Universitatea de medicină farmacie științe și tehnologie, George Emil Palade, g Mure

Scriere creatoare și creație digitală, anul I

Teoria textului

Psihanaliza și cercetarea literaturii

Suci Larisa
Introducere

Psihanaliza este o disciplină dedicată studierii psihicului uman, având ca scop

vindecarea bolilor sufletului, cu toate acestea, a avut o vocație mai amplă, încă de la
primele sale apariții. Fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud (1856 - 1939) a plasat
această știință, printre științele care se ocupă cu studierea minții. Psihanaliza, nu
este doar o ramură a medicii sau a psihologiei, scopul său este mult mai vast,
ajutând la înțelegerea culturii, religiei, filosofiei, având de asemenea un rol foarte
important în înțelegerea literaturii. Freud a fost un pasionat de literatură, era
familiarizat atât cu literatura universală, dar și cu marele opere scrise de
contemporanii săi. Îm 1895, psihanaliza ia naștere din autoanaliza făcută de doctorul
neurolog Sigmund Freud, în încercarea sa de a înțelege patologii mintale severe.
După o analiză a mai multor paciente isterice, Freud a înțeles că originea afecțiunii
lor era una de natură psihică, nu neurologică.
Psihanaliza abordează părți sensibile din viața umană precum, sexualitatea,
copilăria, religia), cercetarea acestor aspecte s-a lovit încă de la început și continuă
până în prezent, de prejudecăți din cauza culturii tabu. Psihanaliza este un concept
complex care cuprinde un set de ideei, care s-au schimbat atât pe parcursul
cercetărilor făcute de către Freud, dar și de schimbările aduse după moartea sa.
Fundamentele psihanalizei: Freud și-a dezvoltat teoria despre psihanaliză în jurul
unui concept important în încercarea de a înțelege psihicul uman și anume
inconștientul. Freud credea că inconștientul nostru cuprinde gânduri, motive,
sentimente care pot să ne influențeze comportamentul în moduri în care nici nu
ne-am putea imagina.
În psihanaliza Freudiana un concept foarte important este structura personalității
care cuprinde cele trei componente pe care psihanaliza le descrie ca fiind parte din
alcătuirea personalității umane Eul (ego), Sinele (Id) și Supraeul (super ego). Id este
instanța responsabilă pentru medierea între dorințele impulsive ale Sinelui și
normele și valorile sociale ale Supraeului.
La începutul secolului XX, apar primele evoluții ale psihologiei moderne și totodată
apare analiza psihologică a literaturii. Această nouă metodă de critică literară
cuprinde concerte susținute de sociologi importanți, inclusiv Carl Jung, Alfred Adler,
Otto Rank și mai presus de toți Sigmund Freud. Terapia dezvoltată de către Freud
pentru tratarea nevrozei, curând s-a extins ajungând să fie folosită în analiza
evoluției practicilor și civilizațiilor istorice, dar și în religie, mitologie, literatură și alte
arte. În procesul de analizare a literaturii, au fost folosite concepte din psihanaliză.
Mai precis, am observat că în critica literară se folosește teoria psihanalizei, pentru
interpretarea literaturii. În literatură a apărut psihanaliza folosită în scop creativ.

