,9-20: S a u cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, celelalte nevoinţe - , cât şi cele fără de voie - precum sunt legările şi gonirile
oare el îi v a d a piatră? (20) S a u de-i v a cere peşte, oare el î i v a da şarpe? [prigonirile]. D u p ă c u m u n o m g r o s sau care are o povară n u poate intra
7

(7,9) Luca 11,11 (7,10) Luca 11,12 printr-o uşă strâmtă, tot astfel nici cel c u trai desfătat sau b o g a t - ci aceştia
Aici n e învaţă că se cuvine să cerem, şi încă c u osârdie, dar n u m a i p e n u m a i prin „cea l a r g ă " p o t i n t r a Ş i , vrând să arate că strâmtorarea este
cele d e folos. Zice „ C ă vedeţi p e fiii voştri c ă v ă cer cele cuviincioase - vremelnică şi lărgimea trecătoare, le-a numit „ u ş ă " şi „ c a l e " . Căci prin
„ p â i n e " şi „ p e ş t e " - şi deîndată le daţi lor, atunci când cer unele c a acestea. „ u ş ă " - adică prin pătimirea cea rea - trece cel c e rău pătimeşte, p r e c u m
Deci, aşa şi voi, cereţi cele duhovniceşti, iar n u cele trupeşti". trece prin desfătare, ca p e o „ c a l e " , cel care s e desfătează. Deci, d e v r e m e

3
Silogismul este un raţionament deductiv, compus din trei judecăţi legate între ele,
c e a m â n d o u ă sunt vremelnice, s e cuvine p e cea m a i b u n ă s ă o alegem.
astfel încât cea de a treia judecată, cea care reprezintă concluzia, se deduce din cea 7 , 1 4 : Ş i strâmtă este poarta ş i î n g u s t ă este calea care d u c e l a viaţă şi
dintâi, prin intermediul celei de a doua.
p u ţ i n i s u n t care o a f l ă . 8
„ . , ,.,
4
Aici Sfântul Simeon Metafrastul ne pune înainte întrebare cu răspuns: „Care este
iconomia Venirii lui Hristos? Reîntoarcerea firii noastre la ea însăşi şi restaurarea ei.
r
' (7,14) Luca 13,24/Faptele Apostolilor 14,22
Căci a redat firii omeneşti demnitatea lui Adam cel întâi zidit. D a r pe lângă acesta i-a M i r â n d u - s e , p e graiul muritorilor zice: „O, cât este d e strâmtă!" Deci,
dăruit ei şi o moştenire cerească (o, dumnezeiesc şi cu adevărat mare har!); scoţând-o aiurea zice î n altă parte: „ j u g u l M e u e b u n ş i povara m e a este u ş o a r ă " ?
din temniţa întunericului, i-a arătat calea vieţii şi uşa prin care, celui ce bate i se dă 5
ediţia de laN1805,
(Matei în11,28-30) u , cîn loc de
i zice „poarta",
aceasta se găseşte
pentru „uşa". c e v o r să fie!
răsplătirile 9

putinţa să ajungă înlăuntrul împărăţiei. Căci zice Domnul: «Cereţi şi se va da vouă,

în ediţia de la 1805, în loc de „cei care o află", se găseşte „cei ce intră prin transa".
6

bateţi şi se va deschide» (Marcu 12, 30). Prin această uşă nimănui din cei ce voiesc nu-i
7
Aici, cu sensul de om gras, care îl închipuie p e cel îngroşat de patimi.
aste cu neputinţă să afle libertatea sufletului său şi acesta să-şi primească gândurile
proprii şi să se îmbogăţească cu Hristos, avându-L sălăşluit în sine, şi să-i fie ca un mire 8
în ediţia de la 1805, aici avem: „Ce strâmtă este uşa şi îngustă calea care duce î n
3 i m împărtăşirea Duhului cel bun. Iată iubirea negrăită a Stăpânului faţă de omul făcut viaţă! Şi puţini sunt cei ce o află pe ea". •
Ie El după chipul S ă u " (Filocalia românească, Voi. 5, Despre libertatea minţii, cap 150, ed.
' Scolia textului slavon aşază aici următqarele cuvinte: „«Povara», «jugul», «calea»
lumanitas, Bucureşti, 2001, pp. 3S5-356).
şi «poarta» însemnează poruncile. Acestea sunt lumină şi bunătate pentru toţi cei care
 2 0 6
Capitolul 7
•^HLJEOFIXACTA^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 7 207
7,15-16": Feriţi-vă 10
de p r o o r o c i i m i n c i n o ş i , care v i n l a v o i î n h a i n e de
7, 18: N u p o a t e p o m b u n s ă f a c ă r o a d e r e l e , n i c i p o m r ă u 1 5
să f a c ă
oi, i a r î n l ă u n t r u s u n t l u p i răpitori. (16) D u p ă r o a d e l e l o r î i v e ţ i c u n o a ş t e .
(7,15) Deuteronom 13,1-3 / Ieremia 14,14; 23,6 / Miheia 3, S / Matei 24,4 / Marcu 13,22 / roade bune. (7,18) Matei 12,32 / Luca 6,43 / Iacov 3,11-12
Faptele Apostolilor 20,29 / 2 Corinteni 11,15 / 1 Ioan 4,1 (7,16") Matei 7,20 / Luca 6,44 C â t este „ p u t r e d " , n u poate, iar dacă se v a schimba, a t u n c i v a p u t e a
Vicleni sunt ereticii şi amăgitorii şi de aceea zice: „ P ă z i ţ i - v ă ! " C ă aceştia Vezi c ă n - a zis „nu v a p u t e a " , ci c ă atâta v r e m e cât este „ p u t r e d " , n u n a ş t e
p u n înainte c u v i n t e b u n e şi f ăţărnicesc [arată] viaţă cinstită, şi „ î n l ă u n t r u " [odrăsleşte] „ r o a d e b u n e " . 1 6

e s t e u n d i ţ a [vânarea].
7, 29-20: I a r orice p o m care n u f a c e r o a d ă b u n ă s e taie ş i se a r u n c ă î n
„ H a i n ă d e o a i e " este şi blândeţea p e care o arată unii, prefăcându-se,
foc. (20) D e a c e e a , d u p ă r o a d e l e l o r î i v e ţ i c u n o a ş t e .
ca să m ă g u l e a s c ă şi s ă înşele; d a r d u p ă „ r o a d e " se c u n o s c - adică d u p ă
(7,19) Matei 3,10 / Luca 3,9 / Ioan 15,2-6 (7, 20) Luca 6,44
fapte ş i d u p ă viaţa lor. Căci, chiar d e se şi făţărnicesc aceştia, aceasta o fac
A c e s t e a le zice către iudei, p e n t r u că şi I o a n [Botezătorul] le zicea lor
p e n t r u p u ţ i n ă vreme, iar celor c e iau aminte le este vădită înşelăciunea lor . 11

u n e l e c a acestea (Matei 3,10).

7,16 -17: A u doară culeg oamenii struguri din spini sau s m o c h i n e
b Iar p e o m îl a s e a m ă n ă c u „ p o m u l " , p e n t r u că se p o a t e altoi din p ă c a t u l
d i n m ă r ă c i n i ? (17) A ş a c ă o r i c e p o m b u n f a c e r o a d e b u n e , i a r p o m u l
12
cel n e r o d i t o r întru fapta cea b u n ă .
r ă u face roade rele.
1 3

7,22: N u oricine î m i zice: D o a m n e , D o a m n e , v a intra î n împărăţia Ceru­

(7,16 ) Matei 7,20 / Luca 6,44 / Iacov 3,12 (7,17) Matei 12,33 / 1 Timotei 5,24
b

rilor, ci cel ce face voia Tatălui M e u Celui din Ceruri. (7,21) Osea 8,2 / Matei 25, i i /
„ S p i n i i " şi „ c i u l i n i i " sunt făţarnicii - spini ca cei care rănesc într-ascuns, Luca 6,46 / Ioan 6,40 / Faptele Apostolilor 19,13 / Romani 2,13 / Iacov 1,22
iar m ă r ă c i n i c a cei c e sunt vicleni şi măiestri [iscusiţi î n răutate]. Iar „ p o m A i c i S e arată p e Sine D o m n , z i c â n d : „ N u o r i c i n e î m i z i c e : D o a m n e ,
p u t r e d " este tot o m u l p e care-1 putrezeşte viaţa c e a u m e d ă şi desfrânată . 14
D o a m n e ! " , D u m n e z e u p e Sine n u m i n d u - S e . Şi n e învaţă p e noi că de a v e m
c r e d i n ţ ă fără fapte, c u n i m i c n u ne f o l o s i m d i n t r u ea.
doresc în chip nefăţarnic să fie mântuiţi întru veşnicie şi să se învrednicească de minunată
Z i c e [ D o m n u l ] : „ C e l ce f a c e v o i a " , n u „cel ce o d a t ă a f ă c u t " , ci „cel
binecuvântare. Poruncile Domnului sunt grele şi dureroase pentru cei trândavi şi
nelucrători şi pentru toţi cei care râvnesc îndulcirile acestui veac trecător. Puţini vor fi cei care face această p â n ă la m o a r t e " . Şi n-a zis „voia M e a " , ca să n u smintească
care se vor mântui. Iubitule, sârguieşte-te, dar, să fii şi tu unul dintre aceştia!" p e c e i care-L ascultau, ci a zis „voia Tatălui M e u " . î n s ă , c u adevărat, voia
î n ediţia de Ia 1805, în loc de „feriţi-vă", se găseşte „păziţi-vă".
10 Tatălui şi a Fiului u n a este, căci Fiul n u este p o t r i v n i c [Tatălui] . 17

Dumnezeiescul Maxim ne luminează astfel pentru lupta cea lăuntrică: „Să n u

11

stăruim î n gânduri care n e prezintă păcatele noastre micşorate şi care n e spun, ca nişte 15
î n ediţia de la 1805, în loc de „rău", se găseşte „putred".
oracole, că a m primit iertarea. întărindu-ne împotriva lor, Domnul a zis: «Feriţi-vă de 16
La pilda pomului bun şi a pomului rău, Dionisie din F u m a ne pune înainte
proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori».
următoarea erminie de zugrăvire: „Stând, oameni, adică arhiereu, pustnic, călugăr, ori
Căci, câtă vreme mintea noastră este tulburată de păcat, încă n-am primit iertarea lui,
creştin evlavios şi din gurile lor ieşind: dintr-a unuia D u h Sfânt, dintr-a altuia înger,
fiindcă n-am făcut încă roade vrednice de pocăinţă. Şi roadă căinţei este nepătimirea
dintr-a altuia lumină, dintr-a altuia trandafir şi dintr-ale altora alte cinstite lucruri sau
sufletului; iar nepătimirea înseamnă ştergerea păcatului. Dar n u avem încă desăvârşită
de mare preţ. Iar în preajma lor, stând alţi oameni: unii păgâni, alţii tirani, alţii eretici,
nepătimire, dacă aici suntem tulburaţi de patimi, aici nu. Deci, n-am primit încă desăvârşit
alţii farisei, şi creştini cu desfrânate şi lăutari, şi nemilostivi şi leneşi şi din gurile lor
nici iertarea păcatelor. De păcatul strămoşesc ne-am slobozit prin Sfântul Botez, dar de
ieşind: dintr-a unuia diavol, din a altuia şarpe, din a altuia porc, dintr-a altuia mărăcini,
cel pe care a m îndrăznit să-1 săvârşim după Botez ne slobozim prin căinţă" (Filocalia
şi dintr-ale altora alte unele lucruri urâte ca acestea. Şi Hristos de o parte, arătându-i pe
românească, voi. 2, Cuvânt ascetic, cap 44, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p . 51).
aceştia, zice într-o hârtie: «După roadele lor îi veţi cunoaşte»" (Erminia picturii bizantine,
1 2
î n ediţia de la 1805, în loc de „mărăcini", se găseşte „ciulini".
ed. cit., p. 129).
13
î n ediţia de la 1805, în loc de „rău", se găseşte „putred".
Sfântul Maxim Mărturisitorul scrie acestea: „(55) Cel ce iubeşte pe Hristos, desigur
1 7

Sfântul Maxim spune pentru acestea: „Bine este a n u îngădui minţii să zăbovească
1 4

că-L şi imită, după putere. Astfel, Hristos n-a încetat să facă bine oamenilor; iar răsplătit
în cele trupeşti şi î n patimi. Căci «nu culeg nici din ciulini smochine», adică din patimi
virtuţi, «nici d i n scaieţi struguri», adică din trup cunoştinţa care dă bucuria" (Filocalia cU nerecunoştinţa şi cu hulă Se purta cu îndelungă răbdare; în sfârşit, bătut şi omorât de
românească, voi. 2, întâia sută a capetelor despre cunoştinţă, cap 73, ed. Humanitas, Bucureşti, ei, răbda, neînvinuind pe cineva. Aceste trei sunt faptele dragostei faţă de aproapele,
1999, p. 154). fără de care cel ce zice că iubeşte pe Hristos sau că va dobândi împărăţia Lui, se amăgeşte
pe sine: „Nu oricine î m i zice: Doamne, Doamne, va intra î n împărăţia Cerurilor, ci cel
 Capitolul 7 209
Ţ^TXUIREASFJJ^TE^
208 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit î n
7 , 2 2 - 2 3 : M u l ţ i îmi v o r zice î n ziua aceea: D o a m n e , D o a m n e , au nu
casa aceea, şi a căzut. Ş i căderea ei a fost mare.
î n n u m e l e T ă u a m proorocit, şi n u î n n u m e l e T ă u am scos d e m o n i , şi nu
(7, 26) ÎNŢELEPCIUNE 4,4-5 / Luca 6,49 (7,27) Isaia 28,18 / Iezechiil 13,11 / Luca 6,49
în n u m e l e T ă u m i n u n i m u l t e a m făcut? (23) Şi atunci voi mărturisi lor: N u a zis: „asemăna-l-voi p e e l " , c i „asemăna-se-va el însuşi nebu­
Niciodată nu v-am cunoscut p e voi. Depărtaţi-vă d e la M i n e cei ce lucraţi n u l u i " . A d i c ă , c e l care crede, d a r n u lucrează [nu face faptele credinţei],
fărădelegea. acesta este c e l care zideşte „ p e n i s i p " , adică p e putreziciunea lucrurilor şi
(7,22) Luca 6,46 / 1 Corinteni 13, 2 (7, 23) Iov 13,16 / Psalm 5, 4; 6, 8 / Luca 13,25, 27
pentru aceasta şi „ c a d e " , d i n pricina ispitelor. Iar când îl „ i z b e ş t e " p e e l
La începutul propovăduirii mulţi au scos draci, chiar nevrednici fiind,
ispita, c a d e c u „cădere m a r e " . î n s ă dintre cei necredincioşi n i m e n i n u
căci din pricina numelui lui Iisus fugeau dracii (Luca 9,49). Pentru că darul
„ c a d e " , fiindcă ei întotdeauna zac jos [la p ă m â n t ] , c i n u m a i cel credincios
lucrează şi prin cei nevrednici, după c u m şi prin preoţii cei nevrednici ne
sfinţim. încă şi Iuda Iscarioteanul a făcut semne, dar şi fiii lui Scheva (Faptele „ c a d e " . Ş i d e aceea este „căderea m a r e " , căci creştin fiind, „ c a d e " . 22

Apostolilor 19,13-17). Iar aceasta ce zice: „Niciodată nu v-am cunoscut pe 7, 28-29: I a r c â n d I i s u s a sfârşit c u v i n t e l e acestea, m u l ţ i m i l e erau
voi", întru acest chip [acest înţeles] este: „Nici atunci când făceaţi minuni u i m i t e d e î n v ă ţ ă t u r a L u i . (29) C ă î i învăţa p e ei c a U n u l Care are putere,
nu vă iubeam p e v o i " , întrucât dragostea este numită aici „cunoştinţă". iar n u c u m î i î n v ă ţ a u cărturarii lor.
(7,28) Matei 22,33 / Marcu 1,22; 6,2 / Luca 2, 47; 4,32
7,24-25: D e aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndepli­ (7,29) Pilde 8,6 / Isaia 50,4 / Matei 21,217 Marcu 1,22 / Luca 4,32
neşte, asemăna-se-va bărbatului înţelept, care şi-a clădit casa lui pe
18 19

N u s e m i r a u dregătorii - căci c u m s-ar fi mirat cei care î l zavistuiau

stâncă. (25) A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au
[pizmuiau] p e El? - , ci mulţimea cea fără d e răutate. Şi se m i n u n a u n u d e
bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă . 20

frumuseţea graiurilor, ci d e îndrăzneala L u i , că şi mai mult decât Proorocii

(7,24) Luca 6,47-48 (7,25) Isaia 4, 6 / Matei 16,18 / Luca 6,48
Fără D u m n e z e u n u se poate faptă bună a se săvârşi; de aceea, Hristos arăta stăpânire. Proorocii ziceau: „Aşa grăieşte D o m n u l " , iar Hristos, ca 2 3

zice: „ A s e m ă n a - l - v o i p e e l b ă r b a t u l u i î n ţ e l e p t " . Şi „ p i a t r ă " este Hristos, un D u m n e z e u glăsuieşte: „Eu grăiesc v o u ă " . 24

iar „ c a s ă " [e] sufletul. Deci, cela care îşi „va z i d i " sufletul său pe lucrarea
poruncilor lui Hristos, p e acesta nici „ p l o a i a " - adică diavolul care-a căzut
din C e r - , nici „ r â u r i l e " - adică oamenii cei supărători [pricinuitori d e
supărare], care d e la o „ p l o a i e " ca aceasta se î n m u l ţ e s c - , nici „ v â n t u r i l e "
- adică duhurile răutăţii - şi, în scurt, nici o ispită nu-1 poate surpa pe
unul ca a c e s t a
7,26-27: Iar oricine aude aceste cuvinte ale m e l e şi nu l e îndeplineşte,
asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. (27) Şi
21
2 2
Pentru pilda celor ce-şi zidesc casă, Dionisie din Furna ne dă următorul izvod:
„Hristos, şi dinapoia Lui Apostolii, şi dinaintea Lui doi oameni, unul bătrân şi celălalt
ce face voia Tatălui M e u Celui din Ceruri." (Matei 7,21); şi iarăşi „Cel ce M ă iubeşte pe
tânăr, şi amândoi ascultându-L cu luare aminte. Şi mai încolo, iarăşi bătrânul rugându-se
M i n e păzeşte poruncile M e l e " şi celelalte (Ioan 14, 15). (56) Tot scopul poruncilor
înăuntru, într-o peşteră, şi împrejurul lui desfrânate şi alţi oameni, trăgându-1 de haine şi
Mântuitorului este să slobozească mintea de necumpătare şi de ură, şi să o duca la
diavolii îl săgetează. Şi iarăşi tânărul, mâncând şi bând cu femei la masă, şi demonii
dragostea Lui, şi a aproapelui, din care se naşte în mod efectiv lumina sfintei cunoştinţe"
batjocorindu-1" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 125). . ,,
(Filocalia românească, voi. 2, A patra sută a capetelor despre dragoste, capetele 55-56, ed.
Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 113).
2 3
î n Vechiul Testament, această vestire proorocească este foarte des întâlnită, numai
1 8
în ediţia de la 1805, în loc de „asemăna-se-va", se găseşte „asemăna-l-voi pe e l " . la Sfântul Prooroc Isaia regăsindu-se de mai mult de 4 0 de ori (Isaia 7, 7; 18,4; 21,-6; 30,
1 5
în ediţia de la 1805, în loc de „şi-a clădit", se găseşte „şi-a zidit". 15; 37,21 etc).
2 0
î n ediţia de la 1805, în versetele 24-25, î n loc de „stâncă", se găseşte „piatră". 2 4
Adeseori Mântuitorul Hristos a vestit poruncile Sale prin cuvintele acestea (Matei
21
î n ediţia de lâ 1805, în loc de „nechibzuit", se găseşte ,>nebun".
5,44; 19, 9; Luca 11, 9; 16,9; Ioan 8, 58; 10, 7; 13,20; 14,12).
 210
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 8 211

8,5: P e când intra î n Capernaum, s-a apropiat de El u n sutaş, rugându-L

şi zicând (8,5) Luca 7,2
CAPITOLUL 8
Nici acesta n u s-a suit în munte, c a să n u împiedice [curme] învăţătura
Iisus vindecă un lepros, pe sluga unui sutaş, pe soacra lui Petru
şi este acelaşi sutaş despre care vorbeşte şi Luca (Luca 7,2-3). Iar dacă Luca
şt pe alţi bolnavi. Linişteşte furtuna de pe mare
spune că a trimis soli la Iisus, aceasta n u se împotriveşte lui Matei care zice
şi vindecă doi demonizaţi 1

că însuşi sutaşul a venit, căci se putea şi c a să fi trimis p e alţii înainte, iar

după aceea, stăruind primejdia asupră-i, însuşi să fi venit şi să fi zis:
8, 6-7: D o a m n e , s l u g a m e a zace î n casă, s l ă b ă n o g , c h i n u i n d u - s e
8,1-2: Ş i c o b o r â n d u - S e E l d i n m u n t e , m u l ţ i m i m u l t e au m e r s d u p ă
cumplit. (7) Ş i i-a zis I i s u s : V e n i n d , îl v o i v i n d e c a .
5
(8,6) Luca 7,3
El. (2) Ş i iată u n lepros, apropiindu-se, I s e închina, z i c â n d : D o a m n e ,
N u şi-a adus sluga p e pat, crezând că Hristos poate s-o tămăduiască
dacă VOieşti , p o ţ i să m ă CUrăţeşti.
2
(8,2) Marcu 1,40 / Luca s, 12
chiar nefiind [sluga] d e faţă. Pentru aceea:
Priceput se vădeşte a fi leprosul, căci n u s-a suit la m u n t e c a s ă c u r m e
învăţătura, ci când S e pogoară Domnul, I s e închină şi, credinţă multă 8, 8-10: D a r sutâşul, r ă s p u n z â n d , i-a zis: D o a m n e , n u s u n t v r e d n i c
arătând, n u zice: „ D e vei ruga p e Dumnezeu, m ă vei vindeca p e m i n e " , ci, să intri s u b a c o p e r i ş u l m e u , ci n u m a i z i cu cuvântul şi se v a v i n d e c a
6

„de vei vrea". Pentru aceasta: s l u g a m e a . (9) C ă şi e u s u n t o m s u b s t ă p â n i r e a altora şi am s u b m i n e

ostaşi , şi-i s p u n acestuia: D u - t e , şi s e duce; ş i celuilalt: V i n o , şi v i n e ; şi
7

8, 3-4: Ş i I i s u s , î n t i n z â n d m â n a , S-a atins d e el, z i c â n d : V o i e s c ,

3

slugii m e l e : F ă aceasta, şi face. (10) A u z i n d , I i s u s S - a m i n u n a t ş i a z i s

curăţeşte-te. Ş i î n d a t ă s-a curăţit lepra lui. (4) Ş i i-a z i s I i s u s : V e z i , nu
celor ce v e n e a u după EI: Adevărat grăiesc vouă: l a n i m e n i , în Israil, n-am
s p u n e n i m ă n u i , c i mergi, arată-te p r e o t u l u i ş i a d u darul pe care l-a
găsit atâta credinţă.
rânduit M o i s e , spre mărturie lor . 4
(8, î) Marcu î, 4i / Luca 5,13
(8,8.) Luca 7,6-7 (8,9) Luca 7,8 (8,10) Luca 7,9
(8,4) Levitic 13,2; 14,2-5 / Matei 5,23; 9,30 / Marcu 1,43-44; 5,30 / Luca 5,14; 8,56; 17,14
„Dacă eu, slugă a împăratului fiind, le poruncesc ostaşilor supuşi m i e ,
Se atinge d e lepros, arătând că n u este supus Legii care p o r u n c e ş t e s ă
n u se atingă d e leproşi (Levitic 13, 44-46; Numeri 19,22), c i este S t ă p â n al Tu cu m u l t mai vârtos poţi să porunceşti morţii şi bolilor, ca d e la acesta să
ei. Şi m a i arată c ă pentru c e l curat nimic n u este necurat şi c ă sfântul S ă u se depărteze şi la altul să m e a r g ă " , căci bolile trupeşti sunt „ o s t a ş i " şi
trup d a [izvora şi dăruia] sfinţenie. „izbânditori" ai lui D u m n e z e u .
Deci, Hristos S e minunează, zicând c ă nici la israiliteni n-a aflat atâta
Şi f u g i n d [Domnul] de slavă, îi porunceşte să „ n u s p u n ă n i m ă n u i " , c i
să se arate preotului. Căci dacă n u spunea preotul c ă s-a curăţit, leprosul credinţă, cât întru cei d e alt n e a m . 8

trebuia să stea afară din cetate (Levitic 14,2-5). Porunceşte încă să a d u c ă şi

darul „întru m ă r t u r i e " iudeilor - adică „atunci când M ă v o r prihăni [ocărî] 5
în ediţia de la 1805, în loc de „Venind, îl voi vindeca", se găseşte „Eu viind, voi
zicând c ă stric Legea, vei fi mărturie tu, cel căruia a c u m ţi-am p o r u n c i t să tămădui pe dânsul".
duci cele rânduite d e L e g e " . în ediţia de la 1805, în loc de „acoperişul", se găseşte „acoperământul".
6

în ediţia de la 1805, în loc de „ostaşi", se găseşte „slujitori".

7

Alţii au tâlcuit aceste cuvinte în acest chip: Când Patriarhul Iacov (Israil) a văzut în
8

1
în ediţia de la 1805 titlul capitolului este: „Pentru leprosul. Pentru sutaşul. Pentru
vis scara cerească pe care îngerii lui Dumnezeu urcau şi se pogorau, el a priceput că
soacra lui Petru. Pentru cei ce s-au vindecat de felurite boli. Pentru cel ce nu i-a dat voie Iisus să-1
Dumnezeu Se află în acel loc, dar nu a înţeles că Domnul este pretutindeni de faţă. Din
urmeze. Pentru certarea apelor. Pentru cei îndrăciţi, ai cărora draci au intrat în turma porcilor".
această pricină, Iacov grăieşte: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta
2
în ediţia de la 1805, în loc de „dacă voieşti", se găseşte „de vei vrea".
fără numai casa lui Dumnezeu" (Facere 28, 17). Iar aici, în Evanghelie, Mântuitorul Se
3
în ediţia de la 1805, în loc de „întinzând", se găseşte „tinzând".
minunează de marea credinţă a acestui sutaş, spunând: „La nimeni, în Israil, n-am găsit
4
în ediţia de la 1805, în loc de „arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit
atâta credinţă". Astfel, Hristos zice: „Iacov a înţeles că M-am putut arăta într-un loc, dar
Moise, spre mărturie lor", se găseşte „de te arată pe sineţi preotului şi du darul pe care
l-a poruncit Moise, întru mărturie lor". sutaşul acesta a priceput că Eu sunt în toate locurile de faţă şi, numai prin cuvânt, pot plini
orice lucru". De aceea, sutaşul şi zice: „Numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea".
 212 Capitolul 8
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 8 213

8,11-12: Ş i zic v o u ă că m u l ţ i de la răsărit şi de la a p u s v o r v e n i şi vor 8,16-17: Ş i făcându-se seară, au adus la El m u l ţ i d e m o n i z a ţ i şi a scos

sta la m a s ă cu Avraam, cu Isaac ş i cu I a c o v î n î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r . (12)
9
d u h u r i l e cu cuvântul şi p e toţi cei b o l n a v i i-a vindecat, (17) ca să s e î m ­
Iar fiii î m p ă r ă ţ i e i v o r f i aruncaţi î n î n t u n e r i c u l cel m a i d i n afară; acolo
10
p l i n e a s c ă c e e a ce s-a s p u s p r i n I s a i a P r o o r o c u l , care z i c e : A c e s t a
va f i plângerea ş i scrâşnirea dinţilor.
n e p u t i n ţ e l e noastre a luat şi b o l i l e noastre le-a purtat.
(8,11) Isaia 2,2-3; 43,5; 49,12 /Luca 3,8; 13,28-29 (8,16) Marcu 1,32 / Luca 4,40 (8,17) Isaia 53,4 /1 Petru 2, 24
(8,12) înţelepciune 17,21 / Matei 13,42; 21,43; 22,13; 24,51 / Iuda 1,13
Seara şi fără de vreme aduceau pe cei bolnavi, iar El, fiind iubitor de
N-a spus că mulţi din alte neamuri „se v o r o d i h n i " , ca să nu-i împungă
oameni îi tămăduia p e toţi. Deci, ca să n u fie de necrezut că tăfnăduia
p e iudei, ci acoperit a zis „de l a răsărituri ş i de l a a p u s u r i " . Şi a p o m e n i t
atâtea boli în scurtă v r e m e , [Evanghelistul] aduce m ă r t u r i a lui Isaia.
de Avraam, arătând c ă n u este potrivnic Legii Vechi.
Proorocul spune acestea pentru păcate (Isaia 53,4), iar Matei pentru boli,
Spunând „întunericul cel m a i d i n a f a r ă " , arată că este şi unul mai
[dar ştiut este] că cele mai m u l t e boli se fac din pricina păcatelor.
dinlăuntru, care este mai uşor, căci sunt trepte şi î n muncă [în caznele iadului].
Iar „fii ai î m p ă r ă ţ i e i " îi numeşte p e iudei, căci către aceştia sunt [s-au 8,18: Ş i v ă z â n d Iisus m u l ţ i m e î m p r e j u r u l Lui, a p o r u n c i t u c e n i c i l o r
făcut] făgăduinţele: „Israil este fiul M e u , întâi-născutul M e u " (Ieşire 4,22). s ă treacă de cealaltă parte a mării. (8,18) Marcu 4,35
[Face aceasta] pentru că n u era iubitor de slavă, dar şi fugind de zavistia
8,13: Ş i a zis Iisus sutaşului: D u - t e , fie ţie d u p ă c u m ai crezut. Ş i s-a
[pizma] iudeilor.
însănătoşit sluga l u i î n c e a s u l a c e l a .11
(8,13) Matei 9,29 / Luca 7, io
Dintru aceasta, că n u m a i cu cuvântul a tămăduit, a arătat ca adevărat 8,19-20: Ş i apropiindu-se un cărturar, i-a zis: învăţătorule, Te voi u r m a 13

şi ceea ce a spus despre iudei, a n u m e c ă s-au lepădat afară [vor fi aruncaţi] oriunde v e i merge. (20) D a r Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările
dintru împărăţia Cerurilor. cerului cuiburi; Fiul O m u l u i î n s ă n u are u n d e să-Şi plece capul.
(8,19) Luca 9, 57 (8,20) Luca 9,58 / 2 Corinteni 8,9
8,14-15: Ş i v e n i n d Iisus î n casa l u i Petru, a v ă z u t p e soacra acestuia „ C ă r t u r a r " era numit cel care ştia cartea Legii. Deci văzând acesta
z ă c â n d , p r i n s ă de friguri. (15) Ş i S - a a t i n s de m â n a e i , ş i a u lăsat-o [cărturar] semnele cele multe, socotea [credea] că Iisus adună bani dintru
frigurile ş i s-a sculat ş i î i s l u j e a L u i .
12

acestea şi se sârguia să-I urmeze, ca să adune şi el. Iar Hristos, întâmpinând

(8, li) Marcu 1,29-32 / Luca 4,38 (8,15) Matei 9,25 / Marcu 1,31 / Luca 4,39
cugetul aceluia, împotrivă îi răspunde: „Socoteşti că de-Mi vei u r m a M i e
A intrat în casa lui Petru ca să mănânce şi atingându-Se de m â n a femeii
vei aduna bani? N u vezi că sunt fără casă? Şi cel ce-Mi urmează Mie,
nu numai fierbinţeala i-a stins, ci şi sănătate întreagă i-a dăruit încât şi
dator este a fi întru acest fel". Iar [Domnul] zicea aceasta ca să-1 plece pe
vârtutea i s-a întors [şi-a redobândit tăria] şi putea sluji. M ă c a r că noi ştim
acela să se schimbe din socoteala sa [cugetul său] şi să-I urmeze Lui. Dar
că la cei bolnavi trece multă vreme până-şi dobândesc cea dintâi putere.
el [cărturarul] se duce.
Ceilalţi Evanghelişti spun că L-au rugat p e Dânsul şi aşa a tămăduit-o p e ea
Unii zic că „ v u l p i " şi „ p ă s ă r i " ar fi demonii, deci îi spune: „Demonii
(Marcu 1,29-32; Luca 4,38-39). Matei însă a scris p e scurt, aşa c u m a m spus
întru tine se odihnesc, iar E u nu am odihnă în sufletul t ă u " .
dintru început, că ceea ce a lăsat unul de-o parte, spune celălalt [Evanghelist].
Dar cunoaşte şi aceasta, că fapta cea b u n ă cu nimic n u este împiedicată 8,22-22: U n altul dintre ucenici I-a zis: D o a m n e , dă-mi v o i e întâi să
de nuntă [căsătorie], de vreme ce verhovnicul Apostolilor [Petru] avea soacră. m ă duc şi să î n g r o p pe tatăl m e u . (22) I a r I i s u s i-a zis: V i n o d u p ă M i n e 1 4

şi lasă m o r ţ i i să-şi îngroape morţii lor.

' (8,21) Âgheu 1,4 / Luca 9,59 (8,22) Matei 4,19 / Luca 9,60
' în ediţia de la 1805, aici avem: „Şi grăiesc vouă că mulţi de la răsărituri şi de la
„După ce se va da cineva lui Dumnezeu, n u mai este dator a se întoarce
apusuri vor veni şi se vor odihni cu Avraam cu Isaac şi cu Iacov întru împărăţia Cerurilor".
la cele lumeşti. Că se cuvine a-ţi cinsti părinţii, dar pe D u m n e z e u se cuvine
în ediţia de la 1805, în loc de „vor fi aruncaţi în întunericul", se găseşte „vor fi
10

goniţi întru întunericul". a-L cinsti m a i întâi". Iar acestea le-a zis D o m n u l pentru că şi necredincios
în ediţia de la 1805, în loc de „şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela", se gă­
11

seşte „şi întorcându-se sutaşul în casa sa întru acel ceas, a aflat pe sluga sa sănătoasă". 13
în ediţia de la 1805, în loc de „Te voi urma", se găseşte „voi să merg după Tine".
în ediţia de la 1805, în loc de „îi slujea Lui", se găseşte „le slujea lor".
12
14
îh ediţia de la 1805, în loc de „Vino după Mine", se găseşte „Urmează Mie".
214 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 8 215

era acel tată. Şi arătată este aceasta, din cuvântul: „ L a s ă m o r ţ i i " , adică p e Iar d a c ă M a r c u şi Luca zic că n u m a i u n u l era cel c e avea legheonul
cei necredincioşi, „să-şi î n g r o a p e morţii l o r " . [legiunea d e draci], să înţelegi că, acela era u n u l dintre aceştia doi, poate
Iar dacă acela n - a fost slobod [nu i-a fost îngăduit] nici să-şi îngroape cel m a i vestit (Marcu 5,1-2; Luca 8,26-27).
tatăl, v a i celor care se întorc la lucrurile lumeşti, d u p ă c e s-au călugărit! Şi î n s u ş i D o m n u l a venit la dânşii p e n t r u că, groaznici fiind, n i m e n i
nu î n d r ă z n e a a-i aduce p e ei [la D â n s u l ] .
8,23-24: I n t r â n d E l î n c o r a b i e , u c e n i c i i L u i L-au urmat. (24) Ş i , iată,
f u r t u n ă m a r e ş-a ridicat p e m a r e , încât c o r a b i a se a c o p e r e a d e v a l u r i ;
15
8, 28 : Care ieşeau d i n m o r m i n t e , foarte c u m p l i ţ i , î n c â t n i m e n i n u
b

iar E l d o r m e a . putea să treacă p e calea aceea. (8,28 ) Marcu 5,3-s / Luca 8,26-27
b

(8,23) Marcu 4,35 / Luca 8,22 (8,24) Psalm 43,25; 106,25/ Marcu 4,37 / Luca 8,23 P e t r e c e a u în m o r m i n t e , pentru c ă dracii voiau să p u n ă acest fel d e
N u m a i p e ucenici i-a ţinut, ca să vadă m i n u n e a Şi îi lasă a se învălui d e socoteală [să se creadă] că sufletelor celor ce m o r se prefac î n d e m o n i -
„ v i f o r " , ca să se iscusească întru a răbda ispitele şi ca prin m i n u n e a aceasta lucru c a r e nici n u poate a-1 cugeta o a r e ş c i n e . C ă c i sufletul ieşind, n u
17

m a i m u l t să creadă ei. petrece [rămâne] în l u m e , întrucât „ s u f l e t e l e d r e p ţ i l o r s u n t î n m â n a l u i

Iar El d o a r m e , ca temându-se ucenicii, să-şi cunoască neputinţa lor şi D u m n e z e u " (Înţelepciune 3 , 1 ; Ecclesiastul 9,1), iar ale păcătoşilor pleacă şi
să-L roage p e El. Pentru aceasta zice: ele, d u p ă c u m [îl v e d e m p e ] al bogatului [nemilostiv] (Luca 16,19-31).
8, 25-26": Ş i v e n i n d u c e n i c i i l a El, L-au deşteptat z i c â n d : D o a m n e , 8,29: Ş i iată, a u î n c e p u t să strige ş i s ă zică: C e a i Tu c u n o i , I i s u s e , F i u l
m â n t u i e ş t e - n e , că p i e r i m . (26) I i s u s l e - a z i s : D e ce v ă este f r i c ă , p u ţ i n
16
l u i D u m n e z e u ? A i venit aici m a i î n a i n t e de v r e m e ca să n e c h i n u i e ş t i ? 18

credincioşilor? (8,25) 2 Paralipomena 20,12 / Cântarea Cântărilor 8,51 (8,29) Marcu 1,24; 5,6-7 / Luca 4,41
Sitari 1,27 / Matei 14,30 / Marcu 4,38 / Luca 8,24 (8,26") Matei 14,31-32 / Marcu 4,40 Iată, î l propovăduiesc F i u al lui D u m n e z e u , mărturisindu-şi m a i întâi
N u i-a numit „necredincioşi", ci „puţin credincioşi". Pentru că, zicând: v r ă j m ă ş i a Ş i socotesc diavolii „ m u n c ă " [ „ c h i n u i r e " ] faptul că nu-i lasă să
„ D o a m n e , m â n t u i e ş t e - n e " arată credinţă, d a r graiul „ p i e r i m " n u este al facă rău oamenilor.
credinţei, fiindcă avându-L p e Acela î m p r e u n ă c u ei, n u se c u v e n e a să se
Iar z i c â n d „ m a i î n a i n t e d e v r e m e " , a ş a să înţelegi: c ă e i socoteau
teamă.
[credeau] c ă Hristos, nesuferind covârşirea răutăţii lor, n-a aşteptat vremea
Şi vezi că [Hristos], dojenindu-i p e ei c a p e nişte fricoşi, arată că frica
m u n c i i [caznelor]. D a r n u este aşa, căci diavolii, p â n ă î n sfârşitul lumii
aduce primejdiile. Pentru aceea m a i întâi potoleşte „ f u r t u n a " sufletului
sunt sloboziţi a n e lupta p e noi.
lor, apoi o c u r m ă [încetează] şi p e cea a mării.
8, 30-32": Departe de e i era o turmă mare de porci, păscând. (31) lax
8, 26 -27: S - a sculat atunci, a certat v â n t u r i l e şi m a r e a şi s-a făcut
b

d e m o n i i î l rugau, zicând: D a c ă n e scoţi afară, t r i m i t e - n e î n turma de porci.

19

l i n i ş t e d e p l i n ă . (27) I a r o a m e n i i s-au mirat, z i c â n d : C i n e este A c e s t a , c ă (32) Ş i E l l e - a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus î n turma d e porci.
Ş I v â n t u r i l e Ş I m a r e a ascultă de El? (8,26 ) Psalm 64,7; 88,9-10 /
h
(8,30) Marcu 5,11 / Luca 8,32 (8,31) Marcu 5,12 / Luca 8,29,32
' Isaia 43,2 / Marcu 4,39 / Luca 8,24 (8,27) Pilde 30,4 / Marcu 4,41 / Luca 8,25 18,32") Marcu 5,8-10,13 / Luca 8,33
Se mirau oamenii că vedeau om, iar lucrurile [pe care le împlinea Domnul] Dracii a u cerut aceasta, p e n t r u ca, înecându-i p e porci să-i scârbească
erau dumnezeieşti. -, . pe stăpânii lor şi astfel să n u - L primească p e Hristos. Iar Hristos îi slobo-
zeşte p e draci, arătând c e fel d e a m ă r ă c i u n e [câtă vrăjmăşie] a u asupra
8,28": Ş i trecând E l d i n c o l o , î n ţ i n u t u l G a d a r e n i l o r , L - a u î n t â m p i n a t
o a m e n i l o r şi c ă , d e ar fi avut ei putere şi n u ar fi fost opriţi, m a i r ă u decât
doi demonizăţi (8, 28") Marcu 5,1-2 / Luca 8,26-27
porcilor n e - a r fi făcut nouă. C ă El [este C e l Care] îi p ă z e ş t e p e cei care se
L a cei care se îndoiau î n corabie - z i c â n d „ C I N E este A c e s t a , c ă şi
îndrăcesc, c a să n u se o m o a r e p e sine [să nu-şi ia viaţa].
v â n t u r i l e Ş I m a r e a ascultă de E l ? " - viri dracii propovăduitori.'",

în ediţia de la 1805, în loc de „furtună mare s-a ridicat pe mare", se găseşte „vifor
15
17
Adică, este cu totul smintit, lipsit de temei.
mare s-a făcut în mare". în ediţia de la 1805, în loc de „să ne chinuieşti", se găseşte „să ne munceşti pe noi".
18

în ediţia de la 1805, în loc de „De ce vă este frică", se găseşte „Ce sunteţi înfri­
16
în ediţia de la 1805, în loc de „trimite-ne", se găseşte „dă-ne nouă voie să ne
19

coşaţi". ducem".
216 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

217
8,32 -34: Ş i iată, toată t u r m a s-a aruncat d e p e ţărm î n mare ş i a p i e r i t
b 20

î n apă. (33) Iar păzitorii a u fugit şi, ducându-se î n cetate, au spus toate
cele întâmplate c u demonizaţii. (34) Ş i iată toată cetatea a ieşit î n î n t â m ­
pinarea l u i Iisus ş i , văzându-L, L-au rugat să treacă d i n hotarele lor. CAPITOLUL 9
(8,32°) Marcu 5,13 / Luca 8,33 (8,33) Marcu 5,14 / Luca 8, 34 Vindecarea slăbănogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan Botezătorul.
(8,34) 2 Regi 6,9 / Marcu 5,17 / Luca 8,37
Fiica lui Iair şi femeia bolnavă. Doi orbi şi un mut. Secerişul şi secerătorii1

întristându-se ei şi părându-li-se [crezând] că v o r pătimi ceva şi mai

r ă u d u p ă aceasta, n u - L p r i m e s c p e Dânsul.
Iar tu, cunoaşte că u n d e este viaţă porcească, Hristos n u petrece acolo,
ci dracii. 9,1-2°: I n t r â n d î n c o r a b i e , I i s u s a trecut şi a v e n i t î n cetatea S a . (2) Ş i
iată, I-au a d u s u n s l ă b ă n o g zăcând p e pat.
(9,1) Matei 4,13 / Marcu 2,1 (9, 2°) Marcu 2,3 / Luca 5,18; 7,48 / Iacov S, 15
Cetate a L u i numeşte Capernaumul, pentru c ă acolo locuia. Căci Betle­
emul L-a născut, Nazaretul L-a crescut, d a r C a p e r n a u m u l II avea pururea
[mereu] locuitor al său.
Iar acest slăbănog altul este, osebit d e cel d e la Ioan, căci acela era la
Scăldătoarea Oilor în Ierusalim (Ioan 5,1-9), iar acesta în Capernaum. Acela
„nu avea o m " , iar acesta este „purtat d e patru o a m e n i " - după c u m zice
M a r c u (2,3) - , oameni care îl şi slobozesc prin acoperişul casei , lucru p e 2

care [Evanghelistul] Matei nu-1 spune.

9 , 2 : Ş i I i s u s , v ă z â n d credinţa l o r
h
(9,2°) Luca s, 20 / iacov 5,15
Sau a celor ce l-au adus, că de multe ori pentru credinţa celor ce aduc
face [Hristos] m i n u n i , sau [le face acestea] şi pentru credinţa celui adus.

9,2 : A zis s l ă b ă n o g u l u i : îndrăzneşte, fiule! Iertate s u n t păcatele tale!

C 3

(9,2°) Marcu 2,5 / Luca 5,20; 7,48 / Iacov 5,15

îl n u m e ş t e „ f i u " s a u c a p e cel ce este zidire a lui D u m n e z e u , s a u ca p e
unul care a crezut. î n s ă , arătând că slăbănogirea este mai mult din păcate,
le dezleagă întâi p e acelea.

9, 3-5: D a r unii dintre cărturari ziceau î n sine: Acesta huleşte. (4) Ş i

Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele î n inimile voastre?
4 5

(5) Căci ce este m a i lesne a zice: Iertate s u n t păcatele tale, sau a zice: Scoa-
6

lă-te şi u m b l ă ? (9,3) Levitic 24,117 Marcu 2,6-7 / Luca 5,21; 7,49 (9,4) Psalm 139,2 /
Matei 12, 25 / Marcu 2,8 / Luca 5,22 / Ioan 2,24 - 25 (9,5) Marcu 2,9 / Luca 5,23

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru slăbănogul ce se purta de patru.
Pentru chemarea lui Matei. Pentru Mântuitorul că a mâncat cu vameşii. Pentru fiica mai-marelui
sinagogii. Pentru femeia ce îi curgea sânge. Pentru cei doi orbi. Pentru îndrăcitul cel mut".
1
Vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 10,27.
3
în ediţia de la 1805, în loc de „Iertate sunt", se găseşte „Iartă-ţi-se ţie".
în ediţia de la 1805, în loc de „a pierit", se găseşte „s-a înecat".
4
în ediţia de la 1805, în loc de „ştiind", se găseşte „văzând".
5
în ediţia de la 1805, în loc de „rele", se găseşte „viclene".
6
în ediţia de la 1805, în loc de „Iertate sunt", se găseşte „Iartă-ţi-se ţie".
218 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 9 219

Dintru aceasta, că le-a cunoscut gândurile, Se arată pe Sine [însuşi] că 9,12-13: Ş i a u z i n d El, a zis: N u cei s ă n ă t o ş i au n e v o i e de doctor, ci
este D u m n e z e u . Deci, îi mustră p e ei, zicând: „Voi M ă socotiţi p e M i n e că cei b o l n a v i . (13) D a r m e r g â n d , învăţaţi ce î n s e a m n ă : M i l ă v o i e s c , iar n u
sunt hulitor, fiindcă făgăduiesc iertarea păcatelor, care lucru mare este [şi jertfă; că n - a m v e n i t să c h e m p e drepţi, ci pe p ă c ă t o ş i la pocăinţă.
minunat]. Şi socotiţi că fug de aceasta [tămăduirea trupului acestui o m ] , ca (9,12) 2 Paralipomena 36,23 / Marcu 2,17 / Luca 5,31 (9,13) 1 Regi 15,22 / Osea 6,6 /
Miheia 6, 6-8 / Matei 12,7 / Marcu 2,17 / Luca 5,32 / 1 Timotei 1,15
să n u fiu vădit ca neputincios. Dar, E u din tămăduirea trupului vă voi
„ A c u m n - a m venit ca Judecător, ci ca Doctor, de aceea şi împuţiciunea
încredinţa şi de tămăduirea sufletului. Astfel, prin ceea ce este mai m i c , însă
[necurăţia] o sufăr".
pare mai greu se adevereşte şi iertarea păcatelor, care este cu adevărat [lucru]
încă îi şi mustră ca p e nişte neînvăţaţi, z i c â n d „ m e r g â n d , î n v ă ţ a ţ i " ,
mare, însă vouă vi se pare mai lesnicioasă, fiindcă este nearătată [nevăzută]".
adică „de v r e m e ce până a c u m nu aţi învăţat, m ă c a r de acum mergeţi şi
9, 6-8: D a r , ca să ştiţi că putere are F i u l O m u l u i p e p ă m â n t a ierta învăţaţi-vă că D u m n e z e u preţuieşte mai mult mila către păcătoşi decât
păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi p a t u l şi m e r g i la casa ta. (7) Ş i
7
jertfele" (Osea 6, 6).
sculându-se, s-a dus la casa sa. (8) Iar mulţimile, văzând acestea, s-au spăi- Iar aceasta, „n-am v e n i t să c h e m pe d r e p ţ i " , o s p u n e luându-i în râs
mântat şi au slăvit p e Dumnezeu, C e l Care dă oamenilor asemenea putere. p e cei care se îndreptăţesc p e ei înşişi, de v r e m e ce nimeni dintre oameni
(9,6) Marcu 2,10-11 / Luca 5,24 / Ioan 5,8 (9, 7) Marcu 2,12 / Luca 5,25 n u este drept. „Aşadar a m venit să c h e m p e păcătoşi, [nu ca să rămână
(9,8) Matei 9,33 / Marcu 2,12 / Luca 5,26
păcătoşi], ci ca să se pocăiască".
A poruncit să-şi poarte patul, ca să n u pară că este nălucire. încă şi
pentru ca să vadă noroadele minunea, cei care îl socoteau p e El ca p e un 9,14: Atunci au venit la El ucenicii l u i Ioan, zicând: Pentru ce noi şi
o m s i m p l u [şi n u ca p e un D u m n e z e u adevărat]. fariseii postim mult, iar ucenicii T ă i n u postesc?
a (9,14) Marcu 2,18 / Luca 5,33
9,9: Ş i p l e c â n d Iisus de acolo, a văzut u n o m care şedea la v a m ă , cu Ucenicii lui Ioan, p i z m u i n d slavei lui Iisus, îi î m p u t e a z ă [îl întreabă
n u m e l e M a t e i , şi i-a zis acestuia: V i n o după M i n e . Ş i sculându-se, a mers c u reproş] de ce El n u posteşte. Căci poate n u se dumireau c u m biruieşte
d u p ă El. (9,9)Marcu 2,14/Luca5,27 patimile fără nevoinţă, lucru p e care Ioan n u l-a putut. [Şi au îndrăznit ei
N u l-a chemat p e Matei o dată cu Petru şi cu Ioan, ci atunci când a ştiut acestea], pentru că n u ştiau că Ioan era simplu o m şi, din fapta bună -
că va asculta, precum şi pe Pavel l-a chemat mai p e urmă, când a fost vremea drept, iar Hristos însuşi era fapta cea b u n ă , ca i m D u m n e z e u .
(Faptele Apostolilor 9,1-22). însă, minunează-te cum Evanghelistul îşi vădeşte
viaţa sa, măcar că ceilalţi au tăinuit numele lui, Levi numindu-1 p e el (Marcu 9 , 1 5 : Ş i I i s u s le-a zis: Pot, oare, fiii n u n ţ i i s ă f i e trişti câtă v r e m e
9

2,13-17; Luca 5,27-32). Şi [cu adevărat] al lui D u m n e z e u lucru era a-1 întoarce m i r e l e este cu ei? D a r v o r v e n i zile c â n d m i r e l e va fi luat de la ei şi
p e el n u m a i c u cuvântul. atunci v o r posti.
*, (9,15) Isaia 62,5 / Marcu 2,19-20 / Luca 5,34 / Ioan 3,29
9,10-11: Ş i când şedea el la masă, î n casă, iată m u l ţ i v a m e ş i şi păcătoşi „Vremea de acum, p â n ă când sunt E u c u ucenicii, este de b u c u r i e " .
au v e n i t ş i au şezut l a masă î m p r e u n ă cu I i s u s şi cu u c e n i c i i L u i . (11) Ş i Că „ m i r e " Se n u m e ş t e p e Sine însuşi, ca p e C e l C e a logodit c u sine
v ă z â n d f a r i s e i i , a u z i s u c e n i c i l o r P e n t r u ce m ă n â n c ă î n v ă ţ ă t o r u l v o s t r u
8
Sinagoga cea nouă [Biserica], d u p ă ce a murit cea veche. ,
cu v a m e ş i i şi cu păcătoşii? Iar „ f i i ai n u n ţ i i " îi numeşte p e Apostoli, zicând: „Dar v a veni vremea
(9,10) Marcu 2,15'/ Luca 5,29 (9,11) Matei 11,19 / Marcu 2,16,18 / Luca 5,30; 7,34
când, d u p ă ce E u voi m e r g e la Patimă şi M ă voi înălţa, vor posti în foame
Veselindu-se Matei de primirea lui Hristos, a chemat p e v a m e ş i şi
şi în sete, fiind goniţi [prigoniţi]". Iar D o m n u l , arătând că ucenicii încă n u
m ă n â n c ă Iisus împreună cu ei ca să-i folosească, m ă c a r deşi era prihănit
sunt de săvârşit [desăvârşiţi], spune:
[defăimat] pentru aceasta. Căci fariseii vrând să-i depărteze p e ucenicii
Lui de la Dânsul, cleveteau ospătarea cea î m p r e u n ă cu vameşii. 9,16-17: N i m e n i n u p u n e u n petic de postav n o u la o h a i n ă v e c h e ,
căci p e t i c u l acesta, ca u m p l u t u r ă , trage din h a i n ă ş i se face o ruptură şi
în ediţia de la 1805, în loc de „ia-ţi patul", se găseşte „ridică-ţi patul".
7 mai rea. (17) Nici n u p u n o a m e n i i v i n n o u î n b u r d u f u r i vechi; altminterea
în ediţia de la 1805, în loc de „Pentru ce mănâncă învăţătorul vostru", se găseşte
8

„Pentru ce mănâncă şi bea Dascălul vostru". 9

în ediţia de laT805, în loc de „să fie trişti", se găseşte „să se jelească".
220 Capitolul 9 SFÂNTULTEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 9 221

b u r d u f u r i l e crapă: v i n u l se varsă şi b u r d u f u r i l e se strică; ci p u n v i n n o u Şi îi zice „ î n d r ă z n e ş t e " , fiindcă ea se temea, ca u n a care furase darul,
î n b u r d u f u r i n o i şi a m â n d o u ă se păstrează î m p r e u n ă . încă şi „ f i i c ă " o n u m e ş t e , ca p e o credincioasă. Şi arată că de n u ar fi adus
(9,16) Marcu 2,21 / Luca 5,36 (9,17) Marcu 2,22 / Luca S, 37 ea credinţă, n u ar fi luat darul, chiar de erau şi sfinte hainele L u i . Şi spun
13

„încă n u s-au făcut ucenicii puternici, ci a u trebuinţă de pogorâre unii că această femeie a p u s să se ridice o coloană [o statuie] întru care s-a
[pogorământ] şi n u se cuvine a li se p u n e asupra greutate d e p o r u n c i " . Iar însemnat chipul Mântuitorului, la picioarele căreia a răsărit o buruiană
zicând acestea şi p e ucenici îi învaţă ca şi ei când v o r învăţa lumea, să fie folositoare femeilor ce se aflau întru curgerea sângelui. Această coloană
pogorâtori. [statuie] a fost sfărâmată de necredincioşi î n vremea lui Iulian Apostatul . 14

„Petic d e p o s t a v n o u " şi „vin n o u " este postul, iar „ h a i n a v e c h e " şi

„ b u r d u f u r i l e v e c h i " arată neputinţa ucenicilor. 9, 23-24: I i s u s , v e n i n d l a casa dregătorului şi v ă z â n d p e cântăreţii
d i n flaut ş i m u l ţ i m e a turburată, a zis: (24) Depărtaţi-vă, căci copila n - a
9, 18-19: P e când l e s p u n e a acestea, iată u n dregător, v e n i n d , I s-a
murit, ci d o a r m e . D a r e i râdeau de E l .1 5

închinat, zicând: Fiica m e a a m u r i t d e curând dar, v e n i n d , p u n e m â n a Ta

(9,23) Marcu 5,38 / Luca 8,49 (9,24) Marcu 5,39-40 / Luca 8,52-53
peste e a şi v a fi v i e . (19) A t u n c i I i s u s , s c u l â n d u - S e , a m e r s d u p ă e l
10

Fiindcă era [fecioară] nemăritată, o tânguiau cu cântare [de fluiere] d e

î m p r e u n ă CU u c e n i c i i . (9,18) Marcu 5,22 / Luca 8,41 (9,19) Marcu 5,24
nuntă, afară din rânduiala Legii făcând ei aceasta.
Se v e d e că acesta avea credinţă - deşi n u m a r e [ca a surâsului] (Matei Iar D o m n u l zice d e ea că „ d o a r m e " , pentru că la El moartea este s o m n
8, 8) - , pentru că-L roagă p e Iisus n u numai c u cuvântul să zică, ci să şi
şi c u lesnire putea s-o învieze.
meargă şi să-Şi „ p u n ă m â n a " . Şi zice că fiica s a „a m u r i t " , deşi L u c a zice
Dar să n u te minunezi că mulţimea „râdea d e D â n s u l " , căci mai mult
că încă n u murise (Luca 8, 41), s a u socotind [crezând] el că o lăsase întru
se mărturiseşte minunea, că, deşi moartă fiind, cu adevărat a înviat-o. Deci,
cea din u r m ă suflare, sau înmulţindu-şi necazul, ca să-L tragă [înduplece]
de aceea, toţi mărturisesc că murise [copila], c a s ă n u zică mai apoi cineva
pe Hristos spre milă.
că a fost doar leşinată.
9 , 2 0 - 2 2 : Ş i iată o f e m e i e cu scurgere de s â n g e de d o i s p r e z e c e a n i ,
11

a p r o p i i n d u - s e d e El p e l a spate, s-a atins de poala h a i n e i L u i . (21) Căci 13

Sfânta Tradiţie ne spune despre această femeie că a devenit monahie, iar numele
zicea î n gândul ei: N u m a i să m ă ating de haina L u i şi m ă voi face său este Veronica, fiind prăznuită în fiecare an în ziua de 12 iulie (vezi Sinaxar ortodox
s ă n ă t o a s ă ; (22) i a r I i s u s , î n t o r c â n d u - s e şi văzând-o, i-a zis: î n d r ă z n e ş t e ,
12
general şi dicţionar aghiografic, îngrijit de Arhim. Ioanichie Bălan, ed. Episcopiei Romanului
fiică, c r e d i n ţ a ta te-a m â n t u i t . Ş i s-a tămăduit f e m e i a d i n ceasul acela. şi Huşilor, 1998, p. 204).
'(9,20) Levitic 15,25 / Marcu 5,25,27/ Luca 8,43(9,21) Marcu 5,28 / Luca 8,44 14
Aceasta o spune Eusebiu de Cezareea, istoric bisericesc din veacul al IV-lea, în
(9, 22) Psalm 40, 3-4 / Sirah 11,21 / Marcu 5, 30, 34 / Luca 8, 48; 17,19 cartea sa Istoria bisericească (vezi ediţia romanească: ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987, voi. I,
F e m e i a n-a venit p e faţă, fiind necurată din pricina patimii şi temân- cartea a VTl-a, cap. XVIII, pp. 287-288). Istoricii Sozomen şi Filostorg spun despre această
du-se ca n u c u m v a să fie oprită (Levitic 15,19-25). Şi măCar deşi socotea statuie de bronz că a fost distrusă din porunca împăratului roman Iulian Apostatul, care
[credea] c ă se v a tăinui d e El, însă nădăjduia că v a d o b â n d i sănătate, şi a domnit între anii 361-363. După întronare, acest împărat s-a lepădat de creştinism şi a
numai d e se v a atinge d e marginea hainei Lui, Căci aceasta este „ p o a l a " . acordat libertate religioasă tuturor ereziilor, pentru ca, nimicindu-se reciproc, acestea să
distrugă în acelaşi timp forţa şi unitatea creştinismului. Faţă de creştini a întrebuinţat
Iar Mântuitorul o vădeşte n u ca şi c u m ar fi poftit slavă [pentru Sine], ci ca
perfidia, combătând creştinismul în lucrarea Contra Galileenilor, cum îi numea în derâdere
să arate credinţa ei spre folosul nostru şi ca să se încredinţeze şi mai-marele
pe creştini, voind să demonstreze lumii păgâne inutilitatea Evangheliei. A murit în chip
sinagogii.
înfricoşător, străpuns de o suliţă, când, ridicându-şi ochii spre cer, a strigat: „Ai învins,
Galileene!" (pentru moartea lui Iulian Apostatul vezi viaţa Sfântului Mucenic Mercurie,
în ediţia de la 1805, în loc de „va f i v i e " , se găseşte „va învia".
10 din "Vieţile Sfinţilor pe luna. noiembrie, ziua a XXV-a, ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor,
în ediţia de Ia 1805, în loc de „cu scurgere de sânge", se găseşte „întru curgerea
u 1993, p. 486). ' '
sângelui".- « : , ' • f- în ediţia de la 1805, versetele 23-24 sunt următoarele: „ Ş i Iisus viind în casa
15

în ediţia de la 1805, în loc de „Numai să m ă ating de haina Lui şi m ă voi face

12 boierului şi văzând fluierătorii şi mulţimea gâlcevind, a zis: Fugiţi, căci n-a murit
sănătoasă", se găseşte „Numai de mă voi atinge de haina Lui, m ă voi m â n t u i " . fecioara, ci doarme. Ş i îşi râdeau de Dânsul".
222 Capitolul 9 ' SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 9 223

9,25-26: Iar după ce m u l ţ i m e a a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de l i m b a Pentru aceasta, nici credinţă n u cere [ D o m n u l ] , ci îndată îl vindecă,
m â n ă şi c o p i l a s-a sculat. (26) Ş i a ieşit vestea aceasta î n tot ţinutul acela.
16
scoţând p e dracul care oprea [împiedica] g r ă i r e a
(9,25) Luca 8,54 (9, 26) Luca 7,17
9, 33 : I a r m u l ţ i m i l e se m i n u n a u , z i c â n d : N i c i o d a t ă
h 17
n u s-a arătat
Acolo unde este gloată [mulţime] şi turburare, n u face m i n u n i Iisus.
aşa î n I s r a i l . (9, 33") Matei 9,8/Luca 11,14
Iar „de m â n ă a a p u c a t - o " , ca să p u n ă întru ea putere.
M i n u n â n d u - s e poporul, îl înalţă p e Hristos m a i presus de Prooroci şi
Deci şi tu, de te vei omorî de păcate, atunci vei învia, când te va apuca Iisus
de „ m â n a " ta cea lucrătoare, după ce va scoate afară turburarea şi răspândirea de Patriarhi. Căci vindeca c u stăpânire, iar n u p r e c u m aceia, c u rugăciune.
Să-i v e d e m însă şi p e farisei ce zic:
9 , 2 7 : P l e c â n d Iisus de acolo, d o i orbi se ţineau d u p ă E l , s t r i g â n d şi
9 , 3 4 : D a r f a r i s e i i ziceau: C u d o m n u l d e m o n i l o r scoate p e d e m o n i .
z i c â n d : m i l u i e ş t e - n e p e n o i , F i u l e al l u i D a v i d .
(9,34) Matei 12,24 / Marcu 3,22 / Luca 11,15
(9,27) Matei 15,22; 20,30 / Marcu 10,47-49 / Luca 18,35-38
Cuvintele acestea sunt ale nebuniei celei preamări, deoarece nici u n
Orbii, ca lui D u m n e z e u Ii ziceau „ m i l u i e ş t e - n e " , iar ca unui o m îi
drac n u scoate drac. Să zicem însă că p e draci îi scotea ca şi c u m ar fi slujit
ziceau „Fiule al l u i D a v i d " . Că vestită era aceasta la iudei, a n u m e că Mesia
d o m n u l u i dracilor, adică ar fi făcut vrăji. D a r bolile şi păcatele, c u m le
din sămânţa lui D a v i d va să vie.
dezlega? Şi c u m propovăduia împărăţia Cerurilor? C ă dracul mai vârtos
9 , 2 8 : D u p ă ce a intrat î n casă, au venit la el orbii şi Iisus i-a întrebat: împotrivă şi boli aduce şi de la D u m n e z e u depărtează.
Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: D a , D o a m n e ! (9,28) Luca 18,40
9 , 3 5 : Ş i I i s u s străbătea toate cetăţile ş i satele, î n v ă ţ â n d î n s i n a g o g i l e
Trage p e orbi şi p â n ă „în c a s ă " , ca să arate credinţa lor cea statornică
l o r , p r o p o v ă d u i n d E v a n g h e l i a î m p ă r ă ţ i e i ş i v i n d e c â n d toată b o a l a şi
18

şi să-i osândească p e iudei. Şi îi întreabă pe ei de cred, arătând că toate le

toată n e p u t i n ţ a î n popor.
isprăveşte [poate] credinţa
(9,35) Cântarea Cântărilor 7,12-14 / Matei 4,23 / Marcu 6/6 / Luca 13,22
9,29-30": Atunci, S-a atins de ochii lor, zicând: D u p ă credinţa voastră, Fiind iubitor de oameni, n u aşteaptă să vină ei la El, ci însuşi merge,
fie vouă! (30) Ş i s-au d e s c h i s o c h i i lor. ca să n u aibă cuvânt de răspuns [ca să n u poată zice] c u m că nimeni nu i-a
(9,29) Matei 8,13 / Marcu 10,52 / Luca 5,13 C9,30") Matei 8,3 învăţat p e ei. Deci şi c u lucrul [fapta] şi c u cuvântul îi trage [îi aduce c u
în casă îi tămăduieşte şi deosebi [deoparte], din pricina rteiubirii de putere] p e ei la Sine, învăţându-i şi m i n u n i făcând.
slavă şi pentru smerenia S a C ă premtindenea ne învaţă ca smerit să cugetăm.
9 , 3 6 : Ş i v ă z â n d m u l ţ i m i l e , I S-a făcut m i l ă de e l e că erau n e c ă j i t e şi
9,30 -31:
h
I a r I i s u s le-a p o r u n c i t cu a s p r i m e , z i c â n d : V e d e ţ i , n i m e n i rătăcite ca n i ş t e o i care n-au p ă s t o r . 19

să n u ştie. (31) I a r ei, i e ş i n d , L-au vestit în tot ţ i n u t u l acela. (9,36) Numeri 27,17 / Isaia 53, 6 / Iezechiil 34,5 / Zaharia 10,2 / Marcu 6,34
(9,30V Matei 8,4; 12,16 /Marcu 1,43-44; 5,43 / Luca 8,56 (9,31) Marcu 1,45 / Luca 18,43
N u a v e a u „ p ă s t o r " , d e o a r e c e c ă p e t e n i i l e lor n u n u m a i că n u îi
Vezi, c u m fuge de trufie? Iar ei, n u ca nişte neascultători, ci ca nişte mulţă-
îndreptau, ci mai vârtos îi şi vătămau. Iar păstorul cel adevărat are milă
mitori L-au vestit. Iar dacă [Domnul] se arată îh alt loc, grăind: „Mergi şi
de turmă.
propovăduieşte slava lui D u m n e z e u " (Marcu 5 , 1 9 ) , nu este nimic împotrivă,
căci voieşte să nu spună nimic despre El, ci slava lui Dumnezeu s-o vestească. 9 , 3 7 - 3 8 : A t u n c i a zis u c e n i c i l o r Lui: S e c e r i ş u l e m u l t , dar lucrătorii
s u n t p u ţ i n i . (38) R u g a ţ i , d e c i , pe D o m n u l s e c e r i ş u l u i , ca să s c o a t ă
9,32-33": Ş i p l e c â n d ei, iată au adus la El un o m m u t , a v â n d d e m o n .
lucrători l a s e c e r i ş u l S ă u .
(33) Ş i , f i i n d scos d e m o n u l , m u t u l a grăit.
(9,37) Luca 10,2 / Ioan 4,35 (9,38) Luca 10,2 / 2 Tesaloniceni 3,1
(9,32) Isaia 35,6 / Luca 11,14 (9,33") Luca 11,14
Patima aceasta n u era firească, ci de la diavolul [era]. D e aceea a şi fost
adus de alţii, că n u putea singur să se roage, fiindcă îi legase diavolul
în ediţia de la 1805, în loc de „niciodată", se găseşte „nici odinioară".
17

în ediţia de la 1805, în loc de „sinagogile lor", se găseşte „soboarele lor".

18

în ediţia de la 1805, în loc de „a luat-o de mână şi copila", se găseşte „o a apucat

16
în ediţia de la 1805, aici avem: „Iară văzând El noraodele, I S-a făcut milă de
15

de mână şi fecioara". dânşii că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile, care n-âu păstor".
224 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 225

„ S e c e r i ş " n u m e ş t e m u l ţ i m e a celor care a v e a u trebuinţă d e vindecare,

iar „lucrători", p e cei ce erau datori să înveţe şi care n u se aflau atunci
întru Israil .20 C A P I T O L U L 10
Chemarea Apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire1

Iar „ D o m n u l s e c e r i ş u l u i " este însuşi Hristos, c a C e l C a r e este D o m n

al Proorocilor şi al Apostolilor. Şi arătată este aceasta d e aici, [anume] că i-a
ales p e cei doisprezece fără a S e ruga lui D u m n e z e u . C ă auzi [ce zice mai
departe]: 10,1: C h e m â n d la S i n e p e cei doisprezece ucenici ai S ă i , le-a dat l o r
putere asupra duhurilor necurate, ca să l e scoată şi să tămăduiască orice
b o a l ă şi orice n e p u t i n ţ ă . (10, 1) Marcu 3,14 / Luca 6,13; 9,1 / Faptele Apostolilor 16,18
A l e g e „ d o i s p r e z e c e u c e n i c i " , după n u m ă r u l celor douăsprezece s e ­
minţii (Apocalipsa 7,4-8; 21,12) şi, dându-le „ p u t e r e " , îi trimite, m ă c a r c ă
erau puţini - căci „ p u ţ i n i " sunt cei care călătoresc p e „calea c e a s t r â m t ă "
(Matei 7, 14). Ş i „ l e d ă l o r p u t e r e " să f a c ă m i n u n i , c a prin m i n u n i
spăimântând, plecaţi să-i aibă p e ascultători către învăţătură.

10,2: N u m e l e celor doisprezece Apostoli sunt acestea: întâi S i m o n , cel

n u m i t Petru şi Andrei, fratele lui; Iacov al l u i Zevedeu şi Ioan, fratele l u i
(10,2) Ioan 1,42 / Faptele Apostolilor 1,13
Arată n u m e l e Apostolilor, din pricina apostolilor mincinoşi. Şi p u n e
întâi p e Petru şi p e Andrei, pentru că sunt şi întâi chemaţi, apoi p e fiii lui
Z e v e d e u , punându-1 p e Iacov mai înainte d e Ioan. C ă n u d u p ă vrednicie,
ci aşa simplu, d u p ă c u m s-a întâmplat îi n u m ă r ă p e aceştia, zicând:

10,3-4: F i l i p şi Vartolomeu, Toma şi M a t e i v a m e ş u l , Iacov al l u i A l f e u

şi Levi ce se zice Tadeu; (4) S i m o n C a n a n e u l şi I u d a I s c a r i o t e a n u l , c e l
care L-a v â n d u t .
(10,3) Marcu 3,18 / Luca 6,15 (10,4) Matei 26,14 / Marcu 3,19 / Luca 6,16 / Ioan 13,21
Vezi smerenie a lui Matei, c u m s-a p u s p e sine după Toma?
Iar ajungând la Iuda, n-a spus „spurcatul", „vrăjmaşul lui D u m n e z e u " ,
ci l-a n u m i t s i m p l u „ I s c a r i o t e a n u l " , după patria sa. C ă era şi alt Iuda, care
se n u m e a şi Levi şi Tadeu. Deci erau doi c u n u m e l e Iacov: u n u l al lui
Z e v e d e u şi altul al lui Alfeu. Şi doi Iuda: u n u l Tadeul şi altul Vânzătorul.
Şi trei S i m o n : Petru, C a n a n e u l (Zilotul ) şi Vânzătorul, căci I u d a Isca­
2

rioteanul se n u m e a şi Simon.

10,5-7: Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-Ie lor şi zicând:

î n calea păgânilor să n u mergeţi, şi î n vreo cetate de samarineni să n u intraţi;

1
î n ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru chemarea Apostolilor şi pentru
trimiterea lor la propovăduire. Pentru învăţătura ce i-a învăţat Hristos pe Apostoli când i-a
trimis şi pentru proorocia de cele ce erau să li se întâmple lor. Pentru alte învăţături".
Cu înţelesul: „care lipseau atunci din Israil". 2
Pentru zilele de prăznuire ale Sfinţilor doisprezece Apostoli, vezi Anexa editorială (1).
 Capitolul 10 227
226 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI ţ a l r u i R E A SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI

S p r e toate nevoinţele îi iscuseşte p e dânşii, iar pentru ca să n u aibă

(6) ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israil. (7) Şi
mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia Cerurilor. nimic d e prisos şi să fie cu totul lipsiţi de grijă, nu-i sloboade să aibă „nici
(10,5) 4 Regi 17, 24 (10, 6) Isaia 53,6 / Ieremia 50, 6 / Iezechiil 34,5,16 / t o i a g " . Căci aceasta este adevărata neagoniseală, care face să fie crezut cel
Matei 15,24; 18,11 / Faptele Apostolilor 3, 26; 13, 26 (10, 7) Matei 4,17 / Luca 9, 2
care învaţă pentru necâştigare.
Cine sunt aceşti „doisprezece" p e care „i-a t r i m i s " ? Pescari, oameni
simpli, vameşi. Insă mai întâi la iudei îi trimite pe dânşii, ca să n u poată zice A p o i , pentru ca să n u zică ei: „De u n d e n e v o m h r ă n i ? " , le spune:
ei: „[Apostolii] au fost trimişi către păgâni şi de aceea n o i , iudeii, n-am „Vrednic este lucrătorul de h r a n a s a " , adică „de cei p e care-i învăţaţi veţi
crezut". Deci, fără de pricină de răspuns îi face p e iudei . 3 fi hrăniţi, fiindu-vă datori cu aceasta, ca unor lucrători". Şi vorbeşte despre
Şi îi p u n e p e samarineni d i m p r e u n ă cu păgânii, fiindcă erau babilo­ „ h r a n ă " , iar n u despre desfătare, că n u s e cuvine a s e desfăta învăţătorii.
nieni sălăşluiţi în Iudeea, care n u i-au primit p e Prooroci, ci n u m a i cele 10,11: î n orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este î n el vrednic
cinci cărţi ale lui Moise (Pentateuhul).
ş i acolo r ă m â n e ţ i , p â n ă ce veţi ieşi.
9

Iar prin „împărăţie a C e r u r i l o r " , să înţelegi a fi şi desfătarea ceea ce

(10, 11) înţelepciune 6,16 / Marcu 6,10 / Luca 9,4
va să fie.
L e porunceşte să n u m e a r g ă la oricine, ca n u c u m v a amestecându-se
Şi îi întrarmează p e ei cu minunile, zicând:
c u cei nevrednici, să fie clevetiţi. Şi c u adevărat v o r fi şi hrăniţi, dacă v o r
10,8: T ă m ă d u i ţ i p e cei n e p u t i n c i o ş i , î n v i a ţ i p e c e i m o r ţ i , curăţiţi pe
4

m e r g e n u m a i la cei vrednici.
cei l e p r o ş i , p e d e m o n i scoateţi-i; î n d a r aţi luat, î n dar s ă daţi.
(W, 8) Luca 10, 9 Şi le porunceşte să găzduiască într-un loc şi n u să u m b l e din casă în
Două lucruri arată aici D o m n u l , zicând că n i m i c n u este mai potrivit casă, ca să n u fie prihăniţi ca nişte lacomi cu pântecele şi să se socotească
dascălului decât smerenia şi necâştigarea. S p u n â n d „ î n d a r aţi l u a t " , îi [creadă] că ocărăsc [dispreţuiesc] p e cei care i-au primit m a i întâi.
învaţă să n u cugete înalt [cu m â n d r i e ] , ca unii care au aceste bunătăţi şi le 10,12-13: Ş i i n t r â n d î n casă, uraţi-i, z i c â n d : P a c e casei acesteia. (13)
dau şi altora, pentru că în dar şi prin dăruire le aveau p e acestea [Apostolii]. Ş i dacă este casa aceea v r e d n i c ă , v i n ă p a c e a voastră peste ea. I a r de n u
Şi î m p r e u n ă cu a cugeta smerit îi învaţă să fie şi neiubitori de bani, căci le
este v r e d n i c ă , pacea voastră întoarcă-se l a v o i .
spune „în dar să d a ţ i " . 5
(10,12) Luca 10,5 (10,13) Luca 10, 6
Şi mai de săvârşit [desăvârşit] smulgând rădăcina tuturor răutăţilor, zice:
Prin „ u r a r e " şi „ p a c e " să înţelegi blagoslovenia [binecuvântarea] care
10, 9-10: S ă nu aveţi nici aur, n i c i arginţi, n i c i b a n i î n c i n g ă t o r i l e
6 7
rămâne n u m a i la cei vrednici. Să înţelegi, dar, d e aici, că mai vârtos lucrurile
voastre; (10) N i c i traistă p e d r u m , n i c i două h a i n e , n i c i î n c ă l ţ ă m i n t e ,
8
[faptele] noastre ne blagoslovesc p e noi [ne a d u c binecuvântarea].
n i c i toiag; că vrednic este lucrătorul de h r a n a sa. 10, 14-15: C i n e n u vă v a p r i m i p e v o i , n i c i n u v a asculta c u v i n t e l e
(10,9) Levitic 19,13 / Marcu 6,8 / Luca 9,3; 10,4; 22,35
(10,10) Numeri 18,31 / Sirah 7,32-33 / Luca 10,7 / 1 Corinteni 9,14 / 1 Timotei 5,18 voastre, i e ş i n d d i n casa s a u d i n cetatea aceea, scuturaţi praful de p e
picioarele voastre. (15) Adevărat grăiesc v o u ă , m a i uşor va f i p ă m â n t u l u i
Adică, dintru aceasta se osândesc iudeii.
3

S o d o m e i şi C o m o r e i î n z i u a j u d e c ă ţ i i , decât cetăţii aceleia.

în ediţia de la 1805, în loc de „Tămăduiţi pe cei neputincioşi", se găseşte „Pe cei
1

(10,14) Neemia 5,13 / Marcu 6,11 / Luca 9,5; 10,11 /

bolnavi vindecaţi".
Faptele Apostolilor 13,51; 18,6 (30,15) Matei 11, 24 / Marcu 6,11 / Luca 10,12
Iar Sfântul Maxim ne spune: „Cel ce ascunde darul în pământ bârfeşte pe Stăpân că
5

Voieşte [Domnul] ca să „scuture p r a f u l " , pentru a arăta că nimic n-au

e aspru şi-şi cruţă trupul, ocolind virtutea Iar cel ce vinde duşmanilor adevărul, pe urmă,
neputând suporta ruşinea, ca unul ce e chinuit de slava deşartă, se spânzură" (Filocalia luat de acolo, din pricina nesupunerii celor ce n u i-au primit, sau ca să fie
românească, voi. 2, întâia sută a capetelor despre cunoştinţă, cap 29, Bucureşti, 1999, p. 134). mărturie a îndelungatei lor călătorii, care c u n i m i c n u le-a folosit a c e l o r a
în ediţia de la 1805, în loc de „să n u aveţi", se găseşte „nu câştigaţi".
6
Deci, v a fi „mai u ş o r " Sodomei decât celor nesupuşi, căci de vreme ce
în ediţia de la 1805, în loc de „cingători", se găseşte „brâie", cu următoarea notă:
7
sodomiţii au fost munciţi [căzniţi] aici, acolo m a i puţin se vor munci [căzni].
[1805] Era obiceiul atunci la cei care călătoreau să poarte la brâie [cingători] pungi, întru
care puneau bani (după Zigaben).
• în ediţia de la 1805, în loc de „acolo rămâneţi", se găseşte „acolo să petreceţi".
8
în ediţia de la 1805, în loc de „pe drum", se găseşte „în cale".
 228 Capitolul 10
M^H™E^gIARHIEPISCOPUL BULGAmm
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 10 229
10,16": Iată E u v ă trimit p e v o i c a p e n i ş t e o i î n m i j l o c u l l u p i l o r
De voieşte bani cel care te prigoneşte, dă-i. D e voieşte cinste, dă-i cinste, c a
(10,16') Luca 10,3
I-a întrarmat p e ei c u minunile şi i-a făcut să aibă nădejde pentru hrană, să n u aibă pricină [de răutate]. Iar dacă îţi ia credinţa, păzeşte-ţi.capul tău!
uşile celor vrednici deschizându-le. A c u m , l e s p u n e şi greutăţile care îi Şi-i trimite p e ucenici n u numai către iudei, ci şi către neamuri, zicând
v o r întâmpina, a r ă t â n d înainte-cunoştinţa [înainte-vederea] Sa. î n s ă îi „întru mărturie l o r şi l i m b i l o r " , adică întru mustrarea lor c ă n u cred.
m â n g â i e p e e i prin aceasta c e grăieşte: „ E u " , adică „ E u [ v ă trimit], C e l
10,19-20: Iar când vă vor da pe voi î n mâna lor, n u vă îngrijiţi cum sau 12

Puternic, d e c i îndrăzniţi, c ă nebiruiţi veţi f i ! " . Ş i [în acest chip] îi găteşte

ce veţi vorbi, căci se v a da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; (20) fiindcă n u
p e ei p e n t r u pătimire. „Căci d u p ă c u m este c u neputinţă c a s ă intre «oaia
î n m i j l o c u l l u p i l o r » şi să n u pătimească, [tot] aşa şi v o i între iudei. Ş i voi sunteţi care vorbiţi, ci D u h u l Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.
(10,19) Ieşire 4,12 / Ieremia 1,7 / Marcu 13,11 / Luca 12,11; 21,15 / Ioan 16,13
chiar de veţi pătimi, să n u v ă mâniaţi, căci E u voiesc să fiţi blânzi ca «oile»
(10,20) Facere 41,16/2 Regi 23,2 / Marcu 13,11 / Luca 12,12/1 Corinteni 15,20
şi aşa, m a i vârtos s ă biruiţi".
Şi ca să n u zică: „Oare c u m v o m putea supune p e înţelepţi, fiind noi
10,16 :
b
Fiţi d a r î n ţ e l e p ţ i ca ş e r p i i ş i n e v i n o v a ţ i ca p o r u m b e i i . neînvăţaţi?", le porunceşte să îndrăznească şi să n u grijească [de aceasta].
(20,16") Psalm 114,6 / Cântarea Cântărilor 2,14 / Romani 1 6 , 1 9 / 2 Corinteni 1,12 Căci atunci când v o i m să vorbim între credincioşi, se cuvine mai dinainte
Voieşte c a ucenicii să fie şi „ î n ţ e l e p ţ i " , c a n u c u m v a , a u z i n d că-i să n e g â n d i m şi să f i m gata către răspuns, p r e c u m [Apostolul] Petru
n u m e ş t e „ o i " , să socoteşti că s e cuvine să fie creştinul p r o s t a n [prostănac] sfătuieşte (1 Petru 3, 15). D a r între păgâni şi în faţa împăraţilor care se
şi nesimţitor. N e spune, deci, c ă se cuvine s ă fim înţelepţi, c a s ă ştim c u m turbează [adică, pornesc cu furie împotriva noastră], ne făgăduieşte puterea
să petrecem î n mijlocul multor vrăjmaşi. Ş i , d u p ă c u m „ ş a r p e l e " îşi lasă şi ajutorul Lui, ca să n u n e temem. Căci a mărturisi este lucrul nostru
trupul să-i fie rănit, d a r îşi păzeşte capul, aşa şi creştinul p o a t e să le dea p e [fapta noastră], iar [a mărturisi] cu înţelepciune este lucrul lui D u m n e z e u .
toate ale sale ucigătorilor [ucigaşilor] - chiar şi trupul s ă u - , d a r să-şi Şi ca să n u socoteşti că este firească isteţimea cea dintru răspunsuri, zice:
păzească îndeosebi capul, care este Hristos şi credinţa cea întru Dânsul. „ N u voi grăiţi, ci D u h u l " .
Şi, p r e c u m şarpele strâmtorându-se ş i trecând prin gaura c e a strâmtă, se
dezbracă [năpârleşte] de pielea cea veche, aşa şi noi, p e „calea cea s t r â m t ă " 10,21: Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula c o p i i i 13

călătorind, n e d e z b r ă c ă m d e o m u l cel vechi. î m p o t r i v a părinţilor şi-i v o r ucide. (10,21) Miheia 7,6/Marcu 13,12/Luca21,16
Dar, fiindcă „ ş a r p e l e " este şi vătămător, porunceşte să fim „nevinovaţi", Le spune lor de mai înainte cele c e se vor întâmpla, ca să n u se turbure
- adică fără d e răutate şi fără d e vicleşug - şi n e v ă t ă m ă t o r i p r e c u m când se vor face [împlini]. Le arată încă şi puterea propovăduirii, cum face
„ p o r u m b e i i " . C ă aceştia, chiar atunci când Li s e iau puii şi s u n t goniţi, se a n u ţine seama nici de fire, căci întru acest fel este creştinătatea. Dar arată şi
întorc la stăpânii lor. turbarea acelora, că n u le va fi milă nici de cei prea de aproape ai lor.
Deci, fii „ î n ţ e l e p t ca ş a r p e l e " , c a să n u fii d e râs î n viaţa aceasta, ci
toate ale tale fără d e prihană să le iconomiseşti , iar cât priveşte vătămarea
10 10,22: Ş i veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până
altora, fii ca „ p o r u m b e l u l " , adică fără d e răutate. î n sfârşit, acela se Va mântui. (10,22) Daniil 12,12 / Zaharia 12,3 / Luca 21,17
Le zice că v o r fi „urâţi de t o ţ i " , adică d e mulţi, pentru c ă nu-i urau
10,17-18: Feriţi-vă de o a m e n i , căci v ă v o r da p e m â n a s i n e d r i ş t i l o r ş i toţi, ci erau şi unii care primeau credinţa
î n s i n a g o g i l e l o r v ă v o r b a t e c u b i c i u l . (18) L a dregători ş i l a regi veţi f i
Iar „cel care v a r ă b d a p â n ă î n sfârşit", şi nu numai la început, acela se
duşi p e n t r u M i n e , spre mărturie l o r ş i p ă g â n i l o r . 11

va împărtăşi d e viaţa cea veşnică . 14

(10,17) Marcu 13,9 / Faptele Apostolilor 5,40 (10,18) Luca 21,12

Vezi, aceasta înseamnă să fii înţelept, s ă iei aminte şi s ă n u dai prilej
în ediţia de la 1805, în loc de „îngrijiţi", se găseşte „grijiţi".
1 2

celor c e vor s ă te necăjească, ci c u înţelepciune s ă le orânduim ale noastre. 13

în ediţia de Ia 1805, în loc de „fiu/copii", se găseşte ,,fecior/feciori".
1 0
Adică, în chip curat să le orânduieşti. 14
De la Cuviosul Petru Damaschinul învăţăm: „Sfântul Ioan Hrisostom zice despre
11
î n ediţia de la 1805, versetele 17-18 sunt: „ Ş i vă luaţi aminte de oameni, că vă vor Apostoli că de aceea le-a spus Domnul de necazurile cele multe şi a adăugat «cel ce va
da pe voi î n soboară şi întru adunările lor vă vor bate p e voi. încă şi înaintea domnilor răbda până î n sfârşit acela se va mântui», ca niciodată să nu rămână fără grijă, ci să se
ş i împăraţilor veţi f i duşi pentru Mine, întru mărturie lor şi limbilor". nevoiască din temere. Căci nu va folosi cineva nimic de la celelalte virtuţi, măcar de ar fi
cu petrecerea în Cer, dacă e stăpânit de mândrie, prin care diavolul şi Adam şi alţi mulţi
 2 3 0
Capitolul 10
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 10 231
10,23: C â n d v ă urmăresc p e v o i în cetatea a c e a s t a , f u g i ţ i î n cealaltă;
15

ţă-te, că p â n ă c â n d v o r fi ucenici, v o r fi m a i prejos decât dascălii. Iar dacă

a d e v ă r a t grăiesc vouă: n u veţi sfârşi cetăţile l u i I s r a i l , p â n ă ce v a v e n i
se vor face mai presus, de aici [din acea vreme] n u mai sunt ucenici. Precum
Fiul O m u l u i . 1 6
(10,23) Matei 2,13 / Faptele Apostolilor 14,6
şi „ s l u g a " , p â n ă când este slugă n u este „mai p r e s u s de s t ă p â n u l s ă u " .
Cele înfricoşătoare care s-au spus m a i sus, adică „vă vor da" (10,19) şi
„veţi fi u r â ţ i " (10,22), sunt spuse despre cele ce aveau să s e întâmple d u p ă 10, 25 -26: D a c ă p e stăpânul casei l-au n u m i t B e e l z e b u l , cu cât m a i
b

înălţare; iar ceea ce se zice acum, despre cele dinainte de Cruce. „Că fiind goniţi mult pe casnicii lui? (26) D e c i n u vă temeţi de ei, căci nimic n u este acoperit,
[întru prigoane], n u veţi sfârşi cetăţile lui Israil şi îndată voi veni la voi". care să n u iasă l a iveală ş i n i m i c ascuns, care s ă n u a j u n g ă cunoscut.
î n s ă le porunceşte să fugă când vor fi prigoniţi, c ă a n e arunca singuri (10,25 ) 4 Regi 1,2 / Matei 9,34 / Marcu 3,23-24 / Luca 11,15 / Ioan 8,48
h

(10,26) Ieremia 1,8 / Marcu 4,22 / Luca 8,17; 12, 2

în primejdie, făcându-ne pricină de osândire pentru ucigaşi şi păgubindu-i
„Mângâiaţi-vă de la ale Mele, căci dacă p e M i n e m-au numit d o m n al
p e cei care s-ar folosi prin propovăduire, diavolesc lucru este.
dracilor, ce e de mirare dacă şi p e voi, casnicii m e i , v ă vor cleveti?" Căci
D e aceea, când zice „ p â n ă ce v a v e n i F i u l O m u l u i " , s ă n u înţelegi c ă
„casnici" îi numeşte p e ei, iar n u „slugi", arătând apropierea cea către dânşii.
s p u n e despre a d o u a Venire, ci despre împreună-petrecerea şi m â n g â i e r e a
„Dar îndrăzniţi, căci adevărul n u se va ascunde şi vremea v a descoperi
d i n a i n t e d e C r u c e . Căci d u p ă ce au fost trimişi ş i a u p r o p o v ă d u i t , i a r ă ş i
şi fapta cea b u n ă a voastră şi răutatea celor care clevetesc. C ă n u este lucru
s-au întors către [la] Hristos şi erau împreună cu El.
ascuns, care n u s e v a cunoaşte. Şi m ă c a r că v ă clevetesc ei, însă m a i p e
10, 24-25". N u este ucenic m a i presus de învăţătorul s ă u , nici slugă u r m ă v ă v o r cunoaşte p e v o i " .
m a i presus de stăpânul său. (25) Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul
10, 27: C e e a ce v ă grăiesc la î n t u n e r i c , s p u n e ţ i l a l u m i n ă ş i c e e a ce
Şi S L U G I I Ca Stăpânul. (10,24) Luca 6, 40/ Ioan 13,16; 15,20
auziţi la u r e c h e , p r o p o v ă d u i ţ i de p e c a s e .
17
(io,n) iov 12,22 / Luca 12,3
Aici ne învaţă s ă suferim ocările, ca şi c u m ar fi zis: „Dacă E u , învăţăto­
„Cele c e vi le-am spus n u m a i vouă şi [numai] într-un l o c " - căci aceasta
rul şi Stăpânul a m suferit, cu mult mai vârtos voi, ucenicii şi slugile [ M e l e ] " .
î n s e a m n ă „ l a u r e c h e " şi „ l a î n t u n e r i c " - „cu îndrăzneală să învăţaţi şi c u
Dar, p o a t e v e i întreba d e ce spune că „ n u este u c e n i c m a i p r e s u s de
mare glas, c a toţi să v ă a u d ă p e v o i " . Dar, fiindcă grăirii celei c u îndrăz­
18

î n v ă ţ ă t o r " , c â n d v e d e m mulţi ucenici m a i presus d e dascăli. A ş a d a r înva-

neală îi u r m e a z ă şi primejdii, adaugă:

au căzut. D e aceea, niciodată nu trebuie să părăsească temerea, până ce n u ajunge la

limanul dragostei desăvârşite şi iese afară din lume şi din t r u p " (Filocalia românească,
17
în ediţia de la 1805, în loc de „propovăduiţi de pe case", se găseşte „propovăduiţi
voi. 5, Cuvântul XXIV: Despre simţirea inimii, ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 242). deasupra caselor".
în ediţia d e la 1805, în loc de „Când vă urmăresc p e voi î n cetatea aceasta", se
15
1 8
La evrei, acoperişul casei era adeseori o terasă, care avea multe întrebuinţări. Atât
găseşte „Iar când vă vor goni pe voi întru cetatea aceasta". la iudei cât şi în tot Orientul mijlociu, casele aveau acoperişul plan şi, c u m plouă foarte
Răspunzând la o întrebare, Sfântul Maxim zice: „Cetăţile au rostul să păzească şi să
16 rar şi au lipsă de apă, pe aceste acoperişuri strângeau apa de ploaie, pe care o scurgeau în
asigure lucrurile de preţ. Deci, în înţeles alegoric, cetatea este nevoinţa constatatoare din nişte rezervoare, unde o păstrau pentru nevoile casei. De asemenea, vara, fiind prea cald,
diferite virtuţi, ca, de pildă, înfrânarea de la vin, reţinerea de la mâncări, care sunt spre petreceau timpul mai mult pe acoperişul, sau terasa caselor, unde chiar dormeau noaptea.
pază şi siguranţă. Deci, când ne izgonesc dracii din una din acestea, strecurând în noi De pe acoperişul caselor, de pe aceste terase, obişnuiau ei a se şi ruga (cum a făcut şi
înfumurarea şi slava deşartă, pentru o astfel de nevoinţă, e bine să dăm înapoi dintr-o Sfântul Apostol Petru - Faptele Apostolilor 10,9). Tot de pe acoperiş obişnuiau evreii a-şi
asemenea silinţă ce ni se pare osârduitoare, ca să nu cădem în mândrie şi să fugim la altă comunica unul altuia cele mai importante ştiri zilnice de interes obştesc. Din această
virtute, slobodă de slava deşartă, până va veni la noi puterea nepătimirii. Sau, în alt înţeles, pricină şi Mântuitorul îi învaţă pe ucenicii Săi ca ceea ce au auzit de la El, în taină, adică
cetăţi numeşte sufletele omeneşti. Căci, la acestea fiind trimişi Apostolii de Mântuitorul, „la ureche", să vestească „de pe case", adică de pe aceste terase. Tot despre acest acoperiş
când sunt alungaţi de la cele nevrednice, trec la sufletele altora, care s-au făcut în stare să (terasă) este vorba şi la vindecarea slăbănogului (Matei 9,2; Marcu 2,4; Luca 5,19), când,
primească învăţătura lor. Şi aceste cetăţi ale lui Israil nu le vor isprăvi de cercetat, fie că î n din cauza mulţimii, el a fost urcat p e acoperişul casei de cei patru prieteni ai lui. Apoi
unele sunt primiţi, fie că de altele sunt alungaţi, până nu va sosi Fiul Omului, împlinind aceştia au desfăcut acoperişul casei şi au coborât patul înaintea lui Iisus, pentru a-1 tămădui
toate la Venirea Lui cea întru slavă" (Filocalia românească, voi. 2, întrebarea 54, ed. Humanitas, pe slăbănog. Tot de p e aceste terase-acoperiş vedeau cei din margine venind mesagerul
Bucureşti, 1999, p. 230). cu veşti bune sau rele. De pe terase se transmiteau aceste veşti tuturor. Când veştile erau
îngrijorătoare, ei se pregăteau pentru fugă. D această pricină, având în vedere cele ce
m
 Capitolul 10 ?*!|
TÂLCUIREA SFINTEI E V A N g j g y g P g j L A M A T H
232 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
Dar, să n u socoteşti că prin lucrarea lui D u m n e z e u se vânează păsările,
10, 28: N u v ă t e m e ţ i d e cei ce u c i d trupul, iar s u f l e t u l n u pot să-1 ci d o a r că nici vânarea lor n u este neştiută d e El.
ucidă; t e m e ţ i - v ă m a i c u r â n d de A c e l a care p o a t e şi s u f l e t u l şi trupul s ă
19

10, 32-33: O r i c i n e v a mărturisi p e n t r u M i n e 2 3

înaintea oamenilor,
le p i a r d ă î n g h e e n a . (10,28) isaia 8,12-13; 5 1 , 1 2 / Luca 1 2 , 4
mărturisi-voi şi E u p e n t r u e l î n a i n t e a Tatălui M e u , Care e s t e î n C e r u r i .
24

îi învaţă aici nici d e m o a r t e să n u b a g e s e a m ă [să n u se teamă], căci

(33) I a r d e cel ce se v a l e p ă d a d e M i n e î n a i n t e a o a m e n i l o r ş i E u M ă v o i
mai înfricoşătoare este m u n c a [cazna] cea din gheena. [Şi aceasta, întrucât]
l e p ă d a d e el î n a i n t e a Tatălui M e u , C a r e e s t e î n C e r u r i .
„cei care vă o m o a r ă , n u m a i trupului fac [îi aduc] stricăciune, iar sufletului, (10,32) Marcu 8,38 / Luca 9,26; 12,8 / Romani 10,9 / 2 Timotei 1,8; 2,12 /
poate şi bine îi fac. Pentru că D u m n e z e u , aruncând în gheena, pe amândouă Apocalipsa 3,5 (10,33) Luca 12,9
- adică şi sufletul şi trupul - le munceşte [ c ă z n e ş t e ] " . 20
î n d e a m n ă la mucenicie, pentru că n u se îndestulează numai c u credinţa
Iar zicând „în g h e e n a " , însemnează [arată] neîncetarea muncii [caznelor sufletului, ci voieşte Domnul şi mărturisirea gurii noastre. Şi n u a zis: „cel
iadului] . 21

c e M ă va mărturisi p e M i n e " , ci „întru M i n e " , adică „întru puterea M e a " ,

10,29-31: A u n u s e v â n d d o u ă v r ă b i i pe u n b a n ? Ş i n i c i u n a d i n e l e căci [cu adevărat], cel care mărturiseşte, mărturiseşte fiind ajutat d e d a n i i
n u va c ă d e a la p ă m â n t fără ştirea Tatălui vostru. (30) La voi î n s ă şi perii cel d e Sus.
capului, toţi s u n t n u m ă r a ţ i . (31) Aşadar, n u v ă t e m e ţ i ; v o i sunteţi cu
Iar celui care se leapădă n u i-a zis „întru M i n e " , ci „de M i n e " , arătând
mult mai de p r e ţ decât păsările.
2 2
(10,29) Luca 12,6
(10, 30) 1 Regi 14,45 / Luca 12, 7; 21,18 / Faptele Apostolilor 27, 34 (10,31) Luca 12, 7 că acesta se leapădă n e a v â n d ajutorul cel d e Sus.
Ca să n u se t u r b u r e , ca şi c u m ar fi [crezând că vor fi] părăsiţi, le D e c i , tot cel care mărturiseşte că Hristos este D u m n e z e u , îl v a afla p e
spune: „Dacă n i c i o pasăre n u este prinsă fără ştiinţa Mea, c u m vă voi Hristos mărturisind pentru el înaintea Tatălui c u m că este adevărată slugă,
părăsi p e voi, p e care v ă i u b e s c ! " iar cei c e s e leapădă v o r auzi „ N u vă c u n o s c p e v o i ! " (Matei 25,12)
Iar s p u n â n d c ă „ p e r i i c a p u l u i " nostru de El „sunt n u m ă r a ţ i " , arată 10,34-36: N u socotiţi că am venit să aduc pace p e pământ; n-am venit să
deplina cunoştinţă şi p r o n i e [a lui D u m n e z e u ] . aduc pace, ci sabie. (35) Căci am venit să despart pe f i u de tatăl său, p e fiică
de m a m a sa, pe noră de soacra sa. (36) Ş i duşmanii omului vor f i casnicii lui.
(10, 34) Luca 12,51 (10,35) Ieremia 9,4 / Miheia 7,6 / Luca 12, 53
aveau să se petreacă la dărâmarea Ierusalimului, Mântuitorul spune: „Cel ce va fi pe (10,36) Miheia 7,5-6 / Sirah 6,7 / Ioan 13,18
casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă" (Matei 24,17) - Dicţionarul Noului
N u pretutindeni [întotdeauna] este b u n ă unirea, ci uneori şi despărţirea
Testament, ed. cit., p. 16.
î n ediţia de la 1805, în loc de „mai curând", se găseşte „mai vârtos".
19
este b u n ă .
Aici Sfântul M a x i m tâlcuieşte: „Temerea fiind îndoită, una este curată şi alta
2 0
Iar „ s a b i e " este cuvântul credinţei, care n e taie p e noi d e la dragostea
necurată. Astfel temerea ce se naşte din aşteptarea pedepsei pentru greşeli, având drept
prietenilor noştri şi a rudeniilor, dacă aceştia n e împiedică d e la buna-cin-
pricină a naşterii sale păcatul, întrucât nu e curată, nu va rămâne pentru totdeauna, ci va
stire d e D u m n e z e u . C ă n u ne î n d e a m n ă să n e despărţim d e aceştia fără
dispărea împreună cu păcatul, prin pocăinţă. Dar temerea curată, care stăruie întruna,
chiar fără amintirea păcatelor, nu va înceta niciodată, fiindcă este fiinţială. Ea ţine oarecum
pricină, ci n u m a i atunci c â n d n u s e u n e s c c u noi [în credinţă] iar, m a i
de raportul lui Dumnezeu cu făptura, ca Unul ce-şi face vădită tuturor mărirea Sa naturală, vârtos, atunci când n e împiedică de la c r e d i n ţ ă . 25

care e mai presus de toată împărăţia şi puterea. Cel ce nu se teme, aşadar, de Dumnezeu 2 3
î n ediţia de la 1805, se găseşte aici: „Oricine va mărturisi întru M i n e înaintea
ca Judecător, dar îl venerează pentru slava covârşitoare a puterii Sale nemărginite, cu
oamenilor, mărturisi-voi ş i Eu întru el".
drept cuvânt nu are nici o lipsă, fiind desăvârşit în iubire, ca unul ce iubeşte pe Dumnezeu
2 4
[1805] „Mărturisi-voi şi Eu întru e l " arată că omul mărturiseşte din puterea Iui
cu sfiala şi cu evlavia care se cuvine. Acesta este cel ce a dobândit temerea care rămâne
Hristos, fiind îndemnat de cunoştinţa şi lucrarea lui cea bună (după Zigaben).
în veacul veacului şi n u va avea nici o lipsă, niciodată" (Filocalia românească, voi. 3,
Dumnezeiescul Ioan Scărarul ne învaţă aici: „N-am venit, zice Domnul, să aduc
2 5

Răspunsul al X-lea către Talasie, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 59).

pace pe pământ şi iubirea părinţilor faţă de fii şi a fraţilor faţă de fraţii care se hotărăsc să
[1805] Căci „ g h e e n a " vine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „pururea a se
21

nu-Mi slujească Mie, ci luptă şi sabie; adică să despart pe iubitorii de Dumnezeu de

naşte".
iubitorii de lume, pe iubitorii de cele materiale de iubitorii de cele nemateriale, pe iubitorii
în ediţia de la 1805, în loc de „mult mai de preţ", se găseşte „mult mai b u n i " .
2 2

de slavă de cei smeriţi la cuget. Căci Domnul se bucură de împerecherea şi de dezbinarea

 i 3 4
Capitolul 10
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 10 235
10, 37: C e l ce i u b e ş t e p e tată ori p e m a m ă m a i m u l t decât p e M i n e
n u este v r e d n i c d e M i n e ; c e l c e i u b e ş t e p e f i u o r i p e f i i c ă m a i m u l t26 10,40-41: C i n e vă p r i m e ş t e pe v o i p e M i n e M ă primeşte, şi c i n e M ă
decât p e M i n e n u este v r e d n i c d e M i n e . p r i m e ş t e pe M i n e p r i m e ş t e p e C e l C e M - a trimis pe M i n e . (41) C i n e
(10, 37) Deuteronom 13, 6; 33,9 / Zaharia 13,3 / Matei 19,29 / Luca 14, 26 p r i m e ş t e prooroc î n n u m e de prooroc p l a t ă d e p r o o r o c v a l u a : şi c i n e
29

Vezi c ă atunci se cuvine să-i u r â m p e născătorii [părinţii] noştri şi p e p r i m e ş t e p e u n drept î n n u m e de drept răsplata d r e p t u l u i v a l u a .
feciori, când v o r voi să-i iubim m a i mult decât p e Hristos. Ş i c e zic e u „ t a t ă " (10,40) Matei 18,5 / Marcu 9,37 / Luca 9,48; 10,16 / Ioan 12,44; 13,20 /
3 Ioan 1,8 (10,41) 3 Regi 17,9 / Sirah 12, 2
şi „ m a m ă " şi „feciori", ci porunca cea preaînaltă şi m a r e o ascultă tu:
N e î n d e a m n ă pe noi ca să-i p r i m i m p e cei trimişi de Hristos, pentru
10,38: Ş i cel c e n u - ş i i a C r u c e a ş i n u - M i u r m e a z ă M i e n u este v r e d n i c că acela care cinsteşte pe ucenicii Lui, p e El îl cinsteşte şi prin E l , p e Tatăl.
de M i n e . (10, 38) Matei 16,24 / Marcu 8, 34 / Luca 9, 23; 14, 27 Deci se cuvine a-i primi p e drepţi şi pe prooroci „ î n n u m e d e d r e p t " şi
„Cel care n u se v a lepăda d e viaţa aceasta şi n u se v a d a p e sine morţii „de p r o o r o c " , pentru că sunt drepţi şi prooroci, iar n u pentru oarecarele
celei d e o c a r ă " - c ă aceasta era crucea pentru cei d i n v e c h i m e - „ n u este ajutor şi folos d e la împăraţi.
vrednic de M i n e ! "
Şi m ă c a r poate d e va avea cineva chip d e prooroc, dar este lipsit d e
Dar, fiindcă mulţi a u fost răstigniţi pentru că erau furi şi tâlhari, adaugă: fapte, tu primeşte-1 ca pe u n prooroc, iar D u m n e z e u îţi v a răsplăti ţie, ca şi
„Să v i n ă d u p ă M i n e , adică să vieţuiască d u p ă legile [poruncile] M e l e " . c u m ai fi primit drept cu adevărat, căci aceasta î n s e a m n ă c e a c e zice
10,39: C i n e ţine l a s u f l e t u l s ă u î l v a pierde, i a r c i n e - ş i p i e r d e s u f l e t u l „răsplata d r e p t u l u i v a l u a " .
30

Sau şi întru alt chip se poate înţelege aceasta, a n u m e că drept v a fi

lui pentru M i n e , îl Va găsi . 27
(30,39) Marcu 8,35 / Luca 9,24; 17,33 / Ioan 12,25
socotit şi cel care-1 primeşte, luând răsplata p e care o primesc drepţii.
C e l care s e grijeşte de viaţa trupească pare c ă „îşi a f l ă s u f l e t u l " , d a r
„ î l p i e r d e " , pentru că îl trimite î n m u n c a [cazna] c e a veşnică. I a r cela care 10,42: Ş i cel ce va da de b ă u t unuia d i n aceştia mici, n u m a i u n pahar cu
„îşi p i e r d e s u f l e t u l s ă u " şi m o a r e - n u c a u n tâlhar s a u c a u n sinucigaş, c i apă rece, î n n u m e de ucenic, adevărat grăiesc vouă: n u va pierde plata sa.
p e n t r u Hristos - , acela îşi mântuieşte sufletul . 28
(10,42) Pilde 19,17 / Sirah 16,15 / Marcu 9,41 / Evrei 16,10
C a să n u spună cineva că n-a dat din pricina sărăciei, spune: „Şi n u m a i
ce se naşte din iubirea faţă de E l " (Filocalia românească, voi. 9, Cuvântul II: Despre despătimire, u n pahar cu apă rece să-i fi dat, pentru că este acela ucenic al M e u , [chiar]
cap 22, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 72). şi n u m a i pentru aceasta vei lua p l a t ă " .
î n ediţia de la 1805, în loc de „pe fiu ori pe fiică", se găseşte „pe fecior ori pe fată".
2 6
„ P a h a r cu a p ă r e c e " se c h e a m ă că „ d ă " şi cel care îl învaţă p e cel care
î n ediţia de la 1805, aici avem: „Cela ce şi-a aflat sufletul său î l va pierde pe el. Ş i
27
se aprinde de focul mâniei şi al poftelor şi îl face p e el a se n u m i „ u c e n i c "
cel ce şi-a pierdut sufletul său pentru Mine, î l va afla p e e l " .
al lui Hristos. [Şi c u adevărat] nici acesta „nu-şi v a p i e r d e plata s a " .
Sfântul Isaac Şirul, la întrebarea „Ce înseamnă să se lepede cineva de sine?",
2 8

răspunde dintru înţelepciunea lucrării: „Precum cel ce s-a pregătit să se suie pe cruce n u
mai ţine în cugetarea sa decât gândul morţii şi porneşte ca un om ce nu se gândeşte să
mai aibă vreo părticică din viaţa veacului acesta, aşa e şi cel ce vrea să împlinească ceea
ce s-a spus. Căci crucea este voinţa care e gata să primească orice necaz. Şi când a voit să atunci când dispreţuieşti viaţa aceasta Şi când intri în luptă pentru pregătirea aceasta,
ne înveţe iarăşi de ce trebuie să facem aşa, Domnul a zis: «Cel ce voieşte să vieţuiască în sunt dispreţuite în ochii tăi toate cele socotite dureroase şi pricinuitoare de necaz. Căci,
lumea aceasta, se va pierde pe sine din viaţa adevărată; iar cel ce se pierde aici pentru când mintea se pregăteşte astfel, nu mai are luptă, nici necaz în vremea primejdiei de
Mine, se va afla pe sine acolo» (Matei 16,24). Acesta e cel ce păşeşte p e calea crucii şi-şi moarte. De aceea, trebuie să ştii cu dinadinsul că de nu va urî omul viaţa lui în lume din
pune paşii săi p e ea. Cel ce se îngrijeşte de viaţa aceasta, s-a pierdut căzând din nădejdea dorinţa vieţii viitoare şi fericite, n u poate răbda nicidecum necazurile şi durerile de tot
prin care a pornit, spre suferirea necazurilor. Pentru că grija aceasta nu-1 lasă să primească felul, care vin asupra lui în fiecare ceas" (Filocalia românească, voi. 10, Cuvântul LXXXV,
necazul pentru Dumnezeu, ci-1 atrage pe încetul din stăruirea în el şi-1 scoate din mijlocul ed. IBMBOR, Bucureşti, 1980, pp. 427-428).
luptei pentru viaţa cea fericită şi face să crească în el gândul acesta, până ce-1 biruieşte. în ediţia de la 1805, în loc de „plată de prooroc", se găseşte „plata proorocului".
2 5

«Dar cel ce-şi pierde sufletul său pentru Mine, în cugetarea sa, din dorul de Mine, se Cel care se va sârgui din tot sufletul să pună în lucrare această învăţătură va
3 0

păstrează nevinovat şi nevătămat pentru viaţa de veci». [...] Ş i să ştii că afli viaţa veşnică ajunge să poarte acel minunat şi puternic gând prin care mulţi s-au sfinţit: „Toţi se vor
mântui, eu singur voi pieri".
 236

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 11 237

Şi n u întreabă ca şi c u m n-ar fi ştiut, ci voind să-i încredinţeze pe

C A P I T O L U L 11
ucenicii săi pentru [despre] Hristos, prin lucrarea minunilor. Căci iată ce
Trimişii lui Ioan Botezătorul şi mărturia lui Iisus despre Ioan.
răspunde şi Hristos la această întrebare:
Cetăţile nepocăite. Lauda Tatălui. Chemarea către cei împovăraţi 1

11, 4-6: Ş i I i s u s , r ă s p u n z â n d , le-a zis: M e r g e ţ i şi s p u n e ţ i l u i I o a n

cele ce auziţi şi vedeţi: (5) O r b i i îşi capătă v e d e r e a şi ş c h i o p i i u m b l ă ,
11,1: S f â r ş i n d I i s u s de dat aceste î n v ă ţ ă t u r i celor doisprezece ucenici
2
leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii î n v i a z ă şi săracilor l i s e b i n e v e s -
3

ai S ă i , a t r e c u t d e a c o l o ca s ă î n v e ţ e ş i s ă p r o p o v ă d u i a s c ă m a i d e p a r t e teşte. (6) Ş i fericit e s t e acela care n u s e va s m i n t i î n t r u M i n e .

p r i n cetăţile lor.
(11,4) Luca 7,22 (21,5) Psalm 21,29; 38,12 / Isaia 29,18-19; 35,5 / Marcu 7,37 /
Luca 4,18 / Ioan 2,23 (22,6) Isaia 8,14 / Matei 26,31 / Luca 7,23 / Romani 9,33
D u p ă ce i-a trimis p e ucenici [la p r o p o v ă d u i r e ] , î n c e t e a z ă [Dânsul] d e
N - a grăit: „Spuneţi lui Ioan că Eu sunt Cel Ce v i n e " ci, ca Cel Care ştia
a m a i face m i n u n i , ci n u m a i învaţă î n t r u adunări. Căci d a c ă ar fi fost El d e
faţă şi [El] a r fi vindecat, n i m e n i n-ar [mai] fi venit la ucenici. Deci, c a s ă de ce i-a trimis Ioan p e ucenicii săi la El, le zice: „Cele ce vedeţi spuneţi lui
aibă ei loc d e a t ă m ă d u i , El se m u t ă [de acolo]. Ioan, iar el pricină luând, m a i mult va mărturisi pentru [despre] M i n e ,
înaintea voastră".
11, 2-3: Ş i a u z i n d I o a n , î n î n c h i s o a r e , d e s p r e f a p t e l e l u i H r i s t o s , ş i Iar „ s ă r a c i i " cărora „li se b i n e v e s t e ş t e " sunt Apostolii, ca unii care
t r i m i ţ â n d p e d o i d i n t r e u c e n i c i i săi, a u zis L u i : (3) Tu e ş t i C e l C e v i n e , erau ca nişte pescari, şi nebăgaţi în seamă din pricina simplităţii lor; dar
sau să aşteptăm p e altul?
„săraci" sunt şi cei care aud buna-vestire, adică Evanghelia şi ascultă pentru
(11,2) Matei 14,3 / Luca 7,18 (11,3) Numeri 24,17 / Deuteronom 18,5 / Luca 7,19 / Ioan 6,14 veşnicele, bunătăţi [şi bogăţii].
Ioan n u întreabă c a şi c u m n u L-ar fi ştiut [cunoscut] p e Hristos - căci Şi arătând D o m n u l ucenicilor lui Ioan că nu-I sunt tăinuite gândurile
c u m s ă n u - L ştie p e A c e l a p e n t r u c a r e a mărturisit: „ I a t ă M i e l u l l u i
lor, zice: „Fericit este acela care n u se va s m i n t i î n t r u M i n e " - pentru că
D u m n e z e u ! " ? (Ioan 1, 29) - ci, fiindcă ucenicii lui p i z m u i a u [slava] lui
Iisus, îi trimite ca să s e adeverească şi v ă z â n d minunile, să creadă că Hristos aceia multă îndoială aveau pentru El.
este m a i m a r e decât Ioan. 11,7: D u p ă plecarea acestora, Iisus a î n c e p u t să vorbească m u l ţ i m i l o r
D e aceea se şi p r e f a c e Ioan a întreba: „Tu eşti C e l C e v i n e , adică Cel despre I o a n : Ce-aţi ieşit să vedeţi î n pustie? A u , trestie clătinată de vânt?
C a r e este aşteptat în Scripturi s ă vină î n t r u p ? " - (22, 7) Luca 7,24
Poate că auzind mulţimile de întrebarea lui Ioan se v o r fi smintit,
Iar unii zic c ă a întrebat aceasta, c u privire l a pogorârea la iad, adică:
c r e z â n d că şi Ioan se îndoieşte d e H r i s t o s şi c u lesnire şi-a s c h i m b a t
„Tu eşti C e l C e v i n e ş i în iad, sau p e altul să a ş t e p t ă m ? " D a r hulitor este a
cugetele, deşi înainte îl mărturisea pe Hristos. Deci, p e o părere ca aceasta
s p u n e aşa, căci Ioan, fiind m a i m a r e decât Proorocii, c u m s ă n u fi ştiut d e
răstignirea lui Hristos şi d e p o g o r â r e a S a la iad? Şi m a i vârtos, L-a n u m i t ridicând-o Hristos din mijloc , zice: „ N u este Ioan «trestie», adică lesne
4

„ M i e l " (Ioan 1,29), căci D o m n u l avea s ă S e j u n g h i e p e n t r u noi. Deci Ioan schimbător, căci dacă era întru acest fel, de ce aţi mai ieşit la el î n pustie?
ştia că şi în iad S e v a p o g o r î D o m n u l c u sufletul, ca ş i acolo s ă mântuiască Căci n u ca la «trestie» - adică la o m care lesne se clatină - aţi ieşit, ci ca la
p e cei c e a r fi voit s ă c r e a d ă - d e s-ar fi întrupat El î n zilele l o r - , p r e c u m u n o m m a r e şi statornic - deci întru acest fel stă, p r e c u m p e el l-aţi socotit!"
zice Grigorie Teologul.
22, 8: D a r , de ce aţi ieşit? S ă v e d e ţ i u n o m î m b r ă c a t î n h a i n e m o i ?
Iată: cei ce poartă h a i n e m o i sunt î n c a s e l e r e g i l o r . 5
(12,8) Luca 7,25
1
î n ediţia d e la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cei trimişi de Ioan la Iisus. Pentru P e n t r u ca să n u p o a t ă zice că s-a d e s f r â n a t m a i p e u r m ă slujind
asemănarea fariseilor şi a cărturarilor cu copiii ce se jucau în târg. Pentru ticăloşia Horazinului desfătării, le spUne că îmbrăcămintea lui, fiind d e păr, îl arată ca vrăjmaş
şi a Betsaidei. Pentru aceasta că toate sunt date Fiului Omului de la Tatăl. Pentru chemarea celor
osteniţi la odihnă". al desfătării, căci dacă ar fi voit să se desfăteze, ar fi purtat „ h a i n e m o i " şi

*-în ediţia de la 1805, în loc de „Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături", se găseşte 3
în ediţia de la 1805, în loc de „morţii înviază", se găseşte „morţii se scoală".
„Şi a fost când a săvârşit Iisus poruncind". J
Adică pentru a îndepărta de la ei acest gând.
5
în ediţia de la 1805, în loc de „casele regilor", se găseşte „casele împăraţilor".
 238 f

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 11 239

ar fi stat „ î n case î m p ă r ă t e ş t i " , iar n u la închisoare. Vezi d e aici c ă n u se
cuvine ca adevăratul creştin s ă poarte haine m o i . şi cereşti bunătăţi - , iar aici «mai m i c » sunt decât el şi pentru că s-a născut
mai înainte de M i n e şi pentru că vi se pare vouă [că el e] « m a i m a r e » . Dar,
11, 9: A t u n c i , d e ce aţi i e ş i t ? S ă v e d e ţ i u n Prooroc? D a , z i c v o u ă , ş i acolo, «mai m a r e » sunt E u " . 1 0

m a i m u l t decât u n Prooroc . 6
(11,9) Matei 14, s / Luca 1,76; 7,26
Ioan este „mai presus d e P r o o r o c " , pentru c ă ceilalţi Prooroci n u m a i au 11,12: D i n zilele lui I o a n Botezătorul p â n ă acum î m p ă r ă ţ i a Cerurilor
proorocit despre Hristos, iar el chiar şi văzător a l Lui [Hristos-Dumnezeu] se ia p r i n străduinţă şi cei ce se silesc p u n m â n a pe e a . 11
(11,12) Luca 16,16
a fost, care lucru mare este c u adevărat; p e n t r u că ceilalţi, d u p ă ce s-au S e pare că nici o potrivire n u are aceasta aici, însă n u este aşa. Deci, ia
n ă s c u t au proorocit, iar Ioan chiar şi în pântecele maicii sale fiind, L-a aminte, că zicând Iisus că este „mai m a r e " decât Ioan, îi sileşte p e ei ca să
cunoscut p e Hristos şi a săltat [de bucurie] (Luca 1,44). creadă în El, arătând că mulţi „ r ă p e s c " împărăţia Cerurilor, adică credinţa
cea întru El.
11,10: C ă el este acela d e s p r e care s-a s c r i s : I a t ă E u t r i m i t , î n a i n t e a Şi dacă este nevoie d e multă silă [silinţă] în a lăsa pe tată şi p e m a m ă
f e ţ e i Tale, p e î n g e r u l M e u , care v a p r e g ă t i c a l e a T a , î n a i n t e a Ta.
7

şi a n u n e uita nici chiar la sufletul nostru, atunci pentru împărăţie, câtă

(11,10) Maleahi 3 , 1 / Marcu 1 , 2 / Luca 7,27 silă [silinţă] n u ni se c e r e !12

„ î n g e r " l-a numit şi pentru viaţa sa cea îngerească şi a p r o a p e n e m a -

11,13: Toţi Proorocii şi L e g e a au proorocit p â n ă l a I o a n .
terialnică şi pentru că L-a vestit şi L-a p r o p o v ă d u i t p e Hristos. D e c i , întru
(11,13) Maleahi 3,24 / Luca 16,16
acest fel a gătit calea Lui, propovăduindu-L p e E l şi botezând spre pocăinţă,
Şi aceasta are aceeaşi urmare, pentru că zice: „Eu sunt Cel C e vine,
căci d u p ă pocăinţă vine iertarea păcatelor, p e care n u m a i Hristos o dă.
Şi Hristos a grăit acestea d u p ă ce a u p l e c a t ucenicii lui Ioan, c a să n u li căci toţi Proorocii s-au plinit, că n u s-ar fi plinit, dacă n-aş fi venit E u .
se pară că face spre harul a c e l u i a Deci, n i m i c să n u aşteptaţi m a i m u l t ! "
Iar proorocia c e s-a zis este d e la [Proorocul] Maleahi (3,1).
Aici, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne tâlcuieşte numeroasele înţelesuri ale acestor
1 0

11,11°: Adevărat zic vouă: N u s-a ridicat î n t r e c e i n ă s c u ţ i d i n f e m e i

8

cuvinte ale Evangheliei: „Cel ce se va smeri pe sine mai miilt decât Ioan, căci aceasta
u n u l m a i m a r e decât I o a n B o t e z ă t o r u l (ti, li") Luca 7,28 înseamnă «mai mic», acela e «mai mare» ca Ioan. Sau, altfel: fiindcă se credea că Ioan a
dobândit, prin contemplaţie, toată cunoştinţa îngăduită aici, cunoştinţa cea «mai mică»
C u adeverire hotărăşte D o m n u l „că n u este cineva m a i m a r e decât
şi cea mai de pe urmă în viaţa viitoare e «mai mare» decât cea de aici. Sau: teologul cel
Ioan". Iar zicând „ d i n f e m e i " , s e scoate [se înlătură, se exclude] p e Sine,
mai înalt e «mai mic» decât cel mai de pe urmă dintre îngeri. Sau: cel ce stă pe treapta
c ă c i Hristos era n ă s c u t d i n Fecioară, n u d i n f e m e i e care a v e n i t întru cea mai de pe urmă în vieţuirea evanghelică e «mai mare» ca cel mai înălţat în treapta
î m p r e u n a r e d e nuntă. Legii" (Filocalia românească, voi. 2, Răspunsul 47, ecL Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 227).
11, IV: Totuşi, cel mai mic î n împărăţia Cerurilor este m a i mare decât el . 9 " în ediţia de la 1805, în loc de „se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe
ea", se găseşte „se sileşte şi silitorii o răpesc pe e a " , cu următoarea notă: [1805] Adică se
(11, IJM Luca 7,28 răpeşte de oameni cu sila, silindu-se înşişi spre a birui nevoia patimilor sau şi tirania
Ş i fiindcă a s p u s multe cuvinte d e laudă p e n t r u [despre] Ioan, pentru :
necredinţei. Drept aceea, şi mai lămurit a arătat aceasta, adăugând: „şi silitorii o răpesc
c a s ă n u li se p a r ă că acesta este m a i m a r e şi decât El, zice aici, m a i arătat pe e a " (după Zigaben).
[vădit]: „Eu, «cel m a i mic» şi d u p ă vârstă şi d u p ă părerea voastră, sunt 12
Sfântul Marcu Ascetul ne învaţă: „Când Iisus zice: «Cei ce se silesc răpesc împărăţia
« m a i m a r e » decât el în împărăţia Cerurilor - adică întru c e l e duhovniceşti Cerurilor», vorbeşte despre voia noastră, vrând ca fiecare din noi să se silească potrivit cu
Botezul, ca să nu se abată spre rău, ci să stăruiască în bine. Desigur, precum omul pătimea
î n ediţia de la 1805, în loc de „ D a , zic vouă, şi m a i mult decât u n Prooroc", se
6 de silă sub robia stăpâniilor (rele), Dumnezeu putea să ne slobozească şi să ne facă
găseşte „Adevărat, zic vouă, şi m a i presus de Prooroc". neschimbători cu sila Dar n-a făcut aşa, ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie, desfiinţând
7
în ediţia de la 1805, în loc de „va pregăti calea Ta", se găseşte „va găti calea Ta". păcatul prin Cruce şi ne-a dat poruncile libertăţii, dar, a urma sau nu poruncilor, a lăsat la
î n ediţia de la 1805, în loc de „nu s-a ridicat între", se găseşte „nu s-a sculat întru".
8 voia noastră liberă. Drept aceea, împlinind poruncile ne arătăm dragostea faţă de Cel Care
în ediţia de la 1805, aici avem: „Iară cel m a i mic, întru împărăţia Cerurilor, m a i
9 ne-a eliberat; iar nepurtând grijă de ele, sau neîmplinindu-le, ne dovedim împătimiţi de
mare decât el este".
plăceri" (Filocalia românească, voi. 1, Răspuns acelora care se îndoiesc de dumnezeiescul Botez -
întrebarea a IlI-a, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 282-283).
 Capitolul 11 241
Ţ^LCŢJIREASFTNTEIEV^
240 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
împlinit. Iar voi, neascultând, «drept» M ă arătaţi p e M i n e , ca p e Cel C e
11,14: Ş i d a c ă v o i ţ i să î n ţ e l e g e ţ i , el este I l i e , cel ce v a s ă v i n ă .
13

flî, 24) Maleahi 3,23 / Matei 17,10 / Matcu 9,11 / Luca 1,27. nimic n - a m lăsat neîmplinit".
„ « D e voiţi să p r i m i ţ i » , adică să judecaţi cu dreaptă socoteală şi n u cu 11, 20: A t u n c i a î n c e p u t I i s u s s ă m u s t r e cetăţile î n care s e f ă c u s e r ă
pizmuire, acesta este Ilie despre care a zis Proorocul M a l e a h i că va să vie . cele m a i m u l t e m i n u n i ale S a l e , căci n u s-au pocăit.
(Maleahi 3, 23), pentru că şi înaintemergătorul şi Ilie au aceeaşi slujire. (22,20) înţelepciune 2,12 / Luca 10,12-15
Ioan a venit m a i înainte d e Venirea cea dintâi, iar Ilie v a v e n i m a i înainte
D u p ă ce le-a arătat că E l a făcut toate câte se cădea şi [cu toate acestea]
de Venirea ce v a să f i e " . D u p ă aceea, arătând că aceasta este v o r b ă umbrită
şi ascunsă - a n u m e că Ioan este Ilie - şi că este trebuinţă d e pricepere a u r ă m a s nepocăiţi, începe, d e aici [înainte] să-i mustre.
[înţelepciune] spre a o înţelege, zice [Iisus]: 11, 21": V a i , ţie, H o r a z i n e , vai, ţie, B e t s a i d a 15

(12,22") Matei 10,15 / Luca 10,13

11,15: C i n e are urechi d e auzit să audă. „..,,. • C a să înţelegi că n u din fire erau răi cei care n-au crezut, ci [chiar]
(22,25) Marcu 7,16 / Apocalipsa 2,7
î n d e m n â n d u - i p e ei spre a întreba şi [astfel] a învăţa. dintru a lor voie, aminteşte d e Betsaida, d e u n d e erau Andrei şi Petru şi
11,16-17: D a r , cu c i n e v o i a s e m ă n a n e a m u l acesta? E s t e a s e m e n e a Filip şi fiii lui Zevedeu. Deci, n u din fire este răutatea, ci din voinţă, căci
copiilor care ş e d î n p i e ţ e şi strigă către alţii, (17) zicând: V - a m cântat din d a c ă a r fi fost din fire, a r fi fost şi aceştia răi.
f l u i e r şi n-aţi j u c a t ; v - a m cântat de j a l e şi n u v-aţi tânguit. 11,21 -22: C ă dacă î n T i r ş i î n S i d o n s-ar f i făcut m i n u n i l e care s-au
b 16

(22, 26) Luca 7,31 (22, 27) Luca 7,32 f ă c u t î n v o i , d e m u l t , î n sac şi î n c e n u ş ă s-ar f i pocăit. (22) D a r , zic v o u ă :
Aici arată n e î m p ă c a r e a [nestatornicia] iudeilor, căci fiind ei grei la T i r u l u i ş i S i d o n u l u i l e va f i m a i uşor, î n z i u a j u d e c ă ţ i i , decât vouă.
17

năravuri, nici c u vieţuirea cea grea a lui Ioan n u se î m p ă c a u , nici cu cea (22, 22 ) Matei 10,15 / Luca 10,13 (22, 22) Luca 10,14
fc

slobodă a lui Hristos. Ci erau a s e m e n e a pruncilor care - p e n t r u uşurătatea îi numeşte [socoteşte] mai răi pe iudei decât p e cei din Tir şi din Sidon,
minţii lor - , c u n i m i c n u se î m p a c ă , fiindcă de le cântă cineva d e jale nu le fiindcă cei din Tir şi din Sidon au călcat legea cea firească, dar iudeii şi p e cea
place, iar d e le fluieră [veselos], nici a ş a a lui Moise. Şi aceia n-au văzut rninuni, iar aceştia chiar văzând, au clevetit.
Iar „ s a c u l " este s e m n al pocăinţei, p r e c u m şi „ c e n u ş a " şi ţărâna
11,18-19": C ă c i a v e n i t I o a n , nici m â n c â n d , nici b â n d , ş i s p u n : A r e
d e m o n . (19) A v e n i t F i u l O m u l u i , m â n c â n d şi b â n d şi s p u n : Iată o m presărate p e capul celor ce plâng [jelesc].
m â n c ă c i o s şi b ă u t o r d e v i n , p r i e t e n al v a m e ş i l o r şi al p ă c ă t o ş i l o r . 11, 23-24: Ş i t u , C a p e r n a u m e : N - a i fost î n ă l ţ a t p â n ă l a Cer? P â n ă l a
(21,18) Matei3,4 (22, 29") Matei 9,11 /Luca 7,34;15,2 iad te v e i pogorî. C ă c i d e s-ar f i făcut î n S o d o m a m i n u n i l e 1 8
ce s-au f ă c u t
Traiul lui Ioan îl a s e a m ă n ă c u „cântarea d e j a l e " , p e n t r u că Ioan arăta î n t i n e , ar f i rămas până astăzi. (24) D a r z i c v o u ă că p ă m â n t u l u i S o d o m e i 19

asprime m a r e şi în v o r b ă şi în lucruri [fapte], iar p e al S ă u îl a s e a m ă n ă c u î i v a f i m a i u ş o r î n ziua j u d e c ă ţ i i decât ţie.

