Nr……./………..

TEMA proiectului:

PROTECŢIA MOTOARELOR
ELECTRICE

EXAMEN
DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE
PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ NIVEL 5

Îndrumător de proiect
Candidat
Clasa
Ruta de pregătire
profesională
Forma de învăţământ
Profil
Domeniu
Calificarea profesională
Anul absolvirii
 CUPRINS

Pag.
ARGUMENT 3
CAPITOLUL I. MOTOARE ELECTRICE 5

1.1. Generalităţi 5

1.2. Motoare electrice de putere 6

CAPITOLUL II. PROTECŢIA MOTOARELOR 11

ELECTRICE

2.1. La suprasarcină 12

2.2. La scurtcircuit 13

2.3. Împotriva punerii la pământ 17

2.4. La tensiune minimă 17

CAPITOLUL III. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI 20

SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. ŞI PROTECŢIA
MEDIULUI LAUTILIZAREA MOTOARELOR
ELECTRICE

BIBLIOGRAFIE 22

2
 I. ARGUMENT JUSTIFICATIV

Energia electrică reprezintă capacitatea de acțiune a unui sistem fizico-chimic.

Energia electrică prezintă o serie de avantaje în comparație cu alte forme de energie, și
anume:
- producerea energiei electrice în centrale electrice are loc în condiții economice avantajoase;
- energia electrică poate fi transmisă la distanțe mari prin intermediul câmpului
electromagnetic, fie direct prin mediul înconjurător, fie dirijat prin linii electrice;
- la locul de consum, energia electrică poate fi transformată în condiții economice în alte
forme de energie;
- energia electrică poate fi divizată și utilizată în părți oricât de mici, după necesităţi;
Dezavantajul pe care îl prezintă energia electrică în comparație cu alte forme ale energiei
constă în aceea că nu poate fi înmagazinată. Energia electrică trebuie produsă în momentul
când este cerută de consumatori.
Primul motor electric a fost construit de Michael Faraday. Cariera acestuia de mare savant si
inovator al secolului al XIX-lea a avut începuturi modeste. A lucrat mai întâi ca băiat bun la
toate într-o legătorie de cărţi din Londra. Dar era foarte inteligent şi avea o curiozitate
nemărginită. Citea mult, gândea mult şi, după cum recunoştea chiar el, raţiunea l-a obligat să
îşi respingă multe dintre propriile idei.
Habar nu are lumea câte gânduri şi teorii care au trecut prin mintea investigatorului ştiinţific
au fost înăbuşite în tăcere şi secret de propriul spirit critic şi examinarea potrivnică; chiar în
cele mai bune cazuri, nici măcar o zecime dintre sugestii, speranţe, dorinţe, concluzii
preliminare nu au fost realizate.
Michael Faraday a fost un critic sever şi riguros al propriei gândiri, şi aceasta a constituit baza
succesului lui ca savant. Faraday a legat printr-un contact alunecător două fire de un disc de
cupru. Când a rotit discul prin polii unui magnet potcoavă, a descoperit că a produs un curent
electric continuu. În acest fel Faraday a inventat cel mai simplu generator. Ca rezultat direct al
acestor experienţe, Faraday a devenit inventatorul nu doar al generatorului, ci şi al
transformatorului şi motorului electric. În 1831 a reuşit să construiască primul motor electric.
Joseph Henry lucra în acelaşi timp la un motor asemănător. După cum se întâmplă adesea în
cazul marilor realizări de acest fel, primul motor a fost departe de a fi eficient, şi alţi ingineri
l-au îmbunătăţit în cursul deceniilor următoare.
Majoritatea motoarelor din acea perioadă de început erau de curent continuu. De-abia în 1887
Nikola Tesla a introdus motorul de curent alternativ. În 1882, Tesla a identificat principiul
câmpului magnetic rotativ şi a folosit câmpul de forţă rotativ în acţionarea maşinilor. Pe acest
principiu, a proiectat în 1883 un nou motor cu inducţie bifazat. S-a spus că motorul introdus
în 1887 de Tesla a marcat începutul unei a doua revoluţii industriale, întrucât a făcut posibilă
generarea eficientă şi transmiterea la mare distanţă a electricităţii. Înainte de inventarea
câmpului Btognetic rotativ, motoarele electrice funcţionau prin trecerea unui conector printr-
un câmp magnetic staţionar. Tesla s-a gândit că puteau fi îndepărtate comutatoarele unei
maşini, aceasta urmând să fie acţionată Cu un câmp de forţă rotativ. Profesorul lui Tesla,
Poeschel, a declarat că asta ar semăna cu construirea unui mecanism perpetuum mobile şi a
obţinut un patent pentru motorul lui electric, un motor electromagnetic clasic de curent

3
alternativ, în decembrie 1889. Astăzi există numeroase tipuri de motoare: motoare de curent
alternativ, monofazate, bifazate şi trifazate, motoare cu inducţie, motoare sincrone, motoare
cu cuplu constant, motoare de curent continuu pas cu pas, motoare de curent continuu fără
miez si motoare liniare. Unele motoare electrice sunt uşor de observat în jurul nostru astăzi, în
forma autoturismelor şi trenurilor electrice. Există însă alte mii de motoare mai puţin vizibile,
care acţionează o mare diversitate de dispozitive precum maşinile de spălat, ventilatoarele,
pompele pentru fântâni şi piscine. O mare calitate a motoarelor electrice este aceea că nu
produc poluare atmosferică, cel puţin acolo unde sunt utilizate, şi sunt silenţioase. Aceste
atribute le fac ideale pentru uzul casnic şi, în general, pentru mediul urban. Electricitatea
trebuie generată, dar aceasta se poate face printr-o serie de surse de energie, verde sau de alt
fel, aflate uneori la peste 100 de kilometri depărtare de consumator.
Utilizarea practică a energiei electrice se face cu maşini electrice: motoare, transformatoare,
etc. comandate şi reglate de aparate electrice. Aceste maşini electrice se protejează (ele sau
instalaţiile ce le alimentează cu energie electrică) împotriva regimurilor nedorite.
Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul Şcolii
postliceale se adresează în contextul celor exprimate mai sus. În acest fel am corelat
cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu cele întâlnite în documentaţia
tehnică de specialitate parcursă în perioada de elaborare a lucrării de diplomă. Consider că
tema aleasă în vederea obţinerii diplomei de atestare în specialitate de ,,Tehnician
electroenergetician” dovedeşte capacitatea mea de a sistematiza şi sintetiza cunoştinţele, de a
rezolva problemele teoretice dar şi practice folosind procese tehnologice din specializarea în
care lucrez.