1
Critica psihologică se ocupă cu analizarea literaturii ca expresie în formă fictivă, a
stării de spirit și a structurii personalității autorului.
Psihanaliza a pătruns în alte domenii de studiu și în cele din urmă ajuns și la
literatură, ca una din diversele abordări literale.
Într-un studiu ulterior psihanalizei Freudiene scris de către Carl Jung, rescrie ideei,
ca să se potrivească cu propriul său punct de vedere în înțelegerea psihanalizei.
Jung este cel care vede umanul pe baza comportamentului în mituri și legende. O
dezvoltare ulterioară a fost făcută de către Alfred Adler, care vede omul ca pe o ființă
socială. În perspectiva lui Adler, suntem motivați de nevoi sociale. „suntem noi
conștienți și capabili să ne îmbunătățim pe noi înșine și lumea din jurul nostru”. 1
Așa dar, psihanaliza nu este doar o ramură a medicinei sau a psihologiei, ea ajută la
înțelegerea culturii, filosofiei, religiei, dar și a literaturii. În dezvoltarea teoriei sale
asupra psihanalizei, Sigmund Freud, a făcut adesea referire la artă îndeosebi la
literatură.
Critica literară psihanalitică, se focusează pe una sau mai multe din următoarele
principii:
Autorul, psihanaliza este folosită pentru a analiza autorul, viața sa și opera sa
literară.
Personajele, teoria este folosită pentru a analiza unul sau mai mute pesonaje,
psihanaliza se tranformă într-un instrument de analizat comportamentul și motivațiile
unui personaj.
Publicul, se analizează ce elemente dintr-o operă au atras publicul să o citească.
Textul, este analizat limbajul și simbolismul din lucrare
Scriitorii și autorii sunt influențați de principiile psihanalizei care sunt reflectate în
operele și personajele lor. Conceptele propuse de Sigmund Freud, utilizate cel mai
des de către aceștia sunt:2
Principiul inconștientului.
Teoria icebergului asupra psihicului
Visele sunt o expresie a conștiinței noastre
Comportamentul infantil este în esență sexulal
Relația dintre nevroză și creativitate

1
James V. McConnell Understanding Human Behavior. Editura Holt. New York. 1980 p 250
2
Mahroof Hossain. Psychoanalytic Theory used in English Literature: A Descriptive Study. Volume 17.
Global Journals. USA. 2017. p. 43

2
 1 Psihanaliza în proză

Psihanaliza dezvoltată de Freud la sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului XX

a adus cu sine o revoluționare în modul în care se făcea cercetarea umană. Teoriile
sale se axează pe complexitatea individuală, subconștient și gândurile ascunse, de
la apariția acestui mod de gândire nu a trecut mult până la a fi abordat în literatură.
Apariția psihanalizei în literatură se poate observa cel mai bine în operele interbelice
și ulterior în operele moderniste. Numeroși autori au folosit concepte psihanalitice în
romanele lor, printre cei mai importanți se enumeră: Franz Kafka, Virginia Woolf sau
James Joyce, care a folosit psihanaliza în romanul său „Ulise” pentru a analiza
conștiința personajelor.
Odată cu înaintarea prin secolul XX, a crescut interesul pentru psihanaliză, devenind
o tendință care s-a reflectat și în literatură. Scriitorii au găsit în psihanaliză o metodă
foarte bună prin care să poată construi o luptă interioară a personajelor pe care să o
exploreze ulterior. Un autor care a reușit prin utilizarea principiului psihologic să
arate cum o comunitate poate fi influențată de isterie și frică este Arthur Miler în
romanul său „Vânătoarea de vrăjitoare”.În perioada modernistă au început să apară
opere care nu doar că foloseau principii psihanalitice, dar au îmbrățișat psihanaliza
ca temă centrală. un exemplu ar fi romanul autorului Maurice Nicoll, care în romanul
său „The New Man” utilizează concepte psihanalitice pentru a explora în profunzime
subconștientul uman.
Desigur că și în acest caz, ca oricare alt current, curând a apărut și opoziția care
consideră că psihanaliza nu își are locul în literatură, un exemplu notabil care a adus
critică acestui curent, a fost autorul Aldous Huxler, care tratează psihanaliza în
lucrările sale, de exemplu romanul „Minunata lume nouă” în care critică psihanaliza
ca fiind o modalitate prin care complexitatea umană este redusă la agresivitate și
sexualitate.
Cu toate aceastea, psihanaliza, în ciuda criticii, poate oferii o perspectivă bogată
asupra complexității umane prin aprofundarea personajelor și a temelor, există o
sumedenie de autori care prin psihanaliză au oferit cititorilor opere complexe care
explorează aspecte ale minții umane și ale subconștientului. Din secolul XX se
remarcă:3
În primul rând Sigmund Freud, fiind părintele psihanalizei, a avut multe lucrări care
au influențat literatura, printre cele mai importante opere ale sale se numără
„interpretarea viselor”, „Totem și tabu” care au adus în discuției ideei precum
subconștientul și simbolurile.
În cartea sa „Eseuri de psihanaliză aplicată” Opere esentiale volumul 10, Freud scrie
despre scriitori câteva eseuri. În eseul „scriitorii și activitatea fantasmatică”, Freud a
3
Jeremy Tambling - Literature and psychoanalysis. Editura Manchester University Press, 2012, p. 23