„ f l u i e r u l " . Pentru că vesel era D o m n u l , pogorându-Se tuturor, ca p e toţi (11,23) Isaia 14,12 / Plângeri 2,1 / Luca 10,15 (22,24) Matei 10,15 / Luca 10,12
să-i d o b â n d e a s c ă , şi î m p ă r ă ţ i a Cerurilor b i n e v e s t i n d , şi nici u n lucru 15
Horazinul este unul din oraşele de pe malul Lacului Tiberiadei, în partea de nord
mâhnicios [de m â h n i r e ] nu arăta, aşa c u m [făcea] Ioan. vest, ca la 4 kilometri de Capernaum. Betsaida („casa pescarului") este, de asemenea,
aproape de Capernaum şi este locul de naştere al Sfinţilor Apostoli Andrei, Petru, Filip,
11,19 : b
D a r î n ţ e l e p c i u n e a s-a dovedit dreaptă d i n f a p t e l e e i . 14
Iacov şi Ioan (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., pp. 208,60).
(22,19") Pilde 8,1 / Luca 7,35 1 6
în ediţia de la 1805, în loc de „minunile", se găseşte „puterile".
Aceasta zice: „ D e v r e m e ce nici viaţa lui Ioan, nici a M e a n u v ă place 1 7
Tirul şi Sidonul erau vechi cetăţi comerciale. Acestea erau porturi aflate pe ţărmul
vouă, şi toate chipurile [felurile] cele de mântuire le lepădaţi, atunci «drept» de est al Mării Mediterane, mai spre nord de hotarele Palestinei, făcând parte din Fenicia
M ă arăt Eu, Cel C a r e sunt « î n ţ e l e p c i u n e a » . Căci c u adevărat n u veţi m a i
(Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., pp. 525-526).
avea ce s p u n e , ci întru adevăr v ă veţi osândi, pentru că E u p e toate le-am 18
In ediţia de la 1805, în loc de „minunile", se găseşte „puterile".
1 9
[1805] Pomeneşte de Sodoma şi Gomora, ca de cele ce erau cunoscute pentru
13
în ediţia de la 1805, în loc de „dacă voiţi să înţelegeţi", se găseşte „de voiţi să primiţi"
înverşunarea în desfrâu, iar Tirul şt Sidonul, ca pe cele ce erau vestite pentru închinare la
14
în ediţia de la 1805, aici avem: „Şi s-a îndreptat înţelepciunea de la fiii săi".
idoli (după Zigaben).
 Capitolul 11 243
242 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capemaumul „a fost înălţat", devreme ce era oraş al lui Iisus şi era 20 M i e » şi o stăpânire este a M e a şi a A c e l u i a " . Iar auzind că „sunt d a t e " , n u
slăvit ca o patrie a Lui. Dar pentru că n u au crezut [locuitorii lui], la nimic n u socoti c ă sunt date c a u n e i slugi care este m a i prejos, ci c a unui Fiu. Căci
i-a folosit aceasta, ci mai vârtos a fost osândit până la iad, căci având un astfel pentru că S-a născut din Tatăl, pentru aceasta I S-au dat Lui. Iar dacă n u S-ar
de Locuitor, nu s-a folosit cu nimic de la Dânsul [nu s-a folosit de darul L u i ] . , fi născut şi de n u ar fi fost de aceeaşi fiinţă c u Tatăl, n u I S-ar fi dat. C ă vezi
Şi deoarece „ C a p e r n a u m " s e tâlcuieşte „locaş de m â n g â i e r e " , vezi că, c e zice: „Toate î m i s u n t date M i e , n u d e la Stăpânul, ci d e la Tatăl M e u " ,
m ă c a r de se v a şi învrednici oarecine să se facă lăcaş al Mângâietorului - tot aşa c u m zici c â n d s e naşte u n prunc frumos dintr-un tată frumos, că i
adică al Sfântului D u h - , d a r d u p ă aceea s e v a înălţa c u cugetul şi se v a s-a dat frumuseţea d e la tatăl său.
ridica „ p â n ă l a C e r " , acela c u adevărat v a cădea, d i n pricina înaltei şi 11, 27 : Ş i n i m e n i n u c u n o a ş t e p e F i u l , decât n u m a i Tatăl, n i c i p e
b

trufaşei cugetări. O , omule, pentru aceasta înfricoşează-te! Tatăl n u - L c u n o a ş t e n i m e n i , decât n u m a i F i u l ş i c e l căruia v a v o i F i u l

11,25: î n v r e m e a aceea, r ă s p u n z â n d , I i s u s a zis: Te s l ă v e s c p e T i n e ,
21 să-i d e s c o p e r e . (îl, 2T) Matei 16,17 / Luca 10,22 / Ioan 1,18; 3,35; 6,46; 10,15
Părinte, D o a m n e al Cerului şi al p ă m â n t u l u i , căci ai a s c u n s acestea d e Lucrul cel mai m a r e îl spune [acum]: „ N u este de mirare că sunt E u
cei î n ţ e l e p ţ i ş i pricepuţi ş i le-ai descoperit p r u n c i l o r . Stăpân a toate, fiindcă şi mai mult a m " - adică „Eu îl cunosc p e Tatăl şi
(11,25) Iov 17,4 / Psalm 8,2; 118,130 / Pilde 9,4 / Sirah 19,21 / Luca 10,21; 18,17 / aşa îl cunosc, încât şi altora î l descopăr p e D â n s u l " .
Ioan 9,39 / 1 Corinteni 1,19; 21, 27; 2 , 8 1 2 Corinteni 11,3
însă, ia aminte că mai sus a zis că Tatăl „a d e s c o p e r i t " pruncilor tainele
Ceea ce zice „Mărturisescu-Mă Ţ i e " , întru acest chip este: „îţi mulţămesc
(Matei 11,25), iar a c u m zice că Fiul „ d e s c o p e r ă " p e Tatăl. Vezi, dar, puterea
Ţie, o, Părinte, că iudeii, cărora li se părea că sunt înţelepţi şi iscusiţi în Scripturi
Tatălui şi a Fiului, d e v r e m e ce şi Tatăl descoperă, d a r şi Fiul!
nu au crezut, iar cei neînvăţaţi şi prunci au crezut şi au cunoscut tainele".
Iar D u m n e z e u a ascuns tainele de la cei care se par a fi „ î n ţ e l e p ţ i " , n u 11, 28: Veniţi l a M i n e toţi cei osteniţi şi î m p o v ă r a ţ i 23
şi Eu vă voi
din p i z m ă s a u făcându-li-Se pricină de necunoştinţă, ci pentru că erau odihni pe voi. (33,28) Isaia 28,12; 55,1 / Ieremia 31,25

nevrednici prin însăşi aceasta c ă li se părea lor că sunt înţelepţi. Iar c e l Pe toţi îi cheamă, n u numai p e iudei, ci şi p e păgâni, căci aşa vei înţelege
care s e socoteşte „ î n ţ e l e p t " şi îndrăzneşte cunoştinţei sale [se încrede î n „ o s t e n i ţ i " - adică p e iudeii care păzeau rânduielile cele grele ale Legii şi
cunoştinţa s a ] , nici nu-L c h e a m ă p e D u m n e z e u . Deci D u m n e z e u , fiindcă se osteneau î n lucrarea poruncilor ei; iar prin „ î n s ă r c i n a ţ i " [„împovăraţi"]
n u este chemat, nici nu-1 ajută, nici nu-i descoperă [tainele Sale]. vei înţelege p e păgâni, care erau strâmtarăţi d e greutatea păcatelor. Deci,
Şi întru alt chip: D u m n e z e u m a i vârtos p e n t r u iubirea S a d e oameni, pe toţi aceştia îi „ o d i h n e ş t e " Hristos, pentru că ce osteneală este î n a crede,
multora n u le descoperă tainele, ca să n u fie munciţi [căzniţi], ca unii care a mărturisi şi a te boteza? Şi c u m n u este „ o d i h n ă " [aceasta], d e v r e m e c e
d u p ă ce le-au cunoscut, le-au defăimat p e ele. şi aici eşti fără d e grijă, p e n t r u cele c e a u fost făcute m a i înainte d e Botez,
şi dincolo, d e asemenea, odihna t e va primi p e t i n e ? 24

11,26: D a , Părinte, căci aşa a fost b u n ă v o i r e a î n a i n t e a T a . 22

(11,26) Luca 10,21

Aici arată iubirea de oameni a Tatălui, căci fără a fi rugat, a descoperit 2 3
î n ediţia de la 1805, în Ioc d e „Veniţi l a M i n e toţi cei osteniţi şi împovăraţi", s e
pruncilor, aşa bineplăcându-I L u i dintru început - căci „ b u n ă v o i r e " este găseşte „Veniţi către M i n e toţi cei osteniţi ş i însărcinaţi".
vrerea şi plăcerea [Lui]. 2 1
Sfântul Grigorie Sinaitul ne învaţă: „Nici o lucrare trupească şi duhovnicească nu
dă roadă, dacă n u e săvârşită cu durere sau c u osteneală. Fiindcă «împărăţia Cerurilor
11,27": Toate M i - a u fost date d e către Tatăl M e u
se ia cu sila şi cei ce se silesc o răpesc p e ea» (Matei 11,12). Iar «silă» a numit simţirea
(13,27") Matei 16,17 / Luca 10,22 / Ioan 3,35
dureroasă a trupului în toate. Căci altfel, sunt, poate, mulţi care a u lucrat sau lucrează
Mai sus a zis Tatălui: „Ai descoperit, o, P ă r i n t e ! " , dar c a s ă nu crezi c ă ani îndelungaţi, dar fiindcă nu au pus osteneală şi durere prin râvna fierbinte a inimii, s-au
El nimic n u face şi că toate sunt ale Tatălui, adaugă: „«Toate î m i s u n t date lipsit de curăţie şi de împărtăşirea Sfântului Duh, lepădând asprimea durerilor. Cei ce
2 0
Adică, a trăit Domnul aici. lucrează fără grijă şi cu moleşală, ostenesc, poate mult, la arătare, dar niciodată n u voi
21
în ediţia de la 1805, în loc de „Te slăvesc pe Tine", se găseşte „Mărturisescu-Mă Ţ i e " . culege roadă, din pricină că n u au pus durere în ea, rămânând în adâncul lor lipsiţi dt
n
. în ediţia de la 1805, aici avem: „Adevărat, Părinte, căci aşa a fost b u n a voinţă e a " (Filocalia românească, voi. 7, Despre liniştire şi despre cele două feluri de rugăciune, cap 14
înaintea Ta". ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, p p . 185-186).
 244 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 245

22,29-30: L u a ţ i j u g u l M e u a s u p r a v o a s t r ă şi învăţaţi-vă d e la M i n e ,
25

că s u n t b l â n d ş i s m e r i t c u i n i m a ş i v e ţ i găsi o d i h n ă s u f l e t e l o r voastre.
(30) C ă c i j u g u l M e u e b u n ş i p o v a r a M e a e s t e uşoară.
2 6 CAPITOLUL 12
(11, 29) Numeri 12,3 / Ieremia 6,16 / Zaharia 9,9 / Sirah 6,30; 51,33 / Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta.
Ioan 13,15 (11,30] Filipeni 4,12 / 1 Ioan 5,3 Hula împotriva Sfântului Duh.
„ J u g u l " lui Hristos este smerenia şi blândeţea Deci, cel care se smereşte Cine este adevărata rudă 1

la tot o m u l [înaintea tuturor], află odihnă petrecând fără turburare, precum şi

trufaşul şi măreţul î n deşert pururea se află în griji, nevoind să fie mai m i c
27

decât alţii, ci sccotind c u m v a fi mai mult slăvit şi c u m îi v a birui p e vrăjmaşi. 12, 1: î n v r e m e a aceea, mergea I i s u s , î n t r - o zi de s â m b ă t ă , printre
Deci, „ j u g u l " lui Hristos - adică smerenia - , este uşor, căci m a i lesne s e m ă n ă t u r i , i a r u c e n i c i i L u i a u flămânzit şi a u î n c e p u t să s m u l g ă s p i c e
îi este firii noastre smerite să se smerească, decât să se î n a l ţ e . 28
şi să m ă n â n c e . (12, 1) Deuteronom 23, 25 / Marcu 2,23 / Luca 6,1
D a r şi toate poruncile lui Hristos se n u m e s c „ j u g " , fiind e l e uşoare D e z l e g â n d rânduiala Legii, îi aduce p e ucenici printre semănături
prin răsplătirea c e v a să fie, deşi la p u ţ i n ă v r e m e s e p a r a fi grele. pentru ca, m â n c â n d ei, să dezlege legea sâmbetei.

12,2-4: V ă z â n d aceasta, fariseii au z i s L u i : Iată, u c e n i c i i T ă i fac c e e a

ce n u s e c u v i n e să facă s â m b ă t a . (3) I a r E l l e - a z i s : A u n-aţi citit ce-a făcut
D a v i d c â n d a flămânzit el şi c e i ce erau cu e l ? (4) C u m a intrat î n casa
D o m n u l u i şi a m â n c a t p â i n i l e punerii î n a i n t e , care n u se c u v e n e a u l u i
s ă l e m ă n â n c e , n i c i c e l o r ce erau cu el, c i n u m a i preoţilor?
(12,2) Ieşire 20,8,10 / Marcu 2,24 / Luca 6,2 (12,3) 1 Regi 21,3-6 /
Marcu 2,25 / Luca 6,3 (22,4) Ieşire 29,32-33 / Marcu 2,26 / Luca 6,4
învinuind foamea - patima cea firească - fariseii păcătuiesc mai rău,
iar D o m n u l îi ruşinează din cele spuse despre David, că acela din pricina
foamei, mai mare lucru a îndrăznit a face. Iar „pâini ale punerii î n a i n t e "
2 5
î n ediţia de la 1805, în loc de „asupra voastră", se găseşte „preste v o i " . erau cele douăsprezece pâini, care se puneau în fiecare zi înaintea Domnului,
2 6
în ediţia de la 1805, în loc de „povara M e a " , se găseşte „sarcina M e a " . şase de-a dreapta şi şase de-a stânga Şi, deşi David era Prooroc, n u i se
27
Cel cuprins de slava deşartă. cuvenea să mănânce din pâinile acestea, ci n u m a i preoţilor le era îngăduit,
Avva Dorotei tâlcuieşte: „(7) Iată cum Domnul ne-a învăţat aici pe scurt, printr-un
2 8
cu atât mai mult n u le era îngăduit celor care erau cu dânsul [David]. însă,
singur cuvânt, rădăcina şi pricina tuturor relelor şi leacul lor în vederea tuturor
pentru foame, vrednic a fost el de iertăciune. Asemenea şi [aici] ucenicii
bunătăţilor: ne-a arătat că mândria e cea care ne-a doborât şi că este cu neputinţă să fim
[Domnului].
miluiţi altfel decât prin ceea ce e contrar ei: prin smerita cugetare. Căci mândria naşte
dispreţuirea şi neascultarea pierzătoare, precum smerita cugetare naşte ascultarea şi 2 2 , 5 - 6 ; S a u n-aţi citit î n Lege că p r e o ţ i i , s â m b ă t a , î n t e m p l u , c a l c ă 2

mântuirea sufletelor. Iar când zic smerita cugetare, înţeleg pe cea adevărată, n u smerenia s â m b ă t a şi s u n t fără v i n ă ? (6) Ci, grăiesc v o u ă că m a i m a r e decât t e m p l u l
în cuvântul simplu şi în arătare; înţeleg starea lăuntrică smerită, născută în chip propriu este aici. 0 2,5> Levitic 2,9; 8,31; 24,5,8-9/Numeri 28,9/Ioan 7,22
în inima însăşi, în cugetul însuşi. Căci zice: «Sunt blând şi smerit cu inima». (8) Deci,
Legea oprea orice lucrare în ziua sâmbetei, iar sâmbăta preoţii şi lemne
cel ce voieşte să afle adevărata odihnă a sufletului său, să înveţe smerita cugetare şi va
despicau şi f o c aprindeau, „deci, după c u m v o u ă vi se pare, « s p u r c a u »
vedea că în ea este toată bucuria şi toată slava şi odihna, precum în mândrie sunt toate
cele dimpotrivă. Căci, de unde a m venit la toate necazurile acestea? D e ce a m căzut în [«călcau»] s â m b ă t a " . Dar, poate vei zice că aceia erau preoţi, iar ucenicii
toată starea aceasta vrednică de plâns? N u din pricina mândriei noastre? N u pentru
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru ucenicii ce au rupt spice sâmbăta.
1

neînţelepciunea noastră? N u pentru că ţinem la voia noastră cea rea? N u pentru că

Pentru cel ce a avut mâna Uscată. Pentru îndrăcitul cel orb şi surd. Pentru păcatul şi hula împotriva
stăpâneşte în noi amărăciunea voii noastre?" (Filocalia românească, voi. 9, Cuvântul I: Despre
Duhului Sfânt. Pentru cei ce au cerut semn. Pentru mama lui Iisus şi pentru fraţii Lui".
lepădare, capetele 7-8, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1980, pp. 483-484): 2
în ediţia de la 1805, în loc de „calcă", se găseşte „spurcă".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII P E LA MATEI Capitolul 12 247
246 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

n u erau. „Dar v ă zic c ă mai m a r e decât t e m p l u l este aici, adică, de v r e m e 12, 9-10: Ş i t r e c â n d d e a c o l o , a v e n i t î n s i n a g o g a l o r . (10) Ş i iată u n
c e E u , C e l m a i m a r e decât t e m p l u l , şi S t ă p â n u l , sunt c u ucenicii, m a i m a r e o m a v â n d m â n a uscată. Ş i L-au î n t r e b a t , z i c â n d : C a d e - s e , o a r e , a v i n d e c a
stăpânire a u aceştia a dezlega sâmbăta, d e c â t p r e o ţ i i " . s â m b ă t a ? C a să-1 î n v i n u i a s c ă .
(32,9) Marcu 3,1 / Luca 6,6 (32,301 Marcu 3,1 / Luca 6,6-7; 13,14 / Ioan 9,16
12, 7-8: D a c ă ştiaţi ce î n s e a m n ă : M i l ă v o i e s c , i a r n u j e r t f ă , n-aţi fi
3
Ceilalţi E v a n g h e l i ş t i s p u n că Iisus este C e l C a r e i-a întrebat p e farisei.
o s â n d i t p e cei n e v i n o v a ţ i . (8) C ă D o m n e s t e şi al s â m b e t e i F i u l O m u l u i . Deci este c u putinţă a zice că, fiind ei pizmăreţi, mai nainte au apucat şi „L-au
(12, 7) Osea 6,6 / Miheia 6,6 / Matei 9,13 (32, 8) Marcu 2,28 / Luca 6, 5
î n t r e b a t " p e D â n s u l , p r e c u m zice Matei. A p o i , Hristos i-a întrebat la rândul
îi arată p e ei c a neînvăţaţi, că n u ştiu cele prooroceşti: „ A u , doară n u
Său, c a şi c u m i-ar fi batjocorit şi ar fi r â s d e î m p i e t r i r e a lor, p r e c u m z i c
s e c u v e n e a să miluiţi p e oamenii cei f l ă m â n z i ? " Şi întru alt c h i p [înţelege]:
ceilalţi E v a n g h e l i ş t i .
„ E u , Fiul O m u l u i , D o m n sunt al s â m b e t e i , c a A c e l a C a r e sunt Făcătorul
Ş i [fariseii] „ L - a u î n t r e b a t " , ca să aibă pricină a-L cleveti [ d e f ă i m a ] .
tuturor celor zidite, deci ca u n S t ă p â n d e z l e g s â m b ă t a " .
Iar tu să pricepi acestea şi după înalta înţelegere : că de vreme ce lucrători
4 22,22-22: E l le-a zis: C i n e va fi între voi omul care va avea o oaie şi,
erau Apostolii, iar „ s e c e r i ş " şi „ s p i c e " cei ce cred, Apostolii îi „ s m u l g e a u " de v a c ă d e a e a s â m b ă t a î n g r o a p ă , n u o v a a p u c a şi o v a scoate? (22) C u
şi îi „ m â n c a u " p e ei - adică mântuirea oamenilor era hrana lor. Iar aceasta o cât s e d e o s e b e ş t e o m u l d e o a i e ! D e aceea se c a d e a f a c e b i n e s â m b ă t a .
(12,11) Ieşire 23,4 / Deuteronom 22,1-4 / Luca 14,5 (32,121 Marcu 3,4-5 / Luca 6,10
fac „ s â m b ă t a " , adică întru nelucrarea răutăţilor, iar fariseii se m â n i e .
î i arată [ v ă d e ş t e ] p e ei că, pentru iubirea d e a v e r e şi c a să n u piardă
A ş a şi î n Biserică, de m u l t e ori dascălii î n v ă ţ â n d şi folosind p o p o r u l
oaia d e z l e a g ă sâmbăta, iar ca s ă fie v i n d e c a t u n o m , n u suferă să se facă
n u sunt plăcuţi acelora care sunt zavistnici şi a s e m ă n ă t o r i fariseilor.
aceasta. D e c i , î n t r u aceeaşi d a t ă îi arată că s u n t şi iubitori de a v e r e şi
nemilostivi şi d e f ă i m ă t o r i ai lui D u m n e z e u , d e v r e m e c e d e f ă i m a sâmbăta,
3
în ediţia de la 1805, în loc de „dacă ştiaţi ce î n s e a m n ă " , se găseşte „iar de aţi şti ce
este". ca să n u se p ă g u b e a s c ă d e oaie. Iar nemilostivi sunt, fiindcă n u voiesc
4
[1805] Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură: istoric, adică vindecarea omului.
potrivit literei şi după istorie; anagogic, adică după înalta înţelegere; alegoric, adică sub
cele spuse se înţeleg altele/ ascunse; şi tropologic, adică pentru îndreptarea năravurilor. arca lui Noe - având dobitoace curate şi necurate - , potrivit chipului alegoric de înţelegere
înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care nu trebuiesc altfel înţelese vedem Biserica cea pământească, ce cuprinde şi drepţi şi păcătoşi.
şi nici nu sunt închipuire a altui lucru. Iar tropologic este chipul îndreptător de năravuri [moral] care, prin Scripturi
Anagogic, când, prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica pământească la cea moravurile oamenilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate, către fapta cea bună. A ş a
cerească, de la oameni la îngeri, de la zidiri la Ziditor, până la Cea Una Sfânta şi Preaînalta este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la Luca şi 3 de la Marcu, în care se arată Iisus
Treime, de unde n u este cu putinţă a trece mai înainte. Adică atunci când zicem: „întru scoţând dracul, după care cel mut şi surd grăieşte. Aici, tropologic - adică după chipul
început a făcut Dumnezeu Cerul şi pământul" (Facere 1, 1), prin „ C e r " înţelegem pe cel îndreptător de moravuri - se înţelege păcătosul, „ s u r d " că n u voieşte să audă
îngeri, iar prin „pământ", pe oameni. încă şi ceea ce zice David: „Că M-am jurat întru dumnezeieştile cuvinte şi „mut", că n u primeşte spovedania; „drac" este păcatul cel de
mânia Mea: «Nu vor intra întru odihna M e a » " (Psalm 94,12; Evrei 3 , 1 1 ) ; s-a jurat, zice moarte; iar păcătosul venind la Hristos - adică la preotul lui Dumnezeu - şi mărturisindu-şi
Domnul, să n u intre evreii cei neascultători şi împietriţi la inimă în pământul făgăduinţei, păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele cele de moarte şi grăieşte,
în Palestina. Potrivit spuselor, adică după chipul istoric, înţelegem chiar pământul binecuvântând p e Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune. încă şi cele spuse de Dumnezeu
Palestinei; dar anagogic, adică după înalta înţelegere, înţelegem viaţa cea veşnică, adică în Deuteronom: „ S ă n u legi gura boului care treieră" (Deuteronom 25,4), după slovă s-au
aceea în care este adevărata odihnă. spus pentru boi, dar tropologic, se înţelege pentru învăţători, care învăţând poporul, n u
Iar alegoric, este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură la Hristos, la sunt opriţi să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii, după cum tâlcuieşte marele
Trupul Său tainic şi la Biserica cea pământească. Adică: Avraam a avut, potrivit cuvintelor, Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9,1-18).
deci potrivit istoriei doi feciori, unul din Agar slujnica [Ismail]-şi altul cfin Sarra cea slobodă Deci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric - potrivit cuvintelor;
[Isaac]. Alegoric, adică după chipul în care una se spune şi alta se înţelege, Avraam închipvde anagogic - după chipul unei înţelegeri mai înalte; alegoric - când înţelegem altceva
pe Dumnezeu, Care are doi fii: iudeii din sinagogă şi creştinii din Biserică - creştini care decât cele spuse şi tropologic - adică în chipul îndreptător de năravuri [moral]. Se cuvine
sunt în slobozenia darului lui Hristos - , iar iudeii sunt sub slujirea şi robia închipuirii Legii a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc
lui Moise, după cum tâlcuieşte marele Pavel în Epistola către Galateni (4,22-30). încă şi prin numai într-un fel, altele în două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri.
248 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 12 249
2 2 , 1 3 : A t u n c i i-a z i s o m u l u i : î n t i n d e m â n a ta. El a î n t i n s - o şi s-a
va face. D e voiesc ei să nu Se arate El, şi aceasta face şi n u v a sta împotrivă,
făcut s ă n ă t o a s ă ca ş i Cealaltă . 5
(12,13) Marcu 3,4-5 / Luca 6, io
ca u n iubitor de slavă, nici n u se ceartă, ci porunceşte poporului să n u - L
Şi acum sunt mulţi care au „ m â i n i l e u s c a t e " , adică nemilostive şi
arate [vădească].
nedarnice, dar când le va răsuna lor cuvântul Evangheliei, şi le vor „ î n t i n d e "
spre dăruire, chiar dacă „ f a r i s e i i " - adică demonii cei trufaşi, cei despărţiţi încă şi „judecată n e a m u r i l o r va v e s t i " , adică îi învaţă şi pe păgâni, că
de noi din pricina vrăjmăşiei lor faţă de noi - n u voiesc să întindem noi „ j u d e c a t ă " e s t e î n v ă ţ ă t u r a şi c u n o ş t i n ţ a şi a l e g e r e a b i n e l u i . S a u şi
mâinile către milostenie. „ J u d e c a t a " ce va să vie va vesti păgânilor, care niciodată n u auziseră pentru
[despre] această Judecată ce v a să fie.
12, 14-15°: Ş i i e ş i n d , f a r i s e i i s-au sfătuit î m p o t r i v a L u i c u m să-L
piardă . (15) I i s u s î n s ă , c u n o s c â n d u - i , S-a dus de acolo.
6 2 2 , 1 9 : N u va auzi n i m e n i pe uliţe g l a s u l L u i .
b
(19, 12°) isaia 42,2
11

(12,14) Psalm 2,1 / Marcu 3,6 / Luca 6,11 / Ioan 5,18 (12,15") Matei 19,2 / Marcu 3, 7 N u învaţă în mijlocul cetăţii, ca iubitorii de slavă, ci în templu şi în
O , zavistie! C â n d li se face b i n e , atunci s e turbează [înfurie] fariseii. adunare [sinagogă] şi în munte şi pe lângă ţărmuri.
Iar Iisus „S-a d u s " p e n t r u că n u sosise încă v r e m e a Patimii, dar şi pentru
22,20": Trestie strivită n u va frânge şi feştilă f u m e g â n d ă n u va s t i n g e 12

că îi era milă de dânşii, să n u cadă în greşeala [păcatul] uciderii - că n u (12,20") Isaia 42,3
este plăcut lui D u m n e z e u ca să s e arunce cineva [singur] în primejdie. A r fi putut să-i frângă p e iudei ca p e o „trestie z d r o b i t ă " şi să stingă
Iar vorba „ i e ş i n d " arată că atunci când au ieşit de la D u m n e z e u „s-au m â n i a lor ca p e nişte „in a p r i n s " [„feştilă f u m e g â n d ă " ] , dar n u a voit
s f ă t u i t " să-L piardă pe Iisus, pentru că nimeni, întru D u m n e z e u rămânând, D o m n u l aşa, până când va împlini iconomia şi îi va birui p e ei prin toate.
unele ca acestea n u se sfătuieşte . 7
C ă aceasta înseamnă cele care se aduc p e urmă:
12,15 -16: Ş i m u l ţ i au v e n i t d u p ă El şi i-a v i n d e c a t p e toţi. (16) D a r
b
22, 20 -22: P â n ă ce n u va scoate, s p r e b i r u i n ţ ă , j u d e c a t a . (22) Ş i î h
k

le-a poruncit să n u - L dea î n v i l e a g 8

n u m e l e L u i v o r nădăjdui n e a m u r i l e .
1 3

(12, 25'') Matei 19,21 Marcu 3 , 7 (12,16) Matei 9,30 / Marcu 3,12 / Luca 5,14 (12,20°) Isaia 42, 3 (12,21) Isaia 11,10; 42,4 / Romani 15,12
Ca să potolească zavistia fariseilor nu voieşte să Se facă „ a r ă t a t " , Ca să nu aibă ei cuvânt de răspuns, p e toate le-a răbdat [ D o m n u l ] , ca
nevoindu-Se în tot chipul să-i vindece pe farisei. mai p e u r m ă să-i osândească şi să-i biruie, n e a v â n d ei nimic ce să grăiască
împotrivă. Oare, ce n-a făcut Hristos, ca să-i câştige pe ei? însă ei n-au voit
12,17-19": C a s ă s e î m p l i n e a s c ă ceea ce s-a s p u s prin I s a i a P r o o r o c u l ,
[ascultat]. Drept aceea „neamurile v o r n ă d ă j d u i " spre D â n s u l , devreme
care zice: (18) Iată, F i u l M e u p e care L-am ales, i u b i t u l M e u î n t r u care a
9

b i n e v o i t sufletul M e u ; p u n e - v o i D u h u l M e u peste El şi j u d e c a t ă ce iudeii n-au voit.

n e a m u r i l o r va vesti. (19) N u se v a certa, nici n u v a s t r i g a . 10
22, 22-23: Atunci au adus la El pe u n demonizat, orb şi m u t şi l-a
(12,18) Isaia 42,1; 49,3; 52,13 (12,19") Isaia 42, 2 vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea. (23) Mulţimile toate se mirau,
[Evanghelistul] aduce ca martor al blândeţii lui Iisus şi p e Proorocul zicând: N u este, oare, Acesta, Fiul lui D a v i d ? (12,23) Luca li, 14
[Isaia], care zice „ N u s e v a certa, n i c i n u va striga", ci câte voiesc iudeii El Căile care duc către credinţă: ochii şi auzul şi limba le-a închis diavolul;
iar Iisus le vindecă.
în ediţia de la 1805, în loc de „a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă", se
5

Şi este numit de noroade „Fiul l u i D a v i d " , fiindcă Hristos era aşteptat

găseşte „o a întins, şi a venit la starea cea dintâi, sănătoasă ca şi cealaltă".
[să vină] din sămânţa lui David. .
în ediţia de la 1805, în loc de „s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă", se
6

găseşte „sfat au făcut asupra Lui cum să-L piardă". >

Dar şi acum, dacă vezi pe cineva că nici el însuşi n u înţelege lucrul cel
Adică, nu are astfel de cugete, de sfaturi lăuntrice.
7 b u n şi nici n u primeşte cuvânt de la altul, socoteşte-1 „ o r b " şi „ s u r d "
In ediţia de la 1805, în loc de „să nu-L dea în vileag", se găseşte „să nu-L facă pe
8 [ „ m u t " ] , p e care D u m n e z e u va să-1 vindece, atingându-Se de inima lui.
El arătat".
' în ediţia de la 1805, în loc de „Fiul", se găseşte „Pruncul".
11
în ediţia de la 1805, aici avem: „Nici va auzi cineva în uliţe glasul Lui".
în ediţia de la 1805, în loc de „Nu s e v a certa, nici n u va striga", se găseşte „Nu se
1 0

12
,în ediţia de la 1805, aici avem: „Trestie zdrobită nu va frânge şi in aprins nu va stinge".
va prici, nici va striga".
13
în ediţia de la 1805, în loc de „în numele L u i " , se găseşte „întru numele Lui".
250 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 12 251

22,24: Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta n u scoate p e d e m o n i decât „Atât d e departe sunt E u d e a-i avea prieteni p e draci, încât M ă şi
cu B e e l z e b u l , căpetenia d e m o n i l o r . 14
împotrivesc lor şi îi leg p e ei, care înainte de Venirea M e a erau puternici".
(12,24) Sirah 27, 6 / Matei 9,34 / Marcu 3,22 / Luca 11,15 C ă c i „ î n c a s ă " - adică î n l u m e a aceasta - i n t r â n d H r i s t o s , „ v a s e l e "
Chiar dacă D o m n u l s-a dus de acolo din pricina lor, î n s ă ei [fariseii] şi diavolilor - adică p e o a m e n i - le-a „ j e f u i t " d e la ei.
de departe auzind că oamenilor li se face b i n e , clevetesc, atâta vrăjmăşie
12,30: C i n e n u este cu M i n e este î m p o t r i v a M e a şi cine n u a d u n ă c u
purtau ei firii, p r e c u m diavolul.
M i n e risipeşte. (12,30) Luca 9, 50; 11,23
12, 25-26: C u n o s c â n d g â n d u r i l e lor, I i s u s l e - a z i s : O r i c e î m p ă r ă ţ i e
15
„ C u m să-Mi ajute Beelzebul, care m a i vârtos î m i stă M i e împotrivă?
care s e d e z b i n ă î n s i n e se p u s t i e ş t e , orice cetate s a u c a s ă care se d e z b i n ă Căci E u învăţ fapta b u n ă , iar acela răutatea. Deci, c u m este [cu putinţă să
î n s i n e n u v a d ă i n u i . (26) D a c ă s a t a n a scoate p e s a t a n a , s-a d e z b i n a t î n
16
lucreze acela împreună] c u M i n e ? E u îi adun p e o a m e n i la mântuire, iar
s i n e ; dar, atunci, c u m va d ă i n u i î m p ă r ă ţ i a lui? acela îi risipeşte".
(12,25) Marcu 3,24 / Luca 11,17 / Ioan 2,25 (12,26) Marcu 3,26 / Luca 11,18
Iar în chip umbrit îi arată şi p e farisei, care, v ă z â n d u - L învăţând şi
Prin faptul că le vădeşte gândurile S e arată p e Sine c ă este D u m n e z e u .
folosind p e mulţi, risipeau poporul, ca să n u vină la Dânsul. Deci, îi arată
Şi le răspunde cu pildele de obşte, arătând nebunia lor, căci c u m s-ar scoate
p e ei că sunt îndrăciţi cU adevărat.
dracii unii p e alţii, când m a i vârtos ei s e ajutorează u n u l p e altul?
Iar „ s a t a n a " este numit Potrivnicul. 22,32-32: D e aceea, vă zic: Orice păcat şi orice hulă se v a ierta oamenilor,
dar hula împotriva D u h u l u i n u se va ierta. (32) Celui care v a zice cuvânt
12, 27: Ş i dacă E u scot p e d e m o n i c u B e e l z e b u l , f e c i o r i i voştri c u
împotriva Fiului Omului, se v a ierta lui; dar celui care v a zice împotriva
cine î i scot? D e aceea, ei v ă v o r fi j u d e c ă t o r i . (12,27) Luca n , 19
D u h u l u i Sfânt, nu i se va ierta lui, nici î n veacul acesta, nici î n cel ce va să fie.
„Fie, că E u simt în acest fel c u m ziceţi voi. Dar, « f e c i o r i i voştri», adică (22,31) Marcu 3,28 / Luca 12,10 / 1 Ioan 5,16 (22,32) Isaia 22,14 / Marcu 3,29
ucenicii M e i , c u cine îi scot p e diavoli? Căci c u adevărat aceia nu-i scot c u Aici s p u n e că pentru orice alt păcat - ca furtişagul s a u curvia - se
Beelzebul! Iar dacă ei fac aceasta c u dumnezeiască p u t e r e , c u mult m a i p o a t e găsi c â t d e m i c c u v â n t d e r ă s p u n s , căci a l e r g ă m la n e p u t i n ţ a
vârtos E u , căci E u întru n u m e l e M e u fac minuni. Deci p e n t r u aceasta ei oamenilor şi m a i c u lesnire s u n t e m iertaţi. Dar, c â n d cineva v a v e d e a
[ucenicii] v ă vor fi spre osândă vouă, căci şi p e ei de-i vedeţi făcând minuni minunile care se săvârşesc prin Duhul şi le v a cleveti p e acestea ca făcute
întru n u m e l e M e u , iarăşi M ă clevetiţi p e M i n e " . de diavolul, ce cuvânt de răspuns are acesta? Căci ştie c ă sunt săvârşite d e
22,28: Iar dacă Eu cu D u h u l lui D u m n e z e u scot pe demoni, iată a ajuns D u h u l Sfânt, dar din însăşi voia lui se face rău. C u m , oare, ar putea fi
la voi împărăţia lui D u m n e z e u . (12,28) Ieşire 8,19 / DaniiI 2,44 / Luca 11,20 / Ioan 3,8 lesne iertat u n u l c a acesta? - *.
Zice D o m n u l : „Dacă E u scot dracii c u dumnezeiască putere, atunci c u •' • Deci, c â n d î l v e d e a u iudeii p e D o m n u l că m ă n â n c ă şi b e a şi petrece
adevărat sunt Fiul lui D u m n e z e u şi a m venit la voi c a s ă v ă fac bine. Deci, c u vameşii şi c u curvele şi p e toate celelalte c a u n „ F i u al O m u l u i " le
a ajuns la voi Venirea Mea, căci aceasta este împărăţia l u i D u m n e z e u . D e lucrează (Matei 11,19; Luca 7,34), şi-L cleveteau ca p e u n mâncăcios şi u n
ce, dar, clevetiţi Venirea Mea, care pentru voi s-a f ă c u t ? " băutor de vin, vrednici erau d e iertăciune şi nici pocăinţă n u li se va cere
p e n t r u aceasta, căci i i se pare lor c ă se smintesc dintr-o pricină binecu­
2 2 , 2 9 : C u m poate c i n e v a s ă intre î n casa c e l u i tare şi s ă - i j e f u i a s c ă
vântată. Dar, c â n d îl v ă d p e D o m n u l că face minuni şi atunci clevetesc şi
l u c r u r i l e , dacă n u v a l e g a î n t â i p e c e l tare şi p e u r m ă s ă - i prade casa?
17

hulesc p e Duhul Sfânt, zicând că acel lucru este drăcesc, c u m se v a ierta

(12,29) Isaia 49,24 / Marcu 3, 27; 9,40 / Luca 11,21
l o r păcatul acesta, dacă n u se v o r pocăi? *
în ediţia de la 1805, în loc de „scot pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia
14
Cunoaşte deci că cel ce hulea împotriva „Fiului O m u l u i " , văzându-L
demonilor", se găseşte „scot dracii fără numai întru Beelzebul, domnul dracilor". că vieţuieşte omeneşte şi-L n u m e a „prieten al c u r v e l o r " şi „mâncăcios ş i
în ediţia de la 1805, în loc de „cunoscând", se găseşte „ştiind".
15
b ă u t o r de v i n " - căci [cu adevărat] p e acestea le făcea Hristos - , unuia c a
în ediţia de la 1805, în loc de „dăinui", se găseşte „sta".
16

acesta, chiar de n u s-ar pocăi, n u v a da pentru aceasta cuvânt , că i se v a 18

în ediţia de la 1805, în loc de „să-i jefuiască lucrurile", se găseşte „vasele lui să-i
17

jefuiască". 18
Adică, n u i se va cere socoteală.
 252 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 12 253

ierta, ca celui care n u a cunoscut că este D u m n e z e u tăinuit. Dar, cel care C â n d vezi p e vreunul vorbitor de cele de ruşine, să ştii că are în inima
[huleşte] împotriva D u h u l u i Sfânt, [hulind] adică împotriva lucrurilor sa mult mai rele decât cele pe care le grăieşte, căci din „ p r i s o s i n ţ a " sa
duhovniceşti ale lui Hristos şi numindu-le drăceşti, n u va fi iertat, d e nu se varsă în afară şi, comoară ascunsă având, o oarecare puţină parte din ea
va pocăi. Că, au, doară, avea acestavreo pricină binecuvântată spre a cleveti, arată. La fel şi cel ce grăieşte cele bune, m a i multe încă are în inima s a . 23

precum acela care, văzându-L pe Hristos că este cu curvele şi cu vameşii îl

clevetea? N u i s e va ierta, c u adevărat, acestuia, nici aici, nici dincolo, ci şi 22, 36-37: V ă s p u n că pentru orice c u v â n t deşert, p e care-1 v o r rosti,
aici şi acolo se va munci [va fi căznit]. Că mulţi sunt care aici se m u n c e s c o a m e n i i v o r da socoteală î n ziua j u d e c ă ţ i i . (37) Căci p r i n cuvintele tale
[căznesc], iar dincolo nicidecum, ca Lazăr cel sărac. Iar alţii şi aici, şi dincolo, v e i f i găsit drept, şi d i n cuvintele tale v e i fi o s â n d i t . 24

ca sodomiţii şi aceştia care hulesc împotriva Duhului Sfânt. Iar unii, nici (32,36) înţelepciune 1,9 / Romani 14,12 / Efeseni 4,29; 5,4 (32,37) Iov 15,6 / Luca 19,22

aici, nici acolo, c u m sunt Apostolii şi înaintemergătorul. Şi chiar dacă se Aici n e îngrozeşte pe noi că v o m da s e a m ă şi pentru tot cuvântul de­
pare că sunt ei munciţi [căzniţi] aici, când sunt goniţi [prigoniţi], acestea n u şert - adică pentru cel mincinos, pentru cel de cleveteală sau pentru cel
sunt m u n c i [cazne] pentru păcate, ci sunt cercări şi cununi. fără de rânduială şi de râs.
Apoi a d u c e şi mărturie din Scripturi, ca să nu se pară că ale Sale
2 2 , 3 3 : Ori s p u n e ţ i că p o m u l este b u n şi rodul l u i e b u n . O r i s p u n e ţ i
1 9
oarecare z i c e : „Căci din cuvintele tale te v e i î n d r e p t a şi d i n c u v i n t e l e
25

c ă p o m u l este rău şi r o d u l l u i e r ă u , căci d u p ă roadă se cunoaşte p o m u l .

20
tale te v e i o s â n d i " (Iov 9,20; 25, 6; Pilde 12,18; Ecclesiastul 10,12-13).
(12, 33) Matei 7,17-18 / Luca 6,43 / Ioan 15,6
Fiindcă iudeii n u p u t e a cleveti minunile ca fiind rele, d a r p e Hristos 12, 38: A t u n c i I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, z i c â n d :
Care le făcea îl huleau ca a v â n d drac, răspunde [Domnul]: „Sau şi p e M i n e , î n v ă ţ ă t o r u l e , v o i m să v e d e m de la T i n e u n s e m n .
« p o m u l » , numiţi-Mă că sunt « b u n » - şi, întru adevăr şi minunile M e l e (12,38) Matei 16,1 / Marcu 8,11 / Ioan 2,18; 6,30 / 1 Corinteni 1,22
fiind «roadă», vor fi « b u n e » - sau, d e M ă numiţi p e M i n e « p o m p u t r e d » , Evanghelistul adaugă acest cuvânt „ a t u n c i " , mirându-se că tocmai
arătat este că şi «roadă» - adică minunile - «putredă» v a fi. Dar, pentru când se cuvenea să se supună pentru minunile care se făcuseră mai înainte,
că minunile - adică « r o a d e l e » - ziceţi că sunt « b u n e » , atunci şi E u , C e l atunci cer „ s e m n " . Şi „din c e r " voiesc ei să vadă „ s e m n " , după c u m spune
Care sunt «pomul», « b u n » sunt. Căci c u adevărat, « d u p ă roadă se cunoaşte alt Evanghelist (Marcu 8, 11; Luca 11, 16), p e n t r u că li se părea lor că
p o m u l » şi a s e m e n e a şi E u , din m i n u n i " . minunile de p e pământ le face Hristos din puterea diavolului, căci diavolul
este stăpânitorul lumii. Dar ce le răspunde la acestea Mântuitorul?
22,34": Pui de vipere , cum puteţi să grăiţi cele bune, o dată ce sunteţi răi?
21

(12,34") Isaia 59,3,5 / Sirah 34,4 / Matei 3,7; 23,33 / Luca 6,45 22,39-40: Iar El, răspunzând, le-a zis: N e a m viclean şi desfrânat cere 26

„Iată, voi, « p o m i răi» fiind, aduceţi «roadă rea», de rău g r ă i n d u - M ă semn, dar s e m n n u i s e va da, decât s e m n u l l u i I o n â Proorocul. (40) Că
p e Mine. Deci, şi E u , de aş fi fost rău, «roadă rea» v-aş fi adus, iar n u unele
ca acestea m i n u n i " . •• - . 23
Cuviosul Nichita Stithatul ne spune aici: „Un izvor bun nu poate izvorî apă tulbure
Şi îi numeşte „pui de n ă p â r c i " , pentru că se trufeau că sunt din Avraam, şi rău mirositoare, duhnind de conţinut lumesc; nici inima care este afară de împărăţia
Cerurilor nu poate izvorî râuri de viaţă dumnezeiască, care să împrăştie buna mireasmă
dar El îi arată că n u sunt din Avraam, ci din strămoşi vrednici răutăţii lor.
a mirului duhovnicesc. Oare, izvorăşte izvorul din sine şi ceea ce e dulce şi ceea ce e
2 2 , 3 4 - 3 5 : C ă c i d i n p r i s o s u l i n i m i i grăieşte gura. (35) O m u l c e l b u n
b 22
amar? (Iacov 3,11). Oare poate face mărăcinele măsline, sau măslinul ghindă? Tot aşa,
din c o m o a r a l u i c e a b u n ă s c o a t e afară cele bune^ p e c â n d o m u l c e l rău, nici izvorul unic al inimii nu poate naşte deodată cuget rău şi cuget bun. Ci, omul bun,
d i n c o m o a r a l u i cea rea scoate afară cele rele. din vistieria bună a inimii sale scoate cele bune, iar cel rău, din vistieria rea a inimii sale
(32,34") Cântarea Cântărilor 4,11 / Luca 6,45 (32,35) Psalm 36,30; 39,12 / Pilde 10,21 / Luca 6,45 scoate cele rele, după cuvântul Domnului (Matei 12, 35)" (Filocalia românească, voi. 6,
Suta întâi a capetelor despre făptuire, cap 99, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 254);
în ediţia de la 1805, în loc de „ori spuneţi că pomul este b u n " , se găseşte „sau
19
în ediţia de la 1805, versetul este: „Căci din cuvintele tale te vei îndrepta şi din
2 4

faceţi pomul b u n " .

cuvintele tale ţe vei osândi".
20
în ediţia de la 1805, în loc de „rău", se găseşte „putred". 25
Adică, ar aduce învăţătură „potrivnică", după cum erau socotite cuvintele Sale de
2 1
în ediţia de la 1805, în loc'de „vipere", se găseşte „năpârci". către cei clevetitori.
22
în ediţia de la 1805, în loc de „prisosul", se găseşte „prisosinţa". în ediţia de la 1805, în loc de „desfrânat", se găseşte „preacurvar".
2 6
254 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 12 . 255

precum a fost I o n â î n pântecele c h i t u l u i trei zile şi trei n o p ţ i , aşa v a fi şi

27 22, 43-45: Ş i când d u h u l necurat a ieşit d i n o m , u m b l ă prin locuri
Fiul O m u l u i î n i n i m a pământului trei zile şi trei nopţi. fără apă, căutând o d i h n ă şi n u găseşte. (44) A t u n c i , zice: M ă v o i întoarce
(12,39) Isaia 57,3 / Matei 16,4 / Marcu 8,12 / Luca 11,29 / Ioan 4,48 l a casa m e a , de u n d e a m ieşit; şi, v e n i n d , o a f l ă golită, m ă t u r a t ă şi
(12,40) Iona 1,15; 2,1,11 / Luca 11,30 î m p o d o b i t ă . (45) A t u n c i se duce şi ia cu sine alte ş a p t e d u h u r i m a i rele
I-a n u m i t pe ei „neam v i c l e a n " , pentru că erau ispititori şi vicleni, iar decât el şi, i n t r â n d , s ă l ă ş l u i e s c aici şi se fac cele de pe u r m ă a l e o m u l u i
„preacurvar", ca p e cei care se depărtaseră d e la D u m n e z e u şi se lipiseră a c e l u i a m a i rele d e c â t cele dintâi. A ş a v a fi şi cu acest n e a m v i c l e a n .
de draci. Iar „ s e m n " este învierea Lui, c a u n a care este l u c r u preaslăvit, (12,43) Iov 1,7 / Luca 11,24 (12,44) Luca 11,24-25 (12,45) Luca 11,26 / Evrei 6,4 / 2 Petru 2,20
căci pogorându-Se [Mântuitorul] î n inima p ă m â n t u l u i , î n locul cel mai de Le arată aici că vor ajunge întru cea de pe urmă pierzare, fiindcă n u L-au
jos - adică la iad - , a înviat a treia zi. primit p e El. „Căci, precum cei ce au fost izbăviţi de draci, dacă se vor lenevi,
însă cele „trei zile*' şi cele „trei n o p ţ i " socoteşte-le în parte, iar n u întregi. mai rele pătimesc, aşa şi neamul vostru, care era stăpânit de diavolul, când se
Căci a murit vineri, aceasta a fost o zi; sâmbătă a fost mort, iată a doua zi; mchina idolilor. Dar prin Prooroci a m gonit p e diavolul acesta, a m venit încă
încă şi noaptea duminicii L-a apucat mort, deci trei zile şi trei nopţi în parte şi Eu, vrând mai mult să v ă curăţesc pe voi, dar, de vreme ce M ă goniţi şi pe
se numără, căci aşa ne-am obişnuit de multe ori să n u m ă r ă m . 28 Mine şi vă sârguiţi mai vârtos să M ă omorâţi, ca cei care mai rău păcătuiţi,
mai rău veţi fi şi munciţi [căzniţi]; şi robia voastră c e a mai d e p e urmă v a fi
2 2 , 4 2 : B ă r b a ţ i i d i n N i n i v e s e v o r s c u l a l a j u d e c a t ă cu n e a m u l acesta
mai grea decât cele dinainte".
şi-1 v o r o s â n d i , c ă s-au pocăit l a p r o p o v ă d u i r e a l u i I o n â ; iată aici este
Dar tu, înţelege şi aceasta: prin Botez este gonit duhul necurat şi merge
mai mult decât Ionâ. (12,41) Deuteronom 18,18; 34,10 / Iona 3 , 5 / Luca 11,32
întru cele „fără de apă" şi nebotezate suflete, însă întru acelea n u află
„Ionâ, d u p ă ce a ieşit din chit, propovăduind, a fost crezut, iar E u nici
„odihnă". Căci, „odihna" dracilor este a-i supăra p e cei botezaţi, prin
d u p ă înviere n u voi fi crezut d e voi. Drept aceea, veţi şi fi osândiţi d e lucrările cele rele, fiindcă p e cei nebotezaţi îi are. Deci, se „întoarce" la cel
niniviteni, care a u crezut slujitorului M e u , Ionâ, fără s e m n e . Şi, mai vârtos botezat împreună cu cele „şapte duhuri", căci după c u m şapte sunt darurile
aceia barbari [păgâni] fiind, v ă v o r osândi p e voi, care aţi crescut auzind Duhului Sfânt , tot şapte sunt duhurile împotrivitoare ale răutăţii. Iar când
30

cuvintele Proorocilor şi aţi văzut semne, dar n u aţi crezut M i e , Stăpânului". va intra întru cel botezat, mai cumplită este nevoia, căci mai înainte era
Că aceasta înseamnă ceea ce zice: „Iată, aici este m a i m u l t decât I o n â " . nădejde să se curăţească prin Botez, iar d u p ă aceea n u este nădejde într-un
2 2 , 4 2 : R e g i n a de l a m i a z ă z i se v a scula l a j u d e c a t ă cu n e a m u l acesta
29 al doilea botez - afară d e acela al pocăinţei, care este foarte ostenicios [plin
şi-1 v a o s â n d i , căci a venit d e l a m a r g i n i l e p ă m â n t u l u i c a să a s c u l t e de osteneli] . 31

î n ţ e l e p c i u n e a l u i S o l o m o n , şi iată aici este m a i m u l t decât S o l o m o n . 2 2 , 4 6 : Ş i î n c ă v o r b i n d E l m u l ţ i m i l o r , iată m a m a ş i fraţii L u i stăteau

(12,4213 Regi 4,34; 10,1 / 2 Paralipomena 9,1 / Luca 11,31 afara, Căutând să v o r b e a s c ă CU El. (12,46) Marcu 3,31 / Luca 8,19 / Ioan 2,12
„împărăteasa, măcar deşi era femeie neputincioasă, a venit de departe Oarecare lucru o m e n e s c vrea să arate Maica, a n u m e acela că-L stă­
ca să audă despre copaci şi lemne şi despre alte asemenea lucruri fireşti. Iar pâneşte p e Fiul, nesocotind încă nimic m a r e cu privire l a El. Deci, chiar î n
voi, chiar şi venind E u la voi şi negrăite taine spunându-vă, n u M-aţi primit".
3 0
[1805] Pentru „darurile Sfântului D u h " şi pentru „duhurile răutăţii", vezi tâlcuirea
Unii spun despre chit că nu este un „peşte mare", ci că ar fi chiar caşalotul. Acesta
2 7
de la Marcu 16,14 şi de la Luca 8, 3.
ajunge până la o lungime de 15-20 de metri şi la o greutate de 65 de tone. Caşalotul este 3 1
Sfântul Petru Damaschinul ne înţelepţeşte cu aceste cuvinte: „Precum ocărârea de
înrudit cu balena, dar se deosebeşte de aceasta prin faptul că are dinţii fixaţi p e falca sine înseamnă o sporire ascunsă, pentru faptul că înaintăm bine şi n u simţim, aşa şi
inferioară (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 93). părerea de sine şi plăcerea de sine înseamnă o pierzanie ascunsă, pentru faptul că ne-am
28
La evrei, la bizantini, dar şi după rânduiala Bisericii „ziua" (înţelegând prin zi întors înapoi şi n u ştim. Şi cu adevărat aşa este. Căci în sufletul iubitor de slavă deşartă
ciclul complet de 24 de ore) este calculată de la asfinţitul soarelui. D e aceea „noaptea de se întorc şi patimile curăţite [care au fost alungate] de har, iar Domnul zice: «Când a ieşit
duminică" din rânduiala bisericească este numită „noaptea de sâmbătă", î n măsurătoarea d u h u l necurat...» (Matei 12, 43), şi celelalte. Pentru ce? Pentru că n u are lucrare
laică a timpului. Vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 28,1-8. duhovnicească locul de unde a ieşit, nici smerenie. De aceea se întoarce, peiitru ca să-1
în ediţia de la 1805, în loc de „regina de l a miazăzi", se găseşte „împărăteasa de
29
robească cu adaos de multe alte rele şi se aşază acolo. Cel ce înţelege, să înţeleagă" (Filocalia
la austru". românească, voi. 5, Cuvântul XI, ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, p . 216).
 256 Capitolul 12 257
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

timp ce E l vorbea, vrea să-L tragă către dânsa, poftind a se cinsti p e n t r u că

un asemenea F i u i se s u p u n e e i . Dar, ce zice Hristos? Fiindcă a cunoscut
32

ţelul ei, ascultă c e zice: CAPITOLUL 1 3

Şapte pilde despre împărăţia Cerurilor.
12,47-50: C i n e v a i-a zis: Iată m a m a Ta şi fraţii T ă i stau afară, c ă u t â n d
Iisus, neluat în seama în cetatea Sa 1

să-Ţi v o r b e a s c ă . (48) I a r El a zis: C i n e este m a m a M e a ş i c i n e s u n t fraţii

M e i ? (49) Ş i , î n t i n z â n d m â n a către u c e n i c i i S ă i , a z i s : Iată, m a m a M e a
33

şi fraţii M e i . (50) C ă o r i c i n e v a face voia Tatălui M e u C e l u i d i n Ceruri,

13,1-2: î n z i u a aceea, ieşind Iisus d i n casă, şedea lângă m a r e . (2) Ş i
acela î m i este frate şi s o r ă ş i m a m ă .
s-au adunat l a El m u l ţ i m i m u l t e , încât, i n t r â n d î n c o r a b i e , şedea î n e a şi
(22,47) Marcu 3,32 (12,48) Marcu 3,33 (12,49) Cântarea Cântărilor 8,5
toată m u l ţ i m e a sta p e ţ ă r m .
2
(13, V Marcu 4,1 (13,2) Marcu 4,2 / Luca 8,4
(12,50) Marcu 3,34-35 / Luca 8,21 / Ioan 6,40; 15,14
A stat î n corabie, pentru ca p e toţi cei ce-L ascultau să-i aibă înaintea
N u spune acestea defăimând p e Maica Sa, ci îndreptând socoteala ei
feţei Sale şi toţi să audă. Deci, p e mare fiind D o m n u l , îi vânează p e cei d e
cea iubitoare de slavă şi omenească. Pentru că n u a zis că n u este Maica Lui,
p e uscat.
ci că de nu va face voia lui Dumnezeu, cu nimic n u s e va folosi că L-a născut.
Deci, n u Se leapădă Hristos d e rudenia după fire, ci o adaugă p e cea a faptei 13,3": Ş i le-a grăit lor multe, î n pilde, zicând (13,3°) Marcu 4,3 / Luca 8,5
bune, pentru că nimeni, nevrednic fiind, n u se foloseşte d e rudenie. Noroadelor celor simple [neştiutoare d e carte] şi fără d e vicleşug, î n
Deci, d u p ă c e a v i n d e c a t boala măririi deşarte, Se supune Maicii Sale munte, fără de pilde le-a grăit; însă aici, pentru că sunt şi fariseii cei vicleni,
care î l c h e m a , d u p ă c u m şi zice Evanghelistul, în cele ce urmează.
34
le grăieşte „în p i l d e " , ca unde n u vor înţelege, să întrebe şi să se înveţe.
încă şi întru alt chip: nevrednici fiind ei, n u se cuvenea să pună înaintea
lor învăţăturile întru totul descoperite, că n u se cuvine „a arunca m ă r g ă ­
ritarele î n a i n t e a p o r c i l o r " (Matei 7,6).
Deci, întâi spune pilda cea care îl face p e ascultător mai cu luare-aminte.
Că auzi [ce zice]:

13,3 : Iată, a ieşit semănătorul să s e m e n e

h 3
(13,3 ) Marcu 4,3 / Luca 8,5
b

„ S e m ă n ă t o r " se numeşte pe Sine, iar „ s ă m â n ţ a " p e care o seamănă este

cuvântul. Când zice „a ieşit", nu de un loc anume vorbeşte, ca Unul Care Se
află pretutindenea, ci anume de ieşirea din şanurile părinteşti pomeneşte,
prin care S-a apropiat de noi cu trup. Deci, „a ieşit" la noi, fiindcă n-am putut
noi să mergem la Dânsul. Şi pentru ce a ieşit? Oare, să ardă pământul pentru
spinii cei mulţi? Oare, să muncească [să căznească] p e oameni? Nu! Ci „să
s e m e n e " . Şi anume să semene „sămânţa sa". Căci şi Proorocii au semănat,
dar nu sămânţa lor, ci a lui Dumnezeu. Iar El, Dumnezeu fiind, însăşi „sămânţa
S a " a semănat-o. Că nu a fost înţelepţit Hristos de darul cel dumnezeiesc - să
n u fie! - , ci însuşi El era înţelepciunea lui Dumnezeu.

: în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru pilda semănătorului

1
şi pentru a
32
Pentru această tâlcuire vezi Anexa editorială (2). împărăţiei Cerurilor".
33
înediţia de la 1805, în loc de „întinzând", se găseşte „tinzându-Si" 2
în ediţia de la 1805, în loc de „pe ţărm", se găseşte „pe ţărmurile mării".
[1805] Pentru Maica Sa a ieşit la mare Domnul, adică ascultând-o ca pe o Maică
3 4 3
„Iată, a ieşit semănătorul să semene sămânţa sa", după cum apare versetul în
dupa cum se spune şi în tâlcuire la Marcu 4,1. textul ediţiei de la 1805.
 Capitolul 13 259
258 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Şi vezi bunătatea lui D u m n e z e u , c u m p e toţi îi primeşte, şi p e cei ce

13,4-6: Ş i p e când semăna, unele seminţe au căzut p e l â n g ă drum şi au
venit păsările şi le-au mâncat. (5) Altele au căzut p e loc p i e t r o s , unde n u
4 5
fac lucruri m a r i şi p e c e i d e mijloc şi p e cei [ce săvârşesc lucruri] mici!
aveau pământ m u l t şi îndată a u răsărit, că n-aveau p ă m â n t adânc; (6) Iar 13,9: C i n e a r e u r e c h i d e auzit s ă audă. (23,9) Matei 4,9; 13,43
când s-a ivit soarele , s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.
6
Arată că acestea se cuvine să se înţeleagă duhovniceşte d e c e i care a u
(23,5) Marcu 4,4-5 / Luca 8,5-6 (13, 6) Marcu 4,5-6 / Luca 8,6 urechi duhovniceşti, c ă mulţi a u urechi, dar n u d e auzit. Pentru aceasta a
Cei d e „lângă c a l e " sunt cei trândavi şi leneşi, care n i c i d e c u m n u
adăugat: „cine are u r e c h i d e a u z i t s ă a u d ă " .
primesc cuvântul, pentru că mintea lor este cale preacălcată [bătătorită] şi
aspră şi nicidecum arată. D e la aceştia răpesc cuvântul „ p ă s ă r i l e c e r u l u i " 13,10-12: Ş i ucenicii, apropiindu-se de E l , I-au zis: D e c e l e v o r b e ş t i
10

- adică duhurile cele din v ă z d u h - , care sunt dracii. l o r î n p i l d e ? (11) Iar E l , r ă s p u n z â n d , le-a zis: P e n t r u că v o u ă v i s-a dat s ă
Cei de p e „ p i e t r i ş " [„loc p i e t r o s " ] sunt cei care a u auzit cuvântul, dar, c u n o a ş t e ţ i t a i n e l e î m p ă r ă ţ i e i Cerurilor, p e c â n d acelora n u l i s-a dat.
11

din pricina neputinţei, n u s-au împotrivit ispitelor şi necazurilor, ci a u (12) C ă c i celui ce are i se v a d a şi î i v a prisosi, iar d e l a c e l ce n u are, ş i c e
vândut mântuirea lor. Iar prin „soarele care a r ă s ă r i t " s ă înţelegi ispitele, are i s e v a l u a . (13, 22) înţelepciune 2,22 / Marcu 4,10-11 / Luca 8,9-10 /
1 Corinteni 2,10 (23, 22) Matei 25,29 / Marcu 4, 25 / Luca 8,18; 19,26
pentru că ispitele îi arată [vădesc] p e oameni şi îi descoperă, p r e c u m soarele
[descoperă] cele ascunse. V ă z â n d ucenicii a d â n c i m e multă î n cele grăite d e Hristos şi fiind d e
obşte purtători d e grijă ai mulţimii, v i n la Dânsul şi î l întreabă [aceasta].
13,7: Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi l e - a u înăbuşit . 7
Iar E l zice: „«Vouă v i s-a d a t a ş t i t a i n e l e » , pentru că aveţi osârdie şi
(13, 7) Marcu 4,7 / Luca 8,7
sârguinţă, iar celor c e n u a u sârguinţă, n u li s-a d a t " . C ă c i acela primeşte
Aceştia sunt cei care prin griji „ î n e a c ă " [ „ î n ă b u ş ă " ] cuvântul. Căci,
care cere, fiindcă zice [Hristos]: „Cereţi şi v i se v a d a " (Luca 11, 9).
măcar de i se pare celui bogat că face oarecare faptă b u n ă , î n s ă aceasta n u
Deci, vezi c u m aici a zis D o m n u l pilda şi n u m a i ucenicii cerând a u
creşte, nici n u sporeşte, oprită fiind de griji.
luat, drept aceea, bine a m zis, c ă celui c e are sârguinţă i se d ă cunoştinţa şi
13, 8: A l t e l e a u căzut p e p ă m â n t b u n şi au dat rod: u n a o sută, alta îi prisoseşte. Iar de la cel care n u are sârguinţă şi minte vrednică, şi ceea ce
şaizeci, alta treizeci. (23, 8) Marcu 4,8 / Luca 8, 8 i s e p a r e c ă are s e v a lua d e la el. A d i c ă , m ă c a r deşi are o oarecare scânteie
Cele trei părţi d e „ s ă m â n ţ ă " s-au pierdut şi n u m a i a patra parte s-a a lucrului celui b u n , o stinge şi p e aceasta d e n u v a sufla într-însa prin
mântuit [a rodit], căci puţini sunt cei ce se mântuiesc (Luca 13,23-28). D u h u l şi prin lucrurile cele duhovniceşti şi o v a aprinde p e ea.
însă, m a i apoi arată şi „ p ă m â n t u l cel b u n " , d â n d u - n e n o u ă nădejde 1 3 , 1 3 : D e aceea l e v o r b e s c î n p i l d e , că, v ă z â n d , n u v ă d , ş i a u z i n d
12

de pocăinţă, căci chiar „ p i e t r o s " , de-ar fi c i n e v a ori „ l â n g ă c a l e " , ori nu aud, nici n u înţeleg. (23, 23) Marcu 4,12 / Luca 8,10 / Ioan 9,39
„ s p i n o s " , este c u putinţă a se face el „ p ă m â n t b u n " .
însă n u deopotrivă rodesc toţi cei care au primit c u v â n t u l , ci unul - „o înaintea Lui oameni în patru cete sau orânduieli. întâia ceată, închipuind sămânţa cea
s u t ă " - poate cel ce are de săvârşit [desăvârşită] neagoniseală şi nevoinţă de lângă drum: oameni, ca şi cum ar vorbi unii cu alţii şi către Hristos nu se uită, şi dracii
preaînaltă ; iar altul - „ ş a i z e c i " - poate călugărul care, c a u n lucrător
8
trăgându-i. A doua ceată, închipuind sămânţa cea de p e piatră: oameni ca şi cum ar
petrece în viaţa de obşte; iar altul - „treizeci" - cel care a ales nuntă cinstită asculta cuvântul cu bucurie, însă un tiran împreună cu ostaşi cu săbiile goale, îngrozindu-i,
şi p e cât este c u putinţă lucrează c u osârdie faptele cele b u n e . 9
se întorc înapoia lor la idoli, cărora le aduc închinăciune. A treia ceată, închipuind sămânţa
cea dintre mărăcini: oameni cu femei, mâncând şi bând împreună şi demoni lângă ei. A
4
în ediţia de la 1805, în loc de „pe lângă drum şi au venit păsările", se găseşte patra ceată, închipuind sămânţa cea de pe pământ bun: călugări rugându-se prin peşteri,
„lângă cale şi au venit păsările cerului". având înaintea lor icoana Preasfintei Fecioare şi a lui Hristos, c u candelă aprinsă; sau
5
în ediţia de la 1805, în loc de „loc pietros", se găseşte „pietriş". rugându-se în biserici şi în mănăstiri, unii ca diaconi, alţii ca preoţi, iar alţii ca mireni"
6
în ediţia de la 1805, în loc de „când s-a ivit soarele", se găseşte „răsărind soarele". (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 121).
7
în ediţia de la 1805, în loc de „le-au înăbuşit", se găseşte „le-au înecat p e ele". 10
î n ediţia de la 1805, în loc de „apropiindu-se de E l " , se găseşte „viind la D â n s u l "
8
[1805] Adică călugărul cel ce petrece în pustie. 11
î n ediţia de la 1805, îh loc de „să cunoaşteţi", se găseşte „a şti".
' I a t ă ce ne spune Dionisie din F u m a despre felul în care trebuie zugrăvită în frescă 1 2
în ediţia de la 1805, în loc de „de aceea l e vorbesc în p i l d e " , se găseşte „pentn
sau icoană pilda semănătorului: „Hristos, stând şi învăţând, cu Evanghelia în mână şi
aceea în pilde grăiesc lor".
 Capitolul 13 2S1
260 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI Ţ Î T/"T TTi?F A SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

făcut-o ca să n u se întoarcă şi să-i tămăduiască p e ei, că dintru a lor răutate

Ia aminte, că de aici se dezleagă nedumerirea celor care z i c că unii oameni
13

s-au sârguit a r ă m â n e nevindecaţi şi neîntorşi [întru pocăinţă].

simt răi din fire şi de la Dumnezeu. Căci unii ca aceştia zic că Iisus însuşi a zis:
„Vouă vi s-a dat a şti tainele, iar iudeilor nu li s-a d a t " (Matei 13,11). 13,16-17: D a r fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
C u ajutorul lui D u m n e z e u , le răspundem astfel celor c e zic unele c a . (17) Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi Prooroci şi drepţi au dorit să vadă
acestea: D u m n e z e u p e toţi îi face să înţeleagă fireşte ceea ce s e cuvine, căci cele ce priviţi voi, ş i n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.
El „ l u m i n e a z ă p e tot o m u l care v i n e î n l u m e " (Ioan 1,9), d a r voia noastră (13,16)1 Paralipomena 9,7 / Matei 16,17 / Luca 10,23 (23,2 7) Luca 10,21 /1 Petru 1,10
cea slobodă ne întunecă p e noi - ceea ce se arată şi aici. Căci, v ă z â n d fireşte Şi ochii cei simţitori ai Apostolilor şi urechile lor sunt fericite [de
- adică fiind zidiţi de D u m n e z e u ca să poată fireşte să înţeleagă - , n u văd D o m n u l ] , d a r m a i vârtos sunt vrednice de fericire ochii şi urechile cele
din însăşi voia lor şi auzind - adică fiind fireşte zidiţi de D u m n e z e u ca să sufleteşti, fiindcă a u cunoscut p e Hristos.
audă şi să înţeleagă - , n u a u d şi n u înţeleg din însăşi v o i a cea slobodă. Şi îi cinsteşte pe ei [Apostoli] mai mult decât p e Prooroci, pentru că ei
Căci, spune-mi m i e , n u v e d e a u , oare, [iudeii] minunile lui Hristos? C u şi trupeşte [au văzut şi] a u crezut î n Hristos, iar aceia n u m a i în chip gândit;
adevărat le vedeau, dar se făceau ei înşişi orbi şi îl cleveteau [defăimau]
dar şi pentru că aceia [Proorocii] n u s-au învrednicit d e atâtea taine şi d e
p e El. Deci aceasta î n s e a m n ă ceea ce zice „ v ă z â n d , n u v ă d " . Pentru1 4

atâta cunoştinţă ca aceştia [Apostolii].

aceasta, aduce martor şi p e Proorocul:
Deci, c u acestea două covârşesc Apostolii p e Prooroci: c u aceea că
13,14-15: Ş i se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: Cu urechile trupeşte L-au văzut, dar şi c u aceea că duhovniceşte s-au învăţat [au primit]
veţi auzi, dar n u veţi î n ţ e l e g e , şi cu ochii vă veţi uita, dar n u veţi v e d e a . 15 cele dumnezeieşti.
(15) Căci i n i m a acestui p o p o r s-a învârtoşat ş i cu urechile aude greu şi
16 Deci, descoperă [Domnul] ucenicilor pilda, zicând:
ochii l u i s-au î n c h i s , ca n u c u m v a să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi 13,18-19: V o i , deci, ascultaţi p i l d a s e m ă n ă t o r u l u i : (19) D e la o r i c i n e
cu i n i m a să î n ţ e l e a g ă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc p e ei. a u d e cuvântul î m p ă r ă ţ i e i şi nu-1 î n ţ e l e g e , v i n e cel v i c l e a n şi r ă p e ş t e ce
17

(13,14) Isaia 6,9 / Ieremia 5,21 / Iezechiil 12,2 / Marcu 4,12 / Luca 8,10 / Ioan 12,40 / s-a s e m ă n a t î n i n i m a l u i ; aceasta este s ă m â n ţ a s e m ă n a t ă l â n g ă d r u m . 18

Faptele Apostolilor 28,26 / Romani 11,8 (23,15) Isaia 6,10 / Ioan 12, 40 / Evrei 5,11 (23,18) Marcu 4,13,15 / Luca 8, l i (13,19) Marcu 4,14-15 / Luca 8,12
Vezi că proorocia (Isaia 6,9) n u spune: „Voi n u înţelegeţi n u pentru că
N e î n d e a m n ă să înţelegem cele spuse de învăţători, ca să n u fim şi noi
Eu am zidit îngroşată inima voastră", ci „pentru că ea «s-a îngroşat» [«s-a
învârtoşat»], subţire c u adevărat fiind mai înainte". Pentru că lucrul despre asemenea celor de „lângă c a l e " .
care se s p u n e că s-a îngroşat î n s e a m n ă că era subţire înainte şi fiindcă Şi, oare, n u cumva, fiindcă Hristos este „ C a l e a " (Ioan 14,6), „lângă c a l e "
inima lor s-a îngroşat, aşa şi-au închis ei ochii lor. Şi nu a zis c ă D u m n e z e u sunt cei ce se află afară de Hristos, care n u î n „cale" sunt, ci afară din „cale"?
a închis ochii lor, ci că ei, d i n însăşi voinţa lor, i-au închis. I a r aceasta au 13, 20-21: C e a s e m ă n a t ă p e loc p i e t r o s 19
este cel care a u d e cuvântul
ş i î n d a t ă îl p r i m e ş t e cu b u c u r i e , (21) d a r n u are r ă d ă c i n ă î n s i n e , ci ţ i n e
Adică află răspuns.
13

p â n ă la o v r e m e ş i , î n t â m p l â n d u - s e strâmtorare sau p r i g o a n ă 20
pentru
14
Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune cum se împlinesc aceste cuvinte întru
lucrarea Sfinţilor: „Lumea e moartă pentru Sfinţi şi cei din ea, Ia fel, pentru ei. De aceea cuvânt, îndată se sminteşte.
(23,20) Isaia 58,2 / Marcu 4,16 (23,22) Marcu 4,17 / Luca 8,13
[cei din lume], văzând, nu văd faptele lor cele bune şi auzind, nu pot înţelege (Matei 13,
13) cuvintele lor dumnezeieşti, grăite în Duhul Sfânt. Dar nici cei duhovniceşti n u pot A spus „ n e c a z " [„strâmtorare"] pentru că mulţi fiind necăjiţi d e părinţi
primi în ei faptele cele rele sau cuvintele pătimaşe ale oamenilor lumeşti sau răi; ci, sau de alte nevoi, îndată hulesc; iar „ g o a n ă " [ „ p r i g o a n ă " ] , pentru cei care
văzând şi ei cele din lume, nu le văd; şi auzind cele ale oamenilor lumeşti, rămân cu cad [din credinţă] î n v r e m e a tiranilor.
simţirea ca şi când nu le-ar auzi. Şi astfel nu se înfăptuieşte nici o părtăşie a acestora cu 17
în ediţia de la 1805, în loc de „răpeşte", se găseşte „apucă".
aceia, sau a acelora cu aceştia" (Filocalia românească, voi. 6, A doua sută a capetelor de
1 8
î n ediţia de la 1805, în loc d e „drum", se găseşte „cale".
Dumnezeu cuvântătoare şi făptuitoare, cap 4 1 , ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 73).
19
în ediţia de la 1805, în loc de „loc pietros", se găseşte „pietriş".
15
în ediţia de la 1805, în loc de „cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi v e d e a " , se găseşte
„privind veţi privi şi nu veţi vedea". 2 0
în ediţia de la 1805, în loc de „întâmplându-se strâmtorare sau prigoană", se
16
în ediţia de la 1805, în loc de „s-a învârtoşat", se găseşte „s-a îngroşat". găseşte „făcându-se necaz sau gOană".
 ^^^^^TWANGHFXnDELAMATEj C^luU3 263
262 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

pe „ p ă m â n t u l cel b u n " n-a lăsat-o vrăjmaşul nestricată, d i n pricină că noi

13, 22: C e a semănată î n s p i n i este cel care aude cuvântul, dar grija
acestei l u m i şi înşelăciunea avuţiei î n ă b u ş ă cuvântul şi îl face neroditor.
21 22
ne lenevim şi d o r m i m .
(13, 22) Ieremia 4 , 3 1 Marcu 4,18 / Luca 18,24 - „ Ţ a r i n ă " este l u m e a aceasta sau sufletul fiecărui o m , iar „ o m u l care a
N u spune că „veacul acesta" îneacă cuvântul, ci „grija veacului acestuia". s e m ă n a t " este Hristos.
Nici „ a v u ţ i a " n u a zis, ci „ î n ş e l ă c i u n e a a v u ţ i e i " , căci atunci când „ S ă m â n ţ a c e a b u n ă " sunt oamenii cei b u n i s a u gândurile; „ z â z a n i i l e "
bogăţia este împărţită la cei lipsiţi, n u „ î n e a c ă " , ci creşte cuvântul.
sunt eresurile s a u gândurile rele, iar cel ce le-a s e m ă n a t p e acestea este
Iar „ s p i n i i " sunt grijile şi desfătările, fiindcă aprind şi focul poftei şi
diavolul. Iar „ o a m e n i i care d o r m " , sunt cei c a r e dintru lenevire p r i m e s c
p e cel al Gheenei. Şi d u p ă c u m spinul ascuţit fiind, intră în t r u p şi greu se
eresurile şi gândurile celor rele.
scoate, aşa şi desfătarea, dacă va stăpâni [dacă robeşte] sufletul, intră
„ S l u g i " sunt îngerii, cărora le pare rău că sunt eresuri sau răutăţi î n suflet
înlăuntru şi cu anevoie se dezrădăcinează.
şi voiesc a smulge şi a tăia din viaţă şi p e eretici şi p e cei care gândesc cele rele.
13,23: Iar sămânţa semănată î n p ă m â n t b u n este cel care aude cuvântul D a r D u m n e z e u n u lasă să piară ereticii prin războaie, ca să n u păti­
şi-1 înţelege, deci care aduce rod şi face: u n u l o sută, altul şaizeci, altul mească î m p r e u n ă c u ei şi dimpreună să se piardă şi drepţii . D e asemenea, 25

treizeci. (13,23) Facere 26,12 / Marcu 4,20 / Luca 8,15 nici pentru gândurile cele rele n u voieşte D u m n e z e u să fie tăiat o m u l , ca
D e m u l t e feluri sunt chipurile faptei celei b u n e , de m u l t e feluri sunt şi să n u se strice d i m p r e u n ă şi „ g r â u l " . C ă c i , p r e c u m M a t e i , c a r e e r a
cei care sporesc. însă, vezi că în pildă este rânduiala. Căci se cuvine n o u ă „ z â z a n i e " [ „ n e g h i n ă " ] , ar fi fost tăiat din viaţă, s-ar fi tăiat î m p r e u n ă c u el
ca m a i întâi să a u z i m cuvântul şi să-1 înţelegem, ca să n u f i m ca şi cei „de şi „ g r â u l " cuvântului care avea să răsară m a i apoi dintr-însul. L a fel şi
l â n g ă c a l e " , iar apoi să ţinem cu întemeiere cele auzite. A p o i se cuvine să
P a v e l şi tâlharul [de p e cruce], căci aceştia, „ z â z a n i e " [ „ n e g h i n ă " ] fiind,
n u fim iubitori de bani, că ce folos a m avea de v o m auzi şi v o m ţine
n-au fost tăiaţi, ci au fost lăsaţi să trăiască, pentru ca să crească fapta lor
cuvântul, dar din pricina iubirii d e arginţi îl v o m „ î n e c a " ?
b u n ă cea d e p e u r m ă .
13, 24-30: Altă p i l d ă l e - a p u s l o r î n a i n t e , z i c â n d : A s e m e n e a este Deci, s p u n e îngerilor că la sfârşit să a d u n e „ z â z a n i a " [ „ n e g h i n a " ] ,
î m p ă r ă ţ i a Cerurilor o m u l u i care a s e m ă n a t s ă m â n ţ ă b u n ă î n ţarina sa. adică p e eretici. Dar, c u m ? „ î n s n o p i " , adică legându-i d e m â i n i şi d e
(25) D a r , p e când o a m e n i i d o r m e a u , a v e n i t v r ă j m a ş u l l u i , a s e m ă n a t
picioare, căci aşa n u mai pot lucra, ci toată puterea lor lucrătoare s e leagă.
n e g h i n ă printre g r â u şi s-a dus. (26) I a r dacă a crescut p a i u l şi a făcut
23

Iar „ g r â u l " , adică Sfinţii, „se a d u n ă " d e secerătorii îngeri în „ j i t n i ţ e l e "

rod, atunci s-a arătat şi n e g h i n a . (27) V e n i n d s l u g i l e s t ă p â n u l u i casei, i-au
zis: D o a m n e , n-ai s e m ă n a t tu, oare, s ă m â n ţ ă b u n ă î n ţarina ta? D e u n d e , cele cereşti. L a fel şi gândurile cele rele p e care le avea Pavel, c â n d era
dar, are n e g h i n ă ? (28) Iar el le-a r ă s p u n s : u n o m v r ă j m a ş a făcut aceasta.
24 prigonitor [al Bisericii], au fost arse d e „ f o c u l " lui Hristos, p e care a venit
S l u g i l e i-au zis: V o i e ş t i , deci, să n e d u c e m şi s-o p l i v i m ? (29) El î n s ă a El să-1 arunce p e p ă m â n t (Matei 3, 11; Luca 12, 49); iar „ g r â u l " - adică
zis: N u , ca n u c u m v a , p l i v i n d n e g h i n a , să s m u l g e ţ i o dată c u ea şi grâul. gândurile b u n e - a fost „adunat î n j i t n i ţ e l e " Bisericii.
(30) Lăsaţi să crească î m p r e u n ă şi grâul şi n e g h i n a , p â n ă l a s e c e r i ş şi, la 13, 31-32: O altă p i l d ă l e - a p u s î n a i n t e , z i c â n d : î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r
v r e m e a secerişului, voi zice secerătorilor: Pliviţi î n t â i n e g h i n a şi legaţi-o este a s e m e n e a g r ă u n t e l u i d e muştar, p e care, luându-1, o m u l l-a s e m ă n a t
î n s n o p i , ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-1 î n j i t n i ţ a m e a . î n ţ a r i n a sa, (32) ş i care este m a i m i c decât toate s e m i n ţ e l e , dar c â n d a
^ (23,24) Marcu 4,26 (23,25) Marcu 4,27 (23,26) Marcu 4,28 (23,30) Maleahi 3,17 / Matei 3,12
î n cea dintâi pildă a s p u s că a patra parte de s ă m â n ţ ă a căzut pe
„ p ă m â n t u l cel b u n " (Matei 13, 8); iar aici arată că nici p e cea care a căzut 2 S
Dionisie din Furna scrie astfel despre felul în care trebuie zugrăvită această pildă:
„Hristos cu Evanghelia, şi înaintea Lui, oameni mulţi: unii în chip de ierarhi, alţii în
21
în ediţia de la 1805, în loc de „acestei l u m i " , se găseşte „veacului acestuia". chipul mucenicilor, iar alţii în chipul cuvioşilor, purtând cununi, şi îngeri lângă ei. Şi în
în ediţia de la 1805, în loc de „înăbuşă", se găseşte „îneacă".
2 2
mijlocul lor ereticii, având p e u m ă r diavoli. Ş i î n altă parte raiul şi iadul: la rai
23
„A semănat zâzanii între grâu", după cum apare în versetul ediţiei de la 1805. în
• dreptcredincioşii îndrumaţi de către îngeri, iar la iad ereticii, fiind legaţi cu lanţuri şi
versetele următoare, în loc de „neghină", se găseşte „zâzanii".
căznindu-i demonii" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 121).
în ediţia de la 1805, în Ioc de „un om vrăjmaş", se găseşte „un om pizmaş".
2 4
 ~ ^ ^ N T H L ™ ^ ^ ^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 13 265
crescut e s t e m a i m a r e decât toate l e g u m e l e ş i s e face p o m , încât v i n
26

păsările c e r u l u i ş i s e sălăşluiesc î n r a m u r i l e l u i . 13, 34-35: Toate acestea le-a vorbit Iisus m u l ţ i m i l o r î n pilde, şi fără
(33,31) Marcu 4, 30 / Luca 13,18 (13, 32) Marcu 4,30-32 / Luca 13,18-19 pildă n u l e grăia nimic, (35) C a să se împlinească ce s-a spus prin Proorocul
„ G r ă u n t e d e m u ş t a r " este propovăduirea şi Apostolii, că p u ţ i n părând care zice: Deschide-voi î n pilde gura M e a , spune-voi cele ascunse de l a
a fi a u cuprins toată lumea, încât „păsările c e r u l u i " - adică c e i c u minte întemeierea lumii. (13,34) Marcu 4,33 (13,35) Psalm 48,4; 77,2 / Efeseni 3,9
despovărată d e patimi şi zburătoare la cele d e Sus - , se odihnesc într-înşii . 27
A d u c e î n mijloc p e Proorocul care m a i înainte a vestit că avea să
Deci fii şi t u „grăunte d e m u ş t a r " - adică m i c la arătare, căci n u se
propovăduiască Hristos şi că în pilde va învăţa, ca s ă n u socoteşti tu, c ă
cuvine a-ţi v ă d i fapta c e a b u n ă - , d a r fierbinte şi râvnitor şi iute şi m u s ­
Hristos a adus un oarecare chip nou d e învăţătură . 30

trător. Căci aşa te vei face m a i m a r e c a „ b u r u i a n e l e " - adică decât cei care
sunt neputincioşi şi n u d e săvârşit [nedesăvârşiţi] - , t u însuţi fiind d e Iar acel scurt cuvânt, „ c a " este întrebuinţat spre a se arăta împlinirea
săvârşit [desăvârşit], atâta încât şi „păsările c e r u l u i " , adică îngerii, să se celor proorocite (Psalm 48,4; 77,2).
odihnească întru tine, cel care vieţuieşti viaţă îngerească - întrucât şi îngerii Şi [prin cuvântul] „fără de pildă n u l e grăia n i m i c " se înţelege c ă
se b u c u r ă p e n t r u c e i drepţi. n u m a i atunci s-au făcut acestea, [spre a se împlini proorocia], că D o m n u l
nu întotdeauna vorbea î n pilde. Şi a s p u s atunci cele c e erau „ascunse d e
13, 3 3 : A l t ă p i l d ă le-a spus lor: A s e m e n e a este î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r
aluatului p e care, luându-1, o f e m e i e l-a a s c u n s î n trei m ă s u r i d e f ă i n ă , la î n t e m e i e r e a l u m i i " , căci El ne-a arătat nouă tainele cele din Ceruri.
p â n ă c e S-a d o s p i t t o a t ă , (13, 33) Facere 18, 6 / Luca 13, 20-21 13, 3 6 " : D u p ă a c e e a , lăsând m u l ţ i m i l e , a v e n i t î n casă
31

„ A l u a t " î i n u m e ş t e p e Apostoli, p r e c u m şi „grăunte de m u ş t a r " i-a

A lăsat poporul „ a t u n c e a " când a văzut că n i m i c n u se folosea acesta
n u m i t . „ D e c i , p r e c u m a l u a t u l , m i c [puţin] f i i n d , p r e f a c e t o a t ă făina
din învăţătură, pentru că Domnul grăia în pilde, ca mulţimile să poată să-L
a s e m e n e a lui, a ş a şi v o i toată lumea o veţi preface, deşi puţini sunteţi".
Unii înţeleg prin „ a l u a t " propovăduirea. întrebe p e Dânsul. însă noroadele negrijindu-se d e aceasta, nici căutând
Iar „trei m ă s u r i " sunt cele trei puteri ale sufletului: cuvântarea [cuge­ să se înveţe ceva, c u cuviinţă au fost lăsate de Dânsul.
tarea], m â n i a şi pofta.
13, 36 : I a r ucenicii L u i s-au apropiat de E l , z i c â n d : L ă m u r e ş t e - n e
h

Iar „ f e m e i e " este sufletul care a ascuns propovăduirea întru toate puterile n o u ă p i l d a c u n e g h i n a d i n ţarină.
32

jsaleşis^aamestecat şi s-a-elespit şi s-a sfinţit c u totul d e această propovăduire.

întreabă n u m a i despre această pildă, pentru că celelalte li se păreau
G«-seeuvine ea î n m t r e g i m e [preadeplin] să „ d o s p i m " şi să n e preschimbăm
spre cele dumnezeieşti ; căci zice: „până ce s-a dospit toată" .
28 29 mai descoperite. Iar prin „ z â z a n i i " arată toate cele stricătoare care răsar
în grâu, p r e c u m este neghina, m ă z ă r i c h e a şi altele.
33

î n ediţia de la 1805, în loc de „legumele", se găseşte „buruianele". Trebuie ştiut

2 6

că acest cuvânt buruiană, ca şi regionalism cuprinde în înţelesul său şi o denumire generică 3 0

Pildele erau chip de învăţătură şi mustrare şi în Vechiul Testament. Dintre acestea
pentru plantele erbacee cultivate de om pentru hrană. amintim doar câteva; parabola „oiţei", prin care Proorocul Natan îl mustră pe David
Muştarul este o plantă adeseori întâlnită în Palestina, a cărei sămânţă este foarte
2 7 pentru desfrânare (2 Regi 12, 1-4), pilda „scaietelui şi a cedrului" rostită de Ioaş către
mică. Tulpina muştarului creşte până la o înălţime d e 3-4 metri (Dicţionarul Noului Amasia (4 Regi 14,9-10), parabola „împăratului copacilor" spusă de Iotam către locuitorii
Testament, ed. cit., p. 201). Pentru pilda grăuntelui de muştar, Dionisie din Furna dă Sichemului (Judecători 9, 7-15), pilda „viei neroditoare" din proorocia lui Isaia, pentru
următorul izvod pentru zugrăvirea pildei: „Hristos în mormânt, şi din gura Lui ieşind Iuda şi Ierusalim (Isaia 5,1-7), parabola „vulturului şi a viţei" din proorocia lui Iezechiil
un copac afară; şi Apostolii între ramurile lui, cu cărţi deschise; şi din jos oamenii mulţi, către Israil (Iezechiil 17,2-10) sau cea a „leoaicei şi a viei" (Iezechiil 19,1-14) etc.
privind la Apostoli" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 121). 3 1
în ediţia de la 1805, în loc de „după aceea", se găseşte „atuncea".
Adică, să ne preschimbăm lăuntric pătrunzându-ne de puterea şi lucrarea celor
2 8

duhovniceşti şi dumnezeieşti.
3 2
Vezi nota versetului 25 de la Matei 13,24-30.
3 3
Neghina este o plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori
29
Dionisie din Furna dă pentru această pildă următoarea îndrumare: „Hristos cu
roşii şi cu seminţe mărunte negre, toxice, ce creşte prin semănături. Măzărichea este o
Evanghelia, zicând: «Mergând învăţaţi toate neamurile...» (Matei 28, 19). Ş i Apostolii
înaintea Lui, p e unii botezându-i, pe alţii învăţându-i, ş i înaintea lor multă mulţime" specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subţire, ramificată,
(Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 121). cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. Măzărichea mai este cunoscută şi sub denumirea
de borceag.
 ^yyşoHLAC^^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 13 267
13,37-42: El, răspunzând, le-a zis: C e l C e s e a m ă n ă s ă m â n ţ a cea b u n ă
este Fiul O m u l u i . (38) Ţ a r i n a este l u m e a ; s ă m â n ţ a c e a b u n ă sunt fiii î m ­ D u m n e z e u , ascunsă, [pe care D u m n e z e u a rânduit-o m a i î n a i n t e de veci,
părăţiei; iar n e g h i n a sunt fiii celui r ă u . (39) D u ş m a n u l care a semănat-o
34 spre slava n o a s t r ă ] " , d u p ă c u m zice Pavel (2 Corinteni 2, 7).
este diavolul; secerişul este sfârşitul l u m i i , iar secerătorii sunt îngerii.
35 Iar cel ce caută cunoştinţa lui D u m n e z e u , o află p e ea, şi toate cele p e
38

(40) Ş i , d u p ă c u m se alege n e g h i n a ş i s e arde î n f o c , aşa v a f i la sfârşitul

36 care le are - d o g m e elineşti [învăţături lumeşti] sau năravuri rele sau b a n i
v e a c u l u i . (41) Trimite-va F i u l O m u l u i p e î n g e r i i S ă i , v o r c u l e g e d i n - le aruncă pe dată şi c u m p ă r ă „ţarina", adică l u m e a . C u adevărat, cel
39

î m p ă r ă ţ i a Lui toate smintelile ş i p e cei ce fac fărădelegea, (42) şi-i vor care are cunoştinţa lui Hristos a dobândit toată lumea, că n i m i c a v â n d , p e
arunca p e ei î n cuptorul cu foc; acolo va f i p l â n g e r e a ş i scrâşnirea dinţilor. toate le stăpâneşte şi stihiile îi sunt roabe [supuse], poruncindu-le lor,
(13,38) Cântarea Cântărilor 7,12-14 / Ioan 8,44 / Faptele Apostolilor 13,10 (13,39) Facere 3,15/ p r e c u m făceau Iosua Navi (Iosua 3, 13; 10, 12-13), precum M o i s e (Ieşire
loil 4,13 / Apocalipsa 14,15-17 (13,40) Matei 25,41 / 2 Petru 3,7 (13,41) Matei 24,31 cap. 7-10,14,17).
(13,42) Matei 3,12; 8,12 / Apocalipsa 19,20
13,45-46: Iarăşi este asemenea împărăţia Cerurilor cu un neguţător care
[Toate] câte se cuvenea să se zică s-au zis m a i s u s [vezi tâlcuirea de la
caută mărgăritare b u n e . (46) Ş i aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a
Matei 13,18-23]. Aici vorbeşte despre eresuri, care s e v o r î n g ă d u i p â n ă la
vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. (13,46; Pilde 2,4; 8,10
sfârşit, c ă c i de v o r fi omorâţi ereticii şi se v o r tăia, v o r fi şi turburări şi
Viaţa de acum este asemenea unei mări, iar „ n e g u ţ ă t o r i " sunt cei care
războaie şi poate şi dintre cei credincioşi se vor strica în vremea turburărilor.
o străbat, căutând să afle oarecare cunoştinţă. Multora, „ m ă r g ă r i t a r e " li se
Pentru că ş i Pavel şi tâlharul „ z â z a n i i " aveau m a i întâi [înainte] de a crede,
dar n-au fost tăiaţi atunci, pentru „ g r â u l " care avea s ă răsară dintr-înşii; p a r socotelile [cugetele] înţelepţilor celor mulţi, dar n u m a i u n u l este cel
căci, m a i p e urmă, au adus roadă lui D u m n e z e u , iar vrăjmăşia c e o aveau „de m u l t p r e ţ " , pentru că n u m a i unul este Adevărul - Carele este Hristos.
ei întru început, cu focul D u h u l u i şi c u căldura credinţei a u ars-o. D u p ă c u m despre mărgăritarul cel prea alb se spune că se naşte în scoică
atunci c â n d , deschizându-se, o loveşte fulgerul - d u p ă care se închide la
2 3 , 4 3 : A t u n c i c e i drepţi v o r străluci ca s o a r e l e î n î m p ă r ă ţ i a Tatălui
lor. C e l c e are u r e c h i de auzit să audă. l o c - , aşa şi Hristos S-a zămislit în Fecioara, din Fulgerul cel de Sus, adică
40

din Sfântul Duh.

(13,43) Daniil 12,3 / înţelepciune 3,7; 10,17 / Matei 13,9
Şi după c u m cel care are mărgăritar, de multe ori, în taină privindu-1 în
. F i i n d c ă n o i s o c o t i m soarele m a i l u m i n o s d e c â t t o a t e s t e l e l e , c u
„ s o a r e l e " a s e a m ă n ă strălucirea drepţilor, însă ş i m a i m u l t decât soarele m â n a sa, doar el singur ştie câtă bogăţie are, iar alţii n u ştiu, în acest chip se
v o r străluci aceştia. Şi, d e v r e m e c e Hristos e s t e „ S o a r e l e D r e p t ă ţ i i " ascunde şi propovăduirea întru cei neînvăţaţi şi simpli. Pentru aceasta se
(Maleahi 3,20), oare n u cumva ca Hristos v o r străluci drepţii? Căci v o r fi şi cuvine ca toate dându-le noi, acest „mărgăritar" să-1 câştigăm [dobândim] . 41

ei d u m n e z e i [prin h a r ] (Psalm 81, 6).

3 7

b u n ă cucernicie, f ăcându-ne să cunoaştem pe Cel Care ne-a chemat prin slava Sa şi prin
13, 44: A s e m e n e a este împărăţia Cerurilor cu o comoară ascunsă î n puterea Sa, prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi
ţarină, p e care, găsind-o un om, a ascuns-o ş i de b u c u r i a ei s e duce şi vinde părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din l u m e " (2 Petru 1,3-4).
tot ce are ş i cumpără ţarina aceea. (13,44) Pilde 2,4 Vezi şi tâlcuirea şi nota de la Matei 20,8-16.
„ Ţ a r i n ă " este lumea, iar „ c o m o a r a " , propovăduirea şi cunoaşterea lui Cunoaşterea cea după Dumnezeu.
3 8

Hristos ascunse î n lume. „Ci p r o p o v ă d u i m î n ţ e l e p c i u n e a de taină a l u i Aici, Dionisie din Furna scrie astfel despre zugrăvirea pildei: „Apostolul Pavel,
3 9

grăind într-o hârtie: „Propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă".

în ediţia de la 1805, în loc de „iar neghina sunt fiii celui rău", se găseşte „iar
3 4 Şi împrejurul lui bărbaţi şi femei, şi înapoia lor argint şi cărţi şi alte lucruri de mult preţ,
zâzaniile s u n t fiii celui viclean". în continuare, în acest grup de versete, în loc de zăcând pe pământ şi alţii sfărâmând idoli" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 122).
„neghină", se găseşte „zâzanii".
* Se pare că aşa se socotea în acea vreme că se formează perlele, poate tocmai datorită
3 5
în ediţia de la 1805, în loc de „sfârşitul lumii", se găseşte „sfârşitul veacului". frumuseţii şi desăvârşirii lor.
3 6
în ediţia de la 1805, în loc de „se alege neghina", se găseşte „se adună zâzaniile". Dionisie din Furna indică următorul izvod pentru zugrăvirea pildei mărgăritarului:
41

înţelesul cuvintelor „vor fi şi ei dumnezei prin har", este legat de cuvintele Sfântului
3 7 „Hristos, stând şi binecuvântând şiînaintea Sa, Cuviosul Ioasaf [Sfânt prăznuit la 19 noiembrie
Apostol Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre şi 26 august], feciorul de împărat al Indiei, cu îmbrăcăminte călugărească, stând cu bună
cucernicie; şi lângă el, Cuviosul Varlaam [Sfânt prăznuit la 19 noiembrie], arătându-i cu
 s e s s
•^HtosaaiHH» TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 13 269
13, 47-50: A s e m e n e a este iarăşi î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r c u u n n ă v o d
aruncat î n m a r e ş i care a d u n ă tot f e l u l de peşti. (48) I a r c â n d s-a u m p l u t , grele ce s-au grăit. Drept aceea, lăudându-i Mântuitorul pe ei, spune: „orice
l-au tras p e s c a r i i l a m a l ş i , ş e z â n d , au ales î n v a s e p e cei b u n i , iar p e cei cărturar... [carele se învaţă întru împărăţia Cerurilor este asemenea unui
răi i-au a r u n c a t afară. (49) A ş a v a fi l a sfârşitul veacului': v o r i e ş i î n g e r i i
42
stăpân al casei, care scoate din vistieria sa noi şi vechi]". Căci pe ei îi numeşte
şi v o r despărţi p e cei răi d i n m i j l o c u l celor drepţi. (50) Ş i î i v o r arunca î n „cărturari", ca pe cei care ştiau Legea, dar care, deşi ştiau Legea, n-au rămas
cuptorul c e l d e f o c ; a c o l o v a fi p l â n g e r e a şi scrâsnirea dinţilor.
în Lege, ci „s-au învăţat întru împărăţie" - adică în cunoştinţa lui Hristos - ,
(13,47) Ieremia 16,16 / Iezechiil 47,9 (13,49) Matei 25,31-32 (13,50) Matei 13,42; 25,41
putând a le spune şi pe [cele] ale Legii Noi şi pe [cele] ale Legii Vechi.
înfricoşătoare este p i l d a aceasta, deoarece arată că, m ă c a r de v o m şi
crede, d a r viaţă b u n ă n u v o m avea, în „ f o c " v o m fi aruncaţi. „ S t ă p â n al c a s e i " este Hristos ca u n bogat, căci întru Dânsul sunt
vistieriile înţelepciunii, pentru că El, învăţându-ne cele „ n o i " , aducea
„ N ă v o d " e s t e î n v ă ţ ă t u r a Apostolilor, c a r e a u fost p e s c a r i . A c e s t
„ n ă v o d " a fost împletit din s e m n e şi mărturii prooroceşti, p e n t r u că toate mărturii din Scriptura „ V e c h e " [Vechiul Testament]. D e pildă, zicând că
cele p e care le învăţau [propovăduiau] Apostolii, l adevereau c u minunile
e
„pentru orice cuvânt deşert pe care-1 v o r rosti, o a m e n i i , v o r da socoteală
şi c u glasurile Proorocilor. Deci, acest năvod, din tot n e a m u l [omenesc], a î n ziua j u d e c ă ţ i i " (Matei 12,36-37), aceasta este Legea cea N o u ă , iar când
adunat întru el d e toate: barbari, elini, iudei, c u r v e , v a m e ş i , tâlhari, iar zice că „din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale v e i fi
d u p ă ce „s-a u m p l u t " - adică atunci c â n d se v a sfârşi l u m e a - , se v o r o s â n d i t " , aduce mărturie din Legea Veche (Iov 15, 6; Pilde 18,21; Luca 19,
„ a l e g e " cei prinşi în n ă v o d . Ş i chiar dacă a m crezut, dar v o m fi aflaţi răi, 22). Deci, cu Acesta asemenea sunt Apostolii, după c u m zice Pavel: „Fiţi
v o m fi aruncaţi afară; iar ceilalţi, care n u v o r fi întru acest fel [rău], se v o r m i e următori, p r e c u m şi eu lui H r i s t o s " (1 Corinteni 4,16).
p u n e „ î n v a s e " , adică î n veşnicele lăcaşuri . 43

13, 53-54": I a r d u p ă ce Iisus a sfârşit aceste p i l d e , a trecut de acolo.

Şi toată lucrarea - b u n ă ori rea - se spune c ă este mâncare a sufletului, (54) Ş i v e n i n d î n patria S a , î i învăţa p e ei î n sinagoga l o r 46

căci şi sufletul are dinţi duhovniceşti. Deci atunci, [,,l sfârşitul veacului",]
a (13,54») Marcu 6,1-2 / Luca 4,16
sufletul îi „ s c r â ş n e ş t e " p e aceştia [pe „ d i n ţ i " ] , adică puterile sale cele Zice „aceste p i l d e " , pentru că după puţin [timp] avea să spună şi altele;
lucrătoare, zdrobindu-se acestea pentru că au făcut cele r e l e . 44

şi se mută de acolo, pentru ca şi p e alţii să-i folosească cu venirea Lui.

13,51-52: înţeles-aţi toate acestea? Zis-au L u i ; D a , D o a m n e . (52) Iar El Iar „Patrie a S a " să înţelegi Nazaretul, căci întru acesta S-a crescut
le-a zis: D e aceea, orice cărturar c u învăţătură d e s p r e î m p ă r ă ţ i a Cerurilor [aici a fost crescut] (Matei 2,23; Marcu 6,1-6; Luca 4,16).
este a s e m e n e a u n u i o m gospodar , care scoate d i n vistieria s a n o i şi vechi.
45 Iar întru „ s o b o a r e " îi învaţă, în obşte şi de faţă grăind, ca să n u poată
mai p e urmă a zice că a învăţat oarecare călcări de Lege.
(13,52) Cântarea Cântărilor 7,14 / Isaia 8,20
Vezi c u m pildele i-au făcut p e ucenici cu mai multă luare-aminte? Căci, 13,54 -57": încât ei erau uimiţi şi ziceau: D e u n d e are El înţelepciunea
b

iată, cei ce erau m a i înainte neînţelegători şi neînvăţaţi le-au înţeles p e cele aceasta şi puterile? (55) Au, n u este Acesta f i u l teslarului? A u , n u se
47

degetul pe Hristos, şi ţinând o hârtie, îi grăieşte: «lată mărgăritarul cel de mult preţ!». Şi înapoia n u m e ş t e m a m a lui Măria şi f r a ţ i i [verii] Lui: Iacov şi I o s i f şi S i m o n şi
48

lor coroană şi haine împărăteşti şi idoli sfărâmaţi, toate aruncate la pământ. Iar mai încolo
înţelepţii elinilor, ţinând în mâinile lor hârtii. Şi deasupra, unde este zugrăvit Hristos, scrierea 4 6
în ediţia de la 1805, în loc de „sinagoga lor", se găseşte „soboarele lor".
aceasta: «Iisus Hristos, mărgăritarul cel de mult preţ» (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 122). 4 7
în ediţia de la 1805, în loc de „fiul", se găseşte „feciorul".
în ediţia de la 1805, în loc de „aruncat", se găseşte „lepădat".
4 2
4 8
„Fraţi" - referitor la „fraţii D o m n u l u i " : Matei 12,46,48-49; 13,55; Marcu 3,31-35;
La pilda năvodului, Dionisie din Furna ne dă următoarea îndrumare de zugrăvire:
4 3
6,3; Luca 8,19-21; Ioan 2,12; 7,3-5; Faptele Apostolilor 1,14; 1 Corinteni 9,5; Galateni 1,19
„Mulţime de popor, din multe feluri de neamuri, şi împrejurul lor Apostolii; şi dinapoia - redă cuvântul grecesc adelfoi (în ebraică: ah), având următoarele sensuri: fraţi, veri,
Apostolilor, de-a dreapta, e raiul, cu Petru înăuntru şi cu mulţi alţii; iar de-a stânga este rude apropiate. în toate aceste cazuri, nu este vorba de fraţi propriu-zis, după trup, ci de
iadul şi oameni mulţi, fiind căzniţi de demoni" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 122). rude apropiate, îndeosebi veri. în alte cazuri: Matei 28,18; Ioan 20,17-18, prin cuvântul
44
Iar zdrobirea acestora este „plângerea şi scrâsnirea dinţilor". „fraţii M e i " se înţeleg Apostolii (ucenicii) Mântuitorului. Aceste sensuri multiple ale
î n ediţia de la 1805, în loc de „orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia
4 5

cuvântului frate sunt cunoscute din Vechiul Testament. Limba ebraică, având un voca­
Cerurilor este asemenea unui o m gospodar", se găseşte „orice cărturar carele se învaţă
întru împărăţia Cerurilor este asemenea unui stăpân a l c a s e i " . bular redus, unele cuvinte prezintă mai multe sensuri. între acestea este şi cuvântul
frate (Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţia 1988).
 - — ^ M ^ ^ 271
I u d a ? (56) Ş i surorile [verişoarele] L u i a u n u s u n t toate l a n o i ? D e c i , de
u n d e a r e E l toate acestea? (57) Ş i s e s m i n t e a u întru El.
(13,54') Marcu 6,2 / Luca 4,22 / Ioan 7,15 (13,55) Marcu 6,3 /
Luca 3,23 / Ioan 6,42; 7,27 (13,57") Marcu 6,3
CAPITOLUL 1 4
Neînţelegători [nepricepuţi] fiind, nazarinenii socoteau că n e a m u l cel de Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Iisus satură cinci mii de oameni,
jos şi simplitatea strămoşilor vatămă p e cineva spre a plăcea lui D u m n e z e u . 49 umblă pe mare, vindecă pe cei bolnavi care se ating de EP
Deci chiar o m simplu să fi fost Iisus - adică numai om, n u ş i D u m n e z e u
- c e î l împiedica p e E l a se face m a r e întru minuni? î n s ă se află e i [se arată
ei aici] şi lipsiţi d e înţelegere ş i pizmăreţi, pentru c ă s-ar fi c u v e n i t c a mai 2 4 , 2 - 2 : î n v r e m e a aceea, a auzit tetrarhul Irod d e vestea ce se d u s e s e
2

vârtos s ă se laude c ă patria lor u n b i n e ca acesta a odrăslit. despre I i s u s . (2) Ş i a z i s s l u j i t o r i l o r săi: A c e s t a este I o a n Botezătorul; e l
Iar „fraţi" şi „surori" ai Domnului erau copiii lui Iosif, născuţi din femeia s-a sculat d i n m o r ţ i şi de aceea s e fac m i n u n i p r i n e l . 3

(14,1) Marcu 6,14 / Luca 9,7; 23,8 (14,2) Marcu 6,14; 8,28 / Luca 9,19
fratelui său, C l e o p a Căci, d u p ă c e s-a săvârşit Cleopa fără a avea feciori,
Acest Irod era fiul celui care a omorât pruncii din Betleem. Şi înţelege
Iosif, d u p ă Lege a luat p e femeia aceluia şi a făcut dintr-însa [a avut de la
ea] şase feciori [copii], patru parte bărbătească şi doi parte femeiască: p e de aici mândria vieţii lui d e tiran, căci iată d u p ă câtă v r e m e aude Irod cele
Măria, care d u p ă Lege era fiica lui Cleopa, şi p e S a l o m e e a Iar aceasta ce zice despre Iisus - căci stăpânitorii c u zăbăvnicie [greu] iau cunoştinţă d e
„sunt la n o i " , este în loc de „aici, c u noi locuiesc". Deci şi aceştia s e sminteau acestea, pentru că nu-i iau î n seamă p e cei care strălucesc întru fapta b u n ă .
întru Iisus, poate zicând şi e i c ă scoate p e draci c u Beelzebul. Şi se vede că se teme el de Botezătorul şi d e aceea n u îndrăzneşte a vorbi
altora, fără n u m a i slujitorilor. Şi fiindcă Ioan n-a făcut nici u n s e m n [o
2 3 , 5 7 - 5 8 : I a r I i s u s le-a z i s : N u este prooroc dispreţuit d e c â t î n patria
b

m i n u n e ] cât a trăit, Irod socotea că după înviere a luat şi darul acesta de la

lui 50
ş i î n casa l u i . (58) Ş i n - a făcut acolo m u l t e m i n u n i , d i n p r i c i n a
51

D u m n e z e u , [anume] d e a face minuni.

necredinţei lor. (13, 57 ) Marcu 6,4 / Luca 4,24 / Ioan 4,44 (13,58) Marcu 6,5
1

Vezi-L p e Hristos c ă nu-i ocărăşte p e ei, ci c u blândeţe zice c ă „ n u este 24,3-5: Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus î n temniţă, pentru
prooroc n e c i n s t i t fără n u m a i î n p a t r i a l u i ş i î n casa l u i " . C ă a v e m noi, Irodiada, femeia lui Filip, fratele său. (4) Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine
oamenii acest obicei, că niciodată n u b ă g ă m în seamă cele ce s u n t obişnuite să o ai de soţie. (5) Şi voind să-1 ucidă, s-a temut de mulţime, că-1 socotea pe el
[ale noastre], dar p e cele străine le iubim. Iar ceea ce zice: „ ş i î n c a s a l u i " , ca Prooroc. (14,3) Marcu 6,17 / Luca 3,19-20 (14,4) Levitic 18,16 / Marcu 6,18
a adăugat-o p e n t r u c ă şi fraţii Lui cei dintru aceeaşi casă c u E l î l p i z m u i a u . Matei n u l-a pomenit p e Ioan mai dinainte, fiindcă scopul [ţelul] lui era
„ Ş i n-a făcut acolo puteri m u l t e , d i n pricina necredinţei l o r " , fiindu-i să scrie numai cele despre Hristos. Şi nici acum n-ar fi pomenit, dacă n-ar fi
milă d e ei, c a n u c u m v a şi d u p ă s e m n e [minuni] r ă m â n â n d necredincioşi, fost şi acestea legate d e Hristos. Iar Ioan îl mustra p e Irod pentru c ă ţinea
să fie m a i m u l t s u p u ş i la m u n c i [cazne]. Ş i zice „ n - a făcut m u l t e " , căci împotriva Legii pe soţia fratelui său, Legea poruncind ca omul să ia pe soţia
câteva m i n u n i a făcut, ca să n u p o a t ă zice [nazaritenii]: „ a m fi crezut, dacă fratelui său dacă s-ar fi săvârşit acela fără de feciori [fără a avea copii] (Levitic
ar fi făcut ceva [ m i n u n i ] " . 18, 16), iar Filip n u s-a săvârşit fără feciori [copii], fiindcă avea o fiică
Iar tu s ă înţelegi ş i aşa: c ă şi p â n ă astăzi, Iisus „în patria L u i " , adică la [Salomeea], cea care a jucat la ziua regelui. Şi unii spun că Irod a luat-o p e
iudei, este „ n e c i n s t i t " , iar noi, c e i străini, î l cinstim p e D â n s u l . femeia lui Filip şi a răpit stăpânirea celei de a patra părţi încă trăind Filip.
Orişicare dintre acestea de s-au făcut, fărădelege era ceea ce s-a făcut. Şi nete-
mându-se Irod de Dumnezeu, se temea de norod şi de aceea amâna uciderea
lui Ioan. D a r diavolul i-a aflat [dat] lui vreme c u prilej [pentru aceasta].
1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru tăierea capului lui Ioan şi pentru
Irod. Pentru cele cinci pâini şi pentru cei doi peşti. Pentru umblarea lui Iisus pe mare".
[1805] Tetrarh - stăpânitor peste a patra parte dintr-o împărăţie, după cum se
2

spune şi în tâlcuirea de la Matei 2,21-22.

în ediţia de la 1805, aici avem: „el a înviat din morţi şi de aceea se fac puteri întru el".
3
 Capitolul 14 273
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII P E LAMAJEI
272 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
pentru c a s ă n u pară că d u p ă nălucire [închipuire] S-a întrupat. Deci, S-a
14, 6-8: I a r p r ă z n u i n d Irod ziua l u i de naştere, fiica Irodiadei a jucat dus d e acolo, căci d e L-ar fi prins p e El Irod, acesta ar fi fost ispitit să-L
î n m i j l o c şi i-a plăcut l u i Irod. (7) D e aceea, cu j u r ă m â n t i-a f ă g ă d u i t să-i
4

omoare; şi, fiind ispitit să-L omoare, Iisus răpindu-Se p e Sine din mijlocul
dea orice v a cere. (8) Iar ea, î n d e m n a t ă fiind de m a m a sa, a zis: D ă - m i aici,
primejdiilor - fiindcă n u sosise încă vremea morţii [Patimii] - , S-ar fi părut
p e tipsie, capul l u i I o a n Botezătorul.
că este o nălucă. A ş a d a r pentru aceste pricini S-a dat î n lături.
(14,6) Pilde 5,5 / Marcu 6,21 (14,7) Osea 4,11; 7,5 / Marcu 6,22-23 (14,8) Marcu 6,24
Vezi [aici câtă] înverşunare! împărăteasa joacă şi c u cât joacă [mai Iar „în l o c p u s t i u d e o s e b i " , pentru Ca să facă m i n u n e a cea c u pâinile.
iscusit], c u atât m a i r ă u , căci este ruşinos pentru o împărăteasă să facă 2 4 , 2 3 - 2 4 : D a r , a f l â n d , m u l ţ i m i l e , a u v e n i t d u p ă E l , p e j o s , d i n cetăţi.
ceva necuviincios c u iscusinţă. (24) Ş i i e ş i n d , a văzut m u l ţ i m e m a r e şi I S - a făcut m i l ă d e e i ş i a v i n d e c a t
Insă, vezi şi altă nebunie a lui Irod, că se jură „să-i dea orice-i va c e r e " . pe bolnavii lor. (24,13) Marcu 6, 33 (14, 24) Marcu 6, 34 / Luca 9,11 / Ioan 6, 2, 5
Dar, dacă ar fi cerut capul lui, oare i l-ar fi dat el? [Şi-i zice fiica Irodiadei:]
Credinţă arată noroadele, de vreme c e , d u c â n d u - S e Iisus, mulţimile
„ D ă - m i aici, p e tipsie, capul l u i I o a n Botezătorul". Şi pentru c e a adăugat
m e r g d u p ă El. D e aceea şi primesc vindecările, c a plată a credinţei, căci a
„dă-mi a i c i " ? [Pentru că] se temea ca n u cumva Irod, mai apoi trezindu-se,
să se căiască, pentru aceea îl silea, zicând: „dă-mi a i c i " . m e r g e „ d u p ă E l , p e j o s " şi fără de hrană, toate acestea sunt lucruri [fapte]
ale credinţei. • -,
14,9-12": Ş i regele s-a întristat; dar, pentru jurământ şi pentru cei care
5

24, 25-26: I a r c â n d s-a făcut seară, u c e n i c i i a u v e n i t l a El şi I-au z i s :

şedeau cu el l a masă, a poruncit să i se dea. (10) Ş i a trimis şi a tăiat capul lui
l o c u l este p u s t i u şi v r e m e a , iată, a trecut; d e c i , d ă d r u m u l m u l ţ i m i l o r , ca
Ioan, î n temniţă. (11) Ş i capul l u i a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar
s ă s e d u c ă î n sate, să-şi c u m p e r e m â n c a r e . (26) I i s u s î n s ă l e - a r ă s p u n s :
9

ea l-a adus m a m e i sale. (12) Ş i v e n i n d ucenicii lui, au luat trupul l u i şi l-au

N-au t r e b u i n ţ ă să se ducă; daţi-le v o i s ă m ă n â n c e .
înmormântat (14,11) Marcu 6,26-28 / Luca 9,9 (14,12") 1 Regi 22,21 / Marcu 6,29
(24, 25) Numeri 11, 21 / Pilde 29,25 / Marcu 6, 35-36 (14, 26) Marcu 6, 37 / Luca 9,13
„S-a întristat", pentru că ştia fapta cea bună [virtuţile ] a lui Ioan, căci
6

Ucenicii sunt [şi se arată] iubitori d e oameni, c ă poartă d e grijă noro­

până şi vrăjmaşul laudă fapta bună, dar din pricina jurământului d ă darul
dului şi din această pricină n u vor să-i lase s ă flămânzească. D a r c e zice
[cel] fără de omenie. Şi învăţăm de aici că uneori este m a i b i n e a călca
Mântuitorul? „ D a ţ i - l e v o i s ă m ă n â n c e " ; Iar aceasta n - o zice ca şi c u m n u
jurământul, decât a săvârşi fărădelege pentru a împlini u n jurământ.
ar fi cunoscut câtă era sărăcia Apostolilor - să n u fie! - ci, pentru ca, zicând
Iar trupul lui Ioan Botezătorul a fost îngropat î n Sevastia Cezareii, iar
ei c ă n u a u c e s ă le dea, să se arate că de nevoie a venit spre a face m i n u n e
cinstitul său c a p , întâi a fost p u s î n Emesa.
şi n u pentru iubirea d e slavă.
14,12 : Ş i s-au d u s s ă d e a de ştire l u i I i s u s .
h 7
14,17-19": Iar ei I-au zis: N u avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. (18)
Ce „i-au vestit l u i I i s u s " ? N u c ă a murit Ioan, căci povestirea despre Ş i E l a zis: Aduceţi-Mi-le aici. (19) Şi, poruncind să se aşeze mulţimile p e
Ioan este doar u n adaos, ci că Irod spune despre El că ar fi Ioan. iarbă şi luând cele cinci pâini ş i cei doi peşti şi privind la Cer, a binecuvântat 10

14,13.Tar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, î n loc pustiu 8 (24,27) Marcu 6,38 /Luca 9,13/ Ioan 6,9 (24, 29") Judecători 7,19/Marcu 6,39-40; 8,6 / Ioan 6,10
(14,13) Marcu 6,32 / Luca 9,10 / Ioan 6,1 „Aduceţi pâinile aici la M i n e , căci, m ă c a r deşi este seară şi locul este
Iisus pleacă d e acolo din pricina vărsării d e sânge făcute d e Irod, pustiu, E u , Făcătorul vremilor, d e faţă sunt, căci «Cel C e d ă h r a n ă l a tot
învăţându-ne să n u n e a r u n c ă m noi înşine în chip voit în primejdii şi încă
t r u p u l » , E u s u n t " (Psalm 135,25).
Deci n e învăţăm d e aici că măcar şi puţine d e avem, se cuvine să le
* în ediţia de la 1805, în loc de „i-a făgăduit", se găseşte „a mărturisit",
5
în ediţia de la 1805, în loc de „regele", se găseşte „împăratul". cheltuim întru iubirea de străini, pentru c ă şi Apostolii puţine având, le-au
6
Înţelesul original al cuvântului grecesc pentru „virtute", arete, este „valoare arătată dat mulţimilor; şi d u p ă c u m acele puţine s-au înmulţit, aşa şi ale tale, cele
în luptă".
puţine, se v o r înmulţi.
7
în ediţia de la 1805, aici avem: „Şi viind au vestit liii Iisus".
8
în ediţia de la 1805, aici avem: „Şi auzind Iisus, s-a dus de acolo cu corabia, în loc 9
î n ediţia d e la 1805, în loc de „să-şi cumpere mâncare", se găseşte „să-şi cumpere
pustiu deosebi".
bucate loruşi".
1 0
în ediţia de la 1805, în loc de „a binecuvântat", se găseşte „le-a blagoslovit":
 Capitolul 14 275
274 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂ1 .CUIREA SFINTEI EVANGHELII P E LA MATEI

Iar El p u n e poporul să stea j o s p e iarbă, pentru a n e învăţa smerenia, Iar „doi p e ş t i " s u n t cuvintele pescarilor: u n „ p e ş t e " Evanghelia, alt
ca astfel şi noi n u p e paturi şi p e aşternuturi de mult preţ să n e odihnim. „peşte" Apostolul . 12

Apoi priveşte „la C e r " şi blagosloveşte pâinile, poate adică, şi c a să Alţii prin „cinci p â i n i " au înţeles cele cinci cărţi ale lui M o i s e : Facerea,
încredinţeze c ă n u este potrivnic lui D u m n e z e u , ci că de, la Tatăl a venit şi Ieşirea, Leviticul, Nutnerii, Deuteronomul.
din Cer. încă şi ca să n e înveţe p e n o i când v e n i m la m a s ă , [mai] întâi să Şi cele „ d o u ă s p r e z e c e c o ş u r i " care au fost ridicate şi purtate de A p o s ­
m u l ţ ă m i m şi [abia] apoi să m â n c ă m . toli arată că p e toate câte noi n u p u t e m să le m â n c ă m - adică să le înţelegem
14,19 -21: h
Ş i , frângând, a dat u c e n i c i l o r p â i n i l e , i a r ucenicii mulţi­ - p e acestea Apostolii le-au purtat şi le-au înţeles.
milor. (20) Ş i a u m â n c a t toţi ş i s - a u săturat şi a u strâns rămăşiţele de Şi s p u n e „afară d e f e m e i ş i de c o p i i " , pentru că se cere d e la creştin să
fărâmituri, douăsprezece coşuri p l i n e . (21) I a r c e i ce mâncaseră erau ca n u aibă n i m i c c o p i l ă r e s c s a u femeiesc şi nebărbătesc [într-însul].
la cinci m i i de b ă r b a ţ i , afară de f e m e i şi de copii. 2 4 , 2 2 : Ş i î n d a t ă I i s u s a s i l i t p e ucenici s ă i n t r e î n c o r a b i e ş i să treacă
(14,19") Marcu 6,41; 8, 6 / ioan 6,11 (14,20) 1 Regi 9,13 / Sirah 18,25 / î n a i n t e a L u i , p e ţ ă r m u l celălalt, până ce E l v a d a d r u m u l m u l ţ i m i l o r .
Marcu 6,42-43; 8,19 / Luca 9,171 Ioan 6,12 (14,21) Marcu 6,44 / Luca 9,14 (14, 22) Ioan 6,17
Le d ă ucenicilor pâinile, pentru c a să-şi amintească pururea minunea Despărţirea cea c u anevoie a ucenicilor a arătat-o în chip umbrit, zicând:
şi s-o pomenească mereu î n mintea lor, m ă c a r c ă ei îndegrab au uitat-o. Şi „a s i l i t " - , căci ei voiau pururea împreună c u E l să fie. Şi sloboade noroa­
să n u socoteşti că după nălucire a făcut minunea, de aceea rămân prisosinţe dele, nevrând s ă le d u c ă d u p ă El, ca s ă n u Se pară iubitor d e slavă deşartă.
[„fărâmituri"]!
24,23-24: I a r d â n d drumul mulţimilor, S-a suit î n m u n t e ca să S e roage
Şi sunt „douăsprezece c o ş u r i " c u „fărâmituri", pentru ca şi Iuda să
s i n g u r . Ş i , f ă c â n d u - s e seară, era singur acolo. (24) I a r corabia era acum l a
13

poarte un coş şi să nu cadă întru păcatul vinderii Lui, ţinând minte minunea
m u l t e stadii departe de p ă m â n t , f i i n d învăluită de valuri, căci vântul era
14

Şi î n m u l ţ e ş t e şi pâinile şi peştii, c a să arate c ă E l este Făcătorul

împotrivă. (14,23) Marcu 6,46-47 / Ioan 6,15 (14,24) Marcu 6,48 / Ioan 6,18
pământului şi al mării şi că cele c e m â n c ă m î n fiecare zi de la El sunt date
P e n t r u a n e arăta nouă că se cuvine să n e r u g ă m fără răspândirea
şi d e Dânsul sunt înmulţite.
Iar î n pustie face această m i n u n e , ca s ă n u creadă cineva că au fost minţii, „ S e s u i e î n m u n t e " , căci toate p e n t r u noi le face, E l n e a v â n d
acestea cumpărate din vreun oraş d e prin preajmă. Astfel le înţelegem trebuinţă d e rugăciune. Şi S e roagă p â n ă „ s e a r a " , învăţându-ne p e noi c a
d u p ă chipul istoric. n u degrabă s ă n e d e p ă r t ă m d e la rugăciune şi m a i vârtos noaptea să n e
Iar d u p ă înalta înţelegere, învaţă c ă , d e v r e m e c e Irod - mintea cea rugăm, căci atunci este linişte multă. „
trupească şi de piele a iudeilor, că a ş a se tâlcuieşte „ I r o d " - a tăiat capul Iar p e ucenici îi lasă s ă se înviforeze, ca să se deprindă a suferi c u
lui Ioan, care este c a p al Proorocilor, n - a crezut [Irod] celor care l-au vitejie ispitele şi c a s ă cunoască puterea Lui. încă şi „corabia era î n m i j l o c u l
proorocit p e Hristos, pentru aceea pleacă de la ei Iisus „în l o c p u s t i u " m ă r i i " , ca m a i m a r e să fie frica ucenicilor.
(Matei 14, 3) - adică la neamuri, care erau „ p u s t i i " de D u m n e z e u - şi 24,25-27: I a r l a a patra strajă d i n noapte, a v e n i t l a e i I i s u s , u m b l â n d
1 5

tămăduieşte p e cei bolnavi c u sufletul şi apoi îi şi hrăneşte p e aceştia. C ă p e m a r e . (26) V ă z â n d u - L u m b l â n d p e m a r e , u c e n i c i i s-au î n s p ă i m â n t a t ,

d e n u ne v a ierta n o u ă păcatele şi n u n e v a vindeca bolile prin Botez, n u
z i c â n d c ă e n ă l u c ă ş i , d e frică, a u strigat. (27) D a r E l le-a v o r b i t î n d a t ă ,
ne hrăneşte p e noi c u împărtăşirea preacuratelor Taine, fiindcă cel ce n u
zicându-le: îndrăzniţi, E u sunt; nu vă temeţi!
este botezat n u se împărtăşeşte. (14,25) Iov 9,8 / Marcu 6,48 / Ioan 6,19 (14,26) Marcu 6,49 (14,27) Ioan 6,20
Iar „[ca la] cinci m i i d e b ă r b a ţ i " erau, p e n t r u c ă r ă u boleau la cele
cinci simţiri, care se şi vindecă prin cele „cinci p â i n i " . C ă , d e vreme ce 1 2
Aici e vorba despre cele două cărţi liturgice ce cuprind pericopele din Noul
cele cinci simţiri boleau [erau b o l n a v e ] , câte sunt rănile, atâtea şi emplas- Testament, pericope ce s e citesc în cadrul sfintelor slujbe ale Bisericii.
turile [leacurile].
11
13
î n ediţia d e la 1805, în loc de „singur", se găseşte „deosebi".
în ediţia de la 1805, în loc de „acum la multe stadii departe de pământ", se găseşte
14

11
Emplastrul sau plasturele este o fâşie de pânză acoperită cu un preparat farmaceutic „în mijlocul mării".
lipicios, care se lipeşte pe piele spre a feri o rană de infecţie, sau pentru a fixa un pansament. 15
în ediţia de la 1805, în loc de „la", se găseşte „întru".
 Capitolul 14 277
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI
276 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
[mai departe]. însă n u c u totul s-a îndoit Petru, ci oarecât, adică în parte;
N u de îndată, ci „întru a patra strajă" a stat Iisus înaintea lor ca să
căci, pentru că s-a înfricoşat, arată că s-a îndoit în credinţă, dar pentru c ă a
potolească furtuna, învăţându-i astfel ca să n u ceară îndată izbăvire din
strigat „ D o a m n e , m â n t u i e ş t e - m ă ! " , c u aceasta a vindecat necredinţa şi
primejdii, ci să sufere cu bărbăţie. Şi a venit „întru a patra strajă", căci noaptea
d e aceea este numit „puţin c r e d i n c i o s " , iar n u „necredincios".
se împarte în patru de ostaşii care străjuiesc pe rând imul după altul, fiecare
Iar cei din corabie, încetând vântul, a u fost şi ei sloboziţi de frică şi
având trei ceasuri de strajă. Deci Domnul, după al nouălea ceas din noapte,
cunoscându-L dintru acestea pe Iisus, mărturisesc Dumnezeirea Lui, căci n u
umblând p e apă c a u n Dumnezeu, a stat înaintea lor. Iar lor li s-a părut a fi
era lucru al omului să umble p e mare, ci al lui Dumnezeu. Precum şi David
„nălucă", din pricina acelui lucru neobişnuit şi străin, necunoscându-L pe El
zice: „ î n mare este calea Ta şi cărările Tale î n ape m u l t e " (Psalm 76,18).
după chip, atât pentru că era noapte, cât şi pentru că le era frică.
Iar d u p ă înalta înţelegere, „ c o r a b i e " este pământul, iar „ v a l u r i l e " ,
Iar El, întâi îi face p e ei îndrăzneţi, zicând: „Eu sunt C e l Care p e toate
viaţa aceasta care este turburată de duhurile cele viclene. „ N o a p t e " este
le pot, îndrăzniţi!"
necunoştinţa [necunoaşterea]; iar „întru a patra s t r a j ă " , adică la sfârşitul
14,28: Iar Petru, r ă s p u n z â n d , a zis: D o a m n e , dacă eşti Tu, porunceşte veacurilor a venit Hristos. Căci întâia strajă este legământul c u Avraam, a
să v i n l a T i n e p e apă. doua - Legea lui Moise, a treia - Proorocii, iar a patra - Venirea D o m n u l u i ,
Petru, fiind cu dragoste prea fierbinte pentru Hristos, pofteşte [vrea] îndată căci El a mântuit p e cei care erau învăluiţi d e furtună, venind la noi, aşa
să meargă aproape de Dânsul - şi mai înainte decât ceilalţi. Şi crede [Petru] că încât noi, cunoscându-L p e El, n e închinăm Lui c a unui D u m n e z e u .
nu numai Iisus singur umblă p e deasupra apelor, ci şi lui îi v a d a aceasta Şi Dar înţelege şi aceasta: că lepădarea lui Petru şi întoarcerea şi pocăinţa
nu a zis: „porunceşte să u m b l u " , ci, „porunceşte s ă v i n l a T i n e " , pentru că lui mai înainte le-au însemnat [arătat, vestit] cele ce i s-au întâmplat lui p e
grăieşte n u după trufie, ci după dragostea p e care o avea pentru Hristos. mare, c ă după c u m acolo semeţindu-se, zice: „Nu m ă voi l e p ă d a de T i n e "
(Matei 26,35; Marcu 14,31; Ioan 13,37), aşa şi aici: „Porunceşte-mi s ă v i n l a
14,29-30: E l i-a zis: V i n o . I a r Petru, c o b o r â n d u - s e din corabie, a mers
16

T i n e p e a p ă " . Şi după c u m atunci a fost slobozit [lăsat] a se lepăda, tot aşa şi

pe apă şi a venit către Iisus. (30) Dar, văzând vântul, s-a temut şi, î n c e p â n d
aici a fost slobozit [lăsat] a se a f u n d a Aici D o m n u l i-a întins m â n a şi n u l-a
să se s c u f u n d e , a strigat, zicând: D o a m n e , s c a p ă - m ă ! (14,30) Matei 8,25
17

lăsat să se înece, iar acolo, prin pocăinţă, l-a tras pe el dintru adâncul lepădării.
Domnul i-a aşternut lui Petru marea [sub picioare], arătând puterea S a
Insă vezi cum, Petru, biruind cea mai mare [din primejdii], adică marea, se 14,34-36: Ş i , trecând d i n c o l o , a u v e n i t î n p ă m â n t u l G h e n i z a r e t u l u i .
înfricoşează d e vânt, aşa d e slabă este firea omenească. Şi îndată ce s-a (35) Ş i , c u n o s c â n d u - L , o a m e n i i l o c u l u i aceluia au t r i m i s î n t o t acel ţ i n u t
înfricoşat, atunci a şi început „a se a f u n d a " Petru, iar aceasta şi p e el l-a făcut ş i a u a d u s l a E l p e toţi b o l n a v i i . (36) Ş i - L r u g a u c a n u m a i să s e atingă de
a n u cugeta înalt, iar p e ceilalţi ucenici i-a mângâiat, că poate l-ar fi pizmuit. p o a l a h a i n e i L u i ; şi câţi s e a t i n g e a u s e v i n d e c a u .
18

încă S-a aratăt şi c u cât este mai presus Hristos decât dânsul [Petru]. (14,34) Marcu 6,53 (14,35) Marcu 6,54-55 / Luca 6,18 (14,36) Marcu 3,10; 6,56 / Luca 6,19
După multă vreme venind Iisus î n Ghenizaret, n u numai din vedere, ci
14,31-33: I a r I i s u s , î n t i n z â n d îndată m â n a , l-a apucat şi a zis: P u ţ i n
şi din semne [minuni] cunoscându-L p e El, oamenii arată credinţă fierbinte,
c r e d i n c i o s u l e , p e n t r u c e te-ai î n d o i t ? (32) Ş i s u i n d u - s e e i î n c o r a b i e , s-a
încât doresc măcar „de poala [hainei] Lui s ă s e a t i n g ă " şi atingându-se, au
potolit vântul. (33) Iar cei d i n corabie I s-au închinat, zicând: C u adevărat,
dobândit tămăduirea
Tu eşti F i u l l u i D u m n e z e u . (14, 31) Matei 8,26 / Iacov 1,6 (14,32) Psalm 106,29 /
Iona 1,15 / Matei 8,26 / Marcu 6,51 (14,33) Luca 4,41; 9,20 / Ioan 1,49 Deci, aşa şi t u , atinge-te de marginea „ h a i n e i " lui Hristos - adică de
Arătând Hristos că n u vântul a fost pricina afundării, ci împuţinarea sfârşitul Venirii Lui î n trup - , că de vei crede că S-a înălţat, te vei „ m â n t u i " .
sufletului, n u ceartă vântul, ci pe Petru, cel ce s-a împuţinat la suflet. Pentru C ă „ h a i n ă " este trupul, iar „ p o a l a " a lui, sfârşitul vieţii celei de p e pământ.
aceasta şi ridicându-1 p e el, l-a p u s deasupra apei, lăsând v â n t u l să sufle

în ediţia de la 1805, în loc de „coborându-se", se găseşte „pogorându-se".