4
 CAPITOLUL I. MOTOARE ELECTRICE

1.1. GENERALITĂŢI

Linia de câmp magnetic este linia tangentă în orice punct al ei la direcţia acului magnetic.
Forţa cu care câmpul magnetic acţionează asupra unui conductor parcurs de curent electric,
aflat în acel câmp se numeşte forţă electromagnetică.
Direcţia forţei electromagnetice este perpendiculară atât pe direcţia conductorului străbătut de
curent electric cât şi pe direcţia inducţiei magnetice a câmpului în care se află conductorul.
Sensul forţei electromagnetice depinde de sensul curentului electric din conductor şi de sensul
liniilor câmpului magnetic (sensul inducţiei magnetice a câmpului magnetic) în care se află
conductorul.
Modulul forţei electromagnetice, exercitată de un câmp magnetic asupra unui conductor
parcurs de curent electric, aflat în câmp, depinde de:
– intensitatea curentului electric care străbate conductorul
– lungimea porţiunii conductorului aflată în câmp magnetic
– inducţia magnetică a câmpului magnetic.
Dispozitivul care exercită forţe ce efectuează lucru mecanic atunci când consumă energie
electrică se numeşte motor electric.
O bobină cadru ale cărei feţe sunt paralele cu liniile câmpului magnetic în care se află, se
roteşte cu 90°, atunci când bobina este străbătută de curent electric.
Schimbând sensul curentului electric prin spirele bobinei după fiecare rotaţie cu 180°, bobina
se roteşte continuu în acelaşi sens. Acesta este principiul motorului electric.

5
 Figura 1. Principiul de funcţionare al motorului electric [6]
În timpul funcţionării, un motor electric transformă o parte din energia electrică primită
(consumată) în energie mecanică, cealaltă parte fiind pierdută sub formă de căldură.
Inducţia electromagnetică
Fluxul magnetic, Φ, printr-o suprafaţă străbătută de un câmp magnetic uniform este mărimea
fizică scalară egală cu produsul între modulul inducţiei magnetice a câmpului magnetic B şi
aria secţiunii normale, Sn, a suprafeţei date.
Φ = B · Sn
Fenomenul de producere a unei tensiuni electromotoare într-un circuit, prin suprafaţa căruia
fluxul magnetic variază se numeşte inducţie electromagnetică.
Curentul electric indus într-un circuit închis străbătut de un flux magnetic variabil are un
astfel de sens încât prin câmpul magnetic propriu se opune variaţiei fluxului magnetic
inductor (regula lui Lenz).
O spiră care se roteşte într-un câmp magnetic este o sursă de t.e.m. indusă deci un generator
de curent alternativ (generator de inducţie).

1.2. MOTOARE ELECTRICE DE PUTERE

Alegerea motorului electric corespunzãtor unei anumite actionãri se face luând în considerare
un numãr însemnat de criterii. În primul rând trebuie ales felul curentului, continuu sau
alternativ, apoi tensiunea, eventual frecventele, puterea si tipul constructiv al motorului.
Alegerea corectã a puterii motoarelor electrice are mare importantã, atât din punct de vedere
al functionãrii si utilizãrii acestora, cât si din cel al pierderilor de energie în reteaua de
alimentare.

6
Subdimensionarea motoarelor electrice determinã supaîncãlzirea si deteriorarea rapidã a
izolatiilor. În acelasi timp, cuplul de pornire si capacitatea de supraîncãrcare devin mai mici si
conduc la reducerea productivitãtii masinilor de lucru, mai ales a acelora care necesitã porniri
frecvente.
Supradimensionarea motoarelor creste inutil cheltuielile de investitie, reduce randamentul si
în cazul motoarelor asincrone si factorul de putere.
În cele mai multe cazuri, puterea motorului electric se alege tinându-se seama de încãlzirea lui
si apoi se verificã la suprasarcinã. Sunt însã cazuri, mai ales în actionãrile electrice navale în
care motorul electric se alege pe baza puterii de vârf si se verificã ca încãlzirea sã nu
depãseascã limita impusã în regim permanent.
Încãlzirea motorului electric este cauzatã de pierderile: în cupru (prin efect Joule-Lenz), în
fier si mecanice, care iau nastere în el la transformarea energiei electrice în energie mecanicã.
Dintre aceste pierderi, unele sunt constante fiind independente de gradul de încãrcare al
motorului, în timp ce altele sunt variabile, depinzând de gradul de încãrcare al acestuia. În
tabelul 7.1. sunt indicate pierderile si mãrimile de care depind ele.
Datoritã pierderilor care au loc în masinã, având la pornire temperatura mediului ambiant,
aceasta va începe sã se încãlzeascã. La început, cea mai mare parte din cãldurã este
înmagazinatã în pãrtile componente ale masinii, ridicând temperatura acestora, restul fiind
evacuatã în mediul înconjurãtor.
Pe mãsurã ce temperatura masinii creste, cãldura cedatã mediului ambiant creste, pentru o
anumitã încãlzire, cãldura cedatã devenind egalã cu cea produsã. În acest moment se atinge
echilibrul termic si temperatura masinii rãmâne stationarã la o valoare numitã "temperatura de
regim".