3
dezvoltat mai multe teorii care fac o legătură între psihicul scriitorilor și activitatea
fantasmatică. Freud considera că procesele mentale de creație și imaginație aveau
la bază mecanisme similare cu cele întâlnite în vis și în manifestarea simptomelor
nevrotice. Freud spunea tot aici despre scriitorii în legătură cu visele „putem îndrăzni
să-l numim pe scriitor un om care visează cu ochii deschiși”.4
Mai precis, scriitorii atunci când trec prin procesul de creație, intră într-o stare
asemănătoare cu cea de visare. Legat de acest subiect, Freud a făcut câteva
observații.
Fantasma și imaginația ca forma de eliberare.Procesele de creație și imaginație, pot
servi drept o formă de eliberare a dorințelor inconștiente și a tensiunilor. Acest lucru
conduce la o expresie creativă, care poate să reflecte sentimente profunde.
Conflictul dintre impulsuri. Freud a susținut că actul de creație literară poate fi
interpretat ca o modalitate de a gestiona conflictale cauzate de dorințele
contradictorii și impulsurile inconștiente ale scriitorului. Scriitorii pot utiliza literatura
pentru a explora și a rezolva astfel de conflicte într-un cadru simbolic.
Scriitorul ca subiect și obiect al creației. Freud a evidențiat faptul că deseori scriitori
se află într-o poziție unică, în care sunt atât obiectele cât și subiectele propriei lor
creații. Ei pot explora propriile lor sentimente și gânduri în lucrările lor, astfel pot
ajunge la o înțelegere mai profundă a propriilor lor procese psihice prin intermediul
scrierii.
Dezvăluirea subconștientului. Freud susținea că literatura poate dezvălui aspecte ale
subconștientului autorilor. Operele literare pot conține teme sau simboluri care au
semnificații psihologice, profunde și care pot fi interpretate într-un mod psihanalitic.
Freud a arătat în mai multe ocazii o fascinație asupra romanelor autorului rus Feodor
Dostoievski. Freud a observat că acesta a explorat remarcabil tulburările și
conflictele psihologice ale personajelor sale. Freud a apreciat în romanele lui
Dostoievski conflictele interioare și abordarea subconștientului, a remarcat în special
elemente precum nebunia, lupta dintre bine și rău, sau culpabilitatea.Dostoievski
însăși a fost interesat de psihologia umană, datorită căreia a creat personaje
complexe care se confrunta cu dileme morale, etice și psihologice profunde. Operele
lui Dostoievski, cum ar fi „Idiotul”, „Crimă și pedeapsă” sau „Frații Karamazov”, sunt
adesea analizate din perspectiva psihanalitică, datorită exploatării psihicului uman și
a subtextului psihologic.5
Unul din subiectele pe care Freud le-a cercetat intens în cariera sa, a fost analiza
viselor, spre care a arătat un deosebit interes. În scrierile sale în care cercetează
natura viselor, oferă exemple din literatura, în acest caz se poate spune că a folosit
literatură în psihanaliză. Un exemplu este atunci când a făcut o analogie folosind
opera lui Jean-Jacques Rousseau „Confesiunile”. Freud analizează visul unui
pacient, arătând că un vis poate fi satisfacerea unei dorințe ascunse, Menționează
opera lui Rousseau în acest context cu scopul de a arăta similaritățile care există
între visul pacientului și mărturisirile autorului. Atât în cazul visului cât și în cazul
4
Sigmund Freud, Eseuri de psihanaliză - Opere esemțiale volumul 10, Editura Trei, București, 2017,
p. 119
5
Ibidem, p. 362