16

în ediţia de la 1805, aici avem: „Dar, văzând vânt tare, s-a temut şi, începând a se
17
în ediţia de la 1805, în loc de „se vindecau", se găseşte „se mântuiau".
afunda, a strigat, zicând: Doamne, mântuieşte-mă!" <
278
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 15 279

să le dea danie [să le dăruiască] templului, căci templul avea vistierie întru
CAPITOLUL 1 5 care p u n e a oricine voia şi din ea se împărţea la săraci. Deci, fariseii, învă-
Spălarea mâinilor. Femeia cananeeancă. ţându-i p e fii să n u d e a nimic părinţilor lor, ci să le dea p e acestea danie
Saturarea celor patru mii de oameni 1
vistieriei templului, îi învăţau p e ei să zică: „Tată, ceea ce ceri d e la mine ca
să te foloseşti, aceasta este danie, adică dar dat lui D u m n e z e u " . Şi astfel
fariseii şi cărturarii împărţeau banii c u fiii, iar părinţii acelor fii rămâneau
lipsiţi şi necercetaţi la bătrâneţe.
15,1-2: A t u n c i au v e n i t d i n I e r u s a l i m , la I i s u s , f a r i s e i i şi cărturarii,
z i c â n d : (2) P e n t r u c e , u c e n i c i i T ă i calcă d a t i n a b ă t r â n i l o r ? Căci n u - ş i
2 Şi tot astfel f ă c e a u şi cei care î m p r u m u t a u b a n i , căci d a c ă c i n e v a
spală mâinile când mănâncă pâine. î m p r u m u t a p e u n oarecare cu bani, iar datornicul era zăbavnic în a plăti
(15,1) Marcu 7,1 (15,2) Marcu 7,2-5 / Luca 11, 38 / Coloseni 2,8 datoria, cel care îi dăduse bani zicea către nerecunoscătorul datornic: „Corvan
Deşi toate satele aveau cărturari şi farisei, însă cei m a i cinstiţi [de este ceea c e î m i eşti m i e dator, adică dar dat lui D u m n e z e u " . Deci, atunci,
oameni] erau cei din Ierusalim. D e aceea, aceştia î l şi p i z m u i e s c m a i vârtos datornicul, ca şi cel care îi era lui D u m n e z e u dator, chiar nevrând, trebuia
[mult] p e Iisus, ca unii care erau m a i iubitori de slavă. să plătească. A ş a îi învăţau fariseii p e copii [fii] să facă.
Şi din vechi aşezământ aveau obicei iudeii d e a n u m â n c a a v â n d mâi­ 15, 7-9: Făţarnicilor, bine a proorocit despre v o i Isaia, când a zis: (8)
nile nespălate. Deci, v ă z â n d că ucenicii n u ţin s e a m ă d e acest aşezământ, Poporul acesta M ă cinsteşte cu b u z e l e , dar i n i m a lor este departe d e M i n e .
au socotit că ei îi defăima p e bătrâni. C e face, dar, Mântuitorul? N u le (9) Ş i zadarnic M ă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci a l e
r ă s p u n d e n i m i c la această învinuire, ci, dimpotrivă, î i învinuieşte p e ei
oamenilor . 5
(25,7) Marcu 7,6 (25,8) Isaia 29,13 / Iezechiil 33,31 / Osea 7,14 /
[cărturari şi farisei]. Amos 5,23 / Marcu 7,6 (15, 9) Deuteronom 4,2 /Isaia 29,13 / Sirah 34, 7-8 / Marcu 7,7
15,3-6: I a r E l , r ă s p u n z â n d , l e - a zis: D e ce ş i v o i călcaţi p o r u n c a l u i Prin glasul Proorocului Isaia arată că întru acest chip s-au purtat şi
D u m n e z e u p e n t r u datina voastră? (4) C ă c i D u m n e z e u a z i s : C i n s t e ş t e
3 către [faţă d e ] Tatăl S ă u , în ce fel şi către D â n s u l [Hristos] se aflau. Căci răi
p e tatăl t ă u ş i p e m a m a ta, iar c i n e v a b l e s t e m a p e tată s a u p e m a m ă , cu
4 fiind şi înşişi ei depărtându-se de la D u m n e z e u pentru lucrurile cele rele,
m o a r t e s ă s e sfârşească. (5) V o i î n s ă s p u n e ţ i : C e l care v a z i c e tatălui s ă u n u m a i d i n g u r ă grăiau cuvintele lui D u m n e z e u (Isaia 29, 13). Căci c u
s a u m a m e i sale: C u ce te-aş f i p u t u t ajuta este dăruit l u i D u m n e z e u , (6) adevărat, î n deşert cinstesc şi li se pare n u m a i că slăvesc p e D u m n e z e u cei
acela n u v a cinsti p e tatăl s a u p e m a m a sa; şi aţi d e s f i i n ţ a t c u v â n t u l l u i care prin lucruri [fapte] îl necinstesc p e Dânsul.
D u m n e z e u p e n t r u datina voastră. 15,10-11: Ş i c h e m â n d la S i n e m u l ţ i m i l e , le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
(15,3) Levitic 18,3 / Numeri 15,40 / Marcu 7,9 / Luca 11,39 (15,4) Ieşire 20,12; 21,17 / (11) N u c e e a ce intră î n gură spurcă pe om, ci ceea ce iese d i n gură, aceea
Levitic 19,3; 20,9 / Deuteronom 5,16 / Pilde 20,20 / Sirah 3, 7-9 / Marcu 7,10 /
Efeseni 6,1-3 (15,5) Pilde 28,24 / Marcu 7,11 (15, 6) Marcu 7,12-13
Spurcă pe o m . (25,10) Marcu 7,14 (25, 22} Marcu 7,15 / Romani 14,14
Fariseii îi învinuiau pe ucenici că încalcă porunca bătrânilor, iar Hristos îi Aici n u v o r b e ş t e către farisei, căci erau nevindecaţi [învârtoşaţi la
arată [vădeşte] că ei calcă [însăşi] Legea lui Dumnezeu (Ieşire 20,12; 2 1 , 1 6 ) . inimă], ci către popor. Şi prin aceasta că îi c h e a m ă la Sine pentru a primi
Că învăţau p e fii să n u dea nimic născătorilor [părinţilor] lor, c i toate câte au cuvântul Lui, se v e d e că cinsteşte n o r o a d e l e
Şi zice: „ A s c u l t a ţ i şi î n ţ e l e g e ţ i " , deştepfându-i p e cei ce auzeau spre
1
în ediţia de la 1805 titlul capitolului este: „Pentru ucenici când au mâncat cu mâinile luarea-aminte. Iar pentru că fariseii îi învinuiau p e ucenici c ă m ă n â n c ă
nespălate. Pentru călcarea poruncilor lui Dumnezeu pentru obiceiul oamenilor. Pentru cele ce având mâinile nespălate, D o m n u l arată că nici u n fel de bucate „ n u spurcă
spurcă pe om. Pentru cananeeancă cea cu fata îndrăcită. Pentru noroadele ce s-au tămăduit.
pe o m " ; şi dacă m â n c a r e a „nu s p u r c ă " , c u m u l t m a i vârtos [„nu s p u r c ă " ]
Pentru şapte pâini".
a m â n c a a v â n d mâinile nespălate. Iar p e o m u l cel lăuntric îl spurcă a grăi
în ediţia de la 1805, aici şi în versetele următoare, în loc d e „datina", se găseşte
2

„aşezământul". 5
în ediţia de la 1805, versetele 8-9 sunt: „ S e apropie de Mine norodul acesta cu
3
în ediţia de la 1805, în loc de „a z i s " , se găseşte „a poruncit z i c â n d " . gura lor, şi cu buzele M ă cinstesc, iar inima lor departe stă de la Mine. Ş i în zadar M ă
4
în ediţia de la 1805, în loc de „cine va blestema", se găseşte „cine va grăi de rău". cinstesc, învăţând învăţături porunci omeneşti".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 15 281
280 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cele c e n u se cuvin, iar d e aici sunt arătaţi fariseii care se spurcă prin a 2 5 , 2 5 : Ş i Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne n o u ă p i l d a aceasta.
(15,15) Psalm 118,68 / Marcu 7,17
vorbi graiuri ale zavistnicilor. Şi vezi înţelepciune! Nici n u legiuieşte a
Petru care ştia că Legea oprea să m ă n â n c e unele, temându-se ai zice
mânca a v â n d mâinile nespălate, nici n u opreşte, ci altceva învaţă: să n u
lui Iisus: „Mă smintesc d e cele ce ai zis, fiindcă se par a fi împotriva L e g i i " ,
scoată din inimă cuvinte rele.
s e preface că n u ştie şi întreabă.
15,12: A t u n c i , apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ş t i i că fariseii, auzind
6

2 5 , 2 6 - 2 0 : E l a zis: A c u m ş i voi s u n t e ţ i n e p r i c e p u ţ i ? (17) N u î n ţ e l e g e ţ i

c u v â n t u l , s-au scandalizat?
că tot c e intră î n g u r ă s e d u c e î n pântece şi s e aruncă a f a r ă ? (18) I a r cele 11

Ucenicii spun despre farisei că s-au scandalizat, d a r şi ucenicii s-au

ce ies d i n gură pornesc d i n i n i m ă şi acelea spurcă p e o m . (29) C ă c i d i n
turburat. Şi se v e d e aceasta din faptul că a venit Petru şi a întrebat. Iar
i n i m ă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, d e s f r â n ă r i , furtişaguri, mărtu­
12

Iisus, auzind c ă s-au scandalizat fariseii, zice:

rii m i n c i n o a s e , h u l e . (20) Acesta s u n t care spurcă p e o m , d a r a m â n c a cu
2 5 , 1 3 - 1 4 : I a r E l , r ă s p u n z â n d , a zis: Orice r ă s a d p e care n u l-a sădit
7
m â i n i n e s p ă l a t e n u spurcă pe o m .
Tatăl M e u c e l C e r e s c , v a fi s m u l s d i n rădăcină . (14) Lăsaţi-i p e e i ; s u n t
8 (15,16) Matei 16,9 (15,17) Levitic 11,47 / Isaia 17,10-11 / Marcu 7,19 /
1 Corinteni 6,13 (15,18) Marcu 7,20 / Iacov 3, 6 (35,29) Facere 6,5; 8,21 /
călăuze o a r b e , o r b i l o r ; şi dacă o r b p e orb va călăuzi , a m â n d o i v o r cădea
9

Pilde 6,14; 23,26 / Marcu 7,21 (25,20) Marcu 7,23

î n groapă. (15,13) Ioan 15,2 (15,14) Isaia 9,15; 42,19 / Ieremia 5, 31 / Luca 6,39 Mântuitorul îi dojeneşte pe ucenici şi-i mustră pentru nepriceperea
Despre aşezămintele bătrânilor şi despre poruncile iudeilor zice că lor s a u pentru că s-au smintit sau pentru c ă n - a u cunoscut ceea c e este
„se v o r d e z r ă d ă c i n a " , iar n u despre cele ale Legii, c u m înţeleg maniheii. arătat . Deci, zice: „Acestea care sunt d e toţi înţelese şi tuturor arătate
13

Căci Legea este „ s a d " al lui D u m n e z e u , deci acesta n u s-a dezrădăcinat [vădite] n u le înţelegeţi? C ă bucatele n u r ă m â n înlăuntru, ci ies şi cu nimic
pentru că r ă m â n e rădăcina ei - adică duhul cel ascuns - , iar frunzele - n u spurcă sufletul omului, că n u petrec înăuntru. Iar gândurile se nasc
adică slova c e a văzută - a u căzut, că n u mai înţelegem Legea d u p ă slovă, înlăuntru şi acolo şi petrec şi din lăuntru ieşind - adică î n lucrare şi î n
ci după d u h . faptă arătându-se - , spurcă p e o m " . C ă c i gândul curviei şi î n l ă u n t r u
Şi deznădăjduiţi fiind fariseii şi nevindecaţi, pentru aceasta a zis Hristos:
„ L ă s a ţ i 4 p e e i " . D e aici învăţăm că n u sunt vătămare pentru noi cei care se cu vieţuirea evanghelică, să nu te dai în seama unui învăţător neîncercat sau pătimaş, ca
n u cumva, în Ioc de petrecerea evanghelică, să o înveţi pe cea drăcească. Fiindcă învă­
^(»ndaJizează.debunâ^£©isfiF^^ Şi-i numeşte „povă-
ţăturile bune sunt de la învăţători buni; iar cele rele de la cei răi. Căci, desigur, din seminţe
ţuitori orbi, o r b i l o r " , c a să îndepărteze mulţimile d e la e i . 10

rele, ies roade rele. (49) înduplecă pe Dumnezeu cu rugăciuni şi cu lacrimi, ca să-ţi trimită
un călăuzitor nepătimaş şi sfânt. Dar cercetează şi tu dumnezeieştile Scripturi şi mai
6
în ediţia de la 1805, în loc de „ştii", se găseşte „cunoscut-ai". ales scrierile cu învăţături despre lucrare ale Sfinţilor Părinţi, ca punându-le alăturea de
7
în ediţia de la 1805, în loc de „răsad", se găseşte „sad". cele învăţate şi făptuite de învăţătorul şi înaintestătătorul tău, să le poţi vedea şi înţelege
8
în ediţia de la 1805, în loc de „va fi smuls din rădăcină", se găseşte „se va dez­ pe acestea ca într-o oglindă, şi pe cele ce conglăsuiesc cu Scripturile să le iei în inimă şi să
rădăcina". le stăpâneşti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase şi străine să le dai la o parte şi să le
9
în ediţia de la 1805, în loc de „călăuze/călăuzi", se găseşte „povăţuitori/povăţui". lepezi, ca să nu rătăceşti. Căci, să ştii că în zilele acestea mulţi s-au făcut dascăli mincinoşi
10
Dionisie din Furna indică următorul izvod de zugrăvire la pilda orbului, ce se şi înşelători. [Sfântul Simeon a trăit între anii 949-1022, şi pe atunci deplângea deja lipsa
face povăţuitor: „Arhierei, cărturari şi farisei învăţând, şi pe umerii lor diavolii legându-le povăţuitorilor duhovniceşti.] (50) Tot cel ce n u vede, dar se încumetă să călăuzească pe
ochii cu năframe; şi înaintea lor evrei, ca şi cum i-ar asculta, şi acestora, de asemenea, alţii, e un înşelător şi duce pe cei ce-1 urmează în prăpastia pierzaniei, după cuvântul
Iegându-li-se ochii de către demoni. Şi alţi demoni, avându-i p e toţi aceştia împreună Domnului: «Orbul de va călăuzi pe orb, amândoi vor cădea î n groapă» (Matei 15,14)"
adunaţi şi legaţi cu o frânghie, îi trag în iad. Şi Hristos stând departe şi arătându-i către - Filocalia românească, voi. 6, Suta întâi a capetelor teologice şi practice, capetele 48-50, ed.
Apostoli, le zice într-o hârtie: «Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă»" IBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 30-31.
(Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 125). 11
în ediţia de la 1805, în loc de „se aruncă afară", se găseşte „iasă p e afedron".
Aici, pentru cel ce se sârguieşte după putere a împlini poruncile, Sfântul Simeon 12
în ediţia de la 1805, în loc de „adultere, desfrânări", se găseşte „preacurvii, curvii".
Noul Teolog le descoperă pe acestea: „(48) De voieşti să te lepezi de toate şi să te deprinzi 1 3
Adică, n-au înţeles ceea ce le spune şi este adeverit.
 282_ Capitolul 15
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 15 283

petrecând spurcă, şi dinlăuntru î n faptă ieşind şi lucrându-se, c u totul să o miluiască p e dânsa. Iar El le răspunde că este trimis numai către iudei,
pângăreşte . 14

care sunt „oi p i e r d u t e " , din pricina răutăţii celor cărora au fost încredinţate
2 5 , 2 2 - 2 3 " : Ş i i e ş i n d de acolo, a p l e c a t I i s u s î n părţile Tirului şi ale [fariseii şi cărturarii]. Iar prin aceasta arată [vădeşte] mai mult credinţa femeii.
S i d o n u l u i . (22) Ş i iată o f e m e i e c a n a n e e a n c ă , d i n acele ţinuturi, i e ş i n d 25,25-27: Iar ea, v e n i n d , s-a închinat Lui, zicând: D o a m n e , a j u t ă - m ă . 17

striga, z i c â n d : M i l u i e ş t e - m ă , D o a m n e , F i u l l u i D a v i d ! Fiica m e a este (26) El însă, răspunzând, i-a zis: N u este b i n e să iei p â i n e a copiilor şi s-o
rău c h i n u i t ă de d e m o n . (23) E l î n s ă n u i-a r ă s p u n s n i c i u n c u v â n t ;
15 16
arunci câinilor. (27) D a r ea a zis: D a , D o a m n e , dar şi c â i n i i m ă n â n c ă din
18

(15,21) Marcu 7,24 (25,22) Matei 9, 27 / Marcu 7,25 fărâmiturile care cad de la m a s a stăpânilor lor.
D e ce, cu toate că-i oprise p e ucenici de a m e r g e în căile păgânilor (15,26) Marcu 7,27 (15,27) Marcu 7,28
(Matei 10,5), El însuşi merge în Tir şi în Sidon, care erau cetăţi păgâneşti? Dacă a văzut femeia că ajutătorii ei, Apostolii n-au dobândit împlinirea
Cunoaşte, dar, că n u s-a dus acolo ca să propovăduiască, pentru că, după cererii, iarăşi se apropie cu fierbinţeală [credinţă fierbinte] şi „ D o m n " îl
c u m zice Marcu, Se şi tăinuia p e Sine (Marcu 7,24). n u m e ş t e . Iar Hristos, n u m i n d - o p e ea „ c â i n e " - căci păgânii aveau viaţă
î n c ă şi întru alt chip [înţelege]: de v r e m e ce a văzut pe farisei că n u au necurată şi petreceau în sângiuirile jertfelor idoleşti iar p e iudei „ c o p i i " ,
primit cuvântul despre bucate, trece la păgâni. femeia cu pricepere r ă s p u n d e şi foarte cu înţelepciune.
Şi zice ea [cananeeancă]: „Miruieşte n u p e fiica mea, că aceea este [Şi ce zice, dar?] „Deşi «câine» sunt şi nu sunt vrednică a lua « p â i n e »
nesimţitoare, ci p e mine care pătimesc cele cumplite şi le s i m t ! " Şi n u zice - adică putere şi s e m n mare - , măcar acest semn m i c dă-mi - m i c faţă de
„vino şi v i n d e c ă " , ci „ m i l u i e ş t e - m ă " . puterea Ta mare, dar mare pentru mine. Că tot aşa şi pentru cei ce mănâncă
Iar El „nu-i r ă s p u n d e e i c u v â n t " , n u î n s e m n c ă a trecut-o c u vederea, pâine fărâmiturile sunt lucru prea mic, dar pentru câini ele sunt lucru
ci spre a arăta că mai întâi [de toate] a venit p e n t r u iudei şi astfel să astupe m a r e şi dintru acestea se h r ă n e s c " .
clevetirile lor şi să n u poată a zice ei mai p e u r m ă c ă păgânilor le-a făcut
bine D o m n u l . [Şi înţelege că s-a făcut aceasta] şi p e n t r u a se arăta [vădi] 2 5 , 2 8 : A t u n c i , răspunzând, Iisus i-a zis: O , f e m e i e , m a r e este credinţa
credinţa statornică a femeii. ta; f i e ţie d u p ă c u m voieşti. Ş i s-a tămăduit fiica ei d i n c e a s u l acela.
(25,28) Marcu 7,29
25,23 -24: Ş i apropiindu-se, ucenicii Lui î l rugau, zicând: Slobozeşte-o,
h
Iisus arată a c u m pricina pentru care întârzia dăruirea vindecării.
că strigă î n urma noastră. (24) Iar El, răspunzând, a zis: N u simt trimis decât P e n t r u a se arăta credinţa şi înţelepciunea femeii, de aceea n-a primit-o de
către oile cele pierdute ale casei lui Israil. la început, ci mai vârtos o şi alunga de la Sine. Iar acum, d u p ă c e s-a arătat
(15,24) Isaia 11,12; 53,4-6 / Ieremia 50,6 / Iezechiil 34,5,16 / credinţa ei, o laudă, zicând: „ M a r e este credinţa t a " . Şi zicând „fie ţie
Zaharia 11,4 / Matei 10,6 / Luca 19,10 / Ioan 1,11
d u p ă c u m v o i e ş t i " , arată că de nu ar fi avut credinţă, n u ar fi dobândit
U c e n i c i i , îngreuiaţi [împovăraţi] d e strigătele femeii, î l roagă s-o
împlinirea cererii.
slobozească p e ea, adică să o trimită p e ea d e la Sine. Şi n u spun [ucenicii]
Deci, dacă v o m voi şi noi, nimic nu ne v a opri să d o b â n d i m cele p e
aceasta ca nişte nemilostivi, ci mai vârtos, vrând să-L înduplece p e D o m n u l
care le voim. Acesta î n s e m n e a z ă că măcar Sfinţii de se vor ruga pentru noi
- p r e c u m pentru femeie Apostolii - , dar dacă şi noi ne v o m ruga pentru
14
Cuviosul Isaia Pustnicul ne învaţă: „Suntem datori să păstrăm nu numai trupul
curat şi nepătat de păcat, ci şi inima şi mintea, şi cugetarea, şi conştiinţa. Căci omul este noi înşine, mai m u l t isprăvim [dobândim].
îndoit din suflet şi din trup şi de aceea trebuie să aibă şi lupta îndoită. De aceea, nu î n s ă , cananeeancă este şi semn al Bisericii celei dintre păgâni, pentru
ajunge nevoinţa noastră trupească, pentru ca să dobândim virtuţile de Dumnezeu că şi păgânii, lepădaţi fiind mai înainte, mai p e u r m ă s-au înălţat întru
iubitoare, ci înainte de toate, smerenia sufletului şi zdrobirea inimii şi rugăciunea întinsă" r â n d u i a l a „ f i i l o r " şi d e „ p â i n e " s-au î n v r e d n i c i t - a d i c ă de Trupul
(Filocalia româneasca', voi. 12, Codicele 113, ed. Harisma, Bucureşti, 1991, p. 278). D o m n u l u i . Iar iudeii „ c â i n i " s-au făcut, părându-li-se că din „ f ă r â m i t u r i "
în ediţia de la 1805, în loc de „este rău chinuită de demon", se găseşte „rău se
15
se hrănesc, adică din micşorarea [micimea] şi simplitatea slovei.
îndrăceşte".
în ediţia de la 1805, în loc de „nu i-a răspuns nici un cuvânt", se găseşte „nu i-a
16
17
în ediţia de la 1805, în loc de „Doamne, ajută-mă", se găseşte „Doamne, ajută-mi!"
răspuns ei cuvânt". 18
în ediţia de la 1805, în versetele 26-27, în loc de „câinii", se găseşte „câinişori".
 Capitolul 15 2 8 5

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

284 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
15,33: Ş i ucenicii I-au zis: D e unde să avem noi, î n pustie, atâtea pâini,
„Tirul" înseamnă „ţinere", iar „ S i d o n u l " , „vânător", iar „ c a n a n e e a n c ă " Cât s ă Saturăm atâta m u l ţ i m e ? (15,33) Numeri 11,13,22 / 4 Regi 4, 43 / Marcu 8, 4
însemnează „gătită spre smerenie". Deci, păgânii, ca unii ce erau ţinuţi de
î n c ă n u pricep, cu toate că li s e cădea să înţeleagă, căci El hrănise încă
răutate, întru care răutate erau dracii cei ce vânează suflete, aceştia [păgânii]
şi mai mulţi înainte, în pustie. Dar ei se află [arată] nesimţitori, ca să te
şi spre smerenie sunt gătiţi. Pentru că drepţii spre înălţimea împărăţiei l u i .
m i n u n e z i de darul lui H r i s t o s , c â n d m a i p e u r m ă îi v e i v e d e a p e ei
Dumnezeu au fost gătiţi.
[Apostoli] plini de atâta înţelepciune.
15, 29-31: Ş i t r e c â n d Iisus de acolo, a v e n i t lângă m a r e a G a l i l e i i şi, 15,34-38: Ş i Iisus i-a întrebat: Câte p â i n i aveţi? E i i-au răspuns: Ş a p t e
s u i n d u - S e î n m u n t e , a şezut acolo. (30) Ş i m u l ţ i m i m u l t e a u venit l a El, şi p u ţ i n i peştişori. (35) Ş i p o r u n c i n d m u l ţ i m i i s ă ş a d ă j o s pe p ă m â n t ,
având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi m u l ţ i alţii şi i-au p u s la picioa­ 1 9

(36) a l u a t c e l e şapte p â i n i şi p e ş t i i ş i , m u l ţ ă m i n d , a f r â n t ş i a dat

rele L u i , iar El i-a v i n d e c a t , (31) î n c â t m u l ţ i m e a s e m i n u n a v ă z â n d p e
ucenicilor, iar u c e n i c i i m u l ţ i m i l o r . (37) Ş i au m â n c a t toţi şi s-au săturat
muţi v o r b i n d , p e c i u n g i sănătoşi, p e şchiopi u m b l â n d şi p e o r b i v ă z â n d ,
şi au l u a t şapte coşuri p l i n e , cu rămăşiţe de fărâmituri. (38) I a r cei ce
21

şi slăveau p e D u m n e z e u l lui Israil.

au m â n c a t erau ca la patru m i i de b ă r b a ţ i , afară de copii şi de f e m e i .
(25, 29) Marcu 7,31 (25,30) Isaia 29,18; 35,5 / Luca 7,22 (25,31) Marcu 7,37 / Luca 7,22
(15,34) Deuteronom 8,18 / Matei 16,10 / Marcu 6,38; 8,5 / Ioan 6,8-9 (15,35) Marcu 8,6
N u în Iudeea m e r g e deseori, ci în Galileea, din pricina necredinţei (25,37) Levitic 26,26 / 4 Regi 4,43 / Marcu 8,8,20 / Ioan 6,11-13 (25,38) Marcu 8,9 / Ioan 6,10
iudeilor, căci galileienii erau mai credincioşi decât iudeii. C ă v e z i credinţa îi p u n e să se aşeze „pe p ă m â n t " , s m e r e n i e învăţându-i. Şi însuşi
lor, că şi „în m u n t e " se urcă, şchiopi şi orbi fiind şi n u pregetă, ci şi „la
„ m u l ţ ă m e ş t e " , învăţându-ne şi p e noi să m u l ţ ă m i m mai înainte de hrană
picioarele l u i I i s u s " se aruncă, socotindu-L pe El mai presus d e om. Drept
aceea şi vindecare au dobândit. [de a m â n c a ] .
Suie-te, dar, şi tu „în m u n t e l e " poruncilor, unde şade D o m n u l - ori Dar, poate te vei întreba: „Cum, altădată, deşi erau numai «cinci pâini»
„orb" de eşti - adică neputând să vezi de la sine-ţi lucrul cel bun; ori „ ş c h i o p " şi «cinci mii» cei care s-au hrănit, au rămas «douăsprezece coşuri», iar acum,
- adică văzând lucrul b u n , dar neputând a veni către el; ori „ s u r d " - adică mai multe fiind pâinile şi mai puţini cei care s-au hrănit, n u m a i «şapte
a n u auzi pe cel care te sfătuieşte, dar nici pe altul putând a învăţa; ori coşniţe» au prisosit?" Deci, se poate zice că, ori «coşniţele» erau mai mari
„ciung" - adică fărăra putea să întinzi m â n a către milostenie, ori vreo altă decât «coşurile», ori s-a făcut aşa pentru a n u fi la fel minunile şi întru
b o a l ă d e a L e ă z â n d „la picioarele lui Hsuş" şi de urmele vieţii Lui atingân- uitare să-i ducă p e ucenicii . Că de ar fi prisosit şi acum «douăsprezece
22

du-te, te vei v i n d e c a coşuri», din pricina asemănării, ucenicii a r fi putut uita cum că a doua oară
s-a făcut minune c u pâinile (Matei 14,20).
15,32: Iar Iisus, c h e m â n d la S i n e pe ucenicii Săi, a zis: M i l ă îmi este de
D a r şi aceasta cunoaşte [înţelege] tu: că cei patru mii, adică cei ce de
mulţime, că iată, sunt trei zile de când aşteaptă lângă M i n e şi n-au ce să m ă ­
săvârşit [desăvârşit] au cele „ p a t r u " fapte b u n e , aceştia c u „şapte p â i n i " ,
23

nânce; şi să-i slobozesc flămânzi n u voiesc, ca să n u se istovească pe drum . 20

(15, 32} Marcu 8,1-3 / Ioan 6, 5 ' adică c u cele mai duhovniceşti şi mai d e săvârşit [desăvârşite] cuvinte se
Mulţimile n u îndrăzneau a cere pâine, căci veniseră p e n t r u vindecare. hrănesc. Căci numărul „ ş a p t e " este s e m n al celor şapte daruri ale Duhului
Iar El, fiind iubitor de oameni le poartă de grijă. Şi m ă c a r de-ar fi şi avut Sfânt (Isaia 11,2-3). Şi „şed j o s p e p ă m â n t " - adică p u n â n d sub ei p e toate
mâncare, aceasta se va fi sfârşit, căci trecuseră „trei z i l e " de c â n d au venit. cele pământeşti şi călcându-le p e ele - , d u p ă c u m şi cei cinci mii „pe i a r b ă "
Şi arată şi depărtarea de la care veniseră/atunci când s p u n e „ca s ă n u au şezut (Matei 14,19), trupul şi slava dedesubtul lor p u n â n d u - l e . C ă tot 24

s l ă b e a s c ă p e c a l e " . Şi grăieşte acestea ucenicilor, voind să-i î n d e m n e a-I trupul este „ i a r b ă " şi toată slava omenească p r e c u m „floarea i e r b i i " (Isaia
zice: „Poţi să-I hrăneşti p e aceştia, precum I-ai hrănit şi p e cei cinci m i i " . 40,7; Psalm 102,15).
Dar ei încă n u pricep. % 2 1
în ediţia de la 1805, în loc de „coşuri p l i n e " , se găseşte „coşniţe".
2 2
Să nu uite ucenicii minunile înmulţirii pâinilor din pricina asemănării minunilor.
în ediţia de la 1805, în loc de „au pus", se găseşte „au aruncat".
19 2 3
Adică bărbăţia, dreptatea, înţelegerea şi întreaga înţelepciune - v e z i înain-
în ediţia de la 1805, în loc de „ca să n u se istovească pe drum", se găseşte „ca să
20
tecuvăntarea Sfântului Teofilact la această Evanghelie.
nu slăbească pe cale". '" .•'«- 2 4
Adică, defăimându-le.
 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 287

Şi „şapte c o ş n i ţ e " sunt aici prisosinţele, de vreme ce duhovniceşti şi

mai d e săvârşit [desăvârşite] erau acelea p e care n-au putut s ă le mănânce.
Deci, acelea au prisosit, pe care cele „şapte c o ş n i ţ e " le-au încăput, adică CAPITOLUL 1 6
[pe] cele p e care n u m a i Sfântul D u h le ştie. P e n t r u că „ D u h u l p e toate l e Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Mărturisirea lui Petru.
cearcă [cercetează], c h i a r şi a d â n c u r i l e l u i D u m n e z e u " (1 Corinteni 2,10). Cea dintâi vestire a Patimilor. Urmarea lui Hristos 1

15,39: D u p ă aceea a dat d r u m u l m u l ţ i m i l o r , S-a suit în corabie ş i S-a

dus î n ţinutul M a g d a l a .25
(15,39) Marcu 8,10 16,1: Şi a p r o p i i n d u - s e fariseii şi s a d u c h e i i şi i s p i t i n d u - L , I-au cerut 2

S-a d u s Iisus d e acolo, d e v r e m e ce nici u n alt s e m n [minune] n-a făcut să l e arate s e m n d i n cer.
spre a-I u r m a Lui m a i mulţi, p r e c u m s e m n u l [minunea] pâinilor, încât şi (16,1) Matei 12,38 / Marcu 8,11 / Luca 11,16 / Ioan 2,18; 4, 48; 6,30 / 1 Corinteni 1,22
împărat voiau să-L facă p e El, p r e c u m s p u n e Ioan (Ioan 6, 15). Aşadar, Deşi fariseii şi saducheii se deosebeau între ei în d o g m e [învăţături],
Iisus Se duce de acolo, ca să n u pricinuiască bănuieli tiranului Irod. însă împotriva lui Hristos î m p r e u n ă suflă . Şi cer „ s e m n d i n c e r " , adică să
3

facă să stea soarele şi lima, fiindcă li se părea că semnele de p e p ă m â n t se

fac din putere diavolească şi cu Beelzebul. N u ştiau, nebunii, că şi Moise
în Egipt, din p ă m â n t multe minuni a făcut (Ieşire cap. 7-12), iar focul care
s-a pogorât din cer peste oile lui Iov era de la diavolul (Iov 1 , 1 6 ) . Deci, n u
toate minunile cele din cer sunt de la D u m n e z e u , nici toate minunile cele
de p e p ă m â n t de la diavoli.
1 6 , 2 - 3 ; Iar E l , r ă s p u n z â n d , le-a zis: C â n d se face seară, ziceţi: M â i n e
v a fi t i m p f r u m o s , p e n t r u că e cerul r o ş u . (3) I a r d i m i n e a ţ a ziceţi: Astăzi
4

v a f i f u r t u n ă , p e n t r u că cerul e roşu posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului

ştiţi s-o j u d e c a ţ i , d a r s e m n e l e v r e m i l o r n u puteţi!
5

(16,1) Luca 12,54 (16,3) Ieremia 8,7-8 / Luca 12, 56

M u s t r ă cererea lor cea ispititoare, „ f ă ţ a r n i c i " numindu-i pe ei. Şi arată
că, p r e c u m din cele ce se v ă d p e cer, unul este s e m n u l furtunii şi altul al
vremii senine şi liniştite - şi nimeni v ă z â n d s e m n de furtună n u caută
linişte şi nici v ă z â n d semn de linişte, n u aşteaptă furtună - , „tot aşa şi
pentru M i n e se cuvine a socoti că alta este v r e m e a aceasta a Venirii şi alta
ceea ce va să fie. A c u m e trebuinţă de semnele cele de p e pământ, iar cele
din ceruri sunt rânduite întru vremea aceea, c â n d soarele se va întuneca,
luna se v a ascunde şi cerul se va s c h i m b a " (Matei 24,29; Marcu 13,24).

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cei ce au cerut semn din cer. Pentru
aluatul fariseilor. Pentru întrebarea cea din Cezareea luiFilip. Pentru lepădarea de sineşi şi pentru
luarea Crucii lui Hristos. Pentru certarea lui Petru că a grăit împotrivă să nu pătimească Hristos
şi pentru mărturia lui".
2
în ediţia de la 1805, în loc de „l-au cerut", se găseşte „îl rugau".
3
Adică se unesc întru revărsarea vrăjmăşiei lor asupra lui Hristos.
Magdala se pare că este aceeaşi localitate sau ţinut cu Dalmanuta (Marcu 8,10)
2 5
în ediţia de la 1805, în loc de „Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu", se
4

însă este menţionată cu numiri diferite. Ţinutul Magdala se află în partea de sud-vest a găseşte „Senin va fi pentru că roşeşte cerul".
lacului Ghenizaret (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 300). în ediţia de la 1805, în loc de „s-o judecaţi", se găseşte „să o sămuiţi".
5
 288 Capitolul 16
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 16 289

16, 4: N e a m v i c l e a n ş i a d u l t e r cere s e m n şi s e m n n u s e v a da l u i ,
6

n u şi-au adus aminte c u câte pâini pe câţi au hrănit, erau „ n e î n ţ e l e g ă t o r i " ;

decât n u m a i s e m n u l l u i I o n â . Ş i , lăsându-i, a plecat.
iar pentru c ă n-au crezut - căci măcar n e c u m p ă r â n d ei pâine d e la iudei,
(16,4) Iona 1, 3; 2,1 / Matei 12, 39 / Marcu 8,12 / Luca 11, 29
„ N e a m v i c l e a n " sunt, pentru c ă ispitesc, iar „preacurvar", p e n t r u c ă putea să aducă El [prin minune] - , pentru aceasta [îi numeşte] „puţin
s-au depărtat de D u m n e z e u şi s-au lipit de diavolul. Ş i cerând ei s e m n din c r e d i n c i o ş i " . Iar după ce i-a certat p e dânşii m a i c u asprime - căci n u
cer, n u le dă fără numai „ s e m n u l l u i I o n â " , trei zile î n pântecele chitului întotdeauna blândeţea este b u n ă - , îndată au înţeles că a n u m i t „aluat"
celui m a r e - adică al morţii - fiind, [apoi] v a învia. Iar acest s e m n s-ar învăţătura [cea rea a fariseilor]. Atâta putere are pretutindenea certarea
putea s p u n e că şi „ d i n c e r " este, că î n v r e m e a morţii Lui, soarele s-a cea c u b u n ă cuvântare!
întunecat şi făptura toată s-a schimbat (Luca 23,45).
16, 13: Ş i v e n i n d Iisus î n părţile C e z a r e i i l u i F i l i p , î i î n t r e b a p e
însă, vezi cuvântul acesta „ ş i s e m n n u s e v a d a l u i , decât n u m a i
u c e n i c i i S ă i , zicând: C i n e z i c o a m e n i i că s u n t E u , F i u l O m u l u i ?
s e m n u l l u i I o n â " , că ispititorilor li se dau s e m n e - adică p e n t r u dânşii s e (16,13) Daniil 7,13-14 / Marcu 8,27 / Luca 9,18
fac - , m ă c a r c ă aceştia n u cred. Pentru aceasta, „ l ă s â n d u - i " p e ei c a p e A p o m e n i t n u m e l e celui care a zidit cetatea, pentru c ă este şi o altă
nişte nevindecaţi, „a p l e c a t " .
Cezaree, a lui Straton . Şi întru aceasta [Cezaree a lui Filip] îi întreabă p e
9

,16,5-6: Ş i v e n i n d u c e n i c i i p e celălalt ţărm, a u uitat s ă ia p â i n i . (6) I a r ei. Căci departe de iudei îi duce p e ucenici, c a n e t e m â n d u - s e ei de nimeni,
I i s u s l e - a z i s : L u a ţ i a m i n t e şi feriţi-vă de aluatul f a r i s e i l o r şi al s a d u -
7 c u îndrăzneală să răspundă. Iar m a i întâi p e n t r u părerea norodului îi
cheilor. (16,5) Marcu 8,14 (16,6) Marcu 8,15 / Luca 12,1 / Galateni 5 , 8 întrebă, ca să n u cadă întru aceeaşi micşorime c u cei mulţi, ci întru m a i
P r e c u m a l u a t u l este acru şi v e c h i , aşa şi î n v ă ţ ă t u r a fariseilor şi mare înţelegere să se înalţe ei. Şi n u întreabă „cine zic fariseii că sunt E u ? " ,
saducheilor m u ş c a [strica, vătăma] sufletele, acră fiind şi predanii v e c h i ci „ o a m e n i i " , [vorbind de] mulţimea cea fără de vicleşug.
ale bătrânilor aducând. Şi precum aluatul este amestec de apă şi făină, aşa
16,14: Iar e i au răspuns: U n i i , Ioan Botezătorul, alţii I l i e , alţii I e r e m i a
şi învăţătura fariseilor era amestecătură de c u v â n t şi din viaţă stricată,
sau unul dintre Prooroci. (16,14) Marcu 8,28 / Luca 9,7-9,19-20
î n s ă n u a zis î n chip arătat „păziţi-vă de învăţătură", ci le vorbeşte d e
Cei care îl n u m e a u „ I o a n " erau asemenea lui Irod, socotind că Ioan a
„aluat", c a s ă le a d u c ă lor aminte d e minunile pâinilor.
luat după înviere şi darul facerii de minuni. Iar alţii îl n u m e a u „ I l i e " ,
16, 7-12: I a r ei cugetau î n sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n - a m pentru mustrare şi pentru că se aştepta că v a să v i e acesta. Iar „ I e r e m i a "
luat p â i n e . (8) D a r I i s u s , cunoscându-le gândul, a zis: C e cugetaţi î n v o i era numit ca Acela Care avea înţelepciunea cea din fire şi fără de învăţătură,
î n ş i v ă , puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine? (9) Tot n u înţelegeţi, n i c i
8
căci Ieremia încă prunc fiind, a fost rânduit la proorocie (Ieremia 1, 6-10).
nu vă aduceţi a m i n t e de cele cinci p â i n i , la cei cinci m i i de o a m e n i , şi câte
coşuri aţi luat? (10) Nici de cele şapte pâini, la cei patru m i i de oameni, ş i 16,15-16: Ş i l e - a z i s : D a r v o i cine ziceţi că sunt? (16) R ă s p u n z â n d
câte coşuri aţi luat? (11) C u m n u înţelegeţi că n u despre p â i n i v-am zis? S i m o n Petru a zis: Tu eşti H r i s t o s u l , F i u l l u i D u m n e z e u C e l u i viu.
10

(16,15) Marcu 8,29 / Luca 9,19-20 (16,16) Matei 14,33 / Marcu 3,11; 8,29 /
Ci, feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. (12) Atunci au î n ţ e l e s Luca 9, 20 / Ioan 1,49; 6, 69; 11,27 / Faptele Apostolilor 8,37 / Evrei 1,2
că n u le-a spus s ă se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor Petru, plin de înflăcărare, sare să răspundă şi mărturiseşte c ă El este
şi a s a d u c h e i l o r . (16, 7) Marcu 8,16 (16, 8) Marcu 8,17 (16,9) Matei 15,16 / Ioan 6 , 9 cu adevărat „Fiul l u i D u m n e z e u " . C ă n u a zis: „Tu eşti Hristos, Fiu lui
(16,10) Matei 15,34 / Marcu 8,20 (16,11) Marcu 8,21 (16,12) Galateni 5,8
D u m n e z e u " , fără articol, ci: „Tu eşti Hristosul, Fiul l u i D u m n e z e u " , adică
Apostolii socoteau că le spune să se păzească d e spurcăciunea cea d i n
însuşi Acela, Cel U n u l şi Singur, Fiu n u d u p ă dar, ci Cel N ă s c u t din însăşi
bucatele iudaice, d e aceea şi cugetau e i c ă n-au luat pâine. Drept aceea îi
mustră p e ei ca p e nişte neînţelegători şi puţin credincioşi. Căci pentru c ă
9
Cezareea lui. Filip se află la nord de Marea Galileii, la poalele Muntelui Hermon;
doar aici este menţionată această cetate, în Noul Testament (Marcu 8,27). Cealaltă Cezaree
6
î n ediţia de la 1805, în loc de „adulter", se găseşte „preacurvar".
se afla pe coasta Mediteranei şi este menţionată de câteva ori în Faptele Sfinţilor Apostoli
7
î n ediţia de la 1805, în loc de „luaţi aminte", se găseşte „căutaţi".
(8,40; 9, 30; 10,1, 24; 11,11; 12,19; 18, 22; 21, 8,16; 23, 23, 33; 25,1,4,6,13).
8
î n ediţia de la 1805, în loc de „în voi înşivă", se găseşte „întru v o i " .
10
[1805] „Hristos", cum am mai arătat, în limba greacă înseamnă „uns".
290 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
rtjgjjgg A SFINTEI EVANGHELII PE LA MATEI . C*P' " to1 116
—

Iar „porţi a l e i a d u l u i " sunt prigonitorii care-i trimiteau la m o a r t e p e

Fiinţa Tatălui. D e vreme ce şi „hristoşi", adică unşi erau mulţi, toţi preoţii
şi împăraţii. D a r „Hristosul", adică Unsul, U n u l este, [Domnul Iisus]. creştini. î n c ă şi ereticii sunt „porţi" care duc în iad; deci, p e mulţi prigonitori
şi p e eretici i-a biruit Biserica.
16,17: lai I i s u s , răspunzând, i-a zis: Fericit eşti S i m o n e , f i u l l u i I o n â ,
D a r şi fiecare dintre n o i este „ b i s e r i c ă " , d a c ă se face l ă c a ş a l l u i
că n u trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl M e u , Cel d i n Ceruri.
D u m n e z e u . Iar dacă n e v o m întări p e mărturisirea lui Hristos, „porţile
(16,17) Matei 11,25,27 / Galateni 1,16
II fericeşte p e Petru, ca p e cel care a luat cunoştinţa din dumnezeiescul i a d u l u i " - adică păcatele - , n u n e v o r „ b i r u i " p e noi. C ă dintru aceste
dar; şi, lăudându-1 p e el, arată ca mincinoase părerile şi socotinţele [cuge­ „porţi" striga şi David d u p ă c e a fost înălţat împărat: „ C e l a ce m ă î n a l ţ i
tele] celorlalţi oameni. d i n porţile m o r ţ i i " (Psalm 9,13). D i n care „ p o r ţ i " , o, D a v i d e ? D i n două:
Şi îi spune „fiul lui I o n â " , ca şi c u m ar fi zis: „precum tu eşti fiul lui Ionă, dintru a uciderii şi dintru a preacurviei.
aşa E u sunt Fiul Tatălui M e u Celui din Ceruri, de o fiinţă cu Acela fiind". 16, 19: Ş i îţi v o i d a c h e i l e împărăţiei Cerurilor şi orice v e i lega p e
Iar „ d e s c o p e r i r e " numeşte cunoştinţa, fiindcă cele ascunse şi necunos­ pământ v a fi legat şi î n Ceruri, şi orice vei dezlega p e p ă m â n t v a fi dezlegat
cute i s-au descoperit lui de la Tatăl. Şi î n C e r u r i . (16,19) Matei 18,18 / Ioan 20,23
C a u n D u m n e z e u , c u stăpânire, spune „îţi voi d a " , căci „precum Tatăl
16,18: Ş i E u îţi z i c ţie, că tu eşti Petru şi p e această p i a t r ă v o i zidi ţi-a d a t ţie descoperire, aşa şi E u « c h e i l e » " . Iar prin „ c h e i " care leagă şi
B i s e r i c a M e a şi porţile i a d u l u i n u o v o r b i r u i .
1 1
dezleagă [tu înţelege] iertările sau certările greşelilor. C ă au stăpânire a ierta
(16,18) Isaia 33, 20 / Matei 7,25 / Luca 22,31-32 / Ioan 1, 42 /
1 Petru 2,4 / 1 Corinteni 3,11 / Efeseni 2,20 / Apocalipsa 21,14 şi a lega cei care, asemenea lui Petru, s-au învrednicit d e darul episcopiei.
Domnul îi răsplăteşte lui Petru, dându-i lui mare plată, a se zidi Biserica Deşi n u m a i către Petru s-au spus aceste cuvinte - „îţi v o i d a " - , însă şi
pe mărturisirea lui. Căci, de v r e m e c e Petru L-a mărturisit p e E l că este tuturor Apostolilor s-au dat. Când? C â n d a zis: „Cărora veţi ierta păcatele,
Fiul lui D u m n e z e u , această mărturisire v a să fie temelia celor ce cred, l e v o r f i iertate [şi cărora l e veţi ţ i n e , v o r fi ţ i n u t e ] " (Ioan 20, 23) . C ă c i
n

încât tot o m u l care vrea să zidească [ridice] casa credinţei, s ă p u n ă ca „îţi v o i d a " , arată v r e m e a viitoare, adică p e c e a d e d u p ă înviere.
temelie această mărturisire! C ă m ă c a r milioane de fapte b u n e d e a m zidi, Iar „ C e r u r i " se n u m e s c şi faptele cele b u n e , şi „ c h e i " ale lor sunt însăşi
dar temelie n u v o m avea dreapta mărturisire, putred [şubred] zidim. lucrările acestora Căci prin a lucra intrăm înăuntru, ca prin oarecare „ c h e i "
Iar zicând „Biserica M e a " , S e arată p e Sine Stăpân al l u m i i , că toate ce deschid, întru fiecare din faptele cele bune. Iar dacă e u n u lucrez, ci numai
sunt roabe ale lui D u m n e z e u . ştiu lucrul cel bun, numai cât că a m „ c h e i a " cunoştinţei, însă afară petrec . 13

Şi este „legat î n C e r u r i " - adică întru faptele cele b u n e - cel care nu călă­
11
[1805] Pline de înţelepciune sunt aceste vorbe, căci nu zice Domnul: „Pe tine, toreşte într-însele, pentru că cel îmbunătăţit întru acestea este „dezlegat".
Petru, voi zidi Biserica Mea", ci îi spune: „Tu eşti Petru" - de la piatra pe care a mărturisit-o Deci, s ă n u a v e m păcate, ca n u c u lanţurile păcatelor noastre să n e legăm.
- „şi p e a c e a s t ă p i a t r ă voi z i d i B i s e r i c a M e a " . „ I a r p i a t r a era H r i s t o s " , zice 16, 20: A t u n c i a p o r u n c i t u c e n i c i l o r L u i s ă n u s p u n ă n i m ă n u i că E l
dumnezeiescul Pavel (1 Corinteni 10,4). Deci, pe piatra mărturisită de Petru zideşte Hristos este Hristosul. (16,20) Marcu 8,30 / Luca 9,21
Biserica, [adică pe Sine însuşi]. Iar ceea ce zice ca şi către unul: „Şi îţi v o i da cheile
Voia Hristos ca m a i înainte de Cruce să-Şi acopere slava Sa, căci de-ar fi
împărăţiei", trebuie să se înţeleagă către [pentru] toţi, este [lucru] arătat. Căci Mântuitorul
auzit oamenii mai înainte de Patimi că este D u m n e z e u , iar d u p ă aceea L-ar
pe toţi i-a întrebat: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul O m u l u i ? " Şi ei răspund; „Unii
Ilie, iar alţii unul dintre Prooroci". Şi iar îi întreabă: „Dar voi, cine ziceţi că s u n t ? " fi văzut pătimind, c u m n u s-ar fi smintit! Deci, pentru aceasta Se tăinuieşte
Deci, pe toţi îi întreabă şi pentru toţi răspunde Petru, făcându-se gură a tuturor: „Tu eşti p e Sine faţă de cei mulţi, ca d u p ă înviere, fără d e sminteală s ă fie cunoscut,
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu". Aşadar pentru toţi [îh numele tuturor] primeşte Duhul Sfânt p e toate îndreptându-le, prin facerea d e minuni.
Petru răspunsul Mântuitorului. Mai mult, şi Sfântul Teofilact tâlcuieşte aici c ă Domnul
1 2
în slujba de hirotesie a preotului întru duhovnic. Biserica a rânduit să fie citită
nu a zis către Petru „îţi dau", ci „îţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor". Şi c u adevărat,
tocmai această Evanghelie (Ioan 20, 19-23) - vezi Arhieraticon, ed. IBMBOR, Bucureşti,
când a dat Domnul „cheile", n u unuia, ci tuturor Apostolilor le-a dat, după cum însuşi
a şi grăit: „Luaţi D u h Sfânt; cărora veţi ierta păcatele l e vor f i iertate şi cărora le veţi 1993, pp. 106-108.
ţine, vor f i ţ i n u t e " (Ioan 20,22-23). 13
Adică, afară de săvârşirea faptelor celor bune.
 292 Capitolul 16
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 16 293
2 6 , 2 2 : D e atunci a început Iisus să arate ucenicilor L u i că El trebuie s ă
m e a r g ă l a I e r u s a l i m ş i să pătimească multe de l a bătrâni ş i de l a arhierei spun c ă n u numai a n u pătimi E u îţi este ţie vătămător, dar nici tu nu te
şi d e l a cărturari ş i s ă fie ucis, ş i a treia zi s ă învieze. vei putea mântui dacă însuţi tu nu vei muri [pătimi] - şi, asemenea, oricare
alt o m , fie bărbat, fie femeie, fie sărac, fie b o g a t " . Şi ne arată astfel că fapta
(16,21) Matei 17,22-23; 20,18 / Marcu 8,31; 9,31; 10,33 / Luca 9,22
L e vorbeşte despre Patimă mai înainte, c a s ă n u s e smintească, fără cea b u n ă este lucru de bună voie, iar nu din silă. Iar lui Iisus îi urmează nu
veste v e n i n d - aceasta socotind ei c ă D o m n u l pătimeşte fără d e voie şi n u m a i cel care îl mărturiseşte p e El F i u al lui D u m n e z e u , ci şi cel care
neştiind D â n s u l [despre cele ce se vor întâmpla]. Ş i le descoperă lor cele trece prin toate greutăţile şi p e aceleaşi l e suferă . 16

despre Patimi, d u p ă c e a u auzit prin mărturisirea lui Petru că El este Fiul Şi spune „să se l e p e d e de s i n e " , arătând cea de săvârşit [desăvârşită]
lui D u m n e z e u . Ş i d u p ă cele de întristare, aduce şi [vestea] cea d e bucurie, lepădare a cugetului trupesc, adică defăimarea d e sine. Precum ne-am
a n u m e c ă „a treia z i v a î n v i a " . obişnuit să zicem: „Cutare s-a lepădat d e cutare, adică nu-1 mai are d e
prieten sau cunoscut". Deci, în acest chip, fiecare este dator să n u aibă faţă
26,22: Ş i Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I:
Fie-Ţi m i l ă de Tine, să n u Ţ i se întâmple Ţ i e aceasta . (16,22) Marcu 8,32
14
de trupul său nici u n fel de iubire, încât şi Crucea să-şi ia - adică să aleagă
moartea - , c u sârguinţă căutând moartea cea de ocară - că întru acest fel
Ceea ce i s-a descoperit, drept a mărturisit [Petru], iar la ceea ce n u i s-a
descoperit, a greşit, ca să cunoaştem că acel mare lucru n u l-a grăit fără d e era crucea la cei vechi.
[ajutorul lui] D u m n e z e u . Deci nevrând Petru c a Hristos s ă pătimească ş i „ Ş i să-mi u r m e z e M i e " zice, „pentru că mulţi furi şi tâlhari sunt
neştiind [neînţelegând] taina învierii, zice: „ M i l o s t i v f i i Ţ i e , D o a m n e , n u răstigniţi, dar aceia n u sunt ucenici ai Mei. Deci, «să-Mi u r m e z e M i e » ,
va f i Ţ i e a c e a s t a " . adică şi toată fapta cea bună să o arate [împlinească]".
[Cu adevărat] „se leapădă de s i n e " şi cel ce ieri era înverşunat, iar astăzi
26, 2 3 : I a r El, î n t o r c â n d u - S e , a zis l u i Petru: M e r g i î n a p o i a m e a ,
15

este înfrânat. întru acest fel a fost Pavel, care „s-a lepădat de s i n e " , zicând:
s a t a n o ! S m i n t e a l ă î m i eşti; că n u cugeti cele ale l u i D u m n e z e u , ci cele
„Nu eu m a i trăiesc, ci Hristos trăieşte întru m i n e " (Galateni 2,20).
ale oamenilor. (16, 23) Marcu 8,33 / Romani 8,7
Şi iarăşi se cheamă că „ia C r u c e a " cel care s-a omorât şi „s-a r ă s t i g n i t "
C â n d a vorbit c u dreptate Petru, Hristos îl fericeşte p e el. Iar c â n d fără
pe sine lumii (Galateni 5,24).
d e s o c o t e a l ă [în c h i p nesocotit] s-a înfricoşat, n e v r â n d c a H r i s t o s s ă
^ p ă t i m e a s c ă , îl mustră, zicând: „ M e r g i după M i n e , s a t a n o ! " Iar „ s a t a n ă " 16,25: C ă cine v a voi să-şi scape s u f l e t u l î l v a p i e r d e ; iar cine î ş i v a
17

se n u m e ş t e [înseamnă] „împotrivnicul". „Deci, «mergi d u p ă M i n e » - a d i c ă pierde sufletul pentru M i n e î l v a afla.

n u te împotrivi - , ci u r m e a z ă voii M e l e " . Şi-1 n u m e ş t e întru acest fel p e (16,25) Marcu 8,35 / Luca 9,24; 17,33 / Ioan 12,25
Petra, fiindcă nici satana n u voia să pătimească Hristos. Deci, zice: „Tu c u [Acum] n e î n d e a m n ă pe noi la mucenicie. Deci, îşi „ a f l ă " sufletul său
g â n d o m e n e s c socoteşti că Patima este lucru necuvenit M i e ş i nu înţelegi în viaţa aceasta - adică „îl m â n t u i e ş t e " din moarte mucenicească - cel
c u m , D u m n e z e u , prin aceasta lucrează mântuire şi c u m P a t i m a mai vârtos care se leapădă de Hristos, pierzându-şi mai p e urmă sufletul! Iarăşi „îşi
[cu adevărat] M i Se cuvine M i e " . pierde s u f l e t u l " - însă pentru Hristos - cel care-L va mărturisi p e Dânsul
şi care îşi v a şi „ a f l a " sufletul întru nestricăciune şi în viaţă veşnică.
26, 2 4 : A t u n c i , I i s u s a z i s ucenicilor S ă i : D a c ă vrea c i n e v a s ă v i n ă
2 6 , 2 6 - 2 7 : P e n t r u că ce-i va folosi o m u l u i , dacă va câştiga l u m e a î n ­
d u p ă M i n e , s ă s e l e p e d e d e sine, să-şi i a Crucea ş i s ă - M i u r m e z e M i e .
(16,24) Matei 10,38 / Marcu 8,34 / Luca 9,23; 14,27 / 1 Petru 2,21
treagă , iar sufletul său îl va pierde? S a u ce va da o m u l î n s c h i m b pentru
18

C â n d „ a t u n c i " ? C â n d l-a certat p e Petru; căci, v r â n d să arate c ă a greşit

Petru o p r i n d u - L p e El d e a pătimi, zice: „Tu M ă opreşti p e M i n e , iar E u îţi Cel care rabdă toate necazurile şi prigonirile pentru numele lui Hristos, urmează
1 6

Domnului, pătimindu-le pe cele asemenea, întru darul lui Dumnezeu.

în ediţia de la 1805, în loc de „va voi să-şi scape sufletul îl va pierde", se găseşte
1 7

„va vrea să-şi mântuiască sufletul său pierde-l-va pe e l " .

1» e d * . d, „ ,805.6, tede . ! r a p o l , „.
M „ i X Î »,-.
8 ă 8 p M
în ediţia de la 1805, în loc de „pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga
1 8

lumea întreagă", se găseşte „că ce folos este omului de ar dobândi lumea toată".
 295
294 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

s u f l e t u l său? (27) Căci F i u l O m u l u i v a s ă v i n ă î n t r u slava Tatălui S ă u , c u

î n g e r i i S ă i ; şi atunci v a răsplăti f i e c ă r u i a d u p ă f a p t e l e sale. CAPITOLUL 1 7
(16,26) Psalm 48,7-8 / Marcu 8,36 / Luca 9,25 (16,27) Psalm 27,5-6; 61,10 / Pilde 24,12 / Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor.
Ieremia 17,10; 32,19 / Iezechiil 33,20 / Daniil 7,10 / Zaharia 14,5 / Sirah 17,18 / Matei 25,31 / Darea pentru templu 1

Marcu 8,38; 13,26 / Luca 9,26 / Romani 2,6 / 2 Corinteni 5,10 / Apocalipsa 2,23; 19,14
Să zicem aşa: ai dobândit lumea toată, dar c e folos este a fi trupul
întru desfătare, dacă sufletul se află rău? Este ca şi c u m stăpâna ar purta
17,1": Ş i d u p ă şase zile, Iisus a luat c u S i n e p e P e t r u şi p e I a c o v şi p e
haine rupte, iar slujnicele ar purta veşminte luminoase. Pentru că, în veacul
Ioan, fratele lui. (17,1") Marcu 9,1-2 / Luca 9, 28
ce v a să fie n u poate să dea cineva nimic în schimbul sufletului său. Aici
poate să dea lacrimi, suspinuri, milostenie, iar acolo - nimic. Căci Judecător Aceasta n u este împotriva celor ce se spun la L u c a - „iar d u p ă c u v i n ­
nemitarnic îl v a primi, care judecă p e fiecare d u p ă lucruri [fapte]. Şi v a fi tele acestea, c a l a o p t z i l e . . . " (Luca 9, 28). Pentru c ă L u c a a n u m ă r a t şi
[atunci Fiul Omului] înfricoşător, căci v a veni „întru slava S a " dimpreună prima zi şi p e cea d i n u r m ă , întru care s-au suit î n m u n t e , iar Matei, n u m a i
„cu î n g e r i i " (v. Matei 25,31; Marcu 8,38), iar n u defăimat . 19
p e cele d i n mijloc.
2 6 , 2 8 : Adevărat grăiesc v o u ă : S u n t u n i i d i n cei ce stau aici care n u Şi l-a luat p e Petru, ca p e cel care-L iubea p e E l , p e Ioan ca p e cel c e era
vor g u s t a m o a r t e a p â n ă ce n u v o r v e d e a p e F i u l O m u l u i , v e n i n d î n î m ­
2 0 iubit d e Dânsul, iar p e Iacov ca p e cel ce era şi el râvnitor. Şi dintru aceasta
părăţia Sa. (16,28) Marcu 8,39 / Luca 9,27 este arătat că Iacov avea râvnă, căci a făgăduit să bea „ p a h a r u l " [Domnului]
A zis că „Fiul O m u l u i v a s ă v i e întru slava S a " . Deci, ca s ă n u fie ei (Matei 20, 22) şi a fost omorât d e sabie d i n p o r u n c a lui Irod, p e n t r u a le
neîncrezători faţă de aceasta, le spune că sunt unii de faţă care, p e cât este face p e plac iudeilor.
c u putinţă, vor vedea întru Schimbarea la faţă slava Venirii de a d o u a 27,2 '-2: Ş i i-a dus într-un m u n t e înalt, de o parte . (2) Ş i S-a schimbat l a
i 2

încă arată şi întru ce fel d e slavă vor fi cei ce pentru Dânsul pătimesc,
faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui c a soarele, i a r veşmintele L u i s-au
că p r e c u m a strălucit trupul Lui atunci, a ş a după a lor măsura, vor străluci
făcut albe ca l u m i n a .
Sfinţii a t u n c e a Şi acoperit arată aici p e Petru şi p e Iacov şi p e Ioan, p e care
(27, T) Marcu 9,2 / Luca 9,28 (17,2) Marcu 9,2-3 / Luca 9,29 / Ioan 1,14 / 2 Petru 1,16
i-a luat î n m u n t e şi le-a arătat împărăţia Sa - adică starea ce v a să fie - ,
„îi suie î n m u n t e î n a l t " , arătând c ă dacă n u s e v a înălţa o m u l , n u s e
3

întru care [slavă] va să vie şi El însuşi şi întru care drepţii vor străluci.
face vrednic d e a s e m e n e a vederi. Iar „ d e o s e b i " i-a d u s , pentru că avea
Deci, zice că „unii din cei d e faţă n u vor muri, p â n ă n u M ă vor vedea
obiceiul Hristos c a p e cele m a i slăvite m i n u n i să le facă întru ascuns, c a n u
s c h i m b â n d u - M ă la faţă". însă vezi că cei care stau [s-au statornicit] întru
c u m v a fiind văzut d e cei mulţi ca u n D u m n e z e u , să s e socotească [creadă]
lucrul cel b u n şi sunt întemeiaţi, aceia v ă d p e Iisus m a i c u strălucire
c ă d u p ă nălucire este o m . -
schimbându-Se la faţă şi sporesc pururea î n credinţă şi în porunci.
/ Tu auzind „ s c h i m b a r e a l a f a ţ ă " , să n u crezi că a lepădat atunci trupul,
Sfântul Simeon Noul Teolog ne descoperă şi nouă din taina veacului ce va săfie:„Va
15 caci trupul a r ă m a s într-a s a alcătuire; că şi faţa şi hainele L u i s-au arătat
veni cu slavă multă şi cu putere (Matei 24, 30) preadoritul şi preadulcele nostru împărat şi /mai strălucitoare, fiindcă Dumnezeirea a arătat ceva d i n razele Sale - şi
Dumnezeu Iisus Hristos, ca să judece lumea şi să dea fiecăruia după faptele Iui (Matei 16,27). I aceasta p e c â t au putut ei să vadă. D e aceea, a n u m i t mai sus „schimbarea
După aceea, aşa cum într-o casă mare, sau în palatul împărătesc sunt multe locuri de odihnă şi
\ 1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Schimbarea la faţă a lui Hristos.
de locuit şi în amândouă aceste feluri de locaşuri preadumnezeieşti este o mare felurime, aşa
va face şi în noua creaţie multe împărţiri, dând fiecăruia moştenirea lui, după vrednicia lui şi ^Pentru cel lunatic. Pentru cei ce cereau didrahme".
strălucirea şi podoaba ce i se cuvine pe temeiul virtuţilor şi faptelor lui. Dar, pentru că ei vor fi 2
î n ediţia de la 1805, în loc de „Şi i-a dus într-un m u n t e înalt, de o parte", se
duhovniceşti şi străvezii şi uniţi cu acele dumnezeieşti locaşuri şi locuri de odihnă, împărăţia găseşte „Şi i-a suit p e dânşii în munte înalt, d e o s e b i " .
Cerurilor le va fi o singură locuinţă şi aşa se va arăta tuturor drepţilor şi nu vor vedea decât pe 3
După tradiţie, muntele pe care Mântuitorul Hristos S-a schimbat la faţă înaintea
împăratul pretutindeni. El vafiîn faţa fiecăruia şi fiecare în faţa Lui şi va lumina în fiecare şi ucenicilor este Taborul. Acest munte se află la 10-11 kilometri spre răsărit de oraşul
fiecare va lumina în El. Vai, însă celor ce se vor afla atunci în afara casei aceleia!" (Filocalia
Nazaret. Sfântul Apostol Petru, ca unul din cei trei ucenici care a văzut schimbarea la
românească, voi. 6, întâia cuvântare morală, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 143-144).
faţă a Domnului, î l numeşte „muntele cel sfânt" (2 Petru 1,17-18) - Dicţionarul Noului
20
în ediţia de la 1805, în loc de „venind în", se găseşte „viind întru".
Testament, ed. cit., p. 513.
 296 Capitolul 17
^ ^ T O F I L A C ^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 17 297
la f a ţ ă " „ î m p ă r ă ţ i e a l u i D u m n e z e u " (Matei 16, 28), fiindcă a descoperit
negrăita p u t e r e şi a arătat c ă este Fiu adevărat a l Tatălui, iar negrăita p e el, s a u c u adevărat n u ştia ce grăia, fiindcă voia ca Iisus să petreacă î n
strălucire a feţei lui Iisus arăta slava Sa, dintru Venirea c e a d e a d o u a m u n t e şi să n u Se pogoare de acolo şi să pătimească pentru noi. însă,
temându-se să n u pară îndrăzneţ, zice „dacă v o i e ş t i " .
17,3: Ş i iată, M o i s e ş i Ilie s-au arătat lor, v o r b i n d c u E l . 4

1 7 , 5 : V o r b i n d el încă, iată u n nor l u m i n o s i-a u m b r i t p e ei şi iată glas

(17,3) Marcu 9,4 / Luca 9,30
Şi c e vorbeau împreună? „ D e s p r e ieşirea L u i " , zice Luca, p e care avea din nor, zicând: „Acesta este Fiul M e u C e l iubit, î n C a r e a m binevoit; p e
5

să o împlinească î n Ierusalim (Luca 9,30-31), adică despre Cruce. Ş i p e n t r u A c e s t a ascultaţi-L". (27,5) Deuteronom 18,15/Isaia42,1/Matei 3,17/
Luca 3,22; 9,35 / Ioan 5,32 / Faptele Apostolilor 3,22 / 2 Petru 1,17
ce Moise şi Ilie s-au arătat? C a să se arate c ă E l este D o m n şi al Legii şi al
„O, Petre! Tu vrei să se ridice colibe făcute de mâini o m e n e ş t i ! " Iar
Proorocilor, al viilor, d a r şi al morţilor. C ă Ilie este Prooroc şi î n c ă este v i u
Tatăl, altă colibă nefăcută d e mână, „ n o r u l " îl p u n e împrejur, arătând că
(4 Regi 2,11), iar Moise este dătător de Lege, şi a murit (Deuteronom 34,5-6).
încă şi pentru a se v e d e a că n u este împotrivnic Legii, nici lui D u m n e z e u , c ă p r e c u m El, D u m n e z e u fiind, S-a arătat î n „ n o r " celor de demult, aşa şi
Moise n-ar fi vorbit c u C e l Care s e împotrivea legilor lui, nici râvnitorul Ilie Fiul L u i [Se arată]. Şi „ n o r u l " de a c u m este „ l u m i n o s " , iar n u întunecos
n u L-ar fi suferit p e El, de ar fi fost împotriva lui Dumnezeu. Ş i s-au făcut ca şi cel d e demult, din Scriptura cea Veche (Ieşire 19,16,18), pentru ca n u
—acestea ş i c a s ă se dezlege [risipească] părerea celor care-L n u m e a u p e El voia să înfricoşeze acum, ci să înveţe . 6

„ I l i e " sau „ u n u l dintre P r o o r o c i " (Matei 16,14). Şi „din n o r " se aude glasul, ca să arate că d e la D u m n e z e u era. Iar
Dar, d e u n d e a u cunoscut ucenicii c ă erau aceştia M o i s e şi Ilie? C u ceea ce zice: „întru Care am b i n e v o i t " , înseamnă „întru Care M ă odihnesc
adevărat, n u din icoane, d e vreme ce atunci a face icoane se părea oamenilor şi î m i place [a p e t r e c e ] " . încă învaţă: „«Pe Acesta ascultaţi-L» şi, deşi
a fi lucru p ă g â n e s c . S e v e d e c ă din cuvintele lor i-au cunoscut p e e i , c ă voieşte a Se răstigni, n u v ă împotriviţi [voii] L u i " .
poate M o i s e v a fi zis: „Tu eşti Acela a Cărui P a t i m ă a m închipuit-o m a i
27, 6-8: Ş i , auzind, ucenicii au căzut cu faţa la p ă m â n t şi s-au s p ă i -
înainte, înjunghiind mielul şi Pastele s ă v â r ş i n d " (Ieşire cap. 12). I a r Ilie:
m â n t a t foarte. (7) Ş i I i s u s s-a apropiat de ei ş i , a t i n g â n d u - i , l e - a z i s :
„Tu eşti Acela a C ă r u i înviere mai înainte a m închipuit-o înviind p e fiul
S c u l a ţ i - v ă şi n u v ă temeţi. (8) Ş i , r i d i c â n d u - ş i ochii, n u au văzut p e
v ă d u v e i " (3 Regi 17,22), şi altele c a acestea. ,
n i m e n i , decât n u m a i p e I i s u s singur.
Deci arătâ»iiii-i p e aceştia-fdoij-ucenicilor, [ D o m n u l ] îi învaţă p e ei s ă (27, 6; Judecători 13,20 / Luca 9,34 / 2 Petru 1,1 (27, 7) Daniil 8,18 (17,8) Luca 9,36
^Je«ugnozc-kir. Ca- s ă fitrblânzi ca Moise şi povăţuitori d e noroade. Şi s ă fie Ucenicii, nesuferind strălucirea norului, nici puterea glasului, „ a u
c a Ilie râvnitori şi neînduplecaţi c â n d vremea v a c h e m a Şi gata a suferi
căzut l a p ă m â n t " Şi ochii lor erau „îngreunaţi de s o m n " . Iar Luca numeşte
necazuri, p r e c u m aceştia, pentru adevăr.
„ s o m n " multa întunecare a minţii, din pricina [negrăitei] vederi (Luca 9,32).
1 7 , 4 : Ş i , r ă s p u n z â n d , Petru a zis l u i Iisus: D o a m n e , b i n e este s ă f i m
n o i aici; dacă v o i e ş t i , v o i face a i c i trei c o l i b e : Ţ i e u n a , ş i l u i M o i s e u n a ,
5
în ediţia de la 1805, în loc de „în Care", se găseşte „întru Care".
6
Cuviosul Nichita Stithatul scrie aici: „Celor ce au sporit în credinţă, ca Petru, au
şi lui Ilie una. ' (17,4) Marcu 9,5 / Luca 9, 33
ajuns la nădejde ca Iacov şi s-au desăvârşit în iubire ca Ioan, Domnul li Se schimbă la
Petru, n e v o i n d c a s ă pătimească Hristos, dintru m u l t a dragoste s p u n e
faţă, urcându-Se pe muntele înalt al cunoştinţei lui Dumnezeu (al teologiei). Şi îi
că este b i n e a petrece acolo şi să n u Se pogoare, c a s ă n u fie omorât. „Chiar
luminează, arătându-li-Se şi înfăţişându-li-Se ca Cel Care e Cuvântul curat, asemenea
d e ar ş i v e n i c i n e v a aici, îi a v e m p e Moise şi p e Ilie, care n e v o r ajuta, c ă c i
soarelui, iar prin înţelesurile înţelepciunii tainice li Se face strălucitor ca lumina. Şi
M o i s e i-a b i r u i t p e e g i p t e n i (Ieşire cap. 14), iar Ilie a p o g o r â t foc d i n C e r
Cuvântul Se arată în aceştia stând în mijlocul Legii şi al Proorociei, unele legiuindu-le şi
(3 Regi 18,38; 4 Regi 1,10); deci, şi împotriva vrăjmaşilor celor c e v o r v e n i învăţându-le; iar altele descoperindu-le din vistieriile adânci şi ascunse ale înţelepciunii,
aici, a s e m e n e a v o r f a c e " . ,, ba uneori mai înainte văzând şi mai înainte vestind. Pe aceştia îi şi umbreşte Duhul, ca
Iar acestea d i n m u l t ă frică le grăia [Petru] - p r e c u m zice L u c a —, un nor luminos şi un glas de tainică cunoştinţă a lui Dumnezeu vine din acel nor la ei,
„ n e ş t i i n d c e g r ă i e ş t e " (Luca 9,33). Căci, sau neobişnuinţa l-a înspăimântat învăţându-i taina Dumnezeirii în trei ipostasuri şi spunându-le: «Acesta este vârful Meu
cel iubit al cuvântului desăvârşirii, întru care bine am voit; fiţi Mie fii desăvârşiţi în Duh
4
în ediţia de la 1805, în loc de „vorbind cu El", se găseşte „vorbind împreună cu Dânsul". desăvârşit»" (Filocalia românească, voi. 6, Suta a treia a capetelor despre cunoştinţă, cap 52,
ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, p, 329). . . . .
 ? i p c y i R E A i H N ^ ^
298 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
ci a u făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul O m u l u i v a pătimi d e l a ei. (23)
Şi pentru ca nu cumva, petrecând multă vreme în frică, să piardă amintirea Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre I o a n Botezătorul.
celor văzute, îi ridică pe ei [Domnul] şi-i îmbărbătează şi-i face îndrăzneţi. (17,11) Maleahi 3,24/Luca 1,16/Faptele Apostolilor 3,2107,12) Marcu9,12 (17,23) Mateil4,3,10

Şi Se află [arată] n u m a i Iisus singur (Luca 9,36), c a să n u socoteşti că Z i c â n d c ă Ilie „va v e n i " , arată c ă încă n-a venit, d a r v a v e n i c a înain-
pentru Moise sau pentru Ilie a fost glasul, ci pentru El, căci El este „ F i u l " . temergător al Venirii celei d e a doua şi „va aşeza l a l o c t o a t e " , adică v a în­
toarce l a credinţa lui Hristos p e toţi iudeii care se v o r afla atunci ascultători,
2 7 , 9 : Ş i pe când se c o b o r a u din munte, I i s u s le-a p o r u n c i t , z i c â n d :
7

ca şi c u m aşezându-i p e ei - care erau căzuţi - întru moştenirea părintească.

N i m ă n u i să n u s p u n e ţ i ceea ce aţi văzut , p â n ă când F i u l O m u l u i S e va
8

Iar zicând că „Ilie a ş i v e n i t " , îl arată p e înaintemergătorul Ioan. Şi zice:

SCUla din morţi. (27, 9) Marcu 8,30; 9,9 / Luca 9,12
„au f ă c u t c u e l câte au voit", omorându-1, căci pentru că l-au lăsat ei [iudeii]
Din smerenie le porunceşte lor n i m ă n u i să n u spună. încă şi pentru c a
p e Irod să-1 omoare, deşi l-ar fi putut opri, [pentru aceea] ei l-au omorât.
să n u se smintească cei care - auzind unele ca acestea - îl v o r v e d e a m a i
D e c i atunci, m a i străbătători [iscusiţi l a minte] făcându-se ucenicii, a u
p e u r m ă răstignit şi să nu-L socotească pe El înşelător şi c ă d u p ă nălucire
înţeles că p e Ioan l-a numit „ I l i e " , fiindcă el a fost înaintemergător al Venirii
a făcut acele dumnezeieşti lucruri [minuni].
celei dintâi, p r e c u m Ilie v a fi [înaintemergător] al Venirii celei d e a d o u a
Iar tu, cunoaşte că „după şase zile" (Matei 17,1) - adică d u p ă ce v a
27, 24-25: Ş i m e r g â n d e i spre m u l ţ i m e , s-a apropiat d e E l u n o m ,
trece această l u m e care s-a zidit în şase zile (Facere 1, 31) - , va, fi vederea
căzându-I î n g e n u n c h i (25) ş i zicând: D o a m n e , m i l u i e ş t e p e f i u l m e u , c ă
lui D u m n e z e u . C ă de n u te vei ridica m a i presus de l u m e şi n u te vei
e s t e l u n a t i c ş i p ă t i m e ş t e rău, căci adesea cade î n f o c ş i a d e s e a î n apă.
înălţa „în m u n t e " , n u vei vedea lucruri luminate, nici „faţa lui I i s u s " - (27,14) Marcu 9,14, IZ/Luca 9,38 (27, 25) Marcu 9,18,22
adică Dumnezeirea - , nici „ h a i n e l e L u i " - adică trupul. Atunci v e i vedea
Acest o m se arată a fi foarte necredincios şi d i n cele zise către el d e
„pe M o i s e şi pe I l i e v o r b i n d cu I i s u s " , că L e g e a şi Proorocii şi Iisus - u n a
Hristos: „O, n e a m necredincios", dar şi pentru că-i prihăneşte [învinuieşte]
grăiesc şi se unesc.
Deci, când v e i afla pe cineva tâlcuind luminos înţelesul Scripturii, tu p e ucenici, [după c u m se v e d e mai departe].
c u n o a ş t e c ă l u m i n o s v e d e „faţa" lui Hristos. Iar dacă şi c u v i n t e l e le O a r e , l u n a pricinuia acestea? N u , ci diavolul, p â n d i n d c â n d era luna
descoperă şi le luminează, acesta şi „ h a i n e l e " lui Iisus „albe" l e vede, plină şi atunci năvălind asupra lui făcea să fie hulite lucrurile l u i
căci haine ale înţelesurilor sunt cuvintele. D u m n e z e u , c a şi c u m ar fi pricinuitoare d e rău.
Dar să n u zici ca Petru: „bine este să f i m noi aici" (Matei 17,4), căci se I a r t u , înţelege şi că „cel fără d e m i n t e [ n e b u n ] s e s c h i m b ă c a l u n a " ,
cuvine pururea a spori, iar n u a sta [stărui] într-o treaptă a faptei b u n e şi a d u p ă c u m este scris (Sirah 27, 11), adică uneori arătându-se m a r e î n t r u
videniei [vederii dumnezeieşti], ci a trece şi la altele. fapta b u n ă , iar alteori mic făcându-se şi pierind [prin fapta rea]. Deci, acesta
2 7 , 1 0 : Ş i u c e n i c i i L-au î n t r e b a t , zicând: Pentru ce, dar, zic cărturarii este „ l u n a t i c " şi „cade şi î n f o c " - adică întru focul mâniei şi a l poftei - ,
că t r e b u i e să vină mai î n t â i I l i e ? „şi î n a p ă " - adică întru valurile vieţii celei cu m u l t e griji, întru care este
(17,10) Maleahi 3,23 / Matei 11,14 / Marcu 9,11 / Ioan 1,21 leviatan diavolul (Iov 41,1), adică cel care împărăteşte în ape. A u , doară,
9

înşelând norodul, cărturarii spuneau că Acesta n u este Hristos, căci n u s u n t valuri unele peste altele grijile bogaţilor?
de-ar fi fost El [Mesia], ar fi venit Ilie mai înainte, neştiind ei că d o u ă sunt 27,16-18: Ş i l-am dus l a ucenicii T ă i şi n-au putut să-1 vindece. (27) I a r
Venirile lui Hristos. Dintre acestea, Venirii celei dintâi i-a fost înaintemer- Iisus, răspunzând, a zis: O , neam necredincios şi îndărătnic, p â n ă când v o i
gătpr Ioan, iar a celei de-a doua îi v a fi Ilie; acest înţeles îl tâlcuieşte Hristos
ucenicilor. C ă auzi:
27,22-23.Tar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va yeni şi va aşeza la
loc toate. (12) Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut,
7
în ediţia de la 1805, în loc de „se coborau", se găseşte „se pogorau". care a înşelat-o pe E v a
8
în ediţia de la 1805, în loc de „ceea ce aţi văzut", se găseşte „vederea aceasta".
 TALCUŢMA^FTNŢFlEy^^
300 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
Iar „acest n e a m " - adică al dracilor - prin „ r u g ă c i u n e şi p o s t i r e " se
fi cu voi? Până când vă voi suferi p e voi? Aduceţi-1 aici la M i n e . (18) Ş i Iisus
scoate. C ă s e cuvine ca şi cei care se îndrăcesc mai vârtos să postească, dar
l-a certat şi d e m o n u l a ieşit din el şi copilul s-a vindecat d i n ceasul acela.
şi cei c e vor să-i tămăduiască p e ei, căci atunci rugăciunea este rugăciune
(17,16) Luca 9,40 (17,17) Matcu 9,19 (17,18) Luca 9,42
Vezi, c u m acest o m aruncă asupra ucenicilor greşeala necredinţei sale, când n u c u beţie, c i c u postire s e face.
s p u n â n d c ă sunt neputincioşi spre v i n d e c a r e ? Deci, D o m n u l îl ruşinează
10 Şi să înţelegi şi aceasta: toată credinţa este „grăunte d e m u ş t a r " , mică
p e el pentru că-i prihăneşte [învinuieşte] p e ucenici, zicând: „ O , n e a m fiind socotită pentru „nebunia p r o p o v ă d u i m " (1 Corinteni 1,21), dar dobân­
n e c r e d i n c i o s ! " Adică „nu într-atât este greşeala neputinţei acelora, cât este dind pământ bun, copac mare se face. Iar întru acest copac, „păsările cerului"
a necredinţei tale, căci multă fiind [necredinţa ta], a biruit p e c e a puţină - adică gândurile care zboară p e S u s - „se s ă l ă ş l u i e s c " (Matei
13
13,32).
putere a lor". Şi certându-1 p e acela, p e toţi de obşte îi m u s t r ă , şi p e cei c e Deci, cel care are toată credinţa poate zice muntelui „ m u t ă - t e " , adică
stăteau [erau] î m p r e u n ă [cu El] şi p e cei c e n u cred.
dracului. I a r acestea zicând, arăta că dracul a ieşit . 14

Iar zicând „până când voi fi cu v o i ? " , arată că pofteşte [doreşte] Patima
17,22-23: P e c â n d străbăteau G a l i l e e a , Iisus le-a s p u s : F i u l O m u l u i va
de p e Cruce şi despărţirea de dânşii, căci zice: „Până când v o i petrece cu
să f i e dat î n m â i n i l e oamenilor. (23) Ş i - L v o r omorî, dar a treia z i v a învia.
cei ce M ă ocărăsc şi c u cei necredincioşi?"
Ş i e i S-au întristat foarte! (17,22) Marcu 8,31; 9,31; 10,33 / Luca 9,22,44; 24,7
„ Ş i I i s u s l-a certat". Pe cine? P e cel c e se îndrăcea la lună plină. D i n (17,23) Isaia 53, 8 / Matei 16, 21; 20,19 / Luca 9,22
aceasta se vede că şi el, necredincios fiind, pentru necredinţa l u i s-a făcut Adeseori, mai înainte le spune despre Patimă, ca să n u socotească [cugete]
sieşi pricinuitor d e drac.
ei că pătimeşte fără voie. încă şi ca să-i obişnuiască p e ei [cu gândul acesta] şi
17,19-21: A t u n c i , a p r o p i i n d u - s e ucenicii de I i s u s , I-au zis d e o parte: să n u se turbure când se vor săvârşi Patimile p e neaşteptate. Dar c u cele d e
D e ce n o i n - a m p u t u t să-1 scoatem? (20) I a r I i s u s l e - a r ă s p u n s : P e n t r u întristare împreunează pe cea de bucurie, [spunându-le] că va î n v i a
p u ţ i n a voastră c r e d i n ţ ă . Căci adevărat grăiesc vouă: D a c ă veţi avea
11
17, 24-25": V e n i n d e i î n C a p e r n a u m , s-au apropiat d e Petru c e i c e
credinţă cât u n grăunte de muştar, veţi zice m u n t e l u i a c e s t u i a : M u t ă - t e strâng d a r e a [pentru T e m p l u ] ş i i-au z i s : î n v ă ţ ă t o r u l v o s t r u n u plăteşte
de aici d i n c o l o , şi se v a m u t a ; şi n i m i c n u v a fi v o u ă cu n e p u t i n ţ ă . (21) d a r e a ? (25) B a , da! - a z i s el.
15
(17, li) ieşire 30,13
D a r acest n e a m d e d e m o n i n u iese decât n u m a i cu r u g ă c i u n e ş i c u post. D u m n e z e u a v o i t c a î n l o c u l celor î n t â i - n ă s c u ţ i ai evreilor s ă s e
(17,19) Marcu 9,28 (17,19) Iov 9,5 / Matei 21,21 /Marcu 9,23; U, 23 / Luca 17,6 (17,19) Marcu 9,29 afierosească L u i seminţia lui Levi (Numeri 3,12) şi, numărându-se, s-a aflat
S-au temut Apostolii n u c u m v a să fi pierdut darul c e li s-a d a t lor seminţia lui Levi douăzeci şi două de mii (Numeri 3,39), iar cei întâi-născuţi,
asupra dracilor. D e aceea, temându-se, „ d e o p a r t e " îl întreabă p e El. Iar douăzeci şi două de mii şi două sute şaptezeci şi trei (Numeri 3,43). Deci, î n
D o m n u l , c a unora care n u erau de săvârşit [desăvârşiţi], le zice: „ « P e n t r u
locul acestor întâi-născuţi, care prisoseau peste numărul seminţiei lui Levi,
n e c r e d i n ţ a voastră», căci de-aţi fi avut fierbinte şi călduroasă credinţă,
chiar mică d e s-ar fi părut, aţi fi isprăvit p e cele m a r i " .
1 3
Adică, se înalţă la Dumnezeu.
Iar c ă a u mutat Apostolii munţi, nicăieri n u este scris, î n s ă este c u 1 4
Sfântul Petru Damaschinul îi învaţă pe cei ce vor să dobândească desăvârşirea:
putinţă să fi m u t a t şi s ă n u se fi scris, c ă n u toate s-au scris (Ioan 21,25). Şi
„Dacă toată ţinta omului este să placă lui Dumnezeu, îl va învăţa Dumnezeu însuşi voia
întru alt chip [înţelege]: n-a fost nevoie, de aceea n-au mutat, d a r altele Lui, încunoştinţândii-l fie prin înţelegere, fie prin vreun o m sau prin Scriptură. Şi dacă
m a i mari au făcut. Dar, vezi şi D o m n u l c e zice: „Veţi zice muntelui acestuia îşi va tăia voile sale pentru Acela, însuşi Acela îl va face să ajungă cu bucurie negrăită la
«mută-te!» - şi atunci c â n d veţi zice, de îndată se v a m u t a " . D a r Apostolii desăvârşire, cum nu ştie el; iar văzând aceasta se minunează cuiri începe să izvorască de
n-au zis, căci n-a fost nevoie şi de aceea n u s-au m u t a t munţii. C ă c i de-ar pretutindeni bucuria şi cunoştinţa şi cum din tot lucrul găseşte folos. Iar Dumnezeu va
fi zis, c u adevărat s-ar fi m u t a t . 12
împăraţi în el, ca în cel ce nu mai are voie proprie, fiindcă s-a supus voii Lui celei sfinte.
Şi se face ca un împărat, încât orice gândeşte se săvârşeşte fără osteneală şi îndată de
Adică ucenicii n-au putut să-i vindece copilul.
10

către Dumnezeu, Cel ce are grijă de dânsul. Aceasta este credinţa d e care a grăit Domnul:
în ediţia de la 1805, în loc de „Pentru puţina voastră credinţă", se găseşte „Pentru
11

„Dacă veţi avea credinţă..." (Matei 17,20), şi pe aceasta credinţă se zidesc celelalte virtuţi"
necredinţa voastră".
(Filocalia românească, voi. 5 , Despre nepătimire, ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 115).
O minune a mutării unui munte e pomenită în viaţa Sfântului Marcu de la Muntele
12

î n ediţia de Ia 1805, în acest verset, în loc de „darea", se găseşte „didrahme".

15

Frăcesc (vezi Proloagele, în ziua a cincea a lunii aprilie, Craiova, 1991, pp. 654-658).
 303
Capitolul 17
TALCUŢR^HNTHJ^^
302 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
Hristos, D u m n e z e u şi o m fiind. Deci, acest „statir", adică Hristos, S-a d a t
a rânduit D u m n e z e u să se dea o dare preoţilor (Numeri 3,46-47). D e atunci pentru n o i , pentru iudei şi pentru păgâni, pentru drepţi şi pentru păcătoşi.
s-a făcut obiceiul ca îndeobşte toţi cei întâi-născuţi să dea o didrahmă . Şi 16
Iar c â n d v e i v e d e a p e vreun o m iubitor d e argint, n e a v â n d n i m i c
fiindcă şi Domnul era „întâi-născut", dădea şi El [darea]. altceva î n „ g u r ă " decât argint şi aur, cunoaşte că acesta este „ p e ş t e " î n
Şi, poate ruşinându-se ei de Hristos, din pricina săvârşirii minunilor, „marea" vieţii înotând. Iar d e v a afla u n oarecare dascăl c a P e t r u , acela îl
nu-L întreabă p e Dânsul, ci p e Petru. Sau, poate, mai vârtos [au întrebat] va vâna p e el, scoţând din „ g u r a " lui aurul şi argintul.
cu vicleşug, ca şi c u m ar fi zis unele ca acestea: „împotrivnicul Legii, D a s ­ Iar unii socotesc că „statirul" este o piatră d e m u l t preţ, care se găseşte
călul [învăţătorul] vostru, oare primeşte a da d i d r a h m e ? "
î n Siria, iar alţii îl socotesc a fi a patra parte dintr-o m o n e d ă .
17,25 -26: D a r , intrând î n casă, I i s u s i-a luat î n a i n t e , z i c â n d : Ce ţi se
b

pare, S i m o n e ? R e g i i p ă m â n t u l u i de la cine iau dări s a u b i r ? D e la fiii

1 7

l o r s a u d e la străini? (26) El i-a z i s : D e l a străini. I i s u s i-a zis: Aşadar, fiii

sunt scutiţi . 18

Ca u n D u m n e z e u , m ă c a r că n-a auzit, ştia ce a u grăit aceia către Petru.

Pentru aceasta, mai înainte de [a-L întreba] Petru îi zice lui: „Dacă împăraţii
pământului n u iau bir de la fiii lor, ci de la cei străini, c u m , dar, împăratul
cel Ceresc de la M i n e , Fiul S ă u va lua d i d r a h m a ? " C ă acest bir, p r e c u m a m
zis mai sus, se aducea preoţilor şi templului. „Deci dacă slobozi sunt fiii
împăraţilor celor de jos - adică n i m i c n u dau - , c u cât mai vârtos, E u ? "

17, 27: C i ca să nu-i s m i n t i m p e ei, m e r g â n d l a m a r e , aruncă u n d i ţ a

şi peştele Care v a i e ş i întâi, ia-1, ş i , d e s c h i z â n d u - i gura, v e i găsi un statir
[uri b a n de argint]. Ia-1 şi dă-1 l o r p e n t r u M i n e ş i p e n t r u t i n e .
„Dar tu, Petre dă dajdie, c a să n u fim socotiţi trecători c u vederea şi
nebăgători în seamă ai Legii şi ca să nu-i smintim. Că n u ca un datornic
dau, ci c a să îndreptez neputinţa acelora".
D e aici învăţăm că nu se cuvine a sminti p e ceilalţi în lucrurile care n u
vatămă mântuirea noastră. Iar u n d e n e v ă t ă m ă m de vreun lucru, n u se
cuvine să ne îngrijim că aceia fără de socoteală se smintesc.
Şi ca să arate că este D u m n e z e u şi că stăpâneşte marea, îl trimite pe
Petru să aducă „ s t a t i r u l " din peşte.
Dar şi o altă taină învăţăm aici: că „ p e ş t e l e " este firea noastră, afundată
întru adâncul necredinţei, din care apostolescul cuvânt ne-a scos p e noi
afară, aflând în gura noastră „ s t a t i r u l " - adică mărturisirea lui Hristos şi
cuvintele D o m n u l u i . Căci cel care îl mărturiseşte p e Hristos, acela are
„statirul'' în gură şi statirul preţuieşte două didrahme, căci două firi are

16
Didrahma reprezenta echivalentul a 7-8 grame de aur sau argint.
17
în ediţia de la 1805, în acest verset, în loc de „regii", se găseşte „împăraţii".
18
în ediţia de la 1805, în acest verset, în loc de „Aşadar, fiii simt scutiţi", se găseşte
„lată, dar, că slobozi sunt fiii".
 304

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 18 305

în M i n e , m a i b i n e i-ar f i lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să

6

fie a f u n d a t î n adâncul mării.

CAPITOLUL 1 8 (18,5) Matei 10,40 / Marcu 9,37 / Luca 9,48 (18,6) Marcu 9,42 / Luca 17,1-2 / Romani 14,13
Cine este mai mare în împărăţia Cerurilor. Puterea cheilor. „ N u n u m a i voi se cuvine să vă smeriţi, ci şi p e cei care se smeresc,
De câte ori vom ierta pe aproapele. dacă îi veţi cinsti pentru Mine, plată veţi l u a Că p e M i n e M ă primiţi atunci
Pilda celui ce datora zece mii de talanţi 1
când îi veţi primi p e «prunci», adică p e cei smeriţi".
Apoi şi împotrivă zice: „Cine va sminti, adică va ocări p e unul «dintre
aceştia mici» - adică dintre aceştia care se micşorează p e sine şi se smeresc,
18,1: î n c e a s u l acela, s-au a p r o p i a t u c e n i c i i de I i s u s ş i I-au zis: C i n e , măcar deşi sunt mari - , mai de folos i-ar fi ca să se spânzure «piatră de
oare, e s t e m a i m a r e î n î m p ă r ă ţ i a Cerurilor?
2
m o a r ă » la grumazul lui". Arată în chip simţit greutatea pietrei, ca să
OS, 1) Marcu 9,33-36 / Luca 9,46; 22,24 vădească multa m u n c ă [caznă] la care vor fi supuşi cei care ocărăsc şi
Fiindcă a u v ă z u t [ucenicii] că Petru a fost cinstit de Hristos - căci i-a smintesc pe cei smeriţi pentru Hristos.
poruncit să dea statirul pentru Sine şi p e n t r u el - şi p ă t i m i n d ei l u c r u Iar, tu, să înţelegi şi că, m ă c a r pe cel „ m i c " întru adevăr - adică pe cel
omenesc, biruiţi fiind de pizmă, s-au apropiat, întrebând p e D o m n u l „cine neputincios - de-1 „va s m i n t i " cineva şi nu-1 va purta în tot chipul, va fi
este m a i m a r e " , a v â n d sminteală î n cugetul lor. dat muncilor [caznelor]. C ă cel mare n u se sminteşte lesne, ci cel mic.
18,2-4: Ş i c h e m â n d l a S i n e u n prunc, l-a p u s î n m i j l o c u l l o r (3) ş i a 18, 7: Vai l u m i i , din pricina s m i n t e l i l o r ! C ă s m i n t e l i l e trebuie să
z i s : Adevărat zic vouă: D e n u v ă veţi întoarce ş i n u veţi fi p r e c u m p r u n c i i , v i n ă , dar vai, o m u l u i aceluia p r i n care v i n e s m i n t e a l a .
7

n u veţi intra î n î m p ă r ă ţ i a Cerurilor . (4) D e c i , c i n e s e v a s m e r i p e s i n e c a

3
(18,7) înţelepciune 4,12 / Matei 26,24 / Luca 17,1 / Romani 14,13 /1 Corinteni 11,19
p r u n c u l acesta, a c e l a este cel m a i m a r e î n î m p ă r ă ţ i a Cerurilor.
4
Iubitor de oameni fiind, plânge pentru l u m e , ca de cea care avea să se
(18,2) Marcu 9,33-36 / Luca 9,47 (18,3) Matei 19,14 / Marcu 10,15 / vatăme din pricina smintelilor.
Luca 18,16-17 (18, 4) Marcu 10,14 / 1 Corinteni 14,20 Dacă ar zice cineva: „Dar ce nevoie era să plângă, mai curând trebuia
D o m n u l , v ă z â n d c ă ucenicii s u n t biruiţi de p a t i m a iubirii d e slavă, îi
să tindă m â n a într-ajutor", acestuia putem să-i zicem că şi acesta este ajutor,
smereşte, arătându-le prin pruncul cel fără de trufie calea smereniei - căci
a plânge cineva [pentru altul]. Căci de m u l t e ori p e cei p e care sfătuirea
s e cuvine să fim prunci eu cugetul cel smerit, n u c u mintea cea pruncească,
ş i c u nerăutatea, n u c u priceperea. noastră n u i-a folosit [ajutat], p e aceştia îi folosim [ajutăm] dacă plângem
pentru ei, făcându-i să vină întru simţire.
Iar z i c â n d „de n u v ă veţi î n t o a r c e " , arată c ă d i n s m e r e n i e a u venit e i
5

întru iubirea de slavă. „Deci, întru smerenia d i n care aţi ieşit, s e cuvine s ă Dar dacă „nevoie este să v i n ă s m i n t e l i l e " , c u m v o m putea scăpa de
v ă întoarceţi iarăşi!" ele? „ N e v o i e este să v i n ă " , dar n u este nevoie să pierim, căci este c u
neputinţă să stăm împotriva [venirii] smintelilor. Iar prin „ s m i n t e l i " să-i
18,5-6: Ş i c i n e v a p r i m i u n p r u n c ca acesta î n n u m e l e M e u , p e M i n e înţelegi p e cei care te împiedică de la faptele cele b u n e . Iar „ l u m e " îi
M ă p r i m e ş t e . (6) I a r c i n e va s m i n t i p e u n u l dintr-aceştia m i c i , care c r e d numeşte p e oamenii cei de jos, care se târăsc p e p ă m â n t şi care c u lesnire
se împiedică.
în ediţia de la 1805 titlul capitolului este: „Pentru cei ce ziceau cine este mai marc.
1

18,8-9: Iar dacă m â n a ta şau piciorul tău te sminteşte, taie-1 şi aruncă-1

Pentru a nu sminti. Pentru pilda de o sută de oi. Pentru certarea aproapelui. Pentru puterea de a
lega şi dezlega. Pentru certarea greşalei fratelui. Pentru datornicul cel cu zece mii de talanţi". de la tine, că este b i n e pentru tine să intri î n viaţă ciung sau şchiop, decât,
în ediţia de la 1805, în acest verset, în loc de „în", se găseşte „întru".
1 având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul
în ediţia de la 1805, în loc de „şi n u veţi f i precum pruncii, n u veţi intra î n împărăţia
3 cel veşnic. (9) Ş i dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-1 şi aruncă-1 de la tine,
Cerurilor", se găseşte „şi să vă faceţi ca pruncii, n u veţi intra întru împărăţia Cerurilor".
4
în ediţia de la 1805, în loc de „în", se găseşte „întru". în ediţia de la 1805, în aceste versete, în loc de „în", se găseşte „întru".
6

5
Pe care o aveau întru început. în ediţia de la 1805, în loc de „că smintelile trebuie să viriă", se găseşte „că nevoie
7

este să vină smintelile". v

 3 0 6
Capitolul 18
^EHkJEOHLACTAi^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 18 307
că m a i b i n e este pentru tine să intri î n viaţă cu u n singur ochi, decât, având
amândoi ochii, să fii aruncat î n gheena focului . 8
şi nouă, care n u s-au rătăcit. (14) Astfel, n u este vrere înaintea Tatălui
(18,8) Matei S, 29-30 / Marcu 9,43-45 (18,9) Deuteronom 13,5-10 / vostru, C e l d i n Ceruri ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.
Psalm 118,37 / Matei 5,29 / Marcu 9,47 (18,12) Ieremia 50,6 / Iezechiil 34,4,11 / Luca 15,4
(18,13) Luca 15,5-7 (18, U) Luca 15,7-10 / 2 Petru 3,9
Prin „ m â n ă " şi „ p i c i o r " şi „ o c h i " să-i înţelegi p e prieteni, p e care întru
C e „ o m " a avut „o sută de o i " ? Hristos, căci toată zidirea cea cuvântă­
rânduiala mădularelor îi avem. Deci, dacă aceştia, prieteni de aproape fiind,
toare, îngerii şi oamenii „o sută de o i " sunt, al căror Păstor este Hristos -
n e v a t ă m ă p e noi, se cuvine să-i lepădăm ca p e nişte m ă d u l a r e p u t r e d e şi
să-i „ t ă i e m " , ca n u c u m v a şi p e alţii să-i vatăme. î n c â t dintru aceasta este Care n u este „ o a i e " , pentru că n u este zidire, ci Fiu al lui D u m n e z e u . Deci,'
arătat că „ n e v o i e este s ă v i n ă s m i n t e l i l e " - adică cei care n e v a t ă m ă - , Acesta a lăsat „pe cele nouăzeci şi n o u ă " î n Ceruri şi luând „chip de r o b "
dar n u este de nevoie să n e v ă t ă m ă m noi. Căci, dacă v o m face p r e c u m a (Filipeni 2,7) a venit să caute p e oaia cea „ u n a " , care este firea omenească şi
zis D o m n u l şi v o m „ t ă i a " de la n o i p e cei ce n e vatămă, chiar ş i prieteni se bucură pentru aceasta mai mult decât pentru întărirea îngerilor . 11

de-ar fi, [atunci] n u n e v o m vătăma. Deci aceasta în chip cuprinzător arată că D u m n e z e u Se sârguieşte
pentru întoarcerea păcătoşilor şi Se bucură pentru aceştia „mai m u l t " decât
18,10-11: Vedeţi s ă n u dispreţuiţi p e vreunul dintre aceştia m i c i , că zic 9

pentru cei care sunt întăriţi şi statorniciţi întru fapta cea b u n ă .

vouă: C ă îngerii lor, în Ceruri, pururea v ă d faţa Tatălui M e u , C a r e este î n
Ceruri. (11) Căci Fiul O m u l u i a venit s ă caute şi să mântuiască p e cel pierdut. 18,15-17: De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-1 pe el între tine şi
(18,10)1 Regi 6,16 / Psalm 33,8 / Iov 1,6 / Tobit 3,16 / Evrei 1,14 / Apocalipsa 8,2 el singur. Ş i de te va asculta, ai câştigat p e fratele tău. (16) Iar de n u te va
(18,11) Matei 10,6 / Marcu 2,17 / Luca 9,56; 19,10 / Ioan 3,17; 12,47 / 1 Timotei 1,15 asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se
N e porunceşte să n u d e f ă i m ă m [dispreţuim] p e cei care s u n t socotiţi statornicească tot cuvântul . (17) Ş i de nu-i va asculta pe ei, spune-1 Bisericii;
12

m i c i - adică p e cei „săraci c u d u h u l " (Matei 5,3) -, care la D u m n e z e u sunt iar de n u v a asculta nici de Biserică , să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
13

mari. Şi atât d e m u l t sunt aceştia iubiţi de D u m n e z e u , încât îi a u p e îngeri (18,15) Levitic 19,17 / Sirah 19,14 / Luca 17' 3 / Iacov 5,19-20 (18,16) Deuteronom 17,6 /
păzitori, ca să n u fie vătămaţi de draci. C ă c i fiecare credincios, b a mai Ioan 8,17 / 2 Corinteni 13,1 / Evrei 10,28 (18,17) 1 Corinteni 5,11 / 2 Tesaloniceni 3,6,14
vârtos tot o m u l are îngerul său. Iar îngerii celor mici şi smeriţi întru Hristos D u p ă ce a tins [grăit] cuvânt foarte greu despre cei care smintesc p e
sunt atât de aproape de D u m n e z e u , încât „pururea v ă d faţa L u i " , stând alţii, a c u m îi îndreptează şi pe cei care se smintesc. Căci n u trebuie ca tu,
înaintea D o m n u l u i . Se v e d e d e aici că, deşi toţi oamenii a u îngeri, însă cel care te sminteşti să fii c u totul fără grijă - fiindcă cel ce te sminteşte p e
îngerii celor păcătoşi, ca şi c u m s-ar ruşina pentru n e î n d r ă z n e a l a noastră,
nici ei n - a u îndrăzneală a v e d e a faţa lui D u m n e z e u şi de a s e r u g a pentru 11
Dionisie din Furna dă următorul izvod de zugrăvire pentru această pildă: „Cerul
noi. Iar îngerii celor smeriţi v ă d faţa lui D u m n e z e u , p e n t r u c ă a u îndrăz­ şi deasupra lui cele nouă cete îngereşti, şi în mijlocul lor un scaun deşert, şi mai din jos
neală. Şi zice încă: „ N u numai îngeri au aceştia, ci E u însumi, p e n t r u aceasta de el coborârea la iad a Domnului" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 122).
a m venit, ca să mântuiesc p e cel pierdut şi să-i fac ai M e i p e c e i care d e 12
în ediţia de la 1805, în loc de „ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească
mulţi sunt socotiţi a fi de n i m i c " . tot cuvântul", se găseşte „a prin gura a două mărturii, sau trei să stea tot graiul".
13
în ediţia de la 1805, în acest verset, în loc de „Biserică", se găseşte „sobor". Cuvântul
18,12-14: C e v i s e pare? D a c ă u n o m ar avea o sută d e o i ş i u n a dintre sobor provine în limba română din slavă. De altfel, până astăzi, în limba rusă denumirea
ele s-ar rătăci, n u va lăsa, oare, î n m u n ţ i p e cele n o u ă z e c i ş i n o u ă şi, dată locaşului bisericii este aceea de sobor, cuvânt care este traducerea grecescului ecclesia -
ducându-se, v a căuta pe cea rătăcită? (13) Ş i dacă s-ar î n t â m p l a s-o găsească, ce înseamnă adunare. Credem că denumirea de sobor dată locaşelor creştine ilustrează foarte
adevăr grăiesc v o u ă că se b u c u r ă d e ea m a i m u l t decât de c e l e n o u ă z e c i
10
bine chipul şi cugetul sobornicesc al Bisericii. în limba română, cuvântul biserică se pare că
are ca rădăcină basilica, cuvânt ce a fost asimilat în limba noastră (prin rotacizare) fie din
latină - basilica era la romani un local de judecată, iar după anul 313, împăratul Constantin
8
Vezi nota tâlcuirii de la Matei 5 22c cel Mare a cedat aceste clădiri creştinilor, pentru săvârşirea cultului - fie din greacă -
basiltkai desemnând acele încăperi care, încă din veacul I, se construiau în casele particulare,
anume pentru săvârşirea slujbelor, numindu-se împărăteşti (basilikai). Orişicum, până în
m ediţia de la 1805, in loc de „mult", se găseşte „vârtos". zilele noastre, în unele zone rurale din Ardeal se mai păstrează denumirea de clejie (derivat
Am c n v r p s r i i l ecclesia) centru avutul obştesc al parohiei.
 Capitolul 18 309
T&1.CUIREA SFINTEI EVANGHELII PEJLAjgATEI
308 Capitolul 18 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
M e u , Care este î n Ceruri. (20) C ă u n d e s u n t doi sau trei, adunaţi î n n u m e l e
tine îşi agoniseşte osândă - ci trebuie să mustri p e cei care te nedreptăţesc
Meu, acolo sunt şi E u î n mijlocul lor . as, 19) 1 ioan 3,22; 5,14 (18,20) Luca 24,15
15

şi te v a t ă m ă , de vor fi creştini. C ă vezi zice: „De-ţi v a g r e ş i ţie fratele

Prin unele c a aceste graiuri ne adună p e toţi întru dragoste, căci d u p ă
t ă u " , adică creştinul. Iar de-ţi v a face nedreptate vreun necredincios, atunci
ce ne-a oprit p e noi d e la a n e sminti şi a n e v ă t ă m a unii p e alţii, a c u m
dă-te la o parte şi lasă-ţi şi averile tale, iar de este „ f r a t e " , mustră-1 p e el. Şi
grăieşte şi despre unirea c e a a unora c u alţii [unirea c e a dintre noi]. Iar
n u zice „ocărăşte-1", ci „mustră-1". Dacă „te v a asculta", adică se v a prihăni
prin cei uniţi n u înţelege p e cei care s e a d u n ă spre r ă u , c i spre b i n e , căci
p e sine [se va căi], bine [îi va fi l u i ] . 14

zice: „doi d i n t r e v o i " , adică „dintre cei c a r e cred, dintre cei care a u fapte
Voieşte m a i întâi de-o parte să fie mustraţi cei ce au greşit, ca n u c u m v a b u n e " . C ă şi A n a şi Caiafa s-au unit, dar c u unire d e p r i h a n ă . 16

fiind mustraţi înaintea multora, să se facă şi mai fără de ruşine [neruşinaţi].

Şi d e aceea d e multe ori rugându-ne n u primim, p e n t r u că n u a v e m
Iar dacă şi înaintea a „doi s a u trei m a r t o r i " fiind mustrat, n u se va ruşina,
unire unul c u altul. Şi n u zice „voi f i " , că nici n u zăboveşte, nici n u întârzie,
atunci arată greşeala lui celor m a i mari ai „ s o b o r u l u i " [ai „ B i s e r i c i i " ] . D e
ci spune „acolo s u n t " - adică „acolo î n d a t ă M ă a f l u " .
v r e m e ce imul ca acesta n-a ascultat p e „doi sau trei", s-a făcut neascultător
Şi aceasta o înţelege: atunci când s e v a „ u n i " trupul şi duhul şi n u v a
al Legii care zice: „ î n gura a d o i s a u trei martori v a s t a tot c u v â n t u l "
pofti trupul împotriva duhului, atunci D o m n u l este „ î n m i j l o c " . încă şi
(Deuteronom 17,6; 19,15; 2 Corinteni 13,1), de a c u m încolo î n „ s o b o r " să s e
cele trei puteri ale sufletului „se u n e s c " - cea cuvântătoare, cea mânioasă
înţelepţească. Iar dacă nici d e acesta nu v a asculta, atunci s ă fie lepădat, ca
şi cea poftitoare. încă şi Scriptura Veche şi cea N o u ă „se u n e s c " amândouă,
n u c u m v a din răutatea sa să d e a şi altora.
iar „în m i j l o c u l " lor s e află Hristos, d e a m â n d o u ă fiind propovăduit.
Şi îi a s e a m ă n ă p e unii ca aceştia fraţi cu „ v a m e ş i i " , c a u n i i care a v e a u
18,21-22: A t u n c i P e t r u , a p r o p i i n d u - s e d e E l , I - a zis: D o a m n e , d e câte
n u m e r ă u înaintea oamenilor. Şi îi este mângâiere celui nedreptăţit, c ă
ori v a greşi f a ţ ă d e m i n e fratele m e u ş i - i v o i ierta l u i ? O a r e p â n ă d e 1 7

acela care îi face nedreptate v a fi socotit „vameş ş i p ă g â n " , adică păcătos

şapte ori? (22) Zis-a l u i I i s u s : N u , zic ţ i e , p â n ă d e şapte o r i , ci p â n ă d e
şi necredincios.
ş a p t e z e c i d e ori Câte ş a p t e . (18,21) Matei 6,12 / Luca 17,3-4 (18,22) Levitic 25,39 /
D a r n u m a i aceasta v a fi m u n c a [cazna] celui care face nedreptate? Matei 6,14 / Marcu 11,25-26 / Luca 17,4-5 / Coloseni 3,13
N u . Ci ascultă şi cele c e urmează: Aceasta este ceea ce întreabă Petru: „ D e câte ori d e v a greşi fratele, apoi
~ -18,18: Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega p e p ă m â n t , v o r f i legate va veni la m i n e şi v a cere iertăciune [iertare] căindu-se, îi voi ierta l u i ? " Şi
şi î n Cer, ş i oricâte veţi dezlega p e pământ, v o r f i dezlegate şi î n Cer. adaugă „va greşi faţă d e m i n e " , pentru c ă n u m a i pentru cele ce-mi va greşi
(18,18) Matei 16,19 / Ioan 20,23 mie pot să-1 iert, iar dacă v a greşi lui D u m n e z e u , n u m a i cel c u rânduiala
„ D a c ă t u " , zice, „cel ce-ai fost nedreptăţit îl ai c a p e „ u n v a m e ş ş i dumnezeiască - adică preotul - poate să-1 ierte. Iar dacă î m i v a greşi iar e u
p ă g â n " p e cel care nedreptăţeşte, şi în Ceruri v a fi î n t r u acest fel. I a r îl voi ierta, iertat v a fi, deşi sunt e u o m simplu, n u preot. Iar când zice „până
dacă îl vei dezlega, adică dacă-1 v e i ierta, v a fi şi în C e r u r i i e r t a t " . P e n t r u î n şaptezeci d e ori câte ş a p t e " , n u arată numărul iertărilor - căci a r fi c u
că n u n u m a i cele p e care l e „ d e z l e a g ă " preoţii sunt „ d e z l e g a t e " , c i ş i totul lipsit d e minte să n u m e r e cineva până se vor împlini „şaptezeci d e ori
cele p e care noi, cei care a m fost nedreptăţiţi, sau le l e g ă m s a u le d e z l e g ă m câte ş a p t e " , adică 4 9 0 - , ci arată mulţime fără d e număr, c a şi c u m ar fi zis:
[- adică l e iertăm - , ] şi acelea v o r fi „ l e g a t e " s a u „ d e z l e g a t e " . „De câte ori va greşi şi se va pocăi, iartă-i lui". Iar aceasta şi prin pilda de
18, 19-20: Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre v o i s e vor învoi p e mai jos o spune, arătând c ă se cuvine s ă fim milostivi.
pământ î n privinţa unui lucru p e care îl vor cere, s e va da l o r de către Tatăl
1 5
î n ediţia de la 1805, versetele 19-20 sunt: „Iarăşi amin grăiesc vouă că, dacă doi
dintre voi se vor uni p e pământ pentru tot lucrul p e care î l vor cere, va fi lor de către
' Aici Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă astfel: „Nu înţepa cu vorbe acoperite pe
4

Tatăl M e u , Care este î n Ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi întru numele M e u ,
fratele tău, ca nu cumva, primind şi tu cele asemenea de la el, să alungi de la amândoi starea
dragostei Ci mergi şi mustră-1 pe el cu îhdrăznire iubitoare, ca împrăştiind pricinile supărării, acolo sunt î n mijlocul l o r " . y •
să te izbăveşti şi pe tine şi pe el de tulburare şi supărare" (Filocalia românească, voi. 2, A vatra " Adică s-au unit spre săvârşirea răutăţii.
î n ediţia de la 1805, în aceste versete, în loc de „până d e " , se găseşte „până î n " .
17

sută a capetelor despre dragoste, cap 32, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 110).
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 18 3 1 1

310 Capitolul 18 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

18,23: D e aceea, asemănatu-s-a î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r o m u l u i î m p ă r a t Vezi puterea pocăinţei şi iubirea de oameni a lui D u m n e z e u ? ! C ă c i

care a voit să se socotească cu s l u g i l e s a l e . 18
(18,23) 4 Regi 4,1 pocăinţa a făcut p e slugă să cadă de la răutate, iar cel care stă cu întemeiere
N e învaţă prin această „ p i l d ă " să iertăm greşelile făcute n o u ă de către [îndărătnicie] întru răutate, n u este vrednic de iertare. Iar iubirea de oameni a
cei î m p r e u n ă c u noi slugi, şi mai vârtos, dacă a v â n d aceia trebuinţă de lui Dumnezeu i-a iertat lui cu totul şi datoria, măcar deşi sluga n u iertare de
iertare n e vor şi îndupleca p e noi. Iar a tâlcui pilda cu a m ă n u n t u l ar fi fost săvârşit [desăvârşită] cerea, ci soroc . Cunoaşte [de aici] că Domnul dă mai
22

n u m a i a c e l u i ce a r e m i n t e a lui H r i s t o s . î n s ă , v o m î n d r ă z n i şi n o i : mult decât cerem noi. Atât de mare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu,
„ î m p ă r ă ţ i e " este Cuvântul lui D u m n e z e u , dar n u împărăţie a u n o r mici încât şi ceea ce părea rostit cu asprime - adică porunca să se vândă „sluga" cu
lucruri, ci „a Cerurilor". Deci, S-a asemănat Acesta „ o m u l u i î m p ă r a t " , „femeia şi c o p i i i " lui - nu din asprime a spus-o, ci ca să înspăimânte p e slugă
fiindcă S-a întrupat pentru noi, şi întru asemănarea oamenilor s-a făcut . 19 şi să-şi pună nădejdea şi să se sârguiască întru cerere şi mgăminte.
Şi „ia s e a m a slugilor s a l e " [„se socoteşte c u s l u g i l e s a l e " ] , j u d e c â n d u - l e 18,28-30: D a r , i e ş i n d , sluga aceea a găsit p e u n u l dintre cei ce s l u j e a u
pe ele după bunătate, căci al cruzimii lucru este pedeapsa fără d e judecată. cu el şi care-i datora o sută de dinari. Ş i p u n â n d m â n a pe el, îl s u g r u m a ,
2 3

18,24-25: Şi, începând să se socotească cu e l e , i s-a adus un datornic cu

20 z i c â n d : P l ă t e ş t e - m i ce eşti dator. (29) D e c i , c ă z â n d cel ce era slugă ca şi
24

zece m i i de talanii. (25) D a r neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a el, îl ruga, z i c â n d : î n g ă d u i e ş t e - m ă şi îţi v o i plăti tot. (30) Iar el n u v o i a ,
poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte are, ca să plătească. ci, m e r g â n d , l-a aruncat î n î n c h i s o a r e , p â n ă c e v a plăti datoria.
25

C u „zece m i i de t a l a n ţ i " suntem datori noi, ca unii care p r i m i m facerile D u p ă ce a ieşit cel care a fost iertat [de stăpân], atunci îl s u g r u m ă p e
de bine [ale lui D u m n e z e u ] în fiecare zi, şi cu n i m i c nu-i răsplătim Lui. C u cel ce era împreună-slujitor c u el. Căci nimeni, întru D u m n e z e u rămânând,
„zece m i i de t a l a n ţ i " sunt datori şi cei care au primit stăpânirea poporului n u este nemilostiv, ci cel care „ i e s e " d e la D u m n e z e u şi dintru aceasta se
şi a multor o a m e n i , dar n-au iconomisit bine stăpânirea.
21 înstrăinează de El. Şi atât de mare îi era cruzimea [acestei slugi], încât
„ V i n d e r e a " datornicului î m p r e u n ă cu „ f e m e i a şi c o p i i i " lui arată d u p ă ce-i fuseseră lui iertate mari datorii - că aceasta arată cei „zece m i i
înstrăinarea de Dumnezeu, că acela care se vinde, al altui stăpân se face rob. de t a l a n ţ i " - , pentru cele mai mici - cât erau cei „o sută de d i n a r i " - , 26

Sau poate „ f e m e i e " înseamnă trupul, ca unul care este soţ - împreună- nicidecum n u s e milostiveşte, nici puţină amânare nu dă. Şi face acestea,
lucrător - al sufletului; iar „ c o p i i " - faptele care rău se lucrează d e trup şi c u toate că cel î m p r e u n ă cu el slugă îi spune aceleaşi cuvinte prin care el a
de suflet. Deci porunceşte ca trupul să fie dat satanei spre pierzare - adică fost iertat: „ î n g ă d u i e ş t e - m ă şi îţi voi p l ă t i " , amintindu-i d e iertarea prin
bolilor sau chinurilor diavolului - , şi „ c o p i i i " - adică lucrurile răutăţilor - care s-a mântuit [izbăvit].
să se betejească. Adică de fură cineva, m â n a acestuia o u s u c ă D u m n e z e u 18,31: I a r celelalte slugi, v ă z â n d , deci, cele p e t r e c u t e , s-au întristat
sau o ciunteşte prin lucrarea diavolului. Şi iată c u m „ f e m e i a " - adică trupul foarte ş i , v e n i n d , au s p u s s t ă p â n u l u i toate cele î n t â m p l a t e .
- şi „ c o p i i i " - adică lucrarea răutăţii - s-au dat pătimirii, ca d u h u l să se D e aici se vede că „celelalte s l u g i " - adică îngerii cei împreună-slujitori
mântuiască. Pentru că mai mult n u v a mai putea fura o m u l acela. c u n o i - sunt urători de răutate şi iubitori de bunătate. Ş i „ s p u n " acestea
18, 26-27: D e c i , c ă z â n d u - i î n g e n u n c h i , s l u g a a c e e a i s e î n c h i n a , D o m n u l u i , n u ca U n u i a care n u ştia, ci ca să înţelegi că îngerii sunt purtă­
z i c â n d : D o a m n e , î n g ă d u i e ş t e - m ă şi-ţi voi plăti ţie tot. (27) I a r s t ă p â n u l torii de grijă ai noştri şi că se mânie asupra celor nemilostivi.
slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat d r u m u l ş i i-a iertat ş i datoria.
Adică, sluga nu cerea decât amânarea plăţii.
22

18
în ediţia de la 1805, în loc de „să se socotească cu slugile s a l e " , se găseşte „să ia în ediţia de la 1805, în loc de „punând mâna", se găseşte „apucându-1".
2 3

seama slugilor sale". în ediţia de la 1805, în loc de „căzând", se găseşte „căzând la picioarele lui".
24

19
Adică „S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, în ediţia de la 1805, îh loc de „l-a aruncat în închisoare", se găseşte „l-a băgat în temniţă".
2 5

şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe S i n e " (Filipeni 2, 7-8). Mina (= 50 sicii = 2.000 drahme) şi talantul (= 3.000 sicii = 120.000 drahme), n u
2 6

în ediţia de la 1805, în loc de „să se socotească cu e l e " , se găseşte „el a lua seama".
2 0 erau monede, ci denumiri ale sumelor monetare mari. Astfel, pentru a evidenţia diferenţa
[1805] Putem a spune că fiecare om talant este, după cuvântul care spune că mare
21 prin calcul matematic, aflăm că 10.000 de talanţi erau echivalentul a 490.770 kilograme
lucru este omul (Psalm 138,13-15). de aur (490,77 tone), iar 100 de dinari, echivalentul a 0,45 kilograme de argint.
 3 1 2
Capitolul 18
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 313

18, 32-34: A t u n c i , c h e m â n d u - 1 s t ă p â n u l s ă u î i zise: S l u g ă v i c l e a n ă ,

toată datoria aceea ţi-am iertat-o, f i i n d c ă m - a i rugat. (33) N u s e cădea,
oare, c a ş i tu s ă ai m i l ă d e c e l î m p r e u n ă s l u g ă c u tine, p r e c u m ş i e u a m CAPITOLUL 1 9
avut m i l ă d e t i n e ? (34) Ş i , m â n i i n d u - s e s t ă p â n u l l u i , l-a d a t p e m â n a Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvintează pe copii.
c h i n u i t o r i l o r , p â n ă ce-i v a p l ă t i toată datoria.
27
(18,33) Iacov 2,13 Tânărul cel bogat 1

Pentru iubirea de oameni, Stăpânul se judecă laolaltă cu sluga, ca să arate

că n u El, ci cruzimea slugii şi nemulţămirea l-au făcut să i se ia înapoi darul.
Şi căror muncitori îl dă? Poate puterilor muncitoare [căznitoare], ca să-1 19, 1-2: I a r d u p ă ce I i s u s a sfârşit c u v i n t e l e acestea, a p l e c a t d i n2

munceasscă [căznească] veşnic. Găci ceea ce zice „până ce-i v a plăti toată G a l i l e e a şi a v e n i t î n hotarele I u d e i i , d i n c o l o de I o r d a n . (2) Ş i au m e r s
datoria", aceasta însemnează: „până atunci să se muncească [căznească], până d u p ă El m u l ţ i m i m u l t e ş i i-a vindecat p e e i acolo.
ce v a plăti". Dar, niciodată n u va [putea] „plăti datoria", adică m u n c a cea (19,1) Marcu 10,1 / Ioan 10,40 (19,2) Matei 12,15
cuviincioasă c u care este dator. Deci pururea v a fi muncit [căznit]. Merge din n o u în Iudeea, ca să nu spună iudeii cei necredincioşi de aici
că petrecea mai mult c u cei din Galileea. Iarăşi, după învăţătură şi după ce
18, 35: Tot a ş a şi Tatăl M e u cel Ceresc v ă v a f a c e v o u ă , dacă n u v e ţ i s-au sfârşit cuvintele, urmează minunile, că se cuvine nouă şi să învăţăm,
ierta - f i e c a r e fratelui s ă u - d i n i n i m i l e v o a s t r e . 28

dar şi să lucrăm. Iar neînţelegătorii farisei, după ce au văzut minunile, fiind

(18,35) Matei 5,25; 6,12-15 / Marcu 11,25-26 de trebuinţă să creadă, ei ispitesc [pe Hristos]. Căci, auzi [ce spun]:
N-a zis „Tatăl v o s t r u " , ci „Tatăl M e u " , căci unii ca aceştia n u sunt
vred-nici să aibă Tată p e D u m n e z e u . Şi voieşte c a noi să iertăm „ d i n 19,3-6: Ş i s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: S e cuvine,
inimă", n u numai din buze. oare, o m u l u i să-şi lase f e m e i a sa, pentru orice pricină? (4) R ă s p u n z â n d
Să înţelegi încă şi cât de mare răutate este pomenirea de rău, dacă întoarce El, a zis: N-aţi citit că C e l C e i-a făcut d e l a î n c e p u t i-a făcut b ă r b a t şi
3

înapoi darul lui Dumnezeu. Căci, deşi fără părere de rău dăruieşte Dumnezeu femeie? (5) Ş i a zis: Pentru aceea va lăsa o m u l p e tatăl s ă u şi p e m a m a sa
darurile Sale, însă [pentru pomenirea de rău] s-au întors înapoi acestea şi se v a lipi d e f e m e i a sa şi v o r fi a m â n d o i u n trup. (6) Aşa încât , n u m a i
4

sunt doi, ci u n trup. D e c i , ce a împreunat D u m n e z e u , omul să n u despartă.

(19,3) Marcu 10,2 (19,4) Facere 1,27; 5,2 / Maleahi 2,14-15 / Marcu 10,6 (19,5) Facere 2,24 /
Marcu 10,7-8 / 1 Corinteni 6,16 / Efeseni 5,31 (19,6) Marcu 10,9 /1 Corinteni 7,10
O, n e b u n i e ! Socoteau ei ca prin întrebări să astupe gura lui Hristos!
Căci, dacă ar fi zis [Hristos] c ă se cuvine să fie lăsată femeia pentru orice
vină [pricină], î l v o r putea întreba de c e a zis că n u m a i pentru pricină d e
preacurvie? (Matei 5,32) Iar d e va zice El c ă n u se cuvine să-şi lase femeia,
II vor învinui c a p e C e l Care legiuieşte împotriva Legii puse d e Moise,
căci acela a poruncit să fie gonită cea care este urâtă de bărbatul său, chiar
fără pricină binecuvântată (Deuteronom 24,1).
Ce zice, dar, Hristos? Arată că a Celui Care ne-a zidit p e noi dintru
început îi este lucru şi punere de lege o nuntă. C ă zice: „dintru început u n

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cei ce au întrebat oare să cade să-şi
lase femeia. Pentru fameni. Pentru punerea mâinilor lui Iisus peste copii. Pentru bogatul ce a
întrebat pe Iisus". }

- în ediţia de la 1805, în loc de „chinuitorilor", se găseşte „muncitorilor", 1

în ediţia de la 1805, în loc de „a plecat", se găseşte „a trecut".
gresaletl? ^ ^ 9 1 8
° '"
5 l 0 C d e
" d i
" i n i m i l e v o a s b e
" ' - S - e t e „din inimile voastre,
Ş
3
în ediţia de la 1805, în loc de „i-a făcut de la început", se găseşte „a făcut dintâi".
4
în ediţia de la 1805, în loc de „aşa încât", se găseşte „pentru aceea".
 Jţr"
314 Capitolul 19
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
T Â L C U I R E A S F I N T E I EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 19 315

bărbat a împreunat Dumnezeu cu o femeie, de aceea nu se cuvine ca un

siliţi a le ţine pe ele. Şi a poruncit Moise să se dea carte de despărţire celor
bărbat să se împreuneze cu mai multe femei, nici o femeie cu mai mulţi
care sunt urâte bărbaţilor lor. „Eu grăiesc vouă că pe femeia care a curvit
bărbaţi, ci să vieţuiască aşa cum au fost dintru început şi să nu despartă
[rupă], fără de socoteală, împreuna lor locuire". Şi n-a zis „Eu, care am este bine a o goni [alunga, lepăda] ca pe o preacurvă. Insă, dacă pe cea
făcut bărbat şi femeie", ca să nu-i întărâte pe ei, ci, în chip nehotărât a care n-a curvit o va goni cineva, i se face acesta pricinuitor de preacurvie".
spus: „Cel Ce i-a făcut". încă şi aceasta să înţelegi: cel ce se alipeşte de Domnul un duh este cu
El (1 Corinteni 6,17)'- şi însoţire se face între credincios şi Hristos, că toţi
Şi atât de plăcut îi este lui Dumnezeu lucrul cel bun al însoţirii, încât a
un trup ne-am făcut cu El şi mădulare în parte suntem ale lui Hristos.
dat voie [îngăduit] să fie lăsaţi părinţii şi a se lipi de bărbat. Dar cum se
face că la Facere este scris că Adam a zis că „va lăsa omul pe tatăl său şi pe Deci, bine s-a zis că nu poate fi despărţită [ruptă] această însoţire, după
mama s a " (Facere 2,24), iar aici Hristos spune că Dumnezeu a spus aceasta? cuvântul lui Pavel, care spune: „Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui
Să înţelegem că ceea ce a zis Adam, de la Dumnezeu a zis şi, astfel, cuvântul Hristos?" (Romani 8,35) Drept aceea, pe cele ce Dumnezeu le-a împreunat,
lui Adam cuvântul lui Dumnezeu este. Deci, de vreme ce bărbatul şi femeia nici omul şi nici o altă făptură, nici îngerii, nici începătoriile, nici Stăpâni-
s-au făcut „un trup" - căci şi pentru împreunare şi pentru dragostea cea ile - după cum zice Pavel - nu le pot despărţi (Romani 8, 38-39).
firească sunt lipiţi - , şi pentru că nu se cuvine a-şi tăia cineva trupul său, 19,10: Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia,
tot aşa nu se cuvine a despărţi pe cei împreunaţi. Şi n-a zis „să nu despartă nu este de folos să Se însoare . 7
(19,10) Pilde 21,19 / 1 Corinteni 7,32
Moise ce a împreunat Dumnezeu", ca să nu-i turbure [smintească] pe ei, Ucenicii se turbură şi spun că dacă pentru aceasta s-au împreunat, ca
ci zice simplu - „omul să nu despartă", arătând deosebirea dintre să fie una şi nedespărţiţi să petreacă toată viaţa - încât chiar de-ar fi rea
Dumnezeu Cel Care a împreunat şi omul care desparte.
femeia, să nu îndrăznească să o gonească - , nu e de nici un folos a se
19,7-9: Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte însura Căci, mai uşor este a nu se însura, ci a se război cu poftele cele
de despărţire şi să o lase? (8) El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii fireşti, decât a suferi femeie rea.
voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început Şi este numită „pricina omului cu femeia", împreunarea de nedes­
nu a fost aşa. (9) Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară părţit. Iar unii şi aşa înţeleg: că dacă aşa este „pricina omului" - adică
de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi dacă pricină şi învinuire va avea bărbatul pentru că îşi leapădă femeia
cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter . 5
împotriva Legii - , „nu este de folos a se însura".
(19, 7) Deuteronom 24,1 / Matei 5, 31 / Marcu 10,4 (19, 8) Deuteronom 20,14 /
19,11: Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le
Marcu 10, 5 (19, 9) Matei S, 32 / Marcu 10,11 / Luca 16,18
Fariseii, văzând că Domnul a astupat gurile lor , îl aduc pe Moise în
6
este dat .8
(19,11) 1 Corinteni 7, 2-9

sprijinul lor, părându-li-se că Moise împotriva învăţăturii lui Hristos a Fiindcă ucenicii zic că e mai bine să nu se însoare, Domnul le arată că
legiuit. Şi zic: „Pentru ce, dar, Moise a poruncit să i se dea carte de mare este lucrul fecioriei, dar nu poate fi de toţi îndreptat [dobândit], ci
despărţire şi să o lase?" Domnul, întorcând împotriva lor toată prihănirea numai de cei cărora Dumnezeu le ajută. Căci acest cuvânt „[acelora ce] s-a
[învinuirea], îl îndreptăţeşte pe Moise, arătând că „nu împotriva lui dat" este pus aici în loc de „cărora Dumnezeu le ajută". Şi „s-a dat" celor
Dumnezeu a legiuit el aceasta, ci după răutatea voastră, ca nu din pricina care cer! Că zice: „Cereţi şi vi se va da" şi „oricine cere, i a " (Matei 7, 7-8;
neînfrânării vrând să vă împreunaţi cu altele, să vă omorâţi femeile cele Luca 11, 9-10; Ioan 14,13-14).
dintâi [legiuite]". Căci, cruzi fiind ei, şi-ar fi omorât femeile de-ar fi fost 19,12: Că sunt f ameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor;
sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au
în ediţia de la 1805, versetul 9 este: „Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia
5

sa, in afară de cuvânt de curvie, şi va lua alta, preacurveşte; şi cine la lua pe cea lăsată
preacurveşte".
7
în ediţia de la 1805, în loc de „să se însoare", se găseşte „a se însura".
8
în ediţia de la 1805, versetul 11 este: „Iar El le-a zis: Nu toţi încap cuvântul acesta,
6
Adică, i-a lăsat fără de răspuns.
ci acelora ce s-a dat".
 Capitolul 19 317
316 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII D E LA MATEI
Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

19,15-17": Şi p u n â n d u - Ş i mâinile peste ei, S-a d u s d e acolo. (16) Şi,

făcut f a m e n i p e ei înşişi, pentru împărăţia Cerurilor. Cine poate înţelege
iată, v e n i n d u n t â n ă r l a El, i-a zis: B u n u l e î n v ă ţ ă t o r , c e b i n e s ă fac, c a s ă
să înţeleagă . 9
(19,12) Isaia 56, 3 / înţelepciune 3,14 / 1 Corinteni 7, 7
a m viaţa veşnică? 1 2
(17) I a r E l a z i s : D e c e - M i z i c i b u n ? N i m e n i n u e s t e
Zice: „De puţini este îndreptat [dobândit] acest lucru al fecioriei! C ă
bun, decât numai Unul Dumnezeu. (19,15)Facere48,14/Marcuio,i6
unii sunt fameni din pântecele maicii lor, adică din fireasca alcătuire a (19,16) Marcu 10,17 / Luca 10,25; 18,18 (19,17") Deuteronom 6,25 / Marcu 10,18 / Iacov 1,17
trupului sunt nemişcaţi către amestecările [împreunările] trupeşti şi din Tânărul acesta n-a venit ca să-L ispitească, ci ca să se înveţe [îndrepteze]
această pricină nu au trebuinţă de înfrânare. Sunt şi alţii, cei castraţi de şi însetând de viaţa cea veşnică. Şi a venit la Hristos ca la un simplu om şi
oameni. Iar cei care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia de aceea îi zice Domnul: „ D e c e - M i z i c i b u n ? N i m e n i n u e s t e b u n , d e c â t
Cerurilor, nu sunt cei care se castrează" - că blestemat este lucrul acesta - n u m a i U n u l D u m n e z e u " . Adică, „dacă îmi zici că sunt « b u n » - ca unui
, „ci acei care se înfrânează". simplu învăţător - , rău zici, pentru că nimeni dintre oameni nu este bun
încă şi aşa să înţelegi: este famen din fire cel care din pricina alcătuirii cu adevărat". [Acestea le zice Domnul,] mai întâi că suntem şi lesne
sale trupeşti nu este lesne mişcat spre împreunare trupească. De oameni schimbăcioşi de la bine la rău, iar apoi şi asemănându-se bunătatea
este făcut famen cel care din învăţătura omenească taie înfocarea poftei oamenilor cu bunătatea lui Dumnezeu, răutate se socoteşte.
celei trupeşti. Iar cel care se face pe sine famen este cel care nu de la altul,
19,17 -19:h
I a r d e vrei să intri î n viaţă, păzeşte poruncile. (18) E l a zis:
ci dintru a sa ştiinţă şi bună voinţă s-a plecat spre curăţie; acesta prea bun
Care? Iar Iisus a zis: S ă n u ucizi, s ă n u săvârşeşti adulter, s ă n u furi, s ă
este, ca unul care nu de către altul, ci cu voia sa s-a povăţuit spre împărăţia
n u m ă r t u r i s e ş t i s t r â m b ; (19) c i n s t e ş t e p e t a t ă l t ă u ş i p e m a m a t a ş i s ă
1 3

Cerurilor. Şi voind Dumnezeu ca din însăşi voia noastră să lucrăm fapta

iubeşti p e aproapele t ă u 1 4
ca p e tine însuţi.
cea bună, zice: „ C i n e p o a t e a î n c ă p e a î n c a p ă " [ „ C i n e p o a t e î n ţ e l e g e s ă
(19,17°) 1 Regi 2, 2 / Sirah 15,15 (19,18) Ieşire 20,13-16 / Deuteronom 5,17-20 /
înţeleagă"]. Căci nu sileşte la feciorie, nici nu strică însurarea [nunta], Matei 5, 21 / Marcu 10,19 (19,19) Ieşire 20,12 / Levitic 19,18 / Luca 18, 20
însă mai mult cinsteşte fecioria. Pe cel care a întrebat, Domnul îl trimite la poruncile Legii, ca să nu
zică iudeii că defăima Legea Dar ce [răspunde tânărul]?
19,13-14: A t u n c i I s-au a d u s copii, ca să-şi p u n ă mâinile peste ei şi s ă
s e r o a g e ; d a r u c e n i c i i î i c e r t a u . (14) I a r I i s u s a z i s : L ă s a ţ i c o p i i i 1 0
şi nu-i 19,20: Zis-a L u i tânărul: Toate acestea le-am păzit d i n copilăria m e a . 1 5

opriţi s ă v i n ă l a M i n e , c ă a u n o r a c a aceştia este împărăţia Cerurilor. Ce-mi m a i lipseşte? (19, 20) Marcu 10, 20 / Luca 16, 9; 18, 21
(19,13) Marcu 10,13 / Luca 18,15 (19,14) Matei 18, 3 / Luca 17,16 Unii îl socotesc trufaş şi îl învinuiesc pe tânăr de mândrie. Căci cum a
Maicile îşi aduceau pruncii ca să fie blagosloviţi prin atingerea mâinilor îndreptat [a putut] el a iubi pe „ v e c i n u l " [ „ a p r o a p e l e " ] , de vreme ce era
Lui, dar fără rânduiala şi făcând turburare veneau la Dânsul. De aceea, bogat? Căci nimeni din cei care-şi iubesc „ v e c i n u l " [ „ a p r o a p e l e " ] ca pe
ucenicii îi opreau, încă şi socotind că se micşorează cinstea învăţătorului, sine însuşi nu poate fi mai bogat decât „ v e c i n u l " [ „ a p r o a p e l e " ] . Iar
aducându-I-Se pruncii. Iar Hristos, arătând că netrufia mai vârtos o „ v e c i n u l " [ „ a p r o a p e l e " ] este omul.
primeşte , zice: „ L ă s a ţ i p r u n c i i [şi n u - i o p r i ţ i s ă v i n ă l a M i n e ] , c ă a u n o r a
11
Alţii înţeleg altfel, anume că tânărul a zis aşa: „Socoteşte, Doamne, că
c a a c e ş t i a e s t e î m p ă r ă ţ i a C e r u r i l o r " . N-a zis „a acestora [este împărăţia]", pe acestea toate le-am păzit. Ce încă îmi mai lipseşte?"
ci „ a u n o r a c a a c e ş t i a " , adică a celor cu simplitate, a celor fără răutate, a
19, 21-22: Iisus i-a zis: D a c ă voieşti s ă fii desăvârşit , du-te, vinde 1 6

celor fără de vicleşug [şi fără de trufie].

averea ta, d ă - o săracilor şi vei avea c o m o a r ă î n C e r ; d u p ă aceea, v i n o şi
Şi încă: dacă învaţă cineva şi vin la el unii punând întrebări copilăreşti,
să-i primească şi pe aceştia şi să nu-i oprească. 12
în ediţia de la 1805, în loc de „viaţa veşnică", se găseşte „viaţa de veci".
13
în ediţia de la 1805, în loc de „să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti
strâmb", se găseşte „să n u preacurveşti, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă".
9
în ediţia de la 1805, în loc de „Cine poate înţelege să înţeleagă", se găseşte „Cine
14
în ediţia de la 1805, în loc de „aproapele tău", se găseşte „vecinul tău".
poate a încăpea încapă".
15
în ediţia de la 1805, în loc de „copilăria mea", se găseşte „tinereţile mele".
10
î n ediţia de la 1805, în versetele 13-14, în loc de „copii", se găseşte „prunci".
1 6
î n ediţia de la 1805, în loc de „desăvârşit", se găseşte „de săvârşit".
11
Adică, iubeşte, îi este bineplăcută lipsa de trufie.
318 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII P E L A MATEI Capitolul 19 319

urmează-Mi . (22) Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat,

17
este cu neputinţă ca „să treacă o cămilă prin urechile acului". Vezi cum
Căci avea multe avuţii. (19,21) Matei 6,20 / Marcu 10,21-22 / mai sus a zis „cu anevoie va intra", iar aici că nicidecum nu este cu putinţă.
Luca 12,33 / Faptele Apostolilor 2,45 (19,22) Psalm 61,10 / Luca 18,23 Unii tâlcuiesc cuvântul „cămilă" nu prin dobitocul numit astfel, ci
Domnul îi zice: „Câte grăieşti că ai îndreptat [ai păzit], după obiceiul prin funia groasă pe care o folosesc corăbierii la aruncarea ancorei . 22

iudaicesc le-ai îndreptat [le-ai păzit]. Iar de voieşti să fii de săvârşit

19,25-26: Auzind, ucenicii s-au uimit foarte , zicând: Dar cine poate
23

[desăvârşit] - adică să fii ucenic al Meu şi creştin - , mergi, vinde-ţi averile

să se mântuiască? (26) Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta
tale şi dă-le săracilor . Dă-le pe toate, fără să mai opreşti ca să faci neîncetat
18

este cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

milostenie, ci cu totul să te lipseşti de bogăţie".
(19,25) Marcu 10,26 / Luca 18, 26 (19, 26) Eacere 18,14 / Iov 42, 2 /
Şi pentru că unii fac milostenie, dar au viaţă plină de toată necurăţia, Ieremia 32,17 / Zaharia 8, 6 / Marcu 10, 27 / Luca 1, 37; 18, 27
zice: „vino urmează Mie", adică îi spune să aibă şi toată cealaltă faptă Ucenicii, fiind iubitori de oameni, L-au întrebat aceasta nu pentru ei,
bună . Iar tânărul s-a întristat căci, cu toate că dorea viaţa veşnică, adică
19
căci erau săraci, ci pentru toţi oamenii.
gras şi adânc era pământul inimii lui, „spinii" bogăţiei îl înecaseră (Matei Iar Domnul învaţă să nu măsurăm mântuirea cu neputinţa omenească,
13, 7), „căci avea multe avuţii". Cel care are puţine, nu este tot atât de ci cu puterea lui Dumnezeu, căci dacă cineva va începe a nu fi lacom , va 24

mult stăpânit de ele, căci mai cumplită şi tiranică este legătura de averile spori şi spre a le deşerta [goli, lepăda] pe cele de prisos. Iar după aceasta,
multe. Şi pentru că vorbea unuia bogat, îi spune: „«Vei avea comoară în va ajunge să lepede şi cele de nevoie şi aşa bine va călători cu ajutorul lui
Cer», de vreme ce eşti iubitor de avere" . 20

Dumnezeu.
19,23-24: Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu 29, 27: Atunci, Petru, răspunzând, i-a zis: Iată, noi am lăsat toate şi
greu va intra în împărăţia Cerurilor . (24) Şi iarăşi zic vouă că mai lesne
21
Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi?
este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia (19, 27) Deuteronom 33, 9 / Matei 4, 20 / Marcu 10,28 / Luca 5,11; 18, 28
lui Dumnezeu. (19,23) Pilde 11,23 / Marcu 10,23-24 / Luca 18,24 (19,24) Luca 6,24; 18,25 Deşi se pare că Petru n-a lăsat oarecare lucruri mari fiindcă era sărac,
Cât timp este bogat, adică el are de prisos, iar alţii n-au nici cele de însă să ştii că, într-adevăr, a lăsat şi el multe. Pentru că noi, oamenii mai
nevoie, nu va intra în împărăţia Cerurilor; dar după ce se va scutura [lepăda] multă dragoste avem întru cele puţine. Iar Petru a trecut cu vederea şi
de toate, atunci nu mai este bogat şi poate să intre. Căci îi este cu neputinţă desfătarea lumii şi fireasca iubire cea către părinţi. Căci aceste patimi se
celui ce are multe bogăţii să intre [„întru împărăţia Cerurilor"], după cum războiesc nu numai cu cei bogaţi, ci şi cu cei săraci.
Ce zice [răspunde], dar, Domnul?
17
în ediţia de la 1805, în loc de „vino şi urmează-Mi", se găseşte „vino, urmează Mie". 19,28: Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat
18
[1805] Sfântul Teofilact arată că Hristos nu-i spune tânărului să dea câte puţin din Mie, la înnoirea lumii , când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei
25

averile sale săracilor până le va sfârşi cu totul, ci îi spune ca îndată, toate să le dea şi să¬
Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăspre­
I urmeze Lui (că acesta este înţelesul cuvântului grecesc).
zece seminţii ale lui Israil.
19
Adică, să aibă fapta cea bună întru plinătatea ei.
(19,28) înţelepciune 3,8 / Luca 22,28-30 / 1 Corinteni 6, 2 / Apocalipsa 3, 21; 20,4
Sfântul Isaac Şirul tâlcuieşte că ceea ce spune aici Domnul înseamnă aceasta: „Să
2 0

Oare, [chiar] vor „şedea"? Nu. Ci prin „tronuri" a arătat cinstea cea
te faci mort de toate avuţiile tale şi aşa vei vieţui întru Mine. Ieşi din lumea cea veche a
patimilor şi aşa vei intra în lumea cea nouă a Duhului. înlătură şi dezbracă cunoştinţa de
înaltă [pe care o vor primi]. Dar şi Iuda va şedea? Nu. Căci zice: „Cei ce
multe feluri şi vicleană şi aşa vei îmbrăca cunoştinţa simplă a adevărului. Căci, spunându- Mi-aţi urmat Mie", adică cei care până în sfârşit [L-au urmat].
i «ia crucea ta», Domnul l-a învăţat să moară tuturor celor din lume. Şi când a omorât în
sine pe omul cel vechi, sau patimile, i-a spus: «Vino şi urmează-Mi Mie» (Matei 16,24)" 2 2
Căci aceste cuvinte în greceşte seamănă între ele foarte mult.
- Filocalia românească, voi. 10, Epistola IV, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981, p. 479. 2 3
în ediţia 1805, în loc de „s-au uimit foarte", se găseşte „s-au îngrozit foarte".
î n ediţia 1805, în loc de „Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în
21 2 4
Adică va pune început, biruind împrăştierea minţii care lucrează întru noi prin
împărăţia Cerurilor", se găseşte „Amin zic vouă că bogat cu anevoie va intra întru „pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii" (1 Ioan 2,16).
împărăţia Cerurilor". în ediţia de la 1805, în loc de „la înnoirea lumii", se găseşte „întru a doua naştere".
2 5
 321
320 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Şi întru alt chip: de multe ori Dumnezeu făgăduieşte bunătăţi oarecărora

ce sunt vrednici. Dar, după ce se schimbă şi se fac nevrednici, le ia [Domnul CAPITOLUL 2 0
înapoi darurile]. La fel şi cu cele de întristare, deseori ne îngrozeşte, dar nu Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. A treia vestirea Patimilor.
le aduce asupra noastră, dacă ne schimbăm. Cererea fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru întâietate.
Iar prin „a doua naştere" [„înnoirea lumii"], învierea să o înţelegi. Vindecarea celor doi orbi 1

2 9,29: Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă,
sau femeie, sau copii, sau ţarine , pentru numele Meu, înmulţit va lua
26

înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (19,29) Marcu io, 29-30 / Luca 18,29-30 20,1-7: Căci împărăţia Cerurilor este asemenea unui om stăpân de
Ca să nu socotească cineva [să nu credem] că numai pentru ucenici a casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.
zis acestea, întinde făgăduinţa peste toţi cei care fac cele asemenea [la fel], (2) Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. (3)
2

că vor avea în locul rudeniilor celor trupeşti, frăţia şi apropierea cea către Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
Dumnezeu. Iar în locul „ţarinelor" - raiul şi în locul „caselor" de piatră - (4) Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie şi, ce va fi cu dreptul, vă voi
Ierusalimul cel de Sus. în loc de „mamă" - bătrânele din Biserică; în loc de da. (5) Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a
„tată" - pe preoţi, în loc de „femeie" - pe toate femeile credincioase [creş­ făcut tot aşa. (6) Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii,
tine] - nu cu nuntire, să nu fie aceasta!, ci cu aşezare şi dragoste duhov­ stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? (7) 3

nicească şi cu grija cea iubitoare de oameni către acestea. Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în
vie şi, ce V a fi CU dreptul, V e ţ i lua. (20,1) Neemia 9 , 3 / M a t e i 2 1 , 3 3
Iar Domnul nu ne porunceşte să ne despărţim de ai noştri orişicum, ci
Hristos este „împărăţia Cerurilor" şi Se aseamănă cu „un om", fiindcă
numai atunci când aceştia ne-ar împiedica de la buna cinstire a lui
a luat chipul nostru. Iar „Stăpân al casei" Se numeşte, ca Unul Care stăpâ­
Dumnezeu . Că asemenea porunceşte Domnul ca şi pe suflet şi pe trup
27

neşte „casa", adică Biserica. Deci, Acesta - adică Hristos - „a ieşit" din
să-1 defăimăm, dar nu ca să ne omoram pe noi înşine.
şanurile Tatălui şi „tocmeşte lucrători la vie" - adică la Scripturi sau la
Şi vezi că, bun fiind Dumnezeu, nu numai pe acestea le dă, ci şi viaţă
porunci sau tocmeşte pe fiecare la a lucra „via", adică pe al său suflet.
veşnică adaugă.
Şi tocmeşte pe unul „dis-de-dimineaţă", adică în vârsta cea copi­
Deci, sârguieşte-te şi tu a „vinde averile tale" şi a le „da săracilor". Iar
averi sunt: pentru cel mânios - mânia, pentru cel curvar - aşezarea cea lărească. Iar pe altul întru „al treilea ceas", adică în pragul tinereţii. Iar pe
curvească; pentru cel care pomeneşte răul - pomenirea de rău. Deci, pe acestea alţii întru „al şaselea" şi întru „al nouălea ceas", adică arunci când este
„vinde-le şi le dă" dracilor, celor „săraci" şi lipsiţi de tot binele, întorcând omul de 25 sau 30 de ani sau, scurt zicând, la vârsta bărbătească. Iar în „al
adică patimile la făcătorii de patimi şi atunci vei avea „comoară" pe Hristos unsprezecelea ceas", pe cei bătrâni - că mulţi, chiar bătrâni fiind, au ajuns
„în Cerul" tău - adică în mintea ta cea duhovnicească. Căci „Cerul" îl are la credinţă.
întru sine cel care se face asemenea Celui Ceresc (Matei 19,21). Sau şi întru alt chip: „zi" este numit veacul de acum, căci în el „lucrăm",
ca ziua. Deci, a chemat Domnul în „ceasul dintâi" pe Enoh şi pe Noe, întru
19, 30: Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.
(19, 30) Matei 2 0 , 1 6 / Marcu 1 0 , 3 1 / Luca 1 3 , 3 0
„al treilea", pe Avraam, întru „al şaselea" pe Moise, întru „al nouălea" pe
Aici îi arată pe iudei şi neamurile. Căci iudeii, „întâi" fiind, au ajuns Prooroci, iar întru „al unsprezecelea", adică la sfârşitul veacurilor, pe
„cei de pe urmă"; iar noi, neamurile, „cei de pe urmă" fiind ne-am făcut neamuri, care erau „fără de lucru", adică fără de toată buna lucrare. Căci
„cei dintâi". Şi, pentru ca să înţelegi limpede cele ce a zis, împreunează nu-i tocmise nimeni pe ei, fiindcă nici nu s-a trimis vreun Prooroc la neamuri.
[adaugă] şi pilda cea care urmează: ~ ~ ^ S a ^ ^ . titlul c a p i t o l u l u i e s t e : „Pentru lucrătorii cei tocmiţi la vie. Pentru

« î n ediţia d e la 1805, î n loc d e „ m v o m d u - s e se găseşte t o c m i

In ediţia de la 1805, în loc de „sau copii, sau ţarine", se găseşte „sau feciori, sau holde". 3 î n d i ţ i a d e l a l 8 0 5 , î n v e r s e t e l e l - 7 , î n l o c d e „ f a r a l u c r u , se găseşte „ r a
e

Vezi şi tâlcuirea de la Matei 4, 22-22.