Tabelul 1.
Denumirea
Componenta pierderilor Proportionale cu:
pierderilor
Pierderi Pierderi în Histerezis magnetic
constante fier Curenti turbionari (Foucault)
Pierderi Ventilatie
mecanice În lagãre -
(prin frecare) Perii (colector sau inele de contact) -
Pierderi Pierderi în Rezistenta înfãsurãrilor statorice si
variabile cupru (prin rotorice
efect Joule- Rezistentele de contact perii-colector,
Lenz) perii-inele
Legendã:
Bmax - amplitudinea inducţiei magnetice în miezul feromagnetic;
n - turaţia motorului;
f - frecventa curentului;
d - grosimea tolei;
R - rezistenta activã a înfãşurãrilor;
I - valoarea efectivă a curentului de sarcină;
- căderea de tensiune perii-colector sau perii-inele de contact.
Funcţionarea corectã a maşinilor electrice impune anumite "temperaturi limitã de regim", care
sunt functie de clasele de izolaţie ale înfãşurãrilor acestora. Aceste temperaturi limitã de
regim constituie supratemperaturi sau "încălziri admisibile" pentru diferite pãrti componente

7
ale masinilor electrice, fixate în ipoteza cã temperatura mediului înconjurãtor este de +40°C,
iar atitudinea la care funcţionează este maxim 1000m faţã de nivelul mãrii.
În tabelul.2. sunt indicate supratemperaturile admisibile standardizate în °C - STAS 1893-72,
care pentru izolatia înfãsurãrilor nu trebuie depãsite în orice punct al acestora, în caz contrar,
viata izolatiei, de circa 15ani, scãzând foarte rapid.
Tabelul.2.
Partea componentã Clasa de izolatie
a masinii A E B F H
Înfãsurãrile de c.a. si c.c. ale masinilor cu 50-60 55-75 70-90 85-110 105-135
puteri nominale sub 5000kW sau
5000kVA
Înfãsurãri izolate, închise în mod continuu 60 75 80 100 125
asupra lor însele
Miez magnetic si alte pãrti în contact cu 60 75 80 100 125
înfãsurãrile
Colectoare si inele de contact protejate sau 60 70 60 90 100
nu
Calculul încãlzirii masinilor electrice presupune determinarea temperaturilor de regim si
compararea cu supratemperaturile admisibile standardizate.
Pierderile totale din motor sunt determinate de randamentul masinii care variazã cu încãrcarea
motorului. Cedarea de cãldurã în mediul înconjurãtor are loc prin: conductie, convectie si
radiatie, prima fiind proportionalã cu supratemperatura (diferenta dintre temperatura masinii
si cea a mediului ambiant), cea de-a doua cu supratemperatura la puterea 1,25 si ultima cu
supratemperatura la puterea a patra.

Servicii de functionare
Regimul de functionare al unei masini electrice constã din ansamblul valorilor numerice ale
mãrimilor electrice si mecanice care caracterizeazã functionarea sa la un moment dat.
Serviciul de functionare al unei masini electrice constã în precizarea succesiunii si duratei de
mentinere a regimurilor care îl compun.
Serviciul tip de functionare al unei masini electrice reprezintã un serviciu de functionare
conventionalã care este caracterizat printr-o succesiune standardizatã a regimurilor sale
componente.
În sistemele electrice de actionare, motoarele sunt obligate sã functioneze în diferite servicii,
impuse de procesul tehnologic si de productivitatea masinilor de lucru.
În practica constructiei motoarelor electrice, acestea sunt proiectate pentru un anumit serviciu
nominal, care reprezintã un serviciu de functionare tip, atribuit acestora, la care ele corespund
integral.
Dintre cele opt servicii tip, definite ca servicii nominale standard în STAS 1893-72, în cazul
motoarelor de actionare a mecanismelor navale se întâlnesc mai frecvent urmãtoarele:
continuu - S1; de scurtã duratã - S2 si intermitent periodic - S3.
În figura 2 sunt reprezentate grafic cele trei servicii de functionare amintite, indicându-se
variatia în timp a pierderilor totale de putere Q, a încãlzirii q si a vitezei unghiulare W.

8
 Figura 2. Servicii de funcţionare a maşinilor electrice[7]

Serviciul continuu, notat convenţional cu indicativul S1, se caracterizeazã prin aceea cã

motorul funcţionează aperiodic, cu o sarcinã constantã într-un interval de timp ,
suficient pentru ca echilibrul termic sã fie atins. În acest interval de timp diferitele părţi ale
motorului ajung la supratemperaturile lor de regim stationar. Desi la pornire pierderile totale
de putere sunt mai mari decât pierderile de duratã, influenta acestei majorãri asupra procesului
termic al motorului este neglijabilã, pornirile având loc la intervale mari de timp.
Un astfel de serviciu corespunde motoarelor de acţionare a pompelor ce deservesc motorul
principal de marş si motoarele auxiliare, compresoarelor, ventilatoarelor etc.
Serviciul de scurtã duratã, notat convenţional cu indicativul S2, se caracterizeazã printr-o
functionare aperiodicã a motorului cu sarcinã constantã într-un interval de timp ,
inferior deci celui necesar atingerii echilibrului termic.
Motorul este deconectat apoi de la retea, o perioadã de timp suficientã ca el sã
se rãceascã pânã la temperatura mediului ambiant, o nouã functionare având loc dupã rãcirea
completã a sa. Duratele standardizate pentru intervalul activ de timp t a sunt 10, 30, 60 si 90
minute.Un astfel de serviciu corespunde motoarelor de actionare a vinciurilor de ancorã,
vinciurilor traul etc.
Serviciul intermitent periodic, notat convenţional cu indicativul S3, se caracterizeazã printr-
o funcţionare ciclică a motorului electric, un ciclu de duratã t c fiind compus dintr-un timp
activ ta, în care motorul este încãrcat cu o sarcinã constantã si un timp de t 0. Deoarece sunt
îndeplinite conditiile si , rezultă cã nu se atinge echilibrul termic în
cursul unui ciclu de functionare. Încãlzirea motorului nu este influentatã de cãtre porniri sau
frânãri.Un astfel de serviciu corespunde motoarelor de actionare a vinciurilor de încãrcare-
descãrcare. STAS 1893-72 mai precizeazã cã dacã frecventa de conectare este mai mare decât
sase se adoptã una din valorile 60, 90, 120, 240, 360, 480 sau 600 de conectãri pe orã.
Alegerea puterii motoarelor electrice de actionare, functionând în serviciu continuu
Motoarele electrice ce funcţioneazã în serviciu continuu pot fi încãrcate cu sarcini constante
sau variabile în timp, în functie de natura mecanismului de lucru actionat.
Motorul trebuie astfel ales încât sã functioneze o perioadã oricât de îndelungatã, fãrã ca
supratemperatura pãrtilor lui componente sã depãseascã valorile admisibile. Alegerea
motorului în acest serviciu se face în funcţie de caracterul sarcinii: constantã sau variabilã în
timp.
Alegerea puterii motoarelor electrice functionând în serviciul continuu cu sarcini
constante