4
mărturisirilor din ”Confesiuni”, este manifestată o dorință de a se elibera de secrete
ascunse.6
O altă scrisoare a secolului XX, a cărei opere pot fi cercetate dintr-u perspectivă
psihanalitică, este Virginia Woolf. Ea a abordat teme și subiecte psihanalitice, în
multe dintre operele ei, cum ar fi: „Orlando” „Doamna Dalloway”, „Farul”. În cazul
romanului său „Orlando”. este o lucrare complexă și bogată, care poate fi abordată
din multe perspective critice, inclusiv cea psihanalitică. Această operă abordează
tema identității, a timpului și a transformării într-o manieră unică, care poate fi
analizat într-o perspectivă psihanalitică.
Una din temele principale pe care le abordează romanul este „identitatea de gen”
care face referire la explorarea identității personajului principal., Orlando, care trece
prin transformări drastice de-a lungul secolelor, și chiar schimbări de sex.aceste
evenimente din viața personajului, pot fi analizate prin teoriile psihanalitice
referitoare la identitatea de gen și identitatea sexuală.7
Romanul se desfășoară pe durata a mai multor secole,, timpul având un rol
semnificativ în poveste. Psihanaliza a arăat o atenție deosebită relației dintre timp și
inconștient, iar Orlando poate fi analizat din această perspectivă pentru a înțelege
modul prin care personajul navighează în trecut și în prezent.
O altă temă importantă abordată în roman, este complexul Oedip și relațiile familiale.
Romanul explorează relațiile complexe dintre Orlando și membrii familiei sale, din
perspectiva teoriei psihanalitice complexul lui Oedip și dinamicii familiei..
Un alt aspect studiat în psihanaliză și care se regăsește și în roman este reprimarea
traumelor și dorințelor, dar și modul în care aceste pot fi dezvăluite sau eliberate, în
acest caz avem de-a face cu expunerea dorințelor personajelor . Acestea sunt doar
câteva aspecte din psihanaliză care pot fi întâlnite în romanul „Orlando”.
Carl Jung, este un nume foarte important când vine vorba despre psihanaliză. El nu
a scris despre abordarea psihanalizei în literatură în mod direct dar a dezvoltat
concepte importante, care au fost folosite de scriitori în operele lor. Două dintre
aceste concepte sunt, cele dezvoltate în cazul psihologiei sale analitice și anume
„arhetipuri și inconștientul colectiv”. Motivele pentru care mulți scriitori au ales să se
folosească de aceste două concepte în cărțile lor este, pentru a explora aspecte
profunde ale psihicului uman, pentru a dezvolta personaje complexe și pentru că
oferă o dezvoltare mai aprofundată a unor teme.
Scriitorii au folosit arhetipurile pentru a dezvolta. personaje care au o rezonanță
universală. Acestea pot include arhetipul eroului, mamei, umbrei. Anima, animus și
multe altele, Personajele arhetipale pot adăuga semnificație și adâncime poveștilor
și pot facilita conexiunea maselor cu operele literale.8
Principiul de dezvoltare și transformare personală, central în teoria lui Jung, a fost
explorat în opere literale. Personajele sunt prezentate într-un proces de căutare de
sine, de dezvoltare sau confruntare cu propriul lor inconștient. Acest aspect poate