 322 Capitolul 20
SECANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BU1 CARIEI
TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 20 323

20, 8-16: Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: 4

ci încă trăia [stăpânea] păcatul. Iar noi, fiindcă ne-am îndreptat cu darul lui
Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei din urmă, până la
Hristos prin Botez, luăm putere spre a birui pe împotrivă-luptătorul [potriv­
cei dintâi. (9) Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un
nicul] nostru, care mai înainte [de a fi noi] a fost surpat şi omorât de Hristos.
dinar. (10) Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au
Dar şi după cel dintâi înţeles care tâlcuieşte despre vârstele omului,
luat şi ei tot câte un dinar. (11) Şi după ce au luat, cârteau împotriva
tot aşa este. Căci, cei care mai de tineri au crezut, mai multă osteneală au
stăpânului casei, (12) zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai 5

avut decât cei care au venit la credinţă la bătrâneţe, pentru că tânărul

pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa . (13) Iar el 6

poartă „greutatea" mâniei şi „zăduful" poftei, luptându-se cu patimile,

răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare,
nu te-ai învoit cu mine un dinar? (14) Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să iar cel bătrân este în linişte. Dar toţi, de unul şi acelaşi dar al Sfântului
dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. (15) Au, nu mi se cuvine mie să fac ce Duh se învrednicesc.
voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău , pentru că eu sunt bun? (16)
7 Deci, ne învaţă pe noi pilda că şi la bătrâneţe este cu putinţă a ne
Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt pocăi şi a dobândi împărăţia, că acesta este „ceasul al unsprezecelea".
Dar să nu înţelegi că Sfinţii pizmuiesc pe cei care iau plată întocmai cu
chemaţi, dar puţini aleşi. (20,8) Apocalipsa 22,12 (20,15) Facere 4 , 6
ei - să nu fie aceasta! - , ci se arată aici că atâtea şi întru acest fel sunt bunătăţile
(20,16) Matei 1 9 , 3 0 ; 22,14 / Marcu 1 0 , 3 1 / Luca 1 3 , 3 0
„Seară" este sfârşitul; deci, la sfârşit iau toţi câte un „dinar", care este care se dau Sfinţilor, încât şi pizmuire pot să pornească [stârnească] . 9

darul Sfântului Duh, Cel Care-1 preface [preschimbă] pe om la cea după 20, 17-21: Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat deoparte pe cei 10

chip şi-1 face părtaş dumnezeieştii firi . 8

doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale: (18) Iată ne suim la Ierusalim
Cu adevărat mai mult s-au ostenit cei dinainte de Venirea lui Hristos, şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor
căci atunci moartea nu era stricată [nu fusese biruită], nici diavolul zdrobit, osândi la m o a r t e ; (19) şi î l vor da pe mâna păgânilor, ca să-L
11

4
î n ediţia de la 1805, în loc de „îngrijitorul", se găseşte „ispravnicul". Ioan Damaschin în Bogoslovia [Teologia] sa „că Dumnezeu precum nu ne-a împărtăşit pe
5
î n ediţia de la 1805, în loc de „au făcut", se găseşte „au lucrat". noi de Fiinţa Lui, [tot] aşa nici de cunoştinţa Fiinţei Lui".
î n ediţia de la 1805, în loc de „am dus greutatea zilei şi arşiţa", se găseşte „am
6
9
Pentru pilda lucrătorilor tocmiţi la vie, Dionisie din Furna ne dă următoarea
purtat greutatea zilei şi zăduful".
îndrumare de zugrăvire: „Hristos stând şi dinapoia Lui cuvioşii strămoşi despărţiţi în
7
î n ediţia de la 1805, în loc de „rău", se găseşte „viclean". patru cete sau orânduieli: în ceata întâi Enoh, jertfind, Noe, ţinând corabia în mâini şi alţi
8
[1805] Acest cuvânt, adică „părtaş dumnezeieştii f i r i " mai întâi l-a spus Sfântul bătrâni rugându-se împreună cu ei, şi deasupra lor această scriere: «Cei din ceasul întâi». în
Apostol Petru (2 Petru 1,4). Iar de la Apostol luându-1 şi alţi mulţi Sfinţi îl folosesc în multe a doua ceată este Avraam, jertfindu-1 pe Isaac şi Isaac, binecuvântându-1 pe Iacov şi Iacov,
locuri î n scrierile lor, aşa cum face şi Sfântul Teofilact în această tâlcuire. Dar a tuturor binecuvântând pe cei 12 fii ai săi şi deasupra lor această scriere: «Cei din ceasul al treilea». în
socoteală este cum că firea cea dumnezeiască nu este împărtăşită nici de o fire zidită, fie a treia ceată, Moise, ţinând tablele Legii în mâinile sale şi învăţându-i pe evrei şi Aaron, cu
nematerialnică, fie materialnică, ci numai darurile şi lucrările cele dumnezeieşti sunt alţi drepţi lângă el şi deasupra lor această scriere: «Cei din ceasul al şaselea». în ceata a patra
împărtăşite celor vrednici. Precum pentru această pricină, pe larg arată şi Sfântul Sobor sunt Proorocii: unii fiind omorâţi cu pietre, alţii fierăstruindu-se şi alţii bătuţi şi deasupra
[prin învăţătura Sfântului Grigorie Palama] cel care s-a făcut împotriva [învăţăturii] lui lor această scriere: «Cei din ceasul al nouălea». Şi înaintea lui Hristos Apostoli şi cei de alt
Varlaam de Calabria şi Grigorie Achindin. Iar mai înainte de acesta, Sfântul Dionisie neam căzând către Dânsul şi deasupra lor scrierea: «Cei din ceasul al unsprezecelea». Şi în
Areopagitul zice că firea cea dumnezeiască, după fiinţă, nici de una din zidiri nu este altă parte, iarăşi Hristos la Rai, cu mulţime de îngeri şi toate cetele Sfinţilor şi Apostolilor
şezând aproape de El. Iar dreptul Enoh, cu ceata sa, ţinându-şi cununile în mâinile lor şi
împărtăşită, iar după daruri de toate [dar de darurile Ei toate se împărtăşesc]. De aceea şi
arătându-i pe Apostoli, grăiesc către Hristos: «Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai
noi, oriunde vom întâlni acest cuvânt - „părtaş dumnezeieştii firi" - se cuvine să-1 înţelegem
pus deopotrivă cu noi». Iar Hristos îi zice: «Prietene, nu-ţi fac nedreptate... Ia ce este al
drept ş i după cugetarea Sfinţilor, adică: împărtăşirea firii celei dumnezeieşti, este împăr­
tău şi pleacă»" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 123).
tăşirea darurilor şi lucrărilor celor dumnezeieşti, care sunt: ne-murirea, pururea-vieţuirea,
nestricăciunea, neschimbarea de la bunătate la răutate şi altele câte le-am luat din plinătatea
10
în ediţia de la 1805, în loc de „deoparte", se găseşte „deosebi".
lui Hristos, după cum spune Sfântul Evanghelist Ioan (Ioan 1,12). Că în alt chip firea cea în ediţia de la 1805, în loc de „va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L
11

dumnezeiască precum este necunoscută, [tot] aşa şi neîmpărtăşită. Căci zice şi Sfântul vor osândi la moarte", se găseşte „se va da arhiereilor şi cărturarilor, şi-L vor judeca
spre moarte".
 324 Capitolul 20
TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 20 325
batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.
(20) Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, Iar ucenicii au făgăduit, neştiind ce grăiesc - ci numai pentru ca să
închinându-se şi cerând ceva de la El. (21) Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis dobândească cele pe care le voiau, cu lesnire se făgăduiesc toate.
Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei unul de-a dreapta şi altul de-a stânga 20,23: Şi le-a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă
14

Ta, întru împărăţia Ta. (20,17) Marcu 10, 32 / Luca 1 8 , 3 1 ( 2 0 , 1 8 ) Matei 1 6 , 2 1 / botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al
Marcu 10, 33 / Luca 18, 31-32(20,19) Isaia 53, 4 / M a t e i 17, 23 / Marcu 10, 33-34 / Meu a da, ci se va da celor pentru care s-au pregătit de către Tatăl Meu . 15

Luca 9, 22 / Ioan 18, 28, 32; 1 9 , 1 (20, 20) Marcu 10, 35 (20, 21) Sirah 7, 4 / Marcu 36-37 (20,23) Luca 12, 50
Fiii lui Zevedeu au socotit că dacă Domnul va merge la Ierusalim, va „Ştiu că veţi lua mucenicie". Şi s-a făcut aceasta cu adevărat, căci pe
să împărătească împărăţie vremelnică, pentru că îl auzeau adeseori zicând:
Iacov l-a omorât Irod, iar pe Ioan, care mărturisea cuvântul adevărului, l-a
„ne suim la Ierusalim". Deci au pătimit oareşce omenesc . Şi pleacă pe 12

osândit Traian.
maica lor să vie la Domnul, ei sfiindu-se să vină în chip arătat, căci în
taină au venit şi ei, precum spune Marcu. Căci zice: „au venit la Dânsul, Iar „a şedea [de-a dreapta şi de-a stânga Mea] nu este al Meu a da, ci
deosebi, Iacov şi Ioan" (Marcu 10,35), adică în taină şi pe ascuns merg la celora ce s-au gătit de la Tatăl Meu" - se tâlcuieşte aşa: dacă va avea cineva
Dânsul. împreună cu mucenicia şi toată fapta cea bună, acela va lua darul. Căci
aceluia care s-a ostenit, i s-a gătit darul, precum şi celor care se luptă li se
20,22: Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să gătesc cununi. După cum la alergarea în arenă, stând împăratul şi privind,
beţi paharul pe care-1 voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă dacă ar veni cineva care nicidecum nu a luat parte la alergare şi i-ar cere
botezaţi? Ei i-au zis: Putem . (20, 22) M a t e i 26, 3 9 , 4 2 / Marcu 10,38-40; 14, 35
13
„dă-mi mie cununa, celui care nu am alergat", împăratul îi va răspunde:
Lăsând-o pe mamă, cu fiii vorbeşte, ca să arate că ştie că ei au pus-o „Nu este al meu a da cununa, ci ea se dă celui care a alergat şi s-a luptat şi a
pe ea [să-I ceară acestea]. Şi zice către dânşii: „«Nu ştiţi ce cereţi», că mare biruit". Tot asemenea şi Hristos zice aici: „nu pot Eu să vă dau vouă în dar
lucru este acesta, de care se înspăimântă şi Puterile îngereşti". şederea «de-a dreapta şi de-a stânga Mea», căci aceasta este a celor care s-au
Apoi depărtându-i pe ei de la unele ca acestea gânduri, la primejdii ostenit şi pentru care s-a gătit".
mai vârtos îi îndeamnă [să ia aminte]. Şi îi întreabă nu că n-ar fi ştiut, ci ca
Poate vei întreba însă: „Cine va şedea?" Să ştii că nimeni nu va şedea
să-i silească pe aceşti ucenici, ca prin al lor cuvânt să-şi vădească rănile
acolo, că aceasta este numai a dumnezeieştii Fiinţe. Căci către care din
sufletului şi să-i facă să se sârguiască a împlini făgăduinţa. Căci aceasta
îngeri a zis Domnul: „Şezi de-a dreapta Mea"? (Psalm 109,1; Evrei 1,13)
însemnează: „Puteţi, oare, să beţi paharul...", anume că „nu poate cineva
să se facă părtaş împărăţiei Mele dacă nu se va face părtaş şi Patimilor Iar aceste cuvinte le-a grăit Domnul după a lor părere [socotinţe],
Mele. Deci, spuneţi-Mi Mie, puteţi voi pătimi unele ca acestea?" pentru că ei n-au înţeles că a şedea pe cele „douăsprezece tronuri" (Matei
19,28) înseamnă a fi proslăviţi pentru fapta cea bună, şi [din această pricină]
Iar „pahar" numeşte mucenicia şi moartea Sa, arătând că este un lucru
la fel de lesnicios ca şi a bea un pahar; deci, ni se cuvine şi nouă să alergăm cereau şedere „de-a dreapta" şi „de-a stânga".
la aceasta ca la un lucru lesnicios. încă mai arată că El însuşi cu dulceaţă 20, 24-23:Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi . (25) Dar 16

[bucurie] primeşte moartea. Şi precum cel care bea un pahar, îndată Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc
adoarme, îngreuindu-se [de somn], aşa şi cel care bea paharul muceniciei, peste ele şi cei mari le stăpânesc. (26) Nu tot aşa va fi între voi, ci care
spre somnul morţii se duce. între voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru. (27) Şi care între voi
17

încă şi „botez" numeşte moartea Lui, ca pe aceea care ne este cură-

ţitoarea nouă tuturor [oamenilor].
în ediţia de la 1805, în loc de „paharul Meu veţi bea", se găseşte „paharul Meu,
1 4

cu adevărat veţi bea".

în ediţia de la 1805, în loc de „ci se va da celor pentru care s-au pregătit de către
15

» f d i
° ;:
1 u o
f< c U b l
™ « de gândurile slavei deşarte omeneşti
Tatăl Meu", se găseşte „ci celora ce s-au gătit de la Tatăl Meu".
16
în ediţia de la 1805, în loc de „pe cei doi fraţi", se găseşte „pentru cei doi fraţi".
17
în ediţia de la 1805, în loc de „între voi", se găseşte „întru voi".
 Capitolul 20 327
326 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C I H R E A S F I N T E I EVANGHELII P E LA MATEI

(34) Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor şi îndată au văzut şi
va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă, (28) după cum şi Fiul Omului
n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscum­ I-au urmat Lui. (20,29) Marcu 10,46 / Luca 18,35 (20,30) Matei 9,27 /
Luca 18,35 (20,31) Marcu 10,48 / Luca 18,35 (20,32) Luca 18,40-41
părare pentru mulţi. (20,25) Marcu 10,41-42 / Luca 22,24-25 (20,26} Matei 23,11 /
(20,33) Ecclesiastul 11,7 / Marcu 10,50-51 / Luca 18,41 (20,34) Marcu 10,52 / Luca 18,43
Marcu 9,35; 10,43 /1 Petru 5,3 (20,27) Marcu 10,44 (20,28) Isaia 53,11 / Daniil 9,24 /
Matei 26,28 / Marcu 10,45 / Ioan 11,51 / Galateni 1,4 / Filipeni 2,7 /1 Timotei 2,6 / Tit 2,14 Din veste [auzire] cunoscând orbii pe Domnul, au aflat vreme când
Când au văzut „cei zece" că Hristos i-a certat pe „cei doi", atunci şi ei trecea Dumnezeu pe „cale" şi au crezut că Iisus, Cel din seminţia lui David
se mânie, arătând că şi mai înainte erau îngreuiaţi [în adâncul sufletului] după trup, era puternic să-i vindece pe dânşii.
pentru cinstea acestora. Şi pentru că nu erau încă de săvârşit [desăvârşiţi], Iar ca unii care erau foarte fierbinţi în credinţă - măcar că erau opriţi
cei doi se sculau împotriva celor zece, iar cei zece îi pizmuiau pe cei doi. să grăiască - , nu tăceau, ci şi mai mult „strigau". De aceea, nici nu-i întreabă
După ce au auzit cei zece şi s-au turburat, îi cheamă pe ei Domnul, pe ei dacă au credinţă, ci numai ce voiesc, ca să nu creadă cineva că vrând
prin chemare, mai înainte de cuvinte, îmblânzindu-i pe ei. Dar pentru că ei una, alta le dă lor. Arată, aşadar, că nu pentru pomană strigau, ca să
fiii lui Zevedeu ferindu-se de ceilalţi vorbiseră cu El, acum tuturor le capete argint [bani], ci ca să se vindece. Şi atingându-Se, îi vindecă, pentru
vorbeşte de obşte. ca să cunoaştem că oricare parte din sfântul Său trup este făcătoare de
Şi ştiind că iubirea de întâietate este tiranicesc lucru şi că are trebuinţă
18
viaţă şi mădular al lui Dumnezeu este.
de mai tare îmboldire [mai multă mustrare], mai adânc se atinge de dânşii Iar dacă Luca şi Marcu vorbesc numai despre un singur orb (Luca 18,
şi îi arată ca păgâni şi necredincioşi, de vor voi a iubi slava, căci le spune: 35; Marcu 10, 46), aceasta nu arată neunire [nepotrivire], căci aceia au
„Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stă­ pomenit de cel mai însemnat [dintre cei doi orbi]. Şi întru alt chip: Luca
pânesc". Şi aşa îi ruşinează pe ei, zicând „ceilalţi oameni, pentru că spune că mai înainte de a se duce în Ierihon a vindecat un orb. Iar Marcu,
stăpânesc, sunt străluciţi, iar a iubi întâietăţile [stăpânirea] este patimă după ce a ieşit Domnul din Ierihon. Deci, Matei, iubitor de scurtare fiind , 22

păgânească. Aşadar, ucenicii Mei, dintru smerenie vor fi cinstiţi, întrucât i-a pus pe amândoi împreună.
cel ce voieşte a fi mai mare este dator să slujească celor mai de jos, aceasta Şi prin „orbi" să înţelegi încă şi pe cei dintre păgâni care s-au vindecat
fiind lucrare a smereniei celei de săvârşit [desăvârşite]". trecând Dumnezeu pe „cale". Căci nu într-adins venise Hristos pentru
Şi aceasta a adeverit-o El însuşi, căci Stăpân fiind şi împărat al celor din păgâni, ci pentru cei din Israil. Şi după cum „orbii", din „auzire" s-au
Ceruri, S-a smerit pe Sine, slujind oamenilor spre mântuire (Filipeni 2,18). înştiinţat [au aflat] despre Hristos, aşa şi cei din păgâni, din „auzire" au
Şi încă sufletul Său Şi l-a dat „răscumpărare pentru mulţi", adică pentru crezut. Iar cei care îi opreau pe „orbi" să strige numele lui Iisus sunt
toţi, căci „mulţi" înseamnă „toţi". prigonitorii tirani, care se ispiteau [au voit] să astupe gura Bisericii, dar
20, 29-34: Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma
19 Ea încă mai tare mărturiseşte numele lui Hristos. De aceea s-au şi vindecat
Lui. (30) Şi iată doi orbi care şedeau lângă drum , auzind că trece Iisus,
20 [„orbii" păgâni] şi „văzând" limpede lumina adevărului, au mers după
au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! (31) Dar Hristos, „urmându-I Lui" cu viaţa.
mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieş­
te-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. (32) Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a 21

zis: Ce voiţi să vă fac? (33) Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri.

18
Adică, patimă cumplită şi tiranică.
19
î n ediţia de la 1805, în loc de „plecând", se găseşte „ieşind".
2 0
î n ediţia de la 1805, în loc de „lângă drum", se găseşte „lângă cale".
21
î n ediţia de la 1805, în loc de „i-a chemat", se găseşte „i-a strigat". Adică, plăcându-i să scrie pe scurt.
 Capitolul 21 329
TÂLCUIREASFIiNTEIJ^^
328
încă şi până acum „două" sunt cele care ne dezleagă pe noi de păcate:
Apostolul şi Evanghelia . 3

CAPITOLUL 2 1 Şi vine Hristos blând, căci la Venirea Lui cea dintâi n-a venit să judece
Intrarea în Ierusalim. Alungarea vânzătorilor din templu. lumea, ci s-o mântuiască (Ioan 3, 17). însă şi ceilalţi împăraţi ai evreilor
Smochinul neroditor. Pilda lucrătorilor celor răi 1 erau răpitori şi nedrepţi, iar Hristos a fost „împărat blând".
21, 6-7: Mergând, deci, ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit
Iisus, (7) au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele,
21,1-5: Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betf aghe la iar El a şezut peste ele.
Muntele Măslinilor , atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, (2) zicându-le:
2 (21,6) Marcu 11,4-6 / Luca 19,32 (21, 7) 4 Regi 9,13 / Marcu 11,7 / Luca 19,35 / Ioan 12,14
Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină Luca şi Marcu vorbesc numai despre „mânz" (Luca 19,35; Marcu 11,7),
legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. (3) Şi dacă vă iar Matei, vorbind despre „mânz" şi „asină", nu le este potrivnic, căci
va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite aducându-se „mânzul", a venit şi mama lui.
îndată. (4) Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a spus Şi a şezut [Domnul] „peste ele" - nu pe amândouă dobitoacele, ci pe
prin Proorocul, care zice: (5) Spuneţi fiicei Sionului: Iată împăratul tău
veşminte sau, poate, mai întâi a şezut pe „asină", iar după aceea şi pe
vine l a tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug.
„mânz", de vreme ce şi mai întâi s-a odihnit întru adunarea iudeilor, iar
(21,1) Zaharia 14,4-5 / Marcu 11,1 / Luca 19,29 / Ioan 12,12 (21, 2) Marcu 11,2 /
Luca 19,30 (21,3) Marcu 11,3 / Luca 19,31 (21,5) Isaia 62,11 / Zaharia 9,9 / Ioan 12,15 după aceea întru norodul cel din păgâni.
A şezut pe asină, nici o altă trebuinţă fiind decât numai ca să împli­ 21,8-9: Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar
nească proorocia şi tot astfel să ne arate cum că se cuvine să călătorim alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau în cale. (9) Iar mulţimile care
4

întru simplitate, căci nu a încălecat pe cal, ci pe asină de rând. mergeau înaintea Lui şi care veneau după El, strigau, zicând: Osana, Fiul
Deci, împlineşte proorocia şi după chipul cel istoric, şi după înalta lui David; binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului! Osana 5

înţelegere (Zaharia 9, 9). După istorie, fiindcă a şezut în chip văzut [cu întru cei de Sus! (22,8) Levitic 23,40 /Marcu 11,8 / Luca 19,36 /Ioan 12,13
adevărat] pe „asină"; iar după înalta înţelegere că şi pe „mânz" a şezut, (22,9) 3 Regi 1,39 / Psalm 117,26 / Matei 23,38 / Marcu 11,10 / Luca 13,35; 19,38 / Ioan 12,13
adică peste norodul cel nou şi neîmblânzit, adică nesupus (Facere 49,11). După chipul istoric, aşternerea veşmintelor şi tăierea stâlpărilor este
Şi erau „asina şi mânzul e i " legaţi cu lanţurile păcatelor lor. Şi „doi" au arătare de prăznuire . 6

fost trimişi să-i dezlege: Pavel, la neamuri, iar Petru la cei din tăierea Iar după înalta înţelegere, cunoaşte, tu că după ce Apostolii „au pus
împrejur, adică la iudei (Gatateni2, 7). deasupra veşmintele lor" - adică faptele lor cele bune - , atunci „şade"
Domnul deasupra Căci de nu se va împodobi sufletul cu faptele bune
cele apostoleşti, nu „şade" Dumnezeu pe dânsul [întru el]. Iar cei care
1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru asină şi pentru mânzul ei. Pentru
„mergeau înaintea Lui", sunt Proorocii cei mai înainte de întruparea lui
zarafi şi pentru alţi târgoveţi ce i-a scos Domnul din Biserică [templu]. Pentru cei orbi şi şchiopi.
Hristos; iar cei care „veneau după El" sunt mucenicii şi dascălii [învăţătorii]
Pentru smochinul cel uscat. Pentru nădejdea întru Dumnezeu. Pentru arhiereii şi bătrânii ce L-au
întrebat pe Domnul de puterea Lui. Pentru pilda celor doi fii ce i-a trimis să lucreze la vie. Pentru 3
E vorba despre cele două cărţi de cult care poartă această numire şi care cuprind
via ce o a dat lucrătorilor". pericopele - din Sfântele Evanghelii şi Scrierile Sfinţilor Apostoli - ce sunt rânduite să
Muntele Măslinilor sau Eleonul este un munte cultivat cu măslini, la poalele căruia,
2
fie citite în vremea sfintelor slujbe.
pe coasta de est se afla satul Betania (satul lui Lazăr şi al surorilor lui, Marta şi Măria), 4
în ediţia de la 1805, în loc de „ramuri", se găseşte „stâlpări".
cam la 2 - 3 kilometri de Ierusalim. Din Betania trimite Domnul Hristos doi ucenici în 5
[1805] „întru numele D o m n u l u i " se spune în loc de „de la Domnul, binecuvântat
sătucul Betfaghe, la o jumătate de kilometru distanţă, spre a I se aduce mânzul şi asina
este Cel Ce vine de la Dumnezeu, binecuvântat este Cel trimis de Dumnezeu". încă şi în
Tot de p e Muntele Măslinilor, la 40 de zile după înviere, Domnul Hristos S-a înălţat la
loc de: „întru slava Domnului, în rânduială de împărat" (după Zigaben).
Cer, binecuvântându-i pe ucenici (Marcu 16, 19; Luca 24, 50-51; Ioan 20, 17; Faptele
Adică, arată multa cinstire şi sărbătorirea ce-i era adusă aici Domnului Hristos.
6

Apostolilor 1, 9-11) - Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 452.

 Capitolul 21 331
T Â L C U I R E A SFINTEI E V A j j G J j E L T I J D E ^ A ^ l A Ţ H
330 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari" - pentru că în peşterile tâlharilor se
cei de după întrupare, care „veşmintele" lor „le aştern" lui Hristos, adică
fac junghierile şi vărsările de sânge. Dar şi pentru cei care cumpărau şi
trupul îl supun Duhului - căci veşmânt şi acoperământ al sufletului este
vindeau şi negustoreau a numit templul „peşteră a tâlharilor" - căci
trupul. Deci „au aşternut în cale", adică întru Hristos, căci [Domnul] spune:
iubirea de câştig este patimă tâlhărească.
„Eu sunt Calea" (Ioan 14,6). Căci de nu va aşterne cineva trupul său - adică
de nu-1 va smeri „în cale" - , în Hristos rămânând şi nefăcându-se eretic, nu însă „porumbei" vând şi aceia care vând treptele preoţeşti din Biserică,
„şade" peste acela Domnul. fiindcă aceştia vând darul Duhului, Care este închipuit de „porumbel"
Iar unii zic că „osana" înseamnă „laudă" sau „psalm". Iar alţii, (Matei 3,16). Drept aceea, sunt scoşi din Biserica cea de Sus şi din cea de
„mântuieşte-ne pe noi", ceea ce este şi mai cu adeverire. Iar „Cel Ce v i n e " jos, căci sunt nevrednici de a preoţi . 8

este numit Domnul, ca Cel Care era aşteptat de evrei să vină, căci şi Ioan Vezi însă ca nu cumva şi tu, „biserica lui Dumnezeu" - adică mintea
Botezătorul întreabă: „Tu eşti Cel Ce va să vină?" (Luca 7,19), adică Cel ta - să o faci „peşteră a tâlharilor", adică [locaş] al demonilor. Şi încă
aşteptat să vină. „peşteră" se face mintea noastră, dacă vom avea gânduri iubitoare de
încă şi întru alt chip se spune „Cel Ce vine", pentru că în fiecare zi materie, iubitoare de averi, care „vând şi cumpără" şi strâng şi cel mai
aşteptăm a doua Venire a Lui. Deci, se cuvine ca fiecare să aşteptăm pururea mic bănuţ. încă şi de vom „vinde" sau vom „cumpăra porumbei" - adică
sfârşitul şi Venirea Domnului şi [pentru aceasta] să ne gătim sufletul. vreo dogmă duhovnicească a credinţei cea dintru noi, ori vreun cuget de
21,10-11: Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zi­ acest fel - , „peşteră a tâlharilor" ne-am făcut pe noi înşine.
când: Cine este Acesta? (11) Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, 22,14: Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi . 9

(21,14) Isaia 35, 5-6

Proorocul din Nazaretul Galileii. (21,10) Ioan 2, 13 (21,11) Luca 7,16; 24,19
Vmdecându-i pe cei neputincioşi, Se arată că este Dumnezeu şi face
Mulţimile, fiind fără de vicleşug şi fără de răutate, nici nu-L defăimau
bine cu stăpânire scoţându-i pe cei nevrednici din casa Lui. Se arată încă
pe Hristos, dar nici cugetare cuviincioasă nu aveau despre El şi pentru
aceasta acum II numesc pe Dânsul „Proorocul". însă nu cumva, numindu-L şi aceasta că, după ce au fost scoşi iudeii care slujeau Legii şi jertfelor
cu articol, „Proorocul", putem înţelege că Acesta este „Proorocul" cel sângeroase, „orbii şi şchiopii" - adică cei dintre păgâni - au fost primiţi
aşteptat, despre care a zis Moise: „Prooroc [din mijlocul tău şi din fraţii şi „vindecaţi" de El.
tăi, ca şi mine,] îţi va ridica Domnul [Dumnezeul tău: pe Acela să-L 21, 25-26: Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi
ascultaţi]"? (Deuteronom 18, 15). Căci mulţimile nu zic că „Acesta este pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana, Fiul lui David! s-au mâniat.
Prooroc", ci „Acesta este Proorocul", adică Acela Carele este aşteptat. (16) Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da . Au, niciodată nu 10

aţi citit că din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă ? 11

22, 22-13: Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau

7
(21,15) Isaia 26,11 / Marcu 11,18 (21,15) Psalm 8, 2
şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi Fariseii, văzând că pruncii aduc lui Hristos lauda pe care se pare că
scaunele celor care vindeau porumbei. (23) Şi a zis lor: Scris este: „Casa Proorocul David a dat-o lui Dumnezeu (Psalm 117, 25), crăpau de pizmă
Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!" şi îl prihănesc [învinuiesc] pe El că suferă [îngăduie] a se zice cele ale lui
(21,12) Deuteronom 14,23-25 / Marcu 11,15 / Luca 19,45 / Ioan 2,14
(21,13) 3 Regi 8,43 / Isaia 56,7 / Ieremia 7,11 / Marcu 11,17 / Luca 19,46 / Ioan 2,16
Dumnezeu la Dânsul . 12

îi scoate afară pe cei care vindeau, ca un Stăpân al „casei" - adică al Iar El, mai mult întărind [cele grăite de prunci], zice: „«Adevărat»,
templului - , arătând că cele care sunt ale Tatălui, şi ale Lui sunt. Iar aceasta căci atât Mă depărtez Eu de a astupa gurile celor ce îmi zic Mie aceasta,
a făcut-o mai întâi având grijă de buna podoabă a templului, iar apoi pentru
• Fie de a preoţi, adică de a hirdton fie de a ".
a însemna [a arăta] schimbarea jertfelor. Căci, scoţând afară boii şi po­ v i n d e c a t p e e i

. în ediţia de la 1805, în loc de „i-a făcut sănătoşi s g ă s e ş t e „i

rumbeii, a vestit că nu mai este trebuinţă de jertfele de dobitoace sau de
junghieri, ci de rugăciune. Căci zice, „casa Mea, casă de rugăciune este,
,o în ediţia de la 1805, în loc de D a " , se ţj^J^V „ a i s ă v â r ş i t laudă".
« în ediţia de la 1805, în loc de „Ţi-ai pregătit lauda , se găseşte „
• Adicămgâduie să I se aducă laude, ca unui Dumnezeu.
7
în ediţia de la 1805, în loc de „templu", se găseşte „biserica lui Dumnezeu".
 fjfg Capitolului

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 21 333

încât şi pe Proorocul îl aduc martor, şi pe voi vă arată sau [că sunteţi]
neînvăţaţi, sau [că sunteţi] zavistnici: «Au, niciodată n-aţi citit că din gura arată această putere a Sa nu pedepsindu-1 pe om, ci pomul, după cum mai
pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă?»" (Psalm 8,2) Iar „ai săvârşit", înainte de asta [prăpăstuise] pe porci . Deci, usucă pomul, ca să-i înţe-
15

arată că întreagă şi de săvârşit [desăvârşit] a primit laudă, măcar deşi aceia lepţească pe oameni. Şi cu cuviinţă se minunează ucenicii, căci acest pom
se p a r cu vârsta că nu sunt de săvârşit [desăvârşiţi], căci nu grăiau ei cele [smochinul] este foarte mustos [plin de sevă], şi mai mult [se] arată
pe care le grăiau, ci numai gura dându-şi-o Duhului, erau organe ale Ace­ [adevereşte] minunea, căci îndată s-a uscat. Iar „smochinul" însemnează
luia D e aceea, zice: „Din gura pruncilor şi a celor ce sug", arătând că nu [închipuie] şi sinagoga iudeilor, care are „numai frunze" - adică numai
ale minţii lor erau graiurile , ci numai ale gurii care era mişcată de dum­
13
slova scrisă, care se vede, iar nu „rodul" Duhului.
nezeiescul dar. Şi fiecare dintre cei care s-au dedat dulceţii vieţii acesteia de acum se
aseamănă cu „smochinul", căci nu are „rod" duhovnicesc, ca să dea lui
Şi mai înseamnă aceasta că va fi lăudat [Domnul] de neamurile păgâne,
care sunt „prunci" fără de înţelegere. încă şi Apostolilor mângâiere le era Iisus Cel Care „flămânzeşte", ci „numai frunze" - adică vremelnică şi
aceasta, arătând că şi lor li se va da cuvânt [de înţelepciune], deşi erau stricăcioasă nălucire . Deci, acesta „blestemat" se numeşte, căci zice:
16

oameni simpli şi neştiutori. „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, [care este gătit
diavolului şi îngerilor l u i ] " (Matei 25, 41). încă se şi „uscă" acesta, căci
Ş i tu, dacă vei fi „prunc" cu răutatea - adică fără de răutate fiind - şi arzând în para focului, i se usucă limba, ca şi a bogatului [nemilostiv, care
vei „suge" laptele cel duhovnicesc - adică dumnezeieştile cuvinte - , atunci
l-a trecut cu vederea pe Lazăr] (Luca 16,24) . 17

te vei face vrednic de a lăuda pe Dumnezeu.

21, 21-22: Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă
21,17: Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate, la Betania, şi noaptea a veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu
rămas acolo . 14
(21,17) Marcu 11,11,19 / Ioan 11,18
Pleacă de la ei ca de la nişte nevrednici şi vine în „Betania", care 15
[1805] Vezi şi tâlcuirea de la Matei 8,28-34 şi de la Marcu 5,1-14.
înseamnă „casă a ascultării". Că Se mută Domnul de la cei nesupuşi la cei 16
Adică închipuire a faptei celei bune.
care s e supun Lui şi Se „sălăşluieşte" întru ei. Că zice: „Locui-voi întru ei 17
Dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte aici: „Deoarece mulţimea preoţilor
şi voi umbla" [„Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul
şi a cărturarilor, a legiuitorilor şi a fariseilor, care pătimea de slava deşartă prin păzirea
Meu n u se va scârbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul
pentru văzul lumii a unor moravuri plăsmuite, zice-se, în duh de evlavie, dând aparenţa
vostru şi voi poporul Meu"] (Levitic 26, 11-12; 1 Corinteni 6, 15, 17; 2
că împlineşte dreptatea, hrănea trufia părerii de sine, Cuvântul declară această părere de
Corinteni 6,16).
sine a celor pomeniţi smochin neroditor, împodobit numai cu frunze. Şi această părere
de sine, Doritorul mântuirii tuturor oamenilor, Care flămânzeşte după îndumnezeirea
21, 18-20: Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a lor, o usucă, blestemând-o, întrucât este neroditoare. Iar aceasta o face pentru ca oamenii,
flămânzit; (19) şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a în loc să dea aparenţa că sunt drepţi, să caute mai bine să fie drepţi cu adevărat, dezbrăcând
găsit nimic în el, decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu cămaşa moralităţii făţarnice şi îmbrăcând fără prefăcătorie pe cea virtuoasă cum vrea
mai f i e rod din tine, în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. (20) Văzând Cuvântul dumnezeiesc, pentru ca în felul acesta să petreacă viaţa în evlavie, arătând
aceasta, ucenicii s-au minunat zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? mai bine lui Dumnezeu dragostea sufletului lor, decât oamenilor făţarnica înfăţişare din
(21,18) Marcu 11,12 (21,19) Ieremia 8,13 / Marcu 11,13-14,20-21 / Luca 13,6-7 afară a purtării morale. Iar dacă suntem şi vreunii dintre creştini astfel, prefăcându-ne
Fiindcă multe minuni a făcut Domnul, care toate spre facerea de bine evlavioşi în purtările noastre, fără ca să fim drepţi cu adevărat, să aşteptăm Cuvântul, ca
pe un iubitor de oameni, ca acesta, flămânzind după mântuirea noastră, să ne usuce
s-au făcut şi nici o facere de minuni muncitoare [căznitoare, pedepsitoare]
părerea de sine a sufletului, care e sămânţa păcatului, ca să nu mai aducă drept roadă
n-a arătat, ca să nu socotească vreunii că a munci [căzni, pedepsi] nu poate,
dorinţa de a plăcea oamenilor. Aceasta este tâlcuirea locului [scripturistic], după puţina
arată aici şi pe această putere a Sa. Şi iubitor de oameni fiind Domnul,
mea putere. Tâlcuirea dată arată pe Domnul flămânzind spre binele nostru, blestemând
smochinul cu folos şi uscându-1 la vreme, ca pe unul ce împiedică Adevărul, fie că se
13
Adică nu din cugetarea lor izvorau cuvintele înţelege prin el predania veche a legii formelor materiale, fie părerea de sine a fariseilor,
care se mândreau cu păzirea moravurilor" (Filocalia românească, voi. 3, Răspunsuri către
Talasie - întrebarea XX, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 76-77).
 Capitolul 21 335

334 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI ŢALCUIREASFJNT^

„«Cu ce putere faci acestea?» Oare ca un preot? Dar începătorie [rânduială]

smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în preoţească nu ai. Oare ca un împărat? Dar nici împărat nu eşti şi chiar
mare, va fi aşa. (22) Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi . 18

dacă ai fi fost, nu se cuvenea să faci unele ca acestea, că nu se cuvine

(21,21] Matei 17,20 / Marcu 11,23 / Luca 17,6 / Iacov 1,6
(22,22) Matei 7, 7 / Marcu 9, 23; 11,34 / Ioan 14,13; 15, 7 / 1 Ioan 3, 22 împăraţilor să facă asemenea lucruri în templu".
Mare este făgăduinţa lui Hristos către ucenici, cum că vom putea să Şi-L întrebau acestea pentru ca, dacă va zice că face cu de la Sine putere,
mutăm munţii, de nu ne vom îndoi. Căci toate pe care le cerem fără de să-L clevetească precum pe un potrivnic al lui Dumnezeu şi ca pe Cel Ce
îndoială, crezând în puterea lui Dumnezeu, pe acestea le vom primi. zice că are asemenea stăpânire ; iar dacă va zice că o face cu puterea lui
20

Acestea ce s-au zis, aşa sunt. Dar de voi cere ceva nefolositor şi fără Dumnezeu, să îndepărteze de la El mulţimile [noroadele] care-L lăudau ca
socoteală voi crede că îmi va da mie aceasta Dumnezeu, oare voi lua şi pe un Dumnezeu, arătând că Acesta nu este Dumnezeu, ci cu puterea lui
acel nefolositor lucru? Şi cum este Dumnezeu iubitor de oameni, dacă Dumnezeu le face, ca un rob.
împlineşte cererea mea cea nefolositoare? Deci, ascultă: când auzi Dar ce le răspunde Hristos, Cel Care este El însuşi înţelepciunea? Pe
„credinţă", eşti dator să înţelegi credinţa cea adevărată, iar nu cea lipsită cei care se credeau înţelepţi [isteţi] îi prinde întru măiestria lor şi îi întreabă
de minte, iar rugăciune este aceea care cere cele folositoare, precum ne-a despre Ioan cele asemenea. Căci de-ar fi răspuns că „din Cer" era pro­
învăţat Domnul: „Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău" povăduirea lui Ioan, ar fi fost vădiţi ca luptători de Dumnezeu [împo-
şi celelalte graiuri câte sunt ale acestei rugăciuni (Matei 6, 9-13). trivitori ai lui Dumnezeu], ca unii care nu au primit propovăduirea acestuia
Vezi şi acest cuvânt, care zice: „şi nu v ă veţi îndoi". Căci cel care este Iar dacă vor zice că „de la oameni" a fost, s-ar fi primejduit de la norod,
unit cu Dumnezeu, este una cu El, nu se îndoieşte şi nici nu se desparte de care pe Ioan îl socotea Prooroc.
El, deci cum ar putea cere ceea ce nu-i foloseşte? Aşadar, dacă [noi] vom fi Şi Domnul arată aici că celor care întreabă cu vicleşug nu se cuvine a
ne-despărţiţi şi ne-osebiţi de Dumnezeu, atunci [numai] cele folositoare le răspunde - căci nici El n-a răspuns iudeilor, care cu vicleşug îl întrebau,
vom cere şi [le] vom lua. deşi nu era lipsit de răspuns.
21, 23-27: Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când Şi încă învăţăm că a se lăuda cineva pe sine nu este după Hristos, căci
iată Domnul, putând a zice „cu ce putere făcea" cele pe care le făcea n-a
învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea?
spus, ca să nu se pară că Se laudă pe Sine.
Şi cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta? (24) Răspunzând, Iisus le-a zis: V ă
voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-1 veţi spune, şi Eu vă voi 22,28-32: Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel
spune cu ce putere fac acestea: (25) Botezul lui Ioan de unde a fost? Din dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. (29) Iar el, răs­
Cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din punzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. (30) Mergând la al doilea,
Cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? (26) Iar de vom zice: De la i-a zis tot aşa; acesta răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de Prooroc . 19 (31) Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au lui: cel de al doilea.
(27) Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg
V ă Spun C U ce putere fac acestea. (21,23) Agheu 2,7 / Matei 7,29 / Marcu 11,27 /
înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. (32) Căci a venit Ioan la voi
Luca 20,1-2 (22,24) Marcu 11,29 / Luca 20,3 (22,25) Marcu 11,30 (21,26) Matei 14,5 / în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut,
21

Marcu 6,20; 11,32 / Luca 20,6 (21,27) Pilde 26,4 / Marcu 11,33 / Luca 20,7-8 iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el . 22

învăţătorii de Lege, pizmuind lui Iisus pentru că a scos [Domnul] din (21, 30) Iezechiil'33,31 (21,32) Luca 3,12; 7,29 (21,32) Matei 3,1-13 / Luca 3,12
templu pe cei ce neguţătoreau, vin la El şi-L întreabă unele ca acestea: [Domnul] ne arată aici două cete. Una a celor care s-au făgăduit, care
sunt iudeii care au zis: „Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom
18
î n ediţia de la 1805, în loc de „Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate
câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi", se găseşte „Ridică-te şi aruncă-te în
- A d i c ă , să-L arate noroadelor-ca Ţ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ . ^ ^ -
mare, v a fi. Şi toate câte veţi cere întru rugăciune, crezând, veţi lua". aJnediţtadeblB05,tava^31^»««^ rf credeţi lui".
19
în ediţia de la 1805, în loc de „îl socotesc pe Ioan de Prooroc", se găseşte „îl au pe « î n ediţia de la 1805, în loc de „să credeţi m el , se găseşte „sa
Ioan ca u n Prooroc".
 337
Capitolul 21
TÂLCUIREASŢŢNTF^EVA^GI^
336 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
2 2 , 34-39: Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la
24

face şi le vom asculta!" (Ieşire 24,3). Alta a celor care nu s-au supus, a curvelor lucrători, ca să-i ia roadele. (35) Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, 25

şi vameşilor, încă şi a norodului celui din păgâni, care dintru început n-au pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. (36)
ascultat voia lui Dumnezeu, iar mai pe urmă s-au pocăit şi au ascultat. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele
Insă vezi înţelepciunea lui Hristos: nu îndată dintru început le-a zis tot aşa. (37) La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor ruşina de
că vameşii şi curvele sunt mai buni decât ei, ci mai întâi îi face să mărtu­ fiul meu. (38) Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta
risească ei că din cei „doi fii", acela este supus, care a făcut voia Tatălui. este moştenitorul; veniţi să-1 omoram şi să avem noi moştenirea lui. 26

Apoi, după ce ei au mărturisit aceasta, adaugă că ,,«a venit Ioan în calea (39) Şi punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
dreptăţii» - adică având viaţă neprihănită - şi desfrânatele l-au ascultat, (21,34) Cântarea Cântărilor 8,11 / Luca 20,10 (23, 35) Neemia 9, 26 / Ieremia 37,15 /
iar voi nu. De aceea vor şi merge ele înainte de voi întru împărăţia lui Miheia 7, 6 / Matei 5,12; 22, 6; 22, 34, 37 / Luca 20,10 / Evrei 11, 35 (21, 36) Matei 22, 4 /
Marcu 12, 56 (23, 37) Luca 20,13 (23, 38) Facere 37, 20 / Psalm 2, 2 / Matei 26,4; 27,1 /
Dumnezeu. Deci, nevoiţi-vă şi voi, ca măcar pe urma lor să intraţi [întru Marcu 12, 7 / Luca 20,14 / Ioan 11, 53 (21, 39) Marcu 12, 8 / Luca 20,15; 22, 54 /
împărăţie], crezând. Iar de nu veţi crede, nicidecum nu veţi intra". Ioan 18,12 / Evrei 13,12
Dar mulţi încă şi până acum se făgăduiesc lui Dumnezeu şi Tatălui, „S-a apropiat vremea roadelor" în timpul Proorocilor, că „slugile"
cum că se vor face călugări poate, sau preoţi, iar, după făgăduinţă, se care s-au „trimis" au fost Proorocii, pe care i-au şi ocărât în multe chipuri
lenevesc. Iar alţii, petrecere călugărească sau preoţească n-au făgăduit, „lucrătorii", adică cei după vremi mincinoşi prooroci şi mincinoşi dascăli . 27

dar călugăreşte şi preoţeşte petrec. Deci, aceştia sunt „fii" supuşi, care fac Căci pe unul „l-au bătut" - cum au făcut cu Miheia, pe care l-a bătut peste
[împlinesc], deşi nimic nu s-au făgăduit. faţă Sedechia (3 Regi 22, 24). Iar pe altul „l-au omorât" - ca pe Zaharia -
între templu şi jertfelnic (Luca 11, 51). Pe altul „l-au ucis cu pietre" -
28

21,33: Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care
cum a fost cu Zaharia arhiereul, fiul lui Iehoiada (2 Paralipomena 24, 21).
a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a
Iar mai apoi a fost „trimis" Fiul lui Dumnezeu, Care S-a arătat în trup.
dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. ( 2 1 , 3 3 ) Psalm 79,8 /
Cântarea Cântărilor 8,11-12 /Isaia 5,1-7 / Ieremia 2,21 / Marcu 12,1 / Luca 20,9 Şi a zis „se vor ruşina de Fiul Meu", nu fiindcă n-ar fi ştiut că-L vor
Altă pildă le dă lor, arătând că, deşi s-au învrednicit de mii de purtări omorî, ci însemnând [arătând] ceea ce s-ar fi cuvenit să facă, pentru că se
de grijă, [tot] nu s-au făcut mai buni. Că „om stăpân al casei" este cădea ca deşi pe „slugi" le-au omorât, măcar de cinstea Fiului să se
Dumnezeu, Cel Care pentru iubirea Sa de oameni „om" Se numeşte . Iar 23 ruşineze. Iar lucrătorii, văzând pe Fiul, au zis: „Acesta este moştenitorul,
„vie", norodul iudaicesc, sădit de Dumnezeu în pământul făgăduinţei, veniţi să-1 omoram", pentru că şi iudeii care au zis că Iisus era Mesia,
după cum este scris: „Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, în muntele aceia L-au răstignit pe El. Şi L-au scos pe El afară din „vie", căci afară de
pe care l-a dobândit dreapta Lui" (Psalm 77, 59; Ieşire 15,17-18). „Gard" cetate a fost omorât Domnul. Iar de vreme ce „vie" am zis că este norodul,
este Legea, care nu-i lăsa pe ei să se amestece cu păgânii, sau Sfinţii îngeri, „afară din vie" înseamnă că „afară" de voinţa norodului celui fără de
care păzeau pe Israil. „Teasc", jertfelnicul. „Turn", templul, iar „lucrători", vicleşug L-au omorât pe El fariseii, „lucrătorii" cei răi.
dascălii poporului - fariseii şi cărturarii. Şi „S-a dus departe Stăpânul
casei" - Dumnezeu - , când nu mai vorbea cu ei în stâlpul cel de foc (Ieşire
13, 21). Sau şi aşa: depărtarea lui Dumnezeu este îndelunga Sa răbdare, 2 4
în ediţia de la 1805, în loc de „a sosit timpul", se găseşte „s-a apropiat vremea".
căci se pare că şi doarme. Şi „Se duce departe" Dumnezeu atunci când
2 5
în ediţia de la 1805, în aceste versete, în loc de „punând m â n a " , se găseşte
îndelung rabdă şi nu pedepseşte pe dată nedreptăţile.
„prinzând".
E s t e numit „ o m " pentru că întru adevăr S-a făcut om şi cu dreptate este numit - şi
2 3 în ediţia de la 1805, în aceste versete, în loc de „să avem noi", se găseşte „să
2 6

El însuşi Se numeşte astfel - „Fiul O m u l u i " (vezi de -pildă în Evanghelia de la Matei: 8, 20; stăpânim".
9,16; 10,23; 11,19; 12,8,40; 13,37,41; 16,13, 27-28; 17, 9,12,22; 18,11; 19,28; 20,18,28; Vezi şi tâlcuirea de la Matei 6, 34.
2 7

Vezi şi tâlcuirea de la Matei 23, 35-36.

2 8

24,44; 25,13,31; 26, 2 , 2 4 , 4 5 , 64).

 Capitolul 21 339
338 Capitolul 21 T Â L C U I R E A S F I N T E I EVANGHELII D E L A MATEI
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

21,40-41: Deci, când v a veni stăpânul viei, ce v a face acelor lucrători?

s-a făcut"! Pentru că Biserica cea care ne ţine pe noi împreună şi ne uneşte
(41) I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi v a pierde, iar via o v a d a altor
prin credinţă, „de la D o m n u l s-a făcut" şi este vrednică de minunare,
lucrători, care v o r da roadele la timpul lor. fiindcă bine s-a zidit. Dar şi întru alt chip este ea „minunată": pentru că
(21, 40) Marcu 12, 9 / Luca 20,15 (21, 41) Luca 20,16; 21, 24 prin minuni s-a adeverit şi s-a întărit cuvântul lui Hristos, pentru aceasta
Când va veni? Când oare, la a doua Venire? Se poate înţelege şi aceasta, întemeierea ei este „minunată" (Psalm 117,22-23).
33

dar mai bine este a înţelege aşa: „Stăpânul v i e i " este Dumnezeu şi Tatăl, Deci „împărăţia lui Dumnezeu s-a luat" de la iudei - adică apropierea
Cel Ce a trimis pe Fiul Său, Care a şi fost „ucis" de ei. Deci, „când v a lor către Dumnezeu - şi a fost „dată" celor care au crezut. Căci cei care se
v e n i " Acesta - adică atunci când va căuta spre fărădelegea pe care au împiedică de „Piatra aceasta" şi se smintesc de Hristos „se v o r s f ă r â m a "
făcut-o iudeii - , atunci „pe cei răi, cu rău îi v a pierde", trimiţând ostile şi întru a doua Venire. Dar şi acum „s-au spulberat", adică s-au risipit în
romanilor asupra lor. Iar „ v i a " Lui - adică poporul - „o v a d a altor toate părţile pământului, precum vedem acum pe ticăloşii iudei. Deci,
lucrători", adică Apostolilor şi Dascălilor [Bisericii]. aceasta este ceea ce zice cuvântul „îi va spulbera", adică îi va risipi pe ei . 34

însă înţelege prin „vie" şi dumnezeieştile Scripturi, întru care „ g a r d " 22,45-46: I a r arhiereii şi fariseii, ascultând pildele L u i , a u înţeles că
este slova, iar „teasc" ce „s-a săpat" este adâncul Duhului. Iar „turn" - despre ei vorbeşte. (46) Şi căutând să-L prindă, s-au t e m u t d e p o p o r ,
bogoslovia [teologia], care este preasus şi preaînaltă . Deci, aceste Scripturi
29

pentru c ă î l socoteau Prooroc.

le aveau mai înainte „lucrătorii" răi, adică fariseii. Dar Dumnezeu ni le-a (21,45) Marcu 12,12 / Luca 20,19 (21, 46) Luca 19,48; 20,19 / Ioan 6,14; 7,40
dat nouă celor care bine le lucrăm, căci aceia şi pe Domnul L-au omorât Vezi, iarăşi, că poporul cel simplu şi fără vicleşug urmează adevărului,
„afară d i n vie", adică afară de cele ce grăiau Scripturile. iar învăţătorii de Lege fac răutate. Căci încă şi astăzi caută evreii să-L
21, 42-44: Zis-a lor Iisus: A u n-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra cuprindă pe Iisus, dar nici nu-L prind, nici nu-L înţeleg [cuprind]. Ci pe
pe care a u nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. Antihrist îl vor prinde [cuprinde] şi aceluia i se vor închina, iar Hristos nu
D e la D o m n u l a f o s t aceasta şi este lucru m i n u n a t în ochii noştri? (43)
30
se va lua [nu va fi primit] de dânşii, adică nu-L [vor cuprinde şi nu-L] vor
D e a c e e a v ă s p u n că împărăţia lui D u m n e z e u se v a lua de la v o i şi se v a înţelege.
da n e a m u l u i care v a face roadele ei. (44) Cine v a cădea pe piatra aceasta
se v a s f ă r â m a , iar pe cine v a cădea îl v a strivi . 31

(21,42) Psalm 117,22-23 / Isaia 28,16 / Zaharia 3,9 / Marcu 12,10 / Luca 14,24; 20,17 /
Faptele Apostolilor 4,11 / 1 Petru 2,4,6-7 / Efeseni 2, 20 (22,42) Isaia 8,14; 60,12 /
Daniil 2,34,44 / Zaharia 12,3 / Luca 2,34; 20,18 / Romani 9,32-33
„Biserică şi înăuntru Apostoli, Ierarhi şi Cuvioşi, botezând şi învăţând; şi elinii şi evreii
„ P i a t r ă " pe Sine Se numeşte [Domnul], iar „ziditori", pe dascălii
sărutându-se unii pe alţii, şi Hristos deasupra, binecuvântându-i. Şi mai încolo Iemsalimul
iudeilor care ca pe un netrebnic [nefolositor, netrebuincios], pe El nu L-au
arzând, şi dinafară de Ierusalim ostaşii omorându-i cu săbiile pe iudei; şi Proorocul Isaia,
băgat în seamă, zicând: „Oare, n u zicem n o i b i n e că Tu eşti samarinean
arătându-L pe Hristos, grăieşte într-o hârtie: «Aşa zice Dumnezeu: Pus-am în Sion o
şi ai d e m o n ? " (Ioan 8,48)
piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în
Iar El, după ce a înviat din morţi, S-a pus „în capul unghiului" - temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina!» (Isaia 28,16)" - Erminia picturii
adică S-a făcut cap Bisericii - , împreunând pe iudei şi pe păgâni într-o bizantine, ed. cit., p. 124.
credinţă. Căci precum piatra care într-o zidire stă în capul unghiului [în Adică: temeinicia, temeiul, temelia.
3 3

colţ] unind doi pereţi şi pe amândoi îi ţine, aşa şi Hristos, întru o credinţă, Din punct de vedere statal şi politic se poate spune că risipirea evreilor are azi un
3 4

pe toţi împreună i-a legat . Şi „minunat" este acest unghi şi „de la Domnul
32
curs invers, deoarece se doreşte şi se depun eforturi pentru întoarcerea evreilor în statul
Israel. înfiinţarea acestei organizaţii statale s-a realizat în urma hotărârii Adunării
2 5
Adică, preaînaltă înţelegere este. Naţiunilor Unite (29 noiembrie 1947) prin împărţirea Palestinei între un stat evreu şi
3 0
în ediţia de la 1805, în loc de „a fost", se găseşte „s-a făcut". statele arabe. Astfel, statul Israel a fost proclamat în 14 mai 1948. Iconomia dumnezeiască
31
în ediţia de la 1805, în loc de „îl va strivi", se găseşte „îl va spulbera". - lucrătoare şi azi asupra poporului iudeu - ne-o adevereşte Sfântul Apostol Pavel întru
3 2
Pentru pilda pietrei din capul unghiului, Dionisie din Furna indică acest izvod: a sa Epistolă către Romani, capitolele 10-11.
 340
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI Capitolul 22 341

arată nouă ca un „om". Iar când umblăm ca nişte dumnezei prin har, atunci
CAPITOLUL 2 2 stă Dumnezeu întru adunare de dumnezei (Psalm 81,1), iar dacă vieţuim
5

Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. ca nişte fiare, ni Se face şi El nouă ca o „panteră" şi ca un „urs" şi ca un
Cea mai mare poruncă din Lege. „leu" (Osea 13, 7-8).
Mesia: Piui şi Domnul lui David 1
Şi „face nuntă Fiului Său", împreunând cu El tot sufletul cel frumos,
că Mire este Hristos, iar Mireasă - Biserica şi sufletul [cel râvnitor]
(Apocalipsa 19, 7; 21,2).
22, 1-7: Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: (2) Iar „slugile" care sunt trimise mai întâi sunt cei dimpreună cu Moise,
împărăţia Cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă cărora nu li s-au supus evreii, ci au amărât pe Dumnezeu în pustie
fiului său. (3) Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la 2
patruzeci de ani şi n-au vrut a primi cuvântul lui Dumnezeu şi veselia cea
nuntă, dar ei n-au voit să vină. (4) Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi duhovnicească. După aceea, s-au trimis alte „slugi" - Proorocii, dar şi
celor chemaţi: Iată am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate dintre aceştia pe unii i-au omorât - cum au făcut cu Isaia - , iar pe alţii i¬
6

s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. (5) Dar ei, fără să ţină au pedepsit - cum au făcut cu Ieremia, pe care l-au aruncat în groapa cu
seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; (6) iar ceilalţi, noroi (Ieremia 38,6). Iar cei mai măsuraţi [stamparăţi, cumpătaţi] în răutate
punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. (7) Şi auzind s-au lepădat, unul ducându-se „la holda sa" - adică plecându-se la viaţa
împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând ostile sale, a cea iubitoare de trup şi desfătată, căci „holdă" este trupul fiecăruia. Iar
nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc . 3
altul, „la neguţătoria lui" - adică la viaţa cea iubitoare de câştig, căci
(22,2) Cântarea Cântărilor 3,11 / Isaia 25, 6 / Luca 14,16 / Apocalipsa 19, 7 neguţătorii sunt neam mult iubitor de câştig.
(22,3) Pilde 9,3-5 / Luca 14,17 (22,4) Matei 21,36 (22,5) Luca 14,17-20
Deci, ne arată pilda că cei care se leapădă de „nunta" cea duhovnicească
(22, 6) Matei 21, 35 (22, 7) Luca 14,21; 19, 27, 43
Ca şi pilda viei (Matei 21, 33-39), şi această pildă arată nesupunerea şi de împreunarea şi ospăţul cel cu Hristos, cel mai adesea fac aceasta fie
iudeilor. însă acea pildă arată moartea lui Hristos, iar aceasta arată veselie pentru dulceţile [îndulcirile] cele trupeşti, fie pentru patima iubirii de câştig.
de nuntă, adică învierea Lui. Şi mai arată că aceştia şi mai rău au greşit Iar aici numeşte ospăţul „prânz", măcar că aiurea [undeva, în altă parte]
decât cei din pilda dintâi, căci aceia i-au omorât pe cei care le cereau „roadele vorbeşte de „cină" (Luca 14,17), nu fără de socoteală. Căci spune „cină",
viei", iar aceştia, fiind „chemaţi la nuntă", au făcut vărsare de sânge. arătând că în vremurile de pe urmă de săvârşit [desăvârşit] s-a arătat această
„Omului împărat" i Se aseamănă Dumnezeu, că nu Se arată în ce nuntă, şi „spre seară", adică la sfârşitul veacurilor. Iar „prânz" este numit,
chip este, ci în ce chip se cuvine a ni Se arăta nouă. Deci, pentru că oameni fiindcă şi în veacurile cele dintâi s-a descoperit taina, deşi mai umbrit. Iar
muritori suntem fiind supuşi neajungerilor omeneşti, Dumnezeu ni Se 4 „junei" şi „cele hrănite" [„cele îngrăşate"] sunt Aşezământul cel Vechi şi
cel Nou. Căci cel Vechi se arată prin „junei", că jertfă de dobitoace avea. Iar
în ediţia de la 1805 titlul capitolului este: „Pentru cei chemaţi la nuntă. Pentru cei ce
1
cel Nou se arată prin „cele hrănite" [cu grâu], căci pâini aducem acum la
au întrebat pe Domnul: cade-se a da dajdie împăratului. Pentru saducheii cei ce nu primesc jertfelnic, făcându-se acestea din grâu. Deci, ne cheamă Dumnezeu să
învierea. Pentru învăţătorul de Lege cel ce a întrebat pe Iisus ce bine va face. Pentru întrebarea mâncăm bunătăţile - şi ale Scripturii Vechi şi ale celei Noi.
Domnului al cui Fiu îl zic cărturarii că este El".
2
în ediţia de la 1805, în loc de „poftiţi", se găseşte „chemaţi".
5
Psalm 81,1: „Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor
In ediţia de la 1805, versetele 4-7 sunt: „Iată am gătit prânzul meu; juncii mei şi
3

va judeca". Vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 20, 8-16.

cele hrănite ale mele s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. Dar ei, nebăgând
6
După o veche tradiţie evreiască, profetul Isaia ar fi trăit până în timpul regelui
seamă, s-au dus: unul la holda sa, altul la neguţătoria lui; iar ceilalţi, prinzând pe
Mânase, care, cu toate că-i era ginere, a poruncit să fie tăiat în două cu un fierăstrău.
slugile lui, le-au pedepsit şi omorât. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de
Aceasta tradiţie a fost primită şi de Biserica creştină care-I prăznuieşte pe Sfântul Prooroc
mânie, şi trimiţând ostile sale, a pierdut pe ucigaşii aceia şi a ars cetatea lor".
la 9 mai. De suferinţele martirice ale Proorocilor pomeneşte şi Sfântul Apostol Pavel î n
4
Adică: limitelor, îngrădirilor, hotărnicirilor omeneşti.
Epistola către Evrei (11, 37).
 342 Capitolul 22
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A S F I N T E I EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 22 343

Dar şi când vei vedea pe cineva că tâlcuieşte descoperit durnnezeieştile învăţăturile păgâne. Deci elinii având „căi" rele - adică vieţi prihănite - ,
cuvinte, cunoaşte că acesta bucate „hrănite" şi „îngrăşate" dă, căci cel care
din vieţile lor cele rele s-au abătut şi la dogmele [învăţăturile] cele fără de
descoperit învaţă, hrăneşte şi îngraşă [cu cunoştinţă] pe cei necunoscători
[simpli]. Dumnezeu, dumnezei de necinste făcându-şi, care să le fie ajutători patimilor
lor. Deci, ieşind Apostolii din Ierusalim la păgâni, i-au adunat pe toţi, „şi
Dar vei cerca aici cum zice: „chemaţi pe cei chemaţi"? Căci, dacă erau
răi şi buni", adică şi pe cei plini de toată răutatea şi pe cei care în mai mică
„chemaţi", cum vrea iarăşi să îi cheme? Să ştii că fiecare dintre noi e chemat
răutate se aflau, pe care îi numeşte „buni", faţă de răutatea celorlalţi.
din fire la lucrul cel bun de către cuvântul [cugetul] nostru care ne este 7

dascăl firesc. Dar, Dumnezeu îi trimite şi pe cei din afară dascăli, ca pe 22,11-14: Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi , a văzut 13

aceia care au fost chemaţi în chip firesc de cuvânt [cugetul lor lăuntric], acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. (12) Şi i-a zis: Prie­
să-i cheme şi aceşti dascăli din afară. tene, cum ai intrat aici, fără haină de nuntă? El însă a tăcut. (13) Atunci,
Iar împăratul „a trimis ostile Sale" - adică pe ale romanilor - , iar împăratul a zis slugilor: Legaţi-1 de picioare şi de mâini şi aruncaţi-1 în
aceştia i-au risipit pe iudeii cei nesupuşi şi „au ars cetatea lor", Ierusalimul, întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâsnirea dinţilor.
precum spune şi iudeul iubitor de adevăr, Iosif Flaviu . 8
(14) Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
(22, I I ) Psalm 44,15 / Isaia 61,10 / 2 Corinteni 5,3 / Apocalipsa 16,15
22, 8-10: Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi 9
(22,13) Luca 13,28 (22,14) Matei 20,16 / Marcu 10, 31 / Luca 14, 24
n-au fost vrednici. (9) Mergeţi, deci, la răspântiile drumurilor şi pe 10
Intrarea la nuntă se face fără de alegere, căci darul [lui Dumnezeu] pe
câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă. (10) Şi ieşind slugile acelea la drumuri , 11
toţi ne cheamă, „şi buni şi răi". Iar viaţa pe care o duc după ce au fost
au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii chemaţi la nuntă, cei care au intrat, nu va fi fără de cercetare, ci şi foarte
CU oaspeţi . 12
(22, 8) Matei 10,11-13 (22,9) Luca 14,21 multă cercetare face „împăratul" celor care, după ce au venit la credinţă
Fiindcă „slugile" trimise mai întâi - adică cei împreună cu Moise şi se vor afla întinaţi . 14

Proorocii - nu i-au supus, atunci trimite alte „slugi" - adică pe Apostoli - , Deci, să ne înfricoşăm întru a noastră minte, căci de nu va avea cineva
care îi cheamă pe cei din păgâni, care nu călătoreau pe „calea" cea adevărată, viaţă curată, la nimic nu-i foloseşte doar credinţa şi nu numai că este scos
ci erau împărţiţi şi în „căi" multe şi în dogme [învăţături] dezbinaţi. Iar mai
afară de la nuntă, dar şi în foc este aruncat!
vârtos se aflau [păgânii] la „răspântiile căilor", adică în rătăcire multă şi
Dar cine este cel care poartă haine întinate? Cel care nu s-a îmbrăcat
nepotrivire, căci chiar de se uneau ei întru unele, nu pe „calea" cea bună o
făceau, ci în răspântii şi în abaterile [rătăcirile] lor. Căci dogmele [învăţăturile] cu milostivirea îndurărilor, cu bunătate, cu iubire de fraţi.
cele rele pe care le dogmatiseau nu le primeau toţi în acelaşi fel, ci unii într-un
chip şi alţii într-altul. 13
în ediţia de la 1805, în loc de „pe oaspeţi", se găseşte „pe cei ce şedeau".
Avva Evagrie ne spune: „Toate gândurile necurate, stăruind în noi din pricina
1 4

Insă, nu cumva este mai bine a se înţelege şi aşa? „Cale" este însăşi
patimilor, duc mintea în stricăciune şi pieire. Căci precum icoana pâinii zăboveşte în cel
viaţa fiecăruia şi petrecerea, iar „răspântiile" - adică abateri din cale - sunt
flămând din pricina foamei sale şi icoana apei din pricina setei, tot aşa şi ideea avuţiei şi
a banilor stăruieşte din pricina lăcomiei, iar înţelesurile gândurilor ruşinoase ce se nasc
7
E vorba de puterea noastră cuvântătoare.
din bucate, zăbovesc din pricina patimilor noastre. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul
Iosif Flaviu s-a născut în anul 37 d. H., făcând parte din aristocraţia evreiască. A
8
gândurilor slavei deşarte şi a altor gânduri. Iar minţii înecate de astfel de gânduri îi este
fost luat prizonier de către romani în timpul prigoanei asupra evreilor, din anii 66-70 d. cu neputinţă să stea înaintea lui Dumnezeu şi să primească cununa dreptăţii. Căci, de
H. Mai apoi a devenit cetăţean roman şi s-a stabilit în Roma, unde a scris opera sa istorică,
aceste gânduri fiind trasă în jos şi mintea aceea ticăloasă din Evanghelie s-a lepădat de
care cuprinde şi Războaiele iudaice.
bunul cel mai mare al cunoştinţei de Dumnezeu (Matei 22,2-14). Asemenea şi cel legat
9
în ediţia de la 1805, în loc de „poftiţi", se găseşte „chemaţi". de mâini şi de picioare şi aruncat întru întunericul cel mai dinafară, din aceste gânduri
10
în ediţia de la 1805, în loc de „răspântiile dramurilor", se găseşte „răspântiile căilor". îşi avea ţesută haina sa, pentru care motiv Cel Ce l-a chemat la nuntă l-a găsit nevrednic
11
î n ediţia de la 1805, în loc de „drumuri", se găseşte „răspântii". de o nuntă ca aceea. Haina de nuntă este nepătimirea sufletului raţional, care s-a lepădat
în ediţia de la 1805, în loc de „s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi", se găseşte „s-a
12
de poftele lumeşti" (Filocalia românească, voi. 1, Despre slava deşartă, cap 22, ed. Humanitas,
umplut nunta de cei ce şedeau". Bucureşti, 1999, p. 79).
 344 Capitolul 22
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL B U I C ARIPI
T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 22 345
Deci, mulţi, înşelându-se lăuntric cu deşarte nădejdi, socotesc că vor
dobândi împărăţia Cerurilor şi se vâră pe ei înşişi în ceata „celor ce şed" 22,16 -22: Zicând: învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru
b 17

[la nuntă], mari lucruri cugetând pentru ei înşişi. Iar Domnul, îndreptându- adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că 18

Se către nevrednicul acela, ne arată două lucruri: întâi de toate că este nu cauţi la faţa oamenilor. (17) Spune-ne, deci, nouă: Ce Ţi se pare? Se
iubitor de oameni, iar apoi că nu se cuvine să osândim pe cineva - măcar cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu? (18) Iar Iisus, cunoscând viclenia
de va greşi în chip vădit - de nu-şi va mărturisi însuşi fapta. Deci Domnul lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? (19) Arătaţi-mi banul de
zice „slugilor" - adică îngerilor celor muncitori [căznitori] - să-i „lege" dajdie. Iar ei I-au adus un dinar. (20) Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta
aceluia „mâinile şi picioarele", adică puterile lucrătoare ale sufletului. şi inscripţia de pe el? (21) Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis
Căci în veacul de acum este cu putinţă a face şi a lucra fapta bună, iar în lor: Daţi, deci, Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu
cel ce v a să fie, se vor lega toate puterile lucrătoare ale sufletului şi nu mai cele ce sunt ale lui Dumnezeu. (22) Auzind acestea, s-au minunat Şi, 19

este cu putinţă a face ceva bun spre răscumpărarea păcatelor. lăsându-L, S-aU dus. (22,17) Marcu 1 2 , 1 4 / Luca 20, 21-22 (22,19) Marcu 1 2 , 1 5 /
Luca 20, 23-24 (22, 21) Pilde 2 4 , 2 1 / Marcu 1 2 , 1 6 - 1 7 / Luca 20, 25 / Romani 13, 7
Iar „scrâşnirea dinţilor" este căinţa cea care se va face atunci fără de
nici un folos. Socotind ei că-L vor înmuia [îndupleca] pe El şi-L vor slăbi cu laudele,
Şi „mulţi sunt chemaţi", căci pe mulţi îi cheamă Dumnezeu - şi mai îl măgulesc, ca slăbindu-Se să spună că nu se cuvine a da dajdie şi astfel
vârtos, pe toţi. Iar „puţini aleşi", fiindcă puţini sunt cei mântuiţi şi vrednici să-L prindă ca pe un turburător şi întărâtător al poporului împotriva
de a fi aleşi de Dumnezeu. întrucât „a chema" este al lui Dumnezeu, iar a fi Cezarului. De aceea îi aduc şi pe irodieni, care erau oamenii împăratului,
„aleşi" sau nu, al nostru lucru este. Deci pilda aceasta mai vârtos pentru ca să-L prindă pe El, ca pe un scornitor de lucruri noi.
iudei s-a zis, căci ei au fost „chemaţi", dar nu au fost „aleşi", pentru că n-au Şi-I spun: „«nu cauţi la faţa oamenilor» - şi deci nu vei zice nimic
ascultat . 15
spre lauda lui Pilat sau a lui Irod". Apoi îl întreabă: „Suntem datori a fi
birnici şi oamenilor şi a da dajdie, cum îi dăm lui Dumnezeu didrahma , 20

22,15-16": Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe 16

sau numai lui Dumnezeu să-I dăm, iar Cezarului, nu?"
Eî în cuvânt. (16) Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii. Dacă El ar fi zis că nu se cuvine a da Cezarului dajdie, ar fi uneltit
(22,15) Psalm 4 0 , 7 / Ieremia 18,19 / Marcu 12,13 / Luca 20,20 (22,16") Marcu 12,14 / Luca 20,21
[irodienii] să-L prindă şi să-L omoare, ca pe Teudas şi Iuda care ziceau că
Vicleşug era ceea ce făceau şi de aceea Luca îi numeşte „iscoade" (Luca
20,20). Iar „irodienii" erau fie ostaşi ai lui Irod, fie cei care socoteau că Irod nu se cuvine a jertfi pentru numele Cezarului (Faptele Apostolilor 5,36-37).
este Hristos. Căci, după ce a lipsit stăpânitor din Iuda (Facere 49, 10) şi a Iar Iisus, pentru că pe ban era întipărit chipul Cezarului, îi supune pe
împărăţit Irod, ei socoteau că el este Hristos. Deci, vin fariseii, împreună cu ei, zicându-le că se cuvine să dea înapoi „Cezarului" cele care sunt ale lui
aceştia, ca să-L prindă pe El în cuvânt. Şi ascultă [cum vorbesc cu Dânsul]: - adică cele care au chipul lui. Iar întru cele trupeşti şi dinafară să se supună
celui care împărăteşte, şi întru cele dinlăuntru şi duhovniceşti să se supună
A i c i Dionisie din Furna face următoarea îndrumare pentru zugrăvirea acestei
15 lui Dumnezeu.
pilde: „Templu, şi pe dinafară, de o parte iudeii: unii numărând bani, alţii având înaintea Se cuvine încă şi aşa să înţelegi: se cade ca fiecare dintre noi să dea
lor boi şi alte negoţuri şi afaceri, alţii făcând chefuri cu femei, cu jocuri, cântece şi tobe, înapoi pe cele ale „Cezarului" - adică pe cele ale demonului care stăpâneşte
alţii fierăstruindu-1 pe Proorocul Isaia, alţii băgându-1 în groapă pe Proorocul Ieremia Şi pe cele de jos - , aruncându-le aceluia. Aşadar, dacă ai mânie de la „Ce­
de cealaltă parte a templului, Apostolii învăţând, şi înaintea lor cei dintre păgâni, vameşii
zarul", arunc-o înapoi demonului, mânie-te împotriva lui! Căci întru acest
şi desfrânatele, căzând către ei şi idolii sfărâmându-i. Iar în mijlocul templului o masă şi
chip vei putea „da" înapoi şi pe „cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui
deasupra ei un potir şi un disc, şi împrejur ostile îngerilor şi cetele tuturor Sfinţilor, toţi
purtând veşminte albe şi ţinând în mâinile lor făclii; iar în mijlocul lor un om cu îmbră­ Dumnezeu"!
căminte întinată, legându-i demonii mâinile şi picioarele şi trăgându-1 la iad. Şi Hristos,
stând, cu îmbrăcăminte împărătească şi patriarhicească, îi zice într-o hârtie: «Prietene, 17
în ediţia de la 1805, în loc de „eşti omul adevărului", se găseşte „adevărat eşti".
cum ai intrat aici fără haină de nuntă?»" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 124). 18
în ediţia de la 1805, în Joc de „nu-Ţi pasă", se găseşte „nu-Ţi este grijă".
1 6
în ediţia de la 1805, în loc de „să-L prindă", se găseşte „să-L vâneze". 19
în ediţia de la 1805, în loc de „s-au minunat", se găseşte „s-au mirat".
2 0
Vezi tâlcuirea de la Matei 17,24.
 346 Capitolul 22
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII D E L A MATEI Capitolul 22 347

Sau, fiindcă îndoită alcătuire avem, trup şi suflet, să-i dăm trupului, morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de D u m n e z e u , zicând: ( 3 2 ) E u
ca unui „Cezar" hrană şi acoperământ, iar părţii celei dumnezeieşti dintru sunt D u m n e z e u l lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui
noi - adică sufletului - cele cuvenite ei.
Iacov? N u este D u m n e z e u l morţilor, ci al viilor. ( 3 3 ) I a r m u l ţ i m i l e ,
22, 23-28: î n ziua a c e e a , s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic c ă
21 ascultându-L, erau u i m i t e de învăţătura Lui.
24

(22,31) Marcu 12,21-26 / Luca 20,30-36 / 1 Corinteni 15,43-44

n u e s t e înviere şi L-au întrebat, (24) zicând: învăţătorule, M o i s e a zis:
(22,32) Ieşire 3,, 6 / Marcu 12,26-27 / Luca 20,37-38 (22, 33) Luca 20,39
Dacă cineva moare neavând copii , fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă
22

Mântuitorul arată că va fi înviere, dar nu una numai trupească, aşa

şi să ridice urmaşi fratelui său. (25) Deci, erau la n o i şapte fraţi; şi cel
cum credeau ei rătăcindu-se, ci dumnezeiască şi duhovnicească. Zice
dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui
Domnul: „Pentru ce «vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui
său. (26) A s e m e n e a şi al doilea şi al treilea, p â n ă la al şaptelea. (27) î n
D u m n e z e u » ? Toate îi sunt Acestuia cu putinţă, cât şi pe oameni a-i face să
u r m a tuturor a m u r i t şi femeia. (28) L a înviere, deci, a cărui d i n cei şapte
petreacă asemenea îngerilor" . 25

v a fi f e m e i a ? Căci toţi au avut-o de soţie.

Şi vezi înţelepciunea Domnului! Aceia din cuvintele lui Moise se
(22, 23) Marcu 12,18 / Luca 20, 27 / Faptele Apostolilor 23,8 (22, 24) Facere 38, 8 /
Deuteronom 25, 5 / Rut 4,10 / Marcu 12,19 / Luca 20, 28 (22, 25) Marcu 12, 20 / sârguiau să rupă [strice] dogma învierii şi Domnul iarăşi de la Moise îi
Luca 20, 29 (22, 28) Marcu 12, 21-26 / Luca 20, 30-36 / 1 Corinteni 15, 43-44 supune pe ei, zicându-le: „ [N-aţi citit ce vi s-a spus v o u ă de D u m n e z e u ,
După ce a astupat [Domnul] gura fariseilor şi a irodienilor, vin să-L zicând:] E u s u n t D u m n e z e u l lui Avraam şi D u m n e z e u l lui Isaac şi
ispitească pe El saducheii, care erau împotriva fariseilor şi care nu credeau D u m n e z e u l lui Iacov?" (Ieşire 3, 6). Iar ceea ce se zice [aici], întru acest fel
nici în înviere, nici în duh şi nici în îngeri. Deci, plăsmuiesc ei un lucru
este: Dumnezeu nu este Dumnezeu al celor ce nu sunt, ci al celor care au
care niciodată nu a fost [nu s-a petrecut].
fiinţă şi sunt, căci nu a zis: „Eu eram", ci „Eu sunt". Măcar de s-au şi
Căci, să zicem că cei doi s-au însurat cu femeia şi apoi au murit. Cum, săvârşit ei, întru nădejdea învierii vii sunt.
dar, al treilea nu s-a înţelepţit de la cei de dinainte de el şi nu a lepădat
însurătoarea? Poate vei întreba, atunci, cum aiurea [undeva] s-a spus că [Dumnezeu]
stăpâneşte şi peste cei vii şi peste cei morţi? (Romani 14, 9) Deci învaţă-te
Pentru a-L pune în încurcătură pe Hristos şi pentru a cleveti [defăima]
învierea, îl iau pe Moise ajutor [sprijin] întru plăsmuirea lor şi spun că au că acolo îi numeşte „morţi" pe cei care au murit, dar vor învia
fost „şapte fraţi", ca mai mult să batjocorească taina învierii. Şi întreabă Iar aici, Domnul, împotrivindu-se eresului saducheilor, care dog-
ei: „A c u i va fi f e m e i a ? " matiseau [învăţau] că sufletul nu este nemuritor, ci cum că se strică întru
Deci ar fi putut zice cineva: O, spurcaţilor saduchei! A celui dintâi va totul, spune Hristos că Dumnezeu nu este Dumnezeu „al morţilor", adică
fi femeia - de socotim că va mai fi nuntă la înviere - căci ceilalţi nici nu-i al celor care - „cum vi se pare vouă, se strică întru totul" - , ci „al celor v i i "
erau cu adevărat bărbaţi, după Lege (Deuteronom 25,5-6). - „adică al celor care au suflet nemuritor şi vor învia, chiar dacă acum
sunt morţi".
22,29-33: Răspunzând, Iisus le-a zis: V ă rătăciţi, neştiind Scripturile,
nici p u t e r e a lui Dumnezeu. (30) Căci la înviere, nici n u se însoară, nici n u 2 4
în ediţia de la 1805, în loc de „erau uimite", se găseşte „se mirau".
se mărită, ci sunt ca îngerii lui D u m n e z e u în C e r . ( 3 2 ) Iar despre învierea
23
2 5
Cuviosul Petru Damaschinul ne învaţă: „Cu siguranţă, zice Gură de Aur, creştinul
cel desăvârşit se va face întocmai cu îngerii (Matei 22,30), cum zice Domnul, se înţelege
2 1
în ediţia de la 1805, în loc de „în ziua aceea", se găseşte „întru aceeaşi z i " . la învierea morţilor, nu în veacul de acum. Dar nici atunci, nu a zis că vor fi îngeri, ci
2 2
în ediţia de la 1805, în loc de „copii", se găseşte „feciori". întocmai ca îngerii, căci oamenii nu pot să-şi părăsească firea lor, ci ajungând ca şi aceia,
Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Trupurile noastre se vor face duhovniceşti şi,
2 3
neschimbăcioşi după har şi izbăviţi de toată trebuinţa, din necesitate, îşi au voia cu totul
aşa zicând, asemenea cu ale îngerilor, când vor învia din morţi. Căci, dacă se seamănă neatârnată şi se află într-o veselie şi într-o dragoste de Dumnezeu neîncetată şi se bucură
sufleteşti şi se scoală duhovniceşti, cum spune cuvântul (1 Corinteni 15, 44), şi dacă în de «cele ce ochiul nu le-a văzut...»(1 Corinteni 2,9). Dar, aici este cu neputinţă să ajungă
veacul viitor vom fi ca îngerii lui Dumnezeu, cum a spus Domnul, e vădit că vom fi cineva desăvârşit [precum va fi acolo], ci primeşte numai o arvună a bunătăţilor făgă­
asemenea lor, deşi nu prin fire, ci prin cinstea primită" (Filocalia românească, voi. 6, întâia duite" (Filocalia românească, voi. 5, Fără smerită cugetare nu este cu putinţă să ne mântuim,
cuvântare morală, cap 5, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 141-142). ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, pp. 144-145).
 348 Capitolul 22
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 22 349

2 2 , 34-40: Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat Iar porunca: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima
laolaltă. (35) Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău" (Deuteronom 6,5) se tâlcuieşte
întrebat: (36) învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? (37) El i-a astfel: se cuvine a iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul, adică a lua aminte la
răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot El cu toate părţile şi puterile sufletului. Aceasta este cea „întâi şi mai mare
sufletul tău şi cu tot cugetul tău. (38) Aceasta este marea şi întâia poruncă . 26
poruncă", care ne deprinde pe noi la buna cinstire [a lui Dumnezeu]. Iar a
(39) Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine doua, asemenea cu aceasta ne îndeamnă să facem oamenilor cele care sunt
însuţi. (40) în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Proorocii . 27
după dreptate. Căci două lucruri duc la pierzare: dogmele [învăţăturile]
(22,36) Marcu 12,28-29 / Luca 1 0 , 2 5 (22,37) Deuteronom 6,5; 1 0 , 1 2 / Miheia 6,8 /
cele rele şi viaţa stricată. Deci, ca să nu cădem în dogme [învăţături]
Marcu 12, 29-30 / Luca 10,27 (22,38) Marcu 12,30 (22,39) Levitic 19,18 / Matei 5,43 /
M a r c u 1 2 , 3 1 / Luca 10,27 / Romani 1 3 , 8 / Galateni 5 , 1 4 (22,40) Matei 7,12 / Marcu 1 2 , 3 1 păgâneşti, se cuvine să-L iubim pe Dumnezeu, iar pentru ca să nu avem
Cel care-L ispiteşte se apropie mânat de zavistia cea multă, căci după ce viaţă stricată, se cuvine să-1 iubim pe aproapele (Levitic 19, 18). Căci cel
a văzut pe saduchei ruşinaţi şi pe Domnul că este lăudat pentru înţelepciunea care-1 iubeşte pe aproapele său, toate poruncile le împlineşte; iar cel ce
Sa, se apropie ispitindu-L, ca de va adăuga ceva la porunca dintâi, îndrep­ împlineşte poruncile, iubeşte pe Dumnezeu, întrucât una prin alta se
tând [ca şi cum ar îndrepta] Legea, să afle ei pricină împotriva Lui. întăresc şi se alcătuiesc aceste două porunci şi pe toate celelalte le cuprind . 29

Iar Domnul, vădind răutatea lor - că n-au venit ei ca să se înveţe - ci Căci cine, iubind pe Dumnezeu şi pe aproapele său va fura sau va pomeni
pentru că erau lipsiţi de dragoste şi mai vârtos fiindcă zavistuiesc şi răul, ori va ucide sau va curvi?
pizmuiesc, arată că dragostea covârşeşte celelalte porunci, şi învaţă că nu Acest învăţător de Lege, dintru început a venit ispitind, dar din
numai î n parte se cuvine să-L iubim pe Dumnezeu, ci cu totuluşi tot [pe răspunsul lui Hristos înţelepţindu-se, a fost lăudat de Mântuitorul, după
de-a-ntregul] pe noi înşine să ne dăm lui Dumnezeu. Pentru că pe aceste cum zice şi Marcu, căci privind la el cu dragoste, Iisus i-a zis: „Nu eşti
trei părţi osebite cunoaştem că sunt în sufletul omului: partea sadurilor, departe de împărăţia lui Dumnezeu" (Marcu 12,34).
cea dobitocească şi cea cuvântătoare. Căci, ca unul care creşte şi se hrăneşte
22,41-46: Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, (42) zicând: Ce vi
şi naşte pe cel asemenea, se aseamănă sadurilor; ca cel ce se mânie şi
se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. (43) Zis-a
pofteşte - dobitoacelor; iar ca unul ce cugetă se numeşte cuvântător. Deci,
lor: Cum, deci, David, în duh , îl numeşte pe El Domn? - zicând: (44)
30

vezi aicea pe toate aceste trei [părţi] însemnate: „Să iubeşti pe Domnul
Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune
Dumnezeul tău, cu toată inima ta" aceasta este partea cea dobitocească a
pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. (45) Deci, dacă David îl numeşte
omului; „cu tot sufletul tău" aceasta a sadurilor, că însufleţite sunt sadurile;
pe El Domn, cum este Fiu al lui? (46) Şi nimeni nu putea să-I răspundă
iar „cu tot cugetul tău" aceasta este partea cea cuvântătoare . 28

cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.
(22,41) Marcu 12,35 / Luca 20,41 (22,42) Luca 20,41 (22,43) Marcu 12,36 (22,44) Psalm 109,1 /
în ediţia de la 1805, în loc de „marea şi întâia poruncă", se găseşte „întâi şi mai
2 6
Luca 20,42-43 / Faptele Apostolilor 2,34 / Evrei 1,13 (22,45) Luca 20,41
mare p o r u n c ă " . (22,46) Marcu 12,34 / Luca 14,6; 20,40
In ediţia de la 1805, în loc de „In aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Proorocii",
27 Pentru că îl socoteau pe El a fi numai om, Hristos surpă socoteala lor
se găseşte „în aceste două porunci toată Legea şi Proorocii se spânzură [se atârnă]". şi învaţă adevărul prin proorocia lui David (Psalm 109, 1), arătând că şi
în cea de a treia sută a capetelor sale despre dragoste, anume în capetele 21-36,
2 8

Sfântul M a x i m Mărturisitorul arată în chip amănunţit şi prealuminat cele ce mai sus le (Filocalia românească, voi. 2, A treia sută a capetelor despre dragoste, cap 32, ed. Humanitas,
spune pe scurt, Sfântul Teofilact. Aşezăm aici numai capul 32, însă pentru buna înţelegere Bucureşti, 1999, pp. 90-94).
a acestui adevăr reproducem în Anexa editorială (3) toate capetele amintite. 29
Dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul grăieşte acestea: „Pacea negrăită a Sfinţilor
Iată, aşadar, ce spune dumnezeiescului Maxim: „Dintre puterile sufleteşti una îngeri se susţine prin aceste două dispoziţii: prin dragostea faţă de Dumnezeu şi prin dragostea
hrăneşte ş i susţine creşterea, alta este imaginativă şi impulsivă, iar alta este raţională şi întreolaltă. Asemenea stă lucrul şi cu toţi Sfinţii din veac. Deci, preafrumos s-a spus de către
intelectuală. De cea dintâi se împărtăşesc plantele. Fiinţele neraţionale, pe lângă aceasta, Mântuitorul: «în aceste porunci atârnă toată Legea şi Proorocii»" (Filocalia românească, voi.
se împărtăşesc şi de a doua. Iar oamenii, pe lângă acestea două, şi de a treia. Primele 2, A patra sută a capetelor despre dragoste, cap 36, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 110-111).
două puteri simt supuse stricăciunii, a treia se dovedeşte nestricăcioasă şi nemuritoare 3 0
în ediţia de la 1805, în loc de „în duh", se găseşte „cu Duhul".
350 Capitolul 22 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 351

Domn este, propovăduind Dumnezeirea Sa Căci zicând fariseii că Hristos

este „Fiu al lui D a v i d " - adică numai om - , El le arată că David, în Duhul
fiind, L-a numit Domn, prin darul Duhului fiindu-i descoperite lui David
cele despre El. Dar nu se leapădă de numirea de „Fiu al lui D a v i d " , ci CAPITOLUL 2 3
arată că El - ca simplu om - din sămânţa lui David se trage. însă nu Iisus mustră pe farisei şi pe cărturari. Mustră Ierusalimul,
lepădându-se de a fi „Fiu al lui D a v i d " zice acestea, ci arătând că este mai cel ce ucide pe Prooroci, şi prezice dărâmarea lui 1

mult decât simplu om, venind din seminţia lui David.

Iar Domnul îi întreabă acestea pentru ca sau zicând ei că nu ştiu, să
întrebe şi să se înveţe; sau zicând adevărul, să creadă; sau neputând zice
23,1-3: A t u n c i a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, (2) zicând:
nimic, să se ruşineze şi să plece, neîndrăznind mai mult a-L întreba ceva
Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui M o i s e ; (3) deci toate câte v ă 2

pe Dânsul.
vor zice v o u ă , faceţi-le şi păziţi-le; dar d u p ă faptele lor n u faceţi, că ei
zic, dar n u fac. ( 2 3 , 2 ) Neemia 8 , 4 ( 2 3 , 3 ) D e u t e r o n o m 1 7 , 9 / R o m a n i 2 , 1 9
Când le-a astupat Domnul gura şi a arătat că bolesc fără de vindecare,
atunci şi vorbeşte despre ei. Şi arată viaţa şi petrecerea lor, îndreptându-i pe
cei ce ascultă ca să nu-i defaime pe dascăli, chiar de vor avea şi viaţă stricată.
Arată Domnul încă şi că nu Se împotriveşte Legii, învăţându-i să facă
cele ale Legii, chiar nevrednici fiind cei ce acestea-i învaţă - dar nu pentru
cele ce învaţă aceştia, ci pentru viaţa lor stricată. Şi zice [Domnul]: „Toate
cele pe care le grăiesc dascălii, să socotiţi că Moise le spune şi mai vârtos
[însuşi] Dumnezeu".
Dar, oare, se cuvine să facem toate cele pe care le spun, chiar dacă rele
vor fi? Răspundem: întâi, că niciodată nu vor îndrăzni cei care învaţă să
îndemne pe cineva spre rău; apoi, chiar dacă va face aşa, îndemnând spre
viaţă rea, unul ca acesta nu din „scaunul lui M o i s e " , nici din Lege nu
grăieşte. Iar Domnul spune [aici] să-i ascultăm pe cei care „şed în scaunul
lui M o i s e " , adică pe cei care învaţă cele ale Legii. Deci se cuvine a-i asculta
pe cei care învaţă ceva [oarece] din dumnezeiasca Lege, chiar dacă ei nu
ar împlini ceea ce învaţă.
23, 4-5: Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le p u n pe
umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul n u voiesc s ă le mişte. (5) Toate

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru scaunul lui Moise. Pentru făţărnicia
cărturarilor şi a fariseilor. Pentru că nu se cade să chemăm învăţători şi părinţi pe pământ.
Pentru ticăloşia fariseilor".
2
în ediţia de la 1805, în loc de „în scaunul lui Moise", se găseşte „pe scaunul lui
Moise". „Scaunul lui Moise" era scaunul onorific, în fiecare sinagogă, pe care şedeau
cărturarii şi fariseii (Dicţionarul Noidui Testament, ed. cit., p. 460). Pentru „cărturari", vezi
şi nota tâlcuirii de la Matei 2, 4.
 352 Capitolul 23
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI fÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 23 353

faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni ; căci îşi lăţesc filacteriile şi
3

porunci ale Legii şi una o puneau pe fruntea lor, iar alta o atârnau de
îşi măresc ciucurii de pe poale . 4
(23,4) Isaia 10,1/ Luca 11,46/
Faptele Apostolilor 15,10 (23,5) Numeri 15,38 / Deuteronom 22,12 / Matei 6 , 1 / Marcu 12,38
mâna dreaptă . Iar „ciucuri" îşi făceau pe poala hainei din împletituri
5

Fariseii puneau „sarcini grele" asupra poporului, silnicind pe oameni albastre sau mohorâte [violete], încă şi pe aceasta aflând-o scrisă în Lege;
să împlinească nişte porunci mici ale Legii şi care erau cu anevoie de păzit ca, văzându-le, să nu uite poruncile lui Dumnezeu (Numeri 15,37-40). Dar
[împlinit]; sau, mai mult decât cu poruncile Legii, îi îngreuiau cu predanii Dumnezeu nu aceasta voia, ci a avea „filacteriile" legate de mâna dreaptă
oarecare omeneşti, dându-le mai presus de Lege, iar ei „nici cu degetul însemna cum că se cuvine a lucra poruncile. Iar a avea „ciucuri" la poale
nu le mişcau", adică nimic nu lucrau, nici nu îndrăzneau a se apropia de din împletituri mohorâte arăta că se cuvine să ne însemnăm cu sângele
unele ca acestea sarcini. Căci când cel care învaţă, nu numai învaţă, ci şi lui Hristos. Iar ei îşi făceau şi „filacteriile" şi „ciucurii" mari, ca să se
face, se pare [arată] că împreună cu cei pe care-i învaţă se osteneşte şi arate celor care-i priveau că sunt păzitori ai Legii.
lucrează. Iar când pe mine mă încarcă cu „sarcini grele" iar el nimic nu 23,6-7: Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi,
face, mai mult mă îngreunează, căci el lenevindu-se îmi arată că este cu în sinagogi , (7) şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni:
6

neputinţă să săvârşesc cele pe care el le zice [învaţă]. Rabi . 7

(23, 6) Marcu 12,39 / Luca 11, 43; 20, 46 (23, 7) Marcu 12,38
Deci Domnul îi prihăneşte pe farisei, ca pe cei care nu vor să poarte Vai ce zice! Pentru că „iubesc" pentru aceasta se osândesc . 8

împreună cu poporul „sarcinile" poruncilor şi dimpreună [cu el] să le Dar dacă cel ce numai pentru că iubeşte „şederea mai s u s " [în
lucreze. Şi nu numai că nu fac nimic bun, dar se şi prefac cum că fac [că rândurile „dintâi"] este prihănit [este găsit vinovat], cu cât mai vârtos se
lucrează]. Şi chiar de ar fi făcut, dar pentru că se împăunează în faţa va osândi cel ce se sârguieşte în tot chipul pentru a dobândi întâietate? Şi
oamenilor, îşi pierd ei tot folosul. Şi oare de câtă osândă sunt vrednici, ca [zice] „scaunele cele mai de sus în sinagogi", [adică] unde erau ei mai
unii ce nu împlinesc nimic, însă voiesc să fie slăviţi de oameni ca unii care mult datori a-i învăţa pe alţii să se smerească, acolo lucrează spre stri­
fac [împlinesc]? Dar ce fac? „îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii" căciune, că toate le făceau pentru slavă [deşartă]. Şi făcând ei acestea nu
hainelor. Iar aceasta întru acest fel este: în Lege era scris că „le veţi lega pe se ruşinau, ci mai vârtos voiau [râvneau] a se numi şi „Rabi, Rabi", adică
mâna voastră şi vor fi neclintite înaintea ochilor voştri" [„să le legi ca dascăli [învăţători].
semn l a mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta"] (Deuteronom 6,4-8;
11,18). Deci, scriau pe două membrane [pergamente] sau hârtii cele zece 5
Alături de cele 10 porunci, pe pergamentele filacteriilor mai erau trecute şi cele
despre serbarea Paştelui, cele despre răscumpărarea celor întâi-născuţi, cele despre iubirea
de Dumnezeu şi ferirea de idoli. Aceste pergamente se păstrau în cutii făcute din lemn
în ediţia de la 1805, în loc de „Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni",
3

sau din corn. Iudeii aşezau aceste cutii şi pe uşorii caselor şi pe porţile lor, iar cărturarii
se găseşte „Toate lucrurile lor le fac ca să se vaze de oameni".
şi fariseii purtau filacterii mai mari, pe care le puneau şi la uşile lor ca să se arate cât simt
4
în ediţia de la 1805, în loc de „ciucurii de pe poale", se găseşte „cepragele hainelor
de evlavioşi {Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 179).
sale", cu următoarea notă: [1805] Despre filacterii şi ceprage [ciucurii de la poale] vorbeşte 6
[1805] Sinagogi, adică adunări, sunt numite adunările de sâmbăta ale iudeilor în
la fel şi Zigaben. Fiindcă se uitau facerile Lui de bine, a poruncit Dumnezeu ca să se scrie
care se rugau lui Dumnezeu, citeau şi tâlcuiau dumnezeiasca Scriptură şi se îndeletniceau
acestea î n cărţulii şi să fie atârnate de mâna învăţătorilor de Lege, ca să fie totdeauna
cu obiceiurile lor. Şi în fiecare sinagogă erau strane, în care şedeau atât cei care deschideau
văzute ş i pomenite. Pe aceste cărţulii le numeau „filacterii", care este cuvânt grecesc, ce
denumeşte paza, căci păzitoare erau acestea ale facerilor de bine, spre a n u fi uitate. Şi şi citeau Legea lui Moise cât şi cei care ascultau, precum zice aici Evanghelistul despre
iarăşi, c a să nu uite poruncile lui Dumnezeu, a fost cusută de poalele hainei împletitură cărturari şi farisei că iubesc scaunele cele mai de sus în sinagogi. Şi dintru acestea urmează
mohorâtă [violetă, cf. Numeri 15, 38], ca văzând-o, să-şi aducă aminte de porunci, iar [înţelegem] că unele strane ar fi fost mai înalte - şi acestea se dădeau cărturarilor şi
acestea s u n t „cepragele" [„ciucurii de pe poale"]. Deci, cărturarii şi fariseii nu luau în fariseilor - , iar altele mai de jos - şi acestea erau pentru oamenii cei de rând.
seamă poruncile, dar filacteriile le făceau late şi ciucurii mari, trufindu-se nebuneşte cu în ediţia de la 1805, versetele 6-7 sunt: „Şi iubesc şederile cele mai întâi la ospeţe
7

acestea. Evanghelistul Marcu le numeşte pe acestea podoabe, zicând: „Păziţi-vă de şi î n scaunele cele mai de sus î n sinagogi, şi închinăciunile prin târguri şi să fie numiţi
cărturarii cărora le place să se împodobească" (Marcu 12,38) şi asemenea [zice] şi Luca de oameni: Rabi, Rabi".
(vezi Luca 20, 46). Adică: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor! Tocmai pentru că iubiţi întâietatea, pentru
8

aceasta vă veţi şi osândi!" Şi asta din pricină că în sinagogi aceştia râvneau rândurile dintâi.
 3 5 4
Capitolul 23
T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII D E LA MATEI Capitolul 23 355

23,8-12: Voi î n s ă să nu v ă numiţi rabi, că unul este învăţătorul vostru:

voastră îi stricaţi". Căci, de obicei, poporul se aseamănă cu stăpânitorii; şi
Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. (9) Şi tată al vostru s ă n u numiţi p e
mai vârtos [cu atât mai mult] vor fi răi, cu cât îi văd pe aceştia că se pleacă
p ă m â n t , că Tatăl v o s t r u u n u l este, Cel din Ceruri . (10) Nici învăţători s ă
9

spre răutate. Deci, orice învăţător şi stăpânitor rău, să vadă ce îşi câştigă
nu v ă numiţi, c ă învăţătorul vostru este unul: Hristos. (11) Şi care este
[ce plată îşi agoniseşte].
mai m a r e între v o i să fie slujitorul v o s t r u . (12) Cine se v a înălţa p e sine
10

se v a s m e r i , şi cine se va smeri p e sine se v a înălţa. Deci, „vai" celui care prin viaţa sa nu lasă pe alţii să sporească spre
lucrul cel bun!
(23,8) Ioan 13,13 / 1 Corinteni 3,4-7 / Iacov 3,1 (23,9) Maleahi 1,6; 2,10 / Efeseni 3,14
(23,10) Ioan 13,13 (23,11) Matei 20, 26 (23,12) Iov 22, 29 / Pilde 29, 23 / Luca 14,11; 18,14 2 3 , 1 4 : Vai v o u ă , cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele
Hristos nu opreşte a se numi cineva „dascăl" [„învăţător"], ci opreşte văduvelor şi cu făţărnicie v ă rugaţi î n d e l u n g ; pentru aceasta m a i multă
13

a voi cineva cu împătimire [în chip pătimaş] să fie numit astfel şi a se

o s â n d ă Veţi lua. (23, 24) Marcu 12,40 / Luca 20,47
sârgui î n tot felul să fie numit aşa. Căci, după adevăr, vrednicia învăţă-
torească este numai a lui Dumnezeu. îi numeşte „făţarnici", ca pe cei care se făgăduiau evlavie [se arătau
evlavioşi], dar nu făceau nimic vrednic de făgăduinţa evlaviei, ci mâncau
Şi, oprind a chema „tată" pe altcineva în afară de Dumnezeu, nu banii văduvelor sub pricină [cuvânt] că se roagă „îndelung", adică întru
opreşte cinstirea părinţilor - de vreme ce a cerut cu adevărat să-i cinstim
multă vreme. Căci cu adevărat batjocoritori erau, batjocorindu-i pe cei
pe ei (Ieşire 20,12) şi mai vârtos [să-i cinstim] pe cei duhovniceşti părinţi - ,
simpli şi scoţându-i pe dânşii din minte [smintindu-i]. Şi pentru că luau
ci ne aduce [îndrumă] spre cunoaşterea adevăratului Tată - adică a lui
de la văduve, când mai curând se cuvenea să le dea şi să le sprijine sărăcia,
Dumnezeu - , căci Tată adevărat Dumnezeu este. Iar [părinţii] cei trupeşti
vor lua „mai m u l t ă osândă".
nu sunt izvorul naşterii [noastre], ci slujitori [ai lui Dumnezeu] şi împreună
Dar şi întru alt chip va fi „mai multă osânda", pentru că, pref ăcându-
[cu El] pricinuitori [ai naşterii de prunci] . 11

se că fac lucru bun - adică rugăciune - , lucrează răutatea, căci „ m ă n â n c ă "

Apoi arată folosul smereniei, spunând că „cel care este mai mare întru pe cele ale văduvelor. Căci mai multă osândă ia cel care prin făţărnicia
v o i " este dator a fi vouă slugă şi [cel mai] de pe urmă [să se arate]. Căci cel
care „se v a înălţa p e s i n e " socotind că este ceva, se va smeri, părăsit fiind lucrului bun amăgeşte spre [a împlini] răutate.
de Dumnezeu. 23, 15: Vai v o u ă , cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi
marea şi uscatul ca să faceţi u n ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al
23, 13: Vai v o u ă , cărturarilor şi fariseilor făţarnici! C ă î n c h i d e ţ i gheenei şi îndoit decât v o i . 14

î m p ă r ă ţ i a Cerurilor înaintea oamenilor; că voi n u intraţi, şi nici p e cei „Nu numai pe iudei îi stricaţi, ci şi pe cei dintre închinătorii la idoli
ce V O r s ă intre nu-i lăsaţi . 12
(23,13) Iezechiil 22, 5 / Luca 11, 52 care au venit la legea iudaicească" - căci pe aceştia îi numeşte „ucenici".
Zice [Domnul]: „Nu numai voi sunteţi necredincioşi şi aveţi viaţa „Pentru că vă sârguiţi a întoarce pe cineva la vieţuire iudaicească şi la
stricată, ci şi pe alţii îi învăţaţi să nu creadă în Mine şi prin viaţa şi pilda tăiere împrejur, iar după ce se face iudeu, atunci piere, stricându-se, din
pricina răutăţii voastre".
în ediţia de la 1805, versetele 8-9 sunt: „Voi însă să nu vă numiţi Rabi, că unul
9

este Dascălul vostru: Hristos. Şi tată al vostru să nu chemaţi pe pământ, că Tatăl vostru Iar „fiu al gheenei" este cel care este vrednic de aceasta şi are oarecare
unul este, Cel din Ceruri, iar voi toţi sunteţi fraţi". apropiere de ea, ca să fie ars de aceasta.
în ediţia de la 1805, în loc de „între voi să fie slujitorul vostru", se găseşte „întru
10

voi să fie v o u ă slugă". 13

în ediţia de la 1805, în loc de „cu făţărnicie vă rugaţi îndelung", se găseşte „cu
pricină îndelungă rugându-vă", cu următoare notă: [1805] 2 j c e Domnul: „Veţi fi osândiţi
Avându-1 ca autor pe Fericitul Epifanie Teodoropulos (un Sfânt al zilelor noastre),
11

şi «că mâncaţi casele văduvelor» şi pentru că «cu pricină îndelungă vă rugaţi». Deci,
volumul Familei ortodoxe - cu smerită dragoste (traducere din elenă de Ieroschim. Ştefan
din două pricini vă veţi osândi: pentru că mâncaţi casele văduvelor şi pentru că vă rugaţi
Nuţescu, Schitul Lacu, Athos, 2001) este o excepţională sinteză a învăţăturii Bisericii
nu cu bun ţel [temei], ci pentru ca să mâncaţi casele văduvelor, părându-le sfinţi oa­
privitor la relaţiile trupeşti înainte de căsătorie*, la feciorie şi căsătorie, precum şi la avorturi
şi însufleţirea embrionului uman încă de la zămislire. menilor; deci, pentru aceasta şi mai mult veţi fi osândiţi, căci fapta bună a rugăciunii aţi
făcut-o pricină a păcatului, adică a lăcomiei voastre" (după Zigaben).
î n ediţia de la 1805, versetele 13 şi 14 (şi tâlcuirile lor), sunt dispuse în ordine
12

inversă faţă de ediţia 1988 a Sfintei Scripturi. , în ediţia de la 1805, în loc de „îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi", se
14

găseşte „îl faceţi fiu al gheenei mai îndoit decât voi".

 356 Capitolul 23
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI Capitolul 23 357
23, 26-22: Vai, vouă, călăuze oarbe , care ziceţi: Cel ce se va jura pe
15

templu nu este cu nimic legat , dar cel ce se va jura pe aurul templului

16
le lăsaţi. (24) Călăuze oarbe , care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
19

(23,23) Deuteronom 14,22 / Psalm 10,7 / Osea 6,6 / Miheia 6,8 / Matei 9,13; 12,7 / Luca 11,42
este legat . (17) Nebuni şi orbi! Ce este mai mare aurul sau templul care
17

Iarăşi îi înfruntă pe ei ca pe nişte nepricepuţi, căci poruncile cele mari

sfinţeşte aurul? (18) Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este
nu le băgau în seamă, iar pentru cele mici cereau luare-aminte cu de-amă-
legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
nuntul, netrecând cu vederea nici zeciuială chimenului, ci şi pe acela
(19) Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
zeciuindu-1. Şi dacă cineva îi prihănea [învinuia] că sunt plini de scum-
(20) Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra
pătate, grăiau [răspundeau] cum că Legea porunceşte acestea
lui. (22) Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel Care locuieşte
Dar mai bine şi mai plăcut lui Dumnezeu ar fi fost să ceară de la norod
în el. (22) Cel care se jură pe Cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel
„judecata, mila şi credinţa". Şi ce este „judecata"? Anu face nimic nedrept şi
Ce şade pe el. (23,16) Matei 5,33-34; 15,14; 23,24 (23,17) 1 Petru 1,18 /2 Petru 1,9
fără de socoteală, ci toate cu judecată şi cu socotinţă; că după socoteală, îndată
(23,19) Ieşire 29,37 / 1 Petru 1,18 / 2 Petru 1,9 (23,21) 3 Regi 8,13 / 2 Paralipomena 6,2 /
Psalm 25,8; 131,14 (23,22) Psalm 10,4 / Matei 5,34 / Faptele Apostolilor 7,49
urmează şi „mila", căci cel ce cu judecată le face pe toate, cu adevărat ştie şi
Ii numeşte pe ei „orbi" pentru că nu vor să înveţe cele cuviincioase, ci pe pe care se cuvine să miluiască. Iar după milă urmează „credinţa", căci cel
cele mai mici le cinstesc, iar pe cele vrednice de cinste le socotesc cele din care miruieşte cu adevărat, crede că nimic nu va pierde, ci pe toate le va lua
urmă. Căci aurul din templu şi heruvimii şi năstrapa cea de aur le cinsteau Şi întru alt chip se cuvine a rnilui: şi anume a crede in adevăratul Dumnezeu.
mai mult decât templul însuşi. De aceea şi pe ceilalţi oameni îi învăţau că Căci mulţi dintre elini având „milă", dar necrezând întru Dumnezeul Cel Viu,
„nimic n u este" a se jura pe templu, dar nu pe aurul care se afla în templu, şi nu aveau „credinţă" care să fie următoare [să urmeze] milei.
care, de aceea era cinstit, pentru că se afla în templu. încă spuneau că darurile Deci, se cuvine ca fiecare „dascăl" [„învăţător"] să ia zeciuială de la popor
puse pe jertfelnic sunt mai cinstite decât jertfelnicul însuşi. Drept aceea şi - adică „judecata, mila şi credinţa" - , cerând-o ca pe o datorie de la cele zece
dogmatiseau [învăţau] fariseii întru acest chip, anume că acela care s-ar fi simţiri, adică de la cele cinci trupeşti şi de la cele cinci sufleteşti. Şi când zice:
jurat pe vasul cel de aur, sau pe boul sau oaia aduse spre jertfă şi ar fi călcat „pe acelea să nu le lăsaţi", nu îndeamnă Domnul spre zeciuială verdeţurilor,
apoi jurământul, se osândea să plătească întocmai. Căci cinsteau mai mult ci ca să nu se pară [creadă] că acum legiuieşte împotriva lui Moise.
darul decât jertfelnicul, pentru dobânzile cele din jertfe . Iar dacă s-ar fi jurat
18 Şi-i numeşte „povăţuitori orbi", pentru că, trufindu-se că sunt
pe templu, iar mai apoi ar fi călcat jurământul, fiindcă nu puteau zidi un alt învăţători şi pe toate le ştiu, nu foloseau pe nimeni, ci mai vârtos, îndeobşte
templu, erau sloboziţi de jurământ. Deci, pentru aceasta se părea că este mai sminteau şi stricau, aruncându-i [pe ascultători] în prăpastia necredinţei.
uşor jurământul făcut pe templu, din pricina iubirii de câştig a fariseilor. Şi îi mai numeşte pe ei „strecurători de ţânţari", ca pe unii care se
fereau de greşelile cele mici, iar „cămila" - adică pe cele mari - le înghit şi
Prin urmare, dacă în Legea Veche Hristos nu slobozeşte să fie darul mai
le trec cu vederea
mare decât jertfelnicul, cu atât mai vârtos se sfinţeşte la noi Jertfelnicul de
daruri [Altarul], căci întru însuşi Trupul Domnului se prefac pâinile prin dum­ 23,25-26: Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi
nezeiescul dar şi de aceea se sfinţeşte de către acestea Jertfelnicul [Altarul]. partea dinafară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire
şi de lăcomie . (26) Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paha­
20

23,23-24: Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială

rului şi a blidului, ca să fie curată şi cea dinafară.
din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii:
(23,25) Marcu 7,3 / Luca 11,39 (23,26) Luca 11,41 / Tit 1,15
judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu
Ţinând predaniile bătrânilor, spălau paharele şi blidele întru care
în ediţia de la 1805, în loc de „călăuze oarbe", se găseşte „povăţuitori orbi".
15
puneau bucatele, dar beau vin şi mâncau bucate din „jefuire", care mai
în ediţia de la 1805, în versetele 16 şi 18, în loc de „nu este cu nimic legat", se
16 mult le spurcau vasele. „Deci, nu câştiga [dobândi] vin din «nedreptate»
găseşte „nimic nu este". - şi de aici se va curăţa şi partea dinlăuntru a paharului!"
în ediţia de la 1805, în versetele 16 şi 18, în loc de „este legat", se găseşte „este vinovat".
17

Adică, săvârşeau şi propovăduiau această învăţătură nedreaptă, pentru câştigul

18
19
în ediţia de la 1805, în loc de „călăuze oarbe", se găseşte „povăţuitori orbi".
lor materialnic. 20
în ediţia de la 1805, în loc de „pline de răpire şi de lăcomie", se găseşte „pline de
jefuiri şi de nedreptate".
 Capitolul 23 359
358 Capitolul 23 TĂI C U I R E A SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cele ce urmează: „Fiindcă sunteţi «şerpi» şi «pui» ai acestui fel de părinţi

Sau, vorbeşte de „pahar" şi de „blid" Închipuind prin acestea aşezarea
şi pentru că întru atâta răutate v-aţi prăpăstuit, încât fără de vindecare vă
dinafară, trupească şi cea dinlăuntru, duhovnicească, zicând: „Pentru că
tu, aşezarea ta «cea dinafară» o prefaci spre bună încuviinţare, în vreme aflaţi, sârguiţi-vă degrabă a-i întrece pe părinţii voştri! Iar aceasta se va
ce aşezarea cea «dinăuntrul» tău este plină de spurcăciune. Că «jefuieşti» plini [- adică, a-i întrece pe părinţii voştri - ] omorându-Mă pe Mine, căci
şi «nedreptăţeşti», însă se cuvine ca pe cele «dinăuntru» să le speli - adică la însuşi vârful răutăţii veţi ajunge, „împlinind" întru acest chip uciderea
pe suflet - , ca împreună cu curăţia sufletului să strălucească şi «cea care a lipsit părinţilor voştri. Deci cum întru acest fel [de răutate] fiind
dinafară» bună încuviinţare". voi, veţi scăpa de muncă [cazna gheenei]?"
23,27-28: Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu 23,34: De aceea, iată, Eu trimit la voi Prooroci şi înţelepţi şi cărturari;
mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înăuntru însă dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i
sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. (28) Aşa şi voi, pe dinafară V e ţ i urmări din C e t a t e în cetate . (23,34) 2 Paralipomena 24,21-22; 36,15-16 /
24

vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi Isaia 1,21; 41,27-28 / Matei 5,12 / Luca 11,49 / Faptele Apostolilor 7,52

fărădelege. (27) Iov 36,13 / Luca 11,44 / Faptele Apostolilor 23,3 (28) Luca 11,39 îi vădeşte că mint atunci când spun că n-ar fi ucis pe Prooroci, grăind:
Şi această pildă asemenea cu cea mai de sus se înţelege, arătând că „De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi lor
fariseii şi cărturarii se sârguiau a se arăta cu bună cuviinţă la aşezarea cea întru sângele Proorocilor" (Matei 23, 30). Căci zice [Domnul]: „Iată, Eu
„dinafară", precum „mormintele văruite", care pe dinafară erau albite trimit la voi Prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi
[spoite] cu ghips şi cu var, iar pe dinlăuntru erau „pline de toată necurăţia" răstigni". Iar acestea le spune despre Apostoli, căci Sfântul Duh şi cu
şi de lucrurile cele moarte şi putrede. învăţături împodobindu-i pe ei, „cărturari" i-a făcut - adică învăţători ai
23, 29-31: Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi norodului şi „Prooroci" şi plini de toată înţelepciunea. Şi spune: „Eu
mormintele Proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor (30) şi ziceţi: De 21 trimit", arătând stăpânirea Dumnezeirii.
am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la 23,35-36: Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit
25

vărsarea sângelui Proorocilor. (31) Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că

22
pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia,
sunteţi fii ai celor ce au ucis pe Prooroci. (23,31) Luca u, 39-49 fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. (36) Adevărat gră­
îi ticăloşeşte pe aceştia nu pentru că „zidesc mormintele Proorocilor"
iesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
- căci acest lucru este plăcut lui Dumnezeu - , ci pentru că numai din (23,35) Facere 4,8 / Psalm 101,27 / Ieremia 26,15 / Luca 11,51 /1 Ioan 3,12 / Apocalipsa 18,24
făţărnicie făceau aceasta Dar prihănindu-i pe părinţii lor, mai rele decât Zice [Domnul] că peste iudeii care erau atunci va veni tot sângele care
aceia făceau; şi covârşindu-i pe ei cu răutatea, minţeau arătat: „Că de-am s-a vărsat cu nedreptate; şi că mai cumplit se vor munci [căzni] decât
fi fost în zilele părinţilor noştri, n-am fi omorât pe Prooroci", dar ei ca
părinţii lor, fiindcă nici după atâtea pilde nu s-au înţelepţit - după cum şi
turbaţii căutau a-L omorî chiar pe Stăpânul Proorocilor. De aceea şi zice:
Lameh mai mult decât Cain s-a muncit [căznit], deşi nu şi-a omorât fratele,
23, 32-33; Dar voi întreceri măsura părinţilor voştri! (33) Şerpi, pui ci fiindcă nu s-a înţelepţit cu pilda lui Cain (Facere 4, 24).
de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? 23
Deci, zice Domnul: „Va veni peste voi tot sângele, de la Abel până la
(23,32; Facere 15,15 /1 Tesaloniceni 2,16 (23,33) Matei 3, 7; 12,34
Zaharia". însă în bună vreme a pomenit de Abel, căci precum Abel din
Prin cele ce zice aici Domnul „voi împliniţi măsura părinţilor voştri!",
pizmă a fost ucis, aşa şi Hristos fiind zavistuit a fost omorât. Dar, de care
nu le porunceşte nici nu-i sileşte să-L omoare pe El, ci voieşte să le arate
„Zaharia" pomeneşte aici? Unii spun că este vorba despre unul din cei
în ediţia de la 1805, în loc de „împodobiţi pe ale drepţilor", se găseşte „împodobiţi
2 1

gropile drepţilor". 2 4
în ediţia de la 1805, în loc de „dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din
în ediţia de la 1805, în loc de „părtaşi cu ei la vărsarea sângelui Proorocilor", se
2 2
cetate în cetate", se găseşte „dintre ei veţi biciui în soboarele voastre şi-i veţi goni din
găseşte „părtaşi lor întru sângele Proorocilor".
oraş în oraş".
în ediţia de la 1805, versetele 32-33 sunt: „Dară, voi împliniţi măsura părinţilor
2 3

2 5
în ediţia de la 1805, în loc de „să cadă", se găseşte „să vie".
voştri! Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de judecata gheenei?"
 Capitolul 23 361
T Â L C UIREAJHNTEIEVA^^
360 Capitolul 23 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
„Nu Mă veţi mai vedea până la a doua Venire" zice Domnul, căci
doisprezece Prooroci, anume de Zaharia Proorocul (Zaharia 1,1), iar alţii atunci chiar fără voie se vor închina Lui şi vor zice: „Bine este cuvântat
spun că este vorba despre tatăl înaintemergătorului Ioan.
Cel Ce vine [întru numele Domnului]".
Căci din predanie se ştie că în templu era un loc întru care stăteau
Iar „de acum" înseamnă „după ce Mă veţi răstigni", iar nu ceasul
fecioarele. Deci Zaharia, arhiereu fiind, după ce Născătoarea de Dumnezeu
acela în care vorbea, căci L-au mai văzut după aceea de multe ori, dar
a născut pe Hristos el a pus-o la un loc cu fecioarele pe cea care a născut.
după ce L-au răstignit, nu L-au mai văzut [iudeii] pe Dânsul, nici nu-L
Şi pentru aceasta mâniindu-se iudeii, l-au omorât pe Zaharia. Şi nu este
vor mai vedea până ce va sosi Venirea Lui [cea de a doua].
nimic de minunare că se potrivesc numele acestor doi Zaharia, precum şi
numele părinţilor lor, căci şi despre unul şi despre celălalt se spune că este
„fiul l u i Varahia". Şi este cu putinţă ca aşa cum s-au potrivit numele
Proorocilor, tot astfel să se potrivească şi numele părinţilor lor.
23,37-39: Ierusalime, Ierusalime, care omori pe Prooroci şi cu pietre
26

ucizi p e cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după
cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. (38) Iată, casa
27

voastră vi se lasă pustie; (39) căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai
vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel Ce vine întru 28

numele Domnului!
C23,37) Deuteronom 32,11 / Psalm 16,8; 9 0 , 7 / Isaia 1,21; 3 1 , 5 / Luca 13,34 (23,39) 3 Regi 9 , 4 /
Psalm 117,26 / Ieremia 12,7; 2 2 , 5 / Matei 2 1 , 9 / Luca 1 3 , 3 5 / Ioan 12,13
De două ori rosteşte Domnul numele Ierusalimului, cu durere şi cu milă
chemându-1. Căci ca şi către o femeie iubită cu înfocare, dar care a defăimat
pe cel care a iubit-o grăieşte, vrând să aducă asupră-i munca [cazna].
Şi învinuieşte Ierusalimul ca pe un ucigaş, zicându-i că de multe ori
vrând Hristos să-1 miluiască pe el, acesta „nu a voit". Ci, mai vârtos,
supunându-se diavolului - care îl risipeşte şi îl depărtează pe el de la
Adevărul Cel Care are puterea de a uni - pe însuşi Domnul Cel Care îl
„adună" nu L-a primit. Căci nimic mai mult nu risipeşte şi desparte de
Dumnezeu precum păcatul, după cum nimic nu „adună" către Dumnezeu,
precum cunoştinţa cea bună. Şi arătându-Şi dragostea, pune înaintea lor
pilda găinii [păsării] şi zice mai apoi: „De aceea, de vreme ce nu [Mă]
voiţi, las «casa» [templul] «pustie»".
Deci ne învăţăm de aici că pentru noi locuieşte Dumnezeu în biserici,
iar când r\oi vom fi deznădăjduiţi, atunci şi bisericile se lasă [sunt părăsite
de Dânsul].

2 6
In ediţia de la 1805, în loc de „care omori", se găseşte „cela ce ai omorât".
în ediţia de la 1805, în loc de „după cum adună pasărea", se găseşte „în ce chip
2 7

adună găina".
2 8
în ediţia de la 1805, în loc de „Binecuvântat este", se găseşte „Bine este cuvântat".
 362

T Â L C U I R E A SFINTEI E V A N G H E L I I D E L A MATEI Capitolul 24 363

24,4-5: Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi, să nu vă amăgească cineva.