9
Pentru mecanismele care funcţioneazã cu o sarcinã constantã sau putin variabilã în timp,
alegerea puterii motorului de actionare este extrem de simplã dacã este cunoscutã cu
suficientã aproximaţie puterea constantã cerutã de mecanism. În acest caz nu mai este necesar
sã se verifice motorul la încãlzire sau la suprasarcinã în timpul functionãrii. Alegând motorul
cu puterea arãtatã mai sus, este sigur cã aceasta este cea maximã admisibilã din punct de
vedere al încãlzirii, deoarece fabrica constructoare a efectuat calculele si încercãrile pornind
de la considerentul utilizãrii la maximum a materialelor la puterea nominalã a motorului.
La pornire, pierderile din motor vor fi mai mari decât la sarcina nominalã. Însã ele vor putea fi
neglijate, deoarece în aceste conditii pornirea se efectueazã destul de rar si deci nu poate avea
o influentã importantã asupra încãlzirii motorului.
Numai în anumite cazuri este necesar sã se verifice cuplul de pornire al motorului, având în
vedere cã unele mecanisme au o rezistentã de frecare mãritã si uneori necesitã cupluri
dinamice destul de mari.
Alegerea motoarelor electrice functionând în serviciu continuu cu sarcini variabile în
timp
Alegerea puterii motorului electric functionând cu sarcinã de duratã, variabilã în timp (în
trepte sau dupã o curbã oarecare) se face mult mai dificil decât în cazul anterior.
Considerăm cazul când sarcina motorului si pierderile de putere variazã în trepte conform
figurii 3.
Alegerea puterii motorului electric constã în determi-narea puterii lui nominale, astfel încât
acesta sã poatã actiona masina din figura 3, fãrã a fi suprasolicitat termic sau insuficient utili-
zat.
Dacã alegerea puterii motorului s-ar face dupã sarcina maximã, atunci ar avea loc o
supradimensionare si deci o slabã utilizare a acestuia care din punct de vedere energetic ar
contribui la cresterea pierderilor de energie. Motorul se poate alege în funcţie de puterea
medie numai la variaţii mici ale sarcinii, de ordinul 20-30% în jurul unei valori medii. În
cazul unor variaţii mai importante ale sarcinii, se alege initial un motor având puterea
nominalã în serviciul continuu S1, egalã cu (1,1-1,6)P, P fiind puterea medie aritmeticã pe
ciclu cerutã de sarcinã.

Figura 3. Motor cu sarcină variabilă în trepte[7]

10
Motorul astfel ales se va verifica la încălzire prin metoda mărimilor echivalente. Această
metodă constă în determinarea unor sarcini echivalente constante, care în timpul unui ciclu de
funcţionare tc să conducă la aceeaşi temperatură finală a maşinii ca si în cazul real.
Metoda cuplului si puterii echivalente
În cazurile practice diagrama de sarcină se prezintă sub forma variaţiei în timp a cuplului
M=f(t), nu a curentului. Este mai comod a înlocui metoda curentului echivalent cu metoda
cuplului echivalent. Se ştie că pentru orice tip de motor electric este valabilă relaţia:
M=tmFI
Pentru motoarele de c.c. cu excitaţie în derivaţie, asincrone, în regim normal de funcţionare,
motoarele de c.a. cu colector si pentru motoarele sincrone, deci pentru motoarele cu
caracteristică mecanică rigidă, fluxul inductor F poate fi considerat practic constant si în
acest caz relaţia devine:
M= C·I
Dacă cuplul nominal MN ales nu satisface condiţiile de pornire sau de supraîncãrcare, atunci
se alege un motor cu o putere majoratã corespunzãtor.
Uneori în locul metodei cuplului echivalent se poate folosi metoda puterii echivalente.
Alegerea puterii motoarelor electrice de actionare functionând în serviciu de scurtã
duratã
Serviciul de scurtã duratã se caracterizeazã prin faptul cã în timpul functionãrii temperatura
motorului nu poate atinge valoarea staţionarã, durata acţionãrii fiind micã (t a<3T), iar pauza
este suficient de mare (t0>3T'), asigurându-se astfel rãcirea motorului pânã la temperatura
mediului înconjurãtor.
La alegerea puterii motorului de acţionare trebuie să se aibă în vedere faptul cã nu este
recomandabilã folosirea unui motor construit pentru funcţionare în serviciu continuu - S 1 în
serviciu de scurtã duratã - S2. Pentru a demonstra acest lucru considerãm cã un motor de
putere nominalã PN destinat funcţionãrii de duratã este pus sã funcţioneze în serviciu de scurtã
duratã un timp ta, fãrã ca încãlzirea maxim admisã - Qmax sã fie depãşitã .

CAPITOLUL II. PROTECŢIA MOTOARELOR ELECTRICE

Pentru protecția motoarelor electrice se recomandă să fie luate măsuri de protecție, împotriva
următoarelor efecte, în funcție de condițiile tehnologice:
- supracurenți care rezultă de la un scurtcircuit;
- suprasarcină;
- temperaturi anormale;
- pierderea sau micșorarea tensiuni de alimentare;
- depășirea vitezei de rotație normate a mașinilor/ elemenţilor mașinii;
- defectele de punere la pământ/curenți reziduali;
- secvența de fază incorectă; supratensiuni de trăsnet sau datorită manevrelor de comutație.
1) Protecția motoarelor împotriva încălzirilor anormale trebuie să fie asigurată pentru
fiecare motor
a cărui putere nominală este mai mare de 0,5 kW. Excepții: pentru aplicații unde o
întrerupere automată a funcționari unui motor nu este admisă (de exemplu pompele pentru