6
Sigmund Freud. Interpretarea viselor . Editura Trei. România, 2010, p. 186
7
Elizabeth Wright, Re-evalueting Woolf s Androgynous Mind, University of St. Andrews, USA, 2018,
p. 23
8
Carl Jung, Arhetipuri și inconștientul colectiv, Editura Trei, București, 2014, p. 66

5
oferii un punct de plecare foarte bun pentru o poveste complexă și captivantă.În
ceea ce privește înțelegerea inconștientului, scriitorii au folosit teoriile lui Jung pentru
a arăta cum personajele lor înțeleg sau nu înțeleg aspectele propriului lor
inconștient.
Din multitudinea de scriitori care s-au folosit de conceptele lui Jung în romanele lor, îi
putem aminti pe: H. P Lovecraft, care explorează tema inconștientului colectiv, frica
sau forțele supranaturale, în special în povești ca „Mitul lui Cthulhu„. James Joyce, a
folosit teoria lui Jung în crearea personajului Leopold Bloom din romanul său „Ulise”,
care este cunoscut pentru complexitatea psihologică ale personajelor sale. H. D.
Laurence, a explorat aspecte ale psihanalizei în multe dintre romanele sale, în
„Femeia în alb” abordează tema sexualității și inconștientul colectiv.
În cazul autorilor români, printre cei care au abordat teme psihanalitice în prozele lor,
se numără și nume notorii ale secolului XX. Acești au abordat aspecte ale psihicului
uman, ale relațiilor interpersonale și ale identității. Printre aceștia se enumeră:
Mircea Eliade, cele mai importante cărți ale sale în care abordează teme
psihanalitice sunt „La țigănci” și „Maitreyi”, în care Eliade explorează teme ale iubirii,
dorinței și transcendentalismul. De asemenea a abordat teme legat de religie și
spiritualitate și în alte opere.
Mihail Sebastian, care în romanul său „De două mii de ani”, abordează tema
identității evreiești din România. Explorează conflictele interne și externe ale
personajului principal, Elek. Elementele de identitate și conflictul interior sunt
abordate într-o manieră psihanalitică.

6
2. Psihanaliza în poezie

Odată cu dezvoltarea psihanalizei, au apărut și poeții care au analizat și folosit

concepte psihanalitice în poeziile lor, fie pentru a explora trăsăturile psihicului uman,
fie pentru aborda teme precum visul, inconștientul și dorința. Printre cele mai
întâlnite concepte psihanalitice în poezii ar fi:
.Explorarea profundă a psihicului uman. Psihanaliza a deschis cale spre posibilitatea
înțelegerii mult mai profunde a psihicului uman, dezvăluind procese și părți ale
psihicului uman, care nu mai fuseseră exploatate până atunci în poezie. Poeții au