(5) Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe
CAPITOLUL 24 mulţi îi V O r amăgi . (24,4) Marcu 13,5 / Luca 21,8 / Efeseni 5,6 / 2 Tesaloniceni 2,3
4

Dărâmarea Ierusalimului. A doua Venire a lui Hristos (24,5) Ieremia 14,14; 29,9 / Matei 7,22; 24,24 / Marcu 13,6 / Luca 21,8
şi sfârşitul lumii. Când va veni ceasul acela? 1
Le spune că vor veni mulţi care se vor propovădui pe ei înşişi a fi
hristoşi. Pentru că şi Dositei Samarineanul spunea că el este Proorocul
propovăduit mai înainte de Moise (Deuteronom 18, 18). încă şi Simon
24,1-2: Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de El ucenicii Samarineanul se numea pe sine „puterea lui Dumnezeu, numită cea
Lui, ca să-I arate clădirile templului. (2) Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi mare" (Faptele Apostolilor 8, 9-11).
toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, 24,6-8: Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama
Care să n u se risipească. ( 2 4 , 1 ) Marcu 13,1 / Luca 21, 5 (24, 2) 3 Regi 9, 7-8 / să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. ( 7 )
Ieremia 26,18 / Miheia 3,12 / Marcu 13, 2 / Luca 19, 44; 21, 6-7 Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi
„Ieşind din templu", a arătat [Domnul] că se va muta [va pleca] de la foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri . (8) Dar toate acestea sunt
5

iudei şi precum a zis că „se va lăsa casa voastră pustie" (Matei 23,38), aşa
cu adevărat şi face. începutul durerilor. (24, 6) Z Paralipomena 15, 6 / Ieremia 4,27; 5,10 /
Marcu 13,7 (24, 7) Isaia 19,2 / Agheu 2,21 / Luca 21,10 (24,8) Marcu 13,8
Şi le spune dinainte ucenicilor despre risipirea [dărâmarea] templului, „Războaiele" despre care vorbeşte aici sunt cele ale romanilor împotriva
pentru că-i vedea pe ei cugetând cele pământeşti, uimindu-se de fru­ iudeilor. Şi nu numai „războaie" zice că vor fi, ci şi „foameţi" şi „ciume",
museţea zidurilor şi parcă întristându-se că se va lăsa „pustie" de către arătând că urgia cea asupra iudeilor, de la Dumnezeu va fi trimisă. Căci
Dânsul o zidire atât de minunată. Şi-i îndepărtează pe ei spre a nu se dacă despre războaie se poate spune că sunt de la oameni [pricinuite de ei],
pironi la cele pământeşti şi-i trimite la Ierusalimul cel Ceresc, zicând că
2
„foameţile" şi „ciumele" de nicăieri de altundeva nu vin, ci cu adevărat
aici [în Ierusalimul cel de jos] „nu va rămâne piatră pe piatră". numai de la Dumnezeu.
Iar prin cuvântul: „Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se Apoi, ca să nu socotească [creadă] ei că sfârşitul lumii va fi înainte de pro­
risipească", Domnul face înaintevestirea dărâmării Ierusalimului, lucru povăduirea lor, le spune: „«Să nu vă spăimântaţi», căci încă nu va fi sfârşitul,
care cu covârşire s-a şi făcut [împlinit] . 3

căci nu dimpreună cu surparea Ierusalimului va fi şi sfârşitul cel de obşte".

24,3: Ş i şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de-o Iar spunând că „se va ridica limbă [neam] peste limbă [neam] şi
parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul Venirii împărăţie peste împărăţie", arată răutăţile care vor veni asupra iudeilor,
Tale şi al sfârşitului veacului? ( 2 4 , 3 ) Marcu 13,3-4 care sunt „începătură a durerilor". Căci precum cea care trebuie să nască
Vin la El „de-o parte", fiindcă voiau să-L întrebe despre lucruri mari. are întâi dureri şi abia apoi naşte, tot aşa şi veacul de acum, după turburări
Căci pentru două lucruri întreabă: „când vor fi acestea?" - adică stricarea şi războaie va naşte pe cele ce vor să fie.
[dărâmarea] templului şi robirea Ierusalimului; şi „care este semnul
Venirii Tale?" 24,9-23: Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi
6

urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. ( 1 0 Atunci mulţi se vor sminti
şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii. (22) Şi mulţi prooroci
In ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru pustiirea Ierusalimului şi stricarea
1

templului. Pentru semnele sfârşitului lumii şi a Venirii lui Hristos. Pentru ziua şi ceasul acela,
cum că nimeni nu ştie". în ediţia de la 1805, în loc de „îi vor amăgi", se găseşte „vor înşela".
4

2
Adică le ridică, le înalţă cugetul către Ierusalimul cel de Sus.
5
în ediţia de la 1805, versetele 6-7 sunt: „Şi veţi auzi de războaie şi de veşti de
războaie; căutaţi să nu vă spăimântaţi, căci se cuvine să fie toate, dar încă nu este
3
R o m a n i i asediază şi distrug Ierusalimul prin Tit, la anul 70 după Naşterea
Domnului Hristos. Din acel moment, templul a fost dărâmat, sinedriul a fost suprimat, sfârşitul. Căci se va ridica limbă peste limbă şi împărăţie peste împărăţie şi vor fi
iar cultul evreiesc de la templu a încetat. foameţi şi ciume şi cutremure pe alocuri".
6
în ediţia de la 1805, în loc de „spre asuprire", se găseşte „în necazuri".
 364 Capitolul 24
^ Z H ^ H L A C T A l ^ ^
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 24 365

mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. (12) Iar din pricina înmulţirii
7

ale templului. Iar „a pustiirii" zice, pentru că cetatea a fost prădată [şi
fărădelegii, dragostea multora se va răci. (13) Dar cel ce va răbda până la
pustiită]. Iar „urâciune" zice, fiindcă statuile şi chipurile [zugrăvite ale]
sfârşit acela se va mântui.
8
( 2 4 , 9 ) Psalm 49,17 /
Matei 10,17 / Marcu 13, 9 / Luca 21,12,17 / Ioan 15,20 / Faptele Apostolilor 4,1-3 /
oamenilor, evreii le numeau urâciuni, urând ei închinarea la idoli . 11

Apocalipsa 2,10 (24,10) Luca 21,16 / 2 Tîmotei 1,15 (24,11) Deuteronom 13,1-3 / Marcu 13,6 / 24, 26-25: Atunci, cei din Iudeea să fugă în munţi. (17) Cel ce va fi pe
2 Petru 2,1 (24,13) Marcu 13,13 / Evrei 3, 6 / Apocalipsa 2,10
casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă . (18) Iar cel ce va fi în
12

Spune de mai înainte relele care se vor întâmpla, îndrăzneţi făcându-i

ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.
pe ucenici prin a le grăi lor acestea de mai înainte. Căci întâmplarea năpraz-
(24,16; Marcu 13,14 / Luca 21,21 (24,18) Ieremia 6,25 / Marcu 13,15-17 / Luca 17,31; 21,33; 23,29
nică obişnuieşte a înspăimânta şi a turbura Deci, le potoleşte frica, propovă­ Arătând primejdiile cele multe de care nu vor putea scăpa, spune că
duind mai dinainte răutăţile ce vor să fie: zavistiile, vrăjmăşiile, smintelile,
se cuvine a fugi fără de întoarcere înapoi , neîngrijindu-se de nimic din
13

proorocii cei mincinoşi - care sunt înaintemergătorii lui Antihrist - , care

cele ce sunt în case, nici de haine nici de alt fel de vase.
pe mulţi vor înşela şi îi vor arunca către tot chipul fărădelegii [întru toată
Iar unii care [prin] „urâciune a pustiirii" îl înţeleg pe Antihrist - ca pe
fărădelegea]. Şi pentru că din înşelăciunea lui Antihrist se va înmulţi
cel care va să fie spre pustiirea lumii şi spre stricarea bisericilor şi va să
fărădelegea, într-atât se vor sălbătici oamenii, încât nici către cei de-aproape
şadă în biserică [templu] (2 Tesaloniceni 2,4)-o înţeleg şi pe aceasta întru
ai lor n u vor păzi [vreo] picătură oarecare de dragoste, ci „se vor vinde
acest chip: „cel ce va fi pe casă" - adică întru înălţimea faptelor bune - , să
unii pe alţii". Iar „cel care va răbda până în sfârşit" şi cu suferire va
nu se pogoare dintru înălţimea faptelor bune, ca să ia pe cele ale trupului,
îngădui , fără a se sminti şi fără a se slăbănogi de cele aduse asupră-i, „se
9

căci „casă" a sufletului este trupul . Şi se cuvine şi de la „ţarină" a se

14

va mântui" ca unul care s-a arătat iscusit ostaş.

depărta - adică de la cele pământeşti - , că „ţarină" este viaţa aceasta; şi
24, 24: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată nici „haina" să nu-şi ia - adică răutatea cea veche de care ne-am dezbrăcat.
lumea spre mărturie la toate neamurile ; şi atunci va veni sfârşitul.
10

24,29: Vai, de cele însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea! 15

(24,14) Marcu 13,10 / Romani 10,18 / Coloseni 1, 6 (24,19) Ieremia 6,25 / Marcu 13,15-17 / Luca 17, 31; 21, 33; 23, 29
„Nu vă vor împiedica toate acestea să propovăduiţi. Deci, îndrăzniţi, „Cele care vor avea în pântece" nu vor putea să fugă, fiind îngreunate
căci se va propovădui Evanghelia la toate «limbile» [«neamurile»], «întru de sarcina pântecelui. Iar „cele care vor apleca [alăpta]", din pricina
mărturie» - adică întru mustrare -, întru vinuire [osândire] celor care nu
milostivirii faţă de prunci şi pentru că nu vor putea nici să-i lase, nici să-i
au crezut «şi atunci va veni sfârşitul», dar nu al lumii, ci al Ierusalimului".
poarte cu ele ca dimpreună să se mântuiască [izbăvească], nici ele nu se
Că mai înainte de a fi robit Ierusalimul s-a propovăduit Evanghelia, după
cum şi Pavel zice că „Evanghelia s-a propovăduit la toată făptura cea de
sub C e r " (Coloseni 1,23). Iar cum că despre sfârşitul Ierusalimului vorbeşte
11
Sfântul Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte aici: „Dracii iau prilejurile de-a stârni în
noi gândurile pătimaşe din patimile aflătoare în suflet. Pe urmă, războindu-ne mintea
aici, se vede din cele care urmează:
prin aceste gânduri, o silesc la consimţirea cu păcatul. Astfel, biruită fiind, o duc la păcatul
24,25: Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniil cu cugetul. Iar acest păcat săvârşindu-se, o duc în sfârşit, ca pe o roabă, la faptă. După
Proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă. aceasta, cei ce au pustiit sufletul prin gânduri se depărtează împreună cu ele şi rămâne
în minte numai idolul păcatului, despre care zice Domnul: «Când veţi vedea urâciunea
(24,15) Daniil 9, 27; 12,11 / Marcu 13,14 / Luca 21, 20
pustiirii stând în locul cel sfânt, cel ce citeşte să înţeleagă», că loc sfânt şi biserică a lui
„Urâciunea pustiirii" (Daniil 9,27) numeşte stâlpul [statuia] înălţat de
Dumnezeu este mintea omului, în care dracii, după ce au pustiit sufletul prin gânduri
cel care a cucerit cetatea, stâlp care l-au aşezat să stea întru cele mai dinlăuntru
pătimaşe, au aşezat idolul păcatului" (Filocalia românească, voi. 2, A doua sută a capetelor
despre dragoste, cap 31, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 74).
7
în ediţia de la 1805, în loc de „vor amăgi", se găseşte „vor înşela".
în ediţia de la 1805, în loc de „lucrurile din casă", se găseşte „ceva din casa sa".
12
8
în ediţia de la 1805, în loc de „până la sfârşit", se găseşte „până în sfârşit".
Adică trebuie să fugă fără să privească în urmă.
13
9
Adică, suferindu-le pe toate.
Vezi şi nota tâlcuirii de la Matei 10,27.
1 4

în ediţia de la 1805, în loc de „spre mărturie la toate neamurile", se găseşte „întru

10

mărturie l a toate l i m b i l e " . în ediţia de la 1805, versetul este: „Vai, celor care vor avea în pântece şi de cele
1 5

care vor apleca în zilele acelea".

 Capitolul 24 367
TÂLCUlREASFJNraEVANGj^^
366 Capitolul 24 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
aveau să creadă dintre iudei, sau şi pentru cei care crezuseră de mai înainte,
vor scăpa de urgia care va fi atunci. Sau, arată Hristos şi mâncarea copiilor n-a lăsat să fie pierduţi cu toţii, ci şi necazurile şi războiul le-a scurtat, căci
de către părinţi, căci Iosif Flaviu spune că fiind foamete, din pricina împre- de ar fi ţinut războiul mai mult, toţi cei din cetate ar fi pierit de foame.
surării cetăţii Ierusalimului de către romani, o femeie şi-a ucis şi şi-a mâncat
Iar unii înţeleg acestea ca spuse pentru zilele când va veni Antihrist,
copilul după ce l-a fript . 16

[dar nu este aşa,] ci despre robirea Ierusalimului vorbeşte. Iar cele despre
24,20: Rugaţi-vă, ca să n u fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Antihrist [abia] de aici încep, căci ascultă [ce zice]:
(24,20) Ieşire 16,29 / Zaharia 14,1, 6 / Marcu 13,18
24, 23-25: Atunci, de v ă v a zice cineva: Iată, M e s i a este aici s a u20

Către iudei spune aceasta, în faţa Apostolilor, căci Apostolii au apucat

dincolo, să nu-1 credeţi. (24) Căci s e v o r ridica hristoşi mincinoşi şi p r o ­
să iasă din Ierusalim. Deci iudeilor le spune să se roage ca să nu fie fuga
oroci mincinoşi şi v o r d a s e m n e mari şi chiar m i n u n i , ca s ă amăgească,
lor „iarna", fiindcă nu vor putea să fugă din pricina greutăţii vremii [vremii
d e v a fi cu putinţă, şi p e cei aleşi. (25) Iată, v - a m spus d e m a i înainte.
rele]; nici „sâmbăta", căci atunci se îndeletnicesc după porunca Legii şi (24,23) Marcu 13,21 / Luca 17,21-23 (24,24) Deuteronom 13,1-3 /
nu vor îndrăzni să fugă. Matei 24, 5 / Marcu 13, 22 / Apocalipsa 13,13 (24, 25) Marcu 13, 21-23
Dar tu, şi aşa să înţelegi: că se cuvine să ne rugăm să nu fie „fuga" Fiindcă ucenicii au întrebat despre două lucruri - despre robia Ieru­
noastră din viaţa aceasta - adică sfârşitul - „sâmbăta" - adică întru nelu­ salimului şi despre Venirea Domnului - , după ce a vorbit El despre robie,
crarea faptelor bune, nici „iarna" - adică întru nerodirea celor bune - , ci vorbeşte de aici şi despre Venirea Sa şi despre sfârşitul lumii. Iar acest cuvânt
[să ne fie sfârşitul vieţii] întru înseninare - adică întru liniştea sufletului - „atunci" nu arată că îndată după robia Ierusalimului se vor petrece cele
şi netulburare. despre care vorbeşte mai pe urmă, ci arată vremea în care va să vie Antihrist.
24,21-22: Căci v a fi atunci strâmtorare m a r e , c u m n-a m a i f o s t de la 17
Deci ceea ce zice [Domnul] este întru acest chip: „«Atunci» - adică atunci
începutul lumii p â n ă a c u m şi nici n u v a m a i fi. (22) Şi de n u s-ar fi când va să vie Antihrist - vor fi «hristoşi mincinoşi» şi «prooroci mincinoşi»
scurtat acele zile, n-ar m a i scăpa nici un t r u p , d a r pentru cei aleşi se
18 mulţi, amăgind spre înşelare ochii celor ce văd, folosindu-se de năluciri
vor s c u r t a acele z i l e .
19 diavoleşti, aşa încât de nu se vor trezi, chiar şi drepţii se vor înşela Iată, mai
(24,21) Daniil 9,26; 12,1 / Ioil 2,2 / Marcu 13,19 (24,22) Isaia 65,8-9 / Marcu 13,20 înainte vă spun vouă toate. Iată, mai înainte v-am spus vouă, nu aveţi pricină
Nevoie [urgie] de nesuferit cu adevărat a fost atunci, că s-a dat poruncă [de răspuns], căci puteţi să nu fiţi înşelaţi ". 21

ostaşilor romani să nu aibă de nimeni milă. Iar Dumnezeu, pentru cei care
iscusinţă, Avva Evagrie ne învaţă un lucru de mare trebuinţă pentru vremurile pe care le
trăim acum: „Dar, ce să zicem despre dracul care face sufletul nesimţit? Căci mă tem a şi
16
Despre această cumplită faptă vezi Deuteronom 28, 53-57 şi Eusebiu de Cezareea,
scrie despre el. Când năvăleşte acela, iese sufletul din starea sa firească şi leapădă cuviinţa
Istoria bisericească (Martirii din Palestina), ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987, voi. I, cartea a treia,
şi frica Domnului, iar păcatul nu-1 mai socoteşte păcat, fărădelegea n-o mai socoteşte
cap. VI, p p . 104-109 (sau anexa editorială din volumul Tâlcuirii Sfintei Evanghelii de la Luca).
fărădelege şi la osânda şi la munca veşnică se gândeşte ca la nişte vorbe goale. De
17
în ediţia de la 1805, în loc de „strâmtorare mare, cum n-a mai fost", se găseşte
cutremurul purtător de foc el râde. Pe Dumnezeu, e drept, îl mărturiseşte, însă poruncile
„necaz mare, care n-a fost".
Lui nu le cinsteşte. De-i baţi în piept când se mişcă spre păcat, nu simte; de-i vorbeşti din
18
în ediţia de la 1805, în loc de „n-ar mai scăpa nici un trup", se găseşte „nu s-ar fi
Scripturi, e cu totul împietrit şi nu ascultă. î i aminteşti de ocara oamenilor şi nu o ia în
mântuit tot trupul".
seamă. De oameni nu mai are ruşine, ca porcul care a închis ochii şi a spart gardul. Pe
19
Cuviosul Nichita Stithatul ne învaţă pentru curăţirea nunţii, astfel: „Când pacea
dracul acesta îl aduc gândurile învechite ale slavei deşarte. «Şi dacă n u s-ar scurta zilele
şândurilor e tulburată de duhurile răutăţii, îndată sunt trimise, fără încetare şi săgeţile
acelea, nimeni nu s-ar mântui». [...] Iar câţi s-au făgăduit să cinstească pe Dumnezeu,
jprinse ale poftei împotriva minţii care aleargă sprinten spre mălţimi, de către dracii vânători
locuind laolaltă cu lumea, să se păzească de acest drac. Căci a zice sau a scrie mai multe
si iubitori de trup. Iar mintea, fiind oprită astfel din mişcarea spre cele de sus, cade în
despre el, mă ruşinez şi de oameni" (Filocalia românească, voi. 1, Capete despre deosebirea
nişcări necuvenite şi amestecate. Şi aşa, trupul începe să se răzvrătească fără rânduiala
patimilor şi gândurilor, cap 10, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 70).
mpotriva duhului, trăgând mintea cu gâdiliri şi cu aprinderi şi dorind s-o înmormânteze
' * î n ediţia de la 1805, în loc de „Mesia", se găseşte „Hristos".
h groapa plăcerilor. Şi dacă n-ar scurta Domnul Savaot zilele acelea şi dacă n-ar dărui
2 1
Adică: „Deci, acestea ştiindu-le, puteţi să nu fiţi înşelaţi de Antihrist, iar de vă veţi
slugilor Sale puterea răbdării, nu s-ar mântui nici un trup" (Filocalia românească, voi. 6, A
înşela, nu veţi avea cuvânt de răspuns".
loua sută a capetelor naturale, cap 15, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, pp. 261-262). Cu multă
 368 Capitolul 24
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI Capitolul 24 369

24, 26-28: Deci , de vă vor zice vouă: Iată, este în pustie, să nu ieşiţi;
22
Atunci şi „Puterile Cerului se vor clăti", adică se vor înspăimânta şi
iată, este în cămări , să nu credeţi. (27) Căci precum fulgerul iese de la
23
se vor cutremura, văzând prefacerea zidirii şi pe toţi oamenii de la Adam
răsărit ş i se arată până la apus, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului. (28)
încoace dând cuvânt de răspuns Judecătorului.
Că unde va fi stârvul , acolo se vor aduna vulturii.
24

(24, 26) Marcu 13, 21-23 (24, 27) Luca 1 7 , 2 4 (24, 28) Iov 39, 30 / Avacum 1 , 8 / Luca 1 7 , 3 7 24,30: Atunci se va arăta pe Cer semnul Fiului Omului şi vor plânge
Zice [Domnul]: „De vor veni înşelătorii, zicând că a venit Hristos, dar toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe
28

este «în pustie» ascuns sau în oarecare casă sau întru cele mai dinlăuntru norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
locuri ale acesteia, să nu vă lăsaţi înşelaţi, pentru că Venirea lui Hristos nu (24,30) Daniil 7,13-14 / Zaharia 12,10 / Marcu 13,26; 14,62 / Luca 21,27 / Apocalipsa 1 , 7
are nevoie de cineva ca s-o arate, că prea arătată va fi tuturor, «precum „Atunci se va arăta pe Cer" Crucea, strălucind mai mult decât soarele,
fulgerul» - pentru că fulgerul este şi fără de veste şi tuturor prea arătat". spre mustrarea iudeilor. Căci, după cum dacă ar fi cineva rănit de piatră, ar
Deci, aşa şi Venirea Domnului va fi arătată tuturor celor din lume, căci nu arăta piatra [ca temei al învinuirii], aşa va îndrepta Domnul Crucea împotriva
se va muta atunci Dânsul din loc în loc, ca la Venirea cea dintâi, ci „întru iudeilor. Şi numeşte Crucea „semn", ca una ce este purtătoare de biruinţă şi
clipeala ochiului" [într-o clipită] va fi de faţă (1 Corinteni 15,52). steag împărătesc. Atunci „vor plânge toate seminţiile pământului", iudeii
Şi după cum peste trupul cel mort [„stârv"] îndată se adună „vulturii", plângându-şi nesupunerea lor. Dar şi toţi cei care cugetă cele pământeşti,
aşa şi unde va fi Hristos vor veni toţi Sfinţii, cei ce zboară la cele înalte - şi măcar de ar fi şi creştini, vor plânge şi ei, căci „seminţii ale pământului" se
„în nori vor fi răpiţi" (1 Tesaloniceni 4,17) precum „vulturii". Şi cu adevărat numesc cei ce sunt alipiţi de cele pământeşti. Iar Domnul, deşi va veni
„căzătură" [„stârv"], adică trup mort este Hristos, fiindcă a căzut pentru împreună cu Crucea, va veni şi „cu putere şi cu slavă multă".
noi şi a murit, după cum şi Simeon zice : „Acesta este [pus] spre cădere"
25

24,31: Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor

29

(Luca 2, 34).
aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor
24, 29: Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va 26
până la celelalte margini.
întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi (24,31) Psalm 4 9 , 5 / Daniil 1 2 , 2 / Matei 13,41 / 1 Corinteni 15,52 / 1 Tesaloniceni 4, 6
Puterile Cerurilor se vor zgudui . 27
Va trimite îngerii să-i adune pe Sfinţi şi pe cei care vor învia din morţi, ca
(24, 29) Isaia 1 3 , 1 0 / Ieremia 1 5 , 9 / Iezechiil 32,7; 38,19 / Amos 5 , 2 0 / Ioil 2,10; 3 , 4 ; 4,15-16 / să-L întâmpine pe El „în nori", cinstindu-i pe ei şi cu chemarea prin Îngeri.
Avacum 1 , 8 / Zaharia 1 4 , 6 / Marcu 13, 24-25 / Luca 21,25-26 / Apocalipsa 6,12 Iar dacă Pavel spune că „vor fi răpiţi în nori", nu este nici o nepotrivire, căci
După venirea lui Antihrist, care puţină vreme va stăpâni, arată Domnul după ce îi vor aduna îngerii, „vor fi răpiţi în nori" (1 Tesaloniceni 4,17).
că îndată „soarele se va întuneca" - adică se va înnegri - nu pierind, ci Iar „trâmbiţa" va fi spre mai multă înspăimântare.
fiind biruit de lumina Venirii Sale şi că asemenea va fi şi cu „stelele" şi
„luna". Căci ce trebuinţă [nevoie] mai este de o lumină ca aceasta simţită, 24,32-33: învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă
nemaifiind noapte şi Soarele Dreptăţii arătându-Se? şi odrăsleşte frunze , cunoaşteţi că vara este aproape. (33) Asemenea şi
30

voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi . 31

2 2
în ediţia de la 1805, în loc de „deci", se găseşte „încă". (24,33) Marcu 13,28-29 / Luca 21,29-31
Această exprimare „este în cămări", este asemenea cu cea grăită despre Domnul
2 3 Zice [Domnul]: „Când vor fi toate acestea, nu este departe sfârşitul
Hristos, C a r e „intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă" lumii şi Venirea Mea". Iar „vară" numeşte veacul ce va să fie şi liniştea
(Marcu 2,1).
care urmează după iarnă, însă pentru cei drepţi, căci pentru cei păcătoşi
în ediţia de la 1805, în loc de „stârvul", se găseşte „căzătura", cu următoarea notă:
2 4
mai vârtos va fi iarnă şi turburare. Deci, zice: „După cum atunci când
[1805] „Căzătura" sau trupul cel mort, căci acesta este cuvântul în izvodul cel grecesc şi
zice cu adevărat căzătură, însă însemnează trupul cel mort. Şi pentru aceasta şi Sfântul
în ediţia de la 1805, în loc de „neamurile", se găseşte „seminţiile".
2 8

Teofilact face mai jos această tâlcuire.

în ediţia de la 1805, în loc de „sunet", se găseşte „glas".
2 9

25
Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Luca 2,33-35. 3 0
în ediţia de la 1805, în loc de „se face fragedă şi odrăsleşte frunze", se găseşte
2 6
în ediţia de la 1805, în loc de „strâmtorarea", se găseşte „necazul".
„este moale şi înfrunzeşte".
2 7
în ediţia de la 1805, în loc de „se vor zgudui", se găseşte „se vor clăti". 31
în ediţia de la 1805, în loc de „la uşi", se găseşte „lângă uşi".
370 Capitolul 24 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII D E L A MATEI Capitolul 24 371

vedeţi mlădiţele smochinului şi frunzele nădăjduiţi în venirea verii, aşa şi mai înainte de ziua aceea îi sunt cunoscute? Căci Cel Care i-a adus până
semnele despre care v-am vorbit văzându-le - «soarele» şi «luna» în pridvor - care este lângă uşă - , fără îndoială ştie şi uşa, însă pentru
schimbându-se (Matei 24, 29) - , să aşteptaţi Venirea Mea". folosul lor n-o deschide. Căci nu ne este de nici un folos să ştim când va fi
24,34-35: Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până
32
sfârşitul, ca să nu ne lenevim, căci această necunoaştere ne ţine întru trezvie.
ce nu v o r fi toate acestea. (35) Cerul şi pământul v o r trece, dar cuvintele 24,37-39: Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa v a fi şi Venirea Fiului
Mele nu v o r trece. (24,34) Marcu 13,30 / Luca 21,32 (24,35) Psalm 118,89 / Omului. (38) Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii
Isaia 40,8; 51,6 / Matei 5,18 / Marcu 13,31 / Luca 21,33 / 2 Petru 3,10 / Evrei 1,11 mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până î n ziua când a intrat N o e
„Neam" este numit aici nu cel care era pe vremea Lui, ci cel al credin­ în corabie, (39) şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel
cioşilor, ca şi cum ar fi zis aceasta: „«Nu v a trece» neamul credincioşilor V a fi şi Venirea Fiului Omului. (24,37) Facere 7,7 / Luca 17,26 /1 Petru 3,20
«până când nu vor fi toate acestea». Căci să nu socotiţi [credeţi] că neamul (24,38) Facere 6,2-5 / Luca 17,27 (24,39) Facere 7,23 / Luca 17,30
credincioşilor va pieri din pricina acelor «foameţi» şi «ciume» despre care Spre adeverirea nemincinoaselor Lui cuvinte pune pe cele care s-au
veţi auzi, ci va rămâne şi nici un rău nu-1 va birui". întâmplat în zilele lui Noe. Căci precum atunci unii socoteau batjocură
Iar prin „toate acestea" unii înţeleg doar robia Ierusalimului, nu şi a gătirea [pregătirea] corăbiei până când a venit primejdia şi i-a pierdut
doua Venire. Drept aceea, ei şi tâlcuiesc astfel: „«Nu va trece neamul acesta», [prăpădit, potopit] pe toţi, aşa şi acum batjocoresc unii cuvintele grăite
adică neamul vostru, al Apostolilor, până nu va vedea urgia Ierusalimului". despre sfârşitul lumii Şi spune că pierzania va veni în chip năpraznic şi
Şi adeverind [întărind] Domnul cele ce s-au grăit, zice că mai curând mai arată că după ce va veni Antihrist , desfătarea îi va stăpâni pe oa­
33bis

vor pieri „cerul şi pământul", stihiile acestea întărite şi nemişcate, decât meni, şi se vor pleca mai cu ocară spre nunţi şi dezmierdări, ca şi uriaşii
să „treacă" - adică să nu se împlinească întru totul - „cuvintele" Sale. cei din vremea lui Noe (Facere 6, 4).
24, 36: Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din 24,40-41: Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va
Ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl . 33
lăsa. (41) D i n două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se v a lăsa.
(24,36) Zaharia 14, 7 / Marcu 13,32 / Luca 17, 20 / Faptele Apostolilor 1,7 (24, 41) Facere 7,23 / Luca 17, 31-36
Aici Domnul îi învaţă pe ucenici să nu caute a afla cele care covârşesc Atunci, fiind toţi fără de grijă şi lucrându-şi lucrurile lor, unul „se v a
mintea omenească. Zicând „nici îngerii" îi opreşte să caute a afla atunci l u a " întru întâmpinarea Domnului în văzduh (1 Tesaloniceni 4,17)- adică
ceea ce nici îngerii nu ştiu. Iar zicând „Tatăl Meu singur", îi opreşte şi dreptul - , iar altul „se v a lăsa" jos - adică păcătosul. Şi chiar dacă unii vor
mai pe urmă a căuta răspuns. Dacă ar fi zis „Eu ştiu, dar nu vreau să vă fi slugi şi „vor măcina", şi dintre aceştia, unii „se v o r l u a " - câţi vor fi
spun", ei s-ar fi mâhnit, ca şi cum ar fi [socotindu-se] nebăgaţi în seamă vrednici - , iar alţii „se vor lăsa" - câţi vor fi aflaţi nevrednici. Deci ne
de El. Iar zicând că nici Fiul nu ştie, „fără numai Tatăl singur", îi opreşte învăţăm şi de aici că nici sluga, nici partea femeiască nu sunt împiedicate
de a cere [a mai întreba]. Căci şi părinţii, având ceva în mâini şi cerându-le
de la fapta cea bună.
copiii şi ei nevoind să le dea, ascund lucrul acela, zicând „nu avem ce
cereţi" şi aşa copiii încetează de a mai plânge. La fel şi Domnul, ca să-i 24,42-44: Privegheaţi deci, că n u ştiţi în care zi vine D o m n u l vostru.
facă pe Apostoli să înceteze de a mai căuta să afle ziua şi ceasul acela, a (43) Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din n o a p t e 34

răspuns: „Nici Eu nu ştiu, fără numai Tatăl singur". Dar că El ştie şi „ziua v i n e furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. (44) D e aceea şi
şi ceasul", este cu adevărat arătat din multe altele, căci spune: „toate câte voi fiţi gata, că î n ceasul în care n u gândiţi, Fiul O m u l u i v a veni.
are Tatăl, ale Mele sunt" (Ioan 16,15; 17,10). Deci, dacă are Tatăl cunoştinţa (24,44) Matei 25,13 / Marcu 13,33-37 / Luca 12,40; 21,36 / 1 Corinteni 16,13 /
1 Tesaloniceni 5,2,6 / 2 Petru 3,10 / Apocalipsa 3,2; 16,15
zilei aceleia, şi Fiul o cunoaşte. Dar mai arătat [vădit] este de aici: cum ar fi
Porunceşte să priveghem şi să ne gătim [să fim pregătiţi] - adică să
cu putinţă a nu şti Fiul ziua aceea, de vreme ce toate câte se vor întâmpla
avem lucrarea faptelor bune mai înainte adunate ca întru o comoară - , ca
3 2
în ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat", se găseşte „Amin".
3 3
în ediţia de la 1805, în loc de „nici Fiul, ci numai Tatăl", se găseşte „fără numai M b l s
Vezi Anexele editoriale (4) şi (5) din acest volum.
Tatăl M e u singur". 3 4
în ediţia de la 1805, în loc de „la ce strajă din noapte", se găseşte „la care ceas".
372 Capitolul 24 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI Capitolul 24 373

să avem a da când va veni Domnul Hristos, cerând ceva din cele ce voieşte 24,48-51: Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul
[de la noi] . 35
meu întârzie , (49) şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el,
39

încă vezi că nu zice „nu ştiu în care ceas va veni furul" ci, „nu ştiţi". să mănânce şi să bea cu beţivii, (50) veni-va stăpânul slugii aceleia în
Iar „fur" numeşte sfârşitul lumii şi moartea fiecăruia dintre noi şi se arată ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-1 cunoaşte, (51) şi o va
de aici că Venirea Lui va fi noaptea. „Deci, precum vine furul pe neaş­ tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi
40

teptate, aşa va fi şi Venirea Mea. De aceea, nu vă leneviţi, ci vă trezviţi [fiţi plângerea şi scrâsnirea dinţilor. C24,48) Luca 12,37,43-46 / Apocalipsa 16,15
plini de trezvie]". Căci [cu adevărat], dacă am fi ştiut când va fi sfârşitul (24,49) Psalm 49,18 (24,50) Luca 12,46 (24,51) Psalm 2 0 , 8 / Matei 8,12; 13,42 / Luca 12,46
nostru, numai în ziua aceea ne-am fi sârguit a bineplăcea lui Dumnezeu, După ce arată cinstea care i se va da „slugii celei credincioase", acum
iar acum neştiind, ne trezvim pururea cătră lucrurile faptei celei bune . 36
spune cum va fi muncită cea „rea". Căci după ce cuiva i s-a încredinţat
iconomia vreunui dar însă nu ia aminte că trebuie să dea socoteală
24,45-47: Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o
Stăpânului şi zice că „Domnul zăboveşte" - adică nu îndată şi numaidecât
stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp ? (46) Fericită este 37

aduce munca [cazna, pedeapsa], ba şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu

sluga aceea, pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. (47) Adevărat
o face pricină de răutate, „bătând" pe cei împreună cu el slugi - adică îi
zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune. (24,45) Luca 12,42 /
Faptele Apostolilor 20,28 / 1 Corinteni 4 , 2 C24,47) Luca 12,37,43-46 /Apocalipsa 16,15
sminteşte şi „bate" cunoştinţa lor [lăuntrică], căci slugile, văzând că cei
Se face [preface] Domnul că nu se dumireşte [nu ştie] cine este „sluga care le stăpânesc rău uneltesc [folosesc] cele care li s-au dat se rănesc întru
cea credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale", cunoştinţa lor şi smintindu-se se vatămă - , unul ca acesta „va fi tăiat în
ca să arate că rar şi cu anevoie aflat este unul ca acesta. Insă două lucruri două". Adică se va goli atunci acesta de darul care este la el şi atunci se va
se cer de la oricare iconom: credinţă şi înţelepciune; căci dacă este numai arăta [cu adevărat] în ce fel a fost şi va fi aruncat întru întuneric, căci mai
credincios - adică nu fură nimic - dar nu este şi înţelept, în deşert risipeşte înainte prin prefacere [făţărnicie] înşela în ce fel [tot întru acest chip] mulţi
avuţia; sau de este înţelept, însă fură, nu este de nici un folos. Deci, cel dintre arhierei se socotesc sfinţi pe ei înşişi pentru dregătoria lor, dar după
care va fi aflat atunci şi „credincios" şi „înţelept", acela va dobândi şi pe ce se va lua de la ei darul, ca nişte făţarnici vor fi munciţi [căzniţi], din
cele mai de săvârşit [desăvârşite] - adică împărăţia Cerurilor. Căci Sfinţii pricină că într-un fel erau şi întru altul se arătau . 41

vor fi moştenitori ai tuturor „avuţiilor" lui Dumnezeu.

încă „slugă credincioasă şi înţeleaptă" este oricare dascăl care „dă hrană
la vreme" fiecăruia dintre cei care învaţă de la dânsul, aşa cum era Pavel,
acum „cu lapte hrănind" (1 Corinteni 3,2), iar altă dată „înţelepciune propo­
văduind" (1 Corinteni 2,6), fiind „credincios slujitor" (Coloseni 4,7; 1 Timotei în ediţia de la 1805, versetul 48 este: „Iar de va zice acea slugă rea întru inima sa:
3 9

2,7) cel care mai înainte era „hulitor" [„prigonitor"] (1 Corinteni 15,9; Filipeni Domnul meu zăboveşte".
3, 6). Şi „înţelept" era acesta, ca unul care ştia vicleşugurile vrăjmaşului. 4 0
în ediţia de la 1805, în loc de „o va tăia din dregătorie", se găseşte „o va tăia în
Şi fiecare dintre noi care am luat de la Dumnezeu vreun dar - ori bani, două".
Pentru pilda slugii credincioase şi înţelepte, Dionisie din Furna ne indică această
ori stăpânire, ori începătorie - datori suntem şi cu „credinţă" şi cu
4 1
38

zugrăvire: „Biserică şi înăuntru un sfânt arhiereu bătrân, învăţând; şi un sfânt preot,

„înţelepciune" a le chivernisi pe acestea, ca unii care vom da socoteală
având un potir în mâini, şi un sfânt diacon ţinând un disculeţ pe capul său, şi alţii,
pentru ele. ţinând în mâini făclii şi cădelniţe, şi alţi călugări şi popor mult rugându-se; şi Hristos
de deasupra îibinecuvintează". Iar pentru pilda slugii rele, avem acest izvod: „Case şi
3 5
Adică, cerându-le Domnul pe ale Sale. într-însele oameni creştini: clerici, călugări şi mireni, mâncând şi bând, cu jocuri şi cu
Adică, suntem pururea cu trezvie şi ne îngrijim în toată vremea pentru lucrările
3 6
tobe, iar alţii bătându-se între ei. Şi deasupra lor Hristos, şi moartea aproape, cosindu-i
plinitoare ale faptei celei bune. cu coasa; şi primprejurul lui Hristos îngeri, ţinând şi ei seceri în mâini. Şi lângă casele
3 7
în ediţia de la 1805, în loc de „la timp", se găseşte „la vreme". acelea, iadul cu mari văpăi, având înăuntru necredincioşi şi eretici, şi demonii îi trag
3 8
Aici „începătorie" este cu putinţă să aibă înţelesul de „dar preoţesc şi învăţătoresc". într-însul pe oameni de prin casele acelea" (Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 128).
374 375
T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII D E LA MATEI Capitolul 25

cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici

CAPITOLUL 2 5 nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru
Pildele celor zece fecioare si a talantilor. voi. (10) Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata
Judecata viitoare 1
au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. (11) Iar mai pe urmă, au sosit şi
celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. (12) Iar
el, răspunzând a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi . (13) Drept 6

25, 1-5: împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care

2
aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. 7

(15,6) Matei 24,31 /1 Tesaloniceni4,16 (25,7) Luca 12,35 (25,10) Luca 13,25 /1 Tesaloniceni 5,2 /
luând candelele lor, au ieşit întru întâmpinarea mirelui. (2) Cinci însă Apocalipsa 19,7 (25,11) Matei 7,21 / Luca 13,25 (25,12) Psalm 5,4 / Avacum 1,13 / Luca 13,25 /
dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. (3) Căci cele fără minte , 3
Ioan 9,31 (25,13) Matei 24,42 / Marcu 13,33; 14,38 / Luca 12,40; 21,36 /
luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. (4) Iar cele înţelepte au Faptele Apostolilor 20,31 /1 Petru 4,7 /1 Corinteni 16,13 / Apocalipsa 16,15
luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. (5) Dar mirele întârziind, Spune că „la miezul nopţii s-a făcut strigare", ca să arate că aşa fără
au aţipit toate şi au adormit.
4
(25,5) 1 Tesaloniceni 5, 6 / 2 Tesaloniceni 1, 8
de veste va veni Domnul, căci la miezul nopţii toţi dormim somn adânc.
Prin „fecioare" ne dă pilda despre milostenie, întrucât de vreme ce Şi cu „strigare" va veni, că „trâmbiţa va suna" întru a doua Venire (1
lucru mare este fecioria, cel care a îndreptat-o [a câştigat-o prin plinire], să Corinteni 15,52).
nu se lenevească oarecumva de la alte fapte bune! Iar „candele" sunt şi sufletele noastre/încă şi mintea fiecăruia „candelă"
Să ştii însă că fără de milostenie, chiar de ai fecioria, împreună cu este, care atunci se aprinde, când are „untdelemnul" faptelor bune şi al
curvarii vei fi gonit afară şi, cu cuviinţă [pe bună dreptate], cel neîndurat milosteniei. Iar cu adevărat „nebune" sunt fecioarele şi pentru aceea că,
şi nemilostiv este gonit afară, măcar feciorelnic de va fi. Căci cel curvar a atunci cer „untdelemn", când nu mai era vreme de neguţătorie. Iar „cele
fost biruit de o patimă tiranicească [cumplită] şi firească, iar cel nemilostiv înţelepte" zic: „nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă". Pentru
este biruit de patima banilor. Deci, mai uşor fiindu-i lui să i se împotrivească că fapta bună a aproapelui abia va ajunge acestuia spre răspundere [la
acestei patimi, pentru aceea nu este iertat. încă şi „nebun" este unul ca Judecată], cum dar [mi-ar ajunge] şi mie? Căci fiecare dintre noi din lucrurile
acesta, tocmai pentru aceasta, că a bimit fireasca înfocare, dar s-a lăsat [faptele] sale se va îndrepta, iar nu dintru cele ale aproapelui.
biruit de patima mai mică a iubirii de bani. Iar „cele nebune", se duc către „cei ce vând", adică la săraci. Iar ceea
Iar „dormitare" este moartea; şi „zăbavă" a Mirelui, a nu fi degrabă a ce ne spune întru acest fel este: se căiesc cele nebune pentru că n-au făcut
doua Venire. milostenie şi abia acum află că de la săraci se cuvine să dobândim noi
„untdelemn". S-au îndreptat deci cu tot cugetul către săraci şi au înţeles
25,6-13: Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi ce lucru bun este milostenia, dar li „s-a închis uşa", căci vreme de pocăinţă
întru întâmpinarea lui! (7) Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au
5
şi de lucrare nu mai este după ducerea [ieşirea] din această viaţă. Deci, le
împodobit candelele lor. (8) Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: zice Domnul „nu vă ştiu pe voi", căci Iubitorul de oameni şi Milostivul
Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. (9) Dar nu le „ştie" pe cele nemilostive. Căci cum le-ar şti pe cele străine de Dânsul
şi neasemănătoare Lui? 8

1
î n ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cele zece fecioare. Pentru cel ce a
luat talanţii. Pentru Venirea lui Hristos la Judecată". 6
în ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi", se găseşte
2
î n ediţia de la 1805, în loc de „împărăţia Cerurilor", se găseşte „Atunci împărăţia „Amin zic vouă: Nu vă ştiu pe voi".
Cerurilor". Prin cuvântul „atunci", devine evident că textul capitolului 25 este continuarea 7
în ediţia de la 1805, în loc de „ceasul când vine", se găseşte „ceasul întru care vine".
firească a versetelor anterioare din capitolul 24. 8
Iar Sfântul Grigorie Sinaitul ne învaţă: „Cei ce s-au făcut cu totul trup şi au îmbrăţişat
3
î n ediţia de la 1805, în versetele 2-3 şi 8, în loc de „fără minte", se găseşte „nebune". iubirea de sine, robesc plăcerii şi slavei deşarte. în ei s-a înrădăcinat pizma. Căci, topindu-se
4
î n ediţia de la 1805, în loc de „dar mirele întârziind, au aţipit", se găseşte „şi de invidie şi privind cu amărăciune la faptele bune ale aproapelui, bârfesc cele bune ca
zăbovind mirele, au dormitat". şi când ar fi rele şi roade ale rătăcirii. Ei nu primesc şi nu cred nici cele ale Duhului şi nu
5
î n ediţia de la 1805, în loc de „s-au deşteptat", se găseşte „s-au sculat". pot vedea sau cunoaşte nici pe Dumnezeu, din pricina puţinei lor credinţe. Unii ca aceştia,
376 Capitolul 25 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 25 377

încă cunoaşte [înţelege] că orice suflet este „candelă" şi luminare are de Iar „slugi" ale Lui sunt cei cărora li s-a încredinţat slujba [slujirea]
la Dumnezeu. Şi „toate fecioarele se scoală" întru întâmpinarea Domnului, Cuvântului: arhiereii, preoţii, diaconii şi cei care au luat daruri duhov­
căci toate poftesc [doresc] să-L întâmpine şi cu Dumnezeu să se unească. Insă niceşti; şi unii au luat daruri mai mari, alţii mai mici, fiecare după puterea
Dumnezeu, dând luminare şi „candelă", sufletele cele „înţelepte" prin sa, adică după măsura credinţei şi a curăţiei [sale]. Căci întru mărimea
lucrarea cea bună pun „untdelemn", iar cele „nebune", lăsând „candelele" vasului pe care-1 vom da lui Dumnezeu, întru acela ne pune [El] darul
lor fără „untdelemn", sunt încuiate afară, neavând lucruri [fapte] bune prin Lui; de voi da [vas] mic, puţin dar pune, iar de voi da mare, mult.
care să aprindă lumina care este întru ele. Aşadar, de nu vom lucra pe cele
Şi „îndată", cel ce a luat „cinci talanţi", s-a dus de a lucrat. Vezi osârdia
bune, am stins lumina lui Dumnezeu, care este întru noi . 9

lui! Că deloc nu s-a lenevit, ci „îndată" a lucrat, îndoind ceea ce a luat.

25, 14-19: Ş i mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat Căci cel care nu numai pe sine se foloseşte - sau cuvânt de are, sau bogăţie
slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. (15) Unuia i-a dat cinci talanţi, sau stăpânire lângă împăraţi, sau meşteşug sau orice alt fel de putere - , ci
altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea Iui, şi a plecat. (16) îndată, şi pe alţii voieşte a-i folosi, unul ca acesta îndoieşte [înmulţeşte, dublează]
mergând cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci ce i s-a dat lui.
talanţi. (17) De asemenea cel cu doi a câştigat alţi doi. (18) Iar cel ce Iar cel care a îngropat talantul este cel care se îngrijeşte numai de folosul
luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul său, iar nu şi de al altora; deci, fiind el trândav, se şi osândeşte.
stăpânului său. (19) După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi încă şi de vei vedea vreun om isteţ şi iscusit că rău îşi iconomiseşte
şi a făcut SOCOteala CU ele. (25, 34) Matei 21, 33 / Luca 1 9 , 1 2 (25,15) Romani 12, 6 / [foloseşte] isteţimea la neguţătorii şi vicleşuguri şi la lucruri pământeşti,
1 Corinteni 12, 7,11 / Efeseni 4,11 (25,19) Matei 18, 23 / Luca 1 9 , 1 5 să ştii că unul ca acesta „a săpat" şi a îngropat „talantul" său „în pământ",
După ce mai sus a spus: „nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru" (Matei adică întru lucruri pământeşti.
24,42), adaugă şi pilda aceasta, arătând [din nou] că fără de veste va veni. Iar „după multă vreme vine" Cel Care a dat „argintul" sau cuvintele
„Ca un om care pleacă departe" aşa şi Dumnezeu a chemat „slugile" Lui, căci „argint lămurit în foc" sunt cuvintele lui Dumnezeu (Psalm 11,
Sale, rânduindu-i fiecăreia lucru până la Venirea Sa Spune că S-a dus departe 6) sau, simplu spunând, orice fel de dar care-1 face strălucit şi slăvit pe cel
Hristos, Cel Care pentru noi S-a făcut om sau pentru că S-a suit în Ceruri care-1 are - „argint" se poate numi. Şi face „socoteală" cu ei, cerând şi
sau pentru că îndelung rabdă şi nu cere îndată lucrarea, ci aşteaptă [roadele]. luând seama la cele ce au dobândit [slugile].
25, 20-30: Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi
după orbirea şi puţina lor credinţă, vor auzi acolo cu dreptate, spunându-li-se: «Nu vă cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi
cunosc pe voi». Credinciosul care întreabă trebuie sau să creadă, auzind cele ce nu le
am câştigat cu ei. (21) Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă,
ştie, sau să le înveţe pe cele pe care le crede, sau să înveţe pe alţii cele pe care le-a cunoscut
peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru
şi să înmulţească fără pizmă talantul în cei ce-1 primesc cu credinţă. Dacă nu crede cele
bucuria domnului tău. (22) Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis:
ce nu l e ştie şi dispreţuieşte pe cele pe care nu le cunoaşte şi învaţă pe alţii cele ce nu le-a
învăţat el însuşi, pizmuind pe cei ce le învaţă cu fapta, partea lui va fi, fără îndoială, cu Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. (23)
cei ce a u mult venin de amărăciune, fiind împreună certat cu aceia (Faptele Apostolilor 8, Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost
28)" (Filocalia românească, voi. 7, Capete foarte folositoare după acrostih..., cap 126, ed. credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Humanitas, Bucureşti, 2001, pp. 148-149). (24) Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne,
Pentru pilda celor zece fecioare, Dionisie din Furna pune înainte următorul izvod
9
te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de
de zugrăvire: „Raiul, şi Hristos înăuntru, privind afară: şi dinapoia Lui cele cinci fecioare unde n-ai împrăştiat , (25) şi temându-mă, m-am dus de am ascuns
10

înţelepte, ţinându-şi candelele aprinse, şi cele cinci fecioare nebune afară de Rai şi avân- talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. (26) Şi răspunzând stăpânul
du-şi candelele stinse şi bătând în uşa raiului, grăind: «Doamne, Doamne, deschide-ne său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi
nouă!» Iar Hristos le zice: «Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi!» Şi mai încolo
morminte şi iarăşi cele zece fecioare ies din ele, şi deasupra lor trâmbiţează un înger"
10
în ediţia de la 1805, în versetele 24 şi 26, în loc de „n-ai împrăştiat", se găseşte „n-ai
(Erminia picturii bizantine, ed. cit., p. 125).
răsipit".
378 Capitolul 25 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII D E LA MATEI Capitolul 25 379

adun d e u n d e n - a m împrăştiat? (27) Se cuvenea, deci, ca tu să p u i banii osândeşte, căci de vreme ce „aspru" era, era dator ca mai mult să se silească,
m e i l a zarafi şi eu, v e n i n d , aş fi luat ce este al m e u cu d o b â n d ă . (28)
11
precum unul care avea Stăpân aspru şi neîmblânzit, întrucât, dacă pe ale
Luaţi, deci, de la el talantul şi daţi-1 celui ce are zece talanţi. (29) Căci tot altora le cere, cu atât mai vârtos pe ale Sale le va cere. Deci, se cuvenea să
celui c e are i se v a da şi-i v a prisosi, iar de la cel ce n-are, şi ce are i se v a înmulţească cele ce a luat şi să facă ucenici de la care ar fi cerut datoria,
l u a . (30) Iar p e sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel m a i
12
căci prin „schimbători" [„zarafi"] pe ucenici îi numeşte, ca pe cei care
din afară. Acolo v a fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. primesc cuvântul de bun sau îl leapădă de rău. Iar „ d o b â n d ă " cere de la
(25,20) Luca 19,16 (25,21) Isaia 61,7 / Danii! 12,2-3 / Matei 24,45-47; 25,31 / Luca 16,10; 19,17,19 ucenici prin arătarea faptelor, căci ucenicul, după ce a luat [primit] cuvântul
(25,22) Luca 19,18 (25,23) Luca 19,19 (25,24) Luca 19,20-21 (25,25) Psalm 52,6 / Luca 19,21
(25,26) Matei 18,32-33 / Luca 19,22 (25,27) Luca 19,23 (25,28) Luca 19,24 (25,29) Matei 13,12 / de la dascăl, îl are pe el şi-1 dă întreg, însă dă împreună cu cuvântul primit
Marcu 4,25 / Luca 8,18; 19,26 / Ioan 15,2 (25,30) Matei 8,12; 13,42,50; 24,51 / 2 Tesaloniceni 1,8 şi „dobândă", adică lucrarea faptei celei bune. Pentru aceasta se ia darul
Cei care au lucrat cu cele ce li s-au dat sunt lăudaţi la fel de Stăpân, de la „sluga cea vicleană şi l e n e ş ă " . 13

auzind amândoi: „Bine, slugă b u n ă şi credincioasă". Căci cel care a primit oarecare dar spre a-i folosi pe alţii şi nu l-a
Iar „slugă b u n ă " să înţelegem cu adevărat pe cel iubitor de oameni şi iconomisit [folosit] cum se cuvine, îl pierde şi pe acesta, iar cel care mult
darnic, care-şi revarsă bunătatea şi asupra semenilor săi. Şi peste puţine se sileşte, mai mult trage [atrage, primeşte] şi darul. Căci celui ce are osârdie
arătându-se el credincios, peste multe este pus. Pentru că de ne şi i se va da mai mult dar, „şi-i v a prisosi", iar de la cel ce nu are osârdie, şi
învrednicim aici [în viaţa aceasta] de daruri, nimic nu sunt acestea faţă de darul „ce i se pare că-1 are se v a lua de la e l " (Luca 8,18). Căci cel ce nu are
bunătăţile cele ce vor să fie. osârdie şi n-a lucrat cu cele pe care le-a primit nu are dar, ci numai „i s e
Iar „bucurie a D o m n u l u i " este veselia cea neîncetată pe care o are pare că are", deoarece l-a înnegrit [întunecat] prin lenevire . 14

Dumnezeu, veselindu-Se de lucrurile Sale, precum zice David (Psalm 91,

4; 103, 35). Deci cu această veselie se veselesc şi Sfinţii de lucrurile lor, 1 3
Aici, Dionisie din Furna indică următorul izvod pentru pilda talanţilor: „Raiul, şi
precum şi păcătoşii se întristează de ale lor lucruri rele şi se căiesc. încă şi dinafară Hristos, şezând ca un împărat pe scaun şi împrejurul lui îngeri; şi în partea din
bogăţie avându-L pe Domnul Sfinţii, se bucură de Dânsul. dreapta Lui, un sfânt arhiereu şi un sfânt preot, ţinând în mâini Evanghelii şi privind la
El, îi arată dinapoia lor mulţime de Sfinţi, bărbaţi şi femei, iar Hristos îi binecuvintează.
Şi vezi că şi cel care a luat „cinci talanţi" şi cel care a luat „ d o i " se
Şi în partea de-a stânga Lui, un dascăl, cu o mână îi dă lui Hristos Evanghelia, iar cu
învrednicesc de aceleaşi bunătăţi. Căci, chiar dacă cineva a luat puţine, cealaltă, arătându-I-o, îi grăieşte: «Iată ai ce este al T ă u » " (Erminia picturii bizantine, ed.
dar acest mic dar ce i s-a dat lui, bine l-a iconomisit, aceeaşi cinste va lua cit., p. 124).
ca cel care de mai multe s-a învrednicit şi bine a lucrat; căci fiecare pe cât 14
Sfântul Grigorie Sinaitul ne îndeamnă să luăm aminte: „Amăgirea, marea duşmană
a luat, pe atât şi de săvârşit [desăvârşit] se va arăta, dacă va lucra bine. a adevărului, atrage azi pe oameni spre pierzanie. Ea naşte neştiinţa întunericului, care
Deci, întru acest fel sunt „slugile bune şi credincioase". s-a întipărit în sufletele celor leneşi, înstrăinându-i de Dumnezeu. Aceştia susţin că nu
Iar „sluga vicleană şi l e n e ş ă " întru alt chip [fel] răspunde şi [grăieşte este Dumnezeu Cel Care ne-a născut pe noi din nou şi ne-a luminat, sau îl cred şi îl
cunosc numai prin cuvântul simplu şi nu cu lucrarea, sau spun că S-a arătat numai celor
cuvinte] vrednice [leneviei] lui, numindu-1 „aspru" pe Stăpân. Precum şi
de demult, nu şi nouă. Ei hulesc credinţa în Dumnezeu, socotind mărturiile Scripturii
acum mulţi din cei care învaţă [dăscălesc] zic: greu lucru este a cere
despre Dumnezeu simplă părere şi tăgăduiesc evlavia ce urmează din cunoştinţa Lui.
ascultare de la oameni întru care nu a pus Dumnezeu ascultare, nici n-a Citesc Scripturile numai trupeşte, ca să nu zic iudaiceşte, şi de aceea tăgăduiesc învierea
semănat întru ei supunerea Căci aceasta arată, zicând „seceri u n d e n-ai sufletului, dorind să locuiască în chip inconştient în morminte. Amăgirea aceasta are ca
s e m ă n a t " - adică „de la cel întru care nu ai semănat supunerea, ceri de la pricini aceste trei patimi: necredinţa, viclenia şi trândăvia. Acestea se nasc şi se susţin, de
dânsul supunere". însă numind sluga „ a s p r u " pe Stăpân, pe sine se altfel, una pe alta. Căci necredinţa este învăţătoarea vicleniei, iar viclenia este însoţitoarea
trândăviei. Sau întors: trândăvia e mama vicleniei, cum zice Domnul: «Slugă vicleană şi
în ediţia de la 1805, în loc de „să pui banii mei la zarafi", se găseşte „să dai
11 leneşă»; iar viclenia e mama necredinţei. Iar cel ce nu crede e şi netemător de Dumnezeu.
argintul meu schimbătorilor". Şi aceasta naşte trândăvia, maica dispreţului prin care se nesocoteşte tot binele şi se
1 2
în ediţia de la 1805, în loc de „şi ce are i se va lua", se găseşte „şi ce are i se va lua săvârşeşte tot răul" (Filocalia românească, voi. 7, Capete foarte folositoare după acrostih...,
de la dânsul". cap 135, ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, pp. 157-158).
380 Capitolul 25 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 25 381

25,31-33: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. (37) Atunci drepţii îi vor
cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. (32) Şi se vor aduna înaintea răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit?
lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte
15 Sau însetat şi Ţi-am dat să bei ? (38) Sau când Te-am văzut străin şi Te-am
21

păstorul oile de capre . (33) Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele
16 17 primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? (39) Sau când Te-am văzut bolnav
de-a Stânga. (25,31) Zaharia 14,5 /Matei 13,49; 16,27 / Marcu 8,38 / Faptele Apostlilor 1, U / sau în temniţă şi am venit la Tine? (40) Iar, împăratul, răspunzând, va
Iuda 1 , 1 4 / Romani 2,16 / Apocalipsa 1 , 7 , 1 6 (25,32) Psalm 1 , 5 / Iezechiil 20,37-38; 34,17 / zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti
22

Matei 13,41,49 / Romani 14,10 / 2 Cor 5,10 / Apocalipsa 20,12 (25,33) Isaia 34,17 / Zaharia 10,3 fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Venirea cea dintâi a Domnului a fost întru necinste şi ocară, iar aceasta ' (25, 34) Daniil 7 , 2 2 / Matei 2 0 , 2 3 ; 25, 21, 46 / Ioan 14, 2 / Efeseni 1, 4 / n l Petru 1, 4 , 9 ; 3, 9 /
despre care vorbeşte aici va fi „întru slava Sa", căci la a doua Sa Venire Apocalipsa 21, 7 ( 2 5 , 3 6 ) Pilde 14, 31 / Isaia 58, 7 / Iezechiil 18, 7 / Sirah 7, 2 7 , 3 5 ; 17,17-18 /
2 Timotei 1 , 1 8 / Evrei 1 3 , 1 - 2 / Iacov 1, 27; 2 , 1 5 (25,40) Pilde 14, 31; 1 9 , 1 7 /
întru slavă va veni, înconjurat de îngeri. Matei 1 0 , 4 2 / Marcu 9, 41 / Evrei 6 , 1 0
Şi întâi îi va deosebi [„despărţi"] pe Sfinţi din cei păcătoşi, izbăvindu-i pe Domnul nici nu cinsteşte, nici nu munceşte [osândeşte] mai înainte
dânşii de groază, şi punându-i „de-a dreapta Sa", atunci grăieşte către dânşii. de a face Judecată, căci este iubitor de oameni. Şi pe noi tot aceasta ne
„ O i " îi numeşte pe Sfinţi pentru blândeţe şi pentru că dau rod şi folos învaţă, să nu muncim [osândim] mai înainte de a cerceta, ca astfel, fără de
precum oile, şi lână ne aduc - adică acoperământ dumnezeiesc şi duhovni­ răspuns să fie cei care se vor da muncilor după judecată.
cesc - , dar şi lapte - adică hrană cuviincioasă . Iar „iezi" [îi numeşte] pe
18
Şi-i numeşte „blagosloviţi" pe Sfinţi ca pe cei care sunt primiţi de
păcătoşi, căci prin prăpăstii umblă şi fără de rânduială sunt şi fără roadă, Tatăl şi moştenitori îi face pe dânşii împărăţiei, ca să arate că Dumnezeu îi
precum „iezii". face părtaşi slavei Sale ca pe nişte fii ai Săi, căci nu a zis „luaţi", ci „moşte­
25, 34-40: Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, niţi" ca pe o oarecare avuţie părintească . 23

binecuvântaţii Tatălui Meu , moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă

19 20 Iar „fraţi prea mici" îi numeşte fie pe ucenicii Săi, fie pe cei săraci, căci
de la întemeierea lumii. (35) Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să fiecare om sărac este frate al lui Hristos, pentru că El însuşi întru sărăcie a
mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi petrecut.
primit. (36) Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi Dar vezi şi dreptatea lui Dumnezeu, cum îi propovăduieşte pe Sfinţi.
Vezi şi buna lor cunoştinţă, căci din smerenie tăgăduiesc că ar fi făcut ceva
15
în ediţia de la 1805, în loc de „toate neamurile", se găseşte „toate limbile". din cele ce spune El. Dar Domnul, pe cele făcute săracilor, la Sine le primeşte . 24

16
In ediţia de la 1805, în loc de „oile de capre", se găseşte „oile de iezi". în limba
greacă cuvântul tptşoţ înseamnă „capră", iar cuvântul ipltpiov, „ied", având rădăcină şi
formă apropiată. în textele Sfintei Evanghelii, aici este folosit îndeobşte cuvântul „capră",
21
In ediţia de la 1805, în loc de „Ţi-am dat să bei", se găseşte „Ţi-am dat de ai băut".
însă î n izvodul după care Sfântul Teofilact face tâlcuirea se adevereşte că se află „ied". în ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat", se găseşte „Amin".
2 2

Astăzi acest cuvânt âpîtptov (ied) mai este întrebuinţat în tălmăcirile Sfintele Evanghelii Adică Sfinţii vor dobândi plinirea făgăduinţelor pe care le vestea Sfântul Apostol
2 3

doar î n pilda fiului risipitor, anume în versetul de la Luca 15, 29: „Şi mie niciodată nu Petru: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună
mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei". cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel Care ne-a chemat prin slava Sa şi prin
17
în ediţia de la 1805, în loc de „caprele", se găseşte „iezii". puterea Sa, prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă
1 8
Oaia este un animal domestic care trăieşte în preajma omului. E un simbol al faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din l u m e " (2
curăţiei, jertfelniciei şi blândeţii. Capra este un animal care poate trăi şi pe lângă casa Petru 1, 3-4).
omului dar şi în sălbăticie. Ea e foarte sprintenă, fiind pentru aceasta adesea un simbol al Asemenea ne învaţă şi Sfântul Simeon Noul Teolog: „Nu ne mântuim miluind pe
2 4

nestatorniciei. în Orient se zice că „oile erau albe şi caprele negre" şi astfel erau uşor de unul, dar ne trimite în foc dispreţuirea unuia Căci, cuvintele: «am flămânzit şi am
deosebit; iar pentru zburdălnicia şi neastâmpărul lor, caprele nu erau ţinute în acelaşi însetat», nu s-au spus pentru o singură dată, nici pentru o singură zi, ci pentru întreaga
staul c u oile, ci osebit (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., pp. 80,361). viaţă. Domnul şi Dumnezeul nostru a mărturisit că primeşte să fie hrănit, adăpat şi
în ediţia de la 1805, în loc de „ b i n e c u v â n t a ţ i i Tatălui M e u " , se găseşte
1 9
îmbrăcat şi celelalte, nu o dată, ci totdeauna şi în toţi, de către slugile Sale" (Filocalia
„blagosloviţii Părintelui M e u " . românească, voi. 6, A doua sută a capetelor teologice şi practice, cap 91, ed. IBMBOR, Bucureşti,
1977, pp. 92-93). .
în ediţia de la 1805, în loc de „pregătită", se găseşte „gătită".
2 0
382 Capitolul 25 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII DE LA MATEI Capitqlul 25 383

25, 41-46: Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, Pentru că, precum Sfinţii au neîncetată bucurie, aşa şi nedrepţii neîn­
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor cetată muncă [„osândă"]. Măcar deşi, bârfind [hulind], Origen spune că
lui. (42) Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am 25
va fi un sfârşit al muncii [„osândei"] şi că nu vor fi munciţi pururea cei
fost şi nu Mi-aţi dat să beau; (43) străin am fost şi nu M-aţi primit; gol şi păcătoşi, ci va fi vreme când vor merge [şi ei] la locul drepţilor, fiind curăţiţi
nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. (44) Atunci prin „muncă" [„osândă"] . 29

vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau
Insă aici este înfruntat Origen în chip arătat: mai întâi dintru cele ce
însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? grăieşte Domnul, anume „muncă veşnică" - care niciodată nu se sfârşeşte;
(45) El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi
26
iar apoi dintru cele prin care îi însemnează pe drepţi cu „oile", iar pe
făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. (46) Şi vor păcătoşi cu „iezii". Căci, după cum iedul nu poate să se facă vreodată
merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică . 27
oaie, aşa nici păcătosul nu se poate curaţi vreodată şi să se facă drept . 30

(25,41) Psalm 6,8 / Isaia 30,33 / Matei 7,23; 13,40, 50 / Luca 13,' 27 / Apocalipsa 20,10
(25,43) Iov 22, 6-7 (25,45) Pilde 14,31; 17,5 / Faptele Apostolilor 9,5 Iar în „întunericul cel m a i dinafară" este cel care este mai departe de
(25,46) Daniil 12,2 / Matei 25, 21,34 / Ioan 5,29 / Romani 2, 7 Dumnezeiasca Lumină şi dintru aceasta şi mai cumplită face „munca"
Pe cei „de-a stânga" îi trimite „în focul ce este gătit diavolului", căci [„osânda"].
dracii sunt fără de milostivire şi neîmblânziţi şi cu vrăjmăşie către oameni. Şi La acestea putem spune şi această pricină [acest cuvânt]: păcătosul şi
cu cuviinţă se învrednicesc de aceeaşi „muncă" [„osândă" cu diavolii] şi cei aici are întuneric, căzând de la Soarele Dreptăţii, dar fiindcă mai este
care au acelaşi nărav şi care dintru înseşi lucrurile [faptele] lor s-au făcut nădejde de schimbare, pentru aceea întunericul acesta nu este „cel m a i
blestemaţi. dinafară". Dar după ce va muri [păcătosul] şi va sosi cercetarea celor pe
Şi vezi că Dumnezeu n-a „gătit focul" pentru oameni, nici „munca" care le-a lucrat, îl primeşte pe el şi „întunericul cel m a i dinafară", că nu
[„osânda"] nu a făcut-o pentru noi, ci pentru diavol, dar eu însumi mă fac mai este nădejde de schimbare, ci de săvârşit [desăvârşită] lipsire de
vinovat „muncii" [vrednic de „osândă"]. Deci, înfricoşează-te o, omule, bunătăţile lui Dumnezeu primeşte. Căci în câtă vreme este aici, se
pricepând din cele de aici! Căci iată, aceştia nici ca nişte curvari, nici ca furi, împărtăşeşte în parte de bunătăţile lui Dumnezeu, de cele simţite ale zidirii,
nici ca răpitori, nici pentru că altceva rău au greşit, ci ca unii care n-au făcut şi pare că este oarecum rob al lui Dumnezeu, în casa Lui, adică în zidirea
binele, pentru aceea vor fi munciţi [vor fi pururea căzniţi]. aceasta petrecând şi de El fiind hrănit şi povăţuit. însă atunci [la Judecată],
Pentru că de vei socoti bine, cu adevărat răpitor este şi cel care are multe de săvârşit [desăvârşit] se va tăia de la Dumnezeu, de nici una dintre
şi nu miluieşte, chiar dacă nu va nedreptăţi cu nimic [în chip] arătat, căci bunătăţile Lui împărtăşindu-se. Acesta este „întunericul" care se numeşte
câte are mai mult decât trebuinţa, cu adevărat le-a răpit de la cei care au „ m a i dinafară", fiind asemănat acesta către cel de aici, care nu este „ m a i
trebuinţă [sunt în nevoie] şi nu le primesc de la cel bogat. Căci, dacă le-ar fi dinafară", fiindcă nu de săvârşit [desăvârşit] se taie de aici păcătosul.
pus pe acestea de obşte, n-ar fi fost aceia lipsiţi,, iar acum pentru că le-a Tu însă fugi de nemilostivire şi fă milostenie şi trupeşte, dar mai vârtos
încuiat [zăvorât] pe acestea şi le-a făcut ale sale, pentru aceasta unii sunt duhovniceşte!
săraci. Drept aceea, cel nemilostiv, [cu adevărat] răpitor este, pe atâţia Şi-L hrăneşte tu pe Hristos, Cel Care este „flămând" de mântuirea
nedreptăţindu-i, pe câţi i-ar fi putut milui şi nu i-a miluit. De aceea, vor noastră. Şi pe cel „flămând" de învăţătură de-1 vei hrăni şi-1 vei adăpa, pe
merge aceştia „în munca cea veşnică" şi care niciodată nu are sfârşit, „iar
drepţii în viaţa cea veşnică" . 28
vremea de nevoie, primind plată înmulţită pentru cele ce au aşteptat să o primească. Iar cei
ce şi-au împlinit voile lor, au păzit sufletul lor în acest veac păcătos, amăgiţi de deşertăciunea
bogăţiei lor şi nepăzind poruncile lui Dumnezeu, au socotit că vor rămânea până la sfârşit
în ediţia de la 1805, în loc de „însetat", se găseşte „însetoşat".
2 5

în veacul acesta De aceea se va arăta ruşinea orbirii lor în ceasul Judecăţii şi vor fi capre
în ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat zic", se găseşte „Amin grăiesc".
2 6

blestemate şi vor auzi înfricoşata hotărâre a Judecătorului" (Filocalia românească, voi. 12,
în ediţia de la 1805, în loc de „la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică", se
2 7

Cuvântul VII: Despre virtute, cap 13, ed. Harisma, Bucureşti, 1991, p. 81).
găseşte „în munca cea veşnică, iar drepţii în viaţa cea veşnică".
2 9
Vezi nota de la Matei 3,12c.
Cuviosul Isaia Pustnicul ne îndeamnă la luare aminte înaintea înfricoşătoarei
2 8

Aici Sfântul Teofilact se referă la starea păcătosului de după moarte şi după Judecata
3 0

Judecăţi: „Iată-i pe cei ce şi-au pierdut sufletul lor în această scurtă vreme, cum l-au aflat în
de Apoi, când nu se mai poate săvârşi pocăinţă.
384 Capitolul 25 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI 385

Hristos îl „hrăneşti", căci în creştin viază Hristos şi credinţa se hrăneşte şi

creşte prin învăţătură.
Dar şi de vei vedea pe cineva „străin" de Patria cea de Sus, „primeşte-1", CAPITOLUL 26
adică dimpreună cu a intra tu în Ceruri, bagă-1 şi pe acela, astfel ca nu altora Vestirea cea din urmă a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania.
propovăduind, tu netrebnic să fii (1 Corinteni 9,27).
31
Cina cea de Taină. Suferinţele din Ghetsimani.
Iar de şi-a lepădat cineva haina nestricăciunii - pe care prin Botez o avea Trădarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus.
şi este „gol" - , „îmbracă-1" pe el, şi pe cel slab întru credinţă, primeşte-1, înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru 1

după cum zice Pavel (Romani 14,1).

Şi pe cel închis „în temniţă" - în trupul acesta întunecat - „cercetează-1",
dându-i lui, ca pe o oarecare lumină, sfătuirea [sfat bun]. 26, 1-2: Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către
Pe toate aceste şase chipuri ale dragostei săvârşeşte-le şi trupeşte dar ucenicii Săi: (2) Ştiţi că peste două zile va fi Pastile şi Fiul Omului va fi 2

şi sufleteşte, că îndoită alcătuire având noi - suflet şi trup - , pot acestea dat să fie răstignit . (26,2) Ieşire 1 2 , 1 5 / Marcu 1 4 , 1 / Luca 2 2 , 1 / Ioan 11, 57; 1 3 , 1
3

îndoit a se isprăvi [împlini] . 32

Fiindcă a pomenit de împărăţie şi răsplătire, în bună vreme [la timp
potrivit] vorbeşte şi despre Patima Sa şi numai cât nu zice [numai că nu
adaugă] aceasta: „Şi cei care M-au răstignit pe Mine, de foc se vor în­
vrednici".
Atunci, arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea
26,3-5: 4

arhiereului, care se numea Caiafa. (4) Şi împreună s-au sfătuit ca să-L 5

prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-L ucidă. (5) Dar ziceau: Nu în ziua

praznicului, ca să nu se facă turburare în popor . 6

(26,5) Psalm 2,1-2; 8 2 , 3 / Marcu 14,1-2 / Luca 2 2 , 2 / Ioan 11,47-53 / Faptele Apostolilor 4 , 2 7
Legea poruncea ca arhiereul să fie arhiereu pe viaţă, dar ei făceau
fărădelege, schimbându-se în fiecare an . De aceea, vin ei la arhiereul anului
7

1
în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Pastile Legii. Pentru ceea ce a uns
pe Domnul cu mir. Pentru cele ce a zis Iuda de mir. Pentru vinderea lui Hristos. Pentru Cina cea
de taină, pentru rugăciunea lui Hristos şi pentru prinderea Lui. Pentru ducerea lui Hristos la
Caiafa Pentru lepădarea lui Petru".
2
Unii Părinţi ai Bisericii ne spun că este înţeleaptă acea asemănare dintre cuvântul
pasha (de la care vine cuvântul „Paşti" - evreieşte pesah) şi cuvântul grecesc pashein
care înseamnă „a suferi" şi ne îndeamnă să luăm aminte la strânsa legătură dintre „Paşti"
şi Patimile Domnului Hristos.
In ediţia de la 1805, în loc de „va fi dat să fie răstignit", se găseşte „Se va da să Se
3

răstignească".
4
în ediţia de la 1805, în loc de „arhiereii şi bătrânii poporului", se găseşte „arhiereii
şi cărturarii şi bătrânii poporului".
Cercetează-1 pe cel străin, îndenvnându-1 la râvnă pentru împărăţia Cerurilor, însă
31
5
în ediţia de la 1805, în loc de „împreună s-au sfătuit", se găseşte „sfat au făcut".
nu altora propovăduind, tu să te faci netrebnic. 6
în ediţia de la 1805, în loc de „în popor", se găseşte „întru norod".
Pentru cele ce se vor săvârşi la sfârşitul vremurilor vezi şi Anexele editoriale (6) şi
3 2
7
Vezi Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească (ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987, voi.
(7), din acest volum. I, cartea a I, cap. X, pp. 55-56), dar şi nota tâlcuirii de la Matei 2 , 4 .
386 Capitolul 26 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 26 387

aceluia, să se sfătuiască cum „să-L ucidă" pe Domnul. Şi în mijlocul sfatului Domnul, zicând ucenicilor să meargă la un om care le „va arăta un foişor
celui fără de lege stă arhiereul, cel care se cuvenea ca mai vârtos să aşternut" (Luca 22,10-12), la acesta i-a trimis şi de aceea de dânsul a fost
muncească omorâtorii . Iar „arhierei" îi numeşte pe cei care împliniseră
8
primit şi la el a săvârşit Domnul Pastile.
un an în rânduiala arhierească. Deci, văzând femeia că „leprosul" s-a curăţit, a nădăjduit că va primi
Şi voind ei să facă uciderea cea fără de lege [asupra Domnului], nu de şi ea iertarea păcatelor şi se va curaţi de „lepra" cea sufletească. Şi a arătat
Dumnezeu se tem, ci de „norod". Căci se temeau ca nu cumva de-L vor credinţă multă, vărsând mir atât de scump şi necruţându-1 pe acesta . Şi 11

omorî în ziua praznicului, se va scula spre răsplătire norodul ; sau şi din 9

îl varsă „pe capul Lui", dând cinste părţii celei mai alese [a trupului].
pricina uciderii lor spurcate, se temeau că nu va aduce poporul jertfele Deci, şi tu, de ai „lepră" sufletească şi fariseică - adică trufie şi des­
cele legiuite şi astfel îşi vor pierde ei câştigurile cele din jertfe. părţire de Dumnezeu - , primeşte-Lpe Iisus „în casa" ta şi unge-L cu „mirul"
încă poate şi pentru aceasta se temeau ei, ca nu cumva, fiind ucis faptelor bune; căci, după ce te va curaţi pe tine Iisus de lepră, poţi să-I găteşti
Domnul în ziua praznicului, să se vestească şi mai mult să se slăvească „mir" şi „pe capul Lui" să-1 torni.
moartea Lui - căci ei ar fi dorit să se piardă de pe pământ pomenirea Lui. Dar, care este „capul" lui Hristos? Arătat [vădit] este că Dumnezeirea
Deci, aceia, întru acest chip se sfătuiesc înainte de praznic, ca, poate, după Lui, către care se aduce [îndreaptă] buna mireasmă a faptelor bune. Căci
praznic să-L omoare.
zice psalmistul: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea
Iar El [Hristos], arătând că nu când voiau ei, ci când a voit Dânsul
Ta" (Psalm 140, 2). Deci, adu Dumnezeirii lui Hristos buna mireasmă a
atunci pătimeşte (Ioan 10,39), a slobozit [îngăduit] lor ca în vremea Paştilor
„mirului" duhovnicesc, care este alcătuit din multe fapte bune. Aşadar, şi
să-L prindă. Şi aceasta s-a făcut pentru ca atunci când săvârşeau ei Pastile
atunci ungi cu miresme „capul Lui" - adică Dumnezeirea Sa, bogoslovind
cele închipuite, să se împlinească şi Pastile cele adevărate . 10

[teologhisind] pentru dânsa - , când îl vei dogmatisi [mărturisi] pe Hristos

Mai putem înţelege de aici şi pornirea lor turbată spre ucidere, căci cu
nu numai [ca] om, ci şi [ca] Dumnezeu [adevărat].
toate că nu voiau a-L omorî în ziua praznicului, atunci când dau de
vânzător, nu mai bagă [ţin] seama nici de popor, nici de praznic, ci numai 26, 8-11: Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce, risipa
voia lor s-o facă [împlinească]. aceasta? (9) Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea
săracilor. (10) Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi
26, 6-7; Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, (7) s-a
supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. (11) Căci pe
apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a
săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna . 12

turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. (26,10) Matei 21,17 / Marcu 14,4-6 / Luca 7, 37 /12,4-7
(26, 7) Matei 21,17 / Marcu 14, 3 / Luca 7, 37 / Ioan 11, 2; 12, 3 (26,11) Deuteronom 15,11 / Marcu 14,12 / Ioan 12, 8; 13, 33; 14,19
Unii spun că trei sunt femeile cele care L-au uns pe Domnul, despre Ucenicii, auzind multe despre milostenie şi purtând multă grijă pentru
care şi pomenesc cei patru Evanghelişti. Alţii spun că sunt numai două, cea aceasta, au prihănit [învinuit] pe femeie, ca şi cum Dumnezeu mai mult ar
de la Ioan (Ioan 12,3), care este Măria, sora lui Lazăr, şi cea pomenită acum fi căutat mila decât cinstea Sa.
de Matei, care este aceeaşi cu cea de la Luca şi de la Marcu (Luca 7, 37;
Iar El îi dojeneşte pe ucenici, fiindcă fără de vreme au prihănit-o
Marcu 14,3).
[învinuit-o] pe femeie. Că nu se cuvine a cere pe cele înalte de la cei care
Iar acest Simon Leprosul, zic unii că ar fi fost tatăl lui Lazăr, pe care de
de curând au venit [la credinţă] - şi mai cu seamă de la o femeie neputin­
lepră curăţindu-1 [Domnul], acum îlospăta pe Dânsul. încă se spune că
cioasă - , ci a primi şi pe cea puţină credinţă a lor. Căci atunci când cineva
8
Adică, se cuvenea ca arhiereul nu numai să-i împiedice pe uneltitori de la una ca
aceasta faptă, ci să-i şi pedepsească.
11
Adică, vărsând mirul din belşug.
9
Adică, se va răscula şi-i vor pedepsi.
12
în ediţia de la 1805, versetele 8-11 sunt: „Iar ucenicii văzând, le-a părut rău, zicând:
10
Pastile, aşa cum erau prăznuite de vechiul Israil, sunt descrise la Ieşire cap. 12. Pentru ce se făcu această pagubă? Că se putea vinde acest mir drept mult, şi să se dea
Aceste Paşti âu fost o închipuire umbroasă a Paştilor celor adevărate prăznuite de creştini, săracilor. Iară Iisus ştiind, a zis lor: Pentru ce daţi supărare femeii? Că b u n lucru a
Israilul cel nou. făcut cu Mine, că pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe M i n e nu mă aveţi pururea".
 388 Capitolul 26
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BUT CARIEI Capitolul 26 389
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI

aduce lui Dumnezeu dar, nu-1 întoarce pe el, nici nu-i sfărâmă osârdia,
Dar, de ce era nevoie de mir „spre îngroparea" Lui? Acesta era obiceiul
trimiţându-1 să dea săracilor, ci-1 lasă să împlinească aducerea.
la iudei, ca să ungă cu mir trupurile, cum făceau şi egiptenii, pentru ca să
Iar dacă sfătuindu-se cineva, te unelteşte pe tine sfetnic, care din două
se păzească [trupurile] neputrede şi fără de împuţiciune . 17

se cuvine - lui Dumnezeu sau săracilor să dea - , sfătuieşte-1 să dea săracilor.

13

Şi zice Domnul: „Vărsând mirul, femeia arată că trupul Meu se va

Iar dacă acesta a miluit cu prisosinţă pe săraci, atunci se cuvine a-1 îndrepta
îngropa". Şi acestea toate le spune, înfruntându-1 şi ruşinându-1 pe Iuda,
pe el şi către Dumnezeu. Şi în scurt [a zice], se cuvine mai înainte de toate să
prin care avea să fie dat îngropării.
alegem cinstirea lui Dumnezeu, mai mult decât însăşi milostenia
însă, înţelege [cunoaşte] şi după înalta înţelegere că „lepros" era
Dar nici să nu socoteşti că - de vreme ce pentru iubirea de oameni Hristos
poporul cel dintre păgâni, iar „femeie păcătoasă", adunarea şi biserica
primeşte asupra Sa milostenia făcută săracilor (Matei 25,35-36) - se cuvine
cea dintre neamuri, care „a turnat mirul" - adică credinţa - peste „capul"
să trecem cu vederea pe Dumnezeu şi numai pentru milostenie să ne nevoim;
lui Hristos - adică peste Dumnezeirea Lui. Căci tot cel ce crede că Hristos
de vreme ce dacă ar fi aşa, de aici am putea socoti că se cuvine a fura cele
este Dumnezeu, „mir toarnă" peste „capul" Lui. Iar „Iuda", certând-o pe
sfinte şi dintru cele furate a face milostenie - însă nu este aceasta . 14

femeie, după cum zice Ioan (12,4-5), este chip al iudeilor, al celor care încă
Şi ca să pricepi că nu este acelaşi lucru a-i milui pe săraci şi a-L cinsti
şi acum cârtesc şi se turbează asupra Bisericii.
pe Hristos şi a-I sluji Lui, ascultă ce zice Domnul: „Pe săraci pururea [tot­
deauna] îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea [totdeauna]". 26,24-26: Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul,
Deci, vezi că una este a cinsti pe Hristos şi alta este a-i milui pe săraci, ducându-se la arhierei, (15) a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu îl voi da în
deşi, din marea Lui iubire de oameni, Hristos la Sine [le] primeşte pe cele mâinile voastre ? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. (26) Şi de atunci
18 19

ce se fac către săraci. căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
20

(26,14) Matei 1 0 , 4 / Marcu 14,10 / Luca 22,3-4 / Ioan 12,4; 1 3 , 2 , 2 7 (26,25) Zaharia 11,12 /
26, 12-13: Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre Matei 27,3 / Luca 2 2 , 5 (26, 26) Psalm 40,9-10 / Pilde 1,18 / Marcu 14,11 / Luca 2 2 , 6

îngroparea Mea. (13) Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Când acea femeie străină, curva, atâta cinste a arătat [Domnului],
Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre atunci ucenicul se duce să-L vândă. Căci nu în zadar se spune aceasta:
pomenirea ei . 15
(26,22) Marcu 14, 8 / Ioan 12, 7 (26, 23) Pilde 10, 7 „atunci, ducându-se", ci ca să arate neruşinarea lui Iuda. Şi adaugă
Ne învaţă că femeia după oarecare dumnezeiască iconomie a făcut „Iscarioteanul", ca mai cunoscut să-1 facă pe el, căci mai era şi un alt Iuda,
aceasta, închipuind mai înainte moartea Lui şi îngroparea trupului, căci care se numea şi Levi (Matei 10,3; Luca 6,16), iar vânzătorul era dintr-un
nu ar fi suferit [îngăduit] Domnul să fie uns cu mir, de nu taină oarecare sat ce se numea Iscara
ar fi însemnat [aceasta] . 16
Iar ei „i-au pus treizeci de arginţi", adică s-au tocmit, au rânduit să-i
Şi, ca un Dumnezeu, spune mai dinainte ce va să fie [- adică propo­ dea, [şi] nu precum mulţi înţeleg că au drămuit. Deci „căutau vreme cu
văduirea Evangheliei - ] , că spre lauda ei se va spune pretutindeni lucrul pe prilej", şi pentru ca singur pe El „să-L dea [în mâinile lor]"; căci ei se
care l-a făcut această femeie. însă vezi şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, temeau de norod şi pentru aceasta l-au tocmit pe Iuda, pentru ca să le
Care răsplăteşte cu mare dar femeii! Că face ca pomenirea ei să se răspân­ vestească lor când va fi [Domnul] singur.
dească atât cât se va [propovădui şi] păzi Evanghelia Lui. 26,27-29: în cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au
întrebat: Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Pastile? (18) Iar El a zis:
13
D a c ă te va întreba cineva, cerând sfat cui se cuvine să dăruiască.
Adică, această faptă este lipsită de dreaptă-judecată, fiind nedreptate şi fărădelege
1 4

Adică, să fie ferite de putreziciune şi de duhoare.

17

lucrată î n acelaşi duh întru care s-a grăit: „Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic
legat, d a r cel ce se va jura pe aurul templului este legat" (Matei 23,16). în ediţia de la 1805, în loc de „îl voi da în mâinile voastre", se găseşte „îl voi da
1 8

pe El vouă".
15
în ediţia de la 1805, în loc de „spre pomenirea ei", se găseşte „întru pomenirea ei".
în ediţia de la 1805, în loc de „i-au dat", se găseşte „i-au pus lui".
1 9
1 6
D a c ă întru această ungere nu ar fi fost ascunsă şi o taină a iconomiei dumnezeieşti.
în ediţia de la 1805, în loc de „un prilej potrivit", se găseşte „vreme cu prilej".
2 0
 Capitolul 26 391
390 Capitolul 2 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII D E LA MATEI

Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi-i: învăţătorul zice: Timpul M e u

21 22 cunoscând că pe Dumnezeu - Care cunoaşte inimile - „va să vânze" [are
este aproape; la tine vreau să fac Pastile cu ucenicii Mei. (19) Şi ucenicii să-L vândă]. Iar ucenicii se înfricoşează căci deşi aveau conştiinţa curată,
au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Pastile. 23 mai curând îl cred pe Hristos - Cel Care bine ştie [cu adevărat cunoştea]
(26,19) Ieşire 12, 6,15 / Marcu 14,12-16 / Luca 22, 7-13 inimile lor - , decât [se încred în cugetele] lor.
„Cea dintâi zi a Azimelor" era ziua cea mai înainte de Azime - căci
26, 23-25: Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în
vineri seara avea să mănânce Pastile - şi această vineri se numea „a
blid, acela Mă va vinde . (24) Fiul Omului merge precum este scris despre
25

Azimelor". Deci, Domnul îi trimite pe ucenici joi, zi pe care Evanghelistul

El . Vai, însă acelui om prin care Fiul Omului se va vinde ! Bine era de
26 27

o numeşte „cea dintâi zi a Azimelor", căci era înainte de vineri, întru care
omul acela dacă nu se năştea. (25) Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând,
vineri seara se mâncau azimele.
a zis: Nu cumva sunt eu, învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
Deci vin ucenicii şi întreabă unde voieşte să I se gătească Pastile, căci (26,23) Psalm 40,9; 54,14-15 / Marcu 14,20 / Luca 22,21 / Ioan 13,18, 26 (26,24) Psalm 21 /
nu aveau nici ei şi nici El o osebită casă a lor. Şi i-a trimis pe dânşii către un Isaia 53 / Daniil 9, 26 / Marcu 9,12; 14, 21-22 / Luca 22, 22; 24, 25-27 / Ioan 17,12 /
Faptele Apostolilor 17, 2; 26, 22 / 1 Corinteni 15,3 (26, 25) 1 Corinteni 11, 23
om pe care nu-1 cunoşteau, nici el nu-i cunoştea pe ei - cum a făcut şi când
i-a trimis să-I aducă o asină. Iar prin aceasta arată Domnul că şi numai din [în chip] descoperit îl arată pe vânzătorul, de vreme ce, tăinuit des-
graiurile [cuvintele] Sale poate pleca şi pe cei care nicidecum nu-L cunosc, coperindu-1 [arătându-1, vădindu-1], nu s-a îndreptat; deci, pentru aceasta
ca să-L primească pe El. Şi voia să săvârşească Pastile ca să nu pară că este îl şi arată [vădeşte] pe el, zicând „cel ce a întins cu Mine [mâna în blid]",
împotrivitor [potrivnic] Legii. Iar „vremea M e a " numeşte junghierea ca măcar aşa să se îndrepteze. Dar Iuda, neruşinat fiind, întingea întru
[răstignirea Lui], ca să înţelegem că nu fără să ştie şi fără de voie Se junghie acelaşi blid [cu El].
[Hristos, Mielul lui Dumnezeu]. Şi mai adaugă: „La tine vreau să fac După aceea zice: „Fiul Omului merge precum este scris pentru El".
Pastile", adică „în casa ta, şi acesta împreună cu ucenicii Mei". Acestea le-a Acestea arată că deşi mai înainte [de veci] s-a hotărât să pătimească Hristos
spus, pentru ca să se facă gătire [pregătire] îndeajuns, fiindcă mulţi aveau pentru mântuirea lumii, Iuda [- cel prin care se mijloceşte împlinirea
să mănânce. sfatului Preasfintei Treimi - ] cu adevărat nu este vrednic de cinste pentru
26, 20-22: Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece aceasta, ci „vai" lui! Căci nu slujind voii lui Dumnezeu a făcut aceasta, ci a
ucenici. (21) Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul sa răutate împlinind.
dintre voi Mă va vinde . (22) Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I
24
Pentru că, de vei socoti bine, Hristos dintru început nici nu voia [- ca
zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne? (26,20) Marcu 14,17 / Luca 22,14 om - ] să Se răstignească, ceea ce se vede din rugăciunea prin care cerea să
(26, 22) Psalm 40, 9 / Marcu 14,18 / Ioan 13, 2, 21 (26, 22) Marcu 14,19 / Ioan 13, 22
treacă de la El „paharul" acela (Matei 26,42; Marcu 14,39). Dar, de vreme
Dintru aceasta [de aici] unii socotesc că în anul acela Domnul n-a
ce ştia mai dinainte de toţi vecii că nu este cu putinţă a-i mântui pe oameni
mâncat Pastile. Căci ei zic că mielul se mânca stând în picioare, iar Hristos
întru alt chip (din pricina răutăţii vrăjmaşului), voită se face Lui ceea ce
„a şezut", aşadar n-a mâncat Pastile. Deci, răspundem acestora că Domnul
dintru început nu era voită.
a mâncat întâi Pastile stând în picioare, apoi aşezându-Se, a dat Taina Sa,
căci după ce a săvârşit [a plinit] pe cele care erau închipuitoare, apoi le-a Iar zicând că „bine era de omul acela dacă nu se năştea", arată că mai
săvârşit pe urmă şi pe cele adevărate. bine este a nu fi [defel], decât a fi întru păcate [şi răutate].
Şi mai înainte vesteşte cele pentru Iuda, ca să-1 îndrepteze pe dânsul, Vezi încă şi cuvântul acesta, „merge", care arată că mai vârtos ducere
ruşinându-se acesta dacă nu de altceva, măcar de masa cea de obşte şi [trecere], iar nu moarte va fi murirea Lui . 28

25
în ediţia de la 1805, în loc de „Mă va vinde", se găseşte „va să M ă vânze".
Lri ediţia de la 1805, în loc de „în cetate la cutare", se găseşte „în oraş la oarecine".
21

26
în ediţia de la 1805, în loc de „despre E l " , se găseşte „pentru El".
î n ediţia de la 1805, în loc de „timpul Meu", se găseşte „vremea M e a " .
22

27
în ediţia de la 1805, în loc de „se va vinde", se găseşte „va să se vânze".
î n ediţia de la 1805, în aceste versete, în loc de „pregătim/pregătit", se găseşte
23

„gătim/gătit". » Domnul nu în moarte va rămâne după îngroparea Lui, ci ducându-se, adică trecând
î n ediţia de la 1805, în loc de „Mă va vinde", se găseşte „va să Mă vânze".
24 prin ea, a intrat întru înviere, biruind toată murirea cea omenească.
 Capitolul 26 393
T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI
392 Capitolul 26 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[a bea] este al tuturor. Deci pentru aceasta aici a zis: „Beţi toţi", căci a primi
26,26: Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a
pe cele mai de jos [cele mai mici, mai lesne de înţeles] dogme este al tuturor. 30

frânt şi, dând ucenicilor , a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu.
29

(26.26) Marcu 6,41; 14,22-23 / Luca 22,19-23 / Ioan 6, 53 /1 Corinteni 10,16; 11,23-25; 15,3 26, 29: Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al
Pentru aceasta adaugă „pe când mâncau ei", ca să arate neomenia lui viţei, până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui
Iuda, căci la masă şi la împărtăşirea dintru aceleaşi bucate, chiar şi fiară Meu . 31
(26, 29) Marcu 14, 25 / Luca 22,18
de ar fi fost, mai blând s-ar fi făcut. Atunci [cu adevărat], chiar şi vădit După ce a gustat din pahar se leapădă de acum de băutura trupească
fiind, n-a înţeles şi chiar din Trupul Lui gustând, nu se pocăieşte. şi făgăduieşte un oarecare chip nou de băutură „întru împărăţie", adică
Iar unii spun că după ce a ieşit Iuda afară, atunci a dat Domnul Tainele întru înviere. Căci după ce a înviat [Domnul], a mâncat şi a băut într-un
celorlalţi ucenici. Deci şi noi aşa suntem datori a face, şi pe cei răi a-i opri oarecare chip [fel] nou. [Iar Domnul] nu a gustat [după înviere] pentru că
de la Taine. avea nevoie de hrană trupească după legea firii, ci pentru ca să-i încre­
Şi cu „mulţămire a frânt pâinea", mai întâi ca să ne înveţe şi pe noi cu dinţeze pe ucenici de firea cea adevărată a trupului [Său înviat].
mulţămită să mâncăm; încă şi să ne arate că primeşte cu mulţămită Şi cu cuviinţă numeşte „împărăţie" învierea Sa, că atunci a stricat
„frângerea" Trupului Său, adică murirea [moartea], şi nu Se necăjeşte
moartea, arătându-Se cu adevărat împărat . 32

[mâhneşte] ca pentru oarecare lucru fără de voie. [încă a făcut aceasta] ca

Sau şi aşa ai putea înţelege: „băutură nouă" este descoperirea tainelor
şi noi [să ne învăţăm] să primim cu mulţămită mucenicia.
lui Dumnezeu, căci la a doua Venire se vor descoperi cu totul noi, fiind
Iar zicând: „Acesta este Trupul Meu", arată că însuşi Trupul Domnului
toate într-un fel în care n-am mai auzit altădată. Iarăşi se spune că le „bea"
este pâinea care se sfinţeşte în Altar, iar nu închipuire. Că nu a zis: „aceasta
închipuie Trupul Meu", ci „acesta este Trupul Meu". Iar Trupul Domnului pe acelea Hristos împreună „cu noi", fiindcă folosul nostru [mântuirea
cu negrăită lucrare se preface, deşi nouă ni se arată a fi „pâine". Că de noastră] îl socoteşte că este hrană şi băutură a Sa.
vreme ce suntem neputincioşi, şi nu am fi primit să mâncăm carne crudă 26, 30: Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor . 33

(26, 30) 2 Regi 15, 30 / Marcu 14, 26 / Luca 22,39

şi trup de om, de aceea „pâine" ni se arată, dar trup cu adevărat este.
După ce au cinat, „au dat laudă", ca să învăţăm că aşa se cuvine să
26,27-28: Şi luând paharul şi mulţămind, le-a dat, zicând: Beţi dintru
facem şi noi.
acesta toţi, (28) că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru
mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Şi merge „în Muntele Măslinilor" şi nu întru alt loc, ca să nu pară că
(26.27) Marcu 6,41; 14,22-23 / Luca 22,19-23 / Ioan 6,53 /1 Corinteni 10,16; 11,23-25; 15,3 fuge, ducându-se în loc neştiut, ci se duce într-un loc cunoscut de iudei,
(26,28) Ieşire 24,8 / Levitic 14,25 / Zaharia 9,11 / Matei 20,28 / Marcu 14,24 / Evrei 19,22 încă se duce din cetatea cea vărsătoare de sânge, părăsind-o, ca să fie gonit
Precum Legea cea Veche avea junghiere şi sânge, aşa şi cea Nouă are dinapoi [să-I vină degrab din urmă], şi să-i mustre pe dânşii mai pe urmă
sânge şi junghiere. Şi zice că „pentru mulţi se varsă" în loc de a zice „pentru [mai apoi] că şi ducându-se El de acolo, ei îl goneau pe El.
toţi", căci când zice „mulţi" se înţelege „toţi". Dar pentru care pricină mai sus 3 0
Definiţia pe care o găsim îndeobşte în manualele de teologie ne spune că dogma
nu a zis: „Luaţi, mâncaţi toţi", iar aici zice: „Beţi dintru acesta toţi"? Unii
este un adevăr de credinţă cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie, fiind formulat
spun că pentru Iuda a spus aşa, căci Iuda pâinea a luat dar n-a mâncat-o, ci a de Biserică în vederea mântuirii. în adâncul ei, dogma este însăşi temeiul pocăinţei. De
ascuns-o, ca să arate iudeilor că Iisus numeşte pâinea Trupul Său. Iar băutura, aceea toate cuvintele şi lucrările Sfinţilor - care sunt săvârşite întru Duhul Sfânt - sunt în
chiar fără voie a băut-o, cu adevărat neputând să o ascundă pe ea Aşadar esenţă dogmatice, deoarece ele izvorăsc dintr-o cunoştinţă lăuntrică care, prin pocăinţa
pentru acesta a zis: „Beţi toţi". întru porunci, s-a pogorât întru smerenia întrupării Adevărului. Iar această întrupare s-a
Iar alţii, după mai înaltă înţelegere, spun că aceea - adică a primi hrana cea săvârşit prin unirea neamestecată a celor două firi întru Hristos Domnul.
tare - n u este a tuturor, ci a celor mai de săvârşit [desăvârşiţi], iar a se adăpa în ediţia de la 1805, în loc de „în împărăţia Tatălui M e u " , se găseşte „întru
3 1

împărăţia Tatălui M e u " .

Domn al vieţii şi Stăpân şi Biruitor peste moarte.
3 2
2 9
î n ediţia de la 1805, în loc de „luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând
în ediţia de la 1805, versetul este: „Şi dând laudă, au ieşit î n Muntele Măslinilor".
33

ucenicilor", se găseşte „luând pâine şi mulţămind, a frânt şi a dat ucenicilor".

 3 9 4
Capitolul 26
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BUT C A RTBT TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 26 395

26,31-32: Atunci, Iisus le-a zis: Voi, toţi vă veţi sminti întru Mine în
împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor: 37

noaptea aceasta, căci scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile
Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.
turmei. (32) Dar după învierea Mea , voi merge mai înainte de voi în 34
(26,35) Marcu 1 4 , 3 1 / Luca 22,33 (26,36) Facere 2 2 , 5 / Marcu 1 4 , 3 2 / Luca 22,39 / Ioan 1 8 , 1
Galileea. (26,31) Zaharia 1 3 , 7 / Matei 1 1 , 1 6 / Marcu 1 4 , 2 7 / Petru, voind să arate că adevărată dragoste are [pentru El], împotrivă
Ioan 16, 32 (26, 32) Matei 28, 7 , 1 6 / Marcu 14, 28; 16, 7 / Ioan 2 1 , 1 grăieşte Mântuitorului . Căci după ce a scăpat de frica vinderii Lui, din
38

Ca un Dumnezeu le spune mai dinainte cele ce vor să fie. Şi ca să nu dragoste, dar şi din iubire de slavă, a început a se scula împotriva celorlalţi
se smintească - ca şi cum ar fi clevetiţi de Dânsul - , adaugă că este scris: şi [chiar] lui Iisus îi stă împotrivă. Şi, la fel şi ceilalţi ucenici, dintru necu-
„Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei" (Zaharia 13, 7), arătând noştinţă se făgăduiesc înainte de cercarea [încercarea] ispitelor lucruri pe
aceasta: „Eu vă ţineam pe voi, iar ducerea [plecarea] Mea vă va risipi pe care nu puteau să le împlinească.
voi". Şi zice că Tatăl „bate" pe Fiul, fiindcă din voia Lui, adică cu slobozirea Şi Se duce [Domnul] în loc osebit să Se roage, [ca să ne înveţe] că
[îngăduinţa] Lui L-au răstignit iudeii pe Domnul. Căci [Dumnezeu] putând rugăciunea are trebuinţă de îndeletnicire şi de osebire [de lucrare şi de
a opri [a împiedica pe iudei], însă neoprind, pentru această pricină se zice netulburarea cea din afară],
că a slobozit [îngăduit] Tatăl să fie „bătut" Fiul.
26,37-39: Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a
Apoi, risipindu-le întristarea, Hristos le binevesteşte că „Voi învia şi
început a Se întrista şi a Se mâhni. (38) Atunci le-a zis: întristat este
voi merge mai înainte de voi în Galileea", arătând de aici că va părăsi
sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu
Ierusalimul şi la păgâni va merge, căci în Galileea locuiau păgânii.
Mine. (39) Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ , 39

26,33-34: Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la
Tine, eu niciodată nu mă voi sminti. (34) Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie, Mine paharul acesta! însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
40

că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei (26,37) 2 Regi 1 5 , 3 0 / Psalm 1 1 4 , 3 / Matei 4 , 2 1 / Marcu 14, 33 / Ioan 12, 27
(26,38) Psalm 4 1 , 6 , 1 2 / Marcu 14, 34 / Luca 2 2 , 4 0 (26, 39) Matei 2 0 , 2 2 /
lepăda de Mine. ( 2 6 , 3 3 ) Marcu 1 4 , 2 9 (26,34) Marcu 1 4 , 3 0 / Luca 2 2 , 3 4 / Ioan 1 3 , 3 8 Marcu 14,35-36 / Luca 22,41-42 / Ioan 5 , 3 0 ; 6 , 3 8 / Filipeni 2 , 8 / Evrei 5 , 7 - 8
Din multă îndrăzneală, numai Petru singur făgăduieşte că nu se va Nu-i ia pe toţi ucenicii, ci pe cei trei, cărora le arătase slava Sa în Tabor
sminti. De aceea l-a lăsat pe el Hristos să cadă, ca să-1 înveţe a nu-şi pune (Matei 17,1-8), ca să nu se smintească văzându-L că Se roagă şi „Se întristează".
nădejdea întru sine însuşi, ci întru Dumnezeu şi să socotească mai Dar şi pe aceştia îi lasă deoparte şi mergând „mai înainte", Se roagă.
credincioase cuvintele lui Hristos, decât pe a sa cunoştinţă . Şi spunând 35

aceste cuvinte „dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi în ediţia de la 1805, în loc de „la un loc ce se cheamă Ghetsimani", se găseşte „în
3 7

sminti", [Petru] se arată pe sine cum că este trufaş şi cum că nu cunoaşte satul ce se numeşte Ghetsimani". „Ghetsimani" înseamnă „teasc de măsline". Grădina
pe a sa neputinţă. Iar Domnul îi spune mai dinainte şi ceasul, zicând „în Ghetsimani era o livadă de măslini aflată la poalele Muntelui Măslinilor (Eleonului),
noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul", dar şi numărul lepă­ spre răsărit de Ierusalim. în această grădină obişnuia Domnul Iisus ca să Se retragă adesea,
dărilor [i-1 arată, zicând] „de trei ori te vei lepăda de Mine". pentru a Se ruga (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 196).
3 8
Adică îi răspunde iarăşi Mântuitorului, arătându-se împotrivitor.
26, 35-36: Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine , nu mă 36 3 9
în ediţia de la 1805, în loc de „cu faţa la pământ", se găseşte „pe faţa S a " .
voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel. (36) Atunci, Iisus a mers Arătându-ne cum putem împlini acest cuvânt prin lucrare, Cuviosul Isaia Pustnicul
4 0

zice: „Acest cuvânt ni se face şi el al nostru, în înţelesul că, dacă voieşte mintea să se suie
pe Cruce, are nevoie de multă rugăciune şi de multe lacrimi şi să se supună în toată clipa

învt ^1318°5'h ^ dUpăWiereaMea"'Se

4 ditia lui Dumnezeu, cerând ajutorul bunătăţii Lui, ca să o întărească şi să o păzească până o
voi ^se te ? „iar după ce va învia pe ea înnoirea sfântă şi nebiruită, deoarece, în ora Crucii este o mare primejdie.
Şi rugându-se, are nevoie de Petru şi de Ioan, să fie cu ea, care închipuie credinţa sănătoasă
" W i H a ii? d
: lu!,Hristosm a i p r e s u s d e c u s e t e i e s a i e i ă - t e - şi bărbăţia inimii, sau nădejdea şi iubirea de Dumnezeu" (Filocalia românească, voi. 12,
« . <ri . f l ' m
" i O C
"d e P e t m i
* «
a z i s :
împreună cu Tine"
d e a r f i s
Cuvântul XIII: Despre cei ce s-au luptat şi s-au desăvârşit, cap 2, ed. Harisma, Bucureşti,
se găseşte „Zis-au Petru: De mi s-ar întâmpla si a muri împreună cu Tine" '
1991, p. 105).
 397
Capitolul 26
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELIIDEXAJ^m
396 Capitolul 26 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sufletele voastre le veţi pune pentru Mine?" Şi iarăşi, pentru că prin

Şi cu iconomie „Se întristează şi Se mâhneşte", ca să fie adeverit
mustrare a rănit, vindecă prin a zice: „«Duhul este osârduitor» dar nepu­
tuturor că om era cu adevărat, căci este lucrare a firii omeneşti a se înfricoşa
tinţa trupului îi stă împotrivă", adică „de iertare vă învrednicesc pe voi,
de moarte, pentru că şi în afara firii [în chip nefiresc] a intrat moartea şi de
că nu din nebăgare de seamă aţi adormit, ci dintru neputinţă. De aceea,
aceea firea fuge de ea.
fiindcă sunteţi neputincioşi, nu vă semeţiţi, ci «vă rugaţi», ca nicidecum
încă a făcut aceasta şi pentru ca să nu-L cunoască diavolul şi [din
această pricină] să sară asupra Lui - ca asupra unui simplu om - să-L «să nu intraţi în ispită»".
omoare pe El, şi astfel să se zdrobească diavolul [de către Dânsul]. Iar alţii pe acest cuvânt: „să nu intraţi în ispită", îl înţeleg în loc de:
Dar şi întru alt chip: dacă ar fi sărit [s-ar fi repezit] Domnul la moarte, „să nu vă biruiţi de ispită". Deci, cei ce aşa tâlcuiesc, zic că Domnul nu a
ar fi dat iudeilor pricină de răspundere, că nu au greşit omorând pe Cel poruncit să fim neispitiţi - pentru că ispitele sunt cele care ne încununează
Ce singur a sărit [s-a repezit] la Patimă . Dintru aceasta ne învăţăm şi noi
41
- ci să nu fim biruiţi şi înghiţiţi de ispită, intrând în pântecele ei ca întru
să nu ne aruncăm singuri în ispite, ci să ne rugăm să ne izbăvească cel al unei fiare. De aceea porunceşte Domnul să ne rugăm, pentru că mai
[Dumnezeu] dintru acestea. De aceea, nici nu se duce prea departe [„mer­ mare trebuinţă are de rugăciune cel ce s-a biruit de ispită, căci a intrat
gând puţin mai înainte"], ci rămâne aproape de cei trei ucenici, ca auzindu- într-însa, adică a fost înghiţit de dânsa.
L pe Dânsul, să-I urmeze şi ei [Lui] când vor cădea în ispite şi asemenea 26,42-44: Iarăşi ducându-Se, a doua oară, S-a rugat, zicând: Părintele
să se roage. Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-1 beau, facă-se
Iar „pahar" numeşte Patima Sa, sau pentru somnul cel [ce vine] dintru voia Ta . (43) Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau
43

acesta, sau pentru că s-a făcut nouă pricinuitoare de veselie şi de mântuire. îngreuiaţi. (44) Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi
Şi voieşte „să treacă" de la El „paharul", fie ca să ne arate că după legile CUVânt Zicând. (26,42) Matei 20,22 /Marcu 14,39 (26,43) Marcu 14,40 (26,44) Marcu 14,41
fireşti, ca un om se fereşte de moarte - cum s-a spus mai înainte - , sau învaţă-te, o, omule, a te ruga adeseori întru ispite, auzind că şi Domnul
pentru că nu voia ca iudeii să păcătuiască una ca aceasta păcătuire, încât
dintru aceasta să se facă stricarea templului şi pierzare norodului. însă de multe ori Se ruga!
voia cea Părintească [a Tatălui] voieşte să se facă, ca şi noi să ne învăţăm Şi aflându-i pe ei iarăşi dormind, nu i-a mustrat ca să nu-i mâhnească,
că, deşi firea noastră împotrivă ne trage pe noi, se cuvine a ne supune lui ci i-a lăsat. Şi mergând s-a rugat „a treia oară", adeverind firea Sa ome­
Dumnezeu şi mai vârtos voia Lui să o împlinim. nească - căci numărul cel de „trei" arată adevărul şi încredinţarea
26,45-46: Atunci a venit la ucerfici şi le-a zis: Dormiţi, de acum şi vă
26, 40-41: Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: odihniţi! Iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile 44

Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine! (41) Privegheaţi şi vă

rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul
cuvinte El le vorbea mai înainte tuturor despre gândul morţii, ca să fie gata spre o apărare
neputincios . 42
(26,40) Ieremia 12,5 / Marcu 14,37 /
bine primită, spre cea din fapte şi din luare aminte. Fiindcă dracii, cum zice Sfântul
Luca 22,45 (26,41) Marcu 13, 33; 14, 38 / Luca 22, 40, 46 / Efeseni 6,18
Ilarion, sunt netrupeşti şi fără somn şi toată grija o au să ne războiască pe noi şi să ne
Fiindcă Petru era îndrăzneţ şi tot aşa şi Iacov şi Ioan, îi mustră pentru
piardă sufletele, prin cuvânt, lucru şi gând. Iar noi nu suntem aşa, ci: uneori ne îngrijim
neputinţa lor, ca cei care mai cu îndrăzneală grăiseră. Şi mai vârtos lui de desfătare şi de slava trecătoare, alteori de lucrurile vieţii şi totdeauna de alte multe. Şi
Petru îi spune: „«Un ceas n-aţi putut priveghea cu Mine»; cum, atunci, nu vrem să ne luăm nici măcar o parte din vreme ca să ne cercetăm viaţa, ca din aceasta
mintea să poată dobândi obişnuinţa şi să ia aminte, fără încetare, la sine însăşi" (Filocalia
D a c ă cu grăbire s-ar fi dat pe Sine Domnul la moarte, ar fi dat cuvânt de răspuns
4 1

românească, voi. 5 , Este cu neputinţă să se mântuiască cineva fără atenţia amănunţită şi fără
iudeilor, anume că El singur S-a repezit la Patimă, iar ei nici o vină n-au, chiar dacă
paza minţii, ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, p. 67).
voiau s ă - L omoare.
4 3
în ediţia de la 1805, în loc de „dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să
Cuviosul Petru Damaschinul ne învaţă cum se cuvine a lucra acest cuvânt al
4 2

Domnului: „«Fără atenţie şi fără privegherea minţii, e cu neputinţă să ne mântuim şi să nu-1 beau, facă-se voia Ta", se găseşte „de nu poate trece acest pahar de la Mine, ca să
ne izbăvim de diavol, care umblă răcnind ca un leu pe cine să înghită (1 Petru 5, 8)» de nu-1 beau pe el, fie voia Ta".
aceea, D o m n u l zicea adesea către ucenicii Săi: «Privegheaţi şi vă rugaţi... ». Prin aceste 4 4
în ediţia de la 1805, în loc de „va fi dat", se găseşte „se va da".
 Capitolul 26 399
Ţ &I nI1REASFINTEIEVANGTOLIIDEJAMATEI
398 Capitolul 26 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

nu s-a înţelepţit [Iuda], îi face pe ostaşi să cadă la pământ, precum Ioan

păcătoşilor. '(46) Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel care M-a
zice (Ioan 18, 6), ca măcar prin cădere să cunoască [Iuda] puterea Lui. Şi
vândut. (26,45) Marcu 14,41 (26, 46) Marcu 14,42
când vede că nici aşa nu s-a îndreptat din îndrăzneala răutăţii lui, atunci
Arătând că nu are trebuinţă de ajutorul cel de la dânşii, când urma să
Se dă pe Sine [Se lasă prins]. Şi cu ironie îl numeşte pe Iuda „prieten",
fie vândut, le spune: „Dormiţi de acum şi vă odihniţi!", poate şi cu ironie
căci sărutare ca de prieten îi dăduse. Şi-1 întreabă: „Pentru ce ai venit?",
o zice aceasta, ca şi cum ar fi zis aşa: „Iată, s-a apropiat vânzătorul, şi de
adică „Ce gând te-a adus aicea? Oare ca un prieten? Atunci nu se cuvenea
vă place vouă şi vremea este prielnică, dormiţi!"
cu săbii să vii! Ca un vrăjmaş atunci? Şi cum de-Mi dai sărutare?" Deci îl
Deci îi scoală pe ei din locul unde Se ruga şi vine către cei care voiau să-L
mustră pe el ca pe un viclean.
prindă pe El, şi mai înainte îi întâmpină pe dânşii, ca şi cum ar fi vrut să-i
26,52-54: Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a
dea [aceia] oareşce [pricinuitor] de veselie . Insă şi rugăciunea cea dinainte
45

tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. (52) Atunci
47

şi întâmpinarea prinzătorilor Săi s-au făcut din a Sa dumnezeiască purtare

Iisus i-a zis: întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie 48

de grijă. De aceea voia El să nu pătimească, pentru ca să fie izbăviţi iudeii

vor pieri. (53) Sau, ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi tri­
din pierzania ce avea să-i ajungă pe ei, pentru păcatul săvârşit asupra Lui.
mită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? (54) Dar cum se
26, 47-50: Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie? 49

doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă cu săbii şi cu ciomege, de (26, 51) Marcu 14,47 / Luca 22,49-50 / Ioan 18,10 (26, 52) Facere 9,6 / Numeri 35, 33 /
2 Regi 2, 26 / Luca 22, 51 / Apocalipsa 13,10 (26, 53) 4 Regi 6,17 / Daniil 7,10 /
la arhierei şi de la bătrânii poporului . (48) Iar vânzătorul le-a dat semn,
46

Luca 24, 26 (26, 54) Psalm 21 / Daniil 9, 26 / Matei 26, 24 / Luca 24, 25
zicând: Pe Care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El. (49) Şi îndată, Petru era cel care a scos „cuţitul" [„sabia"], după cum zice Evanghe­
apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-te, învăţătorule! Şi L-a sărutat. (50) listul Ioan (18,10). Şi avea cuţit, căci junghiase de curând mielul pe care-1
Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au
mâncaseră [de Paşti]. Şi să nu-1 prihănim [învinuim] pe Petru, că nu pentru
pUS mâinile pe IisUS şi L-au prins. (26,47) Marcu 14,43 / Luca 22,47 / Ioan 18,3 /
sine ci din râvnă pentru învăţătorul a făcut aceasta . Iar Domnul îndrep- 50

Faptele Apostolilor 1,16 (26,48) Marcu 14,44 / Luca 22,47 (26,48) 2 Regi 20,9 /
Marcu 14,45 (26,50) Psalm 40,9 / Marcu 14,46 / Luca 22,48 / Ioan 13,27 tându-1 pe el spre evangheliceasca petrecere [vieţuire], îl învaţă să nu
Vezi armele arhiereilor? Ciomege şi săbii, aşa erau ei de paşnici şi uneltească [folosească] cuţit [asupra aproapelui], măcar deşi pentru
atâta duh al blândeţii aveau! Dumnezeu i se pare cuiva că izbândeşte [că face aceasta]. Iar Petru „tăind
Şi zice Evanghelistul: „unul dintre cei doisprezece", minunându-se urechea" arată că iudeii boleau cu neauzirea [surzenia].
cum, deşi ales şi cu cei dintâi rânduit, s-a dat pe sine diavolului. Apoi şi cuvântul Scripturii [Vechi] pune [Domnul,] că ucigaşul ase­
Drept aceea, şi tu, o, omule, teme-te, măcar de-ai fi din cei de-aproape menea se va ucide, fiindcă „toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri" . Şi 51

[ai lui Dumnezeu], ca nu cumva lenevindu-te, să cazi! arată în chip umbrit că iudeii care au „scos sabia" asupra Sa, vor fi tăiaţi
Şi Iuda „dă semn", fiindcă era şi noapte şi nu-L puteau ei cunoaşte „de sabia" romanilor.
[după chip]; iar mai vârtos pentru că cei care au venit să-L prindă nu erau Şi nu spune Mântuitorul: „Pot Eu să aduc douăsprezece legiuni de
atâţia din norod, câţi erau din slugile arhiereilor, care poate nicidecum îngeri", ci cu iconomie spune: „[Sau, ţi se pare că nu] pot să rog pe Tatăl
nu-L cunoşteau pe Iisus. Iar ucenicul îl arată pe învăţător prin „sărutare", Meu [şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de
căci ştiind acesta iubirea Lui de oameni, îndrăzneşte a-I da şi sărutare. Iar 47
în ediţia de la 1805, în loc de „întinzând mâna, a tras sabia", se găseşte „tinzându-
Domnul suferă până în clipa cea din urmă, nevoindu-Se [sârguindu-Se]
şi mâna şi-a scos cuţitul său".
ca prin îndelunga [Sa] răbdare a-1 dobândi pe el; iar când vede că nici aşa
în ediţia de la 1805, în versetul 52, în loc de „sabie", se găseşte „cuţit".
4 8

în ediţia de la 1805, versetul 54 este: „Dar cum se vor umplea Scripturile, care zic
4 9

C11 adevărat, dintru a Sa înainte-cunoştinţă, Domnul întâmpină ceata celor ce

4 5

că aşa se cuvine să fie?"

veneau să-L prindă, ca şi cum aceştia i-ar fi adus veste de mare veselie.
Adică l-a rănit pe Malhus, sluga arhiereului (Ioan
5 0
18,10).
î n ediţia de la 1805, în loc de „de la arhierei şi de la bătrânii poporului", se
4 6

Vezi Facere 9, 6 şi Ieremia 15, 2.

5 1

găseşte „trimişi de arhierei şi de bătrânii poporului".

 400 Capitolul 26
SFÂNTUL TEOFILACT AJ^HJEPISCC^PULRTIT GARIFJ T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI Capitolul 26 401

îngeri?]", zicând acestea ca un om - pentru a lor neputinţă - , căci multe

26, 59-60": Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie 58

pătimiri ale firii omeneşti a arătat [Domnul] atunci: sudorile cele cu sânge,
mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. (60) Şi n-au găsit, deşi
întristarea, mâhnirea şi înfricoşarea; şi n-ar fi părut că grăieşte adevărul,
veniseră mulţi martori mincinoşi . 59

zicând: „Eu însumi pot aduce de faţă îngeri. Deci, de aş fi voit, în locul (26, 59) Psalm 26,16; 34,11 / Marcu 14, 55 (26, 60") Deuteronom 19,15-18 / 3 Regi 21,13 /
celor doisprezece ucenici, pentru Mine ar fi stat de faţă douăsprezece cete Psalm 26,16; 34,11; 93, 21 / Marcu 14, 57 / Faptele Apostolilor 6,11-13
de îngeri" - că legiunea este ceată preamare, de şase mii de călăreţi. îl duc pe Iisus la Caiafa - căci acesta era arhiereu al anului aceluia - ,
Şi spune [Domnul] că s-au făcut acestea toate pentru ca „să se unde şi ceilalţi petreceau noaptea, nemâncând ei atunci Pastile, ci aşteptând
împlinească Scripturile", care mai înainte au grăit despre lucrurile de să-L omoare pe Domnul şi călcând Legea (Ioan 18, 28). Căci Domnul a
faţă. Dar iudeii nu sunt răi pentru că mai înainte au pomenit Scripturile mâncat Pastile în vremea cea legiuită, iar ei numai ca să-L omoare pe
Hristos, nu bagă seama nici de Lege.
ale lor răutăţi, ci pentru că din voinţa lor cea rea săvârşesc răutate, de
aceea mai înainte au fost acestea puse în Scripturi de Duhul. 26, 60 -64": Mai pe urmă însă au venit doi şi au spus : (61) Acesta a
h 60

zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-1 clădesc. (62)
26, 55-56": î n ceasul acela , a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi
52

Şi sculându-se, arhiereul i-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc

ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. în fiecare zi şedeam în
aceştia împotriva Ta? (63) Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe
templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine. (56) Dar toate acestea s-au
53

Dumnezeul Cel Viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui

făcut, ca să se împlinească scripturile Proorocilor . 54

Dumnezeu. (64) Iisus i-a răspuns: Tu ai zis.

(26,55) Marcu 14, 48-49 / Luca 22, 52 (26, 56") Psalm 21,17 / (26, 62) Matei 27, 40 / Marcu 14, 58-60 / Ioan 2,19 (26, 63) Levitic 5,1 / 3 Regi 22,16 /
Plângeri 4, 20 / Marcu 14, 50 / Ioan 16, 32 Isaia 53, 7 / Matei 27,12 / Marcu 14, 61 / Luca 22, 67 / Faptele Apostolilor 8, 32-33
Arată Domnul că prinsoarea lor este fără de socoteală şi cum că nu din Cu adevărat, aceştia au fost martori mincinoşi, căci Domnul Hristos
puterea lor L-au prins, căci zice: „Când eram în templu, aţi vrut să Mă n-a zis „pot să dărâm", ci „dărâmaţi" şi n-a zis „templul lui Dumnezeu",
prindeţi, dar fiindcă nu am slobozit vouă aceasta, nu aţi putut, iar acum de
în ediţia de la 1805, în loc de „sinedriul", se găseşte „sfatul". Sinedriul sau „marele
bună voie Mă dau pe Mine însumi. Căci ştiu că este cu neputinţă să mintă
5 8

sfat" era cel mai înalt for de judecată al iudeilor, cu sediul în Ierusalim. In vremea
Scripturile, cele care mai înainte au spus [au arătat] a voastră răutate". Domnului Hristos, sinedriul era alcătuit din 71 de membri. întâia dată, sinedriul a fost
26,56 -58: Atunci, ucenicii , lăsându-L, au fugit. (57) Iar cei care L-au
b 55
organizat după robia babilonică. Membrii lui proveneau din trei categorii sau clase. Prima
prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii era cea a arhiereilor (saducheilor) sau a căpeteniilor preoţilor - ca şefi ai celor 24 de
şi bătrânii. (58) Iar Petru îl urma de departe, până a ajuns la curtea
56 familii preoţeşti, dintre care se alegeau arhiereii. A doua clasă era cea a legiuitorilor şi a
cărturarilor - aşa zişii „rabi" (dintre cărturari se pare că era şi Nicodim - Ioan 3,1-10). A
arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, ca sa vadă sfârşitul . 57

treia clasă erau „bătrânii poporului" sau căpeteniile poporului, care erau capii princi­
(26,57) Levitic 4,15 / Marcu 14, 53/ Luca 22, 54 / Ioan 18,12-14, 24
palelor familii din Ierusalim şi dinafară şi erau reprezentanţii vechii nobilimi (dintre
(26, 58) Marcu 14, 54 / Luca 22, 54-55 / Ioan 18,15
aceştia se pare că făcea parte şi Iosif din Arimateea-Matei 27,57-59). Arhiereii aparţineau
Ceilalţi ucenici au fugit, iar Petru, mai fierbinte aflându-se către învă­ partidei saducheilor, iar cărturarii, partidei fariseilor. N u se ştie care era numărul
ţătorul, „mergea de departe". însă şi Ioan „mergea", dar nu ca un ucenic, membrilor acestor clase, în alcătuirea sinedriului; se cunoaşte, doar, că erau 70, plus
ci ca un cunoscut al arhiereului (Ioan 18,15). arhiereul anului, care şi prezida. Aşadar, membrii sinedriului erau arhiereii şi preoţii sau
saducheii, fariseii, cărturarii şi bătrânii poporului. Sinedriul judeca abaterile şi crimele
5 2
în ediţia de la 1805, în loc de „în ceasul acela", se găseşte „întru acel ceas". cele mai grave şi putea condamna chiar la moarte, aşa cum au făcut cu Domnul Hristos,
5 3
în ediţia de la 1805, în loc de „n-aţi pus mâna", se găseşte „nu M-aţi prins". pe Care întâi L-a judecat, L-a condamnat şi a cerut apoi lui Pilat răstignirea Lui. Sinedriul
în ediţia de la 1805, în loc de „să se împlinească scripturile", se găseşte „să se
5 4
constituia, deci, marea forţă a preoţimii, care prin el şi prin autoritatea sa ţinea masa
plinească scripturile". iudeilor în supunerea formală a Legii (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., pp. 479-478).
5 5
în ediţia de la 1805, în loc de „ucenicii", se găseşte „ucenicii toţi". în ediţia de la 1805, versetul 60a este: „Şi multe mărturii mincinoase viind de
5 9

5 6
în ediţia de la 1805, în loc de „îl urma", se găseşte „mergea după E l " . faţă, nu au aflat".
5 7
în ediţia de la 1805, în loc de „ca să vadă sfârşitul", se găseşte „să-I vadă sfârşitul". în ediţia de la 1805, în loc de „însă au venit doi şi au spus", se găseşte „viind
6 0

două mărturii mincinoase, au zis".