11
incendiu), mijloacele de detecție trebuie a emită un semnal de avertizare la care operatorul
poate răspunde. Protecția motoarelor împotrivă încălzirilor anormale poate fi realizată prin;
- o protecție contra supracurenţilor;
- o protecție contra temperaturilor respective;
- o protecție prin limitară curentului.
Punerea în funcțiune automată a unui motor după funcționarea unei protecții contra
încălzirii anormale trebuie să fie împiedicată, dacă această poate provocă o situație
periculoasă sau o avarie
a mașinii sau a lucrărilor în curs.
Protecţia împotriva suprasarcinilor trebuie să fie prevăzută pe fiecare conductor activ cu
excepția conductorului neutru.
Pentru motoarele monofazate sau alimentate la tensiune continuă, protecția se face cel
puțin pe conductorul activ care nu este legat la pământ.
Dacă protecția contra suprasarcinilor este realizată cu întrerupătoare, dispozitivul de
comutație trebuie să întrerupă toate conductoarele active.
Întreruperea conductorului neutru pentru protecția contra suprasarcinilor nu este obligatorie.
Protecția motoarelor trifazate se realizează cu un dispozitiv dependent de curent, cu
temporizare, care monitorizează toate cele trei faze, reglat la cel mult valoarea curentului
nominal al motorului. Acesta va acționă în 2 ore sau mai puțin la o valoare de 1,20 ori
curentul reglat.
Protecția împotrivă temperaturilor excesive se recomandă în cazurile unde răcirea este
defectuoasă (de exemplu în medii cu praf). În funcție de tipul motorului, protecția împotriva
blocării rotorului sau a lipsei tensiunii pe una din faze nu este totdeauna asigurată de o
protecție împotriva temperaturilor excesive este necesar să se prevadă o protecție
suplimentară. Protecția se realizează cu controlul direct al temperaturi prin senzori de
temperatura incorporați în înfășurarea motorului (ex. termostate)
Dacă o întrerupere a sursei de alimentare sau o scădere a tensiunii poate produce o condiție
periculoasă, o deteriorare a mașinii sau afectarea activității în curs de desfășurare, trebuie
prevăzută o protecție cum ar fi deconectarea mașinii când este atins un nivel predeterminat
al tensiuni (prin reglarea tensiunii minime).
Dacă funcționarea mașinii permite o întrerupere sau o scădere a tensiunii pe durată unei
scurte perioade de timp (perioadă necesară funcționării automaticii de sistem de circa 3 sec),
poate fi prevăzută o protecție cu temporizare împotrivă întreruperii sau scăderii tensiunii.
Funcționarea dispozitivului de protecție la tensiune minima nu trebuie să compromită
funcționarea nici uneia dintre comenzile de oprire a mașinii. Protecția motoarelor la depășirea
vitezei de rotație normate trebuie să interzică o repornire automată.
Dacă o succesiune incorecta a fazelor unei tensiunii de alimentare poate genera o situație
periculoasă sau o deteriorare a mașinii, trebuie să se prevadă o protecție la succesiunea
fazelor. de exemplu: un motor transferat de la o sursă de alimentare la altă nesincrona.
Alegerea tipurilor de protecţii pentru motoarele electrice este determinat de următorii factori:
■ tensiunea, puterea şi tipul motorului;
■ importanţa utilajului antrenat;
■ condiţiile de autopornire după lichidarea unor defecte în reţeaua de alimentare;
■ posibilitatea supraîncărcării utilajelor antrenate.

2.1. LA SUPRASARCINĂ

12
Protecţia împotriva suprasarcinilor se prevede în cazul motoarelor electrice care antrenează
mecanisme ce pot fi supraîncărcate, precum şi pentru motoarele cu condiţii deosebit de grele
de pornire şi autopornire.
Protecţia utilizată împotriva suprasarcinilor este maximală de curent, temporizată şi se
combină cu protecţia împotriva scurtcircuitelor interne, ambele fiind realizate cu relee cu
caracteristică de timp dependentă, combinată cu secţionarea rapidă, după scheme
asemănătoare cu cele din fig. X.1a şi b. Curentul de pornire al protecţiei cu caracteristică
dependentă se determină cu relaţia:

unde Ksig = 1,11,2 (celelalte mărimi sunt cunoscute din relaţii similare anterioare), iar
curentul de pornire al secţionării rapide de determină cu relaţia (X.1).
Protecţia împotriva suprasarcinilor se poate realiza şi cu relee termice, cu temporizarea de
minimum 10 s.

Figura 4. Schema electrică a protecţiei la suprasarcină realizată cu relee de curent cu

caracteristica de timp dependentă de curent (sursa:
http://www.creeaza.com/files/electronica-electricitate/858_poze/image046.gif)

2.2. LA SCURTCIRCUIT

1. Pentru protejarea motoarelor electrice împotriva scurtcircuitelor polifazate din

înfăşurările statorului trebuie să se prevadă una din soluţiile:
a. Protecţia de curent rapidă, realizată de regulă pe două faze, desensibilizată faţă de
valoarea maximă a curenţilor de pornire a motorului, pentru motoare cu puterea mai mică de
4000 kW.
b. Protecţie diferenţială longitudinală, montată, de regulă, pe două faze, pentru motoare cu
puterea mai mare sau egală cu 4000 kW, precum şi pentru motoare cu puterea mai mică de
4000 kW, dacă protecţia prevăzută conform punctului 1a nu este satisfăcătoare din punctul de
vedere al sensibilităţii.
c. Pentru motoarele cu puterea sub 2000 kW se poate folosi o protecţie de curent rapidă cu
un singur releu, reglată în funcţie de valoarea maximă a curentului de pornire al motorului, cu
condiţia asigurării sensibilităţii protecţiei.