folosit aceste cunoștințe și pentru a ilustra trăiri, frici și dorințele ascunse ale
personajelor sau chiar ale lor înșiși.
Analiza complexelor psihologice. Psihanaliza introduce concepte precum complexul
de inferioritate sau complexul Oedip, aceste subiecte au devenit frecvent prezente în
poezie, permițând poeților să analizeze dinamica relațiilor umane și să influențele din
copilărie asupra psihicului adult.
Folosirea simbolurilor și metaforelor. Psihanaliza acordă o atenție deosebiă
simbolurilor și semnificațiilor ascunse. Poeții au adoptat această abordare în crearea
simbolurilor și metaforelor care pot reprezenta complexitatea psihicului uman.
Explorarea sexualității și a dorinței. Freud a pus accent pe sexualitatea umană și pe
dorințele sexuale ca aspecte centrale ale psihicului uman. Aceste teme au fost
explorate în profunzime în poezie, adesea cu o abordare simbolică sau subliminală.
Studierea inconstientului și a viselor, psihanaliza se ocupă cu interpretarea viselor și
a inconștientului. Aceste aspecte au fost adesea reflectate în poezie prin versurile
care evocă motive onirice sau vizuale.
Analiza profundă a personajelor, poeții au folosit psihanaliza pentru a crea personaje
complexe și pentru a explora motivațiile, trăirile și conflictele lor interioare într-un
mod mai detaliat.
Sublimarea și creația artistică. Conceptul de sublimare, care implică transformarea
impulsurilor sexuale sau agresive în creație artistică, a fost adesea explorat în
poezie, permițând poeților să examineze legătura dintre dorință și creație.
Freud a arătat un deosebit interes în lucrările sale artei, iar poezia nu face excepție,
fiind la rândul său prezentă în cercetările lui Freud. Freud a scris despre cum poezia
i-a influențat viața încă din copilărie. poezia și ficțiunea influențând experiența sa
personală și perspectiva asupra vieții. Freud a povestit cum în copilărie a fost
impresionat de cititul poeziilor romantice, în special cele ale poetului german
Friedrich Schiller. Poezia i-a stimulat imaginația și i-a schimbat modul în care se
raporta la realitate, în același timp poezia a fost pentru Freud o modalitate de
evadare din cotidian. Freud a arătat într-un eseu cum poezia poate reprezenta un
substitut pentru fanteziile și dorințele umane. El sugerează că poezia poate crea o
lume ideală sau o formă de eliberare pentru dorințe și conflicte psihice. În esență
Freud, nu critică sau respinge poezia,, ci încearcă să înțeleagă modul în care
influențează mintea umană.9