 402 Capitolul 26
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 26 403

ci „templul acesta" - adică trupul Său - şi iarăşi n-a zis „îl voi zidi", ci „îl
26,67-68: Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii îi
voi ridica" (Ioan 2,19). Deci, este vădit că martori mincinoşi au fost, fiindcă
dădeau palme, (68) zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a
unele a spus Hristos şi altele zic ei că a zis [Domnul]. De aceea, văzând că
adunarea şi judecata lor este fărădelege [nelegiuită], „Iisus tăcea". Căci lovit. (26, 68) Psalm 21, 7 / Isaia 50, 6; 53,3 / Marcu 14, 65 / Luca 22,63-65 / Ioan 19,3

pe cei care nu i-au plecat minunile, cum i-ar fi plecat răspunsurile Sale? După ce L-au osândit, au săvârşit asupra Lui cele de ocară şi L-au
batjocorit, acoperind cu haină faţa Sa, precum alt Evanghelist zice (Marcu
Iar arhiereul, voind să-L arunce pe Domnul în hulă, întreabă: „Eşti Tu
14, 65; Luca 22, 63-65). Şi pentru că îl aveau [socoteau] ca pe un Prooroc,
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?", pentru ca de va zice: „Da, Eu sunt Fiul
pentru aceasta îl şi batjocoresc întru acest chip.
lui Dumnezeu", ca pe un hulitor să-L osândească, iar de Se va lepăda, pe
El însuşi să-L aibă martor împotriva Sa 26,69-75: Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el,
Dar Domnul, Cel Care pe cei înţelepţi întru meşteşugirea [înţelepciunii] zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileianul. (70) Dar el s-a lepădat înaintea tuturor,
lor îi prinde (Iov 5, 12-13; 1 Corinteni 3 , 1 9 ) , răspunde: „Tu ai zis", adică zicând: Nu ştiu ce zici. (71) Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor
„gura ta a mărturisit că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu". de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. (72) Şi iarăşi s-a lepădat cu
jurământ: Nu cunosc pe Omul Acesta. (73) Iar după puţin, apropiindu-se
26,64 : Şi vă spun încă : De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând
b 61

cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi
de-a dreapta puterii şi venind pe norii Cerului. ( 2 6 , 6 4 ) Psalm 109,1 / b

graiul tău te vădeşte. (74) Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu

Daniil 7,13 / Matei 16, 27 / Marcu 14, 62 / Luca 22, 69 / Ioan 1, 51; 6, 62 /
Faptele Apostolilor 1,11 / Romani 14,11/1 Tesaloniceni 4,16 / Apocalipsa 1,7 cunosc pe Omul Acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. (75) Şi Petru şi-a adus
65

Din proorocia lui Daniil le vorbeşte lor, că acela zice: „pe norii Cerului aminte de cuvântul lui Iisus, Care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de
venea cineva ca Fiul Omului" (Daniil 7,13). Şi pentru că îl socoteau pe El trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.
că este înşelător, fiindcă Se arăta în chip smerit, le spune: „Mă veţi vedea (26,69) Marcu 14,66-67 / Luca 22,55-56 / Ioan 18,16-17 (26, 70) Marcu 14,68 / Luca 22,57 /
atunci, cu putere venind şi şezând împreună cu Tatăl", căci „putere" aici Ioan 18,17 (26, 72) Marcu 14,69 / Luca 22,58 (26, 72) Marcu 14,70 / Luca 22,58
(26, 73) Judecători 12,5-6 / Marcu 14,70 / Luca 22,59 / Ioan 18,25-27(26, 74) Marcu 14,71 /
pe [cea] a Tatălui [o] zice. Şi nu de pe pământ, ci din Ceruri va veni Luca 22,60 / Ioan 18,25-27 (26, 75) Marcu 14,72 / Luca 22,61-62 / Ioan 13,38; 18,25-27
[Mântuitorul Iisus Hristos]. Petru, fiind biruit de nemărginită frică, uită făgăduinţele şi slujeşte
neputinţei celei omeneşti ca şi cum ar fi fost mort de frică [spaimă] şi nu
26, 65-66: Atunci, arhiereul şi-a sfâşiat hainele , zicând: A hulit! Ce 62

ne mai trebuie martori ? Iată acum aţi auzit hula Lui. (66) Ce vi se pare?
63
ştia ce zice.
Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte . 64 Dar şi după înalta înţelegere, cunoaşte că Petru este vădit de „slujnică"
(26, 65J 4 Regi 18,37; 19,1 / 1 Ezdra 9,3 / Faptele Apostolilor 14,14
- adică de neputinţa cea omenească - , aceasta fiind mică şi în rânduială
(26, 66) Levitic 24,16 / Ieremia 26,11 / Marcu 14,6 / Ioan 19,7 de slugă, până când, „cântând cocoşul", este adus el întru simţire. Iar
Era obiceiul la iudei ca atunci când venea ceva nenădăjduit asupra „cocoş" este cuvântul care nu ne lasă pe noi a ne lenevi şi a dormi, ci zice:
lor, să-şi rupă [sfâşie] hainele. Deci, şi Caiafa, ca pentru o oarecare arătată „Privegheaţi [şi vă rugaţi]" şi „deşteaptă-te cel ce dormi [şi te scoală din
[adeverită] hulă, face aşa ca să înşele poporul şi să-i arate că greu a hulit morţi şi te va lumina Hristos]" (Matei 26,41; Efeseni 5,14). Deci, de cuvânt,
[Domnul] şi astfel să-i silească pe ei să spună că [El] „Vinovat este morţii", ca de un oarecare „cocoş" fiind deşteptat Petru, „a ieşit afară" din „curtea
însă, cunoaşte [înţelege] şi că rupându-şi Caiafa hainele, semn s-a făcut arhiereului" (Matei 26,58) - adică din închisoarea minţii celei întunecate
pentru sfârşitul preoţiei Legii celei Vechi. - şi „ieşind" dintru nesimţire, „a plâns cu amar". Căci, cât a fost în „curtea"
minţii celei întunecate nu plângea, pentru că nu simţea, iar după ce „a
ieşit", şi-a venit întru simţire.
« î n ediţia de la 1805, în loc de „si vă spun încă", se găseşte „însă zic v o u ă "

Ln ediţia de la 1805, in loc de „martori", se găseşte „alte mărturii",

morţii" ^ 1 8
° '*
5
^ " E s t C V i n
° V a t d e m
° a r t e
" s e
^seşte „Vinovat este
în ediţia de la 1805, în loc de „Nu cunosc", se găseşte „Nu ştiu".
 404
TÂLCUIREA SFINTEI E V A N G H E L I I D E LA MATEI Capitolul 27 405

pe sine de viaţă, trebuinţă fiind să lăcrămeze [să-şi plângă păcatul] şi să-L

CAPITOLUL 2 7 îmblânzească pe Cel pe Care L-a vândut.
Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se spânzură. Iisus şi Baraba. Iar unii zic că Iuda, fiind iubitor de argint, a crezut că el va dobândi
Iisus dat spre moarte. Biciuirea, batjocorirea, răstignirea, moartea, bani de la iudei, vânzându-L pe Iisus, dar că Acesta nu va fi omorât, ci va
scăpa de iudei, precum de multe ori a scăpat (Luca 4, 30; Ioan 8, 59). Dar
înmormântarea şi paza mormântului 1

atunci, văzând că a fost judecat şi osândit la moarte, „s-a căit", fiindcă nu

după cum a socotit el s-a petrecut lucrul; de aceea s-a şi spânzurat, ca să-L
27,1-2: Iar făcându-se dimineaţă , toţi arhierii şi bătrânii poporului
2 apuce pe Hristos în iad şi rugându-L, să dobândească mântuire. însă să
au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. (2) Şi, legându-L, L-au
3 ştii că şi-a pus ştreangul de grumaz, spânzurându-se de un copac, însă
dus ş i L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat . 4 plecându-se copacul, [Iuda] a mai trăit pe urmă, Dumnezeu vrând să-1
(27,1) Psalm 2,1-2 / Miheia 2,1 / Marcu 15,1 / Luca 22, 66; 23,1 / păzească pe el sau spre pocăinţă, sau spre pildă şi ruşine. Căci spun [unii]
Ioan 18, 24 (27, 2) Matei 20,19 / Marcu 15,1 / Luca 23,1 / Ioan 18, 28 că a căzut în boală deidropică, încât pe unde trecea cu lesnire o căruţă, el
Vezi cum diavolul i-a stăpânit pe toţi, plecându-i la ucidere, în zile nu putea să treacă ; apoi căzând [el] cu faţa în jos s-a spintecat, adică a
7

acestea [ale Paştilor] întru care se cuvenea să aducă jertfe şi prinoase pentru crăpat, precum [Sfântul] Luca spune în Faptele Sfinţilor Apostolilor (1,18).
alte păcate şi era trebuinţă de sfinţenie şi curăţie? Iar ei şi II „leagă" şi II
„duc" [pe Domnul] la Pilat care era din Pont , însă fiind supus romanilor, a
5 27,6-10: Iar arhiereii, luând banii , au zis: Nu se cuvine să-i punem în
8

fost trimis să fie „dregător" al Iudeii. Deci i L-au „dat" pe Iisus lui Pilat ca vistieria templului , deoarece sunt preţ de sânge. (7) Şi ţinând ei sfat, au
9 10

pe un răzvrătitor, şi ca şi cum ar fi cugetat împotriva împăratului [Cezarului]. cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. (8) Pentru
aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. (9)
27, 3-5: Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit , s-a 6

Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia Proorocul, care zice: Şi au

căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, (4)
luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care L-au preţuit fiii lui
zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe
Israil, (20) şi i-au dat pe Ţarina Olarului, după cum mi-a spus mie Domnul . 11

noi? Tu vei vedea. (5) Şi el, aruncând argintii în templu, a plecat şi, (27,8) Faptele Apostolilor 1,19 (27,9) Ieremia 32,9 / Zaharia 11,12-13
ducându-Se, S-a Spânzurat. (27,3) Matei 26,14-15 (27,4) înţelepciune 2,13 „Corvana" numeau ei vistieria care se afla în templu, întru care puneau
(27,5) 2 Regi 17,23 / Ieremia 32,7 / Zaharia 11,13 / Faptele Apostolilor 1,18 darurile cele ce se aduceau lui Dumnezeu. Si vezi cum Dumnezeu i-a scos
In urmă, Iuda îşi dă seama [pricepe] ce-a făcut şi se căieşte, dar nu din minţi [i-a înnebunit] pe dânşii, ca să se vestească [„până în ziua de astăzi"]
bine [se căieşte]. Pentru că a se prihăni [învinui] pe sine este bun lucru,
dar a se spânzura, drăcesc. Că nesuferind ocările cele de pe urmă, se lipseşte 7
Adică atât de mult s-a umflat încât nu putea trece prin locul prin care ar fi trecut
lesne o căruţă.
î n ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru ducerea lui Hristos la Pilat din
1
8
în ediţia de la 1805, în loc de „banii", se găseşte „argintii".
Pont. Pentru Iuda ce s-a căit. Pentru judecata, ocara, bătaia, muncile şi răstignirea Domnului. 9
în ediţia de la 1805, în loc de „vistieria templului", se găseşte „corvana".
Pentru cererea trupului Domnului să se îngroape. Pentru străjerii mormântului".
10
în ediţia de la 1805, în loc de „ţinând", se găseşte „făcând".
I n ediţia de la 1805, în loc de „iar făcându-se dimineaţă", se găseşte „iar dacă s-a
2

făcut z i u ă " .
11
[1805] Zigaben spune că această proorocie nu se află în cartea lui Ieremia care se
citeşte îndeobşte, ci în cea ascunsă de către iudei. încă este cu putinţă ca această proorocie
3
î n ediţia de la 1805, în loc de „au ţinut", se găseşte „au făcut".
să fi fost scoasă din carte din pizma şi răutatea iudeilor, precum şi la alte cuvinte şi
4
î n ediţia de la 1805, în loc de „Ponţiu Pilat", se găseşte „Pilat din Pont".
proorocii ale Scripturii au făcut. [n. e.] Pentru nota aşezată aici de Cuvioşii Gherontie şi
Pilat din Pont era originar din pontul Asiei Mici, a fost guvernator roman al Iudeii
5

Grigorie vezi şi Eutimie Zigaben, Tâlcuirea Psaltirii, Iaşi, 1850, pp. 24-26. Această carte a
între anii 26-36, în vreme ce la Roma era împărat Tiberiu (14-37). Pontul era una dintre
fost tradusă în greaca nouă şi îmbogăţită cu numeroase note de către Sfântul Nicodim
provinciile Asiei Mici, situată între Bitinia, Galatia, Capadocia, Mica Armenie şi Marea
Aghioritul, cel care ne spune că prin nepurtarea de grijă a iudeilor s-au pierdut cărţile a
Neagră s a u Pontul Euxin (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., pp. 397,409).
opt dintre Prooroci. Tâlcuirea Psaltirii a fost tradusă în româneşte de vrednicul de pomenire
6
î n ediţia de la 1805, în loc de „osândit", se găseşte „judecat spre moarte". Mitropolitul Veniamin Costachi.
 406 Capitolul 27
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI EVANGHELII D E L A MATEI Capitolul 27 407

voinţa [voia] lor cea vărsătoare de sânge? Căci „până astăzi" se numeşte ţarina
27, 15-18: La sărbătoarea Paştilor , dregătorul avea obiceiul să
17

aceea „Ţarina Sângelui", încât toţi să pomenească uciderea Domnului.

elibereze mulţimii un întemniţatpe care-1 voiau. (16) Şi aveau atunci un
18

Cunoaşte încă şi aceasta: că şi la iudei atât era de cinstită iubirea de

vinovat vestit, care se numea 6 araba. (17) Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a
străini, încât pentru îngroparea lor se cumpărase locul acela. Deci, să ne
zis: Pe cine voiţi să vi-1 eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, Care se zice
19

ruşinăm noi, cei cărora ni se pare că avem viaţă mai de săvârşit [desă­
Hristos? (18) Căci ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.
20

vârşită], iar pe străini îi trecem cu vederea (27,15) Marcu 15,6 / Luca 23,17 / Ioan 18,39 (27,16) Marcu 15,7 / Luca 23,18-19 (27,17) Matei 21,11 /
Iar „preţul celui preţuit", adică al lui Hristos, al Celui Care este Marcu 15,8-9 / Luca 23,18-19 / Ioan 18,39-40 (27,18) Matei 21,11 / Marcu 15,10
nepreţuit, însă „L-au preţuit fiii lui Israil", adică „preţul" Lui l-au pus Pilat se silea să-L slobozească pe Hristos cu toate că făcea aceasta mai
fiii lui Israil, făcând ei tocmeală cu Iuda să-i dea „treizeci de arginţi". cu moliciune decât i se cuvenea, căci i se cădea lui să stea împotrivă pentru
adevăr . 21

27, 11-14: Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat

Deci, întâi L-a întrebat pe Domnul: „Nu auzi ce mărturisesc aceştia
dregătorul, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici.
12

asupra Ta?" Şi a întrebat pentru ca, răspunzând Hristos, să aibă pricină de

(12) Ş i la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni , nu răspundea 13

a-L slobozi pe Dânsul. Dar, de vreme ce Domnul n-a răspuns, fiindcă ştia
nimic. (13) Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc împotriva Ta? 14

cu adevărat că, chiar de va răspunde, nu va fi slobozit, Pilat trece la altă

(14) Ş i nu i-a răspuns lui nici un cuvânt , încât dregătorul se mira foarte.
15

(27, îl) Marcu 15,2 / Luca 23,3 / Ioan 18,33,37 /1 Timotei 6,13 (27,12) Psalm 37,13-14 / Isaia 53,7 /
cale şi aleargă de aici la obiceiul Paştilor şi numai că n-a zis iudeilor:
22

Matei 26,63 / Marcu 15,3 / Luca 23,9 / Ioan 19,9 (27,13) Marcu 15,4 (27,14) Marcu 15,5 „Dacă nu voiţi să-L sloboziţi ca pe un nevinovat, măcar ca pe un osândit
A fost adus [Domnul] la Pilat, ca şi cum ar fi fost pârât pentru vreo vină dăruiţi-L pe El praznicului". Căci, cum ar fi socotit Pilat că vor cere să fie
împotriva stăpânirii. Drept aceea II şi întreabă [Pilat] pe Domnul dacă S-a răstignit Iisus Cel nevinovat, iar pe tâlharul cel vestit îl vor slobozi? Deci,
sculat împotrivă [S-a răsculat] şi dacă S-a ispitit să împărătească peste iudei. ştiind că Acesta nu este vinovat, ci este [pe nedrept] zavistuit [de iudei],
Iar Iisus îi răspunde: „Tu zici", dând răspuns preaînţelept, căci nici nu zice de aceea îi întreabă [pe cine vor să-1 dăruiască praznicului, slobozindu-1].
„nu sunt", nici „sunt". Că aşa se poate înţelege: „Sunt precum zici", dar şi Drept aceea de aici se vede că [Pilat] era moale, căci se cuvenea să se şi
aşa: „Nu Eu spun aceasta, ci tu zici". Iar altceva „nimic n-a răspuns", căci primejduiască pentru lucrul cel bun. De aceea şi vrednic de osândire este,
vedea că fără de socoteală era judecata ce I Se făcea Deci, „se minuna" [„se ca unul care a acoperit adevărul.
mira foarte"] Pilat de Domnul, întâi pentru că El nu băga seama [nu Se Iar „Varava" se tâlcuieşte „fiu al tatălui", căci „var" înseamnă „fiu",
temea] de moarte, iar apoi cum [El], cuvântăreţ fiind şi având milioane iar „avva", „tată". Deci, iudeii au cerut pe fiul tatălui lor, adică al
[sumedenie] să pună înainte spre răspundere , „nimic n-a răspuns", ci pe
16
diavolului , iar pe Hristos L-au răstignit. încă şi până acum, de fiul tatălui
23

cei care-L învinovăţeau îi trecea cu vederea lor, de Antihrist se lipesc [alipesc], iar de Hristos se leapădă.
Deci ne învăţăm şi noi de aici a nu spune nimic [în apărarea noastră],
dacă cu nedreptate suntem judecaţi, pentru ca să nu stârnim mai multă 17
în ediţia de la 1805, în loc de „la sărbătoarea Paştilor", se găseşte „iar la Praznic".
turburare, nici să nu ne facem pricinuitori de mai multă osândire celor ce 18
în ediţia de la 1805, în loc de „să elibereze mulţimii", se găseşte „să slobozească
nu ascultă răspunderile [răspunsurile] noastre. norodului".
19
în ediţia de la 1805, în loc de „să vi-1 eliberez, pe Baraba", se găseşte „să vi-1
12
în ediţia de la 1805, în loc de „regele", se găseşte „împăratul". slobozesc, pe Varava".
13
în ediţia de la 1805, în loc de „şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi 20
în ediţia de la 1805, în loc de „din invidie", se găseşte „pentru pizmă".
b ă t r â n i " , se găseşte „şi când î l cleveteau pe El arhiereii şi bătrânii". 21
Adică să scoată la lumină adevărul şi să fie potrivnic nedreptăţii.
14
în ediţia de la 1805, în loc de „împotriva", se găseşte „asupra". 22
Adică Pilat încearcă altă cale şi le aduce înainte obiceiul Paştilor.
15
î n ediţia de la 1805, în loc de „nici un cuvânt", se găseşte „nici spre un cuvânt". 2 3
Mântuitorul Hristos le-a spus fariseilor mai înainte vreme: „Voi sunteţi din tatăl
16
Domnul avea „milioane" de răspunsuri şi cunoştea şi cunoaşte totul în chip vostru, diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător
desăvârşit ca un Ziditor al tuturor celor văzute şi nevăzute. Deplin îi cunoştea şi pe cei
de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte
care atunci erau de faţă şi îl judecau spre moarte, însă tăcerea Lui nu o poate judeca nimeni.
minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii" (Ioan 8,44).
 408 Capitolul 27
SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
T Â L C U I R E A S F I N T E I EVANGHELII D E L A MATEI Capitolul 27 409

27,19-26: Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a

cu Pavel (Faptele Apostolilor 21,30-37). Iar ei zic: „Să se răstignească!", vrând nu
trimis acest cuvânt: Nimic să nu faci Dreptului Aceluia, că mult am suferit 24

numai ca să-L omoare, ci şi vină rea [osândă de necinste] să aducă asupră-I,

azi, în vis, pentru El. (20) însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile , ca 25

pentru că Crucea era muncă [cliinuire şi moarte] hotărâtă celor răi . 30

să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. (21) Iar dregătorul, răspunzând,
Iar Pilat „şi-a spălat mâinile", ca şi cum s-ar fi arătat pe sine că este
le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez ? Iar ei au răspuns: Pe
26

curat de spurcăciunea nedreptăţii, dar rău socotea acestea, căci deşi L-a
Baraba. (22) Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, Ce Se cheamă Hristos?
numit „Drept" pe Iisus, L-a dat pe El ucigaşilor.
Toţi au răspuns: Să fie răstignit! (23) A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut?
27

Iar ei [evreii] primesc asupra lor munca [osânda şi blestemul] pentru

Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit! (24) Şi văzând Pilat că
omorârea lui Hristos, [muncă] care i-a şi ajuns pe ei, romanii aducând
nimic nu foloseşte, ci mai mare turburare se face, luând apă şi-a spălat
28

pierzarea lor şi a fiilor lor. încă şi astăzi evreii, fiind fiii acelora care L-au
mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului
omorât pe Domnul, au „asupra" lor sângele Lui, căci pentru necredinţa
Acestuia. Voi veţi vedea. (25) Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele
lor în Hristos, sunt ei goniţi [prigoniţi] de toţi şi nici o îndrăzneală nu au
Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri! (26) Atunci le-a eliberat pe
ei faţă de prigonitorii lor, tocmai din această pricină . 31

Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit.

29

Iar Pilat a poruncit să fie „bătut" Iisus, ori făcându-le hatârul iudeilor,
(27,19) Facere 40,5 (27,20) Psalm 21,12-13 / Marcu 15,11 / Luca 23,18 / Ioan 18,40 /
Faptele Apostolilor 3,14 (27,22-23) înţelepciune 2,20 / Marcu 15,9-14 / Luca 23,17-23 / Ioan 18,39 ori arătând că şi el [Pilat] l-a osândit pe Dânsul, şi nu om nevinovat voiau
(27,24) Deuteronom 19,10; 21,6 / Luca 23,24 (27,25) Deuteronom 19,10 / 2 Regi 1,16 / 3 Regi 2,32 / ei să răstignească, ci unul plin de necinste şi ocară. Deci, s-a împlinit şi
Psalm 108,14 / Faptele Apostolilor 5,28 (27,26) Isaia 53,5-6 / Marcu 15,15 / Luca 23,25 / Ioan 19,1,16
cuvântul: „Spatele l-am dat spre bătăi [şi obrajii Mei spre pălmuiri şi
O, minune! Fiind judecat de Pilat, înfricoşa Domnul pe femeia lui şi nu
faţa Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor]" (Isaia 50, 6).
Pilat vede visul, ci femeia sa Iar aceasta s-a făcut sau pentru că era el nevrednic,
sau pentru că nu ar fi crezut, sau poate chiar de ar fi crezut, s-ar fi părut că 27,27-30: Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu , 32

—ind*eptăţeştepe-DerrmuLIncă=pmte ar fi tăcut de ar fi văzut visul, ca şi cel au adunat în jurul Lui toată cohorta , (28) şi dezbrăcându-L de hainele
33

care era judecător. Şi lucru al proniei este visul şi nu s-a făcut pentru ca să-L Lui, I-au pus o hlamidă roşie. (29) Şi împletind o cunună de spini, I-au
slobozească pe Hristos, ci ca să se mântuiască femeia [lui Pilat]. pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea
Şi de ce nu L-a slobozit? Pentru că nu era fără primejdie pentru Pilat
să-L slobozească, căci Domnul era clevetit că umblă să Se facă împărat, 3 0
Adică pentru cei învârtoşaţi întru mari răutăţi şi fărădelegi.
însă s-ar fi cuvenit ca Pilat să ceară dovezi: dacă a adunat ostaşi, dacă şi-a 31
Iar Sfântul Ioan Hrisostom zice: „Atunci când iudeii au pronunţat sentinţa asupra
făcut arme, dar el ca un uşor şi molatic, se pleacă [la minciunile iudeilor]. lor, atunci Pilat a îngăduit să se facă voia lor. Uită-te şi acum cât e de mare nebunia lor!
De aceea nici nu este nevinovat, de vreme ce pe cel vestit în răutate îl dă lor, Atât de mare e furia lor, atât de cumplită e pofta lor cea rea că nu-i lasă deloc să vadă ce
iar pentru Hristos întreabă: „Dar ce voi face cu Iisus, Ce Se cheamă trebuie să facă şi ce nu. Vreţi să vă blestemaţi pe voi înşivă? Blestemaţi-vă! Dar pentru ce
Hristos?" Şi astfel îi face pe iudei stăpânitori ai judecăţii, deşi Pilat era dre­ mai aduceţi blestemul şi asupra copiilor voştri? Cu toate acestea, iubitorul de oameni
Dumnezeu n-a întărit sentinţa pronunţată de ei, nu numai peste copii, dar nici chiar
gătorul şi ar fi putut să-L răpească pe El precum a făcut comandantul cohortei
peste ei, deşi s-au folosit de o atât de mare furie şi împotriva lor şi împotriva copiilor lor,
ci i-a primit şi i-a învrednicit de mii şi mii de bunătăţi pe aceia dintre ei şi dintre copiii lor
în ediţia de la 1805, în loc de „am suferit", se găseşte „am pătimit".
2 4

care s-au pocăit. Dintre ei era Pavel; dintre ei, miile de credincioşi din Ierusalim: «Vezi,
în ediţia de la 1805, în loc de „au aţâţat mulţimile", se găseşte „au plecat mul­
2 5

frate, câte mii de iudei au crezut?» (Faptele Apostolilor 21,20) Dacă unii s-au îndărătnicit,
ţimile".
apoi pedeapsa să şi-o socotească loruşi" (Omilii la Matei, LXXXVIII, traducere, introducere,
în ediţia de la 1805, în versetele 21 şi 26, în loc de „eliberez/eliberat", se găseşte
2 6

indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 968).
„slobozesc/slobozit".
Pretoriu era numirea dată locuinţei magistratului roman, care era însărcinat cu
3 2

în ediţia de la 1805, în versetele 22-23, în loc de „Să fie răstignit!", se găseşte „Să
2 7

justiţia (în cazul de faţă Pilat). Tot aşa se numea şi palatul ocupat de un prefect sau de un
se răstignească!",
procurator, de pildă palatul lui Irod din Cezareea (Faptele Apostolilor 23, 35) - Dicţionarul
2 8
în ediţia de la 1805, în loc de „mare turburare", se găseşte „multă gâlceava".
Noului Testament, ed. cit., p. 420.
2 9
în ediţia de la 1805, în loc de „biciuit", se găseşte „bătut".
3 3
în ediţia de la 1805, în loc de „toată cohorta", se găseşte „toată mulţimea ostaşilor".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI Capitolul 27 411
410 Capitolul 27 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Lui, îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! (30) Şi 34 că Cirene era şi una dintre cele cinci cetăţi [Pentapolis] , sunt închipuite 37

scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. aici şi cele cinci simţiri care sunt silite să ridice [şi să ducă] Crucea.
(27,27-28; Judecători 9,24 / Psalm 21,17 / Marcu 15,16-17 / Luca 23,11
(27,29-30) Judecători 16,25 / Isaia 53,3-7 / Marcu 15,17-19 / Luca 23,11 / Ioan 19,2-15
27, 33-37: Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul
Aici s-a plinit cuvântul lui David: „Ocară celui fără de minte M-ai Căpăţânii , (34) i-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a
38 39

dat pe M i n e " (Psalm 38,12), căci ostaşii „fără de minte" fiind, [lucruri]
35 voit să bea. (35) Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, arun­
vrednice de ei [de starea lor] făceau, că L-au îmbrăcat [în batjocură] ca pe când sorţi , ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Proorocul: împăr-
40

un împărat şi I-au pus „hlamidă roşie" în loc de porfiră, trestie în loc de ţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. (36)
sceptru şi cunună de spini în loc de diademă. Şi I Se închinau Lui în Şi ostaşii, şezând, îl păzeau acolo. (37) Şi deasupra capului au pus vina
batjocură, căci [cuvântul] „îngenunchind" arată închinăciunea Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor . 41

(27,33) Numeri 19,3 / Marcu 15,22 / Luca 23,33 / Ioan 19,17 / Evrei 13,12
Şi vezi cum tot chipul [felul] de ocară au săvârşit [asupra Lui] : faţa cu 36
(27,34-35) Psalm 21,19-20; 68,25 / Matei 27,48 / Marcu 15,22-24 / Luca 23,34-36 /
scuipări, capul prin cununa cea de spini, mâna prin trestie, iar restul trupului Ioan 19,23 (27,36) Matei 27,54 (27,37) Marcu 15,26 / Luca 23,38 / Luca 19,19
prin hlamidă şi urechile prin cuvintele cele batjocoritoare, ocărând ei. Se numea acela „Locul Căpăţânii", pentru că spune o predanie a
însă, deşi aceia toate le făceau în batjocură, tu înţelege că acestea au Părinţilor că acolo a fost îngropat Adam şi, precum toţi întru Adam am
fost săvârşite de Iisus şi mai cu taină. Căci „hlamida roşie" arată firea murit, aşa întru Hristos se cuvenea să înviem (Romani 5,12,14-15,18,19;
noastră care sângeroasă fiind şi ucigaşă, a luat-o [Domnul] asupră-Şi şi 1 Corinteni 15, 21-22).
îmbrăcându-Se cu ea, a sfinţit-o; iar „cununa de spini" sunt păcatele care încă să nu te turburi dacă îi auzi pe Evanghelişti, zicând [Matei]: „i-au
s-a întâmplat de s-au săvârşit din pricina grijilor vieţii, pe care Hristos le dat să bea oţet amestecat cu fiere", iar Marcu „vin amestecat cu smirnă"
pierde cu Dumnezeirea Sa, că aceasta înseamnă „capul" Lui. Iar „trestia", (Marcu 15, 23), iar Ioan „şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care îl
este semn al trupului nostru putred şi neputincios, pe care l-a luat Domnul, loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet,
precum şi David zice: „Dreapta Domnului m-a înălţat pe m i n e " (Psalm l-au dus la gura Lui" (Ioan 19,29). Căci, fiind mulţimea fără rânduială, unii
117,16). Şi primind prin urechi ocările, a vindecat şoptirea [cea mincinoasă făceau unele, iar alţii altele. Deci, e cu putinţă ca unul să fi adus „vin", iar
a] şarpelui, care a intrat prin urechile Evei. altul„oţet cu fiere".
27,31-32: Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au Şi în multe feluri era săvârşită pedeapsa cu moartea, dar Hristos este
îmbrăcat cu hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească. (32) Şi ieşind, au omorât [răstignit] pe Cruce, pentru ca să sfinţească şi lemnul prin care am
găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă fost blestemaţi şi pe toate să le blagoslovească [binecuvinteze]: pe cele
Crucea Lui. (27, 31) Judecători 16, 25 / Isaia 53, 3-7 / Marcu 15, 20 / Luca 23,11 / cereşti - care se arată prin partea de sus a Crucii - , pe cele de sub pământ
Ioan 19,15 (27,32) Numeri 19,3 / Marcu 15,21 / Luca 23,26 / Ioan 19,17 / Evrei 13,12
Trei Evanghelişti spun că Simon a dus Crucea lui Iisus (Marcu 15,21; 3 7
Pentapolisul, numit după cele cinci oraşe ale sale, a fost o colonie greacă în Africa
Luca 23,36), iar Ioan spune că Domnul Şi-a dus Crucea singur (Ioan 19,17). de Nord, pe coasta de vest a Egiptului.
Deci este cu putinţă să fi fost amândouă, adică întru început Iisus să-Şi fi Golgota este numele evreiesc al dealului sau stâncii pe care a fost răstignit Domnul
3 8

Hristos. El poartă numele de „Locul Căpăţânii", pentru că stânca aceea seamănă cu un

dus Crucea, nevrând nimeni să o ducă, iar pe cale aflându-1 [ostaşii] pe
cap de om. Unii spun că numele acesta i s-ar fi dat pentru că acolo se aflau multe căpăţâni
Simon, l-au pus pe el să poarte Crucea
de oameni morţi. Sfântul Vasile cel Mare zice că această denumire i-ar fi venit din faptul
Iar tu şi aceasta învaţă-te, că „Simon" se tâlcuieşte „ascultare". Deci că - după o veche tradiţie iudaică - aici s-ar fi găsit îngropat capul primului om, Adam
acela care are ascultare, acela ridică şi poartă Crucea lui Hristos. Dar pentru (Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 198).
3 9
în ediţia de la 1805, în loc de „vin", se găseşte „oţet".
în ediţia de la 1805, în loc de „regele", se găseşte „împăratul". 40
în ediţia de la 1805, în loc de „aruncând sorţi", se găseşte „puind sorţi".,
Trimiterea făcută aici la Psalmi este reprodusă după ediţia din 1805. 41
în ediţia de la 1805, în loc de „Acesta este Iisus, regele iudeilor", se găseşte „Acesta
Adică tot trupul Lui cu tot felul de ocări L-au batjocorit. este împăratul iudeilor".
412 Capitolul 27 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI E V A N G H E L I I D E L A MATEI Capitolul 27 413

- care se arată prin partea de sub picioare [a Crucii] - şi marginile

42
chip al celor două noroade [popoare], al celui evreiesc şi al celui păgânesc,
pământului - Răsăritul şi Apusul, care se arată prin părţile cele de-a că amândouă erau călcătoare de Lege şi-L ocărau [batjocoreau] pe Hristos,
curmezişul [braţele Crucii]. Şi Hristos îşi întinde mâinile [pe Cruce], ca să precum şi aceşti tâlhari amândoi au făcut la început. însă, mai pe urmă,
îmbrăţişeze şi să adune [la Sine] pe fiii lui Dumnezeu, cei risipiţi. unul cunoscându-L, L-a mărturisit „împărat" şi pentru aceea şi zicea:
Şi „au împărţit ostaşii hainele Lui" ca ale unui om sărac care nimic „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta" (Luca 23, 42). Deci întru
altceva nu avea acest chip [tot aşa] şi norodul cel păgânesc L-a mărturisit pe Hristos. Iar
Iar ce s-a scris pe Cmcea Lui, Ioan numeşte „titlu" (Ioan 19,19), iar celălalt „tâlhar" - adică norodul iudeu - îl hulea.
Matei „vină", căci s-a scris pentru care „vină" [pricină] a fost răstignit Şi diavolul a şoptit celor ce ziceau: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,
[Domnul], adică ca un „împărat al iudeilor" şi ca un scornitor de lucruri pogoară-Te de pe Cruce!", ca să-L ispitească să Se pogoare şi să se zădăr­
noi. Deci aceea ce s-a scris deasupra [pe Cruce] spre clevetire [defăimare] nicească mântuirea tuturora, cea prin Cruce. De aici se vede că Hristos Fiu
- adică „împărat" - , această mărturie este credincioasă, căci chiar de al lui Dumnezeu este, că nu S-a supus vrăjmaşului; ca şi tu, să te înveţi că
^vrăjmaşii Luitrfetsbadusă, anume că „împărat" este Domnul, Care pentru nu se cuvine a te supune meşteşugirilor diavolului, ci pe lucrul cel bun a-1
însăşi aceasta a venit, să-i mântuiască pe „iudei". Dar, pentru că „iudeii" face [împlini], chiar dacă oamenii vor avea rea bănuială către [pentru] noi . 46

cei trupeşti n-au vrut ca să împărătească El peste dânşii, Se face împărat

27, 45-49: Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot
al „iudeilor" celor duhovniceşti - adică al celor care se mărturisesc - , că
pământul, până la ceasul al nouălea, (46) iar în ceasul al nouălea a strigat
„iudeu" se zice [este numit] cel care se mărturiseşte.
Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: Dumnezeul
27, 38-44: Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (47) Iar unii dintre cei 47

de-a dreapta şi altul de-a stânga. (39) Iar trecătorii îl huleau, clătinându-şi care stăteau acolo, auzind, ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. (48) Şi unul
capetelcv(40J.şi2icâncl;.Tu Cel Ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti,
A
43
dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-1 de oţet şi
mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te 44
punându-1 într-o trestie, îi da să bea. (49) Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să
de p e Cruce! (42) Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască . 48

şi cu bătrânii, ziceau: (42) Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se (27,45) A m o s 8 , 9 / Luca 2 3 , 4 4 (27, 46) Psalm 2 1 , 1 / Marcu 15, 34 / Evrei 5, 7
mântuiască! Dacă este regele lui Israil, să Se coboare acum de pe Cruce , şi 4 (27,47) Marcu 1 5 , 3 5 (27,48) Psalm 6 8 , 2 5 / Matei 2 7 , 3 4 / Marcu 1 5 , 3 6 / Luca 2 3 , 3 6 /
Ioan 1 9 , 2 8 - 2 9 ( 2 7 , 4 9 ) Daniil 3 , 2 5 / înţelepciune 2 , 1 7 / Marcu 1 5 , 3 6 / Luca 23,35-37
vom crede în El. (43) S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L
„întunericul" care s-a făcut [lăsat] nu era după rânduiala firii - care
vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu . (44) în acelaşi chip îl 45

se face fireşte din întunecarea soarelui - , căci niciodată la paisprezece zile

ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El.
ale luminii lunii nu se face întunecare a soarelui - adică ceea ce se numeşte
(27,38) Isaia 53,12 / Marcu 15,27 / Luca 23,32 / Ioan 19,18 (27,39) Psalm 21,7; 68,24; 108,25 /
M a r c u 15,29 / Luca 23,35 ( 2 7 , 4 0 4 2 ) Matei 26,61 / Marcu 14,58; 15,30-32 / Luca 23,35-37 / Ioan 2,19
naştere [eclipsă] - , ci când este lună nouă, atunci se fac întunecările fireşti
(27,43) Psalm 21,8 / înţelepciune 2,13,18 (27,44) Daniil 3,15; 6,21 / Marcu 15,32 / Luca 23,39 ale soarelui [eclipsele solare].
Spre ocara lui Hristos, răstignesc împreună cu El doi tâlhari, ca şi El Iar în vremea Răstignirii, cu adevărat de paisprezece zile era lumina
să fie socotit călcător de lege, precum aceia Iar aceşti „doi tâlhari" au fost lunii, căci atunci se săvârşeau Pastile iudeilor (Ieşire 12, 6,18). De aceea,
mai presus de fire a fost patima soarelui şi în toată lumea a fost întunericul,
„Partea de sub picioare" este lemnul pe care au fost pironite picioarele Domnului,
4 2

lemn ce poate fi numit „aşternut al picioarelor", după proorocia lui David care zice: nu poate să Se mântuiască! Dacă este împărat al lui Israil, să Se pogoare acum de pe
„înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, Cruce, şi să credem într-însul. Nădăjduia spre Dumnezeu: Izbăvească-L acum pe
că sfânt este!" (Psalm 98, 5) Dânsul, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu".
în
4 3
ediţia de la 1805, în loc de „dărâmi", se găseşte „strici". Adică ne vor defăima întru clevetire lăuntrică.
4 6

în
4 4
ediţia de la 1805, în loc de „coboară-Te", se găseşte „pogoară-Te". în ediţia de la 1805, în loc de „pentru ce M-ai părăsit?", se găseşte „căci M-ai lăsat?"
4 7

în
4 5
ediţia de la 1805, versetele 41-43 sunt: „Aşijderea şi arhiereii, bătându-şi joc în ediţia de la 1805, în loc de „să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască", se
4 8

de E L cu cărturarii şi cu bătrânii şi cu fariseii, ziceau: Pe alţii i-a mântuit, iar p e Sine găseşte „să vedem au veni-va Ilie să-L mântuiască pe El".
414 Capitolul 27 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 2 7 415

nu numai [ca la eclipsă] într-o parte a lumii - precum ar fi în Egipt - , ca să 27,50-53: Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. (51) Şi
se arate că întreaga zidire plânge pentru Patima Ziditorului şi că de la iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi
51

iudei s-a depărtat Lumina Să vadă deci, iudeii care cereau „semn din pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; (52) mormintele s-au
cer" (Matei 16,1-4), cum se întunecă acum soarele! deschis şi multe trupuri ale Sfinţilor adormiţi s-au sculat . (53) Şi ieşind 52

Şi fiindcă în ziua aceasta s-a zidit omul (Facere 1,26-31) şi în ceasul al din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat
53

şaselea a mâncat din pom - căci acesta a fost ceasul mâncării - Domnul a multora . 54
(27,50-53) Ieşire 26,31 /1 Regi 1 , 1 / 2 Paralipomena 3 , 1 4 / Daniil 3,25 /
înţelepciune 2,17 / Matei 2 8 , 1 / Marcu 15,37-42 / Luca 23,38-49 / Ioan 19,30-37 / Evrei 10,20
doua oară zidind pe om şi greşeala lui vindecând-o, în ziua a şasea şi în 49

Iisus strigă „cu glas mare", ca să cunoaştem că ceea ce zicea: „Eu îmi
„ceasul al şaselea" pe lemn Se pironeşte.
pun sufletul, ca iarăşi să-1 iau. Putere am Eu ca să-1 pun şi putere am
Şi în limba evreiască rosteşte cuvântul cel proorocesc „Eli, Eli, lama iarăşi să-1 iau" (Ioan 10, 17-18) era adevărat, căci cu stăpânire îşi lasă
sabahtani", ca să arate că nu Se împotriveşte Scripturii celei Vechi. sufletul. Şi ce spune? „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul M e u "
Iar ceea ce zice: „Căci M-ai lăsat?" [„Pentru ce M-ai părăsit?"] (Psalm (Luca 23,46), căci nu de silă [nu silit], ci de voie Şi-a lăsat [dat] duhul - că
21,1), o spune ca să arate că om a fost după adevăr, iar nu după nălucire aceasta înseamnă „încredinţez". Arată încă şi aceasta: „Ca iarăşi să-1 iau
[închipuire], pentru că omul în chip firesc are poftă [jinduieşte şi suspină] înapoi", căci lucrul încredinţat, iarăşi se dă înapoi. Deci, har să fie
după viaţă, iubitor de viaţă fiind. Deci, după cum S-a înfiorat şi S-a întristat Domnului, că după ce a murit El, şi duhul Său în mâinile Tatălui l-a
mai înainte de Cruce (Matei 26,38; Marcu 14,34; Luca 22,40), arătând frica încredinţat, de atunci şi sufletele drepţilor în mâinile lui Dumnezeu se
cea care în chip firesc este în noi, aşa şi acum spune: „Căci M-ai lăsat?" pun, şi nu ca mai înainte, întru cele mai de jos ale iadului. Deci, sfinţire a
[„Pentru ce M-ai părăsit?"], arătând fireasca noastră iubire de viaţă, pentru noastră s-a făcut moartea lui Hristos.
că era om cu adevărat şi întru toate asemenea nouă, afară de păcat. De aceea cheamă El „cu glas mare" moartea, neîndrăznind aceasta să
Iar unii aşa înţeleg aceste cuvinte: că Mântuitorul, faţa iudeilor luând-o se apropie de Dânsul, de n-ar fi fost chemată.
asupra Sa , zice: „Pentru ce ai părăsit, o, Tată, poporul iudeilor, ca să facă
50
Iar „catapeteasma templului" era o oarecare pânză atârnată în mijlocul
atât de mare păcat şi să se dea pierzării?" Iar Mântuitorul spune aceasta, ca templului, care despărţea pe cele dinăuntru [sfânta sfintelor] de cele din
unul Care a fost dintre iudei - „Căci M-ai lăsat?" [„Pentru ce M-ai părăsit?"], afară, ca oarecare părere în mijloc. Şi „se rumpe" [„se sfâşie"] aceasta, arătând
adică „pentru ce ai părăsit neamul Meu, rorodul Meu ca să-şi facă un atât Dumnezeu că partea templului cea neumblată, cea nevăzută, ale căreia pe
de mare rău împotriva Sa?" cele dinăuntru le despărţea [acoperea] „catapeteasma", atât de mult va fi
Iar norodul, neînţelegând cele ce le spunea, căci erau oameni simpli şi necinstită şi spurcată, încât de toţi va fi călcată [în picioare] şi văzută.
neînvăţaţi în cele prooroceşti, socotea că îl strigă pe Ilie, pentru că nu toţi
iudeii ştiau cele prooroceşti [proorociile], după cum nici acum, poate, nu 51
în ediţia de la 1805, în loc de „s-a sfâşiat", se găseşte „s-a rumpt".
toţi creştinii cunosc pe cele ale Evangheliştilor [Evangheliile]. 5 2
[1805] „Multe trupuri ale Sfinţilor adormiţi s-au sculat", spre arătarea puterii
Lui şi spre înfricoşarea iudeilor s-a făcut, ca să cunoască ei că Acela, Care pe cei morţi aşa
Şi îl adapă cu „oţet", ca să moară mai degrabă, mai înainte de a veni
cu lesnire i-a înviat, cu mult mai lesne i-ar fi putut omorî pe cei vii. încă şi spre adeverirea
[Proorocul] Ilie să-I ajute Lui. Pentru aceasta ceilalţi zic: „Lasă, să vedem
învierii ce va să fie, s-au făcut acestea (după Zigaben).
au veni-va Ilie să-L mântuiască pe El?" adică „nu-L face pe El să moară 53
în ediţia de la 1805, în loc de „au intrat", se găseşte „au venit".
ca să cunoaştem de îi va ajuta Lui Ilie". [1805] „Şi s-au arătat multora", adică au intrat în Ierusalim şi s-au arătat, ca să nu
5 4

pară că după nălucire este deschiderea mormintelor şi învierea celor adormiţi. Şi „după
E vorba de ziua de vineri întru care Domnul S-a răstignit, la iudei aceasta fiind
4 9 învierea L u i " au ieşit din morminte şi au intrat în sfânta cetate şi „s-au arătat multora",
cea de a şasea zi a săptămânii. ca din învierea acestora să se îndrepteze iudeii şi să creadă şi în învierea Lui, socotind ei
Adică Domnul face acestea ca şi cum ar fi chip al poporul iudeu (i-ar închipui), şi
5 0 că Acela, Care pe aceştia i-a înviat, cu mult mai vârtos pe Sine S-a înviat. Şi „Sfinţi" au
întru adâncul smereniei şi al dragostei Sale, Cel Care pătimeşte pe Cruce arată că este înviat, ca să fie vrednici de credinţă grăind ei pentru [despre] Hristos. Şi „arătându-se",
rmpreimă-pătimitor cu tot omul ce se află despărţit de Dumnezeu. iarăşi au adormit (după Zigaben).
 Capitolul 27 417
416 Capitolul 2 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI T Â L C U I R E A SFINTEI E V A N G H E L I I DE LA MATEI

Iar alţii şi alte pricini [înţelesuri] zic [aici], căci spun ei că „rupându-se de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I. (56) între
catapeteasma", se însemnează [arată] ridicarea slovei Legii şi descoperirea care era şi Măria Magdalena şi Măria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi
celor ce mai înainte erau ascunse de slovă, ca de o oarecare „catapeteasmă", mama fiilor lui Zevedeu. (27,54-56; Matei 28,1 / Marcu 15,44-47 / Luca 23, 52-55
iar cele care mai înainte erau ascunse şi întunecate, acum se vor arăta, Sutaşul cel ce era păgân, din semne crede, dimpreună cu cei care erau
săvârşindu-se la Hristos (2 Corinteni 3,14-16). cu el. Iar iudeii, cei care i-au auzit pe Prooroci şi Legea, rămân necredincioşi,
Dar şi aceasta este cu putinţă a zice [se poate înţelege]: că fiind la atât de rău [cumplit] lucru este răutatea! Şi mai apoi sutaşul acesta s-a
iudei obiceiul ca să-şi rupă hainele pentru hulele împotriva lui Dumnezeu, făcut şi mucenic pentru Hristos . 58

şi acum dumnezeiescul templu, ca şi cum i-ar fi părut rău pentru moartea Iar „femeile" - neamul care s-a osândit - , cele ce sunt miloase mai
lui [Hristos-]Dumnezeu , şi-a rupt haina Sa, care este „catapeteasma".
55
vârtos decât toţi, privind cele ce s-au făcut, dobândesc cele dintâi vederea
încă şi altele ar fi putut cineva a zice, însă acestea sunt de ajuns. celor bune. Căci ucenicii fug, dar femeile stau [rămân].
Iar stihiile „s-au cutremurat", arătând mai întâi că Cel Care pătimea Iar „Măria, mama lui Iacov şi a lui Iosi" o numeşte pe Născătoarea
era Făcătorul [lor], iar apoi însemnând că lucrurile se vor schimba, căci de Dumnezeu ,, căci Iacov şi Iosi erau fii ai lui Iosif de la cea dintâi a lui
59

Scriptura unde rânduieşte „cutremur", schimbarea lucrurilor o arată . 56

femeie. Deci, de vreme ce Născătoarea de Dumnezeu a fost dată lui Iosif

Deci s-a făcut mutarea cercetării lui Dumnezeu de la iudei la neamuri şi
şi toţi o socoteau a fi femeia lui, cu cuviinţă se spune că este maică a fiilor
„pietrele" - adică inimile cele împietrite ale păgânilor - „s-au despicat"
lui, adică [mama lor] vitregă.
şi au primit pe sămânţa adevărului.
Iar „mama fiilor lui Zevedeu", Salomeea se numea şi se spune că şi
Şi cei omorâţi de păcate au înviat şi „au venit în sfânta cetate", în aceasta era fiică a lui Iosif.
Ierusalimul cel de Sus, şi „s-au arătat multora", [adică celor] care călătoresc
pe „calea cea lată" (Matei 7,13). Şi „arătându-se", s-au făcut lor chip de 27,57-61: Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu
- ^ v i a ^ r J W i ^ ş i ^ - M a a r c e i e , căci omul care l-a văzut pe cel ce mai înainte numele Iosif, care şi el era ucenic al lui Iisus. (58) Acesta, ducându-se la
era omorât de patimi că s-a întors şi a ajuns „în sfânta cetate" care este în Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. (59) Şi
Ceruri, cu adevărat îi urmează [celui ce stă drept pildă] şi se întoarce şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in , (60) şi l-a pus în 60

acesta. Iar acestea mai cu luare aminte [mai amănunţit] s-au înţeles . 57 mormântul nou al său, pe care-1 săpase în stâncă , şi, prăvălind o piatră
61

Iar tu cunoaşte că învierea morţilor care s-a făcut la Crucea [Patima] mare la uşa mormântului, s-a dus. (61) Iar acolo era Măria Magdalena şi
Domnului arată şi slobozirea sufletelor celor din iad şi cei care au înviat cealaltă Mărie, şezând în faţa mormântului. 62
(17,57) Marcu 15,43 /
Luca 23, 50-51 / Ioan 19,38 (27, 58-61) Matei 28,1 / Marcu 15, 44-47 / Luca 23, 52-55
atunci „s-au arătat multora", ca să nu pară că este nălucire ceea ce s-a
Iosif din Arimateea care mai înainte se ascundea [tăinuia], iar acum mare
făcut. Şi au înviat aceştia spre a fi semn; şi arătat este că iarăşi au murit. Iar
lucru îndrăzneşte punând sufletul său pentru trupul Invăţătomlui şi primind
unii zic că după ce a înviat Hristos, au înviat şi aceştia şi n-au mai murit,
atâtea vrăjmăşii de la toţi iudeii. Şi ca un mare dar Pilat îi dă trupul Domnului,
dar aceasta [învăţătură] nu ştiu de se cuvine a o primi.
căci ca un turburător [răzvrătitor] fiind omorât Hristos, era cu urmare ca
27,54-56: Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând trupul Lui să fie aruncat neîngropat. Dar Iosif, fiind bogat poate că i-a şi dat
cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat,
Fiul lui Dumnezeu era Acesta! (55) Şi erau acolo multe femei, privind 5 8
E vorba de Sfântul Mucenic Longhin sutaşul, care este prăznuit în Biserica
Ortodoxă la 16 octombrie.
5 5
Vezi şi tâlcuirea de la Matei 26, 65-66. 59
Vezi şi Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXXVUI, ed. IBMBOR, Bucureşti,
5 6
Vezi în Vechiul Testament: 1 Regi 4,5; 14,15; 2 Regi 22, 8; 3 Regi 19,11-12; Psalm 17, 1994, p. 985 (traducere, introducere, indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru).
9; 59, 2; 67, 9; 113,17; Isaia 29, 6; Iezechiil 27,35; 38,19; Avacum 3,10; loil 2,10; Amos 1,1; 60
în ediţia de la 1805, în loc de „l-a înfăşurat în giulgiu curat de in", se găseşte „l-a
1 Macabei 1,29, iar în Noul Testament: Matei 21,10; 24,7; 28,2,4; Faptele Apostolilor 4, 31;
învălit în giulgiu curat".
16,26; Apocalipsa 6,12; 8,15; 11,13,19; 16,18, precum şi în multe alte locuri scriptuiistice.
în ediţia de la 1805, în loc de „în stâncă", se găseşte „în piatră".
6 1

5 7
Adică au fost tâlcuite mai în amănunţime după înţelesul cel îndreptător de năravuri.
în ediţia de la 1805, în loc de „în faţa", se găseşte „în preajma".
6 2
 Capitolul 27 419
418 Capitolul 27 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI TĂT.CUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI

lui Pilat aur. Şi luându-L, îl cinsteşte pe El, punându-L „în mormânt nou", lui sâmbăta (Deuteronom 5,14), iar călcătorii de Lege iudei, în loc de legiuita
întru care nimeni nu mai fusese pus niciodată. Iar acest lucru este al iconomiei lor adunare „se adună la Pilat", care era de altă seminţie. Şi aceştia din
lui Dumnezeu, ca nu cumva după ce va învia Hristos, să poată zice cineva că răutatea lor se pornesc de vin la Pilat şi „întăresc mormântul". Iar aceasta
poate alt mort a înviat; pentru aceea „nou" este „mormântul". iconomia lui Dumnezeu a fost, ca să mărturisească învierea chiar vrăjmaşii,
Iar Măria Magdalena şi cealaltă Mărie - adică Născătoarea de Dumnezeu pentru pecetluirea mormântului şi straja care s-a pus.
pe care mai sus a numit-o „mama lui Iosi şi a lui Iacov" - , acestea două însă se cuvine să cercăm [cercetăm] de unde ştiau iudeii că a zis: „după
„şedeau în preajma mormântului", aşteptând ca de va înceta turbarea trei zile Mă voi scula", căci Domnul nu a zis aceasta [în chip] arătat şi
[iudeilor], să meargă să îmbrăţişeze trupul şi să-L ungă pe El cu mir . Despre 62 descoperit. Deci este cu putinţă a zice că din pilda lui Ionă au cunoscut
aceste femei zice Isaia: „Femei venind de la vedere, veniţi! Pentru că nu [ei] aceasta, căci Hristos a zis: „Că precum a fost Ionâ în pântecele chitului,
este norod care are pricepere" (Isaia 27, 11) - căci arătat este că despre
63 trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului [trei
norodul iudaicesc, care L-a răstignit pe Domnul a spus Proorocul că „nu zile şi trei nopţi]" (Matei 12, 40). Sau din cuvintele: „Dărâmaţi templul
are pricepere" (Luca 23,34). Drept aceea le cheamă pe ele, să lase poporul
64 acesta [şi în trei zile îl voi ridica]" (Ioan 2,19) pentru că, dacă mai înainte
cel nepriceput şi să vină la Apostoli şi să le binevestească lor învierea. ei n-au înţeles cuvântul acesta şi socoteau că despre templul iudaicesc
vorbeşte Domnul, au mărturisit împotriva Lui . Dar acum, cunoscând că
70

27, 62-66: Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi „templu" [„biserică"] a numit trupul Său, se tem. Şi-L numesc „înşelător",
fariseii la Pilat, (63) zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul neîncetând din răutatea lor nici după moartea Lui.
Acela a spus, fiind încă în viaţă : După trei zile Mă voi scula. (64) Deci,
65

Iar „custodie" se numeşte la romani straja Deci pe ostaşii cei care au

porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii
fost rânduiţi spre a păzi îi numeşte „custodie" . 71

Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi- Şi va fi
rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. (65) Pilat le-a zis: Aveţi straj ă ,
66 67

mergeţi şi întăriţi cum ştiţi. (66) Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu
Strajă, pecetluind piatra . 68
(27, 62-63] Matei 16,21; 17,23; 20,19; 26,61 /
Marcu 8,31; 10,34 / Luca 9,22; 18,33; 24,6 / Ioan 2,19; 7,12 (27, 64-66) Psalm 40,8 / Daniil 6,18
Ziua de sâmbătă nici nu o numeşte „sâmbătă" , că nici nu era sâmbătă, 69

din pricina răutăţii iudeilor. Căci Legea oprea să se mişte cineva din locul

6 2
„Omorât ai fost, dar nu Te-ai despărţit, Cuvinte, de trupul pe care l-ai luat; că
de s-a ş i stricat templul Tău în vremea Patimii, şi aşa unul era Ipostasul Dumnezeirii
şi al trupului Tău; că în amânouă, Unul eşti, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu
şi o m " (Cântarea a Vl-a din Canonul Sâmbetei celei Mari).
î n ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi, versetul de la Isaia 27,11 este: „Când crengile
6 3

se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le dau foc. Acesta este un popor fără minte şi nici
Ziditorul lui nu Se milostiveşte de el şi nici Făcătorul lui nu are milă de e l " .
6 4
C u înţelesul de: „un popor fără de minte".
65
î n ediţia de la 1805, în loc de „amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă", se
găseşte „înşelătorul Acela a spus, încă fiind viu".
6 6
î n ediţia de la 1805, în loc de „de pe urmă", se găseşte „de apoi".
6 7
î n ediţia de la 1805, în verstele 65-66, în loc de „strajă", se găseşte „custodie".
[1805] „Pecetluind piatra", adică nu numai că au întărit piatra punând deasupra
6 8

7 0
Vezi si tâlcuirea de la Matei 26, 60b-64a.
peceţi, ci şi alegând ostaşi - pe care i-au voit - i-au pus să străjuiască, iar aceştia sunt cei
pe care îi numeşte „custodie" (după Zigaben). " A ş a d a r iudeu nu numai că au întărit mormântul punând deasupra peceţx, ci au şr
C i o numeşte „a doua zi, care este după vineri".
6 9
ales ostaşii care să-1 străjuiască.
 420
TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII D E LA MATEI Capitolul 2 8 421

Galileea; a c o l o îl veţi v e d e a . Iată v - a m spus v o u ă . (8) I a r p l e c â n d ele î n

grabă d e l a m o r m â n t , cu frică şi c u bucurie m a r e a u alergat s ă v e s t e a s c ă
CAPITOLUL 28 Ucenicilor Lui. (28,1) Matei 27,56,61 /
învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Marcu 16,1 / Luca 23,56; 24,1 / Ioan 20,1 (28,2) Marcu 16,3-5 / Luca 24,4 / Ioan 20,11-12
Porunca Botezului 1 (28,3) Daniil 10,6 / Marcu 16,5 / Luca 24,4 (28,4) Marcu 16,5 / Luca 24,5 (28,5) Marcu 16,6 /
Luca 24,5 / Ioan 20,13 (28,6) Matei 12,40; 16,21; 17,23 / Marcu 16,6 / Luca 24,6 (28,7) Matei 26,32 /
Marcu 14,28; 16,7 / Luca 24,6 / Ioan 21,1 / Faptele Apostolilor 1,3; 1 0 , 4 0 4 1 /
1 Corinteni 15,5 (28,8) Judecători 13,22 / Marcu 16,8 / Luca 24,9-10,22
28, 1-8: D u p ă ce a trecut s â m b ă t a , c â n d se l u m i n a d e z i u a întâi z Aceasta ce zice „ s â m b ă t a t â r z i u " , este deopotrivă cu cea zisă de Luca
s ă p t ă m â n i i [ D u m i n i c ă ] , a u v e n i t M ă r i a M a g d a l e n a ş i cealaltă Mărie,
2
„la m â n e c a r e " (Luca 24,1) şi cu cea de la Marcu „foarte d e d i m i n e a ţ ă , p e
ca s ă v a d ă m o r m â n t u l . (2) Ş i iată s-a făcut c u t r e m u r m a r e , c ă îngerul când răsărea s o a r e l e " (Marcu 16,1), căci prin „ s o a r e " aici ni se cuvine să
D o m n u l u i , c o b o r â n d d i n C e r şi venind, a prăvălit piatra şi şedea înţelegem zorile soarelui celui de dimineaţă, căci după ce apucă ceasul al
d e a s u p r a e i . (3) Şi înfăţişarea l u i e r a ca fulgerul şi î m b r ă c ă m i n t e a lui
3
VlII-lea al nopţii, de atunci se socoteşte începătura [începutul] zilei ce va
a l b ă c a z ă p a d a . (4) Ş i d e frica l u i s-au c u t r e m u r a t c e i c e p ă z e a u şi s-au să fie [ce urmează] şi dimineaţa începe. Deci atunci era noaptea sâmbetei
făcut ca morţi. (5) Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: N u v ă temeţi, că şi începătură a Duminicii - pe care „una d i n s â m b e t e " o numeşte, căci
ştiu c ă p e Iisus Cel răstignit îl căutaţi. (6) N u este aici; căci S-a sculat precum „sâmbete" numeau zilele săptămânii, iar „ u n a " pe cea dintâi. întrucât
a zis; veniţi d e vedeţi locul u n d e a zăcut. (7) Şi degrabă mergând, spuneţi „Duminica" este „una din s â m b e t e " , adică cea dintâi a zilelor săptămânii,
ucenicilor L u i că S-a sculat d i n morţi şi iată v a merge înaintea voastră în 4
căci după cea dintâi se zice [se numără] îndată şi cea de a doua, apoi şi ce
de a treia şi pe rând toate celelalte . 5

In ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru învierea Domnului. Pentru cercetarea
1 Deci a înviat Domnul Hristos când piatra încă era deasupra „mor­
femeilor la mormânt. Pentru străjerii mormântului, ce aufost martori ai învierii. Pentru arătarea m â n t u l u i " , iar după ce a înviat Dânsul vine şi îngerul ca să „prăvălească
lui Hristos Apostolilor şi femeilor în Galileea". piatra", şi să dea femeilor intrare la mormânt. Şi se face „ c u t r e m u r " ca să
2
în ediţia din 1805, în versetul 1 se află: „Iară sâmbătă târziu, întru ceea ce lumina se deştepte străjerii şi să cunoască lucrul cel nou care s-a făcut.
spre u n a din sâmbete", cu următoarea notă: [1805] Sfântul Dionisie al Alexandriei zice
că acest cuvinţel - „târziu", unii socotesc că vrea să arate seara sâmbetei, dar cei mai 5
Aşadar atunci când a înviat Domnul Hristos era noaptea sâmbetei şi începătură a
pricepuţi nu socotesc aşa, ci înţeleg „noapte adâncă". Şi cum că „târziu" arată aici noaptea, Duminicii, iar această Duminică Evanghelistul o numeşte „una din sâmbete", pentru că
iar nu seara, cunoaştem dintru ceea ce a adăugat „înlru ceea ce lumina spre una din evreii „sâmbete" numeau zilele săptămânii. Denumirea de „sâmbătă", ca şi cea de
sâmbete". încă şi Eutimie Zigaben zice că prin „sâmbăta târziu", sau „târziu după „săptămână", legată de ea, au rămas în Noul Testament ca un ebraism, sau ca un fel de
s â m b ă t ă " (după c u m este şi în greceşte), Evanghelistul a arătat sfârşitul tuturor exprimare evreiască, fel care nu corespunde modului nostru de gândire şi exprimare.
sâmbetelor, adică al celor şapte zile ale săptămânii pe care evreii le numeau „sâmbete". Trebuie ştiut că evreii nu cunoşteau sau nu foloseau „săptămâna planetară", cu denumirea
Că şi noi, zicând „ziua târziu", sau „noaptea târziu" arătăm sfârşitul acestora. Iar sfârşit zilelor săptămânii după zei, cum o aveau romanii: Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus,
al celor şapte zile ale săptămânii este mai vârtos sfârşitul sâmbetei. Deci, ca să nu socoteşti Saturn şi Ziua Soarelui. Ci iudeii, ca şi elinii (grecii), numărau zilele săptămânii, zicând:
cum c ă la sfârşitul sâmbetei au venit la mormânt femeile, ci la începutul mânecării „prima zi a sâmbetei (sau a săptămânii)", „a doua zi a sâmbetei (sau a săptămânii)"...
Duminicii, a adăugat: „întru ceea ce lumina" - adică „în ziua ceea ce lumina, ceea ce se iar a şaptea se numea „sabat". Acesta era un fel greoi de exprimare a zilelor. De aceea,
arată". Şi mai lămurit făcând cuvântul, a adăugat pe urmă „spre una din sâmbete". Iar treptat, au adoptat şi creştinii - după romani - numirile zilelor, încât la început, Ziua
„una din sâmbete", adică cea dintâi din zilele săptămânii, este Duminica Şi aşa scriind Domnului era numită „Ziua Soarelui", până când s-a creat expresia „Dies-Dominica",
Evanghelistul, a arătat începutul mânecării Duminicii. numire care traducea expresia grecească „Kiriaki imera" - Duminica, „Ziua Domnească"
sau „Ziua Domnului". Aşa se explică de ce ziua în care a înviat Domnul Hristos este
3
î n ediţia de la 1805, în loc de „coborând din Cer şi venind, a prăvălit piatra", se
numită când „una a sâmbetelor" sau „ziua întâi, prima a săptămânii" (Matei 28, 1;
găseşte „pogorând din Cer şi venind, a prăvălit piatra de pe uşă".
Marcu 16, 2, 9; Ioan 20,1,19), adică Duminica, când „prima zi de după sâmbătă" (Luca
4
I n ediţia de la 1805, în loc de „înaintea voastră", se găseşte „mai înainte de voi".
24,1) - după Dicţionarul Noului Testament, ed. cit., p. 451.
 Ţ ^ T T TTKF A SFINTEI EVANGHELII DE L A MATEI C a
P i t o l u 1 2 8
—
422 Capitolul 28 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

nicilor: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul M e u " (Matei 26, 26). Deci, de
Iar Domnul a înviat a treia zi. Dar, cum se numără cele trei zile? întru
vreme ce stăpânire avea de la Sine a-Şi pune sufletul Său, arătat este că de
al Vl-lea ceas al vinerii a fost răstignit, de la acesta până la al IX-lea ceas a
6

atunci S-a junghiat pe Sine, de când a dat ucenicilor Săi trupul, căci nimeni
fost „întuneric" - răstimp pe care noapte să-1 socoteşti. Iar de la al IX-lea
7

nu mănâncă ceva, de nu va fi mai întâi junghiat. Deci, numără: din seara

ceas a fost lumină - aceasta este zi. Iată, deci, o zi şi o noapte. Iarăşi, noaptea
când îşi dă trupul Său şi până vinerea, în al Vl-lea ceas - o zi şi o noapte;
de vineri şi ziua sâmbetei, a doua zi şi a doua noapte sunt. Iar noaptea de
iarăşi întunericul cel de la al Vl-lea ceas până la al IX-lea şi lumina de la al
sâmbătă, până când se lumina de ziuă - căci de la luminarea de zi toată
IX-lea ceas până seara - a doua zi şi a doua noapte; noaptea de după vineri
ziua se numără - , iată a treia zi şi a treia noapte . 8

şi ziua sâmbetei - a treia zi şi a treia noapte. Şi „sâmbătă târziu" a înviat

încă şi în alt chip [altfel] poţi să numeşti [socoteşti] cele trei zile: vineri
Hristos. Iată, aşadar, plinirea [numărului] celor trei zile şi trei nopţi!
şi-a dat Domnul duhul, aceasta este o zi; sâmbătă a fost înmormântat, aceasta
Matei a zis că îngerul şedea pe piatră, iar Marcu zice că după ce a
este a doua zi. Iar în noaptea Duminicii [pe când se lumina de ziuă] a înviat
răsturnat piatra, şedea înlăuntru în mormânt, de-a dreapta (Marcu 16,4-5).
- deci din parte se numără şi Duminica în loc de altă zi. Şi aşa iată cele trei
Oare, este aici vreo nepotrivire? Nu, ci cu urmare este că mai întâi s-a arătat
zile! Căci şi la cei adormiţi, de va muri careva pe la al X-lea ceas [spre seară],
îngerul pe piatră, apoi, intrând femeile, îngerul a mers mai înainte şi iarăşi
iar altul pe la ceasul I al aceleiaşi zile [dimineaţa], se spune că amândoi au
s-a arătat înlăuntru, în mormânt, şezând de-a dreapta Şi femeilor le zice:
murit întru aceeaşi zi.
„«Nu vă temeţi» voi, căci străjerii vrednici sunt de a se teme, dar voi,
Am şi altă pricină să-ţi zic la aceasta, [anume] cum trei zile şi trei nopţi
uceniţele Domnului, nu vă temeţi!". Şi după ce le izbăveşte de frică, le
se vor număra. Deci, ia aminte: joi seara a făcut Domnul Cina şi a zis uce-
binevesteşte lor învierea, că se cuvenea mai întâi a scoate frica [a le izbăvi
6
în cultul creştin, ziua liturgică nu începe cu miezul nopţii sau cu dimineaţa, ca în de frică], apoi a le binevesti. Şi nu se ruşinează a-L numi „Cel răstignit" pe
măsurătoarea laică a timpului, ci cu seara Ziua liturgică este, deci, intervalul de timp Hristos, fiindcă întru Cruce, ca într-un semn de biruinţă Se laudă, pentru că
dintre două seri consecutive; de aceea, sărbătorirea şi slujba oricărei zile liturgice începe cu toate bunătăţile ni le-a pricinuit nouă Crucea
vecernia din ajunul zilei (laice) respective, care este cea dintâi dintre laudele bisericeşti
zilnice. Datina aceasta este moştenită din tradiţia iudaică de socotire a timpului, aşa cum o 28, 9-10: Dar, când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a
9

vedem concretizată, de exemplu, în referatul biblic al zidirii lumii, unde zilele creaţiei simt întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele
numărate începând cu seara şi continuând cu dimineaţa: „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: Lui şi I s-au închinat. (10) Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi
ziua î n t â i " (Facere 1, 5). Tot din cultul iudaic a moştenit Biserica creştină şi împărţirea vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.
10

zilelor în Ceasuri. Lăsând la o parte nopţile (care erau împărţite, ca şi la romani, în patru (18, 9) Marcu 1 6 , 9 - 1 0 / Luca 8, 2 / Ioan 2 0 , 1 4 (28, 10) Ioan 2 0 , 1 7 / Evrei 2 , 1 1
sferturi, numite „străji" sau „vegheri"), ziua (adică intervalul de timp de dimineaţa până Le zice femeilor: „Bucuraţi-vă!", căci de vreme ce neamul femeiesc a
seara, socotit de 12 ore) era împărţită în patru sferturi de câte trei ore fiecare, şi anume:
fost osândit a se întrista, Domnul, prin învierea Sa, le-a pricinuit bucurie
Ceasul I, cuprinzând primele trei ore ale dimineţii (între orele 6-9); Ceasul al IlI-lea, cuprinzând
a doua parte a dimineţii (între orele 9-12); Ceasul al Vl-lea, cuprinzând al treilea sfert al zilei
şi le-a binecuvântat pe dânsele. De aceea şi ele, din multa sfială şi cinste
(între orele 12-15, adică amiaza); Ceasul al IX-lea, cuprinzând ultimul sfert al zilei (între [ce aveau] către Dânsul, îi „cuprind picioarele", dintru evlavie neîndrăz­
orele 15-18, adică seara).Biserica Ortodoxă a reţinut această veche împărţire a zilei, folosind-o nind de altă parte a trupului să se atingă, fără numai de părţile cele mai
în cultul ei, mai ales pentru indicarea şi denumirea diferitelor momente de rugăciune din de pe urmă ale trupului lui Hristos.
cursul zilei. Rânduiala aceasta se păstrează şi astăzi în programul zilnic de rugăciune din Iar unii zic că într-adins au apucat „picioarele Lui", ca să cunoască
mănăstiri (cu denumirile din Ceaslov) - după Pr. Ene Branişte, Liturgica generală, ed.
dacă a înviat cu adevărat şi nu cu nălucire şi să vadă de nu este cumva
IBMBOR, Bucureşti, 1993, pp. 129-130.
duh, căci aveau bănuială că este duh". Deci, atunci aceste două Marii s-au
„Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul
7

al n o u ă l e a " (Matei 27,45).

»în ediţia de la 1805, în loc de „să vestească , se găseşte „sa spuie .
Iar Cleopa, în drum spre Emaus, îi spune Împreună-Călătorului: „Astăzi este a
8

» î n ediţia de la 1805, în loc de „duceţi-vă şi vestiţi", se găseşte „mergeţi de vestiţi .

treia z i de când s-au petrecut acestea" (zi care începuse când se „lumina spre una din
» Căcfpoate se sminteau întru a lor minte din pricina necuprinsei puten a minunu
s â m b e t e " ) - adică e „a treia zi" de la răstignirea moartea şi îngroparea Domnului (Luca
24,19-21). învierii Domnului.
 424 Capitolul 28 TÂLCUIREA S F I N T E I E V A N G H E L I I DE L A MATEI Capitolul 28 425
Jg^ELZggPlLfgAj^IEPISCOPU^ BULGARIEI

atins de „picioarele Lui". Iar Ioan spune că Măria Magdalena se ispitea să Duh, (20) învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu
se atingă de Domnul (Ioan 20,17), dar nu i se dă voie pentru că voia să fie cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
pururea cu Dânsul, ca mai înainte [de răstignirea Sa]; şi poate mai vârtos (28,16) Matei 26,32; 28,7 / Marcu 14,28 (28,17) Luca 24,52 (28,18) Psalm 8,6 / Daniil 7,13-14 /
Matei 11,27 / Luca 1,32; 10,22 / Ioan 3,31,35; 5,22; 13,2; 17,2 / 1 Petru 3,22 / Romani 14,9 /
pentru aceea nu i se dă voie, că era ea iscoditoare. Căci, de vreme ce s-a 1 Corinteni 15,24 / Efeseni 1,10,22 / Filipeni 2,9 / Coloseni 1,16 / Evrei 2,8 /
atins de picioarele Lui, după cum zice Matei, ce nevoie mai era să se atingă Apocalipsa 17,14; 19,16 (28,19) Isaia 52,10 / Marcu 16,15 / Luca 24,47 /
încă o dată. Deci ca pe ceea ce este iscoditoare, o îndepărtează pe ea. Ioan 15,16 / Faptele Apostolilor 2,38 / 1 Ioan 5,7 / Romani 10,18 /
Coloseni 1,23 (28,20) Matei 18,20 / Ioan 14,18
28, 11-15: Şi plecând ele, iată unii din strajă, v e n i n d în cetate, au După cum zice Ioan, întâi S-a arătat Iisus ucenicilor întru înseşi Ziua
v e s t i t a r h i e r e i l o r t o a t e c e l e î n t â m p l a t e . (12) Ş i , a d u n â n d u - s e e i
1 2
învierii (Ioan 20,19), intrând la ei prin uşile încuiate. Apoi S-a arătat după
î m p r e u n ă c u bătrânii şi ţinând sfat, a u dat b a n i mulţi ostaşilor , (13) 13
opt zile, când şi Toma a crezut (Ioan 20,26), iar după aceea, fiindcă ei aveau
zicând: S p u n e ţ i că ucenicii L u i , v e n i n d noaptea, L-au furat, p e când noi să meargă în Galileea şi încă nu se adunaseră toţi împreună - ci unii dintre
d o r m e a m ; (14) şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl v o m îndupleca ei pescuiau la marea Tiberiadei - , S-a arătat numai celor care pescuiau,
şi p e voi fără d e grijă v ă v o m face. (15) Iar ei, l u â n d argintii, au făcut care erau şapte la număr (Ioan 21,1).
p r e c u m a u fost învăţaţi. Şi s-a r ă s p â n d i t cuvântul acesta între iudei,
14

Deci, ceea ce spune acum Matei, s-a făcut mai pe urmă, după cele pe
p â n ă în ziua d e azi.
care le spune Ioan, căci de multe ori S-a arătat lor Hristos Cel înviat, vreme
Străjerii au vestit toate câte s-au întâmplat: că s-a făcut cutremur, că singu­ [timp] de patruzeci de zile viind şi ducându-Se, fiindcă nu pururea şi în
ră s-a dat la o parte piatra, că ei, înfricoşându-se, au căzut ca nişte morţi. toată vremea era împreună cu ucenicii în cele patruzeci de zile. Deci cei
Iar iudeii, nici pentru minunile care s-au făcut la Patimă, nici pentru unsprezece ucenici care erau verhovnici, împreună cu toţi ceilalţi s-au
cele ce s-au mărturisit la mormânt, nici măcar de străjeri ruşinându-se, cu închinat lui Hristos, „iară unii s-au îndoit". Deci, se cuvine aşa să înţelegi:
patima lor strică pe ostaşi - adică cu iubirea de argint - , supunându-i să cei unsprezece ucenici au mers în Galileea şi s-au închinat Lui, „iar unii"
zică cum că ucenicii L-au furat, lucru care este mai nebunesc şi mai - poate oarecare din cei şaptezeci - „s-au îndoit" de Hristos, dar mai pe
păgânesc decât toate! Căci, cum L-ar fi furat, o, nebunilor, ucenicii, ei care urmă s-au încredinţat şi aceştia . Iar unii spun că Matei nu-i pomeneşte
18

erau încuiaţi în casă de spaimă şi nicidecum nu îndrăzneau să iasă afară? pe cei care „s-au îndoit" şi ceea ce n-a spus el - anume că Toma s-a îndoit
Şi dacă L-ar fi furat ca pe un mort, cum, mai apoi ar fi murit pentru Dânsul, - spune Ioan (20,25). Deci, se cuvine aşa să înţelegi: mergând în Galileea
propovăduind că a înviat Domnul cu adevărat, pentru minciună făcân­ s-au închinat Lui; iar aceştia care s-au închinat în Galileea „s-au îndoit"
du-se mucenici? mai înainte în Ierusalim, precum zice [Marcu (16,11-14) şi] Luca (24,11).
Aşadar Iisus le-a grăit lor: „Datu-Mi-S-a toată stăpânirea [puterea], în
28, 16-20: Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele
Cer şi pe pământ". Iar aceasta întru acest chip este: „Ca un Dumnezeu şi
u n d e le poruncise lor Iisus. (17) Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se
Ziditor aveam «stăpânirea» tuturor" - că toate sunt roabe lui Dumnezeu,
îndoiseră . ( 1 8 ) Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-S-a
15

după cum zice David (Psalm 88,12; 118,91). „Dar supunerea cea de [bună]
toată puterea , în Cer şi pe pământ. (19) Drept aceea, mergând, învăţaţi
16

voie nu o aveam şi acum voi avea-o şi pe aceasta, căci se vor supune Mie
toate neamurile , botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
17

toate, fiindcă prin Cruce am biruit pe cel care avea stăpânirea morţii". Că
îndoită este supunerea: fără de voie - fiindcă toţi suntem robi ai lui
în ediţia de la 1805, în loc de „cele întâmplate", se găseşte „cele ce s-au făcut".
1 2

în ediţia de la 1805, în loc de „ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor", se găseşte
1 3
Dumnezeu, chiar fără voia noastră, cum sunt şi dracii - şi de voie, după
„făcând sfat, au dat bani mulţi slujitorilor".
1 4
în ediţia de la 1805, în loc de „s-a răspândit", se găseşte „s-a vestit". După cum ne tâlcuieşte Sfântul Teofilact aceştia care se îndoiseră erau poate din
18

în ediţia de la 1805, în loc de „ei care se îndoiseră", se găseşte „iară unii s-au
1 5 ceata celor şaptezeci pe care îi alesese Mântuitorul (Luca 10, 1). Iar dacă ne smintim
* îndoit".
socotind că tocmai cei pe care i-a ales Mântuitorul „s-au îndoit" de învierea Lui, să
1 6
în ediţia de la 1805, în loc de „puterea", se găseşte „stăpânirea". cumpănim lăuntric dacă la Praznicul învierii Domnului, noi înşine grăim întru dreptate
1 7
în ediţia de la 1805, în loc de „neamurile", se găseşte „limbile". şi adevăr: „Hristos a înviat!"
 -Capitolul 28 427
426 TÂLCUIREA S F I N T E I EVANGHELII D E L A MATEI
Capitolul 28 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cuviinţă la „toate neamurile" îi trimite, poruncindu-le să boteze „în

cum era Pavel rob al lui Hristos (Galateni 1, 10; 2 Timotei 1, 8). Dar, mai
înainte numai supunerea cea fără de voie având-o de la toţi Domnul, se numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".
părea că oarecum doar pe jumătate avea Mântuitorul „stăpânirea" tuturor. Deci, ruşineze-se Arie şi Sabelie . Pe Arie, pentru că a zis Hristos ca
22 23

Iar după Cruce, fiindcă s-a întins cunoştinţa de Dumnezeu la toţi [oamenii] să se boteze în numele Celor Trei, care nume unul este, iar pe Sabelie,
şi cu supunerea cea de voie s-au supus toţi, cu cuviinţă [pe drept cuvânt] pentru că şi pe toate cele trei Feţe le-a pomenit Domnul, nu numai o
24

zice Domnul că acum a luat „toată stăpânirea". „Că mai înainte, în parte Faţă, precum acela hulea, ca să aibă trei nume, şi uneori adică să Se
aveam «stăpânirea» - căci numai fără voie îmi slujeau Mie, pentru că sunt numească Tată, iar alteori Fiu, iar alteori Duh, ci mai vârtos pe Trei Feţe,
Făcătorul [lor] - , iar acum şi cu cunoştinţă slujindu-Mi Mie oamenii, «toată» care au Un [singur] nume, adică Dumnezeu.
şi deplină «stăpânire» Mi S-a dat", [căci zice: „Datu-Mi-S-a toată stăpânirea, Apoi, de vreme ce nu este de ajuns a se boteza, ci se cuvine şi a lucra
în Cer şi pe pământ"]. Dar de la cine I S-a dat Lui? Arătat este cu adevărat faptele cele bune după Botez, spune Domnul: „învăţându-i pe ei «să
că de la Sine şi de la a Sa smerenie, că de nu S-ar fi smerit şi de nu S-ar fi păzească toate câte am poruncit vouă», nu una sau două, ci «toate»
lovit cu împotrivă luptătorul prin Cruce , nu ne-ar fi mântuit pe noi. Deci
19 poruncile Mele". Deci, să ne înfricoşăm, o, fraţilor, socotind că de ne va
aceea ce zice „Datu-Mi-S-a toată stăpânirea [puterea]", aşa să o înţelegi: lipsi nouă una dintre porunci , nu suntem de săvârşit [desăvârşit] robi ai
25

„Prin ale Mele nevoinţe şi lupte am mântuit pe oameni şi Mi s-au făcut de lui Hristos! Că ni se cere pe toate să le păzim!
acum. soartă şi norod al Meu". Deci, peste tot „pământul" are Hristos
20 Vezi, dar, cum cuvântul Domnului pe amândouă capetele [temeliile]
„stăpânirea" - fiindcă tot pământul L-a cunoscut pe El - , dar şi „în Cer" - creştinătăţii le cuprinde: bogoslovia [teologia] şi fapta bună cea lucrătoare.
fiindcă plata şi petrecerea [vieţuirea] celor care cred întru El este în Ceruri. Căci, spunând că se cuvine să se boteze în numele Preasfintei Treimi,
încă şi întru alt chip [înţelege]: de vreme ce firea omenească, cea care bogoslovie [teologie] ne dă nouă, iar zicând să ne înveţe să şi păzim po­
mai înainte era osândită, unindu-se cu Dumnezeu Cuvântul după ipostas 21
runcile, ne arată fapta bună cea lucrătoare.
în Ceruri şade [petrece], fiind închinată de îngeri, cu cuviinţă zice: „Datu- Şi îmbărbătându-i pe dânşii, de vreme ce îi trimitea la păgâni şi la
Mi-S-a toată stăpânirea [puterea], în Cer". Căci firea omenească, cea care junghieri [mucenicii] şi la primejdii, zice: „Nu vă înfricoşaţi, căci Eu voi fi
mai înainte slujea, acum întru Hristos stăpâneşte toate. cu voi «până la sfârşitul veacului»". Şi pomeneşte de „sfârşit", ca să-i
Şi cuprinzător să spun, ceea ce zice „Datu-Mi-S-a toată stăpânirea Arie a fost preot în Alexandria şi fondatorul ereziei arianismului, condamnată la
2 2

[puterea]", aşa să înţelegi. Dacă o vei lua [pe aceasta] cum că despre Sinodul I ecumenic, din anul 325. Arianismul neagă egalitatea Fiului cu Tatăl, făcând
Dumnezeu-Cuvântul se zice, să o înţelegi aşa: „«Mi S-a dat toată din Fiul prima creatură a Tatălui şi negând, deci, Dumnezeirea Lui. Erezia lui Arie a fost
stăpânirea», fiindcă şi nevrând şi vrând acum Mă cunosc pe Mine combătută de Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon, Sfântul
d u m n e z e u , cei care mai înainte după chipul supunerii celei fără de voie Alexandru şi mulţi alţi Sfinţi Părinţi. Arie a murit la anul 336 d. Hr.
îmi slujeau Mie". Iar dacă o vei înţelege cum că se zice ca despre firea Sabelie a trăit în veacul al III-lea şi era preot în Roma. Erezia sa susţinea că cele trei
2 3

omenească [a Mântuitorului], aşa să o înţelegi: „Eu firea cea [omenească] Persoane ale Sfintei Treimi nu sunt decât trei aspecte ale unei singure persoane. Sabelienii
se mai numeau şi modalişti. învăţătura lui Sabelie a fost combătută de Sfântul Dionisie
care mai înainte eram osândită, iar după cea către Fiul lui Dumnezeu, fără
al Alexandriei, Dionisie al Romei, Ipolit şi Tertulian şi condamnată de Sinodul al II-lea
de amestecare unire, Dumnezeu fiind, am luat stăpânirea asupra tuturor,
ecumenic, din anul 381.
ca să fiu închinat în Cer şi pe pământ slăvit de toate marginile".
„Faţă" numeşte aici o Persoană, un Ipostas al Sfintei Treimi (cuvântul grecesc
2 4

Aşadar, îi trimite pe ucenici nu numai către iudei, ci - pentru că are prosopon înseamnă atât „faţă" cât şi „persoană").
„stăpânirea" tuturor, toată firea omenească sfinţind-o întru Sine - cu Dumnezeiescul Maxim ne învaţă următoarele: „Prin urmare, tot omul care s-a
2 5

Adică dacă nu s-ar fi luptat prin Cruce cu potrivnicul şi pizmaşul firii omeneşti.
1 9 botezat în numele Treimii Dumnezeieşti şi de viaţă făcătoare, trebuie să ţină toate câte a
Acest cuvânt poate avea atât înţelesul de destin, menire, parte, sorocire, orăndă, fie
2 0 poruncit Domnul. Din această pricină, Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor
cel d e consoartă, aleasă, logodnică, mireasă. cu Dreapta Credinţă, ştiind că nu e cu putinţă să-i aducă omului mântuirea numai una
[Aici] Ipostas - fiecare dintre cele trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, sub care
2 1 dintre ele, despărţită de celelalte" (Filocalia românească, voi. 2, Cuvânt ascetic, cap 2, ed.
este înfăţişat Dumnezeu. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 25).
428

deştepte pe dânşii, ca mai vârtos să nu bage de seamă la cele de durere,

căci zice: „«Sfârşit» vor avea toate ale lumii, ori dureri de vor fi, ori
bunătăţi; de aceea, să nu vă lăsaţi biruiţi de cele de durere, că trec; nici de
cele bune să vă lăsaţi înşelaţi, că se sfârşesc". Insă nu numai Apostolilor le
făgăduieşte acestea - adică a fi împreună cu dânşii - , ci şi tuturor ucenicilor
Lui, căci nu aveau Apostolii să trăiască „până la sfârşitul veacului". Deci
şi nouă şi celor de după noi ni se făgăduieşte aceasta Şi nu numai până la
sfârşit va fi, iar apoi va lipsi, să nu fie aceasta! Că de atunci mai vârtos
împreună va fi [cu ai Lui], mai strălucit şi mai arătat; că acest cuvânt
„până", unde s-ar afla în Scriptură nu leapădă vremea cea de pe urmă . 26

Deci, mulţămind Domnului Celui Care aici este cu noi şi tot binele ni-
1 dă şi iarăşi împreună cu noi va fi, mai de săvârşit [desăvârşit] după sfârşit,
să sfârşim aicea tâlcuirea Că Lui I Se cuvine toată mulţămită şi slava şi
cinstea, în vecii vecilor. „Amin".

Sfârşit al tâlcuirii Sfântului Teofilact

la Evanghelia cea de la O S " * * * * * * * * * * * ' * ' * 0 1 0

Matei
ANEXE EDITORIALE ŞI INDICI
ii
H

Vezi tâlcuirea de la Matei 1,25a.

 430
ANEXELE EDITORIALE 431

Nu puteau să-I vorbească îndeosebi?» Dar, ce voiau să-I spună? Dacă voiau să-L întrebe de
(1) dogmele adevărului, ar fi trebuit să o facă în auzul tuturor, să grăiască înaintea tuturor, ca
Zilele de prăznuire ale Sfinţilor Apostoli
să se folosească şi ceilalţi; iar dacă voiau să-L întrebe despre alte lucruri, care-i priveau
numai pe ei, n-ar fi trebuit să fie aşa de grăbiţi. Dacă Hristos n-a dat voie ucenicului Său să
î n Biserica Ortodoxă, Sfinţii Apostoli sunt prăznuiţi în următoarele zile : 1

se ducă să-şi îngroape pe tatăl său (Matei 8, 21-22), pentru ca să nu-i întrerupă mergerea
Simon Petru - 29 iunie şi 5 septembrie;
Andrei - 30 noiembrie, 20 iunie şi 13 octombrie; după Dânsul, cu atât mai mult n-ar fi trebuit întreruptă cuvântarea Sa, pentru lucruri fără
Iacov al lui Zevedeu - 30 aprilie; însemnătate. Lucrul acesta arată că au făcut aceasta numai din slavă deşartă. Acelaşi lucru
îl arată şi Evanghelistul Ioan când spune: «Nici fraţii lui nu credeau în El» (Ioan 7, 5).
Ioan al lui Zevedeu (Teologul) - 26 septembrie şi 9 mai;
Filip - 1 4 noiembrie; Evanghelistul Ioan, ne dă şi cuvintele lor, pline de multă prostie, spunând că fraţii Lui
Vartolomeu (Natanail) - 11 iunie şi 25 august; voiau să-L ia cu ei la Ierusalim, nu pentru altă pricină, ci ca să culeagă şi ei slavă de pe
Toma - 6 octombrie şi 20 iunie; urma minunilor Lui. «Dacă faci acestea», I-au spus ei, «arată-Te lumii; că nimeni nu face
Matei (Levi) - 16 noiembrie; ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut!» (Ioan 7,4). Domnul i-a mustrat şi a osândit
Iacov al lui Alfeu - 9 octombrie; gândul lor pământesc (Ioan 7, 6-8). Pentru că iudeii îl bârfeau şi spuneau: «Nu este Acesta
Levi Tadeu - 30 iunie; Fiul teslarului, pe al Cărui tată şi Mamă noi îi cunoaştem? Fraţii lui nu sunt oare printre
Simon Cananeul sau Zilotul - 10 mai; noi?» (Matei 13,55-56; Marcu 6,3) De aceea, fraţii Lui, voind să şteargă din mintea oamenilor
Matia, cel ales în locul lui Iuda - 30 iunie; această origine joasă a neamului lor, îi cereau să facă miiiuni. Aceasta e pricina că Hristos
Pavel, Apostolul neamurilor - 29 iunie. îi refuză; voia să le vindece patima mândriei şi a slavei deşarte. Dacă Hristos ar fi voit să Se
lepede de Mama Lui, apoi S-ar fi lepădat de Ea atunci când iudeii îl bârfeau. Dar nu S-a
In ziua de 30 iunie se serbează Soborul Sfinţilor 12 Apostoli.
lepădat de Ea, pentru că îl vedem că are atât de multă grijă de Ea, încât, atunci când era pe
Cruce, o lasă în seama celui mai iubit dintre ucenicii Săi, având foarte mare grijă de E a
(2) Acum însă, cu acest prilej, nu face asta, că are o altă grijă pentru Mama lui şi pentru fraţii
Despre tâlcuirea versetelor 46-50 Lui. Pentru că Ei vedeau în El un simplu om şi se mândreau, Hristos caută să le scoată din
din capitolul 12 al Evangheliei de la Matei cap mândria Nu-i ocărăşte; îi îndreaptă. Nu mi te uita numai la cuvintele lui Hristos, care
au în ele un pic de mustrare, ci şi la nechibzuinţa şi îndrăzneala fraţilor Lui şi la Cine era
Tâlcuirea acestor versete (Matei 12,46-50) o face, mai pe larg, Sfântul Ioan Gură de Aur : 2
Cel Ce i-a mustrat! Nu era simplu om, ci Fiul, Unul-Născut al lui Dumnezeu. Ce a urmărit
„ î n aceste cuvinte se arată cu multă strălucire ceea ce vă spuneam şi mai înainte, că Domnul prin mustrarea Sa? N-a vrut să-i facă de ocară, ci să-i scape de cea mai tiranică
toate sunt de prisos, dacă lipseşte virtutea. Vă spuneam că şi vârsta şi firea şi locuirea în patimă, mândria; să-i facă încetul cu încetul să aibă despre El ideea ce I Se cuvine şi să
pustie ş i toate asemenea acestora simt fără de folos, dacă lipseşte voinţa cea bună. Astăzi convingă pe Mama Lui că El nu e numai Fiul Ei, ci şi Stăpânul Ei. Vei vedea că mustrarea
învăţăm ceva şi mai mult, căci nici purtarea în pântece a lui Hristos, nici naşterea aceea Sa este pe măsura Dumnezeirii Sale, dar de folos şi Mamei Lui. în afară de acestea este o
minunată nu are vreun câştig, dacă lipseşte virtutea Aceasta se vede mai cu seamă din mustrare blândă. Că n-a spus: «Du-te şi spune Mamei Mele: Nu eşti Mama Mea!» Nu, ci a
cuvintele Evanghelistului: «încă grăind El mulţimilor, I-a spus Lui cineva: Mama Ta şi spus celui care spusese că Mama Lui stă afară: «Cine este Mama Mea?» Prin această
fraţii T ă i Te caută». Iar El îi răspunde: «Cine este Mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?» întrebare Domnul a mai urmărit şi altceva Ce anume? Să nu neglijeze nimeni virtutea, nici
Domnul n-a grăit aşa ca să facă de râs pe Mama Lui sau ca să Se lepede de Aceea care L-a aceea nici alţii, bazându-se pe înrudirea cu Hristos. Dacă n-ai nici un folos, nici dacă-I eşti
născut. Dacă I-ar fi fost ruşine de Ea, nici n-ar fi trecut prin pântecele Ei, ci ca să arate ca mamă, de nu eşti virtuos, cu atât mai puţin se poate mântui altcineva, numai pentru că se
nici M a m a Lui n-are nici un folos de pe urma acestei naşteri, dacă nu face tot ce trebuie. înrudeşte cu Hristos. Există o singură înrudire cu Hristos: să-I faci voia Lui! Această înrudire
Ceea c e încercase mama Lui pornise dintr-o ambiţie deşartă. Voia să arate poporului că este mai bună şi mai proprie decât înrudirea de sânge.
are putere, că are stăpânire asupra copilului Ei. Mama Lui nu-şi închipuia ceva mare Ştiind, dar, acestea, să nu ne mândrim cu copiii noştri buni, dacă nu avem şi noi
despre El. De aceea a şi venit la El într-un timp nepotrivit. Uită-te şi la mândria Ei şi la virtutea lor, nici cu părinţii noştri vrednici, dacă nu avem şi noi purtarea lor. Se poate să
mândria fraţilor Lui! Ar fi trebuit, dacă au venit, sau să asculte cu poporul sau, dacă nu nu fie tată cel care are copii şi să fie tată cel care n-are copii. De aceea, Hristos, altădată,
voiau, să fi aşteptat până termina de vorbit şi după aceea să se fi apropiat de El. Dar ei când o femeie i-a spus: «Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt»
nu. îl strigă de afară; şi fac asta în faţa tuturor oamenilor, arătându-şi ambiţia lor deşartă. (Luca 11, 27), nu i-a spus: «Nu M-a purtat pântecele!», nici: «Nu am supt la piept!», ci:
Vor să arate că îi poruncesc cu multă putere. Acesta o arată şi Evanghelistul, atunci când «Cu adevărat sunt fericiţi cei care fac voia Tatălui Meu!» (Luca 11, 28) Vezi, dar, că
a spus: «încă grăind El mulţimilor». Ca şi cum ar fi spus: «Nu puteau găsi un alt timp? Hristos, în toate împrejurările, nu tăgăduieşte înrudirea Sa de sânge, dar mai adaugă şi
înrudirea prin virtute. Când înaintemergătorul spunea: «Pui de vipere, să nu credeţi că
J Vezi Mineiele sau Vieţile Sfinţilor pentru respectivele luni
Sfanţul Ioan Hrisostom, Omilii la Matei, XLIV, ed. IBMBOR, Bucureşti 1994 ™ ţ i e , ™ , . . puteţi spune că avem tată pe Avraam!» (Matei 3,7,9), nu vrea să spună că nu se trăgeau
mtroducere, indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru). ^ Bucureşti, 1994, pp. 519-522 (traducere,
1 D J V 1 D
din Avraam după trup, ci că nu le este de nici un folos că se trag din Avraam, dacă nu se
înrudesc şi la purtări cu Avraam. Acelaşi lucru l-a arătat şi Hristos prin cuvintele: «Dacă
 432
ANEXELE EDITORIALE 433

aţi f i f i i i lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam!» (Ioan 8, 3 9 ) Nu-i lipseşte pe ei de
înrudirea lor după trup cu Avraam, dar îi învaţă să caute şi înrudirea cealaltă, mai mare A mai scris către Chirii patriarhul şi Sfântul Isidor Pelusiotul, ca unul ce-i era rudenie
şi mai proprie decât aceasta, înrudirea după virtute. Lucrul acesta l-a urmărit Hristos şi şi mai bătrân cu vârsta, sfătuindu-1 că nu se cuvine a judeca pe cineva din oameni, până
acum, dar o spune mai blând, mai cu grijă. Vorbea Mamei Lui! N-a spus: «Nu este Mama nu va cerceta el singur, amănunţit, pricina şi greşeala omului aceluia încă şi altă epistolă
Mea, nici aceia nu simt fraţii Mei, pentru că nu fac voia Mea!» Nu i-a ocărât, nici nu i-a a mai scris Sfântul Isidor către Chirii, în care-i zicea: «Mă numeşti că sunt părintele tău şi
osândit, ci i-a făcut stăpâni pe voinţa lor; şi, grăindu-le cu blândeţe, a spus: «Cel ce face mă tem de osândă. Ascultă-mă pe mine, să nu te osândeşti şi tu de către Dreptul Judecător,
voia Tatălui Meu, acela este fratele Meu, sora Mea şi mama Mea» (Matei 12, 50). Deci, Cel Ce nu caută la faţă; leapădă-ţi mânia asupra celui mort şi nu tulbura Biserica celor
de v o r să fie aşa, să meargă pe această cale! Când femeia aceea a strigat, zicând: «Fericit vii, pricinuindu-i nelinişte».
este pântecele care Te-a purtat», Hristos n-a spus: «Nu este Mama Mea», ci: «Dacă vrea Deci, citind scrisorile Sfântului Isidor, a început Fericitul Chirii a se îndrepta şi a-şi
să fie fericită, să facă voia Tatălui Meu. Unul ca acesta îmi este frate şi soră şi mamă!» cunoaşte greşeala Dar s-a îndreptat desăvârşit, având un vis ca acesta: I s-a arătat Sfântului
că se afla într-un loc de negrăită frumuseţe şi bucurie. Vedea acolo pe Avraam, Isaac şi
Vai, ce cinste! Vai, ce virtute! La ce înălţime ameţitoare urcă Hristos pe cel ce face
voia L u i . Câte femei n-au fericit pe Sfânta Fecioară şi pântecele Ei! Câte femei nu s-au Iacov şi Sfinţi mulţi din Legea Veche şi din cea Nouă a Evangheliei. Şi a văzut în acel loc
rugat s ă ajungă astfel de mame! Ar fi dat orice! o Biserică luminată, de neîntrecută frumuseţe, iar înlăuntru popor mult, care cânta o
dulce cântare. Şi intrând Sfântul în biserică, s-a umplut cu torul de bucurie şi de dulceaţă
D a r ce le împiedică? Nimic! Iată, Hristos ne-a deschis cale largă şi a dat putinţă nu
în inima sa, că vedea pe Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, de îngeri mulţi
numai femeilor, dar şi bărbaţilor să ajungă la această vrednicie. Dar, mai bine spus, la una
înconjurată şi strălucind de negrăită slavă. Mai vedea acolo şi pe Sfântul Ioan Hrisostom,
cu m u l t mai mare. Că facerea voii lui Hristos ne face cu mult mai mult mame ale lui Hristos
stând aproape de Născătoarea de Dumnezeu, cu mare cinste şi strălucind cu minunată
decât durerile naşterii. Deci, dacă merită să fie fericită Maica Domnului, apoi cu mult mai
lumină, ca un înger al lui Dumnezeu, şi ţinând în mâini cartea învăţăturilor sale. Şi mai
mult trebuie să fie fericiţi cei ce ajung mame ale lui Hristos, prin facerea voii Lui, cu cât
erau şi mulţime de bărbaţi slăviţi, care stăteau cu dânsul ca nişte slujitori, înarmaţi toţi,
aceasta din urmă este şi mai proprie. Nu te mărgini numai să doreşti să fii mamă a lui
ca şi când aveau de dat o luptă oarecare.
Hristos, ci păşeşte cu multă râvnă şi pe calea care te duce la împlinirea dorinţei.
Deci, dorea fericitul Chirii să se închine Stăpânei, Născătoarei de Dumnezeu, şi
D u p ă ce Hristos a rostit aceste cuvinte, a ieşit din casă. Ai văzut că Domnul i-a şi
pornind, a alergat spre Ea ca să-i facă închinăciune, dar îndată Sfântul Ioan, împreună cu
mustrat pe fraţii şi pe Mama Lui, dar a şi făcut cedoreau? Acelaşi lucru l-a făcut şi la nunta
purtătorii săi de suliţi, au alergat cu mânie împotriva Lui şi nu numai că l-au oprit de a
din Cana Galileii (Ioan 2,1-11). Şi acolo o ţinuse de rău pe Mama Lui, că-I ceruse un lucru
se apropia de Maica Domnului, dar şi din biserica aceea l-au izgonit. Şi cum sta Sfântul
într-un timp nepotrivit; cu toate acestea, îi-face-voia. Când o ţine de rău, îi îndreaptă părerile
Chirii, frământând întru sine mânia sa contra Sfântului Ioan Hrisostom, care-1 izgonise
Ei greşite despre El, iar când îi face voia, îşi arată dragostea faţă de Mama S a
din biserică, iată, a auzit pe Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, mijlocind către
Tot aşa şi acum, când L-a chemat să iasă afară din casă: i-a tămăduit şi boala slavei
Sfântul Ioan, ca să-1 ierte şi să nu-1 gonească din biserica aceea, zicând: «Iartă pe Chirii, a
deşarte, dar i-a dat Mamei Sale şi cinste cuvenită, ieşind afară din casă, deşi îi ceruse
lucrul acesta într-un timp cu totul nepotrivit". zis Preasfânta către Ioan, că din necunoştinţă a luat pornirea lui cea rea împotriva ta şi
vei vedea când îşi va da seama, că din neştiinţă, a ajuns la acea pornire rea». Dar Ioan se
D a c ă pentru slăbiciunea noastră aceste cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur se
arăta că nu primea să-1 ierte. Atunci, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a zis către
par a fi pricină de poticneală, punem înainte un lucru adeverit al dumnezeieştii pronii : 3

Sfântul Ioan: «Pentru dragostea mea, iartă-1, că mult s-a nevoit pentru cinstirea mea,
„Sfântul Chirii, patriarhul Alexandriei, om fiind, măcar că era atât de înaintat în
ruşinând şi înfruntând pe Nestorie, ocărâtorul meu, iar pe mine, Născătoare de Dumnezeu
sfinţenie, avea încă oarecare patimă omenească, dar a îndreptat-o pe aceasta în chip
propovăduindu-mă oamenilor. Iartă-1, că mult s-a ostenit pentru mine». Acestea auzin-
minunat. Ascultaţi care era patima şi îndreptarea ei: Fiind marele Chirii rudenie şi nepot
du-le Hrisostom de la Născătoarea de Dumnezeu, îndată s-a îmblânzit şi, chemându-1
patriarhului Teofil, vrăjmaşul Sfântului Ioan Hrisostom, şi crezând adevărate toate
înlăuntru, a îmbrăţişat pe Sfântul Chirii, ca un prieten pe prietenul său şi cu dragoste îl
mincinoasele învinuiri pe care le grăia unchiul său Teofil contra Sfântului Ioan Hrisostom,
săruta Şi astfel, s-au împăcat şi s-au împrietenit Sfinţii amândoi, în visul acela, prin
nu din răutate, ci din prea mare încredere în unchiul său, Fericitul Chirii se pornise şi el
mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.
asupra Sfinţitului şi Dumnezeiescului Hrisostom, având mânie asupra lui, nu numai
când acesta trăia, ci şi după moartea lui. Pentru aceasta, nu voia nici să-1 pomenească în Deci, Sfântul Chirii, deşteptându-se şi socotind în amănunt acest vis, s-a pocăit mult
pomelnicele celorlalţi patriarhi, precum era şi obiceiul. şi singur se certa pe sine, pentru o patimă deşartă şi nesocotită împotriva unui bărbat
Sfânt şi bine plăcut lui Dumnezeu. Şi, adunând îndată pe toţi episcopii Egiptului, a făcut
Deci, Apotic, atunci patriarh al Constantinopolului, a scris către fericitul Chirii
mare sărbătoare lui Hrisostom, a scris numele lui în diptice şi-1 pomenea împreună cu
scrisoare, arătând că şi el a fost o vreme vrăjmaşul lui Hrisostom, dar, mai pe urmă,
Sfinţii cei mari şi în fiecare an îl fericea pe el cu cuvinte de laudă. Şi aşa s-a ridicat pata
cunoscând nevinovăţia şi curăţia acelui bărbat sfânt, s-a pocăit din greşeala lui şi a pomenit
aceasta de pe sfinţenia Sfântului Chirii".
numele lui Hrisostom cu ceilalţi Sfinţi; şi-1 sfătuia frăţeşte pe Sfântul Chirii, să scrie numele
lui Hrisostom în pomelnice şi să-1 pomenească. însă, Chirii nu-i asculta, nevoind să Despre această aparentă controversă legată de învăţătura despre Maica Domnului,
defaime sinodul ţinut împotriva lui Hrisostom, pe vremea unchiului său, Teofil. vezi mai multe în studiul (în limba rusă) Sfântului Ignatie Briancianinov, legat de cinstirea
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, publicat în cel de-al IV-lea volum al operei sale
3
Prolmgele, ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, pp. 441-442. complete (în curs de publicare în limba română la editura Sophia).
434 435
ANEXELE EDITORIALE

(28) Elinii, spunând că fiinţa lucrurilor există împreună cu Dumnezeu din veci şi că
(3) numai calităţile din jurul fiinţei le au de la El, susţineau că fiinţa nu are nimic contrariu
Sfântul Maxim Mărturisitorul şi contradicţia este numai între calităţi. Noi însă zicem că numai Fiinţa dumnezeiască nu
A treia sută a capetelor despre dragoste - capetele 21-36* are nimic contrariu, ca fiind veşnică şi infinită şi dăruind şi altora veşnicia Fiinţa lucrurilor,
însă, are contrară ei neexistenţa Deci, stă în puterea Celui ce este cu adevărat ca ea să
(21) Dumnezeu Se cunoaşte pe Sine însuşi, dar cunoaşte şi cele făcute de El. Sfintele existe de-a pururi sau să nu existe. Dar, fiindcă Lui nu-I pare rău de darurile Sale, ea va
Puteri, de asemenea, cunosc pe Dumnezeu şi cunosc şi cele făcute de Dumnezeu. Dar, exista veşnic şi va fi susţinută prin puterea Lui atotţiitoare, chiar dacă are nimicul
nu cum Se cunoaşte Dumnezeu pe Sine şi cele făcute de El, cunosc Sfintele Puteri pe contrariul ei, cum s-a zis, ca una ce a fost adusă la existenţă din neexistenţa şi stă în voia
Dumnezeu şi cele făcute de El. Lui ca ea să fie sau să n u fie.
(22) Dumnezeu Se cunoaşte pe Sine în fiinţa Sa cea fericită; iar cele făcute de El din (29) Precum răul este lipsa binelui şi neştiinţa - lipsa cunoştinţei, tot aşa şi neexistenţa
înţelepciunea Sa, prin care şi în care a făcut toate. Dar Sfintele Puteri îl cunosc pe este lipsa existenţei; dar nu a existenţei celei adevărate şi proprii, căci aceea nu are nimic
Dumnezeu prin participare, El fiind deasupra participării; iar cele făcute de El prin contrariu, ci a celei ce există prin împărtăşire de existenţa cea adevărată. Lipsa celor
perceperea aspectelor şi sensurilor din ele. dintâi atârnă de voinţa făpturilor; a celei de a doua atârnă de voinţa Făcătorului, care
(23) Lucrurile făcute sunt în afară de minte; dar ea primeşte înlăuntrul ei vederea vrea însă, pentru bunătatea Sa, ca făpturile să existe veşnic şi veşnic să aibă parte de
lor. N u tot aşa este la Dumnezeu cel veşnic, nemărginit şi nesfârşit, Care a dăruit celor ce binefacerile Lui.
sunt atât existenţa, cât şi existenţa fericită şi de-a pururea (30) Dintre făpturi, unele sunt raţionale şi mintale şi capabile de cele contrare, ca de
(24) Fiinţa raţională şi mintală se împărtăşeşte de Dumnezeu Cel Sfânt, adică de pildă de virtute şi păcat, de cunoştinţă şi neştiinţă; altele sunt corpuri de diferite soiuri,
bunătatea şi înţelepciunea Lui, prin însuşi faptul că există şi prin capacitatea de a fi constatatoare din elemente contrarii, adică din pământ, aer, foc şi apă. Cele dintâi sunt
fericită, ca şi prin harul de a dăinui veşnic. Prin aceasta cunoaşte pe Dumnezeu. Iar cele cu totul netrupeşti şi nemateriale, chiar dacă unele din ele sunt legate de trupuri; cele
făcute de El le cunoaşte, cum s-a zis, prin perceperea înţelepciunii artistice contemplate de-al doilea sunt alcătuite numai din materie şi formă.
în făpturi, care este simplă şi fără ipostas propriu, aflându-se numai în minte. (31) Toate trupurile sunt după fire inerte; ele sunt mişcate de suflet. Unele de suflet
(25) Patru dintre însuşirile dumnezeieşti care susţin, păzesc şi izbăvesc cele ce sunt, raţional, altele de suflet neraţional, şi iarăşi, altele de suflet fără simţire.
le-a împărtăşit Dumnezeu pentru bunătatea Sa desăvârşită, aducând la existenţă fiinţa (32) Dintre puterile sufleteşti una hrăneşte şi susţine creşterea, alta este imaginativă
raţională şi mintală: existenţa, existenţa veşnică, bunătatea şi înţelepciunea Dintre acestea, şi impulsivă, iar alta este raţională şi intelectuală. De cea dintâi se împărtăşesc plantele.
primele două le-a dăruit fiinţei, iar ultimele două, adică bunătatea şi înţelepciunea, Fiinţele neraţionale, pe lângă aceasta, se împărtăşesc şi de a doua Iar oamenii, pe lângă
capacităţii de a voi. Aceasta pentru ca ceea ce e El prin fiinţă, să ajungă şi zidirea prin
acestea două, şi de a treia Primele două puteri sunt supuse stricăciunii, a treia se dovedeşte
împărtăşire. Pentru acestea se spune despre ea că s-a făcut după chipul şi asemănarea lui
nestricăcioasă şi nemuritoare.
Dumnezeu; după chipul existenţei, ca existenţă şi după chipul existenţei veşnice ca existenţă
(33) Sfintele Puteri, comunicându-şi una alteia lumina, precum o comunică şi firii
veşnică; căci, deşi nu e fără de început, este fără de sfârşit; şi după asemănarea Celui bun
omeneşti, împărtăşesc sau din virtutea lor, sau din cunoştinţa care este în ele. împărtăşind
şi drept după fiinţă, cel bun şi înţelept după har. Adică toată firea raţională este după
din virtute, adică dintr-o bunătate ce imită bunătatea dumnezeiască, îşi fac bine atât lor
chipul lui Dumnezeu; dar numai cei buni şi cei înţelepţi sunt după asemănarea Lui.
înseşi, cât şi una alteia, şi celor mai prejos de ele, devenind toate deiforme. Iar împărtăşind
(26) Toată firea raţională şi mintală se împarte în două: adică în firea îngerească şi în
din cunoştinţă, dau sau ceva mai înalt spre Dumnezeu, sau ceva mai adânc despre corpuri,
firea omenească. Şi toată firea îngerească se împarte iarăşi în două grupe generale şi în
sau ceva mai cu de-amănuntul despre fiinţele netrupeşti, sau ceva mai limpede despre
două feluri de voinţe generale: într-una sfântă şi într-una păcătoasă; adică în Sfintele
Providenţă sau ceva mai lămurit despre Judecată.
Puteri şi în dracii necuraţi. Firea omenească se împarte numai în două feluri de voinţe
(34) Necurăţia minţii constă întâi în a avea cunoştinţă mincinoasă; al doilea, în a
generale: evlavioase şi necuvioase.
ignora ceva din cele universale (zic acestea despre mintea omenească, căci îngerului îi e
(27) Dumnezeu, ca cel ce este însăşi existenţa, însăşi bunătatea şi însăşi înţelepciunea,
propriu să nu-i fie necunoscut nimic din cele particulare); al treilea, în a avea gânduri
mai adevărat vorbind chiar şi deasupra tuturor acestora, nu are nimic contrariu. Dar,
pătimaşe; iar al patrulea, în a consimţi cu păcatul.
făpturile, care toate au existenţa prin participare şi har, iar cele raţionale şi mintale, şi
(35) Necurăţia sufletului constă în a nu lucra după fire. Căci, din aceasta se nasc în
capacitatea de bunătate şi înţelepciune, au ceva contrariu. Şi anume existenţei lor li se
minte gândurile pătimaşe. Şi lucrează după fire atunci când puterile ei pătimitoare
opune neexistenţa, iar capacităţii de bunătate şi înţelepciune răutatea şi neştiinţa. Deci,
(pasionale), adică iuţimea şi pofta rămân fără patimă în întâlnirea cu lucrurile şi cu
ca ele să existe de-a pururi sau să nu existe, stă în puterea Celui Ce le-a făcut; dar ca să
înţelesurile (chipurile) lor.
participe la bunătatea şi la înţelepciunea Lui, sau ca să nu participe stă în voia fiinţelor
(36) Necurăţia trupului este păcatul cu fapta
raţionale.

* Filocalia românească, voi. 2, A treia sută a casetelor despre dragoste, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp.
90-94.
 437
436 ANEXELE EDITORIALE

Vor fi trimişi Enoh şi Ilie Tezviteanul (Maleahi 4,5; Matei 17,10-12; Marcu 9,11-12), şi
(4) „vor întoarce inima părinţilor către copii" (Maleahi 4, 6), adică sinagoga către Domnul
Sfântul Ioan Damaschin nostru Iisus Hristos şi către predica Apostolilor, dar ei vor fi omorâţi de Antihrist. Şi va
Cuvânt despre venirea lui Antihrist 1 veni Domnul din Cer, în chipul în care Sfinţii Apostoli L-au văzut mergând la Cer (Faptele
Apostolilor 1,11), Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, cu slavă şi putere (Luca 21, 27) şi
S e cuvine să se ştie că trebuie să vină Antihrist. Este antihrist tot cel care nu va omorî pe omul fărădelegii şi pe fiul pierzării cu Duhul gurii Lui (2 Tesaloniceni 2, 8).
mărturiseşte că Fiul lui Dumnezeu a venit în trup (1 Ioan 4,3; 2 Ioan 7), că este Dumnezeu Aşadar, nimeni să nu aştepte pe Domnul de pe pământ, ci din Cer, după cum însuşi ne-a
desăvârşit şi că s-a făcut om desăvârşit, fiind în acelaşi timp şi Dumnezeu. Dar în sens dat încredinţare (Matei 16,27; 2 5 , 3 1 ; Luca 21,27).
propriu şi special, Antihrist se numeşte acela care vine la sfârşitul veacului (Matei 13,40;
24,5). Trebuie, însă, mai întâi să se propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, după
cum a spus Domnul (Matei 24,14). Şi atunci va veni spre mustrarea iudeilor potrivnici (5)
lui Dumnezeu. Domnul le-a spus lor: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi nu M ă Sfântul Efrem Şirul
primiţi; vine altul în numele lui şi pe acela îl veţi p r i m i " (Ioan 5, 43). Iar Apostolul: Cuvânt pentru a doua Venire a Domnului,
„Pentru aceea, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să se mântuiască, va sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist
trimite lor Dumnezeu lucrarea înşelăciunii, ca să creadă minciunii, pentru a fi osândiţi
toţi acei care n-au crezut adevărului, ci le-a plăcut nedreptatea" (2 Tesaloniceni 2, 10¬ Cum voi putea eu, Efrem cel prea mic şi păcătos şi plin de greşeli, să spun cele mai
12). Aşadar, iudeii n-au primit pe Domnul Iisus Hristos şi Dumnezeu Care este Fiul lui presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul, prin a Sa milostivire, pe cei
Dumnezeu, dar vor primi pe înşelător, pe cel care se numeşte pe sine Dumnezeu. Că se necărturari i-a învăţat înţelepciunea şi pe credincioşii cei de pretutindeni i-a luminat, şi
va n u m i pe sine însuşi Dumnezeu, îl învaţă îngerul pe Daniil, spunând aşa: „Nu va ţine pe a noastră limbă o va lumina cu îndestulare spre folosul şi zidirea, şi a mea, a celui ce
seamă de Dumnezeul părinţilor lux"(Daniil 11, 37). Iar Apostolul spune: „Să nu vă zic, şi a tuturor ascultătorilor. Şi voi grăi întru dureri şi voi spune întru suspine pentru
amăgească pe-voi nici într-un chip, că va veni mai întâi lepădarea de credinţă şi se va sfârşitul lumii acesteia de acum şi pentru cel prea fără de ruşine şi cumplit balaur, cel ce
-^afăta-c«ntut-păcatului, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce este va să tulbure pe toate cele de sub cer şi să bage teamă şi împuţinare de suflet şi cumplită
—Dumnezeu sau este închinat, aşa încât să şadă el, arătândurse pe sineşi cum că ar fi necredinţă în inimile oamenilor şi să facă arătări şi semne şi înfricoşări, încât de ar putea
D u m n e z e u " (2 Tesaloniceni 2, 3-4). Când spune Apostolul „în Biserica lui Dumnezeu", să amăgească şi pe cei aleşi, şi pe toţi să-i înşele cu mincinoase semne şi cu năluciri de
nu vorbeşte de Biserica noastră, ci de cea veche, de cea iudaică. Căci Antihrist nu va veni arătări, care se vor face de către dânsul (Matei 24, 25).
la noi, ci la iudei. N u va veni pentru Hristos, ci contra lui Hristos; pentru acest motiv se După făgăduinţa Sfântului Dumnezeu, va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă
şi numeşte Antihrist. s-a înmulţit păgânătatea lumii şi pretutindeni tot felul de lucrări rele se lucrează. Şi
Trebuie mai întâi să se predice Evanghelia la toate neamurile (Matei 24, 14). „Şi pentru aceasta, Preacuratul Stăpân va slobozi duhul înşelăciunii, ca să ispitească lumea
^rtuneLse^va arăta cel fără de lege, a cărui venire va fi cu lucrarea satanei, cu toată pentru păgânătatea ei, de vreme ce oamenii au voit a se depărta de Dumnezeu şi a-1 iubi
puterea şi cu semne şi cu minuni mincinoase, cu toată amăgirea nedreptăţii la cei care pe vicleanul (2 Tesaloniceni 2,11).
pisr, p e care Domnul îl va omorî cu graiul gurii Sale şi-1 va pierde cu venirea arătării Fraţilor, mare nevoinţă va fi în vremurile acelea - mai ales celor credincioşi - , când
S a l e " (2 Tesaloniceni 2, 8-9). Deci nu însuşi diavolul se face om aşa cum S-a înomenit se vor săvârşi semne şi minuni cu multă stăpânire de însuşi balaurul, când se va arăta pe
Domnul - să nu fie! - ci se naşte om din curvie şi primeşte toată energia lui satan. Căci sine ca un dumnezeu, cu năluciri înfricoşate, zburând în văzduh, şi toţi dracii ca îngerii
Dumnezeu, cunoscând mai dinainte toată perversitatea voinţei lui, pe care o va avea, în văzduh înălţându-se înaintea tiranului (2 Tesaloniceni 2, 4). Că vor striga cu tărie,
îngăduie ca să locuiască diavolul în el. schimbându-şi chipurile, înfricoşând fără de măsură pe toţi oamenii. Atunci, fraţilor,
S e naşte, deci, din curvie, după cum am spus, este crescut în ascuns şi pe neaşteptate oare cine se va afla îngrădit şi petrecând neclintit, având în sufletul său semnul Celui
se răscoală, se împotriveşte şi împărăteşte. La începutul împărăţiei lui, dar mai degrabă Unuia-Născut, Fiul Ehrmnezeului nostru, adică Sfânta Sa Cruce? Când va vedea necazul
a tiraniei lui, ia chipul sfinţeniei, dar când ajunge stăpânitor, persecută Biserica lui acela nemângâiat, făcut pretutindeni, peste tot sufletul care nu va avea de nicăieri
Dumnezeu (Matei 24, 6-10) şi-şi face cunoscută toată răutatea lui. Va veni cu „semne şi mângâiere, nici iarăşi slăbire pe pământ şi pe mare, când va vedea toată lumea tulburată
m i n u n i mincinoase" (2 Tesaloniceni 2, 9), înşelătoare şi nu adevărate şi pe cei care au şi va fugi fiecare să se ascundă în munţi, unii adică murind de foame, iar alţii ca ceara
slabă ş i neîntărită temelia minţii îi va înşela şi-i va despărţi de Dumnezeul cel viu, încât topindu-se de sete cumplită şi nu va fi cine să-i miluiască pe ei, când va vedea toate
„să se smintească de va fi cu putinţă şi cei aleşi" (Matei 24, 24). feţele lăcrimând şi cu dorire întrebând dacă nu cumva se află vreun cuvânt al lui
Dumnezeu pe pământ. Şi nicăieri nu-1 va auzi.
1
Si. Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere din limba greacă de Pr. Dumitru Fecioru, ed. Scripta, Bucureşti, Cine, oare, va suferi zilele acelea? Şi cine va răbda necazul cel nesuferit, când va veni
1993, pp. 200-202 amestecarea popoarelor ce vor veni de la marginile pământului pentru vederea tiranului şi
438 ANEXELE EDITORIALE 439

mulţi mc±unându-se înaintea tiranului, strigând cu cutremur: „Tu eşti mântuitorul nostru!"? şi pe popor să-1 amăgească spre desfrânare, ca deodată să-i piardă pe ei, după ce toţi se
Marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerurile nu vor ploua, tulpinile se vor veşteji şi vor desfrâna cu femeile, ca nişte dobitoace. Şi au pus femei cu ochi neruşinaţi şi mese
toţi cei ce vor fi pe pământul răsăritului, către apus vor fugi de multă frică. Şi iarăşi cei ce vor pline de stropiri şi de jertfe înaintea porţilor, pe toţi trăgându-i spre moarte, ca acela care
fi la apusul soarelui vor fugi către răsărit; vor fugi cu cutremur. Atunci, luând obraznicul va vrea să se desfrâneze cu spurcatele acelea, mai înainte să aducă jertfa şi apoi să intre la
stăpânire, va trimite draci în toate marginile pământului, ca să propovăduiască plini de dânsele. Că femeile nu luau plata de la popor, ci îi sileau pe toţi cei ce veneau la dânsele
îndrăznire: „Împărat mare s-a arătat cu slavă. Veniţi de îl vedeţi pe el". să jertfească. Şi au pus înaintea boierilor pe fiicele boierilor; aşijderea şi bogaţilor, pe
Cine, oare, va avea suflet de diamant, încât să sufere vitejeşte toate smintelile acelea? fiicele bogaţilor; iar pe cele mai multe dintre femei, de obşte, la tot poporul cel de jos,
Cine, oare, va fi acest om, precum am mai zis, ca toţi îngerii să-1 fericească pe el? Că eu, vrând pe toţi deodată să-i vâneze spre moarte, ca nici bogatul să nu se îngreţoşeze de cei
fraţilor iubitori de Hristos şi desăvârşiţi, m-am înfricoşat numai din pomenirea numelui săraci, nici boierii de fiica cea săracă a celui de jos (Numeri 25).
balaurului, cugetând în mine necazul ce va fi oamenilor în vremurile acelea şi în ce fel se Văzut-ai lucrarea nedreptăţii şi vicleană meşteşugire, cum tuturor le-a săpat gropi
va arăta acest balaur pângărit şi aspru neamului omenesc. Iar mult mai amar se va arăta spre moarte? Văzut-a cineva dintre voi cândva vreun lucru ca acesta fără de ruşine? Pe
Sfinţilor, celor ce vor putea birui nălucirile lui. Că atunci vor fi mulţi cei ce se vor afla desfrânare a ţinut-o ca pe sabia cea cu două tăişuri, căci cu două morţi cumplite secerau
bineplăcuţi lui Dumnezeu şi se vor putea mântui în munţi şi în dealuri şi în locuri pustii, femeile pe cei intrau la dânsele: şi ca să jertfească, şi să se desfrâneze. Că în acest fel va
cu multe rugăciuni şi plângeri nesuferite. Că Sfântul Dumnezeu, văzându-i pe dânşii face tiranul, ca toţi să poarte pecetea fiarei când va veni în vremea sa, la plinirea vremurilor;
întru plângere nemângâiată şi întru credinţă curată, se va milostivi spre ei ca un Părinte să amăgească cu semne pe toţi, şi apoi, aşa să cumpere aceştia bucate şi tot felul de
iubitor de fii şi îi va păzi pe ei unde se vor ascunde. Că preapângăritul nu va înceta trebuinţe; şi să pună cârmuitori de popor, ca toţi să săvârşească porunca lui.
căutând pe Sfinţi şi pe pământ şi pe mare, socotind că a împărăţit de acum înainte pe Luaţi aminte, fraţii mei, la covârşirea fiarei şi meşteşugirile vicleniei, cum de la
pământ, şi pe toţi îi va supune. Şi va socoti ticălosul să stea împotrivă în ceasul acela pântece îşi începe lucrarea: că după ce se va strâmtora cineva de lipsa de bucate, să fie
înfricoşat când va veni Domnul din Ceruri, neştiind ticălosul a sa neputinţă şi mândrie, silit a primi pecetea aceluia, păgânescul chip, dar nu peste toate mădularele trupului, ci
pentru care a şi căzut. Cu toate acestea, va tulbura pământul şi va înfricoşa pe toate cu peste mâna dreaptă, aşijderea şi pe frunte, ca să nu aibă stăpânire omul a se pecetlui cu
mincinoasele semne vrăjitoreşti; şi nu va fi în vremea aceea, când va veni balaurul, slăbire mâna dreaptă cu semnul Sfintei Cruci, iar pe frunte nicidecum a se însemna cu Sfântul
pe pământ, ci necaz mare, tulburare şi amestecare, morţi şi înfometaţi întru toate marginile Nume al Domnului, nici cu Preaslăvita şi Cinstita Cruce a lui Hristos şi a Mântuitorului
pământului. Că însuşi Domnul nostru cu dumnezeiasca Sa gură a zis: „Că unele ca nostru. Că ştie ticălosul că, dacă se va pecetlui cineva cu Crucea Domnului, se risipeşte
acestea nu s-au arătat din începutul zidirii" (Matei 24,21). toată puterea lui şi pentru aceasta pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este cea care
Iar noi, păcătoşii, cu ce vom asemăna nevoia cea peste măsură de mare a ei, încă şi pecetluieşte toate mădularele noastre. Asemenea şi fruntea, care este ca un sfeşnic ce
netâlcuită, dacă Dumnezeu aşa a numit-o pe dânsa? însă să-şi pună fiecare rnintea sa cu poartă pe faţă făclia luminii, adică semnul Mântuitorului nostru.
dinandinsul întru sfintele cuvinte ale Domnului şi Mântuitorului nostru, cum că pentru Deci, fraţii mei, înfricoşată nevoinţă va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos,
nevoia şi necazul cel prea mare, va scurta zilele necazului aceluia, prin a Sa milostivire ca până în ceasul morţii să nu se teamă, nici să stea în moleşire, când va închipui balaurul
sfătuindu-ne pe noi şi zicând: „Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră nici iama, nici sâmbăta" puterea sa în locul Crucii Mântuitorului. Că în acest chip va face ca Numele Domnului şi
(Matei 24,20). Şi iarăşi: „Privegheaţi totdeauna, adeseori rugându-vă ca să vă faceţi vrednici Mântuitorului nostru nicidecum să se pomenească în vremurile acestuia Şi aceasta o va
a scăpa de necaz şi a sta înaintea lui Dumnezeu, că vremea este aproape" (Luca 20,36). Şi face, fiindcă se teme şi se cutremură neputinciosul de Sfânta Putere a Mântuitorului
întru această răutate stăm toţi şi nu credem, dar să ne rugăm necontenit cu lacrimi şi cu nostru. Că de nu se va pecetlui cineva cu pecetea aceluia, nu se va robi de nălucirile lui şi
rugăciuni, noaptea şi ziua, căzând la Dumnezeu, ca să ne mântuim noi, păcătoşii. nici Domnul nu Se va depărta de la unii ca aceştia, ci îi va lumina şi îi va trage către Sine.
Dacă are cineva lacrimi şi umilinţă să se roage Domnului, ca să ne izbăvim de necazul Se cade să înţelegem noi, fraţilor, cu tot dinadinsul, că nălucirile vrăjmaşului sunt
ce va fi pe pământ; ca să nu vadă nicidecum nici pe fiara, nici să audă înfricoşările ei, că va nemilostive şi fără de omenie. Iar Domnul nostru cu linişte va veni la noi, la toţi, ca să
fi pe alocuri foamete, cutremure şi morţi de multe feluri pe pământ. Viteaz suflet va avea gonească de la noi meşteşugirile fiarei. Deci, noi, ţinând neabătută credinţa lui Hristos,
cel care va putea să-şi ţină viaţa sa în mijlocul smintelilor. Că dacă puţin va slăbi omul în cu uşurinţă vom birui puterea tiranului. Gând neschimbat să ne câştigăm şi bună
credinţă, lesne va fi înconjurat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean. Şi statornicie şi se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să ne facă.
neiertat se va afla unul ca acesta la Judecată, întrucât sieşi vânzător se va afla, ca Unul ce a Eu, preamicul, fraţilor, vă rog pe voi, iubitorilor de Hristos, să nu ne moleşim, ci
crezut tiranului de bunăvoie. De multe rugăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, iubiţilor, ca mai vârtos să ne facem puternici cu puterea Crucii. Netrecuta nevoinţă este lângă uşi.
să se afle cineva dintre noi întărit întru ispite. Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei, cele ce Platoşa credinţei să o luăm toţi. Să scoatem cu dragoste din izvorul cel dumnezeiesc
se v o r face, pentru că luptător fiind împotriva lui Dumnezeu, pe toţi va voi să-i piardă. nădejdile mântuirii sufletelor noastre - pe nezidita, zic, iubiţilor fraţi, Treimea cea de o
Luaţi aminte, fraţii mei iubitori de Hristos, ce a făcut israelitenilor în pustie când fiinţă, Care este izvor ce izvorăşte viaţa Dacă se va îngrădi cu acest fel de arme sufletul
ieşeau din Egipt, cum i-a amăgit pe ei ticălosul şi preaspurcatul, ca să facă toţi acel păcat nostru, nu va fi călcat de balaur. Cu toate acestea, se cade nouă a ne ruga ca să nu intrăm
preacumplit, că a învăţat pe Valaam ca să dea lui Balac, împăratul madianiţilor, sfat rău în ispită, nici să fugim i a m a
440 ANEXELE
DITORIALE 441
Deci, fiţi gata, ca nişte robi credincioşi, neprimind pe altul. Furul şi pierzătorul şi cel
fără de omenie, mai întâi va veni întru ale sale vremuri, ca să fure şi să junghie şi să i le va grăi cu îndrăznire: „Cunoaşteţi toate popoarele puterea şi stăpânirea mea. Iată,
piardă turma cea aleasă a lui Hristos, Adevăratul Păstor. Căci va lua asupra sa chipul rtaintea voastră a tuturor poruncesc acestui munte ce este de cealaltă parte, ca acum să
Adevăratului Păstor, ca să înşele oile turmei. Insă cei ce vor cunoaşte arătat glasul cel e mute de aici, de această parte de mare, prin cuvântul meu". Şi va zice spurcatul: „Ţie
sfânt al Adevăratului Păstor, îndată îl vor cunoaşte. Că glasul pierzătorului nu se asemănă ti poruncesc: Mută-te dincoace de mare!" Şi va alerga muntele în ochii privitorilor, însă
cu cel a l Adevăratului Păstor, fiindcă este rânitor. Glasul fiind plin de chipul furului, ticidecum clătindu-se din temeliile sale, căci cele ce Dumnezeu Cel Preaînalt dintru
îndată se cunoaşte în ce fel este acesta nceputul zidirii le-a întărit şi le-a înălţat, asupra acestora preaspurcatul stăpânire nu
Deci, să ne învăţăm, o, prieteni, cu ce fel de chip va veni pe pământ şarpele cel fără ire, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti. Şi, iarăşi, altui munte ce va sta în adâncul
de ruşine, fiindcă Mântuitorul, vrând să mântuiască neamul omenesc, S-a născut din nării celei mari, fiind ostrov foarte mare, îi va porunci să se ducă şi pe uscat să stea în
Fecioară şi prin chipul omului a amăgit pe vrăjmaşul cu Sfânta Putere a Dumnezeirii armuri veselitoare spre veselia privitorilor, ostrovul nicidecum din mare mişcându-se.
Lui. Şi blând şi smerit a fost pe pământ, ca pe noi să ne înalţe de la pământ la Cer. Căci cu ar balaurul îşi va întinde mâinile sale şi va aduna mulţime de târâtoare şi de păsări.
încredinţare şi cu adevărat, Dumnezeu Cel Ce S-a zămislit, Acelaşi întrupându-Se, Acelaşi \.şijderea va păşi pe deasupra adâncului şi ca pe uscat va umbla peste dânsul şi le va
născându-Se din Sfânta Fecioară cu trupul nostru, a mântuit prin patima Crucii tot neamul tăluci pe toate. Şi mulţi vor crede şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar ochii
omenesc, dând porunci. Şi iarăşi va să vină în ziua cea mai de pe urmă, să judece viii şi nimii celor ce vor avea pe Dumnezeu întru ei se vor lumina şi cu de-amănuntul vor
morţii ş i să răsplătească tuturor după faptele lor, drepţilor şi necredincioşilor, ca un Drept jrivi prin credinţa curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui. După aceasta se va sui pe apa
Judecător. Aceasta cunoscând-o vrăjmaşul, că iarăşi va să vină din Cer Domnul cu slava nării şi aşa va umbla pe apă ca pe uscat. Şi aşa va năluci şi va înşela lumea şi mulţi vor
Dumnezeirii, a socotit şi acesta să ia asupra sa chipul venirii Lui şi să ne înşele pe noi. :rede lui şi îl vor slăvi pe el ca pe un dumnezeu tare. Iar câţi vor avea frica lui Dumnezeu
I a r Domnul nostru va veni pe pământ pe nori luminoşi, ca un fulger înfricoşat (Matei intru dânşii şi ochii inimii luminaţi, vor cunoaşte cu adevărat că nici muntele nu s-a
24, 27-28). Dar vrăjmaşul nu va veni aşa, că este viclean. Se va naşte, cu adevărat, dintr-o mişcat din locul său, nici ostrovul nu s-a mutat din mare pe pământ. Şi toate acestea
fecioară spurcată care va fi unealta lui. Şi nu el însuşi se va întrupa, ci cu acest fel de chip întru numele său le va săvârşi Antihrist. Că nu va primi să numească pe curatul nume al
va veni prepângăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi: smerit, liniştit, urând cele nedrepte, Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci este luptător de Dumnezeu şi fiu al pierzării.
dinbipjti Idoli liiturcându-se, evlaviamatnroircriistmdu-cţ'buiv iuMtorde~săraci, peste ===^4ees^a^şafăeându-seşi popoarelemchinându-se lui şi ca pe un dumnezeu lăudându-
măsură de frumos, prea cu bună aşezare, blând către toţi, cinstind cu cuviinţă neamul l, dmzrnrzrse va mânia Cel Preaînalt din Ceruri, îşi va întoarce faţa Sa dinspre el şi se vor
iudeilor, fiindcă ei aşteaptă venirea aceluia Şi, pe lângă toate aceste semne, va face arătări face ciume cumplite, foamete necurmată, cutremure neîncetate, foamete şi strâmtorare
şi înfricoşări cu multă stăpânire. Se va făţarnici cu vicleşug să placă tuturor, ca degrabă pretutindeni, necaz mare, morţi necontenite, temere înfricoşată şi tremur nepovestit. Atunci
să fie iubit de către mulţi. Daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta şi cerurile nu vor ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor lipsi, râurile vor seca, iarba
cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat. nu va mai odrăsli, verdeaţa nu va mai răsări, copacii din rădăcină se vor usca şi nu vor mai
rodi, peştii mării şi chiţii dintr-însa vor muri. Şi, aşa, marea va trimite putoare pierzătoare
Şi după ce multe noroade şi gloate vor vedea nişte fapte bune ca acestea şi puteri,
şi sunet înfricoşat, încât vor slăbi şi vor muri oameni de frică.
toţi cu o socoteală se vor face şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând
unii către alţii: „Au, doară, se mai află vreun om bun şi drept ca acesta?" Şi, mai mult, Atunci va plânge cumplit tot sufletul şi va suspina; atunci toţi vor vedea necaz
poporul cel ucigaş al iudeilor îl va cinsti şi se va bucura de împărăţia lui. Pentru aceea, ca nemângâiat cuprinzându-i pe dânşii noaptea şi ziua şi nicăieri nu vor afla să se sature de
unul c e va cinsti mai mult locul şi templul evreiesc, va arăta lor că are purtare de grijă bucate, că povăţuitori aspri de popoare se vor pune în tot locul. Şi dacă cineva va aduce
pentru dânşii. cu sine pecetea tiranului pe frunte sau pe mâna dreaptă, va cumpăra puţine bucate din
Şi când va împăraţi balaurul pe pământ, cu mare sârguinţă toate popoarele i se vor cele ce se vor afla. Atunci vor muri prunci la sânul maicii lor, va muri şi maica deasupra
face ajutătoare. Edom şi Moab, încă şi fiii lui Amon, i se vor închina şi ei cu bucurie ca pruncului ei şi vor muri tatăl împreună cu femeia şi cu fiii în uliţe şi nu va fi cine să-i
unui adevărat împărat; se vor face cei dintâi apărători ai lui. Se va întări îndată împărăţia îngroape şi să-i strângă în morminte. Din mortăciunile cele multe ce vor fi aruncate în
aceasta şi va bate cu mânie trei împăraţi mari. Apoi, se va înălţa inima lui şi va vărsa uliţe se va face rea putoare pretutindeni, care va necăji pe toţi cei vii. Dimineaţa toţi vor
balaurul amărăciunea sa, punând înaintea celor din Sion veninul morţii. Tulburând lumea, zice cu durere şi cu suspinuri: „Când se va face seară, să dobândim odihnă?" Venind
va clinti marginile, va necăji toate, va pângări suflete. Căci nu se va mai arăta ca un seara, iarăşi cu lacrimi prea amare vor grăi întru dânşii: „Oare când se va lumina, ca să
cucernic, ci cu totul întru toate aspru, fără de omenie, iute, mânios, cumplit, nestatornic, scăpăm de necazul ce ne stă asupra?" Şi nu va fi unde să fugă sau să se ascundă, că se
înfricoşat, slut, urâcios, greţos, sălbatic, pierzător, obraznic şi sârguindu-se - întru a sa vor tulbura toate, marea şi uscatul. Pentru aceasta ne-a zis nouă Domnul: „Privegheaţi
nebunie - a arunca în groapa păgânătăţii tot neamul omenesc. Cu minciuni va înmulţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru" (Matei 24,42).
semne î n mulţime. Şi stând înainte multe alte popoare şi lăudându-1 pe el pentru năluciri, în mare şi pe pământ va fi rea putoare, foamete, cutremure; în mare - tulburare, pe
va striga cu glas mare, încât se va clinti şi locul întru care popoarele vor sta înaintea lui, pământ - tulburare; înfricoşări în mare, înfricoşări pe pământ. Aurul mult şi argintul şi
hainele cele de mătase, nimic nu vor folosi cuiva întru necazul acela, ci toţi îi vor ferici pe
442 ANEXELE EDITORIALE 443

morţii cei îngropaţi mai înainte de a veni necazul acela mare pe pământ. Că atunci va fi mare sârguinţă vor fugi în pustietăţi şi în munţi, şi în peşteri cu frică se vor ascunde. Şi
aruncat şi aurul şi argintul în uliţe şi nu va fi nimeni cine să-1 ia, fiindcă vor fi urâte toate. vor presăra pământ şi ţărână pe capetele lor, rugându-se ziua şi noaptea cu multă
Ci toţi se vor sârgui a fugi şi a se ascunde şi nicăieri nu va fi cu putinţă să se ascundă de smerenie. Şi li se va dărui lor aceasta de la Dumnezeul Cel Sfânt şi îi va povăţui pe dânşii
necaz. însă împreună cu foamea şi cu necazul şi cu frica se vor afla fiare şi târâtoare de în locuri hotărâte şi se vor mântui, fiind ascunşi în găuri şi în peşteri, nevăzând semnele
trupuri mâncătoare, muşcându-i. şi înfricoşările lui Antihrist. Că celor ce au cunoştinţă, cu lesnire le va fi cunoscut venirea
Dinlăuntru frică şi dinafară cutremur. Şi noaptea şi ziua pe uliţe vor fi mortăciuni, acestuia, iar celor ce-şi au mintea pururea întru lucruri lumeşti şi iubesc cele pământeşti
în uliţe putoare, în case, putoare; în uliţe, foame şi sete - în case, foame şi sete; în uliţe, nu le va fi lesne arătată aceasta Că cel ce de-a pururi este legat de lucruri lumeşti, măcar
glas de plângere - în case, glas de plângere; în uliţe, gâlcevi - în case, gâlcevi; în uliţe, de ar şi auzi, nu crede şi urăşte cele ce i se spun. Pentru aceasta, Sfinţii primesc putere de
amar - în case, amar. Unul pe altul cu plângere îl va întâmpina: tatăl pe fiu şi fiul pe tată; a scăpa, că toată învăluirea şi grija vieţii acesteia au lepădat-o.
mama p e fiică şi fiica pe mamă; prieteni pe prieteni, în uliţe îmbrăţişându-se, vor leşina; Atunci va plânge tot pământul. Marea şi aerul vor plânge, împreună şi dobitoacele
şi fraţi cu fraţi îmbrăţişându-se, vor muri. Se va veşteji şi frumuseţea feţei a tot trupul şi cele sălbatice cu păsările cerului. Vor plânge munţii şi dealurile şi lemnele câmpului.
se vor face feţele lor ca de mort. Va fi greţoasă şi urâtă chiar frumuseţea femeilor. Se va Vor plânge încă şi luminătorii cerului cu stelele, pentru neamul omenesc, că toţi s-au
veşteji tot trupul şi pofta oamenilor. abătut de la Dumnezeul Cel Sfânt, Ziditorul tuturor şi au crezut înşelătorului, primind
Şi toţi cei ce s-au plecat cumplitei fiare şi au luat pecetea aceea, adică păgânescul chipul spurcatului şi de Dumnezeu luptătorului, în locul făcătoarei de viaţă Cruci a
chip al spurcăciunii, alergând către dânsul, vor zice lui cu durere: „Dă-ne nouă să mâncăm Mântuitorului. Va plânge pământul şi marea, că de năprasnă cu totul va înceta glasul
şi să bem, că toţi murim de foame, cumplit strâmtorindu-ne, şi goneşte de la noi fiarele Psalmului şi al rugăciunii din gura omului. Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu
cele înveninate". Şi, neavând, ticălosul va răspunde cu multă asprime, zicând: „De unde plângere mare, că nu se va mai sluji Sfinţirea şi Prinosul.
să vă dau eu vouă, o, oamenilor să mâncaţi şi să beţi? Cerul nu voieşte să dea pământului Iar după ce se vor împlini trei vremi şi jumătate ale stăpânirii spurcatului şi ale
ploaie şi pământul iarăşi nicidecum nu a dat seminţe sau roade". faptelor lui şi după ce se vor împlini toate smintelile a tot pământul - după cum zice
Auzind acestea, popoarele vor plânge şi se vor tângui, neavând mângâiere din gura Domnului - , atunci va veni Domnul, Mântuitorul nostru, ca un fulger strălucind
pricina necazului, ci necaz peste necaz va fi lor nemângâiat, căci de bunăvoie au crezut din Cer, Cel Sfânt şi înfricoşat şi Preaslăvit, Dumnezeul nostru şi împăratul şi Mirele Cel
tiranului. Că acela, ticălosul, nu va putea nici luişi să-şi ajute; deci, cum pe dânşii îi va fără de moarte, pe nori cu slavă neasemănată, alergând înaintea slavei Lui rânduielile
milui? în acele zile va fi nevoie [caznă] mare din necazul cel mult al balaurului, şi din îngerilor, ale Arhanghelilor, toţi fiind văpăi de foc şi râu plin de foc, cu înfricoşat vuiet.
frică şi din cutremur şi din vuietuimării şi din foame şi din sete şi din muşcările fiarelor. Heruvimii având ochii în jos şi Serafimii zburând şi feţele şi picioarele ascunzându-şi
Şi toţi cei ce vor lua pecetea lui Antihrist şi se vor închina lui ca Dumnezeului Celui întru aripile lor cele de foc, strigând cu groază şi zicând unul către altul: „întreit Sfânt,
Bun n u vor avea nici o parte întru împărăţia lui Hristos, ci împreună cu balaurul se vor întreit Sfânt, întreit Sfânt Domnul!" şi glas de trâmbiţă, grăind cu frică: „Sculaţi-vă cei ce
arăta î n gheenă. dormiţi! Iată a venit Mirele!"
Fericit va fi acela ce se va arăta preasfânt şi preacredincios şi va avea inima lui fără de Atunci se vor deschide mormintele şi va auzi ţărâna putrezită şi înfricoşată Venire
îndoială către Dumnezeu, că fără de frică va lepăda toate întrebările lui, defăimându-i şi a Mântuitorului şi, ca într-o clipeală de ochi se vor scula toate seminţiile şi vor căuta la
muncile, şi nălucirile (Apocalipsa 11,34). frumuseţea cea sfântă a Mirelui. Şi milioane de milioane şi mii de mii de îngeri şi de
Iar mai înainte de a se face acestea, Domnul - ca un milostiv - va trimite pe Ilie Arhangheli şi nenumărate oşti se vor bucura cu bucurie mare. Atunci Sfinţii şi Drepţii şi
Tezviteanul şi pe Enoh - spre a se face cunoscută dreapta credinţă neamului omenesc şi toţi care nu vor fi luat pecetea balaurului celui păgân se vor bucura.
să se propovăduiască tuturor cu îndrăznire cunoştinţa de Dumnezeu, ca nu de frică să Şi se va aduce tiranul legat de îngeri împreună cu toţi dracii înaintea Divanului şi
creadă tiranului - , cei care vor striga şi vor zice: „înşelător este, o, oamenilor! Nimeni să asemenea cei ce au luat pecetea lui şi toţi păgânii şi păcătoşii se vor aduce legaţi. Şi
nu creadă lui nicidecum sau să îl asculte pe luptătorul de Dumnezeu. Nimeni din voi să împăratul va da asupra lor hotărârea cea aspră a osândei celei veşnice în focul cel nestins.
nu se înfricoşeze; că se va surpa acesta degrabă. Iată, Domnul Cel Sfânt vine din Cer să Şi toţi cei ce nu au luat pecetea lui Antihrist şi toţi cei din peşteri se vor bucura împreună
judece pe toţi cei ce s-au plecat semnelor lui". cu Mirele cu bucurie negrăită, în cămara cea veşnică şi cerească, împreună cu toţi Sfinţii,
î n s ă puţini vor fi atunci cei ce vor vrea să asculte şi să creadă propovăduirii întru netrecuţii veci ai vecilor. Amin.
Proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul, ca să îşi arate negrăita Sa iubire de oameni,
că niciodată el nu voieşte moartea păcătosului, ci voieşte ca toţi să se mântuiască. Că nici
în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire, ca fără de răspuns să
fie toţi la Judecată.
Deci, mulţi.din Sfinţi, câţi se vor afla atunci la venirea spurcatului, vor vărsa râuri
de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeul Cel Sfânt, ca să se izbăvească de balaurul şi cu
 EDITORIALE 445
444 ANEXELE

vădesc, pârându-te. Deci, o, suflete! Vremea a sosit, aleargă, apucă înainte şi cu credinţă
strigă: Greşit-am, Doamne, greşit-am Ţie; dar ştiu, Iubitorule de oameni, bunătatea Ta;
(6)
Păstorule cel bun, nu mă despărţi pe mine de la starea cea de-a dreapta Ta, pentru mare
Câteva rugăciuni din rânduiala liturgică a Triodului
Duminica înfricoşătoarei Judecăţi mila Ta (Stihiră de la Stihoavnă).
La ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii şi a slavei Tale celei negrăite gândind, mă
îngrozesc cu totul, Doamne, şi tremurând strig cu frică: Când vei veni, Hristoase
Când va fi să vii să faci judecată dreaptă, Preadreptule Judecător, şezând pe scaunul Dumnezeule, cu slavă pe pământ, ca să judeci toate câte sunt, atunci să mă izbăveşti de
slavei Tale, râu de foc înfricoşând, va trage înaintea divanului Tău pe toţi, stând înaintea toată pedeapsa pe mine, ticălosul, învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta (Luminânda).
Ta puterile cereşti, şi oamenii cu frică vor fi judecaţi, fiecare precum a lucrat; atunci, să-Ţi La ceasul cercetării şi al Venirii celei înfricoşătoare a Stăpânului Celui iubitor de
fie milă de noi, şi să ne învredniceşti, Hristoase, de partea celor mântuiţi, ca un îndurat oameni gândind, cu totul mă cutremur şi, întristându-mă, strig către Tine, preadrepte
(Stihiră de la Vecernie). Judecătorul meu şi Unule, mult-îndurate: Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc,
Cărţile se vor deschide şi se vor arăta faptele oamenilor, înaintea divanului Tău pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu (Luminânda).
celui de neîndurat; şi va răsuna toată valea plângerii cu groaznică scrâşnire, văzând pe O, ce ceas va fi atunci, şi ce zi înfricoşătoare, când va şedea Judecătorul pe scaunul
toţi cei ce au păcătuit, trimişi în chinurile cele veşnice, cu dreaptă judecata Ta, şi fără de cel înfricoşător! Cărţile se vor deschide şi faptele se vor vădi, şi cele ascunse ale
folos plângând, îndurate. Pentru aceasta, Te rugăm pe Tine, Bunule, să-Ţi fie milă de întunericului se vor arăta; îngerii vor alerga împrejur, adunând toate neamurile. Veniţi
noi, cei ce Te lăudăm, Unule, mult-milostive (Stihiră de la Vecernie). de auziţi împăraţi şi domni, cei robiţi şi cei liberi, păcătoşii şi drepţii, bogaţii şi cei
Trâmbiţele vor suna, şi mormintele se vor deşerta, şi se va scula toată firea săraci, că vine Judecătorul, Cel Ce va să judece toată lumea. Şi cine va putea sta înaintea
omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut bine, cu bucurie se vor bucura, aşteptând feţei Lui, când îngerii vor sta vădind lucrurile, cugetele şi gândurile cele din noapte şi
să ia plată; iar cei ce au păcătuit vor tremura, cumplit văitându-se, fiind trimişi la chinuri cele din zi? O, ce ceas va fi atunci! Ci, mai înainte de sosirea sfârşitului, sârguieşte-te
şi de cei aleşi despărţindu-se. Doamne, al slavei, milostiveşte-te spre noi, ca un bun, şi suflete, strigând: Dumnezeule, întoarce-mă şi mă mântuieşte ca un îndurat (Idiomelă de
ne învredniceşte pe noi de partea celor ce Te-au iubit pe Tine (Stihiră de la Vecernie). la Laude, glasul al Vl-lea).
_ E l â n g ş i m ă tânguiesc, când îmi vine în-simţire-fecul-Gel-veşnic, întunericul cel mai Daniil proorocul, bărbatul doririlor fiind, dacă a văzut puterea lui Dumnezeu, aşa
a strigat: Judecătorul a şezut şi cărţile s-au deschis. Vezi, suflete al meu, de posteşti, nu
va să fie celor ce au greşit peste măsuţă; şi peTîne, Cel preabun. cu vicleană voie Te-au defăima pe vecinul tău. Fereşte-te de bucate, dar nu osândi pe fratele tău; ca nu cumva,
mâniat, dintre^are-ufntl-şireeMrntâi sunt eu, ticălosul. Ci, Judecătorule, ca un îndurat, fiind trimis în foc, să te topeşti ca ceara; ci fără împiedicare să te ducă Hristos întru
mântuieşte-mă cu mila Ta (Stihiră de la Vecernie). împărăţia Sa (Idiomelă de la Laude, glasul al VlII-lea).
Când se vor aşeza scaunele şi se vor deschide cărţile şi Dumnezeu va şedea la Când vei veni, Dumnezeule, pe pământ cu mărire şi toate se vor cutremura, şi râul
Judecată, o, ce frică va fi atunci! îngerii stând înainte cu frică şi râul de foc curgând, ce cel de foc înaintea divanului va curge, cărţile se vor deschide şi cele ascunse se vor
vom face atunci, noi oamenii cei vinovaţi de multe păcate? Şi când îl vom auzi chemând vădi; atunci să mă izbăveşti de focul cel nestins şi să mă învredniceşti a sta de-a dreapta
pe cei binecuvântaţi ai Tatălui, întru împărăţie, iar pe cei păcătoşi trimiţându-i la chinuri, Ta, Judecătorule preadrepte (Condac, glasul I).
cine v a suferi acea înfricoşătoare hotărâre? Ci Unule, Iubitorule de oameni, Mântuitorule, D e înfricoşătorul Tău divan aducându-mi aminte, preabunule Doamne, şi de ziua
Împărate al veacurilor, mai înainte până ce va sosi sfârşitul, prin pocăinţă, întorcându-mă, Judecăţii mă înfricoşez şi mă tem, vădit fiind de cugetul meu. Când vei şedea pe scaunul
miluieşte-mă (Stihiră de la Vecernie). Tău şi vei face cercetare, atunci nimeni nu va putea tăgădui păcatele, adevărul vădin-
Cunoscând poruncile Domnului, aşa să vieţuim: pe cei flămânzi să-i hrănim, pe cei du-le, şi frica cuprinzându-1. Că tare va suna atunci focul gheenei, şi păcătoşii vor scrâşni;
însetaţi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe bolnavi şi pe ci mă miluieşte, mai înainte de sfârşit, şi mă iartă, Judecătorule preadrepte (Icos).
cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi Cel Ce va să judece tot pământul: Veniţi, Sosit-a ziua, iată, înaintea uşilor este Judecata; suflete, priveghează! Aici împăraţii
binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia ce s-a gătit vouă (Stihiră de la Litie). împreună şi domnii, bogaţii, săracii se vor aduna şi îşi va lua fiecare om după vrednicia
Gândesc la ziua aceea şi la ceasul când avem să stăm toţi goi ca nişte osândiţi, faptelor. întru a sa rânduiala, sihastrul şi arhiereul, bătrânul şi tânărul, sluga şi stăpânul
înaintea nemitarnicului Judecător; că atunci trâmbiţa va suna tare, şi temeliile pămân­ vor fi cercetaţi; văduva şi fecioara se vor îndrepta; ci, vai atunci de toţi cei ce nu vor
tului se vor clătina, şi morţii din morminte vor învia, şi toţi de o vârstă se vor face; şi avea viaţă nevinovată. Nemitarnică este Judecata Ta, neînşelat divanul Tău de graiul
cele ascunse ale tuturor vor sta de faţă înaintea Ta Şi vor plânge şi se vor tângui, şi în cel meşteşugit, că nu ascunde vorba cea iscusită a ritorilor dreptatea, nici nu o amăgeşte
focul cel mai dinafară vor merge cei ce nici odinioară nu s-au pocăit; iar ceata Drepţilor aducerea de martori; că la Tine, Dumnezeule, cele ascunse ale tuturor stau de faţă. Să
va intra în bucurie şi în veselie, în cămara cerească (Idiomelă de la Laude). nu vin la pământul plângerii, să nu văd locul întunericului, Hristoase al meu, Cuvinte,
"Vai, mie, înnegritule suflete! Până când de la răutăţi nu te mai curmezi? Până când nici legându-mă de mâini şi de picioare să fiu lepădat afară din cămara Ta, având
zaci î n lene? De ce nu-ţi aduci aminte de înfricoşătorul ceas al morţii? De ce n u te îmbrăcămintea nestricăciunii întinată, eu nevrednicul. Când vei despărţi pe păcătoşi
cutremuri cu totul de înfricoşătoarea Judecată a Mântuitorului? Oare, ce vrei să răspunzi, de cei drepţi, judecând lumea, rânduieşte-mă a fi una din oile Tale, alegându-mă dintre
sau c u m vrei să dai seamă? Lucrurile tale stau de faţă, spre mustrarea ta, faptele te capre, Iubitorule de oameni, ca să aud glasul Tău cel binecuvântat (din Cântarea a TV-a).
446 ANEXELE EDITORIALE 447