13
1. Protecţia împotriva punerilor monofazate la pământ în stator, se va prevedea numai
la motoarele electrice cu puterea mai mare sau egală cu 4000 kW, dacă în regim normal de
funcţionare curentul de punere la pământ depăşeşte 5 A, folosind o protecţie selectivă care să
transmită aceleaşi comenzi ca la punctul 1.
Pentru motoarele de puteri mai mici de 4000 kW sau pentru motoarele care au curenţi de
punere la pământ mai mici de 5 A, se admite folosirea unor protecţii selective împotriva
punerilor monofazate la pământ care să comande semnalizarea.
2. Protecţia împotriva supracurenţilor provocaţi de depăşirea sarcinii nominale a
motorului trebuie prevăzută la acele motoare la care pot apărea suprasarcini din motive
tehnologice. Această protecţie trebuie să se monteze şi la motoarele cu condiţii deosebit de
grele de pornire şi autopornire.
Protecţia împotriva suprasarcinilor se va realiza, de regulă, cu relee de curent cu caracteristică
dependentă sau cu relee termice cu temporizarea de minimum 10 s.
Protecţia va acţiona la semnalizarea sau la descărcarea automată a mecanismelor, dacă există
o asemenea posibilitate.
Acţionarea la declanşare a protecţiei împotriva suprasarcinilor se admite în următoarele cazuri:
■ la motoarele care antrenează mecanisme pentru care nu există posibilitatea reducerii
sarcinii fără oprire sau care lucrează fără supraveghere permanentă;
■ la motoarele cu condiţii grele de pornire şi autopornire.
3. Protecţia împotriva scăderii tensiunii de alimentare sub limitele admisibile se va
prevedea la barele care alimentează motoarele electrice, în următoarele cazuri:
a. pentru deconectarea motoarelor mecanismelor mai puţin importante, în scopul
îmbunătăţirii condiţiilor de restabilire a tensiunii după lichidarea unor scurtcircuite, în vederea
asigurării autopornirii motoarelor mecanismelor importante;
b. pentru deconectarea motoarelor la care autopornirea mecanismelor după oprire nu este
permisă din considerente tehnologice sau de tehnica securităţii muncii.
Pentru cazul 4a, protecţia de tensiune minimă se va realiza, de regulă, în două tranşe:
■ prima tranşă va comanda deconectarea motoarelor de importanţă mai mică, la scăderea
tensiunii sub 0,7Un, cu o temporizare de 0,5 s;
■ a doua tranşă, va comanda deconectarea celorlalte motoare la scăderea tensiunii sub
0,5Un, cu o temporizare de 510 s.
Pentru cazul 4b, protecţia de tensiune minimă se va realiza într-o singură tranşă, iar reglajele
de tensiune şi timp se vor stabili în funcţie de condiţiile concrete.
Protecţia de tensiune minimă se va prevedea la toate motoarele sincrone, pentru a acţiona la
declanşarea întrerupătorului şi pornirea automatului de dezexcitare rapidă. Protecţia se va
realiza în două tranşe:
■ prima tranşă va comanda deconectarea netemporizată a motoarelor sincrone la scăderea
tensiunii sub 0,4Un;
■ a doua tranşă va comanda deconectarea motoarelor sincrone, cu o temporizare care se va
stabili din condiţii de selectivitate, la scăderea tensiunii sub 0,7Un.
4. Protecţia motoarelor sincrone împotriva funcţionării în regim asincron se va realiza prin:
■ protecţie maximală de curent care acţionează la apariţia curentului alternativ în înfăşurarea
de excitaţie;
■ protecţie sensibilă la modificarea defazajului între curentul şi tensiunea statorică;
■ protecţie la suprasarcină.
Protecţiile de mai sus, vor comanda deconectarea motorului sau numai semnalizarea dacă este
posibilă resincronizarea motorului.
Protecţia împotriva scurtcircuitelor polifazate interne va comanda declanşarea întrerupătorului
motorului; la motoarele sincrone, prevăzute cu dispozitiv de dezexcitare rapidă, protecţia
comandă şi acţionarea acestui dispozitiv.

14
Pentru motoare cu puteri mai mari sau egale cu 4000 kW, împotriva scurtcircuitelor dintre
faze se foloseşte protecţia diferenţială longitudinală, realizată în acelaşi mod ca şi la
generatoare; pentru creşterea sensibilităţii se introduc rezistenţe în serie cu releele de curent
sau TSR.
Pentru motoare cu puteri mai mici decât 4000 kW se folosesc protecţii de curent rapide în
două variante:
■ cu relee de curent cu caracteristică independentă, în cazul motoarelor care nu sunt supuse
suprasarcinilor;
■ cu relee de curent cu caracteristică timp de acţionare – curent dependentă, care asigură şi
protecţia împotriva suprasarcinilor, în cazul în care motoarele antrenează mecanisme
supuse suprasarcinilor.
Schemele protecţiilor pot fi realizate cu două transformatoare de curent şi un releu conectat la
diferenţa curenţilor secundari, Figura 5a, sau cu două transformatoare de curent şi două relee,
Figura 5b.

Figura 5. Secţionarea de curent cu un releu (a) şi cu două relee (b)

a motoarelor asincrone[9]

Valoarea curentului de pornire al protecţiei se calculează în raport cu valoarea efectivă

maximă a curentului de pornire Iporn.max., care poate dura până la 15 s. Componenta
aperiodică, care măreşte valoarea curentului la începutul procesului de pornire cu 4070% şi se
amortizează în cca. 0,04 s, este considerată prin adoptarea unui coeficient de siguranţă
corespunzător:

unde: Ksig  1,41,6 pentru relee cu caracteristică independentă;

Ksig = 1,82 pentru relee cu caracteristică dependentă;
Ksch =  3 pentru schema din Figura 4a;
Ksch = 1 pentru schema din Figura 4b;
Iporn.max. – valoarea efectivă maximă a curentului de pornire, în condiţii de tensiune
nominală şi alunecare s = 1. După calculul curentului de pornire, se verifică valoarea
coeficientului de sensibilitate: se impune Ksens  2.
În Figura 6 este prezentată schema unei protecţii de curent a unui motor de curent alternativ
realizată cu releul numeric MCX 913 (ABB), care poate fi utilizat şi pentru protecţia liniilor sau
transformatoarelor. MCX 913 asigură un număr mare de funcţii, dintre care menţionăm:
■ protecţia împotriva scurtcircuitelor polifazate;
■ protecţia împotriva defectelor monofazate;

15
 ■ protecţia de curent de secvenţă inversă;
■ protecţia împotriva suprasarcinilor;
■ protecţia împotriva sarcinii reduse;
■ protecţia împotriva solicitării inadmisibile a motoarelor, în special a celor asincrone, în
regimul de pornire.
Protecţia primeşte informaţii asupra regimului de funcţionare a motorului prin curenţii
secundari ai TC. Transformatoarele de curent T din circuitele sale de intrare asigură separarea
galvanică şi nivelul curentului nominal de 1 A sau 5 A. În secundarele transformatoarelor T
sunt prevăzute filtre trece bandă (care nu sunt reprezentate în fig. X.2), filtru de curent de
secvenţă homopolară (I0) şi filtru de curent de secvenţă inversă (I2). Curenţii de fază şi
curenţii I0, I2 sunt redresaţi, convertiţi în mărimi numerice în convertorul A/N şi în final sunt
prelucraţi în µP. Releul poate realiza 19 funcţii diferite; pentru fiecare funcţie sunt necesare
două reglaje, pentru mărimea de pornire şi pentru valoarea temporizării.