9
Idem, p. 323

7
Mulți preoți au folosit și utilizat principiile psihanalizei în poeziile lor, fie pentru a
examina aspecte ale psihicului uman, fie pentru a aborda tematici neexplorate într-o
manieră psihologică înainte. Câteva exemple de poezi care au folosit principii
psihanalitice în poeziile lor.
Poetul american T. S. Eliot a fost profund influențat de teoriile lui Freud, ca urmare a
folosit concepte psihanalitice în poeziile sale. de exemplu în poemul său „The waste
land”, Eliot analizează starea de alienare și disoluție a societății moderne reflectând
teoria psihanalitică asupra conștiinței umane.
Sylvia Plath este cunoscută pentru poezia ei confesională și pentru explorarea unor
teme psihologice profunde. Lucrările ei reflectă adesea propriile experiențe cu
tulburările psihice, precum depresia și anxietatea.
Poetul american Robert Lowell a abordat în poeziile sale teme precum boala
mentală, și terapia. Opera sa „Life Studies”, este considerată una dintre primele
lucrări confesionale care utilizează idei și experiențe personale în contextul
psihanalizei.

8
3. Psihanaliza în teatru

Psihanaliza și teatrul au fost des interconectate, dramaturgii au utilizat numeroase

teorii psihanalitice în opera lor. Cele mai des întâlnite ar fi
Identitate și sinucidere. Multe piese de teatru explorează identitatea personală și
crizele de identitate, care pot fi interpretate dintr-o perspectivă psihanalitică.
Personajele care se simt dezrădăcinate sau care se confruntă cu dilemă
existențială, pot fi subiecte comune în teatru. De exemplu „Un tramvai numit dorință”,
explorează teme ca identitatea și dorința.
Vis și realitate, teatru oferă o platformă excelentă pentru a explora granița dintre vis
și realitate. Personaje care trăiesc în lumi iluzorii sau care au vise și fantezii
profunde, pot fi teme recurente.
Nevroze și tulburări psihice, personaje cu tulburări psihice cum ar fi depresie,
anxietate, schizofrenie apar în multe piese de teatru. aceste personaje pot fi
analizate dintr-o perspectivă psihanalitică pentru a înțelege originile și impactul
acestor tulburări.
Conflictul interior, multe piese de teatru se concentrează pe conflictele interioare ale
personajelor care reflectă lupta pentru dorință și conștiința morală, între impulsurile
Complexul Oedip, Aceasta este una din cele mai prezente teme psihanalitice în
teatru. Ea se referă la relația complexă dintre părinți și copi, precum și la gelozie,
conflicte și dorințele care pot să apară în această relație.
Mulți dramaturgi au utilizat concepte psihanalitice în dramaturgiile lor, câțiva dintre
cei care au abordat teme ca psihicul uman, visul sau dorințele, sunt:
Anton Cehov, a fost un dramaturg rus cunoscut pentru complexitatea personajelor
sale și pentru explorarea naturii umane. Piesa „Livada cu vișini” adresează teme
precum schimbarea și pierderea. Samuel Beckett, a fost un dramaturg irlandez
cunoscut pentru piesele sale ce se încadrează în curentul absurdului, În piesele sale
a explorat teme ca absurdul existenței, și disperarea. Piesa „Asteptandu-l pe Godot”,
poate fi interpretată în termeni psihanalitici, examinând disperarea și așteptarea fără
sens.
Tennessee Williams, a fost un dramaturg american care a abordat teme psihanalitice
și sociale în operele sale. Piesa „Un tramvai numit Dorință”, explorează dorințele,
trăirile interioare și tulburările psihice ale personajelor.
Henrik Ibsen, a fost un dramaturg norvegian renumit pentru explorarea psihologică a
personajelor sale. Piesa „Casa de papusi”, explorează subjugarea, femeilor în
societatea vremii și eliberarea lor psihologică.
Freud a scris în cercetările sale despre teatru, aducându-i în discuție în repetate
rânduri pe dramaturgul englez William Shakespeare. În una din aceste ocazii,
Sigmund Freud, analizează pisa „Hamlet”, în încercarea de a dezvăluii simbolurile și
semnificațiile ascunse în poveste. Una din cele mai cunoscute remarci făcute de
Freud pe acest subiect, a fost cea legată de complexul Oedip, în contextul
personajului Hamlet. Freud sugerează că dilemele și conflictele lui Hamlet, pot fi
înțelese în termeni psihanalitici, ca fiind legate de dorințele sale inconștiente și

9
având legătură cu relația sa cu mama și tatăl său. 10 Freud identifică un exemplu
notabil de luptă interioară în povestea lui Hamlet, a semnificațiilor și dorințelor sale
ascunse și sentimente complexe. toate acestea fiind teme centrale ale psihanalizei.
Analiza lui Freud a piesei „Hamlet” a avut un impact semnificativ în interpretarea și
înțelegerea literaturii și este încă studiată și dezvoltată în prezent.