Cutremur nepovestit şi frică va fi acolo; că va veni Domnul, şi împreună cu Dânsul

lucrul fiecăruia dintre oameni. Şi cine, dar, de aicea nu se va plânge? Râul cel de foc mă (7)
tulbură, mă topeşte, mă roade scrâsnirea dinţilor şi întunericul adâncului; deci, în ce Vedenia Sfântului Nifon
chip şi cum voi face să înduplec pe Dumnezeu? Iartă, Doamne, pe robul Tău, ca nu despre înfricoşătoarea Judecată 5

cândva să mă dai chinuitorilor celor amari, îngerilor celor cumpliţi, între care nu se
poate afla acolo odihnă. Domnul şi conducătorul dimpreună acolo, bogatul şi cel neţinut într-o seară, după ce şi-a terminat obişnuita rugăciune de noapte, Cuviosul Nifon
în cinste, cel mare împreună şi cel mic, se vor îndrepta întocmai; ci vai, fiecăruia, care s-a întins să doarmă pe patul său de pietre. Era miezul nopţii şi el încă veghea, privind
nu va fi gata. Slăbeşte, lasă, Doamne, şi iartă câte Ţi-am greşit Ţie, şi să nu mă arăţi cerul înstelat şi luna Singur îşi socotea păcatele sale şi se tânguia cu mintea, gândindu-se
acolo înaintea îngerilor, în osânda focului şi a ruşinii celei fără de sfârşit. Fie-Ţi milă, la înfricoşatul ceas al Judecăţii. Deodată, vede că se trage tăria cerului ca o perdea şi se
fie-Ţi, Doamne, de zidirea Ta; greşit-am Ţie, iartă-mă; că din fire curat numai Tu eşti şi arată Domnul nostru Iisus Hristos într-o slavă negrăită. în jurul Lui, în văzduh, stăteau
altul afară de Tine nimeni nu este fără întinăciune (din Cântarea a V-a). toate ostile cereşti: îngeri, Heruvimi şi Serafimi erau în minunate şi înfricoşate cete,
La înfricoşătoarea Ta Venire Hristoase, când te vei arăta din Cer, şi se vor pune rânduite fiecare după felul, frumuseţea şi strălucirea lor. Domnul a grăit către cârmuitorul
scaunele, şi se vor deschide cărţile, să-Ţi fie milă, atunci, Mântuitorule, de zidirea Ta uneia dintre cete, iar acela s-a apropiat luminos, cu frică şi cutremur.
Acolo nimic nu va putea ajuta, fiind Judecător Dumnezeu; nici învăţătura, nici meşteşugul, „Mihaile, mai-marele Aşezământului, pregăteşte cu ceata ta tronul de foc al slavei
nici mărirea, nici prieteşugul; fără numai puterea ta, cea din fapte, o, suflete al meu! Acolo Mele şi mergi în valea lui Iosafat. Acolo să-1 aşezi ca întâi semn al Venirii Mele, pentru că
împreună va fi domnul şi conducătorul, săracul şi bogatul, suflete! Nici tată, nici mamă s-a împlinit ceasul când fiecare va lua plata după faptele sale. Grăbeşte-te, că a sosit
nu vor putea ajuta, nici frate nu va putea izbăvi de osândire. Cugetând la înfricoşătoarea ceasul! Voi judeca pe cei ce s-au închinat la idoli şi s-au lepădat de Mine, Făcătorul lor. Pe
întrebare a Judecătorului, suflete, îngrozeşte-te de aici, găteşte-ţi răspunsul, ca să nu fii cei care s-au închinat pietrelor şi lemnelor, pe care le-am dat spre trebuinţa lor. Pe toţi îi
osândit în legăturile cele veşnice. Să nu aud, Doamne, zicându-mi-se: Ia-ţi al tău! Şi să fiu voi sfărâma ca pe „vasele olarului". Tot aşa şi pe vrăjmaşii Mei, pe ereticii care au îndrăznit
gonit de la Tine; nici: Du-te în locul cel blestemat! Ci să aud glasul cel dorit al Drepţilor. să coboare Duhul Mângâietor în rândul făpturilor . Vai de ei, ce foc îi aşteaptă!
6

Din porţile iadului izbăveşte-mă, Doamne; mântuieşte-mă din prăpastie şi din întunericul Acum Mă voi arăta şi iudeilor, care M-au răstignit şi n-au crezut în Dumnezeirea
cel adânc, din cele de dedesubt ale pământului şi din focul cel nestins, şi de oricare altă Mea. Mi s-a dat toată stăpânirea şi puterea şi sunt Judecător drept. Atunci când eram pe
pedeapsă veşnică (din Cântarea a Vl-a). Cruce, ziceau: « H u u ! Cel Care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti. Mântuieşte-Te
S ă cădem, credincioşilor, şi să plângem mai înainte de Judecata aceea; când cerurile pe Tine însuţi...» Acum a Mea este răzbunarea, le voi răsplăti! Voi judeca, voi cerceta,
vor pieri, stelele vor cădea şi tot pământul se va clătina; ca să aflăm milostiv, la sfârşit, pe voi pedepsi aspru neamul jidovesc, cel stricat şi viclean, pentru că nu s-a pocăit. Le-am
Dumnezeul părinţilor. Nemitarnică va fi întrebarea, înfricoşătoare va fi acolo judecata, dat vreme de pocăinţă, dar au nesocotit-o; vor lua acum răzbunare.
unde înaintea Judecătorului nu se va tăinui nimic, unde nu va fi cu putinţă a se face Le voi răsplăti şi sodomiţilor, care au spurcat pământul şi văzduhul cu nelegiuirea
făţărie cu daruri; ci, fie-Ţi milă de mine, Stăpâne, şi mă apără de mânia Ta cea înfricoşătoare. lor. I-am ars atunci şi iarăşi îi voi arde, pentru că au urât plăcerea Duhului Sfânt şi au
Domnul vine să judece, cine va suferi arătarea Lui? înfricoşează-te, ticăloase al meu suflet, iubit plăcerea diavolului. Voi pedepsi pe toţi desfrânaţii, neruşinaţii şi întunecaţii care se
înfricoşează-te, şi-ţi găteşte lucrurile tale spre ieşirea ta; ca să afli milostiv şi îndurat pe aseamănă cu armăsarii. Nu s-au îndestulat cu căsnicia lor legiuită, ci s-au bălăcit în
însuşi Dumnezeul părinţilor. Focul cel nestins mă tulbură, şi îngrozirea cea amară a fărădelege şi satana i-a aruncat legaţi în prăpastia de foc. Nu au auzit că «înfricoşat
viermilor; iadul cel stricător de suflet mă sperie, şi îndeajuns de umilit nicidecum nu mă lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului Celui Viu»? Nu s-au temut că voi vărsa
fac; ci, Doamne, Doamne! mai înainte de sfârşit, întăreşte-mă cu frica Ta. Cad înaintea Ta peste ei mânia Mea; i-am chemat la pocăinţă, dar nu s-au pocăit.
şi aduc Ţie, ca nişte lacrimi, graiurile mele. Greşit-am, cum nici păcătoasa n-a greşit, şi Voi judeca pe toţi tâlharii care au făcut noian de rele, precum şi pe ucigaşi şi pe toţi care
fărădelege am făcut ca altul nimeni pe pământ; ci, Te îndură, Stăpâne, spre făptura Ta, şi au făcut mulţime de păcate. Eu le-am dat timp să se pocăiască, dar ei n-au luat în seamă.
iarăşi mă cheamă. întoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse, zi lui Dumnezeu, Celui Unde sunt faptele lor cele bune? Le-am dat pildă şi icoană pe fiul cel desfrânat şi pe mulţi
ce toate le ştie: Tu ştii ascunsurile mele, Unule Mântuitorule; Tu însuţi mă miluieşte, precum alţii, să nu se deznădăjduiască de păcatele lor. Ei însă au dispreţuit poruncile Mele şi s-au
cântă David, după mare mila Ta (din Cântarea a Vll-a). lepădat de Mine. S-au îndepărtat de Mine şi au iubit stricăciunea; pe Mine M-au nesocotit şi
Cugetând la întâmpinarea înfricoşătoarei Venirii Tale celei de a doua, Doamne, mă s-au făcut robi ai păcatului. Să meargă, deci, în focul pe care ei singuri l-au aprins.
cutremur de certarea Ta, mă tem de mânia Ta şi strig Ţie: Mântuieşte-mă de ceasu]
acela, în veci. Când vei judeca Tu, Dumnezeule, toate, cine dintre pământeni, fiind 5
Sfântul Nifon, episcopul Constanţianei Ciprului a vieţuit în veacul al IV-lea şi este prăznuit de Biserica
înconjuraţi de patimi, va putea suferi? Că atunci focul cel nestins şi viermele ce Ortodoxă în ziua de 23 decembrie. Vedenia Sfântului Nifon despre înfricoşătoarea Judecată este reprodusă
neadormit va cuprinde în veci pe cei osândiţi. Când vei chema toată suflarea laolaltă după Viaţa şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon (traducere din limba greacă de Protosinghel Petroniu Tănase, ed.
ca s ă iei seama, Hristoase, mare frică va fi atunci, mare nevoie, deoarece numai fapteh Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1993, pp. 61-79). Viaţa şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon a fost scrisă de către
singure vor ajuta în veci. Judecătorule a toate, Dumnezeul meu şi Doamne, fă să auc unul dintre ucenicii Sfântului, martor contemporan al virtuţilor şi minunilor săvârşite de acest mare ierarh al
atunci glasul Tău cel dorit, să văd lumina Ta cea mare, să privesc la corturile Tale, să mi Bisericii lui Hristos. '
uit la slava Ta, bucurându-mă întru toţi vecii (din Cântarea a Vlll-a). 6
E vorba de pnevmatorriahi, care neagă Dumnezeirea Duhului Sfânt.
448 EDITORIALE 449
ANEXELE

Dar, şi pe cei care au murit ţinând minte răul îi voi trimite într-o înfricoşată muncă. şi le-a adus. Erau ca nişte cărţi mari, pe care le-a pus în faţa Judecătorului. Apoi a stat de
Pentru că n-au dorit pacea Mea, ci au fost mânioşi, răutăcioşi şi răzbunători. Pe lacomi, o parte, privind cu cutremur, cum răsfoieşte Domnul istoria veacurilor. Şi a luat primul
pe cei ce au luat dobândă şi pe toţi iubitorii de argint, care este închinare la idoli, îi voi veac, l-a deschis şi a zis: „Aici scrie întâi de toate: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu
nimici şi distruge cu toată mânia Mea, pentru că şi-au pus nădejdea în bani şi pe Mine în trei Feţe. Din Tatăl S-a născut Fiul şi Făcătorul veacurilor, deoarece cu cuvântul Tatălui,
M-au nesocotit, ca şi cum nu M-aş îngriji de ei. Pe acei mincinoşi creştini care au învăţat prin Fiul s-au făcut veacurile, s-au zidit netrupeştile Puteri, s-au întărit cerurile, pământul,
că n u este învierea morţilor şi că este există reîncarnarea sufletelor acum, aici, pe pământ,
7 adâncurile, marea, râurile şi toate cele ce sunt într-însele".
îi voi topi pe toţi în gheenă ca ceara; atunci se vor încredinţa de învierea morţilor. Magii, Apoi, după ce a citit puţin mai j o s , a zis: „Chip al Nevăzutului Dumnezeu este
vrăjitorii şi toţi cei care se îndeletnicesc cu magia vor fi zdrobiţi. primul om, Adam, cu femeia lui, E v a Atotputernicul Dumnezeu şi Făcătorul tuturor
Vai şi de cei care au petrecut cu chitare şi cu instrumente; au cântat şi s-au îmbătat, celor văzute şi al celor nevăzute a dat lui A d a m poruncă. Aceasta era legea care trebuia
au jucat, au vorbit necuraţii şi s-au dedat la rele! I-am chemat şi nu M-au ascultat, ci ţinută cu toată puterea şi scumpătatea, spre cinstirea Făcătorului său şi ca să nu uite că
M-au luat în râs. Acum viermele le va roade inima Le-am dat la toţi milă şi vreme de Dumnezeu se află deasupra lui".
pocăinţă, însă nici unul nu a luat aminte. Voi închide în întuneric şi pe cei ce au nesocotit După puţină vreme, a citit mai departe: „Nelegiuirea în care a căzut chipul lui
Sfintele Scripturi, pe care le-a scris Duhul Meu prin mijlocirea Sfinţilor. Voi judeca şi pe Dumnezeu prin înşelăciune sau, mai bine zis, din neluare aminte şi nepurtare de grijă. A
cei c e se îndeletnicesc cu superstiţiile şi se încred în cuţite, furci, găleţi şi altele asemenea căzut omul şi a fost izgonit din rai cu dreaptă judecată şi hotărâre a lui Dumnezeu. Nu
Atunci vor înţelege că trebuiau să nădăjduiască în Dumnezeu şi nu în zidirile Lui. Se vor putea să stea întru aceste bunătăţi începătorul nelegiuirii!"
tulbura şi împotrivi atunci, dar nu vor avea mei o putere, deoarece «a Mea este răzbu­ Mai jos a citit: „Cain s-a aruncat asupra lui Abel şi l-a omorât, după voia diavolului.
narea, Eu le voi răsplăti». Se cade să ardă în focul gheenei, pentru că n u s-a pocăit. Iar Abel va trăi în veşnicie".
Voi pedepsi pe împăraţii şi pe cârmuitorii care M-au amărât necontenit cu nedreptăţile In acelaşi chip a răsfoit şi cele şapte cărţi ale veacurilor. în sfârşit, a luat a şaptea
lor. A u judecat nedrept şi cu mândrie, dispreţuindu-i pe oameni. Şi aceştia vor plăti. Dreapta carte şi a citit: „începutul veacului al Vll-lea înseamnă sfârşitul veacurilor. începe să se
Mea putere este nemitarnică. îi voi pedepsi după fărădelegile lor. Atunci vor înţelege că împrăştie întru toate răul, desfrânarea, nemilostivirea. Oamenii veacului al Vll-lea sunt
simt mai înfricoşat decât toţi împăraţii pământului. Vai de ei, ce iad îi aşteaptă, pentru că răi, invidioşi, mincinoşi, cu dragoste făţarnică, iubitori de stăpânire şi de argint, robiţi de
au fost cruzi şi au vărsat sânge nevinovat, sângele copiilor şi al soţiilor lor. păcatele sodomiceşti şi de celelalte p ă c a t e " .
Cu ce urghrvoi pedepsLpeaeerslujitori care n-au fost-păstoriadevăraţi ai Bisericii, ' A trecut puţin mai departe, a citit ceva şi, îndată Şi-a ridicat în sus privirea mâhnită;
care Mi-au părăginit^via-şi Mi-au risipit oile! C ă m t păstorii aur şi argint şi nu suflete şi a sprijinite mână pe genunchi şi cu cealaltă Şi-a acoperit faţa şi ochii şi a stat aşa cugetând
au căutat pieoţia^prmtrurirrteresrCe pedeapsă vor lua! Ce tânguire! Voi vărsa peste ei în sine multă vreme, apoi a şoptit: „într-adevăr, acest veac a întrecut cu nedreptatea şi cu
toată mânia Mea şi urgia, şi-i voi zdrobi. S-au străduit să câştige oi şi boi care pier, iar de răutatea pe toate celelalte".
turma mea cea cuvântătoare nu s-au îngrijit. Voi pedepsi cu toiag fărădelegile lor şi cu Apoi a citit mai jos: „Grecii, cu idolii lor, au fost spânzuraţi cu lemnul, cu suliţa şi cu
bici nedreptăţile lor. Dar şi pe preoţii care glumesc, râd şi se ceartă în biserică îi voi cuiele care au pironit trupul Meu de viaţă purtător".
arunca în foc şi în tartar! A tăcut câteva clipe şi iarăşi S-a aplecat asupra cărţii: „Douăsprezece căpetenii ale
A m venit şi vin! Cine poate să-Mi stea împotrivă? Dar, vai şi amar de cel păcătos, Marelui împărat, albe ca lumina, au tulburat marea au închis gurile fiarelor, au înecat
care va cădea în mâna Mea! Pentru că fiecare se va înfăţişa înaintea Mea «gol şi balaurii cei gânditori, au luminat pe orbi, au săturat pe cei flămânzi şi au sărăcit pe cei
descoperit». Cum va îndrăzni atunci să se arate neruşinarea păcătoşilor? Cum vor privi bogaţi. Au pescuit multe suflete din moarte, dându-le din nou viaţă. Mare este plata lor..."
faţa Mea? Unde-şi vor ascunde ruşinea? Se vor umple de ruşine înaintea Mea şi a Şi apoi, după puţin, a adăugat: „Eu, Iubitorul de oameni, am ales mărturisitori care
preacuratelor Puteri Cereşti. s-au arătat biruitori cu ajutorul Meu. Prietenia lor a ajuns până la Cer şi iubirea lor până
Voi judeca şi pe monahii care şi-au trecut cu vederea canonul şi au nesocotit la tronul Meu! Dorul lor până la inima M e a şi jertfa lor Mă arde cu putere. Slava şi
făgăduinţele pe care le-au făcut înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi a oamenilor. Una puterea Mea este cu ei!"
au făgăduit şi alta au făcut. Din înălţimea norilor îi voi arunca în prăpastia iadului. Nu După ce a întors multe foi, a şoptit cu un zâmbet de mulţumire: „Omul care a ţinut
s-au îndestulat cu pieirea lor, ci au pricinuit şi altora sminteală ucigătoare. Mai bine le-ar cu cinste cârma celor şapte coline (Constantinopolul) şi a devenit împăratul lor a fost
fi fost să nu se fi lepădat de lume, decât să se lepede şi rău să trăiască, întru desfrânare. slujitorul dragostei Mele. I se cuvine împărăţia Cerurilor, pentru că a fost râvnitor şi
«A M e a este răzbunarea, Eu le voi răsplăti tuturor celor ce nu au voit să se pocăiască. următor al Domnului Său".
îi v o i judeca pe toţi ca un Judecător drept...»". Apoi, trecând peste multe foi, a zis: „O, Preafrumoasă şi Preacinstită Mireasă! Câţi
Cuvintele acestea pe care Domnul le-a rostit cu glas de tunet către Arhanghelul vrăjmaşi s-au străduit să te pângărească. Dar tu nu M-ai înşelat pe Mine, Mirele Tău!
Mihail au umplut de spăimântare nenumăratele Puteri îngereşti. Nenumărate erezii te-au ameninţat, dar piatra pe care ai fost zidită nu s-a mişcat, pentru
Apoi, a poruncit să-I aducă cele şapte veacuri de la facerea lumii. Mihail a primit că «porţile iadului nu au biruit-o»".
poruncă să îndeplinească şi acest lucru. De aceea, a mers degrabă la casa testamentului Mai jos erau scrise toate păcatele oamenilor, pe care moartea le-a găsit neşterse prin
pocăinţă. Şi erau aşa de multe, ca nisipul mării... Domnul Dumnezeu le-a citit nemulţumit
7
Metempsihoză. şi a dat din cap, suspinând. Nenumărata mulţime a îngerilor stătea tremurând de frica
 451
450 ANEXELE EDITORIALE

dreptei mânii a Judecătorului. Când Domnul a ajuns la jumătatea acestui veac, a zis: cu putere şi-1 ţine bine, lovindu-1 fără milă cu toiagul, până când va preda ceata duhurilor
„Sfârşitul lui este plin de putoarea păcatului, de lucrurile omeneşti, care sunt toate celor rele. Leagă-i apoi tare pe toţi cu puterea toiagului Meu, după porunca Mea şi apoi
mincinoase şi întinate: zavistie, ură, minciună, hulă, duşmănie, chefuri, beţii, desfrânări, aruncă-i în chinurile iadului cele mai groaznice şi fără de milă".
ucideri, avorturi, lăcomie, iubire de argint, ţinere de minte a răului. Dar ajunge! îl voi Când toate au fost gata, s-a făcut semn Arhanghelului care ţinea trâmbiţa, să
curma la jumătate! Să înceteze stăpânirea păcatului!" trâmbiţeze puternic. îndată s-a făcut o tăcere de moarte, ca şi cum s-ar fi liniştit toate.
Şi zicând aceste cuvinte pline de mânie, Domnul a dat Arhanghelului Mihail semnul La prima trâmbiţare s-au alcătuit toate trupurile morţilor. La a doua, Duhul
pentru Judecată. Deîndată, acela cu ceata lui au luat preastrălucitul şi negrăitul tron şi Domnului a pus sufletele în trupurile moarte. Spaimă şi cutremur a cuprins toate; cele
au plecat. cereşti şi cele pământeşti tremurau. Atunci a sunat a treia oară şi cea mai înfricoşată
Era aşa de numeroasă ceata aceea, încât pământul nu o încăpea. Şi fugind, strigau trâmbiţă, care a zguduit toată lumea, când morţii au înviat din morminte „într-o clipă",
cu glas de tunet: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot\ Plin este cerul şi pământul de înfricoşată privelişte! Erau mai mulţi decât nisipul mării. în acelaşi timp se coborau din
slava Lui\" Şi de acest înfricoşat strigăt se cutremura cerul şi pământul. „Sfânt, Sfânt, ceruri ca o ploaie deasă spre Tronul Judecăţii Cetele îngereşti, zicând cu glas de tunet:
Sfânt, mare şi înfricoşat, minunat şi proslăvit este Domnul în vecii vecilor". „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este tot pământul de frică şi de cutremuri"
Apoi a pornit Gavriil cu ceata lui, cântând; a urmat al treilea mare Arhistrateg, Tot pământul şi mulţimea nenumărată a Cetelor îngereşti stăteau aşteptând.
Rafail, cu ceata lui, înălţând cântarea: „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava Tremurau plini de spaimă în faţa înfricoşatei stăpâniri dumnezeieşti, care se coboară pe
lui Dumnezeu Tatăl. Amin". pământ. Şi pe când toţi priveau în sus, au început cutremure, tunete şi fulgere în Valea
In sfârşit, s-a pornit şi ceata a patra. Cârmuitorul ei era alb şi luminos ca zăpada, cu Judecăţii şi în văzduh şi toţi au fost cuprinşi de groază. Atunci tăria cerului s-a strâns ca
privirea dulce. Şi, fugind, cânta cu putere: „Dumnezeu, Domnul dumnezeilor a vorbit şi o carte şi a apărut cinstita Cruce, strălucind şi scânteind ca soarele. îngeri o ţineau înaintea
a chemat pământul de la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion măreţia frumuseţii Domnului nostru Iisus Hristos şi Judecătorul lumii, Care venea Apoi se auzea un imn, o
Lui. Dumnezeu arătat vine, Dumnezeul nostru şi nu va tăcea. Foc înaintea Lui va merge cântare străină: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu este
şi în jurul Lui vifor marel" Şi cânta apoi tot psalmul. Iar căpeteniile îi răspundeau: „Vine Domnul, Judecător, Stăpânitor şi Domn al păcii".
Dumnezeu să judece pământul. Că Tu stăpâneşti peste toate neamurile". Cârmuitorul îndată ce s-a săvârşit această puternică slavoslovie, a apărut Judecătorul pe nori,
acelei oşti se numea Uriil. şezând pe tron de foc. Cu preacurata Lui strălucire învăpăia cerul şi pământul.
După puţin, au adus înaintea D o m n u l u i Preacinstita S a C r u c e , care strălucea ca un Atunci, din mulţimea morţilor care înviaseră, unii au început să strălucească asemenea
fulger înfricoşat şi revărsa o negrăită mireasmă. în urmă veneau cu multă cinste cetele soarelui şi îndată au fost răpiţi de nori în văzduh, spre întâmpinarea Domnului lor. Cei
Stăpâniilor şi ale Puterilor. Priveliştea era de o măreţie uimitoare. Nenumăratele Puteri mai mulţi însă au rămas jos. Nimeni nu i-a luat la cer. Se tânguiau cu amar că nu s-au
cântau cu o nemaiauzită armonie. Unii ziceau cu multă teamă: „înălţa-Te-voi Dumnezeul învrednicit şi ei să fie răpiţi de nori şi mâhnirea şi durerea umpleau de amărăciune sufletele
meu şi împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în vecii" Alţii ziceau: „înălţaţi pe lor. Au căzut toţi în genunchi în faţa Judecătorului şi apoi s-au ridicat. înfricoşatul Judecător
Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt este. Se aşezase deja pe tronul Judecăţii şi în jurul Lui se adunaseră toate Puterile Cereşti cu
Aliluia, Aliluia, Aliluial" frică şi cutremur. Cei ce fuseseră răpiţi pe nori pentru întâmpinarea Lui stăteau de-a dreapta;
Apoi a dat dumnezeiască poruncă să vină iarăşi puternicul cârmuitor de oşti, Mihail,
ceilalţi se aflau de-a stânga Judecătorului. Cei mai mulţi dintre aceştia erau iudei, cârmuitori,
să stea lângă tronul Domnului. în acea clipă s-a arătat un înger care ţinea o trâmbiţă. A
Arhierei, preoţi, împăraţi, mulţime de monahi şi mireni. Stăteau mşinaţi şi se jeleau de
luat-o Judecătorul în mâna Sa, a trâmbiţat de trei ori şi a zis trei cuvinte; apoi a dat-o lui
pierzarea lor. Feţele lor erau ticăloşite şi suspinau cu adâncă mâhnire. O tânguire de moarte
Mihail: „Mergi la Golgota, unde Mi-am întins preacuratele mâini şi trâmbiţează şi acolo
s-a lăsat peste toţi şi nici o mângâiere nu le venea de nicăieri.
de trei ori!"
Dar cei ce stăteau de-a dreapta Judecătorului erau veseli, luminoşi ca soarele, cinstiţi
îndată ce a plecat Mihail, Domnul a chemat ceata începătoriilor şi a zis cârmuitorului
acesteia: „îţi poruncesc să iei dumnezeiasca ta ceată şi să vă împrăştiaţi în toată lumea, şi slăviţi, albi ca lumina, parcă aprinşi de o dumnezeiască lumină. Ca să îndrăznesc s-o
ca să aduceţi pe nori pe Sfinţi, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la zic, semănau cu Domnul şi Dumnezeul lor.
miazăzi. Să-i aduceţi pe toţi, ca să Mă întâmpine când va suna trâmbiţa". Deodată, înfricoşatul Judecător Şi-a aruncat privirea într-o parte şi în alta. S-a uitat
După toate acestea, Dreptul Judecător a privit spre pământ şi a văzut negură şi de-a dreapta, bucuros şi a zâmbit. Când însă S-a întors spre stânga, S-a tulburat; S-a
întuneric, jale şi vai şi multă tânguire, din înfricoşata tiranie a satanei. Turbează şi urlă mâniat tare şi Şi-a întors îndată faţa Atunci, cu glas puternic şi dumnezeiesc a zis celor
b a l a u r u l A dărâmat totul şi le zdrobeşte ca pe iarbă, pentru că vede pe îngerii lui din dreapta: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui M e u , de moşteniţi împărăţia care a
Dumnezeu că îipregătesc focul cel veşnic. fost gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc,
Dacă a văzut toate acestea, Judecătorul a chemat un înger de foc cu înfăţişare aspră am însetat şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit, gol şi M-aţi îmbrăcat,
şi înfricoşată, fără de milă; era cârmuitorul cetelor îngerilor, care veghează asupra focului bolnav şi M-aţi cercetat, în temniţă şi aţi venit Ia Mine"."
iadului şi i-a zis: „Ia cu tine toiagul Meu, care leagă şi zdrobeşte. Ia şi nenumărata mulţime Atunci, aceia s-au mirat şi au întrebat: „Doamne, când te-am văzut flămând şi
de îngeri din ceata ta şi pe cei mai înfricoşaţi care săvârşesc pedepsele celor din iad. Să Ţi-am dat să mănânci, sau însetat şi te-âm adăpat? Şi când Te-am văzut străin şi te-am
mergeţi la marea cea gânditoare, ca să găsiţi urmele stăpânitorului întunericului. Apucă>-1 primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat, şi când Te-am văzut bolnav şi în temniţă?"
 452

ANEXELE EDITORIALE 453

„Amin zic vouă, întrucât aţi făcut unuia din aceşti fraţi ai Mei mai mici. Mie
Mi-aţi făcut".
lumină veşnică şi hainele lor străluceau şi erau luminoase ca şi chihlimbarul şi căpeteniile
A p o i S-a întors şi către cei „de-a stânga" şi le-a zis cu asprime: „Duceţi-vă de la Mine îngerilor îi cinsteau. Apoi li s-a dat şi douăsprezece coroane minunate, împodobite cu
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi slugilor lui. Căci am pietre de mult preţ, care străluceau cu o lumină orbitoare şi îngeri slăviţi le ţineau deasupra
flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau, străin am fost capetelor lor.
şi nu M-aţi primit, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat". Au venit apoi înaintea Domnului cei şaptezeci de Apostoli. De asemenea şi aceştia
Aceia i-au răspuns nedumeriţi: „Doamne, când Te-am văzut bolnav şi în temniţă au primit cinste şi slavă, dar cununile celor doisprezece erau mai minunate.
şi nu Ţi-am slujit Ţie?" Acum a venit şi rândul Mucenicilor. Aceştia au primit cinstea şi slava marilor oşti
Le-a răspuns Domnul: „«Amin zic vouă, întrucât nu aţi făcut aceasta unuia dintre îngereşti, care s-au prăvălit din Cer împreună cu Lucifer. Adică, Mucenicii au devenit
aceşti mai mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut». Pieriţi din ochii Mei, blestemaţi ai pământului! îngeri şi conducători ai cetelor îngereşti. îndată li s-a adus o mulţime de coroane care au
în tartar, în scrâşnirea dinţilor, acolo va fi plângere şi tânguire fără de sfârşit!" fost puse pe sfintele lor capete. Cum străluceşte soarele, aşa străluceau şi coroanele.
C u m a rostit Judecătorul această hotărâre, dinspre răsărit s-a pornit un uriaş râu de Astfel, Sfinţii Mucenici, îndumnezeiţi, se bucurau cu nespusă bucurie.
foc, care curgea vijelios spre apus. Era lat ca o mare întinsă. Văzându-1, păcătoşii din Apoi a intrat ceata sfântă a Ierarhilor, Preoţilor, Diaconilor şi a celorlalţi clerici. Au
stânga s-au îngrozit şi au început să tremure de spaimă, întru deznădejdea lor. Atunci, fost încununaţi şi ei cu cununi veşnice, potrivit cu râvna, răbdarea şi lucrarea lor. Cunună
nemitarnicul Judecător a poruncit ca toţi, drepţi şi păcătoşi, să treacă prin râul cel arzător, de cunună se deosebea în slava ei, precum se deosebeşte stea de stea Şi mulţi preoţi şi
pentru ca să fie încercaţi prin foc. diaconi erau mai slăviţi şi mai luminoşi decât mulţi arhierei. Lor li s-a dat şi câte o biserică,
pentru ca să aducă pe jertfelnicul cel înţelegător Sfânta Jertfă şi slujbe bineplăcute lui
A u început cei din dreapta, care au trecut toţi şi au ieşit ca aurul curat. Lucrurile lor
nu s-au ars, ci s-au arătat, prin încercare, mai luminoase şi mai limpezi, iar ei s-au umplut Dumnezeu.
de bucurie. A intrat apoi cuvioasa ceată a Monahilor. Chipul lor revărsa o tainică mireasmă şi
scânteia ca soarele. Domnul i-a împodobit cu şase aripi şi prin puterea Sfântului Duh au
A p o i au început să treacă şi cei din stânga prin foc, ca să fie încercate şi lucrurile lor.
devenit asemenea cu înfricoşaţii Heruvimi şi Serafimi şi au început să cânte cu glas de
Dar, fiindcă erau păcătoşi, flăcările au început să-i ardă, ţinându-i în mijlocul râului. Şi
tunet: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui\" Slava
lucrurile lor au ars ca pleava, iar trupurile au rămas întregi, ca să ardă ani şi veacuri
nesfârşite, împreună cu diavolii. Nici unul nu a izbutit să iasă din acel râu de foc. Pe toţi lor era mare, negrăită şi cununile lor felurit împodobite şi luminoase. Potrivit cu luptele
i-a ţinut focul, pentru că erau vrednici de osândă şi pedeapsă. şi cu sudorile lor, au primit şi cinstea
A urmat apoi ceata Proorocilor. Lor le-a dăruit împăratul Cântarea Cântărilor,
D u p ă ce păcătoşii au fost predaţi iadului, înfricoşatul Judecător S-a ridicat de pe
Psaltirea lui David, timpane şi hore, lumină nematerialnică, strălucitoare, negrăită
tron şi a pornit către dumnezeiescul palat, dimpreună cu toţi Sfinţii Săi. îl înconjurau cu
bucurie şi slavoslovia Duhului Sfânt. Atunci, Stăpânul dumnezeiescului ospăţ le-a
multă frică şi cutremur Puterile Cereşti, cântând: „Ridicaţi căpetenii porţile voastre şi
cerut să cânte ceva. Şi au cântat o cântare aşa de melodioasă, încât toţi săltau de fericire.
vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei, Domnul şi Dumnezeul
După ce Sfinţii au primit aceste daruri din preacuratele mâini ale Mântuitorului,
dumnezeilor, împreună cu toţi Sfinţii Lui, care se vor bucura de veşnica moştenire".
aşteptau acum pe acelea pe care „ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la
A l t ă ceată răspundea şi zicea: „Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele inima omului nu s-au suit".
Domnului, cu cei pe care i-a învrednicit Harul Său să se numească fii ai lui Dumnezeu.
A intrat apoi toată ceata oamenilor care s-au mântuit în lume: săraci şi domni,
Dumnezeu este Domnul, împreună cu fiii Noului Sion şi S-a arătat nouă".
împăraţi şi supuşi, robi şi liberi. Au stat toţi înaintea Domnului, care a osebit dintre ei pe
Iar Arhanghelii, care mergeau după Domnul, îl slavosloveau, cântând pe rând o cântare
cei milostivi şi curaţi şi le-a dat desfătarea raiului din Eden, palate cereşti şi luminoase,
cerească: „Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul
cununi de mult preţ, sfinţenie şi bucurie, sceptruri şi tronuri şi îngeri ca să-i slujească.
nostru, să întâmpinăm faţa Lui cu mărturisire şi în psalmi să-I cântăm Lui".
Apoi au venit toţi cei ce din dragoste pentru Hristos s-au făcut săraci, „săraci cu
Iar altă ceată răspundea armonios: „Dumnezeu mare este Domnul şi împărat mare
duhul". Acum au fost slăviţi foarte mult. Din însăşi mâna lui Hristos au primit cunună
peste tot pământul. Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor
ale Lui sunt". strălucită şi moştenirea împărăţiei Cerurilor. Apoi, „cei ce plâng păcatele lor" şi-au
primit marea mângâiere a Sfintei Treimi. Pe urmă, „cei blânzi" şi fără de răutate, care
Acestea şi multe alte cântări armonioase cântau îngerii, încât toţi care le auzeau se au moştenit cerescul pământ, unde se află dulceaţa şi mireasma Duhului Sfânt. Şi ei au
bucurau de o negrăită bucurie. Astfel cântând, au intrat Sfinţii cu Domnul Iisus Hristos fost cuprinşi de o negrăită bucurie şi plăcere, văzând că s-au învrednicit să moştenească
la ospăţul cel ceresc din dumnezeiescul palat şi inimile lor săltau de bucurie. Şi îndată
pământul cel fericit; cununile lor ca de trandafiri, scânteiau. Au urmat „cei flămânzi
porţile palatului s-au închis.
şi însetaţi de dreptate". Lor le-a dat plata dreptăţii, ca să se sature - şi cu buna lor
Atunci, împăratul ceresc a chemat pe mai-marii îngerilor. Cei dintâi au venit Mihail, aşezare s-au bucurat, văzând că împăratul Hristos este înălţat şi slăvit de îngeri. Apoi
Gavriil, Rafail, Uriil şi conducătorii cetelor. Au urmat apoi cei doisprezece luminători ai au intrat „cei prigoniţi pentru dreptate". Lor le-a dăruit sfânta slavoslovie şi preami-
lumii, Apostolii. Lor le-a dat Domnul slavă strălucită şi douăsprezece tronuri ca de foc, nunata viaţă. S-au aşezat pentru ei tronuri minunate, pe care să stea în împărăţia
ca să stea cu multă cinste lângă învăţătorul lor, Hristos. Chipul lor scânteia de o negrăită Cerurilor. Coroanele lor erau de aur sfânt şi nematerialnice şi străluceau aşa de tare,
încât de slava lor să se bucure şi cetele îngereşti. A intrat apoi ceata celor „prigoniţi
454 455
ANEXELE EDITORIALE

pentru Hristos", Marele Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre. Pe ei i-a aşezat s-au făcut cu porunca Domnului nostru Iisus Hristos, a Marelui Dumnezeu şi a
pe tronuri de aur şi au fost lăudaţi de Dumnezeu. Mântuitorului tuturor Sfinţilor. Aceste patru cete erau foarte mari şi împreună cu cetele
După aceştia a intrat marea mulţime de păgâni, care nu au cunoscut Legea lui preacuratelor Puteri înconjurau ospăţul lui Dumnezeu cu mare strălucire.
Hristos, dar din fire au ţinut-o, ascultând de glasul conştiinţei lor. Mulţi străluceau ca Când toate acestea s-au terminat, atunci însuşi Dumnezeu Omul Iisus S-a supus
soarele, de nevinovăţia şi curăţia lor şi Domnul le-a dat Paradisul şi cununi luminoase Celui ce-I supusese toate şi I-a predat toată stăpânia şi dornnia şi puterea pe care o luase
împletite cu trandafiri şi crini. Dar, pentru că au fost lipsiţi de Dumnezeiescul Botez erau de la El. Apoi El a intrat la dumnezeiescul ospăţ, ca Moştenitor al Tatălui, împărat şi
orbi, pentru că Sfântul Botez este lumina şi ochiul sufletului. Şi nu vedeau deloc slava Arhiereu împreună moştenitor cu toţi Sfinţii.
lui Dumnezeu. De aceea, cine nu este botezat, deşi moşteneşte bucuria Raiului şi simte La sfârşitul tuturor tainelor pe care le-a văzut Sfântul Nifon, a văzut şi cea mai
ceva din mireasma şi dulceaţa lui, nu vede nimic. înfricoşată descoperire. însuşi Tatăl Fiului Unul-Născut, Născătorul, Lumina cea
După aceştia, a văzut Cuviosul Nifon o ceată de Sfinţi, care erau copiii creştinilor. neapropiată şi negrăită, a răsărit deodată, luminând deasupra preacuratelor Puteri,
Toţi păreau să fie ca de treizeci de ani. Mirele i-a privit cu faţa veselă şi le-a zis: „Haina deasupra tuturor Cerurilor şi a Cetelor Cereşti. Lumina peste preacuratul ospăţ cum
Botezului este, într-adevăr, fără pată, fapte însă deloc. Vouă, ce să vă fac?" luminează soarele lumea Aşa strălucea Tatăl milostivirilor. Şi precum buretele absoarbe
Atunci şi ei au răspuns cu îndrăzneală: „Doamne, am fost lipsiţi de bunătăţile Tale şi ţine vinul, aşa şi Sfinţii fără de curmare se umpleau în vecii vecilor de nespusa
cele pământeşti, cel puţin să nu ne lipseşti de cele cereşti!" A zâmbit Mirele şi le-a dat Dumnezeire a Tatălui şi împăratului. De acum nu mai era pentru ei nici noapte, nici zi.
bunătăţile cele cereşti. Au primit şi cununa nevinovăţiei şi a nerăutăţii şi toate ostile Era numai Dumnezeu şi Tatăl, Fiul şi Duhul, lumină şi hrană, viaţă şi strălucire, bucurie,
cereşti i-au admirat. Era minunat să-i auzi pe Sfinţii îngeri, care bucurându-se nespus de veselie şi desfătare în Duhul Sfânt.
vederea tuturor Cetelor Sfinţilor, cântau dulci cântări. Apoi s-a făcut o adâncă tăcere. Ochii Sfântului Nifon au primit o lumină curată,
După toate acestea, vede Sfântul Nifon că vine înaintea Mirelui o dumnezeiască neamestecată, ca să vadă. Primei cete, care înconjura ospăţul, i s-a rânduit să săvârşească
M i r e a s ă . în jurul ei se revărsau miresme dumnezeieşti şi mir d u m n e z e i e s c . Pe o cântare neîntreruptă şi nesfârşită. Ea a fost cuprinsă de o negrăită şi nespusă bucurie,
preafrumosul ei cap purta o neasemuită şi împărătească diademă, care scânteia. îngerii îndată dumnezeiasca şi înfricoşata ceată a început o negrăită slavoslovie. Inimile Sfinţilor
o priveau uimiţi şi Sfinţii copleşiţi. Harul Sfântului Duh o îmbrăca în haină aurită şi săltau de bucurie şi desfătare. De la prima ceată, măreaţa cântare de slavoslovie a trecut
preaînfrumuseţată. la ceata a doua a Serafimilor. A început atunci şi aceea să cânte cu multă măiestrie o
Când a ajuns lângă Mirele Hristos, marea împărăteasă s-a închinat de trei ori, cântare tainică. Precum o înşeptită dulceaţă, aşa răsuna slavoslovia şi în urechile Sfinţilor,
împreună cu sfintele fecioare. Atunci, „Cel Preafrumos" a văzut-o şi S-a bucurat. Şi-a care se bucurau negrăit cu toate simţurile lor. Ochii vedeau lumina cea neapropiată,
plecat capul şi a cinstit-o ca pe Preacurata Sa Maică. Aceasta s-a apropiat cu multă evlavie mirosul lor mirosea mireasma Dumnezeirii, urechile lor auzeau cântarea dumnezeiască
şi cinste şi a sărutat nemuritorii şi neadormiţii Săi ochi, precum şi îndureratele Sale mâini.
a preacuratelor Puteri, gura lor gusta Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, nou,
După dumnezeiasca sărutare, Domnul a dat fecioarelor haina strălucitoare şi cununi
întru împărăţia Cerurilor, mâinile lor pipăiau veşnicele bunătăţi şi picioarele lor săltau
prealuminoase şi apoi au venit toate Puterile Cereşti, cântând şi fericind-o şi slăvind-o
la ospăţ. Astfel, toate simţurile lor se saturau de negrăită bucurie.
pe Preacurata
După puţin, a doua ceată a transmis acea cântare dumnezeiască cetei a treia, la a
Atunci, Mirele S-a ridicat de pe Tronul Său, având de-a dreapta pe Maica Sa, iar la
patra şi până la cea din urmă, producând cu dulceaţa cântării plăcere şi bucurie în inimile
stânga pe cinstitul Prooroc şi înaintemergătorul Său, a ieşit din palat şi a mers la
Sfinţilor. Şi era uimitor că cetele nu cântau mereu aceeaşi cântare, ci era o felurime
Dumnezeiescul ospăţ, unde se aflau bunătăţile „pe care ochiul nu le-a văzut, urechea
nemărginită de cântări şi noutate în cântările pe care le cântau. Când cele şapte cercuri
nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit", pregătite pentru toţi cei ce au iubit pe
ale cetelor au întregit preacurata lor slavoslovie, a început ceata Arhanghelilor cântarea
Dumnezeu. în urmă veneau toţi Sfinţii. Aceştia, cum au văzut bunătăţile, s-au umplut
cea întreit sfântă: a cântat Mihail şi a răspuns Gavriil; apoi a cântat Rafail şi a răspuns
de o nespusă bucurie şi au început să umble, prăznuind la minunatul ospăţ. Dar, pe
Uriil. Se auzea o armonie ce nu poate fi cuprinsă cu mintea Cei patru stâlpi de foc,
acestea robul lui Dumnezeu Nifon nu a mai putut să le descrie. Deşi l-am silit de multe
Arhanghelii, erau mai presus; cântarea lor era înflăcărată şi pătrunzătoare.
ori, n u mi-a spus măcar cât de puţin. Şi zicea suspinând: „Nu pot, fiule, să înfăţişez cu
Mişcaţi de acea negrăită dulceaţă au început atunci şi toţi Sfinţii de la cerescul
limba sau să asemuiesc cu vreun lucru pământesc lucrurile acelea Erau mai presus de
ospăţ să cânte măreţiile lui Dumnezeu. Astfel, pretutindeni, înăuntru şi înafară, răsuna
orice cugetare şi închipuire, dincolo de toate cele văzute şi nevăzute".
D e c i , după ce Domnul a împărţit Sfinţilor toate bunătăţile cele negrăite şi cântare îngerească. Acea cântare preasfântă înflăcăra sfintele inimi cu o fericită plăcere
nemaiauzite, a poruncit Heruvimilor să înconjoare veşnicul ospăţ, aşa cum zidul în vecii nesfârşiţi.
înconjoară o cetate. A poruncit apoi ca Serafimii să-i înconjoare pe Heruvimi, Domniile După ce le-a văzut pe toate acestea, de trei ori fericitul Nifon, când se afla în mare
pe Tronuri, începătoriile pe Domnii, Stăpâniile pe începătorii şi, în sfârşit, Puterile răpire şi vedere, a auzit glasul lui Dumnezeu, zicându-i: „Nifone, Nifone, frumoasă a
Cerurilor pe Stăpânii. Precum un zid înconjoară un oraş, aşa şi cetele cereşti se înconjoară fost proorocească ta vedenie. Scrie, dar, cu amănuntul toate cele ce ai văzut şi auzit,
una p e alta pentru că aşa se vor întâmpla. Ţi le-am arătat ţie, pentru că îmi eşti prieten credincios, fiu
De-a dreapta ospăţului veacurilor stătea cu mare cinste Arhanghelul Mihail cu ceata al-Meu iubit şi moştenitor al împărăţiei Mele. încredinţează-te, deci, acum, când te-am
lui; la stânga, Gavriil cu ceata lui, Uriil stătea la apus şi Rafail la răsărit. Toate acestea învrednicit să vezi înfricoşatele taine, de marea Mea iubire de oameni faţă de cei ce se
 457

456

mchină cu smerenie împărăţiei şi Stăpânirii Mele, pentru că Eu mă bucur să privesc spre SCARA
cel blând şi smerit şi care se cutremură de cuvintele Mele". ÎNTOCMIRII SFINTEI EVANGHELII
După ce i-a spus aceasta, Domnul l-a slobozit dintru acea înfricoşată şi preaminunată DE LA MATEI
vedenie, care îl stăpânise vreme de două săptămâni. Când şi-a venit în sine, stătea îngrozit
şi se tânguia îndurerat. Lacrimile îi curgeau şiroaie şi zicea: „Vai de mine, ticălosul! Ce-1
Capitolul 1
aşteaptă pe bietul meu suflet! Vai de mine, mişelul! Oare în ce stare mă voi afla acolo, eu,
păcătosul? Cum mă voi îndreptăţi înaintea Judecătorului? Ce scuză voi aduce pentru 1,1-6: Cartea neamului lui Iisus Hristos. De la Avraam la David.
păcatele mele şi unde voi ascunde mulţimea fărădelegilor mele? O, întinatule şi
1, 6-11: D e la David la Iosia.
ticălosule!... Suspin nu am, nici lacrimi şi nici pocăinţă nu aflu; milostenie deloc, 1,11-17: D e la Iehonia la Hristos.
nerăutatea şi blândeţea se află foarte departe de mine. Vai, mie! Ce să fac eu, nevrednicul 1,18-24: îngerul îl mcredinţează pe Iosif în vis că proorocia lui Isaia se plineşte în Pururea Fecioara Măria
şi întinatul? De unde să încep să-mi mântuiesc sufletul? Haina Botezului am întinat-o,
1,25: Naşterea şi numele Domnului Iisus.
Botezul l-am spurcat, sufletul mi l-am înnoroiat, mintea mi-am întunecat-o, viaţa mi-am
Capitolul 2
cheltuit-o «în petreceri ţi în beţii». O, păcătosul de mine! Nu ştiu ce voi face. Ochii mei
privesc lucrurile cele de ruşine, urechile ascultă cântece lumeşti, mirosul adulmecă după 2,1-2: Magii văd steaua Domnului şi vin în Ierusalim.
miresme, gura îmi este pornită spre lăcomie. Vai, mie, ticălosul! Mâinile mele se bucură 2,3-6: Irod şi Ierusalimul se tulbură pentru vestea Naşterii împăratului.
Jn_păcate;±rupul m e u doreşte să se tăvălească în mocirla fărădelegii şi caută paturi moi 2, 7-12: Magii se închină î n Betleem Pruncului, aducându-I daruri d e aur, smirnă şi tămâie.
şi mâncare aleasă. 2,13-15: Iosif, luând înştiinţare în vis, ia Pruncul şi pe Fecioara şi fuge în Egipt.

O , o, nelegiuitul, întunecatul şi întinatul! Unde să merg nu ştiu! Cine mă va scoate 2 , 1 6 : Irod ucide pruncii.
din acel foc amar? Cine mă va izbăvi din întunericul cel mai dinafară al înfricoşatului 2,17-18: Plinirea proorociei lui Ieremia la uciderea pruncilor.
2,19-23: Moartea lui Irod. întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret.
tartar? Cine mă va izbăvi de scrâşnirea dinţilor? Vai, vai, mie, scârbosul şi nelegiuitul!
Mai b i n e era să n u mă fi născut!... Capitolul 3
O , de ce slavă mă lipsesc eu, înnegritul! De ce cinste şi de ce cununi! Ce bucurie şi
y-esehewapierde^iiindcă m-am-tobit^ie păcat! Ticăloase suflete, unde îţi este umilinţa, 3,1-4: Propovăduirea şi chipul d e vieţuire al lui Ioan Botezătorul.
3,5-6: Ioan botează mulţime de norod cu botezul pocăinţei.
unde luptele, unde virtuţile? Vai, ţie, întinatule! în ce loc te vei afla în ziua aceea? A i
3, 7-12: înaintemergătorul îi mustră p e farisei şi saduchei şi li-L vesteşte p e M e s i a
făcut vreun bine, ca să placi lui Dumnezeu? Vei merge în văpaie. Cum vei răbda vaiul şi
3,13: Mântuitorul vine la Iordan să fie botezat de către Ioan.
scrâşnirea? O, întinate suflete, cum ai poftit să te tăvăleşti mereu în necurăţie, cum ai 3,14-15: Ioan I se pleacă lui Hristos şi mai apoi îl botează.
slujit necontenit pântecelui?
3,16-17: La Botezul Domnului Cerurile se deschid, Duhul S e pogoară în chip d e porumbel, iar
Nelegiuitule şi stricatule, ce ruşine vei suferi în faţa lui Dumnezeu? Cu ce ochi te
glasul Tatălui mărturiseşte din Cer.
vei uita la dumnezeiasca Sa faţă? Spune-mi! Spune-mi! Ai văzut acele preaminunate
Capitolul 4
privelişti pe care Domnul le va înfăptui cândva Spune-mi, deci, o, suflete, ai vreo faptă
vrednică de acea slavă? Cum vei intra acolo, după ce ai întinat dumnezeiescul Botez? Vai
4,1-11: întreita ispitire a Dumnezeului-Om Iisus.
de tine, ticăloase suflete al meu! Vei moşteni focul cel veşnic şi unde va fi atunci păcatul 4, 12-16: După întemniţarea lui Ioan, Domnul Se mută din Nazaret în Capernaum, plinind şi
şi tatăl lui, să te mântuiască? Ci, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă de foc, de proorocia lui Isaia pentru Galileea neamurilor.
scrâşnirea dinţilor şi de tartar..." 4,17: Iisus începe să propovăduiască, zicând: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia Cerurilor".
C u aceste cuvinte se ocăra pe sine fericitul, rugându-se. In zilele următoare, îl vedeam 4,18-20: Chemându-i să-I urmeze Lui, Petru şi Andrei merg după El.
că se plimba târându-şi picioarele, ofta cu amare suspinuri, tânguire şi lacrimi. Se gândea 4,21-22: Domnul cheamă p e Iacov al lui Zevedeu şi p e Ioan fratele lui, iar aceştia îi urmează.
la lucrurile minunate pe care le văzuse şi făcea tot ce se putea ca să le câştige. 4,23: Iisus străbate toată Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala
Adeseori, când se gândea mai adânc şi mai curat la vedenia sa, ieşea din sine. Ardea şi neputinţa din popor.
după vederea Sfântului Duh şi zicea: „O, ce bucurie, ce slavă, ce strălucirea îi aşteaptă 4, 24-25: Răspândindu-se vestea despre El, I se aduc spre tămăduire feluriţi suferinzi, mulţime
pe Sfinţi în Ceruri! Cât de tare mă tem să nu fiu lipsit de ele!" Apoi suspina adânc şi mare urmându-I Lui.
spunea: „Doamne, ajută şi mântuieşte întunecatul meu suflet!" Capitolul 5

5,1-2: Văzând mulţimile, Iisus S e urcă în munte şi începe a î n v ă ţ a

5,3-12: Fericirile.
5,13-16: Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii.
5,17-18: Domnul este Dătătorul şi Plinitorul Legii.
 459
458 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

Capitolul 10
5 , 1 9 : Datoria faţă de poruncile „foarte m i c i " .
5,20-26: Mânia către aproapele şi pedeapsa ei.
10,1: Iisus îi cheamă la Sine pe Apostoli dându-le putere asupra duhurilor necurate şi asupra
5,27-32: Desfrânarea şi despărţirea de femeia legiuită.
5,33-37: Lepădarea jurămintelor şi simplitatea în cuvânt. bolilor şi neputinţelor.
5,38-42: Nepomenirea răului şi mărinimia sufletului. 10,2-4: Numele celor doisprezece Apostoli.
5,43-48: Sfinţenia poate fi dobândită prin iubirea faţă de vrăjmaşi. 10,5-15: Sfătuiri pentru propovăduire.
10,16-31: C u m va primi lumea Apostolii şi adevărul propovăduirii Evangheliei; dumnezeiasca
Capitolul 6 purtare de grijă ce va fi asupra celor ce se trimit şi alte învăţături ale Domnului către ucenici.
10,32-39: Datoria de a-L mărturisi pe Hristos înaintea oamenilor şi osârdia pentru purtarea Crucii.
6,1-4: Milostenia trebuie făcută în taină. 10,40-42: Răsplata celor ce-i primesc pe cei trimişi de Domnul.
6 , 5 - 8 : Rugăciunea trebuie ferită de slava deşartă, făcută cu puţine cuvinte şi cu încredinţarea că
Capitolul 11
Tatăl ştie tot ce ne este de folos.
6,9-13: Rugăciunea „Tatăl nostru".
11,1-6: Trimişii lui Ioan Botezătorul şi răspunsul pe care li—1 Mântuitorul.
6,14-15: Numai aşa ne iartă Tatăl dacă şi noi iertăm aproapelui.
11, 7-15: Mărturia lui Iisus despre înaintemergătorul Ioan.
6,16-19: Postul trebuie săvârşit în taină şi cu bucurie.
11,16-19: Domnul vădeşte neamul iudeilor că este întru uşurătatea şi nestatornicia minţii.
6,19-21: Defăimarea avuţiilor pământeşti şi osârdia după comorile cereşti.
11,20-24: Hristos mustră cetăţile Horazinului, Betsaidei şi Capemaumului.
6,22-23: Luminătorul trupului este ochiul.
11,25-27: Fiul laudă p e Tatăl pentru cele ce au fost descoperite pruncilor.
6,24: Neputinţa slujirii la doi domni.
11,28-30: Chemarea către cei împovăraţi şi luarea jugului lui Hristos.
6,25-34: Izbăvirea din povara grijilor şi îngrijorărilor.
Capitolul 12
Capitolul 7
12,1-8: Spicele de grâu smulse sâmbăta.
7,1-5: Judecarea cu făţărnicie a semenului.
12,9-13: Iisus vindecă sâmbăta în sinagogă p e un om cu mâna uscată.
7 , 6 : Luarea aminte la împărţirea darurilor.
1 2 , 1 4 : Fariseii se sfătuiesc să-L piardă pe Domnul.
7, 7-12: Puterea stăruinţei în rugăciune.
12,14-21: Tămăduind mulţi bolnavi le porunceşte să nu-L dea în vileag fariseilor, ca să împlinească
7,13-14: Poarta cea strâmtă.
proorocia lui Isaia pentru Fiul lui Dumnezeu.
7,15-23: Proorocii cei mincinoşi şi osânda rostită asupra lor d e Domnul.
1 2 , 2 2 : Vindecarea demonizatului orb şi mut.
7,24-27: Casa zidită pe stâncă şi cea clădită pe nisip.
12,23-37: Păcatul hulirii împotriva Duhului Sfânt şi mustrarea lui.
7,28-29: Sfârşitul predicii de pe munte şi uimirea mulţimilor dintru puterea învăţăturii lui Hristos. 12,38-45: Fariseii cer de la Domnul semn, dar El îi vădeşte că din voia lor cea rea sunt învârtoşaţi
în a n u pricepe semnele.
Capitolul 8
12,46-50; Adevăratele rude ale lui Hristos.

8,1-4: Vindecarea unui lepros. Capitolul 13

8,5-13: Vindecarea slugii unui sutaş din Capernaum.
8,14-15: însănătoşirea soacrei lui Petru. 13,1-3: Iisus grăieşte mulţimii în pilde.
8,16-17: Domnului îi sunt aduşi mulţi suferinzi şi demonizaţi pe care îi tămăduieşte cu cuvântul.
13,4-9: Pilda semănătorului.
8,18: D o m n u l Hristos porunceşte ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.
13,10-17: D e ce grăieşte Domnul în pilde?
8,19-23: Cu ce râvnă se cuvine să urmăm Mântuitorului Iisus?
13,18-23: Tâlcuirea pildei semănătorului.
8,24-27: Domnul potoleşte furtuna de pe mare.
13,24-30: Pilda neghinei din ţarină.
8,26-34: Vindecându-i pe cei doi îndrăciţi din ţinutul Gadarenilor, Hristos îngăduie demonilor să 13,31-32: Pilda grăuntelui de muştar.
intre în turma de porci. 13,33-35: Pilda aluatului şi grăirea numai prin parabole.
13,36-43: Tâlcuirea pildei cu neghina din ţarină.
Capitolul 9
1 3 , 4 4 : Pilda cu comoara ascunsă în ţarină.
13,45-46: Pilda neguţătorului de mărgăritare bune.
9,1-8: Vindecarea paraliticului din Capernaum.
13,47-52: Pilda năvodului.
9,9-13: Chemarea lui Matei şi ospătarea dată de acesta
13,53-58: Iisus învăţând în sinagoga din Nazaret este defăimat d e cei ce se sminteau îniru El, iar
9,14-17: Ucenicii lui Ioan îl întreabă pe Domnul de ce ucenicii Lui nu postesc şi primesc un răspuns
din pricina necredinţei acestora nu face acolo multe minuni.
pilduitor.
9,18-26: învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii cu scurgere de sânge. Capitolul 14
9,27-31: Vindecarea celor doi orbi.
9,32-34: Vindecarea unui demonizat şi hula fariseilor. 14,1-12: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
9,35-38: Domnului I Se face milă de noroadele fără păstor, ştiind că secerişul este mult iar secerătorii 14,12-13: Ucenicii lui Ioan îi vestesc Domnului moartea lui Ioan Botezătorul, iar Domnul se depăr­
puţini.
tează în pustie.
 461
EVANGjHELIJJDEL^
460 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI
18,10-11: Să nu-i dispreţuim pe cei ce se smeresc şi se micşorează pe ei pentru împărăţia Cerurilor
1 4 , 1 3 - 2 1 : Noroci mult de prin cetăţi îi urmează Domnului, iar Lui făcându-I-Se milă, înmulţeşte şi se află în purtarea de grijă a Mântuitorului.
cinci pâini şi doi peşti şi satură cinci mii de bărbaţi afară de femei şi copii. 18,12-14: Pilda oii rătăcite.
1 4 , 2 2 - 3 3 : Iisus Se roagă singur în munte, iar mai apoi umblă pe mare mergând spre ucenicii Săi 18,15-17: Rânduiala iertării aproapelui.
învăluiţi de furtună. Petru întru a sa îndrăzneală fiind cuprins de ape este izbăvit de Domnul. 18,18-20: Puterea legăturilor şi a bunelor învoiri.
14,34-36: în ţinutul Ghenizaretului, toţi bolnavii care se ating de haina Mântuitorului, se tămăduiesc. 18,21-22: De câte ori v o m ierta pe aproapele.
18,23-35: Pilda celui ce datora zece mii d e talanţi.
Capitolul 15
Capitolul 19
15,1-9: Fariseii îl învinuiesc pe Domnul că ucenicii Săi calcă datina bătrânilor la spălarea mâinilor,
iar Hristos îi vădeşte pe farisei că întru ei se plineşte profeţia lui Isaia, ca întru unii ce 19,1-2: Mântuitorul pleacă din Galileea şi se duce în hotarele Iudeii, dincolo d e Iordan, vindecând
propovăduiesc învăţături omeneşti şi nu dumnezeieşti. mulţime mare d e suferinzi.
15,10-11: Iisus, chemând mulţimile, le spune ce anume îl spurcă întru adevăr pe om. 19,3-9: Fariseii îl ispitesc pe Domnul Hristos î n legătură cu cele ce privesc desfacerea căsătoriei.
15,12-14: Fariseii se scandalizează, ca unii ce sunt călăuze oarbe orbilor. 19,10-12: Arvuna însurătorii şi prisosul înţelepciunii desăvârşite.
15,15-20: Domnul, la cererea lui Petru, lămureşte ucenicilor pilda, spunându-le că cele ce pornesc 19,13-15: Iisus binecuvintează copiii.
din inimă spurcă pe om.
19,16-22: întristarea tânărului bogat care a fost primit d e Mântuitorul.
15,21-28: Vindecarea fiicei femeii cananeience prin sârguinţă mamei în a cere milostivirea Domnului.
19,23-24: Cât de greu v a intra bogatul în împărăţia Cerurilor?
15, 29-31: Domnul vine lângă Marea Galileii, şi urcându-Se în munte vindecă mulţime mare de
şchiopi, orbi, ciungi şi muţi ce îi urmează. 19,25-26: Cine poate să se mântuiască?
1 9 , 2 7 - 3 0 : Răsplata celor ce au lăsat toate pentru a urma Fiului lui Dumnezeu.
1 5 , 3 2 - 3 8 : A doua înmulţire a pâinilor şi saturarea celor patru mii de oameni.
1 5 , 3 9 : Hristos slobozeşte mulţimile şi purcede spre ţinutul Magdala. Capitolul 20

Capitolul 16 20,1-16: Pilda lucrătorilor tocmiţi la vie.

20,17-19: A treia vestire a Patimilor.
16,1-4: Cerând să le arate Hristos semn din cer, fariseii şi saducheii sunt vădiţi încă o dată că din
20,20-24: Cererea fiilor lui Zevedeu de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Sa, întru împărăţie.
voinţa lor cea rea n u pricep semnele. Semnul lui Iona.
1 6 , 5 - 1 2 : Ucenicii sunt îndemnaţi să se ferească de aluatul fariseilor şi al saducheilor. 20,25-28: Cearta ucenicilor pentru întâietate şi tămăduirea lor d e către Domnul.
16, 13-19: Mărturisirea pentru Dumnezeirea Fiului, pe care o fac ucenicii prin Petru, în ţinutul 2 0 , 2 9 - 3 4 : Vindecarea celor doi orbi.
Cezareii lui Filip. Hristos îl fericeşte pe Petru, făgăduindu-i cheile împărăţiei. Capitolul 21
16,20-21: Iisus porunceşte ucenicilor să nu spună nimănui că El este Hristos, săvârşind totodată şi
cea dintâi vestire Patimii Sale. 21,1-3: Mântuitorul trimite doi ucenici după asină.
16,22-23: Petru îl îndeamnă pe Domnul să Se ferească de Patimă, iar El îi spune: „Mergi î n a p o i a 2 1 , 4 - 5 : Plinirea cuvintelor Proorocului Zaharia.
Mea, s a t a n o ! " 2 1 , 6 - 7 : Ucenicii împlinesc porunca Domnului şi aduc asina.
1 6 , 2 4 : Lepădarea de sine şi urmarea lui Hristos, prin purtarea Crucii. 2 1 , 8 - 1 1 : Intrarea Mântuitorului, cu slavă, în Ierusalim.
16,25-27: Adevărata mântuire a sufletului şi răsplata ei la a doua Venire a Fiului Omului. 2 1 , 1 2 - 1 3 : Izgonirea vânzătorilor şi schimbătorilor d e bani din templu.
1 6 , 2 8 ; Vestirea Schimbării la faţă. 2 1 , 1 4 : Domnul Iisus vindecă în templu orbi şi şchiopi.
2 1 , 1 5 - 1 6 : Mânia arhiereilor şi a cărturarilor asupra Domnului.
Capitolul 17 2 1 , 1 7 : Mântuitorul pleacă în Betania.
2 1 , 1 8 - 2 2 : Uscarea smochinului neroditor şi minunarea ucenicilor.
21,23-27: Arhiereii şi bătrânii poporului îl ispitesc pe D o m n u l pentru puterea cu care săvârşeşte
17,1-9: Mântuitorul Se schimbă la faţă, împărtăşindu-le lui Petru, Ioan şi Iacov slava Dumnezeirii
lucrurile Sale, iar Domnul le vădeşte făţărnicia prin întrebarea despre botezul lui Ioan.
Sale.
17,10-13: La coborârea de pe munte, ucenicii întreabă despre venirea lui Ilie şi pricep cele despre 21,28-32: Pilda celor doi fii şi plinirea ei.
Ioan Botezătorul. 2 1 , 3 3 - 4 1 : Pilda lucrătorilor celor răi.
17,14-18: Vindecarea fiului lunatic. 21,42-44: Piatra cea din capul unghiului şi puterea ei.
17, 19-21: Ucenicii n u pot să-1 vindece pe cel lunatic, din pricina puţinei lor credinţe. Prisosul
2 1 , 4 5 - 4 7 : înţelegând că au fost vădiţi, arhiereii şi fariseii voiesc să-L prindă p e Domnul, dar se tem
rugăciunii şi al postului.
17,22-23: A doua vestire a Patimilor. d e popor.
17,24-27: în Capernaum, Mântuitorul şi Petru plătesc darea pentru templu în chip m i n u n a t , prin
pescuirea unui ban dintr-un peşte.
Capitolul 22
Capitolul 18
22,1-14: Parabola nunţii fiului de împărat.
18,1-5: Cine este mai mare în împărăţia Cerurilor?
18,6-9: Osânda smintitorilor şi cum se cuvine a duce lupta cu smintelile. 2 2 , 1 5 - 1 6 : Fariseii ţ i n sfat ca să-L prindă pe Iisus şi trimit pe irodiani ca să-L ispitească.
22,16-22: Dinarul Cezarului şi rânduiala dumnezeiască.

2 2 , 2 3 - 3 3minunat
: Saducheii î l ispitesc p e Mântuitorul cu pildă mincinoasă, defăimând învierea. Răspunsul
al Domnului.
 463
462 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

2 2 , 3 4 : Fiind biruiţi în cuvânt de Hristos, fariseii se unesc c u saducheii. 2 4 , 3 6 ; Ziua şi ceasul Venirii Domnului.
22, 35-40: Un învăţător de Lege îl ispiteşte pe Domnul, întrebându-L care poruncă este mai mare 24,37-39: Ca şi în vremea lui Noe, pierzania va veni în chip năpraznic, iar după ce va veni Antihrist,
din Lege. oamenii vor fi stăpâniţi de desfătare şi se vor pleca mai mult spre nuntă.
2 2 , 4 1 - 4 6 : Mântuitorul închide gura adunării fariseilor, întrebându-i al cui Fiu este Hristos. 24,40-42: î n d e m n la priveghere.
24,43-44: Sfârşitul lumii va veni noaptea, pe neaşteptate, asemenea unui fur.
Capitolul 23 24,45-47; Sluga credincioasă şi răsplata ei.
2 4 , 4 8 - 5 1 : Sluga cea rea şi vicleană şi pedepsirea ei.
23, 1-5: în faţa mulţimilor şi a ucenicilor Săi, Mântuitorul mustră fărădelegile fariseilor şi ale
Capitolul 25
cărturarilor vădindu-le răutăţile şi făţărnicia. Domnul îndeamnă poporul să plinească şi să
păzească toate cele ce fariseii le spun după Legea lui Moise, însă opreşte a urma faptelor
cărturarilor şi fariseilor. 2 5 , 1 - 1 2 : Pilda celor zece fecioare.
2 3 , 6 - 1 0 : „Unul este învăţătorul vostru: Hristos, iar voi, toţi sunteţi fraţi". 2 5 , 1 3 : îndemn la priveghere necurmată.
23,11-12: „Cine se va înălţa pe sine se va smeri şi cine se va smeri pe sine se va î n ă l ţ a " . 2 5 , 1 4 - 3 0 : Pilda talanţilor.
2 3 , 1 3 : Fariseii şi cărturarii sunt osândiţi pentru că închid împărăţia Cerurilor. 25,31-33: Judecata lumii.
2 3 , 1 4 : Osânda pentru asuprirea văduvelor şi rugăciunea făţarnică. 25,34-40: Drepţii, răspunsul lor şi răsplătirea lor în veşnicie.
2 3 , 1 5 - 2 2 : Fariseii şi cărturarii sunt călăuze oarbe şi nebune, care împing către gheena, prin măiestria 2 5 , 4 1 - 4 5 : Păcătoşii, răspunsul lor şi plata lor veşnică.
vicleşugului lor. 2 5 , 4 6 : Osebirea drepţilor d e păcătoşi, în vecii cei nesfârşiţi.
2 3 , 2 3 - 2 4 : Călăuze oarbe care strecoară ţânţarul şi înghit cămila.
Capitolul 26
2 3 , 2 5 - 2 6 : Fariseii şi cărturarii sunt asemenea blidelor curăţate pe dinafară, dar pe dinlăuntru sunt
pline de răpire şi lăcomie.
2 3 , 2 7 - 2 8 : Morminte văruite pe dinafară, iar pe dinlăuntru, pline de toată necurăţia 2 6 , 1 - 2 : Cea din urmă vestire a Patimilor.
23, 29-35: Fariseii şi cărturarii sunt fiii celor ce i-au ucis pe Prooroci. Mântuitorul le arată că va 26,3-5: Sfatul plin d e vicleşug al arhiereilor şi bătrânilor poporului, pentru a-L prinde şi a-L ucide
trimite către ei prooroci şi înţelepţi şi cărturari, însă adunarea fariseilor şi cărturarilor se va
pe Domnul.
porni cu ucidere şi prigonire asupra celor trimişi de Domnul, şi din această pricină se vor
osândi cu osândă prea mare. 26,6-13: Ungerea Mântuitorului în Betania de către femeia păcătoasă şi nedumerirea Apostolilor.
2 3 , 3 6 - 3 9 : Domnul, mustră Ierusalimul, cel care ucide pe prooroci - şi-i vesteşte dărâmarea. 26,14-16: Iuda se tocmeşte cu arhiereii pentru vânzarea Domnului Hristos.
26,17-19: Pregătirea Cinei celei de Taină.
Capitolul 24 2 6 , 2 0 - 2 5 : Făcându-se seară şi mâncând Domnul, îl vesteşte şi îl vădeşte pe Iuda vânzătorul.
2 6 , 2 6 - 2 9 : Domnul dă ucenicilor spre mâncare şi băutură trupul şi sângele Său în chipul pâinii şi
24,1-2: înaintevestirea dărâmării Ierusalimului. vinului. Iertarea păcatelor. Vinul nou în împărăţia Tatălui.
26,30-32: Mergând în Muntele Măslinilor Mântuitorul le spune ucenicilor că se vor sminti întru El,
2 4 , 3 : Ucenicii cer Domnului să le arate vremea şi semnele ce vor vesti dărâmarea Ierusalimului,
însă îi mângâie cu vestea învierii.
Venirea Domnului şi sfârşitul veacului.
2 6 , 3 3 - 3 5 : îndrăzneala lui Petru şi atotştiinţa Domnului Hristos.
24, 4-8: Răspunsul Domnului. începutul durerilor, hristoşii mincinoşi, războaie şi zvonuri de
2 6 , 3 6 - 4 5 : Rugăciunea din grădina Ghetsimani.
războaie, foamete, ciumă şi cutremure pe alocuri.
2 6 , 4 6 - 5 0 : Vânzarea Domnului de către I u d a săvârşită printr-o sărutare.
2 4 , 9-13: Zavistiile, vrăjmăşiile, smintelile, proorocii cei mincinoşi sunt înaintemergătorii lui
2 6 , 5 1 - 5 6 : Domnul înfruntă prin blândeţe p e cei ce au venit ca să îl prindă, iar ucenicii îl părăsesc.
Antihrist, care vor înşela pe mulţi şi îi Vor arunca pe mulţi întru toată fărădelegea şi într-atât
2 6 , 5 7 - 5 8 : Domnul este dus în curtea lui Caiafa, iar Petru îl urmează d e departe.
se vor sălbătici oamenii, încât nici către cei de-aproape ai lor nu vor mai avea picătură de
26,59-62: înfăţişarea înaintea arhiereilor. Sinedriul îl învinuieşte pe Domnul prin martori mincinoşi.
dragoste, ci se vor vinde unii pe alţii. Iar cel care va răbda până la sfârşit, suferind toate,
26, 63-65: Arhiereul îl sileşte pe Domnul să-i spună dacă El este Hristos, iar Mântuitorul îi dă
fără a se sminti şi fără a se slăbănogi de cele aduse asupră-i, se va mântui, ca unul care s-a răspuns pe potriva cererii.
arătat ostaş iscusit. 2 6 , 6 6 - 6 8 : Arhiereul îşi sfâşie haina, iar Domnul este batjocorit cu scuipări, cu pumni, c u palme şi
2 4 , 1 4 : Propovăduirea Evangheliei în toată lumea. cu cuvinte.
2 4 , 1 5 - 1 8 : Urâciunea pustiirii şi izbăvirea prin lepădarea de cele trupeşti şi materialnice. 26, 69-74: Cele trei lepădări ale lui Petru şi cântarea cocoşilor.
2 4 , 1 9 - 2 2 : Alte necazuri şi strâmtorări la dărâmarea Ierusalimului şi uşurarea acestora.
26, 75: Petru pricepe că se plinesc cuvintele Domnului şi, căindu-se, plânge cu amar.
2 4 , 2 3 - 2 5 : în vremea Antihristului, vor fi prooroci mincinoşi mulţi, care, folosindu-se de năluciri
diavoleşti, vor voi să înşele şi pe cei aleşi.
Capitolul 27
24, 26-28: Proorocii mincinoşi din vremea Antihristului. Chipul Venirii preaslăvite a Fiului lui
Dumnezeu.
27, 1-2: Domnului Iisus I se rânduieşte hotărâre de moarte din partea arhiereilor şi bătrânilor
2 4 , 2 9 : La Venirea Domnului, soarele şi luna se vor î n t u n e c a iar Puterile Cereşti se vor zgudui.
2 4 , 3 0 : Atunci se va arăta pe cer Crucea Domnului şi toate popoarele vor plânge, văzând pe Domnul poporului şi este dat dregătorului Ponţiu Pilat.
Hristos, venind pe norii cerului. 2 7 , 3 - 5 : Iuda se căieşte cu deznădejde, iar mai apoi se spânzură.
2 4 , 3 1 : îngerii vor fi trimişi să-i adune pe aleşii Domnului. 27,6-10: Plinirea proorociilor pentru „Ţarina Sângelui".
2 4 , 3 2 - 3 3 : Se cuvine să cunoaştem vremurile de apoi prin semnele lor. 27,11-14: Mântuitorul Hristos înaintea lui Pilat.
2 4 , 3 4 - 3 5 ; Neamul celor credincioşi va dăinui până la sfârşitul veacurilor. 2 7 , 1 5 - 1 8 : Pilat încearcă să-L elibereze pe Domnul, după obiceiul ce era statornicit, prin care, la
Paşti, era slobozit un vinovat.
 464
465

27,19: Femeia Iui Pilat îi vesteşte cele despre Domnul.

27,20-23: Mulţimea, aţâţată de arhierei şi bătrâni, cere eliberarea tâlharului Baraba şi răstignirea
INDICE AL REFERINŢELOR EVANGHELICE
lui Hristos. UŞOR DE REŢINUT
2 7 , 2 4 : „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea".
SAU DESEORI ÎNTREBUINŢATE
2 7 , 2 5 : „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!"
2 7 , 2 6 : Pilat eliberează pe Baraba, iar pe Domnul Hristos îl dă la biciuire şi răstignire.
2 7 , 2 7 - 3 0 : Ducându-L în pretoriu, ostaşii romani îl batjocoresc pe Domnul prin hlamidă roşie, cunună
de spini, scuipări, bătăi peste cap cu trestia şi cuvinte pline de defăimare. Acesta [Hristos] a zis: Pot să dărâm templul
27,31-32: Mântuitorul este dus la răstignire, iar întru această cale Simon Cirineul îi poartă Crucea. A lui Dumnezeu şi în trei zile să-1 clădesc -
2 7 , 3 3 - 3 7 : Domnul este răstignit pe Golgota. Plinirea proorociei lui David. Tăbliţa scrisă: „Acesta Matei 26, 61
este Iisus, regele iudeilor". A căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au Acesta [Hristos] vă va boteza cu Duh Sfânt şi
27,38-44: Doi tâlhari, răstigniţi împreună cu Domnul. Hula trecătorilor, a arhiereilor, a bătrânilor suflat vânturile şi au izbit casa aceea - şi a cu foc - Matei 3,11
şi a tâlharilor. căzut-Mate; 7, 27 Acesta este Iisus, Proorocul din Nazaretul
2 7 , 4 5 : întuneric peste tot pământul, d e la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat Galileii - Matei 21,11
2 7 , 4 6 : „Eli, Eli, lama s a b a h t a n i ? " vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea Acesta este Iisus, regele iudeilor - Matei 27,37
27,47-49: Gândurile norodului. Trestia cu buretele înmuiat în oţet. n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă - Acesta este moştenitorul; veniţi să-1 omoram
2 7 , 5 0 : Domnul îşi dă duhul pe Cruce. Matei 7,25 şi să avem noi moştenirea lui - Matei.21,38
27, 5 1 - 5 3 : Sfâşierea catapetesmei, cutremurarea pământului, despicarea pietrelor, deschiderea A certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte Acesta huleşte - Matei 9,3
mormintelor şi scularea multor trupuri ale Sfinţilor adormiţi, care s-au arătat multora în deplină - Matei 8,26 „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile
cetatea sfântă. A luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumind, noastre le-a purtat" (Isaia 53,4) - Matei 8,17
2 7 , 5 4 : Credinţa sutaşului. a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mul­ Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea
2 7 , 5 5 - 5 6 : Femeile lângă Cruce. ţimilor - Matei 15,36 înaintea mea şi Te vei închina mie - Matei 4,9
27,57-61: Iosif din Arimateea cere de la Pilat trupul Domnului, şi înfăşurându-L cu giulgiu de in, A mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om - Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus
L-a aşezat în mormântul său nou, fiind de faţă femeile mironosiţe. Mata' 1 5 , 2 0 deopotrivă cu noi, care am dus greutatea
27, 6 2 - 6 6 : Arhiereii şi fariseii îi cer lui Pilat strajă la mormântul Domnului pentru a nu-I fi furat A treia zi să învieze - Matei 16, 21 zilei şi arşiţa - Matei 20,12
trupul. Pilat îi slobozeşte să păzească şi să pecetluiască mormântul. A ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în Acolo era Măria Magdalena şi cealaltă Mărie,
toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după şezând în faţa mormântului - Matei 27, 61
Capitolul 28 timpul pe care îl aflase de la magi - Matei 2,16 Acolo va fi plângerea şi scrâsnirea dinţilor -
A văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de Matei 8,12; 13,42; 2 2 , 1 3 ; 25, 30;
28,1: Măria Magdalena şi cealaltă Mărie la mormântul Domnului.
friguri - Matei 8,14 Adevărat grăiesc vouă că mulţi Prooroci şi
2 8 , 2 - 4 : Pogorârea îngerului, înfăţişarea sa şi prăvălirea pietrei de pe mormânt.
A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi -
2 8 , 5 - 7 : îngerul vesteşte femeilor învierea Domnului şi le spune să vestească ucenicilor că D o m n u l
Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi -
înviat va merge înaintea lor în Galileea.
al vameşilor şi al păcătoşilor - Matei 11,19 şi n-au auzit -Matei 13, 17
28, 8-9: Mergând degrabă să vestească ucenicilor învierea, femeile sunt întâmpinate de Domnul, A venit Ioan la voi [fariseilor şi cărturarilor] Adevărat grăiesc vouă: că vameşii şi desfrâ­
iar ele I s-au închinat.
în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci natele merg înaintea voastră în împărăţia
2 8 , 1 0 : Domnul le spune să vestească ucenicilor învierea Sa.
vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi lui Dumnezeu - Matei 21, 31
28,11: Străjerii vestesc arhiereilor toate cele întâmplate. aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca Adevărat grăiesc vouă: că unul dintre voi Mă
2 8 , 1 2 - 1 5 : Arhiereii c u bătrânii, ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, pentru a spune că ucenicii
Domnului au venit noaptea şi au furat trupul. Străjerii primesc banii şi răspândesc această să credeţi în el - Matei 21, 32 va vinde - Matei 26, 21
veste. A venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Adevărat grăiesc vouă: mai uşor va fi pămân­
Are demon - Matei 11,18 tului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii,
28,16-20: Cei unsprezece ucenici merg în Galileea unde, arătându-li-Se, Domnul le porunceşte să
propovăduiască Evanghelia şi să boteze toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Aceasta este Legea şi Proorocii - Matei 7,12 decât cetăţii aceleia - Matei 10,15
Sfântului Duh. Domnui făgăduieşte ucenicilor Săi că va fi cu ei în toate zilele, până la sfârşitul Aceasta, pentru că n-am luat pâine - Matei 16,7 Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor -
veacurilor. Acest neam de demoni nu iese decât numai cu Matei 6,16
rugăciune şi cu post - Matei 17, 21 Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă
Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce
binevoit - Mato' 3,17 s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui
Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am acestuia, de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te
binevoit; pe Acesta ascultaţi-L- Matei 17,5 în mare - va fi aşa - Matei 21,21
Acesta [Hristos] este Ioan Botezătorul; el s-a Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israil,
sculat din morţi şi de aceea se fac minuni n-am găsit atâta credinţă - M a t a 8,10
prin el - Matei 14,2 Adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile
Acesta [Hristos] nu scoate pe demoni decât cu Iui Israil, până ce va veni Fiul Omului -
Beelzebul, căpetenia demonilor- Matei 12,24 Matei 10, 23
 467
466 REFERINŢE EVANGHELICE Î N T R E B U I N Ţ A T E DESEORI

Au, nu este sufletul mai mult decât hrana şi

Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe Apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitin- Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în îm­
trupul decât îmbrăcămintea? - Mafei 6 , 2 5
pământ, vor fi legate şi în Cer, şi oricâte du-L, I-au cerut să le arate semn din cer - părăţia Tatălui lor - Mufei 13,43
Au, nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale
veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi Matei 16,1 Atunci, de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un Prooroc?
mele?-Mafei 20, 25
înCer-Matei 18,18 Arată-te preotului şi adu darul pe care l-a Da, zic vouă, şi mai mult decât un Prooroc -
Au, nu se numeşte mama Lui Măria şi fraţii
Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau rânduit Moise, spre mărturie lor - Matei 8, 4 Matei 11,9
[verii] Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? -
aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu Are demon [Ioan Botezătorul] - Matei 11,18 Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile
Mafei 2 3 , 5 5
vor vedea pe Fiul Omului, venind în împă­ Asemănatu-s-a împărăţia Cerurilor omului peste ei şi să Se roage - Matei 19,13
Au, nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici
răţia Sa - Matei 16, 28 împărat, care a voit să se socotească cu Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii
una din ele nu va cădea pe pământ, fără
Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor - slugile sale - Matei 18, 23 pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii - Matei 24,10
ştirea Tatălui vostru -Matei 10, 29
Matei 6, 2; Matei 6,5 Asemenea este împărăţia Cerurilor aluatului Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri
mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici Au, trestie clătinată de vânt? - Mafei 22, 7
Adevărat zic ţie: că în noaptea aceasta, mai pe care, luându-1, o femeie l-a ascuns în trei
şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia Aur, tămâie şi smirnă - Matei 2,11
înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată -
lepăda de Mine - Matei 2 6 , 3 4 mai rele decât cele dintâi - Matei 12,45 Auzi ce zic aceştia? - Mafei 21, 26
Matei 13,33
Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului Auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întris­
Adevărat zic vouă: că un bogat cu greu va intra Asemenea este împărăţia Cerurilor cu o co­
în împărăţia Cerurilor - Matei 19, 23 şi vor plânge toate neamurile pământului tat, căci avea multe avuţii - Matei 19, 22
moară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o
Adevărat zic vouă: că voi cei ce Mi-aţi urmat un om, a ascuns-o şi, de bucuria ei se duce şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi -
norii cerului, cu putere şi cu slavă multă - Mafei 27, 65
Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea -
va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea Matei 13,44 Matei 24,30
B
şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând Asemenea este împărăţia Cerurilor cu un Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit -
cele douăsprezece seminţii ale lui Israil - năvod aruncat în mare şi care adună tot Matei 2 6 , 5 6
Matei 19,28 Baraba-Mafei 27, 26
felul de peşti - Matei 13, 47 Atunci va veni sfârşitul - Mafei 24, 24
Bateţi şi vi se va deschide - Mafei 7, 7
Adevărat zic vouă: întrucât aţi făcut unuia Asemenea este împărăţia Cerurilor cu un Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor
„Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei"
dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie neguţător care caută mărgăritare bune - ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile
(Zaharia 13, 7)-Matei 26, 31
Mi-aţi făcut - Matei 25, 40 Matei 13, 45 pentru numele Meu - Matei 24, 9
Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu
Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi Asemenea este împărăţia Cerurilor omului Atunci zice [demonul]: Mă voi întoarce la casa
neamul acesta şi-1 vor osândi, că s-au pocăit
nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în care a semănat sămânţă bună în ţarina sa - mea, de unde am ieşit; şi, venind, o află
la propovăduirea lui Iona; iată, aici este mai
împărăţia Cerurilor - Matei 18,3 Matei 13,24 golită, măturată şi împodobită - Matei 12,44
mult decât Iona - Mafei 22,42
Adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut unuia Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel Au, doară, culeg oamenii struguri din spini sau
Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu,
dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi din Ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia smochine din mărăcini? - Mafei 7, 26
al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă,
făcut-Mata' 2 5 , 4 5 mici -Matei 18,14 Au găsit pe un om din Cirene, cu numele
spre iertarea păcatelor-Mafei 26, 27-28
Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi -Matei 25,12 Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi Simon; pe acesta l-au silit să ducă Crucea
Bine era de omul acela, dacă nu se năştea -
Aduceţi-1 aici la Mine - Matei 17,17 pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini Lui-Mafei 27,32
Au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi - Mafei 2 6 , 2 4
Adunaţi-vă comori în Cer, unde nici molia, nici aleşi -Matei 20,16
Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine
rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup [bărbatul Matei 27,35
Au întărit mormântul cu strajă, pecetluind ai fost credincioasă, peste multe te voi
nu le fură - Matei 6,20 şi femeia] - Matei 19, 6
pune; intră întru bucuria domnului tău -
Aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a Aşa să lumineze lumina voastră înaintea piatra - Mafei 27, 66
Matei 2 5 , 2 2 ; 25, 23
vândut toate câte avea şi l-a cumpărat - oamenilor, încât să vadă faptele voastre Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns
Bolnav am fost şi M-aţi cercetat - Mafei 2 5 , 3 6
Matei 13,46 cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece
Botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi
Ai venit aici mai înainte de vreme, ca să ne din Ceruri - Matei 5,16 coşuri pline - Mafei 24, 20
al Sfântului Duh - Mafei 28,19
chinuieşti? - Matei 8,29 Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care Au, n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit,
Botezul lui Ioan de unde a fost? Din Cer sau
Ajunge zilei răutatea ei - Matei 6,34 se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, el şi cei ce erau cu el? - Matei 2 2 , 3
de la oameni? - Mafei 22, 25
Altele [seminţe] au căzut între spini, dar spinii căci nu s-au pocăit - Matei 11, 20 Au, n-aţi citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră
au crescut şi le-au înăbuşit - Matei 13, 7 Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns
multă este în Ceruri, că aşa au prigonit pe
Altele [seminţe] au căzut pe loc pietros, unde nimănui că El este Hristosul - Matei 16, 20 să fie în capul unghiului. De la Domnul a
Proorocii cei dinainte de voi - Matei 5, 22
n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: fost aceasta şi este lucru minunat în ochii
Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins
că n-aveau pământ adânc - Matei 13, 5 A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată, noştri"? (Psalm 117,22-23)-Matei 21,42
picioarele Lui şi I s-au închinat - Matei 2 8 , 9
Altele [seminţe] au căzut pe pământ bun şi au acum aţi auzit hula Lui - Matei 26, 65 Au, niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi
Bucură-Te, Invăţătorule! Şi L-a sărutat [Iuda
dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci - Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă? -
vânzătorul] - Mafei 2 6 , 4 9
Matei 13, 8 de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor Matei 21,16
Au, nu este Acesta fiul teslarului? Au, nu se Bucură-Te, regele iudeilor! - Mafei 2 7 , 2 9
Am greşit, vânzând sânge nevinovat- Matei 27,4 şi a saducheilor -Matei 16,12
numeşte mama Lui Măria şi fraţii [verii] Lui: Bunule învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa
Am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiica de Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi -
Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? - Mafei 23,55 veşnică? - Mafei 19,16
mama sa, pe noră de soacra sa - Matei 10,35 Matei 24,16
 468
REFERINŢE EVANGHELICE ÎNTREBUINŢATE DESEORI 469

c Care este mai mare între voi să fie slujitorul Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai pe templu, se jură pe el şi pe Cel care locu­
vostru - Matei 23,11 venit aici mai înainte de vreme, ca să ne ieşte în el - Matei 23, 20-21
Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, Care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie chinuieşti? - Matei 8,29 Cel ce se jură pe Cer, se jură pe tronul lui
ca să Mă prindeţi - Matei 26,55 vouă slugă - Matei 20, 27 Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, Dumnezeu şi pe Cel Ce şade pe el -
Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor, Care între voi va vrea să fie mare, să fie sluji­ că n-aţi luat pâine? - Matei 16, 8 Matei 2 3 , 2 2
răspândit pe pământ, de la sângele dreptului torul vostru - Matei 20, 26 Ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul
Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Cartea neamului lui Iisus Hristos - Matei 1,1 sau a zice: Scoală-te şi umblă? - Matei 9,5 Omului - Matei 13,37
Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi al tar- Ce este mai mare, darul sau altarul care sfin­ Cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici,
„Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar
Matei 23,35 ţeşte darul? - Matei 2 3 , 1 9 numai un pahar cu apă rece, în nume de
voi o faceţi peşteră de tâlhari!" (Isaia 56, 7) -
Ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? - Matei 2 2 , 1 8 ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde
Matei 21,13
aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea - Mafei 2 7 , 4 plata sa - Matei 1 0 , 4 2
ia-1 şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir Catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de
Ce s-a zămislit într-însa este de Ia Duhul Sfânt - Cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va
[un ban de argint]. Ia-1 şi dă-I lor pentru sus până jos şi pământul s-a cutremurat şi
Matei 1,20 chema în împărăţia Cerurilor - Matei 5 , 1 9
Mine şi pentru tine - Matei 17, 27 pietrele s-au despicat - Matei 27, 51
Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la Cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi,
Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini
cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la ca să-şi ia haina - Matei 2 4 , 1 8
Proorocul, care zice: „Acesta neputinţele peştişori - Matei 15,34
străini? - Matei 17,25 Cel ce va fi pe casă, să nu se coboare, ca să-şi ia
noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat" Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în
Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi lucrurile din casă - Matei 2 4 , 1 7
(Isaia 53, 4)-Matei8,17 veci - Matei 6,13 una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va
Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? - Matei 12,10 Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, pe cele nouăzeci şi nouă şi, ducându-se, va mântui - Matei 24,13
Câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel Ceresc - căuta pe cea rătăcită? - Matei 18,12 Cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici
la masa stăpânilor lor - Matei 15, 27 Matei 6,14
Ce voiţi să vă fac? - Matei 2 0 , 3 2 şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va
Când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a Ce voiţi să-mi daţi şi eu îl voi da în mâinile chema în împărăţia Cerurilor - Matei 5,19
locuri fără apă, căutând odihnă şi nu gă­ făcut-o spre îngroparea Mea - Matei 2 6 , 1 2 voastre? - Matei 2 6 , 1 5 Cel Ce vine după mine, este mai puternic decât
seşte - Matei 1 2 , 4 3 Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? - Matei 11, 7 mine - Matei 3 , 1 1
Când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, aceluia prin care vine sminteala - Matei 18,7 Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce Cel mai mic în împărăţia Cerurilor, este mai mare
cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc - e mai mult decât acestea, de la cel rău este - decât el [Ioan Botezătorul] - Matei 11,11
ca să fie slăviţi de oameni - Matei 6, 2 Matei 2 5 , 3 5 Matei 5,37 Cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea
Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină spurcă pe om - Matei 15,18
smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că banii, să se dea săracilor - Matei 26, 9 şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de Celui care cere de la tine, dă-i - Mafei 5 , 4 2
postesc - Matei 6,16 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi - pe case - Matei 10,27 Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului
Când se lumina de ziua întâi a săptămânii Mafef 2 2 , 1 4 Cei ce mâncaseră erau ca Ia cinci mii de bărbaţi, Omului, se va ierta lui - Matei 12,32
[Duminică], au venit Măria Magdalena şi afară de femei şi de copii - Matei 1 4 , 2 1 Celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu
Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând:
cealaltă Mărie, ca să vadă mormântul - i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în
Eu sunt Hristos - şi pe mulţi îi vor amăgi - Cei de pe urmă vor fi întâi - Matei 19,30
Matei 28,1
Matei 24,5 Cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hai­ cel ce va să fie - Matei 12,32
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi nele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel
Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci
sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe şi le aşterneau pe cale - Mafei 21, 8 ce nU are, şi ce are i se va lua - Matei 13,12
mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar
tronul slavei Sale - Matei 25, 31 Celui ce bate i se va deschide - Matei 7, 8
minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă Cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la
Când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le muntele unde le poruncise lor Iisus - Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia
şi pe cei aleşi - Matei 24, 24
place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţe­ haina, lasă-i şi cămaşa - Matei 5, 40
Căci, tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, Matei 28,16
lor, stând în picioare, să se roage, ca să se Ce-mi mai lipseşte? - Mafei 19,20
iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua - Cel care caută, află - Matei 7, 8
arate oamenilor - Matei 6,5
Matei 25,29 Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă Cereţi şi vi se va da - Matei 7, 7
Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca neamurile, va vinde - Matei 26, 23 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele
Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghi­
că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi
ţiţi cămila! - Matei 23, 24 Cel ce are urechi de auzit, să audă - Matei 13,43 nu vor trece - Matei 2 4 , 3 5
ascultate - Matei 6, 7
Călăuze oarbe, orbilor -Matei 15,14 Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât Cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu
Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui pe Mine nu este vrednic de Mine - Mafei 10,37 s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi
fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu venind peste El - Matei 3 , 1 6
Moise - Matei 23,2 Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult
veţi sfârşi cetăţile lui Israil, până ce va veni
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi decât pe Mine, nu este vrednic de Mine - Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai
Fiul Omului - Mafei 10, 23
dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga Matei 10,37 Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor
Când vă vor da pe voi în mâna lor [a dregătorilor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască
vouă - Matei 6, 33 Cel ce nu-şi ia Crucea şi nu-Mi urmează Mie,
şi a regilor], nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi orice boală şi orice neputinţă - Matei 10,1
Căutaţi şi veţi afla - Matei 7, 7 nu este vrednic de Mine - Matei 10,38
vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce
Ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă - Cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate Chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul
să vorbiţi - Matei 10,19
Matei 19,6 câte sunt deasupra lui, deci cel ce se jură lor -Matei 18,2
470 REFERINŢE EVANGHELICE ÎNTREBUINŢATE DESEORI 471

Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute Meu, pe Mine Mă primeşte - Matei 18,5 Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi Dacă lumina care e în tine este întuneric, dar
ale casei lui Israil - Matei 10, 6 Cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi întunericul, cu cât mai mult! - Mafei 6, 23
Ci, toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, cred în Mine, mai bine i-ar fi Iui să i se pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? - Dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine,
asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Mafei 12, 29 taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de
atârne de gât o piatră de moară şi să fie
folos îţi este să piară unul din mădularele
Legea şi Proorocii - Matei 7,12 afundat în adâncul mării - Matei 18, 6 Cum s-a uscat smochinul îndată? - Mafei 2 2 , 2 0
tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în
Cine are urechi de auzit, să audă- Matei 11,15; 13,9 Cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde; Curăţă întâi partea dinlăuntru a paharului şi
gheenă - Matei 5, 30
Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, a blidului, ca să fie curată şi cea din afară -
Dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte,
staturii sale un cot? - Matei 6, 27 îl va afla -Matei 16, 25 Matei 23, 26
taie-1 şi aruncă-1 de la tine, că este bine
Cine este Acesta, că şi vânturile şi marea as­ Cine va zice fratelui său: nebunule, vrednic va Cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi pentru tine să intri în viaţă ciung sau
cultă de El? - Matei 8,27 fi de gheena focului - Matei 5, 22 ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât şchiop, decât având amândouă mâinile sau
Cine este Acesta? - Matei 21,10 Cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic acestea, de la cel rău este - Mafei 5, 37 amândouă picioarele, să fii aruncat în focul
Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? - va fi de judecata sinedriului - Matei 5,22 cel veşnic - Mafei 18, 8
Matei 12, 48 Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de
Cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe
D
porci - Matei 8, 31
a f l a - Matei 16,25 Cel Ce M-a trimis pe Mine - Matei 10, 40
Da, Doamne! - Matei 9, 28 Dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine,
Cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? -
Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din f ărâmi- scoate-I şi aruncă-1 de la tine, căci mai de
Ce M-a trimis pe Mine - Matei 10,40 Mafei 16,13
folos îţi este să piară unul din mădularele
Cine nu adună cu Mine,risipeşte- Matei 12, 30 Cine, oare, este mai mare în împărăţia Cerurilor? - turile care cad de la masa stăpânilor lor -
Mafei 2 5 , 2 7 tale, decât tot trupul să fie aruncat în
Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea şi cine Matei 18,1 gheenă - Mafei 5, 29
Da, Părinte, căci aşa a fost bunăvoirea înaintea
nu adună cu Mine,risipeşte- Matei 12,30 Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă, Dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-1 şi
Ta-Mafei 22,26
Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, aruncă-1 de la tine, că mai bine este pentru
Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu
cuvintele voastre, ieşind din casa sau din ca să le dea hrană la timp? - Matei 24, 45 tine să intri în viaţă cu un singur ochi,
este de folos să se însoare - Mafei 29, 20
cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele Cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine, îl va decât, având amândoi ochii, să fii aruncat
Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în
voastre - Matei 10,14 găsi-Mufei 10,39 în gheena focului - Matei 18,9
privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se
Cine poate înţelege, să înţeleagă - Matei 19,12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea
va da lor de către Tatăl Meu, Care este în
Cine primeşte pe un drept în nume de drept, blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte Ceruri - Mafei 18,19 în groapă - Matei 25, 24
răsplata dreptului va lua - Matei 10,41 să se sfârşească - Matei 15, 4 Dacă este casa aceea vrednică, vină pacea Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul,
Cine primeşte prooroc în nume de prooroc, plată Credeţi că pot să fac Eu aceasta? - Mafei 9,28 voastră peste ea, iar de nu este vrednică, cu cât mai mult pe casnicii lui? - Mafei 20, 25
de prooroc va lua; şi cine primeşte pe un Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te pacea voastră întoarcă-se lavoi-Mafei 20,23 Dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc
drept în nume de drept, răsplata dreptului vădeşte - Mafei 26, 73 Dacă este regele lui Israil, să Se coboare acum vouă că se bucură de ea [de oaia cea
va lua -Matei 10,41 Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu - de pe Cruce, şi vom crede în El - Mafei 27,42 pierdută] mai mult decât de cele nouăzeci
Cine s-a însurat cu [femeia] cea lăsată săvârşeşte Mafei 14,33 Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de şi nouă, care nu s-au rătăcit - Matei 18,13
adulter -Matei 19,9 Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! - pe Cruce! - Mafei 2 7 , 4 0 Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în
Cine se va înălţa pe sine, se va smeri; şi cine se Mafei 2 7 , 5 4 Dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii sine; dar atunci, cum va dăinui împărăţia
va smeri pe sine, se va înălţa - Matei 23,12 Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea, voştri cu cine îi scot? De aceea, ei vă vor fi lui?-Matei 12,26
Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela se cade a face bine sâmbăta - Matei 12,12 judecători - Mafei 22, 27 Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu
este cel mai mare în împărăţia Cerurilor - Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat Dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi -
Matei 18,4 puterea aceasta? - Matei 21, 23 se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o Matei 12, 7
Cine se va smeri pe sine, se va înălţa - Cu domnul demonilor scoate pe demoni - îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată
Matei 23,12 Mafei 9,34 puţin credincioşilor? - Matei 6,30 nu mă voi sminti - Mafei 2 6 , 3 3
Cine ţine la sufletul lui, îl va pierde; iarcine-şi Cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi - Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos -
pierde sufletul lui pentru Mine, îl va găsi - Mafei 7, 2 avea? Au, nu fac şi vameşii acelaşi lucru? - Mafei 4 , 6
Matei 10,39 Cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura - Matei 5 , 4 6 Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele
Cine va cădea pe piatra aceasta, se va sfărâma, Mafei 7, 2 Dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce fa­ s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele
iar pe cine va cădea, îl va strivi - Matei 21,44 Cu noi, oare, ce va fi? - Mafei 19, 27 ceţi mai mult? Au, nu fac şi neamurile nouăzeci şi nouă şi, ducându-se, va căuta
Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege; şi acelaşi lucru? - Matei 5,47 pe cea rătăcită? - Mafei 18,12
de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea" Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte
apuca şi o va scoate? - Matei 12,11 (Isaia 6,9)-Matei 13,14 aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva de muştar, veţi zice muntelui acestuia:
„Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului şi Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi
despărţire" (Deuteronom 24,1) - Matei 5, 31 Ci, feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al sadu­ mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, nimic nu va fi vouă cu neputinţă -
Cine va primi un prunc ca acesta în numele cheilor - Mafei 16,11 venind, adu darul tău - Mafei 5,23-24 Mafei 27, 2 0
472
REFERINŢE EVANGHELICE
ÎNTREBUINŢATE DESEORI 473
Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi Dă-mi, aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul -
face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci Matei 1 4 , 8 De nu te va asculta [fratele tău], ia cu tine încă Din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi
şi muntelui acestuia, de veţi zice: Ridică-te De aceea, se cade a face bine sâmbăta-Mafei 12,12 unul sau doi, ca din gura a doi sau trei altul se va lăsa - Mafei 2 4 , 4 0
şi aruncă-te în mare, va fi aşa - Matei 21, 21 De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu martori să se statornicească tot cuvântul - Din două care vor măcina la moară, una se va
Dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune gândiţi, Fiul Omului va veni - Matei 2 4 , 4 4 Matei 18,16 lua şi alta se va lăsa - Matei 24, 41
fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre De nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (Numeri 24,8;
Cel din Ceruri va da cele bune celor care împărăţia Cerurilor este asemenea unui ca un păgân şi vameş - Matei 18,17 Osea 11,1)-Matei 2,15
cer de la El? - Matei 7,11 om gospodar, care scoate din vistieria sa De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult Din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere,
Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde noi şi vechi - Matei 1 3 , 5 2 decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi desf rânări, furtişaguri, mărturii mincinoase,'
averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară De acum înainte să nu mai fie rod din tine, în intra în împărăţia Cerurilor - Matei 5, 20 hule - Matei 35, 39
în Cer; după aceea, vino şi urmează-Mi - veac! Şi smochinul s-a uscat îndată - De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum prun­ Din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea mul­
Matei 19,21 Matei 21,19 cii, nu veţi intra în împărăţia Cerurilor - tora se va răci - Matei 24,12
Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu Matei 18,3 Din prisosul inimii grăieşte gura - Matei 1 2 , 3 4
lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi veţi zice: Binecuvântat este Cel Ce vine De nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Ta­ Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, îm­
urmeze Mie - Matei 16, 24 întru numele Domnului - Matei 2 3 , 3 9 tăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre - părăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei
Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe De acum, veţi vedea pe Fiul Omului şezând Matei 6,15 ce se silesc pun mâna pe ea - Matei 33, 32
pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: de-a dreapta puterii şi venind pe norii De nu-i va asculta pe ei [fratele tău], spune-1 Doamne, ajută-mă - Matei 1 5 , 2 5
Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta - cerului - Matei 26, 64 Bisericii - Matei 18,17 Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti,
Matei 9, 6 De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, De s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise
Dar, ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? - n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sânge­ făcut în tine [Capernaume], ar fi rămas una, şi lui Ilie una - Matei 17,4
Matei 27,22 lui Proorocilor - Matei 2 3 , 3 0 până astăzi - Matei 11, 23 Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am
Dar, cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor De te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? -
mântui - Matei 2 4 , 1 3 Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi el două - Matei 5,41 Matei 2 5 , 3 7
Dar, cine poate să se mântuiască? - Matei 19, 25 să pătimească multe de la bătrâni şi de la De unde are El înţelepciunea aceasta şi Doamne, când Te-am văzut flămând, sau
Dar, cu cine voi asemăna neamul acesta? Este arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis şi a puterile? - Matei 13,54 însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau
asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă treia zi să învieze - Matei 16,21 De unde are El toate acestea? - Matei 3 3 , 5 6 în temniţă şi nu Ţi-am sluj it? - Matei 2 5 , 4 4
către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi De ce le vorbeşti lor în pilde? - Matei 1 3 , 1 0 De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci
n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi De ce noi n-am putut să-1 scoatem?-Matei 17,19 cât să saturăm atâta mulţime? - Matei 35,33 talanţi am câştigat cu ei - Matei 25, 20
tânguit - Mafei 11,16-17 De ce risipa aceasta? - Matei 26, 8 De va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine
Dar, d e ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, pe apă - Matei 3 4 , 2 8
în haine moi? - Matei 11, 8 pentru datina voastră? - Matei 15, 3 dar întunericul, cu cât mai mult! - Matei 6,23 Doamne,dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti-Mafei 8,2
Dar, ei râdeau de El - Matei 9, 24 De ce vă este frică, puţin credincioşilor? - De vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să
Dar, fericiţi sunt ochii voştri, că văd şi urechile Matei 8,26 \ dincolo, să nu-1 credeţi - Mafei 2 4 , 2 3 îngrop pe tatăl meu - Matei 8, 21
voastre, că aud - Matei 1 3 , 1 6 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile - Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine
Dar Iisus tăcea - Matei 26, 63 din ochiul tău nu o iei în seamă? - Matei 7 , 3 Matei 19,17 fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de
Dar, înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oame­ De-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte şapte ori? - Matei 1 8 , 2 1
faptele ei - Matei 11,19 nilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se Doamne, Doamne, deschide-ne nouă - Matei 25,13
Dar toate acestea sunt începutul durerilor - Tatălui Meu, Care este în Ceruri -Matei 10,33 spargă casa - Matei 2 4 , 4 3 Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi
Matei 24,8 De ce-Mi zici bun? - Matei 19,17 Deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta talanţi am câştigat cu ei - Matei 25, 22
Dar, voi, cine ziceţi că sunt? - Matei 1 6 , 1 5 De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele este Iisus, regele iudeilor - Matei 27, 37 Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot -
Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! - acestea să se facă pâini - Matei 4, 3 Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărăde­ Matei 18,26
Matei 23,32 De îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? - Matei 6 , 2 8 legea - Matei 7, 23 Doamne, mântuieşte-ne, că pierim - Matei 8,25
Dar vor veni zile, când mirele va fi luat de la De la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme - Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic
ei şi atunci vor posti - Matei 9 , 1 5 tot pământul, până la ceasul al nouălea - Mafei 9,24 şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi
Datu-Mi-s-a toată puterea, în Cer şi pe pământ - Matei 2 7 , 4 5 „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi adesea în apă - Matei 37, 35
Matei 28,18 De la cel ce nu are, şi ce are i se va lua - cele ascunse de la întemeierea lumii" Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în
Daţi, deci, Cezarului cele ce sunt ale Cezaru­ Matei 13, 32 (Psalm 77,2)-Matei 13,35 ţarmata?Deunde,dar,arenegriină?-Mjfei 33,27
lui şi Iui Dumnezeu cele ce sunt ale lui De la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul
Dumnezeu - Matei 22, 21 nu întoarce faţa ta - Matei 5, 42 slugii ca stăpânul - Matei 10,25 Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei
Daţi-le voi să mănânce - Matei 1 4 , 1 6 De nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-1 zile, Mă voi scula - Matei 27, 63
Daţi-ne din untdelemnul vostru, că şe sting nici un trup, dar pentru cei aleşi, se vor pe el între tine şi el singur - Matei 18,15 Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul
candelele noastre - Matei 2 5 , 8 scurta acele zile - Matei 24, 22 Din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca
cuvintele tale vei fi osândit - Matei 32,37 sluga mea - Matei 8,8
474 REFERINŢE EVANGHELICE ÎNTREBUINŢATE DESEORI 475

Doamne, să se deschidă ochii noştri - Matei 20,33 E Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinlăuntru Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca
Doamne, scapă-mă! - Matei 14,30 a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi porumbeii - Mafei 2 0 , 1 6
Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chi- Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, cea din afară - Mafei 2 3 , 2 6 Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru
nuindu-se cumplit - Matei 8, 6 căci El va mântui poporul Său de păcatele Fă aceasta, şi face - Mafei 8, 9 Cel Ceresc desăvârşit este - Matei 5 , 4 8
Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care lot-Matei 1,21 Făcându-se seară, a venit un om bogat din Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască
secerLunde n-ai semănat şi aduni de unde El [Ioan Botezătorul] este Ilie, cel ce va să vină - Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era pe cel pierdut - Matei 18,11
n-ai împrăştiat; şi, temându-mă, m-am dus Matei 11,14 un ucenic al lui Iisus - Matei 2 7 , 5 7 Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul -
de am ascuns talantul tău în pământ; iată El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi Mafei 8,20
ai ce este al tău - Matei 25, 24-25 aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul Fiul Omului merge precum este scris despre
Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului-Matei 12,8 cu foc nestins - Matei 3,12 fratelui tău - Mafei 7 , 5 El-Mafei 26,24
„Domnului Dumnezeului tău să te închini şi EI este acela despre care s-a scris: „Iată, Eu Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să
Lui singur să-I slujeşti" (Deuteronom 6,13; trimit, înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, semnele vremilor nu puteţi! - Mafei 26, 3 slujească El şi să-Şi dea sufletul răscum­
10,20)-Matei 4,10 care va pregăti calea Ta, înaintea Ta" Fericit este acela care nu se va sminti întru părare pentru mulţi - Matei 20,28
Dormiţi de acum şi vă odihniţi! - Matei 26,45 (Maleahi 3,1) -Matei 11,10 Mine - Mafei 22, 6 Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor-
El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi Mafei'27,22
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său,
peste cei nedrepţi - Matei 5, 45 Meu, Cel din Ceruri - Mafei 26, 27 cu îngerii Săi; şi atunci, va răsplăti fiecăruia
şi al Sfântului Duh - Matei 28,19
El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pămân­ după faptele sale - Matei 26,27
Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici
multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la tul - Matei 5,5 Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea -
ceasul când vine Fiul Omului - Matei 25,13
cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze - Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de drep­ Matei 21, 28
Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul
Matei 16,21 tate, că aceia se vor sătura - Matei 5, 6 Furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia
cel veşnic, care este gătit diavolului şi Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia - se acoperea de valuri - Matei 8,24
îngerilor lui - Matei 25,41 Eli, Eli, lama sabahtani?, adică: Dumnezeul
Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai Matei 5 , 4
Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea
Galileea şi acolo Mă vor vedea - Matei 28,10
părăsit? - Mafei 2 7 , 4 6
pe Dumnezeu - Matei 5, 8
G
Era un om, oarecare, stăpân al casei sale, care
Duhul este osârduitor, dar trupul este neputin­ Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui -
a sădit vie - Mafei 21, 33 „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire
cios - Matei 26,41 Mafei 5 , 7
Este vinovat de moarte - Mafei 26, 66 multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte
Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor
Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu să fie mângâiată, pentru că nu sunt"
mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe este Împărăţia Cerurilor - Mafei 5, 20
vii la mine? - Matei 3,14 (Ieremia 31, 15) - Matei 2,18
mamă, cu moarte să se sfârşească - Matei 15,4 Eu, însă, vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împă­
Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să răţia Cerurilor - Matei 5,3 „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea
nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au Domnului, drepte faceţi cărările Lui"
ridice fii lui Avraam - Mafei 3, 9 voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei - Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
(Isaia 40,3) - Matei 3,3
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce Matei 17,12 Dumnezeu se vor chema - Matei 5, 9
M-ai părăsit? - Matei 2 7 , 4 6 Fericiţi veţi fi voi, când vă vor ocări şi vă vor Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat - Matei 25,36
Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră Golgota-Matei 2 7 , 3 3
După credinţa voastră, fie vouă! - Mafei 9, 29 voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva
După cum se alege neghina şi se arde în foc, o vor birui - Matei 16,18 voastră, minţind din pricina Mea -Matei 5,11
aşa va fi la sfârşitul veacului - Mafei 33, 40 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna I
După învierea Mea, voi merge mai înainte de lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov" (Ieşire 3, 6) - sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate
voi în Galileea - Matei 26,32 Matei 22,32 cu biciul - Matei 20, 27 I s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi -
Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi Matei 18,24
După roadele lor îi veţi cunoaşte -Matei 7,16; 7,20 Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari;
dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre în haine de oi, iar pe dinăluntru sunt lupi Ia ce este al tău şi pleacă - Matei 20,14
După toate acestea se străduiesc neamurile -
ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări răpitori - Matei 7, 25 Ia-1 şi dă-1 lor pentru Mine şi pentru tine -
Mafei 6,32
din cetate în cetate - Mafei 2 3 , 3 4 Fie ţie, după cum voieşti - Matei 25, 28 Mafei 27, 27
După trei zile Mă voi scula - Mafei 27, 63
Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă - Mafei 3,11 Fie-Ţi milă de Tine, să nu Ţi se întâmple Ţie Iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va
Duşmanii omului [vor fi] casnicii lui -
aceasta - Matei 16,22 mântui - Matei 2 0 , 2 2
Mafei 10,36
Fiica mea a murit de curând, dar, venind, pune Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe
Duşmanul care a semănat-o, este diavolul - F mâna Ta peste ea şi va fi vie - Matei 9,18 demoni, iată, a ajuns la voi împărăţia lui
Mafei 13, 39
Fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul Dumnezeu - Matei 22,28
Du-te, fie ţie după cum ai crezut - Matei 8,13 Faceţi, deci, roadă vrednică de pocăinţă - Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie,
cel mai din afară - Matei 8,12
Du-te, şi se duce - Mafei 8, 9 Matei 3,8 nici îngerii din Ceruri, nici Fiul, ci numai
Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul
Fariseii s-au sfătuit împotriva Lui, cum să-L Tatălui vostru este Care grăieşte întru voi - Tatăl - M a f e i 2 4 , 3 6
piardă ~ Mafei 1 2 , 1 4 Matei 10,20 Iar ei i-au dat treizeci de arginţi - Mafei 26, 25
 ÎNTREBUINŢATE DESEORI 477
476 REFERINŢE EVANGHELICE

Iubirea multora se va răci - Matei 24,12 înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau
Iar El dormea - Matei 8, 24 I-au pus o hlamidă roşie - Matei 27, 28
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor
Iar El, întorcându-Se, a zis lui Petru: Mergi Ierusalime, Ierusalime, care omori pe Prooroci
ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc face toate - Matei 5 , 1 8
înapoia Mea, satano! Sminteală îmi eşti; că şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de
şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă îndată a cântat cocoşul - Matei 26, 74
nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după
prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele
oamenilor - Matei 16, 23 cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar
din Ceruri - Matei 5,44-45 se va întuneca şi luna nu va mai da lumina
Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică nu aţi voit - Matei 23, 37
ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile
şi cu bucurie mare au alergat să vestească Ieşind afară, a plâns cu amar - Matei 26, 75
cerurilor se vor zgudui - Matei 24, 29
ucenicilor Lui - Matei 28, 8 Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie î îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi
Iată, a ieşit semănătorul să semene - Matei 13,3 ispitit de către diavolul - Matei 4,1
s-a tămăduit femeia din ceasul acela -
Iată, aici este mai mult decât Iona - Matei 12,41 Iisus a văzut un om care şedea la vamă, cu îi învăţa pe ei ca Unul care are putere, iar nu Matei 9,22
Iată, aici este mai mult decât Solomon - numele Matei şi i-a zis acestuia: Vino după cum îi învăţau cărturarii lor - Matei 7,29 îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! -
Matei 12,42 Mine - Matei 9, 9 împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu Matei 9,2
Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi el pe cale, ca nu cumva, pârâşul să te dea îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! - Matei 14, 27
sfârşitul veacului - Matei 28, 20 copilul s-a vindecat din ceasul acela - judecătorului şi judecătorul slujitorului şi îngerii lor, în Ceruri, pururea văd faţa Tatălui
„Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Matei 17,18 să fii aruncat în temniţă - Matei 5 , 2 5 Meu, Care este în Ceruri - Matei 18,10
Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta" Iisus S-a minunat - Matei 8,10 împărăţia Cerurilor asemănatu-s-a omului îngerii, venind la El, îi slujeau - Matei 4, 33
(Maleahi 3,1)- Matei 11,10 Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a împărat care a făcut nuntă fiului său - însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau - Mafei 25,35
Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai Matei 22,2 întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănă­
mijlocul lupilor; fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii îndoit? -Matei 14,31 împărăţia Cerurilor este asemenea grăuntelui toasă ca şi cealaltă - Matei 32, 33
şi nevinovaţi ca porumbeii-Matei 10,16 Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat de muştar, pe care, luându-1, omul l-a semă­ întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot
„Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu duhul - Matei 27,50 nat în ţarina sa - Matei 13, 31 sabia, de sabie vor pieri - Matei 26, 52
întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: împărăţia Cerurilor este asemenea unui om întristat este sufletul Meu până la moarte -
Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă Matei 26,38
va vesti" (Isaia 42,1) - Matei 12,18 tale!-Matei 9,2 să tocmească lucrători pentru via sa - înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da,
Iată, mama Mea şi fraţii Mei - Matei 12, 49 Ilie, într-adevăr, va veni şi va aşeza la loc toate - Matei 20,1 Doamne - Matei 33,53
Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând Matei 17,11 împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei învăţându-le să păzească toate câte v-am
să-Ţi vorbească - Matei 12,47 Inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu ce se silesc pun mâna pe ea - Matei 11,12 poruncit vouă - Matei 28,20
Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui
dat p e mâna arhiereilor şi a cărturarilor şi-L ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu fecioare care, luând candelele lor, au ieşit se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cu­
vor osândi la moarte - Matei 20,18 urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se în întâmpinarea mirelui - Matei 2 5 , 1 noaşteţi că vara e aproape - Mafei 24, 32
lată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie - întoarcă şi Eu să-i tămăduiesc pe ei - „Impărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru învăţaţi toate neamurile, botezându-le în
Matei 19,27 Matei 13,15 cămaşa Mea au aruncat sorţi" (Psalm 21,20) - numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Iată, om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al Intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună Matei 27, 35 Duh-Mafei*2S, 39
vameşilor şi al păcătoşilor - Matei 11,19 cu Măria, mama Lui şi, căzând la pământ, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi, învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit
Iată, s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile în mâna Lui cea dreaptă, trestie - Matei 27,29 cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor
dat î n mâinile păcătoşilor - Matei 26,45 lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi în aceste două porunci se cuprind toată Legea voastre - Mafei 33,29
Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot smirnă - Matei 2,11 şi Proorocii - Matei 22,40 învăţătorul vostru nu plăteşte darea? - Matei 3 7,24
pomul care nu face roadă bună se taie şi se Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este în calea păgânilor să nu mergeţi şi în vreo cetate învăţătorule, care poruncă este mai mare în
aruncă în foc - Matei 3,10 poarta şi lată este calea care duce la pieire de samarineni să nu intraţi - Matei 10,5 Lege?-Matei 22, 36
Iată, casa voastră vi se lasă pustie - Matei 23,38 şi mulţi sunt cei care o află - Matei 7,13 în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi
Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regi­ Ioan avea îmbrăcămintealui din păr de cămilă zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? - Matei 27,46 întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi
lor - Matei 11, 8 şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, în dar aţi luat, în dar să daţi - Matei 10,8 nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi
„Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică - în fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi la faţa oamenilor - Matei 22, 36
Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care Mate» 3,4 n-aţi pus mâna pe Mine - Matei 26,55 învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge -
se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu" Iosif [din Arimateea], luând trupul, l-a „în numele Lui vor nădăjdui neamurile" Matei 8,19
(Isaia 7,14)-Matei 1,23 înfăşurat în giulgiu curat de in şi l-a pus (Isaia 11,10)-Matei 12,21 învăţătorule, voim să vedem de la Tine un
Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! - în mormântul nou al său - Matei 27,59-60 în orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine semn - Matei 12, 38
Matei 25, 6 Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o este în el vrednic şi acolo rămâneţi, până îţi voi da cheile împărăţiei Cerurilor şi orice vei
Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să vădească, a voit s-o lase în ascuns-Matei 1,19 ce veţi iesi - Matei 10, 31 lega pe pământ va fi legat şi în Ceruri, şi
facă sâmbăta - Matei 12,2 Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Măria,: în temniţă am fost şi aţi venit la Mine - orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat
I-au dat să bea vin amestecat cu fiere - logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este Matei 25,36 şi în Ceruri - Matei 36, 39
Matei 27,34 de \a Duhul Sfânt -Matei 1,20
478 REFERINŢE EVANGHELICE Î N T R E B U I N Ţ A T E DESEORI 479