Figura 6. Protecţia de curent a motoarelor realizată cu releul numeric MCX 913[9]

Semnificaţia elementelor şi mărimilor din Figura 6 este: motor protejat (1), semnale de intrare
de blocare (2), alimentare sursă cc (3), mărimi de semnalizare (4), mărimi de declanşare (5),
tastatură (6), display (7) şi matrice software (8).
Pentru motoare cu puteri mai mari de 4000 kW sau cu puteri mai mici dar pentru care
protecţiile de curent rapide nu asigură sensibilitatea necesară, împotriva scurtcircuitelor
polifazate interne se foloseşte protecţia diferenţială longitudinală.

16
 Figura 7. Protecţia diferenţială longitudinală a motoarelor conectate direct la bare,
realizată cu releul 7 UT 75[9]

În Figura 7 este prezentată schema unei PDL a motoarelor conectate direct la bare, realizată
cu releul diferenţial trifazat 7 UT 75 (SIEMENS). Releul 7 UT 75 realizează o caracteristică
de frânare (prin compararea sumei curenţilor secundari cu diferenţa acestora) şi poate fi
utilizat pentru protecţia motoarelor conectate direct sau prin transformator la barele
colectoare, precum şi pentru protecţia transformatoarelor. Pentru acest ultim caz, este
prevăzut cu o frânare suplimentară bazată pe armonica a 2-a (100 Hz) care asigură o
comportare corectă a protecţiei sub acţiunea curentului de şoc de magnetizate.
Protecţia conţine trei circuite diferenţiale independente, câte unul pentru fiecare fază, iar
declanşarea poate avea loc în două trepte: o treaptă brută (de sensibilitate mai mică) cu acţionare
instantanee şi o treaptă fină (de sensibilitate ridicată) cu acţionare cu o mică temporizare.
2.3. ÎMPOTRIVA PUNERII LA PĂMÂNT

Protecţia împotriva punerilor la pământ, se instalează, în cazul motoarelor cu puteri mai mari
sau egale cu 4000 kW alimentate din reţele cu neutrul izolat, numai dacă valoarea curentului
de defect depăşeşte 5 A. Protecţiile utilizate sunt de tipul maximal de curent homopolar,
realizate cu FCSH sau cu TSH, conform schemei din Figura 8 şi comandă declanşarea
întrerupătorului.

17
 Figura 8. Protecţia de curent homopolar a motoarelor asincrone[9]

2.4. LA TENSIUNE MINIMĂ

Protecţia împotriva scăderii tensiunii de alimentare sub limitele admisibile are rolul de a
preveni încălzirea motoarelor, asigurarea autopornirii motoarelor importante prin
deconectarea celor mai puţin importante sau a celor la care autopornirea nu este posibilă,
precum şi pentru asigurarea securităţii personalului de serviciu. Protecţiile de minimă tensiune
se prevăd fie la fiecare motor, fie pe grupuri de motoare alimentate de la aceleaşi bare.
În Figura 8 este prezentată schema unei protecţii de minimă tensiune pentru un grup de patru
motoare electrice. Contactele releelor minimale de tensiune sunt conectate în serie pentru
excluderea acţionării greşite a protecţiei în cazul arderii unei siguranţe în secundarul TT.
Alimentarea contactelor releelor 1, 2, 3 şi 4 se realizează prin contactele separatorului S de
conectare a TT, pentru ca protecţia să nu acţioneze la deschiderea acestui separator.
Motoarele alimentate de pe sistemul de bare sunt grupate în modul următor:
motoare de importanţă mai mică sau a căror autopornire nu este posibilă sau nu este permisă
(M1, M2) care sunt deconectate de către protecţia minimală de tensiune realizată cu releele 1,
reglată la

cu temporizarea introdusă de releul 3, ta3  0,5 s.

motoare importante, (M3, M4), care sunt deconectate de către protecţia minimală de tensiune
realizată cu releul 2, reglată la

cu temporizarea introdusă de releul 4, ta4 = 510 s.

Protecţia motoarelor din instalaţii de importanţă mai mică se realizează cu două relee de
tensiune sau cu unul singur.

18
 Figura 9.Protecţia de tensiune minimă a motoarelor asincrone[9]

Motoarele sincrone sunt prevăzute cu aceleaşi protecţii ca şi motoarele asincrone, şi anume:

împotriva scurtcircuitelor, a punerilor monofazate la pământ, a scăderii tensiunii şi a
suprasarcinilor; schemele de protecţie sunt similare cu cele de la motoarele asincrone.
În plus, motoarele sincrone sunt prevăzute şi cu protecţii împotriva ieşirii din sincronism. La
trecerea motorului din regim sincron în regim asincron, apar variaţii mari ale curentului
statoric (asemănătoare pendulărilor), iar în circuitul rotoric circulă o componentă alternativă a
curentului.
Protecţia împotriva ieşirii din sincronism, se poate realiza, în principal în următoarele moduri:
1. Prin combinarea cu protecţia împotriva suprasarcinilor, întrucât la ieşirea din sincronism
valoarea curentului statoric depăşeşte valoarea curentului de pornire al protecţiei
împotriva suprasarcinilor.
2. Printr-o protecţie sensibilă la defazajul dintre curentul şi tensiunea statorică.
3. Printr-o protecţie sensibilă la componentele alternative din circuitul rotoric al motorului.
Ultimele două posibilităţi se adoptă la motoarele sincrone care antrenează utilaje de foarte
mare importanţă şi este necesară o protecţie specifică acestui regim.