10
Idem, p. 216

10
Concluzii

Într-un eseu despre literatură scris de Sigmund Freud, acesta încearcă să înțeleagă
ce se află în spatele deciziei unui cititor de a alege să citească o carte anume. și ce
motive psihologice stau la baza acestei alegeri. Freud sugerează că, atunci când
cineva alege să citească o anumită carte sau operă literară, există o motivație
psihologică care se bazează pe dorințe sau conflicte inconștiente. Alegerea unui gen
literar specific, poate arăta care sunt nevoile și dorințele unui individ, situație
categoric reală în care se pot regăsi marea majoritate a cititorilor, dacă nu chiar toți.
Ne alegem lecturile pe baza nevoilor care ne pot fi satisfăcute prin literatură.
Literatura ne poate asigura satisfacția nevoilor, chiar dacă acestea sunt inconștiente.
Așa dar, se pot trage anumite concluzii despre psihologia unei persoane pe baza
literaturii pe care alege să o citească
Există mai multe aspecte care, pot influența cititorii într-o perspectivă psihanalitică în
raport cu literatura. Prezența psihanalizei în literatură poate avea un impact asupra
cititorilor din mai multe motive. oferă posibilitatea unei înțelegeri mai profunde a
psihicului uman. și ale personajelor literare. iată câteva moduri în care prezența
psihanalizei în literatură pot influența cititorii:
Înțelegerea mai profundă a personajelor, analiza psihanalitică a personajelor literare
poate ajuta cititorii să înțeleagă conflictele, dorințele și motivele acestora într-un mod
mai profund. Cititoriilor li se poate dezvolta empatia, prin procesul de empatizare cu
personajele, văzând latura lor umană în ciuda imperfecțiunilor.
Explorarea simbolurilor și a subtextului, analiza psihanalitică poate ajuta cititorii să
descopere simbolurile ascunse și subtextul unei opere literare. Ei pot interpreta
metafore și dezvăluiri alegorii într-un mod care le dezvăluie semnificațiile ascunse.
Conștientizarea aspectelor propriei psihologii. Cititorii pot identifica aspecte ale
propriei lor psihologii în personaje sau în întâmplările din poveste. Acest lucru le
permite să-și facă o autoreflexie, și îi poate ajuta să își înțeleagă mai bine propriile
experiențe și trăiri.
Dezvoltarea empatiei și a înțelegerii sociale. Analiza psihanalitică a literatură, poate
ajuta la dezvoltarea empatiei, și a înțelegerii sociale. Cititorii pot învăța și să vadă și
să înțeleagă mai bine motivele și acțiunile altor oameni în viața reală.
Psihanaliza în literatură reprezintă o abordare profundă și interdisciplinară care
poate aduce înțelegere și profunzime în analiza operei literale. Iată câteva concluzii
pe această temă:
Complexitatea Umană. Psihanaliza oferă o modalitate de analizare în profunzime a
complexității umane, inclusiv dorințele ascunse, conflictele interioare și procesele
psihologice ale personajelor, literare. Aceasta poate ajuta la descoperirea unor
straturi profunde ale literaturii.
Interpretarea subiectivă. Interpretarea psihanalitică a literaturii este foarte des una
subiectivă, și deschisă la multiple interpretării. Cititorii și criticii pot oferii perspective
diferite asupra unui text, în funcție de propriile lor experiențe și cunoștințe
psihanalitice.

11
Influența asupra cititorilor, Înțelegerea psihanalitică poate influența cititorii printr-o
înțelegere mai amănunțită a personajelor, și a înțelegerii semnificației subtile a unui
text. Cititorii pot dezvolta empatie pentru personaje și pot aplica lucrurile pe care
le-au învățat în propria lor viață.
Explorarea subtextului și a simbolurilor. Prezența psihanalizei în literatură permite
explorarea subtextului și a simbolurilor, dezvăluind semnificații și metafore ascunse.
Acest lucru poate adăuga profunzime în analizarea și înțelegerea unei opere literare.
Dezvoltarea dialogului intelectual. Studiul psihanalitic al literaturii a generat un
discurs intelectual, bogat și a fost subiectul unor dezbateri academice semnificative.
Acest dialog a îmbogățit înțelegerea și aprecierea literaturii.

În ansamblu, prezența psihanalizei literatură, este o abordare fascinantă care aduce

în lumină aspecte profunde ale aspectelor literale și ale naturii umane. Aceasta oferă
cititorilor și cercetătorilor, o modalitate captivantă de a analiza relația dintre literatură
și psihologie, dezvăluind subiecte complexe și provocatoare despre experiența
umană.

12
Bibliografie

Freud Sigmund. Interpretarea viselor . Editura Trei. București, 2010

Freud Sigmund, Eseuri de psihanaliză - Opere esemțiale volumul 10, Editura Trei, București, 2017,
Hossain Mahroof. Psychoanalytic Theory used in English Literature: A Descriptive Study. Volume 17.
Global Journals. USA. 2017
Jung Carl, Arhetipuri și inconștientul colectiv, Editura Trei, București, 2014,
McConnell V. James, Understanding Human Behavior. Editura Holt. New York. 1980
Tambling Jeremy - Literature and psychoanalysis. Editura Manchester University Press, 2012
Wright Elizabeth, Re-evaluating Woolf s Androgynous Mind, University of St. Andrews, USA, 2018

13