Legaţi-1 de picioare şi de mâini şi aruncafi-1 în Mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce Mulţimile erau uimite de învăţătura Lui -
J întunericul cel mai din afară - Mafei 2 2 , 1 3 au ucis pe Prooroci - Matei 23, 33 Mafei 7 , 2 8
Jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară - Locul Căpăţânii - Mafei 2 7 , 3 3 Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezân- Mută-te de aici dincolo - şi se va muta; şi nimic
Matei 11,30 Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, du-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al nu va fi vouă cu neputinţă - Matei 17, 20
dă drumul mulţimilor, ca să se ducă în sate, Sfântului Duh - Mafei 2 8 , 1 9
L să-şi cumpere mâncare - Mafei 14,15 Mergeţi, deci, la răspântiile drumurilor şi pe
N
Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă - Mafei 2 2 , 9
La a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, le faceţi înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi
de ei; altfel, nu veţi avea plată de la Tatăl îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz N-a făcut acolo multe minuni, din pricina
umblând pe mare - Matei 14, 25
vostru Cel din Ceruri - Matei 6,1 cu e a - M a f e i 22, 2 necredinţei lor - Matei 13,58
La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine,
Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi
spre mărturie lor şi păgânilor- Matei 10,18
şi al saducheilor - Mafei 16,6 Prunc şi, dacă îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, la pocăinţă - Mafei 9,13
La înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită,
Luaţi, deci, de la el talantul şi daţii celui ce ca, venind şi eu, să mă închin Lui - Matei 2,8 Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Măria,
ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în Cer -
are zece talanţi - Matei 2 5 , 2 8 Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să
Matei 22,30
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având
La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu
de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii în pântece de la Duhul Sfânt - Mafei 2 , 1 8
însă toate sunt cu putinţă - Matei 19,26 N-aţi citit că Cel Ce i-a făcut de la început, i-a
şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre - înviază şi săracilor li se binevesteşte -
La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi - făcut bărbat şi femeie? - Matei 2 9 , 4
Mafei 11, 29 Mafei 22,4-5
Matei 10,30 N-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu,
Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu Mergi înapoia Mea^jaiano! Sminteală îmi eşti;
Largă este poarta şi lată este calea care duce la calcă sâmbăta şi sunt fără de vină? -
se ostenesc, nici nu torc - Matei 6,28 că nu cugeti cete ale lui Dumnezeu, ci cele
pieire şi mulţi sunt cei care o află - Matei 12,5
Luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să ale oamenilor - Matei 2 6 , 2 3
Matei 7,13 N-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine! -
fie toate, dar încă nu este sfârşitul - Milă îmi este de mulţime, că iată, sunt trei zile
Lasă, acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim Matei 26,40
Mafei 24, 6 de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să
toată dreptatea - Matei 3,15 N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mă­
Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu - mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu
Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată, bârna voiesc, ca să nu se istovească pe drum - nânce - Matei 14,16
Matei 26, 26
este în ochiul tău? - Matei 7, 4 Mafei 2 5 , 3 2 Nazarinean Se va chema - Matei 2,23
Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască - Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea -
Mafei 3 , 1 1 Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu
Matei 27, 49 pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă - se va da lui, decât numai semnul lui Iona -
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul
L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau Matei 9,13 Mafei 2 6 , 4
tău curat, tot trupul tău va fi luminat -
din morminte, foarte cumpliţi, încât Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu
Matei 6, 22
nimeni nu putea să treacă pe calea aceea - este rău chinuită de demon - Matei 15,22 i se va da, decât semnul lui Iona Proorocul -
Luna nu va mai da lumina ei - Mafei 2 4 , 2 9
Matei 8,28 Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! - Matei 12,39
Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină - Matei 20, 30-32 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau
Matei 13,36 M Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David - Mafei 9,27 templul care sfinţeşte aurul? - Mafei 23, 2 7
Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El - Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau
unora ca aceştia este împărăţia Cerurilor - Magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, Matei 2 7 , 3 altarul care sfinţeşte darul? - Matei 23,19
Matei 19,14' întrebând - Mafei 2 , 2 Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale Neghina sunt fiii celui rău - Matei 13, 38
Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi sfinţilor adormiţi s-au sculat- Mafei 27, 52 Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia!
până la seceriş şi la vremea secerişului, voi pentru voi - Mafei 25, 9 Mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor Voi veţi vedea - Matei 2 7 , 2 4
zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi Mai lesne este să treacă cămila prin urechile sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de
legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul acului, decât să intre un bogat în împărăţia în împărăţia Cerurilor-Mafei 8,11 oameni, şi câte coşuri aţi luat? - Matei 16,10
adunaţii în jitniţa mea - Matei 13, 30 lui Dumnezeu - Mafei 19, 24 Mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea -
Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi Mai mare decât templul este aici - Mafei 32, 6 vor fi întâi - Matei 19, 30 Mafei 22, 27
dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor Mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomo- Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Nici învăţători să nu vă numiţi, că învăţătorul
cădea în groapă - Mafei 15,14 rei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia - Doamne, au nu în numele Tău am proorocit vostru este unul: Hristos - Mafei 23, 20
Le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în Matei 10,15 şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu Nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a
băncile dintâi, în sinagogi şi să li se plece Mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să în numele Tău minuni multe am făcut? - îmbrăcat ca unul dintre aceştia - Mafei 6,29
lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni:, vorbească cu El - Matei 1 2 , 4 6 Matei 7,22 Nici traistă pe drum, nici două haine, nici
R a b i - M a t e i 2 3 , 6-7 / Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi •Mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor încălţăminte, nici toiag; că vrednic este
Leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi vorbească - Mafei 1 2 , 4 7 amăgi pe mulţi - Matei 24,11 lucrătorul de hrana sa - Mafei 20, 20
le pun pe umerii oamenilor,Iar ei nici cu Mafia a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi - Mafei 20,26; Niciodată nu s-a arătat aşa în Israil - Mafei 9,33
degetul nu voiesc să le mişte - Mafei 23, 4: Căruia I-a pus numele Iisus - Matei 3 , 2 5 22,24 Niciodată nu v-am cunoscut pe voi - Matei 7,23
 481
480 REFERINŢE EVANGHELICE ÎNTREBUINŢATE DESEORI

Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?-Matei 12,23 Nu vă temeţi de^ej-ce ucid trupul, iar sufletul comoara lui cea rea, scoate afară cele rele -
când Fiul Omului Se va scula din morţi - Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi - Matei 7,1 nu pot să-1 ucidă; temeţi-vă mai curând de Matei 12, 35
Matei 17,9 „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot acela care poate şi sufletul şi trupul să le Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e
Nimeni nu este bun, decât numai Unul cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" piardă în gheena - Matei 10,28 bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul
Dumnezeu - Matei 19,17 (Deuteronom 8,3) - Matei 4,4 Nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit, lui e rău, căci după roadă se cunoaşte
Nimeni nu poate să slujească la doi domni, Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va intra care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care pomul - Matei 1 2 , 3 3
căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va în împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia să nu ajungă cunoscut - Matei 10,26 Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în
iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl Tatălui Meu Celui din Ceruri - Matei 7,21 Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl Cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor
va dispreţui - Matei 6,24 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom căutaţi - Matei 28,5 fi dezlegate şi în Cer-Matei 18,18
Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină rău să facă roade bune - Matei 7,18 Nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ Orice cetate sau casă care se dezbină în sine,
veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage Nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; decât păsările - Matei 10,31 nu va dăinui - Matei 12, 25
din haină şi se face o ruptură şi mai rea - altminterea, burdufurile crapă: vinul se Nu veţi sfârşi cetăţile lui Israil, până ce va veni Orice împărăţie care se dezbină în sine, se
Matei 9,16 varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin Fiul Omului - Matei 10, 23 pustieşte - Matei 12,25
Nimic nu va fi vouă cu neputinţă - Matei 17,20 nou în burdufuri noi şi amândouă se Nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor,
Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult păstrează împreună - Matei 9,17 până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi, nou, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta -
am suferit azi, în vis, pentru El - Matei 27,19 Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui întru împărăţia Tatălui Meu - Matei 26,29 Matei 12,31
Nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeş­ mamona - Matei 6,24 Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şapte­ Orice pom bun face roade bune, iar pomul rău
nic şi luminează tuturor celor din casă - Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc zeci de ori câte şapte - Matei 18,22 face roade rele - Matei 7,17
Matei 5,15 aceştia împotriva Ta? - Matei 26, 62 Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi Orice pom care nu face roadă bună se taie şi
Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea Nu s-aridicatîntre cei născuţi din femei unul mai o dată cu ea şi grâul - Matei 13,29 se aruncă în foc - Matei 7,19
porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, mare decât Ioan Botezătorul - Matei 11,11 Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel
întorcându-se, să vă sfâşie pe voi - Matei 7,6 Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel îm­ sănătoasă - Matei 9,21 Ceresc, va fi smuls din rădăcină - Mafei 35,13
Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta? - preună slugă cu tine, precum şi eu am avut Numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea: Orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi
Matei 2 7 , 1 3 milă de tine? - Matei 18,32-33 întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele în Ceruri - Matei 36,19
Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti - Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Orice vei lega pe pământ va fi legat şi în
Matei 14,17 deoarece sunt preţ de sânge - Matei 27, 6 Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi
Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea „Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi Iacov al lui Alfeu şi Levi, ce se zice Tadeu; dezlegat şi în Ceruri - Matei 36, 39
ce iese din gură, aceea spurcă pe om - nimeni, pe uliţe, glasul Lui" (Isaia 42,2) - Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care Oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată,
Matei 15,11 Matei 12,19 L-a vândut - Matei 10,2-4 sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine,
Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi
bolnavi - Matei 9,12 n-am venit să aduc pace, ci sabie - Matei 10,34 vrednici - Matei 22, 8 şi va moşteni viaţa veşnică - Matei 19,29
Nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le înde­
oamenilor- Matei 16,23 ale casei lui Israil - Matei 15, 24 plineşte, asemăna-se-va bărbatului înţelept,
Nu ştiţi ce cereţi - Matei 20,22
O care a clădit casa lui pe stâncă - Matei 7,24
Nu cumva eu sunt, Doamne? - Matei 26, 22
Nu cunosc pe Omul Acesta - Matei 26, 72; 26, 74 Nu ştiu ce zici - Matei 26, 70 Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le
Nu daţi cele sfinte câinilor - Matei 7, 6 Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora O femeie cu scurgere de sânge de doisprezece îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului
Nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori le este dat - Matei 19,11 ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a nechibzuit, care şi-a clădit casa pe nisip -
ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? - Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie - Matei 14,4 atins de poala hainei Lui - Matei 9, 20 Matei 7,26
Matei 6,31 Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după Oricine cere, ia, cel care caută, află, şi celui ce
Nu este aici [Iisus]; căci S-a sculat precum a se risipească - Matei 24,2 cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul bate, i se va deschide - Matei 7 , 8
zis* veniţi de vedeţi locul unde a zăcut - Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia acela -Matei 15,28 Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi
Matei28, 6 şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le O, neam necredincios şi îndărătnic, până când de osândă - Matei 5,22
Nu este bine sâ'iei pâinea copiilor şi s-o arunci fură - Matei 6,19 voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi
câinilor - Matei 15, 26 Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste voi? Aduceţi-1 aici la Mine - Matei 17,17 săvârşit adulter cu ea în inima lui -
Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt - Oare, nu sunteţi voi cu mult mai presus decât Matei 5, 28
şi în casa lui - Matei 13,57 Matei 5,39 ele? - Matei 6, 26 Oricine va face voia Tatălui Meu Celui din
Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de Oare, nu te-ai învoit cu mine un dinar? - Ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă -
nici slugă mai presus de stăpânul său - mâine se va îngriji de ale sale - Matei 6,34 Matei 20,13 Matei 32,50
Matei 10,24 Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru - ce veţi „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte" Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină
mânca - , nici pentru trupul vostru - cu ce (Ieşire 21,24) - Matei 5,38 de desfrânare, o face să săvârşească adulter,
Nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din
Ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia vă veţi îmbrăca - Matei 6,25 Omul cel bun, din comoara lui cea bună scoate şi cine va lua pe cea lăsată, săvârşeşte adul­
mici -Matei 18,14 Nu vă temeţi - Matei 28,10 afară cele bune, pe când, omul cel rău, din ter - Matei 5 , 3 2
482 REFERINŢE EVANGHELICE ÎNTREBUINŢATE DESEORI 483

Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină Pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit - „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când
de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvâr­ Matei 2 7 , 2 6 ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul vine Fiul Omului - Matei 25,13
şeşte adulter - Matei 19,9 Pe Ilie îl strigă Acesta - Matei 27,47 a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea Pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine noştri" (Psalm 12 7,22-23) - Matei 22,42 seceră, nici nu adună în jitniţe şi Tatăl vostru
oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el nu Mă aveţi totdeauna - Matei 26,11 Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumne­ Cel Ceresc le hrăneşte. Oare, nu sunteţi voi
înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri - Pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întune­ zeului tău să te închini şi Lui singur să-I cu mult mai presus decât ele? - Matei 6,26
Matei 10,32 ricul cel mai din afară - Matei 25,30 slujeşti" (Deuteronom 6,13) - Matei 4, 20 Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a
Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe Pietrele s-au despicat - Matei 27,51 lovit -Matei 26, 68
în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi Plăteşte-mi ce eşti dator - Matei 18, 28 Propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămă-
spre pomenirea ei - Matei 26,13 amândoi un trup - Matei 19, 5 Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o duind toată boala şi toată neputinţa în
Osana, Fiului lui David! - Matei 21,15 Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga ardem, iar grâul adunaţii în jitniţa mea - popor - Matei 4, 23
Osana, Fiului lui David; binecuvântat este Cel lumea întreagă, iar sufletul său îl va Matei 13,30 Propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vin­
Ce vine întru numele Domnului! Osana, pierde? Sau, ce va da omul în schimb Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor - decând toată boala şi toată neputinţa în
întru cei de Sus! - Matei 21,9 pentru sufletul său? - Matei 16,26 popor - Matei 9 , 3 5
Matei 3,2; 4,17
Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia
ce va să fie? - Matei 3, 7
P împărăţiei Cerurilor, pe când acestora nu inima lor este departe de Mine şi zadarnic
Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, o
li s-a dat -Matei 13,11 Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt
Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? - porunci ale oamenilor" (Isaia 29, 13) - dată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii
Pace, casei acesteia - Matei 10,12
Matei 9, 4 Matei 15, 8-9 grăieşte gura - Matei 22, 34
Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se
Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a Pentru ce, dar, zic cărturarii că trebuie să vină Porţile iadului nu o vor birui - Matei 16, 28
mai întâi Ilie? - Matei 17,10 Porunceşte ca mormântul să fie păzit până a păstrează împreună - Matei 9,17
dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-1 voi bea
a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru treia zi, ca nu cumva, ucenicii Lui să vină
bun a făcut ea faţă de Mine - Matei 26, 20 şi să-L fure şi să spună poporului: S-a Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă
de către Tatăl Meu - Matei 20, 23 botezaţi? - Matei 20, 22
Pentru ce mănâncă învăţătorul vostru cu sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe
Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă as­ Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? -
vameşii şi cu păcătoşii? - Matei 9,11 urmă mai rea decât cea dintâi - Matei 27, 64
tăzi - Matei 6,11 Adatei 24, 32
Pentru ce, noi şi fariseii postim mult, iar Poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi
Până când vă voi suferi pe voi? - Matei 17,17
ucenicii Tăi nu postesc? - Matei 9,14 luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi
„Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali R
Pentru ce, ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? privind la Cer, a binecuvântat şi, f rângând,
spre mare, dincolo de Iordan, Galileea nea­
Căci nu-şi spală mâinile, când mănâncă a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţi­
murilor" (Isaia 8, 23) - Matei 4,15 Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu
pâine - Matei 25,2 milor -Matei 14,19
Pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat- Mine - Matei 26,38
Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea [femeii] Pot, oare, fiii nunţii să fie trişti, câtă vreme mirele
Mafei27,52 Regii pământului de la cine iau dări sau bir? -
carte de despărţire şi să o lase? - Matei 19, 7 este cu ei? Dar, vor veni zile când mirele va
Pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua Matei' 27, 25
Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie fi luat de la ei şi atunci vor posti - Matei 9,15
judecăţii decât ţie [Capemaume] - Matei 11,24 Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu
Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din Precum a fost Iona în pântecele chitului trei
Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că neamul acesta şi-1 va osândi, căci a venit
început nu a fost aşa - Matei 29, 8 zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în
Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să de la marginile pământului, ca să asculte
Pentru orice cuvânt deşert, pe care-1 vor rosti, inima pământului, trei zile şi trei nopţi -
ridice fii lui Avraam - Matei 3, 9 înţelepciunea lui Solomon şi iată, aici este
oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii - Matei 12,40
Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la mai mult decât Solomon - Matei 2 2 , 4 2
Matei 12,36 Precum a fost în zilele lut Noe, aşa va fi Ve­
Mine paharul acesta! însă, nu precum voiesc Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată
Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat nirea Fiului Omului - Matei 24,37
Eu, ci precum Tu voieşti - Matei 26,39 lucrători la secerişul Său - Matei 9, 38
grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi Precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată
Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iama, nici
cât un grăunte de muştar, veţi zice munte­ până la apus, aşa va fi şi Venirea Fiului
porţile iadului nu o vor birui - Matei 16,18 sâmbăta - Matei' 24, 20
lui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se Omului - Matei 24, 27
Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă -f Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? -
altor lucrători, care vor da roadele la timpul Matei 17,20 Matei 22,12 s
l o r - M a t e i 21, 41 Peste două zile va fi Pastile şi Fiul Omului va Prietene, nu-ţi fac nedreptate - A4atei 20, 23
Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se fi dat să fie răstignit - Matei 26, 2 [ Prietene, pentru ce ai venit? - Matei 26,50 S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru
mântuiască! Dacă este regele lui Israil, să Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă Privegheaţi, deci, că nu ştiţi în care zi vine cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul
Se coboare acum de pe Cruce şi vom crede şi a venit către Iisus - Matei 14,29 Domnul vostru - Matei 24,42 Lui, pe când şedea la masă - Matei 26, 7
în El - Matei 27,42 Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojef Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în S-a apropiat împărăţia Cerurilor - Matei 10, 7
Pe cine voiţi să vi-1 eliberez, pe Baraba sau pe nească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine, să nu ispită. Căci duhul este osârduitor, dar tru­ S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigurile şi
Iisus, care se zice Hristos? - Matei 27,17 Ţi se întâmple Ţie aceasta - Matei 26,22 pul este neputincios - Matei 26,42 s-a sculat şi îi slujea Lui - Matei 8,15
 485
484 REFERINŢE EVANGHELICE ÎNTREBUINŢATE DESEORI

S-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, Spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela -
Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în
coborând din Cer şi venind, a prăvălit Egipt şi stai acolo până ce-ţi voivspune. iată, va merge înaintea voastră, în Galileea - Matei 8,13
piatra şi şedea deasupra ei - Matei 28,2 fiindcă Irod are să caute Pruncul i i să-L Matei 28,7 Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei,
S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, ucidă - Mafei 2 , 1 3 * Stelele vor cădea din cer şi Puterile Cerurilor până în ziua de azi - Matei 28,15
dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi se vor zgudui - Matei' 2 4 , 2 9 Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela - Matei 9,22
Dumnezeu - Matei 27,43 în pământul lui Israil, căci au murit cei ce Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela - Mafei 15,28
S-a schimbat la faţă, înaintea lor şi a strălucit căutau să ia sufletul Pruncului - Mafei 2, 20 duce la viaţă şi puţini sunt care o află - Şi surorile [verişoarele] Lui, au, nu sunt toate
faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta - Mafei 9, 6 Matei 7, 34 la noi? - Matei 1 3 , 5 6
făcut albe ca lumina - Matei 17,2 Scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau Străin am fost şi M-aţi primit - Matei 25, 35 Şi tu erai cu Iisus Galileianul - Matei 26, 69
S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe peste cap - Mafei 2 7 , 3 0 Sunt f ameni care s-au născut aşa din pântecele „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti
urmă mai rea decât cea dintâi - Matei 27,64 Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce mamei lor; sunt fameni pe care oamenii nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui
S-a suit în munte, ca să Se roage singur - M-a vândut - Mafei 2 6 , 4 6 i-au făcut fameni şi sunt fameni care s-au Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care
Matei 14,23 Sculaţi-vă şi nu vă temeţi - Mafei 17,7 făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia va paşte pe poporul Meu Israil" (Miheia 5,1;
Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor Se cuvine să dăm dajdie Cezarului, sau nu? - Cerurilor - Mafei 39,12 Facere 49,10) - Matei 2,6
noştri! - Matei 27, 25 Mafei 2 2 , 1 7 Simt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la
Sau, ce va da omul în schimb, pentru sufletul Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, moartea, până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, cer? Până la iad te vei coborî - Mafei 11, 23
s ă u ? - M a t e ' 16, 26 pentru orice pricină? - Matei 19,3 venind în împărăţia Sa - Matei 36,28 Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea
Sau, cine este omul acela între voi care, de va Se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai dintâi - Matei 27, 64
cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? -
Matei 7,9
rele decât cele dintâi - Mafei 1 2 , 4 5
Se sminteau întru El - Mafei 3 3 , 5 7
s Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a
stânga - Mafei 2 5 , 3 3
I
Sau, de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? - Se va propovădui această Evanghelie a împă­ Ştie, doar, Tatăl vostru Cel Ceresc că aveţi
Matei 7,10 Şapte [pâini] şi puţini peştişori - Matei 3 5 , 3 4 nevoie de ele - Matei 6 , 3 2
răţiei în toată lumea, spre mărturie la toate
Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun? - neamurile; şi atunci va veni sfârşitul - Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda Ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă, mai
Matei 20,15 Matei 24,14 gheenei? - Matei 2 3 , 3 3 înainte ca să cereţi voi de la El - Matei 6, 8
Să fie răstignit! - Matei 27, 22 Se va ridica neam peste neam şi împărăţie Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul - Matei 26, 73 Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scanda­
Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi - peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi „Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui lizat? - Matei 15,12
Matei 2 2 , 3 9 cutremure pe alocuri - Mafei 24, 7 preţuit, pe care L-au preţuit fiii Iui Israil, şi i-au Ştiţi că ocârmui torii neamurilor domnesc peste
„Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus ele şi cei mari le stăpânesc - Matei 2 0 , 2 5
vrăjmaşul tău" (Levitic 19,17-18) - Matei 5 , 4 3 va despărţi pe unii de alţii, precum desparte mie Domnul" (Ieremia 32,9) - Matei 27,9-10
Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată păstorul oile de capre - Mafei 25,32 Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii,
inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul Secerătorii sunt îngerii - Matei 13, 39 iar unii îi dădeau palme - Matei 26,67 T
t ă u - M a t e ' 2 2 , 37 Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini - Şi căderea ei a fost mare - Matei 7 , 2 7
Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în Mafei 9,37 Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va Tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl
cingătorile voastre - Matei 10, 9 Secerişul este sfârşitul lumii - Mafei 33, 39 să vină - Matei 13, 34 vostru Unul este, Cel din Ceruri- Matei 2 3 , 9
„Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău" Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră - Mafei 35,23 Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se
(Deuteronom 6,16)- Matei 4, 7 Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde lepăda de Tine - Matei 2 6 , 3 5 numele Tău - Matei 6, 9
„Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului n-am semănat şi adun de unde n-am împrăş­ Şi ei s-au întristat foarte! - Matei 3 7 , 2 3 Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti
jurămintele tale" (Ieşire 20, 7) - Matei 5,33 tiat? Se cuvenea, deci, ca tu să pui banii mei Şi el, aruncând argintii în templu, a plecat şi, ţie-Matei 6,17-18
„Să nu săvârşeşti adulter" (Ieşire 20, 14) - la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al ducându-se, s-a spânzurat - A4afei 27, 5 Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei
Matei 5, 27 meu, cu dobândă - Mafei 25,26-27 Şi erau acolo multe femei, privind de departe - morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni
Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am ier­ scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi -
Matei 27,55
Proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc - tat-o, fiindcă m-ai rugat - Mafei 18, 32-33 Matei 30, 8
Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au
MateiS,17 Sminteală îmi eşti; că nu cugeti cele ale lui Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă
intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat mul­
„Să nu ucizi" (Ieşire 20,13)-Matei5,21 Dumnezeu, ci cele ale oamenilor- Matei 36,23 de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu -
tora - Matei 2 7 , 5 3
Să nu vă juraţi nicidecum: nici pe Cer, fiindcă Soarele se va întuneca - Matei 2 4 , 2 9 Matei 26, 63
este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, Spune nouă când vor fi acestea şi care este sem­ Şi îndată s-a curăţit lepra lui - Matei 8, 3
Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al Cerului
fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici nul Venirii Tale şi al sfârşitului veacului? - Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-1 şi al pământului, căci ai ascuns acestea de
pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Matei 2 4 , 3 vindece - Mafei 17,16 cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit
împărat, nici pe capul tău să nu te juri, Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi pruncilor - Matei 13, 25
fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau furat, pe când noi dormeam - Matei 28,13 noi iertăm greşiţilor noştri - Mafei 6 , 1 2 Temeţi-vă mai curând de acela care poate şi
negru - Matei 5,34-36 „Spuneţi fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte sufletul şi trupul să le piardă în gheena -
Sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei - la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, de cel rău - Mafei 6 , 1 3 Matei 30, 28
Mafei 13,38 fiul celei de sub jug" (Isaia 62,11)- Matei 21,5, Şi Petru, ieşind afară, a plâns cu amar- Agatei 26,75
486 REFERINŢE EVANGHELICE ÎNTREBUINŢATE DESEORI 487

Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac într-ascuns şi Tatăl tău. Care ve$& în as­ voi curăţiţi partea din afară a paharului şi
Pastile, cu ucenicii Mei - Matei 26,18 cuns, îţi va răsplăti ţie - Matei 6,3-\ V a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire
Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta şi de lăcomie - Matei 23, 25
judecăţii, decât vouă [Horazine şi Betsaido] - o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că pos­ Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că
Matei 11,22 teşti, ci Tatălui tău Care este în ascuns - vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor zidiţi mormintele Proorocilor şi împodobiţi
Toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi Matei 6,17-18 ucide -Matei 10, 21 pe ale drepţilor - Matei 23,29
a pierit în apă - Matei 8,32 Tu, însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, Va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care la începutul lumii până acum şi nici nu va vinde! Bine era de omul acela, dacă nu se
pilde, şi fără pildă nu Ie grăia nimic - este în ascuns; şi Tatăl tău, Care este în mai fi - Matei 24,21 năştea - Matei 26,24
Matei 13,34 ascuns, îţi va răsplăti ţie - Matei 6, 6 Va trimite pe Îngerii Săi, cu sunet mare de V-am cântat de jale şinuv-aţi tânguit-Mafei 11,17
Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Tu zici - Matei 27,11 trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din V-am cântat dinfluierşi n-aţi jucat - Mafei 11, î 7
Ce-mi mai lipseşte? - Matei 19, 20 Tu, Cel Ce dărâmi templul şi în trei zile îl cele patru vânturi, de la marginile cerurilor Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea
Toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! - până la celelalte margini - Matei 24,31 lui Dumnezeu - Matei 22, 29
dar, după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar Matei 27,40 Vai, de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-I
nu fac - Matei 23,3 în zilele acelea! - Matei 24,19 vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua
Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, Vai, lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile judecăţii - Mafei' 12, 36
veţi primi - Matei 21, 22 T trebuie să vină, dar vai, omului aceluia prin Văzând [muţimile], nu văd şi, auzind, nu aud,
Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de care vine sminteala - Matei 18, 7 nici nu înţeleg - Matei 13,13
Ţarina este lumea - Matei 13, 38 Vai, omului aceluia prin care vine sminteala - Văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele, că
oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi
Ţarina Olarului - Matei 27, 7 Matei 18, 7 erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au
măresc ciucurii de pe poale - Matei 23,5
Ţarina Sângelui - Matei 27, 8 Vai, ţie, Horazine, vai, ţie, Betsaida, că dacă în păstor - Matei 9, 36
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi
nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au
Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, u făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă,
s-ar fi pocăit - Matei 11,21
înspăimântat, zicând că e nălucă şi, de frică,
au strigat - Mafei 14,26
decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul
să-i descopere - Matei 11, 27 Vai, vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se Văzându-L, I s-au închinat, ei, care se îndoiseră -
Ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au
Tot aşa şi Tatăl Meu cel Ceresc vă va face vouă, va jura pe templu, nu este cu nimic legat, Matei 28,17
spăimântat foarte - Matei 17,6
dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - dar cel ce se va jura pe aurul templului, este Vedeţi, să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia
Un bogat cu greu va intra în împărăţia Ceruri­
din inimile voastre - Matei 18,35 legat- Matei 23,16 mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în Ceruri,
l o r - Matei 19, 23
Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în
Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de Un nor luminos i-a umbrit pe ei şi iată, glas
daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din Ceruri -Matei 18,10
cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu Cel chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Vedeţi să nu vă amăgească cineva - Mafei 24, 4
şi câte coşuri aţi luat? - Matei 16, 9 iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascul­ Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea Vedeţi, nimeni să nu ştie - Mafei 9,30
Toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri - taţi-L -Matei 17,5 trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le Venind ucenicii la El, L-au deşteptat, zicând:
Matei 26,52 Un om vrăjmaş a făcut aceasta - Matei 13, 28 lăsaţi - Matei 23, 23 Doamne, mântuieşte-ne, că pierim -
Toţi îl socotesc pe Ioan de Prooroc - Matei 21,26 Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta - Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că Matei 8,25
Toţi Proorocii şi Legea au proorocit până la Matei 6,21 închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oa­ Venind, îl voi vindeca - Mafei 8, 7
Ioan- Matei 11,13 Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? menilor; că voi nu intraţi şi nici pe cei ce Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de
„Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegân­ Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am vor să intre nu-i lăsaţi - Matei 23,13 oameni - Matei 4 , 1 9
dă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre venit să ne închinăm Lui - Matei 2,2 Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că Veniţi Ia Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi
biruinţă, judecata" (Isaia 42,3) - Matei 12,20 Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Eu vă voi odihni pe voi - Matei 11,28
înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un
Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor - ucenic; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi
culege din împărăţia Lui toate smintelile Matei 18,20 gheenei şi îndoit decât voi - Matei 23,15 împărăţia cea pregătită vouă de la înteme­
şi pe cei ce fac fărădelegea, şi-i vor arunca Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii - Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că ierea lumii - Matei 25,34
pe ei în cuptorul cu foc - Matei 13,41-42 Matei 24,28 mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie Veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie;
Tu ai zis - Matei 26,25; 26,64; 27,11 Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânc vă rugaţi îndelung; pentru aceasta, mai luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie
Tu eşti Cel Ce vine, sau să aşteptăm pe altul? - Pastile? - Matei 26,17 multă osândă veţi lua - Matei 23,14 să fie toate, dar încă nu este sfârşitul -
Matei 11,3 Unele seminţe au căzut lângă drum şi au veni Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că Matei 24, 6
Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu - păsările şi le-au mâncat - Matei 13,4 semănaţi cu mormintele cele văruite, care Veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu -
Matei 16,16 Unul este învăţătorul vostru: Hristos, iar voi pe din afară se arată frumoase, înlăuntru Mafei 10,22
Tu eşti regele iudeilor? - Matei 27,11 toţi sunteţi fraţi - Matei 23, 8 însă sunt pline de oase de morţi şi de toată Veţi găsi odihnă sufletelor voastre - Mafei 11,29
Tu, însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga Urâciunea pustiirii - Matei 24,15 necurăţia - Matei 23,27 Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în
ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie Vai, vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că Cer şi pe pământ - Mafei 6 , 1 0
 488 489

Vino după Mine - Matei 9, 9

Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra
Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape
lui - M a t e i 8,3
morţii lor - Matei 8,22
Voieşti, deci, s ă n e d u c e m şi s-o p l i v i m ? -
Vino, şi vine - Matei 8, 9 INDICE REAL SI ONOMASTIC
Matei 13,28
Voi [fariseilor] însă spuneţi: Cel care va zice Vrăjmaşul a semănat neghină printre grâu şi
tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi
s-a dus - Matei 13,25
p u t u t ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela
Vrednic este lucrătorul de hrana sa - Matei 10,10 Apostolii: blândeţea lor - Matei 10,16a
n u va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi A
Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Apostolii: cunosc şi Legea Veche şi cea Nouă -
a ţ i d e s f i i n ţ a t c u v â n t u l lui D u m n e z e u ,
Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece . Matei 13,51-52
pentru datina voastră - Matei 15,5-6 Adam - Matei 1, le
capul - Matei 8, 20 Apostolii: hrana lor - Matei 1 2 , 7 - 8
Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate Adam: a închis Cerurile - Matei 3 , 1 6 c
Adam: îngropat pe Golgota - Matei 27,33-37 Apostolii: îl părăsesc pe Hristos-Matei 26, 31-32
aflată pe vârf de munte să se ascundă -
Matei 5,14 z Adam: înşelat de diavolul - Matei 4,1b Apostolii: în propovăduirea Evangheliei - Matei
Adam: mândria lui - Matei 5 , 3 13, 31-32; 1 3 , 3 3
Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va
Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a adevărata înţelegere a Legii - Matei 15,13-14 Apostolii: înţelepciunea lor - Matei 15, 33
strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e
dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru î m p ă ­ a d e v ă r u l - M a t e i 10, 25b-26; 13,10-12 Apostolii: învăţătura lor - Matei 33,47-48
b u n ă , decât să fie aruncată afară şi călcată
răţia Ta - Matei 20,21 adevărul: puterea lui - Matei 23,37-39 Apostolii: lucrarea lor - Matei 3, 3b-5a
în picioare de oameni - Matei 5,13
Ziceţi, iar [voi cărturarilor şi fariseilor]: Cel ce adevărul: trebuie grăit întotdeauna - Matei Apostolii: neprimirea lor - Matei 30, 34-35
Voi, toţi sunteţi fraţi - Matei 23,8
se va jura pe altar cu nimic nu este legat, 5,37a Apostolii: neputinţa lor - Matei 3 5 , 3 3
Voi, toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea
dar cel ce se va jura pe darul ce este deasu­ Apostolii: numărul lor - Matei 30,5-7
aceasta, căci scris este: „Bate-voi păstorul alegerea binelui - Matei 12,17-19a
pra altarului, este legat - Matei 2 3 , 1 8 Apostolii: sărăcia lor - Mafei 33,4-6; 34, 35-19
şi s e vor risipi oile turmei" (Zaharia 13,7)- altarul: sfinţenia lui - Mafei 23,16-22
Apostolii: sunt fiii nunţii - Mafei 9 , 3 5
Matei 2 6 , 3 1 „Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta aluatul fariseilor - Matei 16,5-6
Apostolii: sunt în număr de doisprezece - Mafei
Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie - Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii T ă i alungarea v â n z ă t o r i l o r din templu - Matei
aşternut picioarelor Tale" (Psalm 109,1) - 21,12-13 10,3
Matei 20,14
Matei 22,44 Andrei (Apostolul) - Matei 10,2 Apostolii: sunt lumina lumii - Matei 5, 34a
Andrei (Apostolul): chemat de Hristos - Matei Apostolii: sunt trimişii Domnului - Matei 2 3 , 3 4
4,18-19a aproapele - Matei 39, 20
Andrei (Apostolul): ucenic al lui Ioan Botezătorul - aproapele: judecarea lui - Matei 25,34-40
Mafei4,18-Î9a aproapele: osândirea lui - Matei 25,34-40
Antihristul: dezmierdările din vremea sa -Matei Arhelau, fiul lui Irod - Matei 2,21
24,37-39 arhiereii Legii Vechi - Mafei 26, 3-5
A n t i h r i s t u l : i u d e i i se l i p e s c de el - Matei Arie -Matei 28,16-20
27,15-18 ascultarea - Matei 27,31-32
A n t i h r i s t u l : î n a i n t e m e r g ă t o r i i săi - Matei ascultarea de învăţători - Matei 23,1-3; 23,8-12
24, 9-13 aşteptarea Venirii lui Hristos - Mafei 21, 8-9
Antihristul: înşelăciunea sa - Matei 24,23-25 averile: lepădarea lor - Mafei 39, 23-24
Antihristul: nălucirile sale diavoleşti - Matei Avraam - Mafei 3,3a; 3, 9b; 8,11-12; 14,31-33
24,23-25 avuţia - Matei 3 3 , 2 2
Antihristul: n u n ţ i l e din vremea sa - Matei
24,37-39 B
Antihristul: oamenii din vremea sa - Matei
24,37-39 Babilonul - Matei' 3, 7-33; 1,17; 2 , 6 b
Antihristul: va fi primit de către iudei - Matei Babilonul: târg a toată răutatea - Matei 2 , 1 3 b
21,45-46 banii - Mafei 3 3 , 4 4
Antihristul: va şedea în templul din Ierusalim - Baraba-Matei27,15-18
Matei 24,16-18 bârfa - Mafei 6, 7a
Antihristul: viaţa trupească din vremea sa - bârna din ochi - Mafei 7,2-5
Matei 24,37-39 Bartolomeu (Apostolul) - Mafei 30, 3-4
Antipa (Irod Antipa), fiul lui Irod - Matei 2,21 bărbatul şi femeia: sunt un trup - Matei 39, 7-30
apocatastaza - Matei 25,41-46 bărbăţia - Inaintecuvântare; Matei 14, 19b-21;
Apolinarie şi erezia lui - Mafei 2,20b 15,34-38
apostazia - Matei 12,17-19a bătrâneţea - Matei 2 0 , 1 - 7
 491
490 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC

demonizaţii din Gadara - Matei 8,28a

Beelzebul - Matei 12, 27; 12,30 cărturarii: făţărnicia lor - Mafei 2 3 , 4 - 5 ; 23, 24 Crucea: se va arăta pe cer la a doua Venire a
desăvârşirea -Matei 13,31-32; 19,22-22
Betleem - Matei 2, la; 2, 6; 2,18; 9, l-2a cărturarul iubitor de bani - Mafei 8,19-20 Domnului - Mafei 2 4 , 3 0 descoperirea tainelor lui D u m n e z e u - Mafei
binecuvântarea - Mafei 10,12-33 căsătoria şi fapta bună - Matei 8,14-15 Crucea: semnul biruinţei lui Hristos - Matei
22, 25; 2 6 , 2 9
binecuvântarea copiilor - Mafei 29, 23-24 cenuşa: semn al pocăinţei - Mafei 23, 236-22 28, 2-8 desfătarea lumii - Matei 6, 3 2 - 3 2 a ; 29, 27
binele - Matei 12,17-19a cererea cu osârdie - Mafei 7, 9-30 Crucea: sfinţeşte întreaga fire - Matei 27,33-37 despărţirea - Matei 20, 34-36
biruinţa asupra lumii - Mafei 27, 9 cererea neîncetată - Mafei 7, 7-8 cruzimea -Matei 6,15; 18, 28-30 despărţirea d e D u m n e z e u - Matei 22,17-19a
Biserica - Mafei 2 2 , 4 2 - 4 4 certarea: puterea ei - Mafei 36, 7-22 cruzimea iudeilor - Matei 29, 7-9 despărţirea de femeie - Matei 5, 31-32; 19, 3-9
Biserica neamurilor - Matei 15,28; 26,12-13 cheile iertării şi dezlegării - Mafei 26, 29 cunoaşterea tainelor - Mafei 22, 25 despărţirea d e părinţi - Mafei 3 9 , 2 9
Biserica: Mireasa lui Hristos - Mafei 9,15 chemarea celor împovăraţi - Mafei 22, 2 8 cunoştinţa binelui - Mafei 22,17-19a dezmierdările din vremea Antihristului - Matei
blândeţea - Mafei 4, 7; 2 7 , 3 chemarea celor osteniţi - Matei 11,28 cununa d e spini - Matei 27, 27-30 24,37-39
chemarea lui Matei - Matei 9 , 9
blândeţea adevărată - Mafei 5, 5 curăţia - Matei 5, 8 deznădejdea -Matei 15,13-14; 23,37-39
chinurile demonilor - Mafei 8,29
blândeţea Apostolilor - Matei 10,16a curăţirea lăuntrică - Matei 23, 25-26 diavolul - Matei 4, lb
chinurile iadului - Matei 8, 22-22; 20, 28; 10,39
blândeţea lui Hristos-Mafei 22,29-30; 22,27-29a curvia - Mafei 5 , 2 7 - 2 8 ; 29, 7-9 dispreţul faţă de cei smeriţi - Matei 18,10-11
chinurile iadului: veşnicia lor - Mafei 18,32-34
blestemul căzut asupra iudeilor - Matei 27,19-26 cutremurul d e la învierea Domnului - Matei dobândirea împărăţiei Cerurilor - Matei 22, 22
chinurile vremelnice şi v e ş n i c e - M a f e i 22, 33-32
boala-Matei 4,23b 28,1-8 dobândirea mântuirii - Mafei 29, 25-26
c i n s t i r e a lui D u m n e z e u - Mafei 8, 2 3 - 2 2 ;
boala şi păcatul - Mafei 8,16-17 cutremurul d e la moartea Domnului - Mafei dobândirea pocăinţei - Mafei 20, 8-16
20,34-36
boala trupească - Mafei 8, 8-10 dobândirea vieţii veşnice - Mafei 29, 29
cinstirea lui Hristos - Mafei 26, 8-22 27,54-56
bogăţia -Matei 19,20 douăsprezece seminţii ale lui Israil - Matei 1, 2b
cinstirea p ă r i n ţ i l o r t r u p e ş t i - Matei 4, 21a; cuvântarea înaintea oamenilor-Mafei 20, 29-20
B o o z - Matei 1,5b dragostea - Matei 5 , 2 2 c
8, 22-22; 22,47-50 cuvântul credinţei - Matei 20, 34-36
Botezul - Mafei 22, 43-45; 14,19b-21 dragostea: cea mai mare dintre porunci - Matei
cinstirea t r i m i ş i l o r lui D u m n e z e u - Matei cuvintele dumnezeieşti - Matei 9 , 9 ; 13,23
Botezul cu Duh Sfânt - Matei 3, 22c 22,34-40
10, 40-41 D dragostea: răcirea ei la sfârşitul vremurilor -
botezul pocăinţei - Matei 3 , 5 - 6
cirta -Matei 5,18b Matei 24, 9-13
braţele Crucii - Mafei 27, 33-37
ciucurii d e p e poale - Mafei 2 3 , 4 - 5 dreptatea - înaintecuvântare; Matei 5, 6; 5, 20;
bucuria - Matei 6,17-18 dajdia Cezarului - Mafei 22, 26b-22
ciuma - Matei 2 4 , 6 - 8 15,34-38
bucuria duhovnicească - Mafei 5,4 darul lui Dumnezeu - Mafei 7, 22-23
clevetirea - Matei 22, 24; 2 2 , 2 7 ; 22, 28; 22,36-37 drepţii - Mafei 24, 40-42
bunătatea - Matei 22,11-14 darurile Duhului Sfânt-Mafei 32,43-45; 20, 8-36
comorile cereşti - Mafei 6, 29-22 duhul este osârduitor - Mafei 26,40-42
bunătatea dumnezeiască-Mafei 7, 22; 29,15-17a darurile magilor: aur, tămâie, smirnă - Matei
comorile pământeşti - Mafei 6, 29-23 Duhul Sfânt: darurile sale - Mafei 22, 43-45;
bunătatea omenească - Mafei 7, 22; 29,15-17a 2, 22c
conştiinţa - Mafei 6,20a 20, 8-16
bunătăţile Sfinţilor - Mafei 20, 8-26 dascălii au îndatorirea de a mustra - Matei 5, 23a
copilăria - Mafei 20, 3-7 Duhul Sfânt: hula împotriva Sa - Mafei 22,32-32
burdufurile noi - Mafei 9, 26-17 credinţa - Matei 6 , 3 0 ; 8,25-26a; 23, 23-24 dascălul: însuşirile sale - Mafei 20, 8; 10, 9-10
datina spălării mâinilor - Mafei 25, 2-2 Duhul Sfânt: iconomia Sa - Mafei 26, 20
credinţa adevărată - Matei 21,20-22
c credinţa care mută munţii - Mafei 37, 39-23 datoria celor zece mii d e talanţi - Matei 18,24-25
datoria d e a munci - Mafei 6, 25a
Duhul Sfânt: împreună-lucrarea cu Hristos -
Mafei 2, 2c
credinţa cât u n g r ă u n t e d e m u ş t a r - Matei
David şi pâinile punerii înainte - Matei 12,2-4 Duhul Sfânt: Se arată în chip de porumbel -
Caiafa îşi sfâşie hainele - Matei 26, 65-66 27, 29-22 Matei 3,16d-17a
dăinuirea creştinilor - Matei 24,34-35
câinii — Matei 7 , 6 credinţa fără fapte - Matei 7,21 Duhul Sfânt: Se pogoară la Botezul lui Hristos -
dărâmarea templului din Ierusalim - Matei
calea cea îngustă - Matei 7, 24 credinţa femeii cananeence - Mafei 25, 22-28 Matei 3,16d-17a
cântarea din fluier - Matei 9, 23-24 credinţa galileenilor - Matei 25,29-32 24, 2-3
D u m n e z e i r e a lui Hristos - înaintecuvântare;
Capernaum - Mafei 4, 22-23; 9, l-2a credinţa în Hristos - Mafei 2 0 , 1 6 b ; 22, 22 defăimarea - Matei 5,22c
Matei 26, 6-7
caprele duhovniceşti - Matei 25,32-33 credinţa lipsită d e minte - Matei 21,20-22 demonii - Matei 8,19-20
Dumnezeu Atotţiitorul - Matei 8,30-32a
casa d e pe nisip - Matei 7, 26-27 credinţa şi puterea ei - Matei 8, 8-10; 9, 2b; demonii: aduc boli - Matei 9,34
Dumnezeu Judecătorul - Mafei 7, 2
casa d e pe stâncă - Matei 7,24-25 demonii: chinurile lor - Matei 8, 29
9,20-22 D u m n e z e u : a d e v ă r a t u l n o s t r u Tată - Mafei
casnicii Domnului - Mafei 20,25b-26 demonii: cruzimea lor - Mafei 4, 6
creştinătatea - Mafei 2 0 , 2 2 ; 24,34-35 23, 8-22
catapeteasma templului: sfâşierea ei - Matei demonii: intră în turma de porci - Mafei 8,30-32a
creştinul trebuie să fie făcător de pace - Matei Dumnezeu: adevăratul Stăpân - Mafei 6, 24a
27, 50-53 demonii: îndepărtează pe om de la Dumnezeu -
5,31-32 Dumnezeu: are puterea binecuvântării-Mafei 2,22c
căderea în ispită - Mafei 7,26-27 crinii câmpului - Matei 6, 28-29 Mafei 9 , 3 4
Dumnezeu: bunătatea Sa - Mafei 29, 25-2 7a
călătoria - Matei 22, 2-5 Crucea - Matei 5,18b demonii: înşelăciunea lor - Matei 8, 28b
Dumnezeu: cuvintele Sale - Matei 9, 9
călăuzele oarbe - Mafei 25, 23-24; 23, 26-24 Crucea: braţele ei - Matei 27, 33-37 demonii: lupta lor cu oamenii - Matei 8,29
Dumnezeu: darul Său - Matei 7, 22-23
călcarea jurământului - Mafei 24, 9-22a demonii: ne sunt pârâşi - Matei 5,25-26
Crucea: izvor de bunătăţi - Mafei 2 8 , 1 - 8 Dumnezeu: este al celor vii - Mafei 22, 29-33
căldura credinţei - Matei 23,37-42 demonii: vrăjmăşia lor asupra oamenilor - Mafei
Crucea: luarea şi purtarea ei de către creştin - Dumnezeu: iubirea Sa d e oameni - Mafei 22, 25;
călugăria - Matei 8,22-22 Matei 10, 38 8,30-32a
28,26-27
cămila prin urechile acului - Matei 29,23-24 Crucea: puterea ei - Matei 28, 26-20 demonizaţii - Mafei 8, 30-32a
 492
INDICE REAL SI ONOMASTIC 493

D u m n e z e u : pronia Sa -Matei 10,29-31

fariseii: defăimători d e D u m n e z e u - Matei fraţii Domnului - Matei 13,54b-57a Hristos: doarme în corabie - Matei 8,23-24
D u m n e z e u : propovăduirea slavei Sale - Matei
12,11-12 frica - Matei 8,25-26a Hristos: Domnul secerişului - Matei 9,37-38
9,30b-31
fariseii: făţărnicia lor - Matei 23, 4-5; 23,14 fuga de primejdii - Matei 10, 23 Hristos: doreşte Patima - Matei 27,16-18
D u m n e z e u : sălăşluieşte în Biserică - Matei
fariseii: iubitori de avere - Matei 12,11-12 fuga de slava deşartă - Matei 8, 3-4; 8,18 Hristos: Dumnezeirea Sa - Matei 9,3-5; 14,32-33;
23, 37-39 fariseii: îl clevetesc pe Hristos - Matei 9,10-11 fuga de trufie - Matei 9,30b-31 17, 27; 22, 41-46; 26, 6-7
D u m n e z e u : voia Sa - Matei 7,21 fariseii: nemilostivi - Matei 12,11-12 fuga în Egipt - Matei 2 , 1 3 a Hristos: dus la Caiafa - Matei 26,59-60a
fariseii: n u cunosc proorociile - Matei 12, 7-8 Hristos: e mai mare decât Ioan Botezătorul -
E fariseii: pui de vipere - Matei 12,34a Matei 11,22b
G
fariseii: sunt călăuze oarbe - Matei 23,16-22 Hristos: e plinirea proorociilor - Matei 22, 23
Egiptul: târg a toată răutatea - Matei 2,13b fariseii: sunt îndrăciţi - Matei 12, 30 Hristos: este adăpat cu oţet - Mafei 27, 45-49
Elimas vrăjitorul - Matei 5,22a Galileea - Matei 2 , 2 2 ; 4 , 1 2 - 1 3
fariseii: vicleşugul lor - Matei 22,15-22 Hristos: este capul nostru duhovnicesc - Matei
Emanuil - Matei 1,23b făcătorul d e pace - Mafei 5, 9 gândurile: îl spurcă pe o m - Matei 15,16-20
gheena - Matei 5 , 2 2 c 20, 26b
ereticii - Matei 7,15; 13, 24-30; 13,37-42 fărădelegea fariseilor - Matei 15,3-6 Hristos: este dat lui Pilat - Matei 27, 2-2
erezia lui Apolinarie - Matei 2, 20b făţărnicia - Matei 6, 2a; 6, 5; 6, 16; 7, 16-17; Golgota - Matei 27, 33-37
grâul cuvântului d u h o v n i c e s c - M a t e i 13, 24-30 Hristos: este de o fiinţă cu Tatăl - Matei 22, 27a
erezia lui Origen - Matei 3,12c 24, 48-51; 26, 6-7 Hristos: este de-a pururi cu toţi ucenicii Săi -
erezia maniheilor - Matei 3,16b grâul duhovnicesc - Matei 3 , 1 2 b
făţărnicia cărturarilor şi fariseilor - Matei 23, 4-5 Matei 28,16-20
erezia saducheilor - Matei 22, 29-33 grăuntele de muştar - Mafei 13,32-32
fecioria - Matei 2 5 , 1 - 5 Hristos: este dreptatea - Matei 22, 29b
ereziile - Matei 13, 37-42 grija lumii - Matei 2 3 , 2 2
fecioria: cinstirea ei - Matei 1 9 , 1 2 Hristos: este fapta cea bună - Mafei 9, 24
Euharistia - Matei 6,11 grijile pentru viaţa trupească - Matei 6, 25-30;
fecioria: se dobândeşte prin rugăciune - Mufei Hristos: este împărăţia Cerurilor - Matei 4,17b
10,39
Euharistia: întemeierea ei - Matei 26, 26-28 19,21 Hristos: este înţelepciunea - Matei 12, 29b
Eva: înşelarea ei - Matei 27, 27-30 femeia cu scurgere de sânge - Matei 9,20-22 Hristos: este mai mare decât templul - Matei
Evanghelia - Matei 11,4-6 femeia lucrătoare duhovniceşte-Matei24, 40-41 H 22,5-6
Evanghelia: este „lumină m a r e " - Matei 4,14-16 femeia lui Pilat: visul ei - Matei 2 7 , 1 9 - 2 6 Hristos: este slujit de îngeri - Matei 4, 21
Evanghelia: propovăduirea ei - Matei 13,31-33; femeia şi bărbatul: sunt un trup - Matei 19, 7-10 haina - Matei 6, 25b Hristos: firea Sa omenească - Matei 26, 37-39;
13, 45-46; 24,14; 26,12-13 femeile care L-au uns pe Domnul cu mir - Matei hainele creştinilor - Matei 22, 8 26, 42-44; 26,52-54; 28,16-20
Evangheliile: numărul şi scrierea \ot-Inaintecuvântare 26, 6-7 hărnicia - Matei 25, 24-29 Hristos: firile Sale - Matei 2 7 , 2 7
femeile mironosiţe cuprind picioarele Domnu­ hlamida roşie - Matei 27, 27-30 Hristos: fiul lui Avraam - Matei 1, l e ; 2, 2a
F lui - M a t e i 28, 9-10 hrana - Matei 6,25b Hristos: fiul lui David - Matei 1, li; 1, le; 9,27;
femeile: binecuvântarea lor - Matei 28, 9-10 hrana Apostolilor - Matei 12, 7-8
12, 22-23; 2 2 , 4 2 - 4 6
famenii - Matei femeile: bucuria lor - Matei 28, 9-10 Hristos: „Regele i u d e i l o r " - Mafei 27, 33-37
19,12 Hristos: Fiul lui Dumnezeu - Mafei 26, 25-26;
femeile: milostivirea lor - Matei 27, 54-56 Hristos: a împlinit Legea - Matei 5 , 1 7
fapta b u n ă - Matei 4, lb; 5, 20; 7,12; 7,19-20; 2 7 , 5 - 8 ; 27,38-44
femeile: osândirea lor - Matei 28,9-10 Hristos: a înviat a treia zi - Matei 28,1-8
9,14; 17,14-15; 18, 7 Hristos: fiul lui Isaac - Matei 2,2a
ferirea d e ispite - Matei 26, 37-39 Hristos: adăpat cu vin şi fiere - Matei 27, 33-37
fapta b u n ă cea lucrătoare - Matei 28,16-20 Hristos: grăieşte în pilde - Matei 13, 3a
ferirea de primejdii - Matei 1 4 , 1 3 Hristos: arătarea Sa la a doua Venire - Matei
fapta b u n ă şi căsătoria - Matei 8,14-15 Hristos: iartă păcatele - Matei 9, 3-5
fiii lui Dumnezeu - Matei 6, 9a 26, 64b
fapta b u n ă : cei prigoniţi pentru ea - Matei 5,10 Hristos: iconomia Lui - Matei 2 6 , 2 0
filacteriile - Matei 23, 4-5 Hristos: are stăpânire asupra tuturor făpturilor - Hristos: iubirea Sa de oameni - Matei 9,35
fapta b u n ă : cum se cuvine a o săvârşi - Matei
5,16 Filip (Apostolul) - Matei 10,3-4 Matei 28,16-20 Hristos: îi dojeneşte pe ucenici - Matei 8, 25-26a
Filip, fiul lui Irod - Matei 2, 21 H r i s t o s : b a t j o c o r i r e a S a - Matei 2 6 , 67-68; Hristos: îl biruie pe diavol - Matei 4 , 2 c
fapta b u n ă : este prigonită - Matei 5,12b
fapta b u n ă : săvârşirea ei - Matei 7, 24-25 filosofii - Matei 7, 6 27,27-30 Hristos: î m b r ă c a t în hlamidă roşie - Matei
fapta b u n ă : statornicia lucrării ei - Matei 3,10c firea dumnezeiască - Matei 20, 8-16 Hristos: biruieşte dracii - Matei 1 2 , 2 9 27,27-30
faptele b u n e - M a t e i 3, 8;4,17b; 25,6-13; 26, 6-7 firea femeiască - Matei 2 7 , 5 4 - 5 6 Hristos: blândeţea Sa - Matei 4, 7; 11, 29-30; Hristos: împăratul cel adevărat - Matei 2 , 1 7
faptele b u n e : a d u c b i n e c u v â n t a r e a - Matei firea omenească - Matei 11, 29-30 12,17-19a Hristos: împlineşte desăvârşit Legea - Matei
10,12-13 firea omenească a lui Hristos - Matei 26, 51-54 Hristos: cartea neamului Său - Matei 1, la 3,15c-16a
firea omenească: neputinţa ei - Matei 3 , 1 5 b Hristos: cele două pogorâri ale Sale - Ma tei 3,11b Hristos: împreună-lucrarea cu Duhul Sfânt -
faptele b u n e : lucrarea lor - Matei 24,16-18;
firea omenească: slăbiciunea e i - M a t e i 14,29-30 Hristos: cheamă moartea - Matei 27,50-53 Matei 4, la
25,20-30; 28,16-20
firile lui Hristos - Matei 1 7 , 2 7 Hristos: clevetit de farisei - Matei 9,10-11 Hristos: încoronat cu spini - Matei 2 7 , 2 7 - 3 0
faptele b u n e : puterea lor - Matei 1,5c-6; 3, 2b;
foamea - Matei 12,2-4 Hristos: cum lucrează minunile - Matei 9, 25-26 Hristos: îndelung răbdător - Matei 25,14-19
16,19
foametea - Matei 24, 6-8 Hristos: cunoaşte gândurile omeneşti - Matei Hristos: întoarcerea Sa din Egipt - Matei 2,14-15
faptele b u n e : temelia lor - Matei 16,18
focul Duhului Sfânt - Matei 13,37-42 9 , 3 - 5 ; 12, 25 Hristos: întristarea Sa - Matei 26,37-39
Faraon: batjocorit de Dumnezeu - Matei 2,16a
focul mâniei - Matei 10,42 Hristos: cuvintele Sale - Matei 2 5 , 1 4 - 1 9 Hristos: înţelepciunea Sa - Matei 26, 60b-64a
Fares: naşterea lui - Matei 1,3a
focul poftelor - Matei 1 0 , 4 2 Hristos: dă iertarea păcatelor - Matei 11, 20 Hristos: îşi poartă Crucea - Matei 27, 31-32
fariseii: cer semn din cer - Matei 12,38
focul veşnic e nestins - Matei 3,12c Hristos: deschide Cerurile - Matei 3 , 1 6 c Hristos: Judecătorul - Matei 16, 26-27
 494
INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 495
Hristos: Judecătorul cel adevărat - Matei 1,17
Hristos: Stăpânul Legii - Matei 8, 3-4 Ioan Botezătorul: cere botezul lui Hristos - Mafei Israilul duhovnicesc - Matei 2, 6c
Hristos: jugul Său - Matei 11, 29-30
Hristos: strălucirea Dumnezeirii Sale - Matei
Hristos: la P i l a t - M a f e i 27,11-14 3,14b isteţimea - Matei 25, 24-29
17, lb-2
Hristos: merge pe apă - Mafei 14, 28 Ioan Botezătorul: hrana sa - Matei 3 , 4 c iubirea aproapelui - Matei 29, 20; 22, 22-24
Hristos: taina întrupării Sale - Mafei 1,18a Ioan Botezătorul: îl mustră pe Irod - Mafei iubirea către părinţi - Mafei 29, 27
Hristos: Mielul lui Dumnezeu - Mafei 11, 2-3
Hristos: tâlcuirea numelui Său - Mafei 1, lc
Hristos: minunea zămislirii Sale - Mafei 1,18b 14, 3-4 iubirea celor pământeşti - Matei 24, 30
Hristos: tămăduieşte bolile - Matei 8,16-17;
Hristos: Mirele Bisericii - Mafei 9,15; 22,1-7 Ioan Botezătorul: îmbrăcămintea lui -Matei 3,4 iubirea de argint - Matei 17, 27
9,3-5
Hristos: Mirele sufletelor - Mafei 22,1-7 Ioan Botezătorul: înaintemergătorul celei dintâi iubirea de averi - Matei 21,12-13
Hristos: tămăduitor - Matei 9,12-13 V e n i r i - M a f e i 17,10-13
Hristos: moare pe Cruce - Mafei 27,50-53 iubirea de c â ş t i g - M a t e i 22, 22-23
Hristos: toate îi sunt date Lui - Mafei 11, 27a Ioan Botezătorul: la închisoare - Matei 21, 8
Hristos: naşterea din Fecioara Măria - Mafei 2,6b iubirea de întâietate - Matei 20, 24-28; 23,6-7
Hristos: Unsul Domnului - Mafei 16,15-16 Ioan Botezătorul: mai mult decât prooroc -Mafei
Hristos: naşterea din Tatăl - Mafei 2, 6b iubirea de materie - Matei 21, 22-23
Hristos: Unul-Născut - Matei' 1,25b
Hristos: Nazarinean - Matei 2,23a 22,9 iubirea de oameni a lui Dumnezeu - Matei 9,35;
Hristos: urăşte întinăciunea - Mafei 8, 32b-34
Hristos: ne îndreaptă prin smerenie - Mafei 5,3 Ioan Botezătorul: propovăduitorul pocăinţei - 11,25; 18, 26-27
Hristos: vesteşte vânzarea Sa de către Iuda
Hristos: ne învaţă cu viaţa şi cuvântul-Matei 5,2a Matei 3,1-3 iubirea de slavă - Mafei' 18,1-4
Hristos: nu e potrivnic Legii - Mafei 4, 23a; Iscarioteanul - Mafei 26, 20-22 Ioan Botezătorul: propovăduitorul lui Hristos - iubirea de slavă a lui Petru - Mafei 26, 35-36
8,11-12 Hristos: zămislirea din Duhul Sfânt - Matei Matei 11,10 iubirea de străini - Matei 14,17-19a; 27, 6-10 ;
l,20e;l, 21a; 13,45-46 Ioan Botezătorul: slujirea sa - Matei 11,14 iubirea de vrăjmaşi - Matei 5, 43-48
Hristos: nu îl ascultă pe diavol - Mafei 4 , 3
hristoşii mincinoşi - Matei 24, 4-5 Ioan Botezătorul: statornicia sa - Matei 22, 7 iubirea îndulcirilor trupeşti - Matei 22,1-7
Hristos: osândirea Sa la moarte - Mafei 26,67-68
hula împotriva Duhului Sfânt - Matei 12, 32-32 Iosif din Arimateea: ia trupul Domnului-Matei Iuda (patriarhul), fiul lui Iacov - Matei 1,2b; 1,3a
Hristos: Patimile Sale - Mafei 9 , 1 5
hula lui Origen - Mafei 3 , 1 2 c Iuda Iscarioteanul (unul din cei 12) - Mafei
Hristos: părăsit de Apostoli - Mafei 26,31-32 27,57-62
Hristos: Păstorul cel bun - Matei 2, 6c Iosif, l o g o d n i c u l Maicii D o m n u l u i - Matei 10, 3-4
H r i s t o s : Piatra din capul unghiului - Matei I 2, 22-16 Iuda I s c a r i o t e a n u l : a făcut m i n u n i - Matei
21,42-44 Iosif, logodnicul Maicii Domnului: dreptatea şi 7,22-23
Hristos: plăteşte darea către t e m p l u - Mafei Iacov al lui Alfeu (Apostolul) - Mafei 10, 3-4 milostivirea lui - Matei I, 29 Iuda Iscarioteanul: căinţa lui - Mafei 2 7 , 3 - 5
17, 25b-26 Iacov al lui Zevedeu (Apostolul) - Matei 10, 2 Iosif, logodnicul Maicii Domnului: este vestit de Iuda Iscarioteanul: moartea lui - Matei 2 7 , 3 - 5
Hristos: plineşte iconomia divină - Mafei 12,20a; Iacov, patriarhul: proorocia lui - Matei 2,1/-2a înger - Mafei 2 , 2 0 e Iuda Iscarioteanul: neomenia sa - Matei 26, 26
12, 20b-21 iadul: chinurile lui - Matei 8,11-12; 10, 28 Iosif, logodnicul Maicii Domnului: nu a cunos­ Iuda Iscarioteanul: neruşinarea lui - Matei
Hristos: pogorârea Sa la iad - Mafei 11,2-3 iadul: porţile lui - Matei 16,18 cut-o trupeşte pe Maica Domnului - Matei 26,14-16
Hristos: posteşte 40 de zile - Mafei 4 , 2 b iarna duhovnicească - Matei 24,32-33 2,25a I u d a I s c a r i o t e a n u l : n e s i m ţ i r e a sa - Matei
Hristos: Preotul cel adevărat - Mafei 1,17 iconomia Duhului Sfânt - Matei 16, 20 Iosif, logodnicul Maicii Domnului: slujitor şi 26,23-25
Hristos: propovăduirea Sa - Mafei 12,19b iconomia lui Hristos - Mafei 16, 20 ocrotitor al Maicii Domnului - Matei 2, 21b; Iuda Iscarioteanul: sărutarea lui - Mafei 26,47-50
Hristos: răstignit pe Cruce - Mafei 27,33-37 iconomia primirii darurilor - Mafei 26, 8-11 2,13a Iuda Iscarioteanul: viclenia lui - Matei 2 6 , 4 7 - 5 0
Hristos: S-a născut din Fecioară - Mafei 11,11a iertarea aproapelui-Matei 6,14-15;18,18;18,35 Iosif, logodnicul Maicii Domnului: trezvia lui - Iudeea - Matei 2, 2a
Hristos: S-a născut în peşteră - Mafei 2,11a iertarea greşelilor - A4atei 6,12 Matei 2 , 2 4 iudeii: au asupra lor sângele Proorocilor - Matei
Hristos: sângele lui - Matei 1,3a iertarea greşelilor aproapelui - Mafei 18, 21-22 Iosua Navi - Matei 1, ld; 1,3b-5a; 13, 44 23,35-36
Hristos: sărăcia Lui -Matei 2,11b Ierusalimul ceresc - Mafei 19,29; 27,50-53 iota -Matei5,18b i u d e i i : b l e s t e m u l c ă z u t asupra lor - Matei
Hristos: săvârşeşte lucrări dumnezeieşti - M a f e i Iisus: tâlcuirea numelui - Mafei 1, lb Iov - Matei 1, 3a 27, 29-26
8, 2S-26a Ilie: înaintemergătorul celei de a doua Veniri - Iov: răbdarea lui - Matei 5,12a iudeii: calcă Legea - Mafei' 22, 22fc-22; 26,59-60a
Hristos: săvârşeşte primele minuni - Mafei 4,23b Matei 17,10-13 Ir - Matei 2,3a iudeii: calcă rânduiala sâmbetei -Mafei 27, 62-66
Hristos: Se arată după înviere în Galileea - Matei Ilie: se arată p e Tabor - Matei 17,3 Irod: viclenia lui - Matei 2, 7a iudeii: cer lui Pilat răstignirea lui Hristos - Matei
28, 16-20 Ilie: slujirea sa-Matei 11,14 Irod: batjocorit de Dumnezeu - Matei 2, 26a 27, 29-26
H r i s t o s : Se b o t e a z ă d e către I o a n - Matei inima: prisosul ei - Mafei 12, 34b-35 Irod: moartea sa cumplită - Matei 2, 29a iudeii: cruzimea lor - Mafei 29, 7-9
3,13-17b intrarea în Ierusalim - Mafei 21, 6-7 Irod (tetrarhul): fărădelegea sa - Mafei 24, 3-4 iudeii: i se vor închina lui Antihrist - Matei
Hristos: Se botează la 30 de ani - Matei 3,15c-16a Ioan al lui Zevedeu (Apostolul) - Mafei 10,2 Irod (tetrarhul): nebunia sa - Matei 24, 6-8; 21,45-46
Hristos: Se jertfeşte pentru noi - Mafei 26, 23-25 Ioan Botezătorul: a proorocit încă din pântecele 14,9-12a iudeii: nestatornicia lor - Mafei 22, 25-27
Hristos: sfinţirea înaintaşilor prin naşterea Sa - maicii sale - Matei 11, 9 Irod (tetrarhul): se teme de Ioan Botezătorul - iudeii: nesupunerea lor - M a f e i 22,28-32; 22, 2-7
Matei 1,3a Matei 14,1-2 iudeii: nu-L vor înţelege pe Hristos - Mafei
Ioan Botezătorul: are întinăciunea protopă-
Hristos: slava Sa - Matei 16,28 Irod (tetrarhul): tirania sa - Mafei 24, 2-2 22,45-46
rinţilor - Mafei 3 , 1 4 b
Irod (tetrarhul): ucigaşul lui Ioan Botezătorul - iudeii: pierzarea lor - Matei 12,43-45
Hristos: smerenia Sa - Matei 9,29-30a; 11,29-30; Ioan Botezătorul: are vieţuire î n g e r e a s c ă - M a t e i
Mafei 2 , 2 2 iudeii: răutatea lor - Matei 26,52-54
17, 9; 26, 64b 11,10
irodianii: vicleşugul lor - Matei 22, 25-22 iudeii: risipirea lor - Matei 22,42-44
Hristos: stă trei zile în mormânt - Matei 27,62-66; Ioan Botezătorul: are vieţuire nematerialnică -
ispitele - Matei 4, 2a; 6, 23a; 8, 23-24; 26,40-42 iudeii: robirea lor - Matei 24, 21-22
28, 1-8 Matei 11,10
ispitele: ferirea de ele - Matei 4, 22-23; 26, 37-39 iudeii: se leapădă d e Hristos - Matei 27, 25-2 8
 496
INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 497
iudeii: se lipesc de Antihrist - Matei 27,15-18
întrebarea c u vicleşug - Matei 21,23-37 legământul lui Avraam - Matei 24,32-33 mânia deşartă - Matei 5,22a
i u d e i i : s p u n că A p o s t o l i i au furat t r u p u l
întristarea lui Hristos din Ghetsimani - Matei legea sâmbetei - Matei 1 2 , 2 - 4 mânia din râvnă duhovnicească - Matei 5,22a
Domnului - Matei 28,11-15
26,37-39 mânia pe aproapele - Matei 5, 22a
iudeii: strică Scripturile - Matei 1,23a Legea: este dreptate - Matei 3,15b
întruparea Domnului: adeverirea ei - Matei Legea: înţelegerea duhovnicească a ei - Matei 3 , 3 mânia: cum se cuvine a o folosi - Matei 5 , 5
iudeii: surzenia lor - Matei 26,51-54
2,13b; 14,13 Legea: lui Moise - Matei 14, 31-33 maniheii -Matei 4,24
întunericul cel mai dinafară - Matei 25,41-46 Legea: s-a învechit - Matei 5 , 2 1 maniheii şi erezia lor - Matei 3, 26b
î întunericul de la răstignirea Domnului - Matei mântuirea neamurilor - Matei 20,29-34
Legea: vremea la care a fost dată - Matei 2,3a
27,45-49 lenevia - Matei' 2 5 , 2 0 - 3 0 ; 2 6 , 4 7 - 5 0 mântuirea o a m e n i l o r - M a t e i 26, 29
împăcarea cu aproapele - Matei 5,23-24 înţelegerea - Inaintecuvântare; Matei 15,34-38 mântuirea: dobândirea ei - Matei 29, 25-26
lepădarea averilor - Matei 19,21-24
împăcarea cu conştiinţa - Matei 5, 25-26 înţelegerea Legii - Matei 15, 13-14 Măria M a g d a l e n a : este iscoditoare - Matei
lepădarea de lucrurile lumeşti - Matei 8, 21-22
împărăţia Cerurilor - Matei 3, 2b; 10,5-7 înţelepciunea - Matei 24,45-47 28,9-10
lepădarea de părinţi şi rudenii - Matei 10, 37
împărăţia Cerurilor: dobândirea ei-Matei 11,12 înţelepciunea adevărată - Matei 10,17-18
lepădarea de sine - Matei 16, 24 martorii mincinoşi împotriva lui Hristos - Matei
împărăţia lui Dumnezeu - Matei 6,32b-33; 12,28 înţelepciunea Apostolilor - Matei 15, 33
lepădarea lui P e t r u - M a t e i 24, 32-33; 26, 69-75 26, 60b-64a
împiedicarea de la credinţă - Matei 10, 34-36 înţelepciunea ca şi cea a şarpelui - Mafei 10,16b
lepra sufletească - Matei 26, 6-7 Matei vameşul (Apostolul) - Matei 20, 3-4
împiedicarea de la fapta bună - Matei 18,7 înţelepciunea trufaşă - Mafei 21, 25
Levi Tadeu (Apostolul) - Matei 10,3-4 Matei: chemarea lui - Matei 9,9
împlinirea lucrului b u n - Matei 27, 38-44 înţelesul Scripturii - Mafei 17,9
liniştea necesară rugăciunii - Matei 26,35-36 Matei: îi face ospăţ Iui Hristos - Matei 9, 20-21
împlinirea poruncilor - Matei 15, 29-31; 23,4-5 învăţători: ascultarea d e ei - Mafei 2 3 , 1 - 3 ; 8-12
Longhin, sutaşul - Matei 2 7 , 5 4 - 5 6 mărgăritarele - Matei 7 , 6
împlinirea voii lui Dumnezeu - Matei 7, 21 învăţătorii răi - Mafei 2 3 , 1 3
lopata Judecăţii lui Hristos - Matei 3, 22a mărgăritarul de mult preţ - Matei 13,45-46
împovăraţii - Matei 11, 28 învăţătura binelui - Mafei 12,17-19a
luarea Crucii - Matei 2 0 , 3 8 ; 16,24 mărturisirea lui Hristos - Matei 10,32-33; 26,6-7
î m p r u m u t u l - Matei 5,42 învăţăturile lumeşti - Mafei 2 3 , 4 4 mărturisirea lui Petru (pentru Dumnezeirea lui
împuţinarea sufletului - Matei 14, 31-33 lucrarea faptelor celor bune - Matei 24, 26-28;
învierea Domnului: vestită d e către străjeri - Hristos) - Matei 16,18
înaintemergătorii lui Antihrist - Matei 24, 9-13 25,20-30
Matei 28,11-15 Melchisedec - Matei 1, 3a
înaintevestirea învierii - Matei 26, 31-32 învierea fiicei lui Iair - Matei 9, 23-24 lucrarea faptelor celor bune după Botez - Matei
Mielul Iui Dumnezeu - Mafei 11,2-3
î n a i n t e v e s t i r e a lepădării lui Petru - Matei î n v i e r e a D o m n u l u i Hristos - Matei 5 , 29a; 28,16-20
Miheia - Matei 2 , 5
26, 33-34 22,39-40; 16,4; 28,1-8 lucrarea sufletului cu trupul - Mafei 18, 24-25
m i l a - M a t e i 23, 23-24
înaintevestirea Patimilor şi a învierii - Matei învierea sufletească - Mafei 9 , 2 5 - 2 6 lucrul bun: împlinirea lui - Matei 27,38-44
mila arătată păcătoşilor - Matei 9,12-13
17, 22-23 lucrurile lumeşti - Matei 8,21-22
milostenia - Matei 6, 3; 6, 4; 6,17-18; 12,13;
începutul bun - Matei 19, 25-26 lumea -Matei 18, 7
J lumea: desfătările ei - Mafei 1 9 , 2 7
16,26-27; 25,1-5; 25, 6-13
începutul durerilor - Matei 24, 6-8 milostenia adevărată - Matei 5, 7
închipuirea de sine - Matei 15, 3-6 lumina sufletului - Matei 6, 22-23
jertfele iudaice - Mafei 22, 22-23 milostenia duhovnicească - Matei 25, 41-46
îndatorirea faţă de suflet - Matei 22,16b-22 lunaticii: cine sunt în acest fel - Matei 4, 24
judecarea aproapelui - Mafei 7, 2; 25,34-40 milostenia trupească - Matei 25, 41-46
îndatorirea faţă de trup - Matei 22,16b-22 lupii răpitori - Matei 7,16-27
judecarea celor 12 seminţii - Mafei 5, 226 milostivirea - Matei 12, 22-22; 22, 22-24
îndelunga răbdare - Matei 10, 22 judecarea cu bunătate - Mafei 28, 23 milostivirea faţă de săraci - Matei 26, 8-22
î n d e m n la mucenicie - Matei 16, 25 judecarea cu nedreptate - Mafei 27, 22-24 M minciuna - Matei 12, 36-37
îndrăzneala - Matei 6,13c; 26, 40-41 judecata - Mafei 23, 23-24 mintea pruncească - Matei 18, 2-4
îndrăzneala în rugăciune - Matei 18,10-11 Judecata de Apoi - Matei 22, 27-29a; 25, 32-46 magii: călătoria lor - Matei' 2, 7b moartea fiicei lui Iair - Matei 9,18-19
îndrăzneala propovăduirii - Matei 10,27 judecata soborului Sfinţilor Apostoli - Matei magii: darurile lor - Matei 2,11c moartea lui Hristos este sfinţirea noastră - Matei
îndulcirile trupeşti - Matei 22,1-7 5,22b magii: închinarea lor - Matei 2,11a 27,50-53
îngerii sunt împreună-slujitori cu oamenii - jugul lui Hristos - Matei 21, 29-30 magii: întoarcerea în ţara lor - Matei 2, 22 moartea noastră pentru Hristos - Matei 10, 39
Matei 18, 31 jurământul - Mafei 5,33-37 magii: vin în Ierusalim - Matei 2, ld moartea sufletească - Matei 1 0 , 2 8
îngerul păzitor - Matei 18,10-11 jurământul la iudei - Matei 23,16-22 magii: vrednicia lor - Matei 2 , 2 c moartea trupească - Matei 2 0 , 2 8
îngerul vesteşte femeilor învierea-Matei 28,1-8 jurământul: călcarea lui - Matei 24, 9-22a Maica D o m n u l u i - Matei 22, 4 6 ; 22, 47-50; Moise - Matei 2 3 , 4 4
înnoirea întregii zidiri - Matei 24, 23-25 27,54-56 Moise pe Tabor - Mafei 2 7,3
înnoirea lumii - Matei 19,28 Maica Domnului: fecioria ei - Matei 1,20d mormântul Domnului: pecetluirea lui - Matei
L
înşelarea Evei - Matei 27,27-30 Maica Domnului: logodna ei - Matei 2 , 1 8 a 27, 62-66
înşelăciunea Antihristului - Matei 24, 23-25 mamona - Matei 6, 24a mormântul Domnului: străjuirea lui - Matei
lacrimile - Matei 26,26-27
înşelăciunea avuţiei - Matei 13,22 mana din pustie - Matei 4, 4 27,62-66
lauda de sine - Mafei 22, 23-37
înşelăciunea demonilor - Matei 8, 28b mâna lui Dumnezeu - Matei 27,50-53 mucenicia - Mafei 20,32-33; 2 6 , 2 5 ; 2 0 , 2 2 ; 2 6 , 2 6
Lazăr - Matei 26, 6-7
întoarcerea din Egipt în Nazaret - Matei 2,23a mâncarea nu-1 spurcă pe om - Mafei 25, 20-22 mucenicia Proorocilor - Maf€i 22,34-39
lăcomia - Matei 4, 8-9
întreaga înţelepciune - Inaintecuvântare; Matei mândria - Matei 22, 23-24; 2 9 , 2 0 mucenicia: cununile ei - Matei 2 0 , 2 3
lăcomia pântecelui - Matei 4, 2B
15, 34-38 mândria lui Petru - Matei 26, 33-34 mulţimea râde de Hristos - Matei 9,23-24
legarea aproapelui - Matei 18,18
mânia - Matei 2 0 , 4 2 ; 27, 24-25; 22, 26b-22 mulţumirea - Matei 2 6 , 2 6
 498
INDICE REAL
ŞI O N O M A S T I C 499
munca - Matei 6, 25a
O păzirea tuturor poruncilor - Matei 28,16-20 pilda răsadului sădit de Tatăl - Mafei 25, 24-20
mustrarea aproapelui - Matei 7,1; 18,15-17
mustrarea fariseilor şi a saducheilor d e către pecetluirea mormântului Domnului - Matei pilda semănătorului - Matei 13,3-23
Ioan Botezătorul - Matei 3, 7 o a m e n i i din v r e m e a A n t i h r i s t u l u i - Mafei 27, 62-66 pilda s m o c h i n u l u i înfrunzit, vestind vara -
24,37-39 petic de postav nou - Mafei 9, 26-27 Matei 24,32-34
mustrarea Ierusalimului - Matei 23,37-39
mustrarea necredinţei - Matei 17,16-18 ocările: suferirea lor - Mafei 10, 24-25a P e t r u - M a f e i 20, 2 pilda smochinului sădit în vie şi îngăduit spre
mutul legat de demon - Matei 9, 32-33a ochiul sufletesc - Matei 6, 22-23 Petru îl mărturiseşte pe Hristos - M a f e i 26, 25-26 rodire - Mafei 22, 29-20
odihna dăruită d e Hristos - Mafei 11,28 Petru: chemat de Hristos - Mafei 4, 2 8-19a pilda talanţilor - Matei 25,14-30
oile duhovniceşti - Mafei 25,31-33 Petru: dragostea lui - Matei 14, 28 pizma - Matei 23,54b-57a; 21, 23-37; 22, 34-40
N oile în mijlocul lupilor - Mafei 10,16a Petru: lepădarea Iui - Mafei 24,32-33 pizma iudeilor - Mafei 8,19-20
omul drept - Mafei 9,12-13 Petru: mândria sa - Mafei 26,33-34 plânsul adevărat - Matei 5, 4
naşterea de copii - Matei 23, 8-12 omul păcătos - Mafei 7,19-20 Petru: merge pe apă - Mafei 2 4 , 2 8 pleava duhovnicească - Matei 3,12b
Nazaret - Matei 2, 6b; 9, l-2a omul: bunătatea sa - Matei 19,15-17a Petru: taie urechea lui M a l h u s - Matei 26,51-54 plinătatea credinţei - Matei 8, 25-26a
nălucirea d e sine - Matei 15,3-6; 22,11-14 omul: e iubitor de viaţă - Mafei 27,45-49 Petru: ucenic al lui Ioan Botezătorul - Matei plinirea vremii -Matei 2,1b
nălucirile diavoleşti ale Antihristului - Matei omul: nebunia sa - Mafei 2,13d 4,18-19a poarta cea largă - Mafei 7, 23
24, 23-25 omul: zidirea lui - Matei 27,45-49 poarta cea strâmtă - Mafei 7, 23-24
Petru: vrea să rămână pe Tabor - Matei 17,4
năravurile rele - Mafei 13,44 O n a n - Mafei 1,3a pocăinţa - Mafei 25, 6-23
pierzarea iudeilor - Mafei 22,43-45
neagoniseala - Mafei' 6,19-21; 10, 9-10 Origen - Mafei' 3,12c; 25,41-46 pocăinţa pilduitoare - Mafei 2 7 , 5 0 - 5 3
pietrele despicate în vremea Răstignirii - Mafei
neamurile: chemarea lor - Mafei 22, 8-10 osânda iudeilor - Matei 10,5-7 pocăinţa: dobândirea ei - Matei 20, 8-26
3,9b
neamurile: rătăcirea lor - Mafei 22, 8-10 osânda păcătoşilor - Mafei 25,41-46 pocăinţa: puterea ei - Matei 18,26-27
Pilat: moliciunea lui - Mafei 27, 25-28
nebunia - Mafei 25,1-5 osânda Sodomei - Mafei 10,14-15 pocăinţa: roadă ei - Mafei 3, 8
Pilat: se minunează de Hristos - Mafei 27,11-14
nebunia fariseilor - Mafei 9, 34 osânda veşnică - Mafei 25, 42-46 podoaba hainelor - Mafei 6, 28-30
Pilat: vrea să-L elibereze p e Hristos - Mafei
nebunia omului - Mafei 2,13d osândirea aproapelui - Mafei 7, 2; 2 5 , 3 4 - 4 0 podoabele femeieşti - Matei 5, 28
27, 25-28
nebunia răutăţii - Matei 2,3 osândirea cărturarilor şi arhiereilor - Mafei 2 , 4 p o f t a - M a f e i 2 7, 24-25
pilda aluatului ce dospeşte toată frământătura -
necâştigarea - Mafei 10,8 ostăşia duhovnicească - Mafei 24, 9-23 poftele -Matei 10,42
Matei' 23,33
necredinţa - M a f e i 8,25-26a; 17,16-18 osteniţii-Mafei 2 2 , 2 8 pogorârea la iad - Matei 11,2-3
pilda celor doi datornici - Mafei 28,23-35
necredinţa: mustrarea e i - M a f e i 17,16-18 pilda celor doi fii chemaţi a lucra în via tatălui - pogorământul - Matei 9,16-17
nedreptatea - Matei 6,24a; 18,15-17; 23,25-26 P pomenirea răului - Matei 6, 22; 2 8 , 3 5
Matei 21, 28-32
N e f t a l i - Mafei 4,12-13 pilda celor zece fecioare - Mafei 25,1-13 pomul b u n - Matei 12, 33
neghina duhovnicească - Matei 13,24-30 pilda comorii ascunse în ţarină - Mafei 2 3 , 4 4 pomul putred - Matei 7,16-17
pacea -Matei 10, 22-23
neînfrânarea -Matei 6,31-32a pilda cu poarta cea strâmtă şi cea largă - Matei poporul iudeu e fără de minte - Mafei 27,57-62
pâinea - Matei 6,11
nelucrarea - Mafei 24, 20 poporul se minunează de Hristos - Mafei 9 , 3 3 b
pâinile punerii înainte - Mafei 22,2-4 7,13-14
n e m i l o s t i v i r e a - Mafei 12,11-12; 18, 28-30; porcii - Matei 7, 6
paiul din ochi - Matei 7,2-5 pilda cu proorocii mincinoşi - Matei 7,15-23
25,41-46 porţile iadului - Matei 16,18
Pastile adevărate -Matei 26,3-5 pilda despre cum îşi dezbină satana împărăţia -
neprimirea Apostolilor - Mafei 10,14-15 porumbiţa de la potop - Matei 3,16d-17a
patimile de căpetenie - Mafei 4, 22 Matei 12,25-28
neputinţa - Mafei 4,23b porunca Botezului dată Apostolilor - Matei
Patimile lui Hristos - Matei' 9, 25; cap. 26-27 pilda despre iconomul credincios şi înţelept şi
neputinţa Apostolilor - Mafei 15,33 28,16-20
Pavel a grăit cu mânie - Mafei 5,22a despre sluga rea - Matei 24,45-52
neputinţa firii omeneşti - Mafei 3,15b paza minţii - Mafei 22, 22-23 pilda grăuntelui de muştar - Matei 13,31-32; porunca iubirii aproapelui - Mafei 2 2 , 3 4 - 4 0
neputinţa omenească - Mafei 6,13a; 8, 23-24; păcatele aduc slăbănogire - Mafei 9 , 2 c 13,36-43 porunca iubirii lui Dumnezeu - Matei 22,34-40
12, 31-32;26, 69-75 păcatul este „umbră a m o r ţ i i " - Matei 4,14-16 pilda lucrătorilor răi în via stăpânului - A4atei poruncile D o m n u l u i Hristos - Matei 5, 19a;
nerodirea - Mafei 24,20 păcatul şi boala - Mafei 8,16-17 22,33-46 10, 38; 20,1-7
nesimţirea - M a f e i 10,16b păcătoşii: întoarcerea lor -Matei 18,12-14 pilda lucrătorilor tocmiţi la vie, la diferite poruncile Domnului: păzirea şi împlinirea lor -
nestatornicia iudeilor - Mafei 11,15-17; 21,28-32 păcătoşii: osânda lor - Mafei 25,41-46 ceasuri - Matei 20, 2-25 Mafei 25,29-32; 23, 4-5; 28, 26-20
nesupunerea iudeilor - Mafei 22,1-7 părăsirea părinţilor - Mafei 4, 22 pilda lui Iona - Matei 12,41; 27,62-66 postavul nou - Mafei 9, 26-27
nevinovăţia ca şi cea a porumbeilor - Mafei părerea de sine - Matei 15,3-6; 22,11-14 pilda m ă r g ă r i t a r u l u i d e m a r e preţ - Matei postul - Matei 4,2a; 6,17-18; 9,14; 17,19-21
10, 16b părinţii trupeşti - Matei 23,8-12 13,4S-46 preacurvia - Mafei 5 , 2 7 ; 29, 7-9
nevrednicia -Matei 7, 22-23 părinţii trupeşti: cinstirea lor - Mafei 4, 22a; pilda năvodului cu peşti buni şi răi - Mafei predestinarea - Mafei 23, 23
norul d i n vremea Schimbării la faţă - Mafei 22,47-50 13,47-50 preoţia Legii vechi: sfârşitul ei - Matei 26, 65-66
17, 5-8 părinţii trupeşti: despărţirea de ei - Matei 4, 22; pilda neghinelor semănate de vrăjmaşul în grâu - prietenii - Matei 5, 29-30; 18, 8-9
nunta - Mafei 19,12; 24,37-39 19,29 Matei 13,24-43 prisosul inimii - Matei 12, 34b-35
nunta duhovnicească -Matei 22,1-7 părtaş dumnezeieştii firi - Mafei 20,8-26 pilda nunţii fiului de împărat - Matei 22,1-14 privegherea - Mafei 2 4 , 4 2 - 4 4
nunţile din vremea Antihristului - Matei24,37-39 păstorul adevărat - Mafei 9 , 3 6 p i l d a oii p i e r d u t e d i n cele o sută - Matei pronia dumnezeiască - Mafei 20,29-32; 26,45-46
18,12-14 Proorocii - Mafei 20, 2-7
 500
INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 501

proorocii mincinoşi - Matei 7,15; 24,9-13 răutatea n u este din fire - Mafei 22, 22a smerenia lui Hristos - Matei 11,29-30; 17,9
Scriptura: tâlcuirea ei - Mafei 17,9
Proorocii: lucrarea lor - Matei 4,17a răutatea ucigaşă - Matei 23, 29-33 smerenia pruncilor - Matei 18, 2-4
Scripturile - Matei 22,40-41
p r o o r o c u l d i s p r e ţ u i t în p a t r i a sa - Matei răutatea zilei - Mafei 6, 34 smerita cugetare - Mafei 5, 29a; 9,29-30a; 10, 8
Scripturile: însemnătatea lot-Inaintecuvântare;
13, 57b-58 războaiele - Mafei 24, 6-8 smintelile - Mafei 27, 27; 28, 7; 18, 8-9
Matei 4,10
propovăduirea - Matei 10,27 recunoştinţa - Mafei 9, 306-32 smintirea celor mici - Mafei 18,5-6
Scripturile: înţelegerea lor - Matei 5,8
propovăduirea Evangheliei - Matei 13,31-33; regina de la miazăzi - Mafei 22, 42 S c r i p t u r i l e : p l i n i r e a l o r - M a f e i 2 6 , 51-54; smochinul: uscarea lui - Mafei 2 2 , 1 8 - 1 9
13, 45-46; 24,14; 26,12-13 roadă pocăinţei - Mafei 3 , 8 26,55-56a soacra lui Petru: vindecarea e i - M a t e i 8,14-15
propovăduirea Slavei lui Dumnezeu - Matei roadă pocăinţei este credinţa în Hristos - Mafei S c r i p t u r i l e : u n i r e a d i n t r e Vechiul şi N o u l Sodoma: osânda ei - Matei 10,14-15
9,30b-31 3,21a spălarea mâinilor - Mafei 25, 2-2
Testament - Mafei 18,19-20
propovăduirea: puterea ei -Matei 10,21 roadă putredă - Matei 7,18 sporirea duhovnicească - Mafei 2 7 , 9
secerişul duhovnicesc - Mafei 9,37-38
prostia - Matei 10,16b robirea iudeilor - Matei 24, 21-22 spurcăciunea lăuntrică - Matei 23,27-28
securea Judecăţii lui Hristos - Mafei 3, 20a
pruncia duhovnicească - Matei 21,15-16 rodul bun şi rău - Mafei 22, 33 statornicia lui Ioan Botezătorul - Mafei 22, 7
seminţia lui Levi - Mafei 27,24-25a
pruncii aduc laudă lui Hristos - Matei 21, 15-16 rugăciunea - Matei 6, 5-8; 14, 23-24; 17,19-21 statuia lui Hristos - Mafei 9, 20-22
seminţiile lui Israil: sunt în număr de 12 - Mafei
purtarea Crucii - Matei 10, 38 rugăciunea are trebuinţă d e linişte - Matei stăpânirea asupra demonilor şi fiarelor - Mafei 2,2e
20,2
p u r t a r e a d e grijă a lui D u m n e z e u - Matei 26,35-36 stăpânirea asupra stihiilor - Mafei 23, 44
semn din cer - Mafei 26, 2
10, 29-31 stăpânitorii - Mafei 28, 24-25
rugăciunea are trebuinţă de strădanie - Mafei semnele vremurilor - Mafei 26, 2-3
puterea adevărului - Matei 23, 37-39 stăpânitorii răi - Mafei 23, 23
26,35-36 . semnul lui Iona - Mafei 2 6 , 4
puterea certării - Matei 16, 7-12 stăruinţa în rugăciune - Mafei 24, 23-24
rugăciunea cu îndrăzneală - Mafei 18,10-11 Sfântul B o t e z - Mafei 22, 43-45; 14,19b-21;
puterea credinţei - Matei 8, 8-10; 9, 2b; 9, 20-22; steaua de la Răsărit este Putere îngerească -
rugăciunea de noapte - Mafei 24,23-24 28,16-20
21, 20-22 Mafei 2 , 2 6 ; 2, 76; 2, 9
rugăciunea din Grădina Ghetsimani - Mafei sfârşitul vieţii - Mafei 2 4 , 2 0
puterea Crucii - Matei 28,16-20 sterpiciunea - Mafei 2 4 , 2 0
26,37-39 sfatul ucigaş al arhiereilor - Mafei 26, 3-5
puterea cuvântului - Matei 9,9 stihiile: se cutremură la moartea lui Hristos -
rugăciunea după masă - Mafei 26, 30 sfătuirea - Mafei 4, l a ; 2 5 , 4 1 - 4 6
puterea faptelor bune - Matei 16,19 rugăciunea în biserică - Matei 6, 6 Matei 27,50-53
sfintele porunci - Mafei 1 0 , 3 8
puterea pocăinţei - Mafei 18, 26-27 rugăciunea în ispite - Mafei 26, 42-44 straja de la m o r m â n t u l D o m n u l u i - Matei
Sfintele Taine - Mafei 24, 296-21
—puterea-ptopovăduirii - Mafei 1 6 V 2 Î - . — -~ - rugăciunea înainte de masă - Mafei 24,17-19a; 27, 62-66
sfinţenia omenească - Mafei 6, 96
puterea sfătuirii - Matei 2,13c 25,34-38 strălucirea DUmnezeirii lui Hristos - Matei
Sfinţii - M a f e i 13,24-30
_-p.utepile-l«€ţăteare-ale sufletului omenesc - rugăciunea neîncetată - Mafei 7, 7-8 17,lb-2
Sfinţii: bunătăţile lor - Mafei 20, 8-26
Matei 13, 47-48 Rut - Matei 1,5b strămutarea în Babilon - Mafei 2, 7-11; 1,17
Sfinţii: îndumnezeirea lor - Matei 13,43
Sfinţii: strălucirea lor - Matei 13, 43 suferirea ocărilor - Mafei 20,24-25a
R s sfinţirea prin Cruce - Mafei 2 7 , 3 3 - 3 7 sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu -
Matei 27,50-53
S i d o n u l - Mafei 1 5 , 2 8
Rahela şi tânguirea ei - Mafei 2,18a sufletul după moarte - Mafei 8,28b
Sabelie - Mafei 28, 26-20 silinţa pentru împărăţia Cerurilor - Mafei 11,12
r â s u l - M a f e i 12,36-37 sufletul: datoria faţă de el - Mafei' 22, 266-22
sabia cuvântului credinţei - Mafei 20, 34-36 silogismele - Matei 7, 6
râvna - Mafei 17,3 sufletul: lucrarea sa cu trupul - Matei 18,24-25
sacul: semn al pocăinţei - Mafei 22, 226-22 Simon Leprosul - Matei 26, 6-7
răbdarea - Mafei 24, 9-13 sufletul: unirea puterilor sale - Matei 28, 29-20
saducheii îl ispitesc pe Hristos - Mafei 22, 23-33 Simon Petru (Apostolul) - Mafei 1 0 , 2
răbdarea în ispite - Mafei 8, 23-24; 14, 23-24; sufletul: valoarea lui - Mafei 25, 6-23
saducheii: erezia lor - Mafei 2 2 , 2 9 - 3 3 simonia - Mafei 22, 22-23
sufletul: vătămarea lui - Mafei 18, 8-9 •
14, 25-27 Salomeea - Mafei 2 7 , 5 4 - 5 6 simplitatea - Matei 19,13-14
supunerea faţă de voia lui Dumnezeu - Mafei
răbdarea în ocări - Matei 5, 21-12; 5 , 3 9 sarea pământului - Mafei 5, 23a slava deşartă - Mafei 6 , 1 ; 6 , 1 9 - 2 1 ; 11,29-30;
răbdarea îndelungă - Matei 1 0 , 2 2 26,37-39
sârguinţă după a d e v ă r - M a f e i 23, 20-22 20,17-21; 23, 6-7
răcirea dragostei - Matei 24, 9-13 supunerea trupului faţă de duh - Matei 21, 8-9
sârguinţă în rugăciune - Mafei 26,35-36 slava deşartă: fuga de ea - Mafei 8,3-4; 8,18
răpirea de averi - Matei 25,41-46 surorile Domnului - Matei 23, 54b-57a
Sarra: sterpiciunea ei - Mafei 3, 9b slava lui Dumnezeu - Mafei 9,306-32
răpirea în nori - Mafei 24, 31 surzenia iudeilor - Matei 26,51-54
Saul -Matei 1, le slava lui Hristos - Mafei 1 6 , 2 8
răspândirea minţii -Matei 14, 23-24 suspinurile - Mafei 26,26-27
săracii - Mafei 2 5 , 3 4 - 4 0 slăbănogirea vine din păcate - Mafei 9, 2c
răsplata veşnică - Matei 25, 20-30 sutaşul din Capernaum - Mafei 8,5; 8, 6
sărăcia Apostolilor - Mafei 22,4-6; 24,15-19a slăbănogul din Capernaum - Mafei 9, l-2a
răsplătirea răului c u bine - Matei 5 , 3 9 - 4 2 sărăcia cu duhul - Mafei 18,10-11 slăbiciunea firii omeneşti - Mafei 14, 29-30
R ă s t i g n i r e a D o m n u l u i - Matei 3, 9b; 17, 3; sărăcia duhovnicească - Mafei 1 9 , 2 9 sluga cea bună - Mafei 2 5 , 2 0 - 3 0 T
26, 17-19; 27,33-37 sărutarea lui Iuda Iscarioteanul-Mafei 26,47-50 sluga lucrătoare duhovniceşte - Mafei 24,40-41
răutatea - Mafei 2 , 3 ; 29,13-14; 23,14 scaunul lui Moise - Mafei 2 3 , 1 - 3 Taina Euharistiei: instituirea ei - Matei 26,26-28
sluga necredincioasă - A4afei 24,48-51
răutatea este din voinţă - Mafei 22,22a Scheva - Mafei 7,22-23 taina ungerii cu mir - Mafei 26, 22-23
smerenia - M a f e i 24, 27-19a; 1 5 , 3 4 - 3 8 ; 20,24-28;
răutatea iudeilor - Mafei 26,51-54 Schimbarea la faţă - Matei 17,1-13 tainele cereşti - Mafei 23,34-35
23, 8-12
răutatea îl spurcă p e o m - Mafei 25, 20-22 Scriptura: înţelesul ei - Mafei 17,9 tainele credinţei - Mafei 7, 6
smerenia este temelia fericirii - Matei 5,3
502 INDICE REAL SI O N O M A S T I C 503

tainele lui Dumnezeu: descoperirea lor - Mafei V vindecarea unui lepros - Mafei 8,1-4; 8,12
26, 29
tainele sunt descoperite pruncilor - Mafei Î I , 26 Valaam vrăjitorul - Mafei 2, 3/-2a
vindecări felurite - Mafei 4, 2 3 - 2 5 ;
12, 24-22;
8,16-17;
z
tainele: cunoaşterea lor - Mafei 2 2 , 2 5 valoarea sufletului - Mafei 6, 25b; 16, 26-27 vindecări în ţinutul Ghenizaretului - Mafei Z a b u l o n - Mafei 4, 22-23
tâlcuirea Scripturii - Matei 17,9 valurile vieţii - Mafei 27, 24-25 24, 34-36 Zara: naşterea lui - Mafei 2 , 3 a
tâlharii răstigniţi împreună cu Hristos - Matei vara duhovnicească - Mafei 24,32-33 vindecări în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan - zavistia - Mafei 22, 7-8; 12,14-lSa; 22, 34-40
27,38-44 vârsta bărbătească - Mafei 20, 2-7 Mafei' 29, 2-2 zămislirea din Duhul Sfânt este împlinire a
Tamar, nora patriarhului Iacov - Matei 1,3a vârstele duhovniceşti - Mafei 26, 27-28 vindecări lângă Marea Galileii (şchiopi, orbi, proorociilor - Mafei 2 , 2 2
tămăduirea prin credinţă - Mafei 9, 2b vătămarea aproapelui -Matei 18,15-17 ciungi şi muţi) - Mafei 25, 29-32 zămislirea lui Hristos - Mafei 23,45-46
temelia Bisericii - Mafei 16,18 vătămarea de la prieteni - Mafei 18, 8-9 vinul împărăţiei - Matei 26,29 zece mii d e talanţi - Mafei 2 8 , 2 4 - 2 5
temelia faptelor bune - Mafei 16,18 vătămarea sufletească - Mafei 18, 8-9 visul femeii lui Pilat - Matei 27,19-26 zidirea omului - Mafei 2 7 , 4 5 - 4 9
templul din Ierusalim: dărâmarea lui - Mafei vederea lui Dumnezeu - Mafei 27, 9 voia lui Dumnezeu - Matei 7, 22; 26,37-39 ziua şi ceasul Venirii Domnului - Mafei 24, 36
24,1-3 Venirea Domnului (a doua) - Mafei 24, 26-28; vrăjile - Matei 9,34 Zorobabel - Mafei 2, 6b
teologia - Mafei 28,16-20 25,32-33
tinereţea - Mafei 2 0 , 1 - 7 Venirea Domnului (a d o u a ) : ziua şi ceasul -
Tirul -Matei 15, 28 Matei 24, 36
Toma (Apostolul) - Mafei 1 0 , 3 - 4 vestirea învierii de către străjeri - Mafei 28,11-15
trândăvia - Mafei 25,14-29 vestirea Patimilor - Mafei 26, 2-2
treizeci d e arginţi - Mafei 27, 6-10 vestirea Patimilor şi învierii - Mafei 26, 22
trestia - Matei 27,27-30 vestirea Schimbării la faţă -Matei 16,28
trezvia - Mafei 24, 36; 2 4 , 4 2 - 4 4 veşnicia osândei - Mafei 2 5 , 4 2 - 4 6
trimişii lui Dumnezeu - Mafei 10,40-41 viaţa întinată - Mafei 8,32b-34
tristeţea făţarnică - Matei 6,16 viaţa porcească - Matei 8,32b-34
trufia - Matei 11, 23-24; 19,13-14; 26, 40-41; viaţa trupească - Mafei 2 0 , 3 9
26, 6-7 viaţa trupească din vremea Antihristului - Matei
trufia: fuga de ea - Mafei 9,30b-31 24,37-39
Trupul Domnului - Mafei 23,16-22 viaţa veşnică: dobândirea ei - Mafei 19,29
Trupul Domnului dăruieşte sfinţenie - Mafei viclenia - Mafei 7, 26-27; 29, 23-24; 25,20-30
8,3-4 viclenia diavolului - Mafei 6, 23b
Trupul lui Hristos (Euharistia) - Mafei 6,11 viclenia lui Iuda Iscarioteanul - Mafei 26, 47-50
trupul este neputincios - Mafei 26,40-41 vieţuirea c u luare aminte - Mafei 5 , 246
trupul: îndatorirea faţă de el - Matei 22,16b-22 vieţuirea duhovnicească - Mafei 22,28-32
turbarea spre ucidere - Matei 26,3-5 vieţuirea după sfintele porunci - Mafei 20, 38
vieţuirea evanghelică - Mafei 2, 3a; 26,52-54
vin nou în burdufuri noi - Mafei 9, 26-27
U
vindecarea a doi orbi - Matei 9,27-31
vindecarea celor doi orbi - Mafei 20,29-34
ucenicii Domnului -Matei 12,2-4; 25,34-40 vindecarea celui mut - Mafei 9,32-33a
ucenicii fariseilor şi cărturarilor - Mafei 2 3 , 1 5 vindecarea demonizatului orb şi mut - Matei 12,22
ucenicii lui Ioan Botezătorul - Matei 9,14; 11,2-3 vindecarea femeii cu scurgere de sânge - Mafei
uciderea - Matei 2 6 , 3 - 5 9,28-26
uciderea pruncilor - Matei 2,16 vindecarea fiicei cananeencei - Matei 15,21-28
unirea - Mafei 10,34-36 vindecarea unui lunatic - Mafei 27, 24-28
unirea c u Dumnezeu - Mafei 19, 7-9 vindecarea în sinagogă a unui om cu mâna
unirea puterilor sufleteşti - Mafei 18,19-20 uscată -Matei 12, 9-13
unirea s p r e bine - Mafei 18,19-20 vindecarea în templu a orbilor şi şchiopilor -
unirea trupului cu duhul -Matei 18,19-20 Matei 21,14
urâciunea pustiirii - Mafei 24, 915 vindecarea paraliticului din Capernaum - Mafei
Urie: femeia sa - Matei 1,5c-6 9,2-8
urmarea lui Hristos - Mafei 16,24; 20,29-34 vindecarea slugii unui sutaş din Capernaum -
uscarea smochinului - Mafei 21,18-19 Afctei 8,5-23
uşurătatea minţii - Mafei 11,15-17 vindecarea soacrei lui Petru - Mafei 8,14-15
 504

505

1 Ezdra 3, 2 Matei 2, 6b Isaia 8, 3 - Mafei 1, 23b

INDICE SCRIPTURISTIC 1 Ezdra 5, 2 Matei 2, 6b Isaia 11, 2-3 - Matei 15, 34-38
Isaia 29, 13 - Matei 15, 7-9
AL TÂLCUIRII SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Iov 1, 1 - Matei 5, 20 Isaia 27, 11 - Matei 27, 57-61
Iov 1, 16 - Matei 16, 1 Isaia 40, 7 - Matei 15, 34-38
Facere 1 , 26-31 - Matei 27, 57-61 Iov 4, 8-9 - Matei 5, 12a Isaia 53, 4 - Matei 8, 26-17
Levitic 115, 19-25 - Matei 9, 20-22 Iov 5, 12-13 - Matei 26, 60b- 64a Isaia 53, 9 - Mafei 5, 17
Facere 1 , 31 - Matei 17, 9
Levitic 18, 16 - Matei 14, 3-4 Iov 8, 1-6 -Matei 5, 12a Isaia 66, 1 - Mafei 5, 33-35
Facere 2 , 24 - Matei 19, 3-6
Levitic 19, 18 - Matei 22, 34-40 Iov 9, 20 -Matei 12, 36-37
Facere 3 , 5-6 - Matei 4, lb
Levitic 20, 10 - Matei 1, 19 Iov 11, 13-15 - Matei 5, 12a
Facere 4 , 24 - Matei 23, 35-36 Ieremia 1, 6-10 - Mafei 16, 14
Levitic 26, 11-12 - Matei 21, 17 Iov 11, 20 - Matei 5, 12a
Facere 6 , 4 - Matei 24, 37-39 Ieremia 38, 6 - Mafei 22, 1-7
Facere 8 , 7 - Matei 1, 25a Iov 15, 6 - Matei 12, 36-37
Numeri 3, 12 - Matei 17, 24-25a Iov 15, 6-Matei 13, 51-52 Daniel 7, 13 Mafei 26, 64b
Facere 8 , 8-11 - Matei 3, 16d-17a
Numeri 3, 39 - Matei 17, 24-25a Iov 4 1 , 1 -Matei 17, 14-15 Daniel 9, 27 Matei 24, 15
Facere 1 1 , 12 - Matei 3, 9b
Numeri 3, 43 - Matei 17, 24-25a
Facere 1 5 , 1 6 - Matei 1, 2
Numeri 3, 46-47 - Matei 17, 24-25a Psalm 8, 2 - Matei 21, 15-16 Osea 6, 6 - Mafei 9, 12-13
Facere 1 6 , 15 - Matei 1, 2
Numeri 15, 37-40 - Matei 23, 4-5 Psalm 9, 13 -Matei 16,18 Osea 13, 7-8 - Matei 22, 1-7
Facere 1 7 , 5 - Matei 1, 2
Numeri 19, 22 - Matei 8, 3-4 Psalm 11, 6 - Matei 25, 14-19
Facere 2 1 , 1-2 - Matei 3, 9b
Numeri 24, 9 - Matei 2, 11c Psalm 21, 1 - Matei 27, 45-49 M i h e i a 5, 1 - Mafei 2, 6b
Facere 2 2 , 18 - Matei 1, 2
Numeri 24, 17 - Matei 2, lf-2a Psalm 33, 13 - Matei 3, 8
Facere 2 4 , 6-8 - Matei 1, 2
Numeri 36, 6 - Matei 1, 12-16 Psalm 38, 12 - Matei 27, 27-30 Zaharia 1, 1 - Matei 23, 35-36
Facere 3 5 , 19 - Matei 2, 18a
Psalm 48, 4 - Matei 13, 34-35 Zaharia 9, 9 - Mafei 2 1 , 1-5
F a c e r e 3 8 , 1-30 - Matei 1, 3
Deuteronom 5 , 1 4 - Matei 27, 62-66 Psalm 70, 25 - Matei 2, 23b Zaharia 13, 7 - Mafei 26, 31-32
Facere 4 9 , 10 - Matei 2, lb
Deuteronom 6, 4-8 - Matei 23, 4-5 Psalm 76, 18 - Matei 14, 31-33
Facere 4 9 , 10 - Matei 22, 15-16
Deuteronom 6, 5 - Matei 22, 34-40 Psalm 77, 2 - Matei 13, 34-35 Maleahi 3, 1 - Mafei 11, 10
Facere 4 9 , 11 - Matei 21, 1-5
Deuteronom 8, 3 - Matei 4, 4 Psalm 77, 59 - Matei 21, 33 M a l e a h i 3, 20 - Mafei 13, 43
F a c e r e 4 9 , 1 9 - Matei 1, 17
Deuteronom Psalm 81, 1 - Matei 22, 1-7 M a l e a h i 3, 23 - Mafei 11, 14
11, 18 - Matei 2 3 , 4 - 5
Deuteronom Psalm 81, 6 - Matei 13, 43
Ieşire 1 , 16 - Matei 2, 16a 17, 6-Matei 18, 15-17
Deuteronom Psalm 88, 12 - Matei 28, 16-20 înţelepciune 3, 1 - Mafei 8, 28b
Ieşire 3 , 6 - Matei 22, 29-33 18, 15 -Matei 21, 10-11 Psalm 88, 18 - Matei 2, 23b
Ieşire 4 , 22 - Matei 8, 11-12 Deuteronom 18, 18 - Matei 24, 4-5 înţelepciune 16, 20-21 - Matei 4, 4
Psalm 88, 34-36 - Matei 1, 20b
Ieşire c a p . 7-10 - Matei 13, 44 Deuteronom 1 9 , 1 5 -Matei 18, 15-17 Psalm 90, 11-12 - Matei 4, 6
Ieşire c a p . 7-11 - Matei 2, 16a Deuteronom 20, 14 - Matei 5, 31-32 Sirah 27, 11 - Mafei 17, 24-25
Psalm 91, 4 - Matei 25, 20-30
Ieşire c a p . 7-12 - Matei 16,1 Deuteronom 24, 1-Matei 5, 31-32 Psalm 102, 15 - Matei 15, 34-38
Ieşire c a p . 12 - Matei 17, 3 Deuteronom 24, 1 - Matei 19, 3-6 Mate 1, 18 -Matei 1, 19
Psalm 103, 35 - Matei 25, 20-30
Ieşire 1 2 , 6 - Matei 27, 57-61 Deuteronom Mate 1, 22 - Matei 5, 27
25, 5-6 - Matei 22, 23-28 Psalm 109, 1 - Matei 20, 23
Ieşire 1 2 , 18 - Matei 27, 57-61 Deuteronom Mate 2, 5 - Matei 5,17
34, 5-6 - Matei 17, 3 Psalm 109, 1 - Matei 22, 41-46
Ieşire 1 3 , 21 - Matei 21, 33 Mate 2 , 1 3 - Mafei 2, 19b-20a
Psalm 117, 16 - Mafei 27, 27-30
Ieşire c a p . 14 - Matei 2, 16a Mate 2, 15 -Matei 5, 17
Iosua 1, 1 - Matei 1, ld Psalm 117, 22-23 - Mafei 2 1 , 4 2 - 4 4
Mate 2 , 1 7 - M a t e i 5, 27
Ieşire c a p . 14 - Matei 13, 44 Iosua 2, 1 - Matei 1, 3-5a Psalm 118, 91 - Matei 28, 16-20
Mat 2, 23 - Mafei 23, 53-54a
Ieşire c a p . 14 - Matei 17, 4 Iosua 3, 13 - Matei 13, 44 Psalm 131, 11 - Matei 1, l e
Mate 3, 1 0 - M a t e i 7, 19-20
Ieşire 1 5 , 17-18 - Matei 21, 33 Iosua 10, 12-13 -Matei 13, 44 Psalm 135, 25 - Mafei 24, 17-19a
Mate 3 , 1 1 -Matei 13, 24-30
Ieşire c a p . 17 - Matei 13, 44 Psalm 140, 2 - Mafei 26, 6-7
Mate 3, 16 - Mafei 21, 12-13
Ieşire 1 9 , 16 - Matei 17,5 2 Regi 7, 12-13 - Matei 1, 20b Mate 5, 3-Matei 18, 10-11
Ieşire 1 9 , 18 - Matei 17, 5 2 Regi 12, 14 - Matei 1, 5c-6 Pilde 12, 18 - Mafei 12, 36-37 Mate 5, 28 - Inaintecuvântare
Ieşire 2 0 , 12 - Matei 15, 3-6
Pilde 18, 21 - Mafei 13, 51-52 Mate 5, 32 -Matei 19, 3-6
Ieşire 2 0 , 12 - Matei 23, 8-12 3 Regi 17, 22 - Matei 17, 3 Mate 6, 9-13 - Matei 21, 20-22
Ieşire 2 1 , 1 6 - Matei 15, 3-6 3 Regi 18, 38 - Matei 17, 4 Ecclesiastul 9, 1 - Mafei 8, 28b Mate 7, 6 - Mafei 13, 3a
Ieşire 2 0 , 13 - Matei 5, 17 3 Regi 19, 8 - Matei 4, 2b Ecclesiastul 10, 12-13 - Matei 12, 36-37 Mate 7, 7-8-Matei 19, 11
Ieşire 2 2 , 5 - Matei 5, 42 3 Regi 22, 24 - Matei 21, 34-39 Mate 7 . 1 3 - Mafei 4, 12-13
Ieşire 2 4 , 3 - Matei 21, 28-32 Isaia 1, 2 - Matei 1, l a Mate 7 . 1 4 - M a t e i 10, 1
Ieşire 2 4 , 18 - Matei 4, 2b 4 Regi 1, 10 - Matei 17,4 Isaia 1, 4 - Matei 2, 23b Mate 8, 8-Matei 9, 18-19
4 Regi 2, 11 - Matei 17, 3 Isaia 2, 1 - Matei 1, la Mate 10, 3 - Matei 26, 14-16
L e v i t i c 11, 4 - Matei 3, 4a 4 Regi 17, 9-13 - Matei 2, 14-15 Isaia 6, 9 - Matei 13, 14-15 Mate 10, 5 - Matei 15, 21-23a
L e v i t i c 14, 44-46 - Matei 8, 3-4 Isaia 7, 14 - Matei 1, 18a 10, 16 - Inaintecuvântare
Mate
L e v i t i c 14, 2-5 - Matei 8, 3-4 Isaia 7, 14 - Mafei 2, 23a 10, 18 - Inaintecuvântare
2 Paralipomena 24, 21 - Matei 21, 34-39 Mate
Isaia 8, 1 - Mafei 1, 23b Mate 1 1 , 1 9 - Matei 12, 31-32
506 INDICE SCMPTURISTIC AL TÂLCUIRII SFINTEI EVANGHELII D E L A MATEI 507

Matei 1 1 , 2 5 - Matei 11, 276 Marcu 14, 65 - Matei 26, 67-68 Ioan 1, 9 - Matei 23, 23 1 Corinteni 2, 7 - Matei 13, 44
Matei 1 1 , 28-30 - Matei 7, 14 Marcu 15, 21 - Matei 27, 31-32 Ioan 1 , 26 - Matei 3, 16d-17a 1 Corinteni 2, 10 - Matei 25, 34-38
Matei 1 2 , 36-37 - Matei 13, 51-52 Marcu 15, 23 - Mafei 27, 33-37 Ioan 1, 29 - Matei I I , 2-3 1 Corinteni 3, 2 - Matei 24, 45-47
Matei 12, 40 - Matei 27, 62-66 Marcu 16, 1 - Mafei 28, 1-8 Ioan 1, 35-42 - Matei 4, 296-20 1 Corinteni 3, 19 - Mafei 26, 606- 64a
Matei 1 3 , 7 -Matei 19, 21-22 Marcu 16, 4-5 - Matei 28, 1-8 Ioan 2 , 1 9 - Matei 26, 60b- 64a 1 Corinteni 4 , 16 - Mafei 23, 53-52
Matei 13, 8 - Matei 13, 24-30 Marcu 16, 11-14 - Matei 28, 16-20 Ioan 2 , 1 9 - Matei 27, 62-66 1 Corinteni 6, 15 - Mafei 22, 27
Matei 13,11 -Matei 13, 13 Ioan 3, 17 - Matei 2 1 , 1-5 1 Corinteni 6, 17 - Mafei 29, 7-9
Matei 1 3 , 32 -Matei 17, 19-21 Ioan 5 , 1 - 9 - Mafei 9, 2-2a 1 Corinteni 6, 17 - Mafei 22, 27
Luca 2, 3-4 - Matei 2, 11a
Matei 14, 3-Matei 14, 19b-21 Ioan 6, 15 - Matei 25, 39 1 Corinteni 9, 27 - Mafei 25, 42-46
Luca 2, 7 - Matei 1, 25b
Matei 1 4 , 1 9 - Matei 15, 34-38 Ioan 8, 48 - Matei 22, 42-44 1 Corinteni 15, 9 - Mafei 24, 45-47
Luca 2, 34 - Matei 24, 26-28
Matei 14, 20 - Matei 15, 34-38 Ioan 8, 59 - Matei 27, 3-5 1 Corinteni 15, 21-22 - Mafei 27, 33-37
Luca 2, 39 - Mafei 2, 23a
Matei 16,1-4 - Matei 27, 57-61 Ioan 10, 11-16 - Mafei 2, 6c 1 Corinteni 15, 52 - Matei 24, 26-28
Luca 4, 13 - Mafei 4, 11
Matei 1 6 , 14 - Mafei 27, 3 Ioan 10, 39 - Mafei 26, 3-5 1 Corinteni 1 5 , 52 - Matei 25, 6-13
Luca 4, 16 - Matei 13, 53-54a
Matei 1 6 , 28 -Matei 17, lb-2 Ioan 12, 3 - Mafei 26, 6-7
Luca 4, 30 - Matei 27, 3-5
Matei 17, 1-8 - Matei 2 6 , 3 7 - 3 9 Ioan 12, 4-5 - Mafei 2 6 , 22-23 2 Corinteni 3, 14-16 - Matei 27, 50-53
Matei Luca 4, 38-39 - Matei 8, 14-15
17, 4 - Matei 17, 9 Ioan 13, 37 - Matei 14, 32-33 2 C o r i n t e n i 6, 16 - Matei 22, 27
Matei Luca 5, 27-32 - Matei 9, 9
19, 21 - Mafei 19, 29 Ioan 14, 6 - Matei 33, 18-29 2 Corinteni 1 3 , 1 - Mafei 18, 15-17
Matei Luca 6, 13 - înaintecuvântare
2 0 , 22 -Matei 17, la Ioan 14, 6 - Mafei 2 1 , 8-9
Matei Luca 6, 16 - Mafei 26, 14-26
21, 33-39 - Mafei 22, 2-7 Ioan 14, 13-14 - Matei 19, 11 Galateni 1, 10 - Matei 28, 16-20
Matei Luca 7, 2-3 - Matei 8, 5 Ioan 16, 15 - Matei 24, 36
2 3 , 30 - Mafei 2 3 , 34 Galateni 2, 7 - Matei 22, 2-5
Matei Luca 7, 19 - Matei 2 1 , 8-9 Ioan 17, 10 - Matei 24, 36
2 3 , 38 - Mafei 2 4 , 1-2 Galateni 2, 20 - Mafei 16, 24
Matei Luca 7, 34 - Matei 12, 31-32 Ioan 18, 6 - Matei 26, 47-50
2 4 , 29 -Matei 16, 2-3 Galateni 3, 10-13 - Mafei 3, 256
Matei Luca 7, 37 - Matei 26, 6-7 Ioan 18, 10 - Matei 26, 51-54
2 4 , 29 - Matei 24, 32-33 Galateni 5, 24 - Matei 16, 24
Matei Luca 8, 18 - Matei 25, 20-30 Ioan 18, 15 - Matei 26, 566-58
2 5 , 12 - Mafei 10, 32-33
Matei Luca 8, 26-27 - Mafei 8, 28a Ioan 18, 28 - Mafei 26, 59-60a
2 5 , 31 - M a f e i 26, 26-27 Efeseni 5, 2 - Mafei 3, 2c
Matei Luca 8, 41 -Matei 9, 18-19 Ioan 19, 17 - Matei 27, 33-32
2 5 , 35-36 - Matei 26, 8-11 Efeseni 5, 1 3 - 1 4 - Mafei 5, 14a
Matei Luca 9, 28 - Mafei 17, la Ioan 19, 19 - Mafei 27, 33-37 Efeseni 5, 14 - Matei 26, 69-75
2 5 , 4 1 - M a f e i 2 1 , 18-19
Matei Luca 9, 30-31 - Mafei 17, 3 Ioan 19, 29 - Mafei 27, 33-37
2 6 , 26 - Matei 28, 1-8
Matei Luca 9, 32 - Matei 17, 6-8 Ioan 20, 17 - Mafei 28, 9-10 Filipeni 2, 7 - Mafei 28, 22-24
2 6 , 3 5 - M a f e i 24, 32-33
Matei Luca 9, 33 -Matei 17, 4 Ioan 20, 19 - Mafei 28, 16-20 Filipeni 2, 18 - Matei 20, 24-28
2 6 , 38 - Mafei 27, 45-49
Matei Luca 9, 36 - Matei 17, 6-8 Ioan 20, 23 - Mafei 26, 29 Filipeni 3, 6 - Matei 24, 45-47
2 6 , 4 1 - Mafei 26, 69-75
Matei Luca 9, 49 - Matei 7, 22-23 Ioan 20, 25 - Matei 28, 16-20
2 6 , 42 - Mafei 2 6 , 2 3 - 2 5
Matei Luca 11, 9 - Mafei 13, 10-12 Ioan 20, 26 - Matei 28, 16-20 Coloseni 1 , 2 3 - Mafei 24, 14
27, 51 - Matei 3, 9a
Matei Luca 11, 9-10 - Matei 19, 11 Ioan 21, 1 - Matei 28, 16-20
2 6 , 58 - Mafei 2 6 , 69-75 Coloseni 4 , 7 - Matei 2 4 , 45-47
Matei Luca 11, 16 -Matei 12, 38 Ioan 21, 25 - Mafei 27, 29-22
2 8 , 2 0 - M a f e i 2, 25a
Luca 11, 51 - Matei 21, 34-39 1 Tesaloniceni 4, 17 - Matei 24, 26-28
Luca 12, 6 - Matei 5, 25-26 Faptele Apostolilor 1 , 1 8 - Matei 27, 3-5 1 Tesaloniceni 4, 17 - Matei 24, 31
Maieu 1 , 2 9 - 3 2 - M a f e i 8, 14-15
Marcu Luca 12, 49 - Matei 13, 2 4 - 3 0 Faptele Apostolilor 5, 36-37 - Mafei 22, 16-22 1 Tesaloniceni 4, 17 - Mafei 24, 40-41
2, 3 - Matei 9, l-2a
Marcu Luca 13, 23-28 - Matei 13, 8 Faptele Apostolilor 8, 9-11 - Matei 24, 4-5
2, 13-17 - Mafei 9, 9
Marcu 2, 17 - Mafei 1 , 3fl Luca 14, 17 - Matei 22, 2-7 Faptele Apostolilor 9,1-22 - Matei 9, 9 2 Tesaloniceni 4, 17 - Matei 24, 31
Marcu 5 , 1-2 - Matei 8, 28a Luca 16, 19-31 - Matei 8, 28b Faptele Apostolilor 13, 8-11 - Mafei 5, 22a
Marcu 5, 19 - Matei 9, 30b-31 Luca 16, 24 - Matei 21,18-19 Faptele Apostolilor 19,13-17 - Matei 7, 22-23 1 Timotei 2, 7 - Matei 24, 45-47
Marcu 6 , 1 6 -Matei 13, 53-54a Luca 18, 3S - Matei 20, 29-34 Faptele Apostolilor 21, 30-37 - Mafei 27, 29-26
Marcu 8, 38-Matei 16, 26-27 Luca 19, 22 - Matei 13, 51-52 Faptele Apostolilor 23, 3 - Matei 5, 22a 2 Timotei 1 , 8 - Matei 28, 16-20
Marcu 9, 44 - Mafei 5, 13a Luca 19, 35 - Matei 2 1 , 6-7
Marcu 9, 4 6 - Mafei 5 , I 3 a Luca 20, 20 - Matei 22, 15-16 Romani 5 , 1 2 - Mafei 27, 3 3 - 3 7 Evrei 1, 13 - Mafei 20, 23
Marcu Luca 21, 2 - Mafei 5, 25-26 Romani 5, 14-15 - Mafei 27, 33-37
9 , 48 - Matei 5, 23a
Marcu Luca 22, 10-12 - Mafei 26, 6-7 Romani 5, 18 - Matei 27, 33-37 1 Petru 2, 22 - Matei 5, 17
1 0 , 3 5 - M a f e i 20, 27-22
Marcu Luca 22, 40 - Matei 27, 45-49 Romani 5, 19 - Matei 27, 33-37 1 Petru 3, 15 - Mafei 10, 29-20
1 0 , 46 - Matei 20, 29-34
Marcu Luca 22, 63-65 - Mafei 26, 67-68 Romani 8, 35 - Matei 19, 7-9
1 1 , 7 - Matei 21, 6-7
Marcu Luca 23, 34 - Matei 27, 57-61 Romani 8, 38-39 - Mafei 29, 7-9 Apocalipsa 7, 4-8 - Matei 10,1
1 2 , 34 - Matei 22, 34-40
Marcu Luca 23, 36 - Mafei 27, 32-32 Romani 1 4 , 1 - Matei 25, 41-46 Apocalipsa 1 9 , 7 - Mafei 22, 1-7
1 3 , 24 -.Matei 16, 2-3
Marcu Luca 23, 42 - Matei 27, 38-44 Romani 14, 9 - Mafei 22, 2 9 - 3 3 Apocalipsa 2 1 , 2 - Matei 22, 1-7
1 4 , 3 -Matei 2 6 , 6-7
Marcu Luca 23, 45 - Matei 16,4 Apocalipsa 2 1 , 1 2 - Matei 10, 1
1 4 , 31 - M a f e i 14, 31-33
Marcu Luca 24, 1-Matei 28, 1-8 1 Corinteni 1, 21 -Matei 17, 19-21
1 4 , 34 - Matei 27, 45-49
Marcu Luca 2 4 , 1 1 - Mafei 28, 16-20 1 Corinteni 2, 6 - Mafei 2 4 , 45-47
1 4 , 39 - Mafei 2 6 , 2 3 - 2 5
508 509

NUME PROPRII TÂLCUITE DE SFÂNTUL TEOFILACT CUPRINS

Arimateia - „ţinând pe Acela" - Marcu 15,42-47

R u g ă c i u n e înainte d e citirea d i n Sfintele Cărţi 2
Avraam - „părinte al neamurilor" - Matei 1,2a
B a r a b a - „fiul tatălui" - Matei 27,15-18 E v a n g h e l i a - Vestea c e a b u n ă , C u v â n t u l şi L u m i n a l u i D u m n e z e u 5
B e t a n i a - „casa ascultării" - Matei 21,17; Marcu 11,11-14; Luca 19,29-40 C u v â n t către fratele cititor 7
B e t f a g h e - „casă a fălcilor" - Luca 19,29-40
B e t l e e m - „casa pâinii" - Matei 2, la; Luca 2,15-18
S t u d i u introductiv 14
cananeeancă - „gătită spre smerenie" - Matei 15,28 Datoria împlinirii poruncilor evanghelice , 14
C a p e r n a u m - „casa mângâierii" - Matei 4,12; 11,25-24; Marcu 2, 6-12
Viaţa şi opera Sfântului Teofilact 24
D a v i d - „puternic la mână/îndestulat la m â n ă " - Marcu 11, 7-10
d i a v o l - „clevetitor" - Matei 4,1b Cinstirea Sfântului Teofilact 38
E l i m - „suire" - Luca 10,1-3 Despre alcătuirea Tâlcuirii Evangheliilor 47
Elisabeta - „a lui Dumnezeu odihnă" - Luca 1,5
Răspândirea tâlcuirilor Sfântului Teofilact 50
Fares - „tăiere" - Matei 1, 3a
f a r i s e u - „tăiat şi despărţit de ceilalţi" - Matei 3, 7a; Luca 5, 27-32 Traducerea în limba română a tâlcuirilor 59
F e n i c i a - „roşu" - Marcu 7,24-30 Tipăritura de la 1805 76
G a l i l e e a - „prăvălită j o s " - Matei 4,12
G a v r i i l - „om-Dumnezeu" - Luca 1,36-38 Descriere bibliografică 87
G o l g o t a - „locul căpăţânii" - Matei 27,33-37 Tâlcuirile Sfântului Teofilact în veacurile XIX-XX , 110
Hristos - „ U n s " - Matei 1, lc
Despre ediţia de faţă .' 127
I a o - „mântuire" - Luca 1,31-33
Ierusalim - „vedere a păcii" - Luca 10,29-37 Viaţa Sfântului A p o s t o l şi E v a n g h e l i s t M a t e i 132
I i s u s - „Mântuitor" - Matei 1, lb; Luca 1, 31-33
I o a n - „dar al lui D u m n e z e u " - Luca 1,57-64
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI
I o s i f - „adăugire" - Marcu 15,42-47
I r o d - „minte trupească" - Matei 14,19b-21; Marcu 3, 6-12
Isaac - „bucurie/râs" - Matei 1,2a Inaintecuvântare 137
Israil - „văzând pe D u m n e z e u " - h/latei 2, 6c; Luca 1,51-56
CAPITOLUL 1 : Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele şi naşterea 141
I u d a - „mărturisire" - Luca 7,1-9; 13,10-17
I u d e e a - „mărturisire" - Matei 2, la; Marcu 13,18-20 CAPITOLUL 2: Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii. întoarcerea din
i u d e u - „care se mărturiseşte" - Matei 27,33-37 Egipt şi aşezarea în Nazaret , 151
M a r i a m - „Doamnă" - Luca 1,36-38;10,38-42
Nazaret - „sfinţire" -Luca 1,36-38 CAPITOLUL 3 : Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus 161
nazarinean - „sfinţit" - Matei 2,23b CAPITOLUL 4 : Iisus este ispitit de diavolul. începutul propovăduirii Lui. El cheamă pc cei
N e f t a l i - „lărgime" - Matei 4,12
dintâi ucenici la apostolat şi vindecă tot felul de bolnavi 169
o s a n a - „mântuieşte-ne pe noi!/o, mântuieşte!" - Matei 21, 8-9; Marcu 11, 7-10
Paşti (Fasec) - „trecere" - Luca 22, 7-13 CAPITOLUL 5 : Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii 177
R a m a - „înalt" - Matei 2,18a CAPITOLUL 6: Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele
saducheu - „drept" - Matei 3, 7b
s â m b ă t a - „odihnă" - Marcu 2,23-28; Luca 18,9-14
pământeşti 194
satana - „potrivnic" - Matei 12,25 CAPITOLUL 7: Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii.
S i d o n u l - „vânător" - Matei 15,28 Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de proorocii mincinoşi 203
S i m o n - „ascultător/ascultare" - Matei 27,31-32; Marcu 15,16-21; Luca 23,18-27
S o t i r i a - „mântuire a lui Dumnezeu" - Luca 1,31-33 CAPITOLUL 8 : Iisus vindecă un lepros, pe sluga unui sutaş, pe soacra lui Petru şi pe alţi
T i r u l - „ţinere" - Matei 15,28 bolnavi. Linişteşte furtuna de pe mare şi vindecă doi demonizaţi..... 210
Z a b u l o n - „vânare de noapte" - Matei 4,12
CAPITOLUL 9: Vindecarea slăbănogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan Botezătorul.
Z a h a r i a - „pomenire a Domnului" - Luca 1, 5
Z o r o - „semănătura/naşterea" - Matei 2, 6b Fiica lui Iair şi femeia bolnavă. Doi orbi şi un mut. Secerişul şi secerătorii 217
Z o r o b a b e l - „semănat/născut în Babilon" - Matei 2,6b CAPITOLUL 10: Chemarea Apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire 22^
510 511

CAPITOLUL 1 1 : Trimişii lui Ioan Botezătorul şi mărturia lui Iisus despre Ioan. Cetăţile (1) Zilele d e p r ă z n u i r e a l e Sfinţilor A p o s t o l i 430
nepocăite. Lauda Tatălui. Chemarea către cei împovăraţi 236 (2) Despre lâloiirea versetelor 46-50 din capitolul 12 al Evangheliei d e la M a t e i . . . . 4 3 0
CAPITOLUL 1 2 : Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta. Hula (3) A treia sută a c a p e t e l o r d e s p r e dragoste ale S f â n t u l u i M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l -
împotriva Sfântului Duh. Cine este adevărata rudă 245 capetele 21-36 434
CAPITOLUL 13: Şapte pilde despre împărăţia Cerurilor. Iisus neluat în seama în cetatea (4) C u v â n t al S f â n t u l u i Ioan D a m a s c h i n , d e s p r e v e n i r e a lui A n t i h r i s t 436

Sa. 257 (5) C u v â n t al S f â n t u l u i E f r e m Şirul, p e n t r u a d o u a V e n i r e a D o m n u l u i , sfârşitul

CAPITOLUL 1 4 : Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Iisus satură cinci mii de oameni, l u m i i ş i v e n i r e a lui Antihrist 437

umblă pe mare, vindecă pe cei bolnavi care se ating de El 271 (6) C â t e v a r u g ă c i u n i d i n r â n d u i a l a liturgică a Triodului (Duminica înfricoşătoarei
Judecăţi) 444
CAPITOLUL 1 5 : Spălarea mâinilor. Femeia cananeiancă. Saturarea celor patru mii de
(7) V e d e n i a S f â n t u l u i N i f o n , e p i s c o p u l C o n s t a n ţ i a n e i , d e s p r e sfârşitul l u m i i ş i
oameni 278
înfricoşătoarea Judecată 447
CAPITOLUL 16: Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Mărturisirea lui Petru. Cea dintâi
vestire a Patimilor. Urmarea lui Hristos 287
Scara întocmirii Sfintei E v a n g h e l i i d e la M a t e i 457
CAPITOLUL 17: Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor.
Indice al referinţelor evanghelice uşor de reţinut sau deseori întrebuinţate 465
Darea pentru templu 295
Indice real şi o n o m a s t i c 489
CAPITOLUL 18: Cine este mai mare în împărăţia Cerurilor. Puterea cheilor. De câte ori
I n d i c e scripturistic 504
vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanţi 304
N u m e proprii tâlcuite d e Sfântul Teofilact 508
CAPITOLUL 19: Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel
bogat 313
CAPITOLUL 2 0 : Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. A treia vestire a Patimilor. Cererea
fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru întâietate. Vindecarea celor doi orbi 321
CAPITOLUL 2 1 : Intrarea în Ierusalim. Alungarea vânzătorilor din templu. Smochinul
neroditor. Pilda lucrătorilor celor răi 328
CAPITOLUL 2 2 : Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare
poruncă din Lege. Mesia: Fiul şi Domnul lui David 340
CAPITOLUL 2 3 : Iisus mustră pe farisei şi pe cărturari. Mustră Ierusalimul, cel ce ucide pe
prooroci, şi prezice dărâmarea lui 351
CAPITOLUL 2 4 : Dărâmarea Ierusalimului. A doua Venire a lui Hristos şi sfârşitul lumii.
Când va veni ceasul acela? 362
CAPITOLUL 2 5 : Pildele celor zece fecioare şi a talanţilor. Judecata viitoare 374
CAPITOLUL 2 6 : Vestirea cea din urmă a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina
cea de Taină. Suferinţele din Ghetsimani. Trădarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus.
înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru 385
CAPITOLUL 27: Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se spânzură. Iisus şi Baraba. Iisus dat spre
moarte. Biciuirea, batjocorirea, răstignirea, moartea, înmormântarea şi paza
mormântului 404
CAPITOLUL 2 8 : învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Porunca Botezului 420