Figura 10. Protecţii pentru sesizarea ieşirii din sincronism a motoarelor sincrone[9]

19
În Figura 10 sunt prezentate două scheme realizate pe baza ultimei soluţii dintre cele enunţate,
şi anume:
■ schema din Figura 10 a, în care releul de curent primeşte valoarea măsurată cu TC a
componentei alternative a curentului rotoric;
■ schema din Figura 10 b, în care releul de curent, conectat în paralel cu bobina de
inductanţă L, este parcurs în principal de componenta alternativă, în timp ce componenta
continuă se închide prin bobină.
Releul intermediar 2 (din ambele scheme), cu contact normal deschis şi temporizare la
deschidere, este necesar deoarece în timpul oscilaţiilor, curentul poate deveni mai mic decât
valoarea de revenire a releului 1, iar pe aceste intervale de timp trebuie împiedicată
întreruperea comenzii transmise releului de timp 3.

CAPITOLUL III. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI

SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
LA UTILIZAREA MOTOARELOR ELECTRICE

Activitatea de tehnică a securităţii muncii este reglementată la nivel de ţară prin “norme de
protecţie a muncii”. Acestea cuprind cadrul general de tehnica a securităţii muncii şi normele
de igiena a muncii, obligatorii pentru toate ministerele de stat şi organizaţii obşteşti.
Sub îndrumarea ministerului muncii, fiecare departament, minister sau sector de activitate,
elaborează norme departamentale de protecţie a muncii, obligatorii pentru toate organizaţiile
aflate în subordine.
Personalul care lucrează în instalaţii electrice sub tensiune, va respecta următoarele principale
măsuri:

20
foloseşte mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutării şi acţiunii arcului electric;
acestea sunt:
mijloace de protecţie izolante care au drept scop protejarea omului împotriva electrocutării
prin atingere directă (cleşti şi prăjini electroizolante, mănuşi, cizme, galoşi, covoare şi
platforme electroizolante);
indicatoare mobile de tensiune pentru identificarea prezenţei sau lipsei tensiunii în zona de
lucru;
panouri, paravane şi împrejmuiri pentru delimitarea şi protejarea zonei de lucru;
plăci avertizoare de avertizare a pericolului prezenţei tensiunii, de interzicere a unor acţiuni
sau de informare asupra unor particularităţi la punctele de lucru;
La locurile de muncă, pentru diferitele lucrări în instalaţiile electrice, se vor afişa instrucţiuni
de protecţie a muncii, de acordare a primului ajutor şi revenire şi stingere a incendiilor.
Executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor face numai de
electricieni calificaţi. Electricienii care trebuie sa execute lucrări sub tensiune, vor fi autorizaţi
de conducerea întreprinderii, respectând următoarele cerinţe:
 să fie sănătoşi din punct de vedere psihic;
 să nu sufere de boli sau să aibă infirmităţi care le-ar putea stânjeni în activitatea lor;
 să posede cunoştinţele profesionale şi de protecţie a muncii, corespunzător funcţiei pe
care o deţin;
 să cunoască procedeele de scoatere sub tensiune a persoanelor electrocutate şi să le
poată acorda primul ajutor;
Pentru ca electricienii să poată executa lucrări în buna siguranţă, personalul este supus
următoarelor tipuri de instructaje:
instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare, durează intre 8 ore şi 2 zile în
funcţie de specificul întreprinderii; instructajul şi verificarea cunoştinţelor se consemnează în
fişa individuală de protecţie a muncii;
instructajul la locul de muncă; durata nu depăşeşte 8 ore; conţinutul, instructajul şi verificarea
cunoştinţelor se consemnează în fişa individuală de protecţia muncii;
instructajul periodic se executa în următoarele cazuri:
lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate de muncă;
lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile;
s-a modificat procesul tehnologic, utilaje şi tehnici noi;
când s-au modificat “normele departamentale a muncii”
Norme de prevenire şi stingere a incendiilor:
In medii normale şi în special în mediul exploziv se iau masuri care să prevină declanşarea
unui incendiu sau a unei explozii. Pentru aceasta, în funcţie de mediu, s-au stabilit o serie de
masuri specifice care trebuiesc respectate după cum urmează:
 se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice si a receptoarelor de
energie electrica de orice fel, precum şi a celor uzate sau improvizate;
 se interzice încălcarea reţelelor electrice peste sarcina admisă;
 se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
 se interzice folosire instalaţiilor electrice neprotejate în raport cu mediul (etanşare la
praf şi umezeală);
 se interzice executarea lucrărilor de întreţinere sau reparaţie a instalaţiilor electrice de
către personal necalificat şi neautorizat;
 se interzice folosirea la corpurile de iluminat şi a filtrelor de lumină, improvizaţiilor
din carton, hârtie sau alte materiale inflamabile;
 se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele
stabilite sau în condiţii ce prezintă pericol de incendiu;

21
  se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat, reşouri,
radiatoare, etc.), fără luarea măsurilor de izolare termică, faţă de elemente inflamabile
din încăpere;
 se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontarii
parţiale a unei instalaţii;

BIBLIOGRAFIE

[1] Constantin Ghita - Masini electrice, Ed Matrix Rom, Bucuresti, 2005,

[2] Ion Mihai – ş.a. -Manual pentru autorizarea electricienilor instalatori Centrul de
Informare si Documentare pentru Energetica, Bucuresti 1998
[3]. Mareş F., Druţă I., Maşini electrice – manual clasa a IX-a Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007.
[4]. Teodoru, C.E., ş.a. Maşini electrice, Universitatea ,,Gh. Asachi” Iaşi, 2000
[5]. Gheorghiu S., ş.a. Convertoare electromecanice, Editura Academiei ,,Mircea cel
Bătrân”, Constanţa, 2010.
[6].
https://www.gimnaziu.info/forta-electromagnetica-motorul-electric-inductia-electromagnetica

22
[7]. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/ALEGEREA-PUTERII-MOTOARELOR-
EL35209119.php
[8]. https://mirceanetoiublog.blogspot.ro/2015/03/pornirea-si-protectia-motoarelor.html
[9].https://www.studentie.ro/referate/diverse/protectia-motoarelor-
electrice_i46_c970_131448.html

23