Alexandru Lapunsneanu

Opera literară Alexandru Lăpușneanul este o nuvelă romantică de inspirație istorică.

Nuvela Alexandru Lăpușneanul este prima nuvelă istorică din literatura română, Publicată în
perioada pașoptistă, în primul număr al Daciei literare (1840), nuvela ilustrează una dintre
sursele literaturii romantice, istoria națională (Evul Mediu).

Tema nuvelei “Alexandru Lapusneanul” ilustreaza evocarea unui moment zbuciunat din istoria
Moldovei in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
Domnitorul se intoarce in Moldova in fruntea unei ostiri turcesti. La Tecuci, este intampinat
de boierii: Motoc, Stroici, Veverita, Spancioc. Acestia ii comunica domnitorului ca poporul nu-l
iubeste si nu il vrea. Stefan Tomsa fuge in Valahia, iar Lapusneanul urca pe tronul Moldovei. El
este intampinat cu bucurie de popor si cu frica de catre boieri. Domnitorul se razbuna cumplit
luand averile boierilor si omorandu-i. Induiosata de lacrimile vaduvelor si ale orfanilor, doamna
Ruxanda il roaga pe sotul ei sa inceteze macelul. Domnitorul ii promite un leac de frica. Intr-o zi
de sarbatoare, din porunca domnitorului au fost ucisi 47 de boieri. Boierii Spancioc si Stroici au
reusit sa fuga. Pentru a nu-i scapa pe fugari, Lapusneanul s-a instalat in cetatea Hotinului.
Lapusneanul se imbolnaveste grav si cere, dupa obiceiul timpului sa fie calugarit. La indemnul
lui Spancioc, doamna Ruxanda isi otraveste sotul. Domnitorul moare in mainile boierilor Stroici
si Spancioc.

Nuvela “Alexandru Lapusneanul” este alcatuita din patru capitole, fiecare purtand un motto,
semnificativ pentru continutul acestuia. Primul capitol are motto-ul : “Daca voi nu ma vreti, eu
va vreu”, cuvintele apartin lui Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul
Moldovei, adresat lui de catre boierii veniti sa il intampine. Al doilea capitol incepe cu motto-
ul “Ai sa dai sama, Doamna” si este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanul, amenintare
adresata doamnei Ruxanda. Al treilea capitol detine motto-ul “Capul lui Motoc vrem” si sunt
cuvintele multimii de tarani, veniti la curte sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie, de
foame, de viata lor devenita insuportabila. Ultimul capitol are motto-ul “De ma voi scula, pre
multi am sa popesc si eu” si sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de
suferinta, ca o amenintare impotriva celor care il calugarisera.

In nuvela scrisa de Costache Negruzzi sunt prezentate elemente de realitate impletite cu

elemente de fictiune. Un prim element de realitate este sursa de inspiratie a autorului, si
anume cronica lui Grigore Ureche. Alte elemente de realitate sunt spatiul: Moldova, timpul: anii
1564-1569, domnitorul Alexandrul Lapusneanul, sotia acestuia Ruxanda, care era nepoata lui
Stefan cel Mare, boierul Motoc, reintoarcerea lui Alexandru voda cu ajutor turcesc si taranesc,
uciderea unui numar de boieri si moartea lui Alexandru Lapusneanul in conditii suspecte. Ca
elemente de fictiune, in aceasta nuvela, intalnim: limbajul personajeler, mimica, gesturile,
reactiile, actiunile lor si destinul boierilor Motoc, Veverita si Spancioc, care este prezentat cu
totul diferit in nuvela fata de realitate, acestia sunt de fapt personaje reale care au fugit in
Polonia, unde au fost decapitati la interventia lui Lapusneanul.

Nuvela “Alexandru Lapusneanul ” are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce
priveste ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului.

Din expozitiune, aflam ca Alexandru Lapusneanul revine in Moldova cu scopul de a-si relua
scaunul domnesc, dupa ce, cu eforturi indelungate, reusise sa il alunge pe Stefan Tomsa, care ii
urmase la domnie. Lapusneanul fusese inlaturat de la tron din cauza unor boieri, aceeasi care l-
au intampinat aproape de granita: Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici. Acestia voiau sa il
convinga sa renunte la tron, deoarece poporul nu il vroia.
Intriga consta in conflictul dintre Lapusneanul si boierii care l-au tradat.

In desfasurarea actiunii, aflam ca Motoc, speriat de amenintarile lui Lapusneanul, cade in

genunchi si il roaga sa nu il pedepseasca ca l-a tradat. Acesta ii promite ca il va cruta, ba mai
mult ii promite ca: “sabia mea nu se va manji in sangele tau”. Dupa fuga lui Tomsa, Lapusneanul
se intoarce la tronul Moldovei si trece la pedepsirea aspra a boierilor, le ia averile, iar la cea mai
mica greseala ii decapita. Doamna Ruxanda, sotia lui Lausneanul si fiica lui Petru Rares,
inspaimantata de cruzimile si crimele facute il roaga sa inceteze macelul. Domnitorul ii promite
un leac de frica.

Din punctul culminant, aflam ca Alexandru Lapusneanul i-a invitat pe boieri sa ia pranzul la
Curte, dupa slujba de la mitropolie. Spre sfarsitul ospatului, la semnul domnitorului, boierii sunt
ucisi, dupa care Lapusneanul face o piramida din capetele lor. Cand termina, o chema pe
Ruxanda sa ii dea leacul de frica promis, aceasta lesina cand vede piramida de capete, spre
dezamagirea domnitorului: “femeia tot femeie(...) in loc sa se bucure, ea se sperie.”
Lapusneanul este anuntat ca poporul a venit la curte sa isi spuna nemultumirile: “sa micsoreze
dajdiile!(...) am ramas saraci! N-avem bani! Ni i-a luat toti Motoc!” apoi au inceput toti de odata
sa strige: “Capul lui Motoc vrem!”. Profitand de aceasta situatie, Lapusneanul il da pe Motoc
multimii care s-a repezit asupra lui si l-a facut bucati. Astfel, Lapusneanul a pedepsit un alt boier
tradator, fara ca sabia lui sa se manjeasca de sange, asa cum i-a promis si lui Motoc.

Din deznodamant aflam ca timp de patru ani, Lapusneanul si-a respectat promisiunea facuta
doamnei Ruxanda si nu a mai ucis nici un boier, dar in schimb inventase tot felul de pedepse, le
scotea ochii, le taia mainile. Era totusi nelinistit pentru ca nu ii pedepsise pe Spancioc si Stroici,
care au reusit sa fuga. Din cauza aceasta , se simtea mereu in pericol de a fi tradat de acestia.
Alexandru Lapusneanul s-a mutat in cetatea Hotinului, unde s-a imbolnavit grav. Deoarece il
mustra constiinta pentru toate crimele infaptuite, il cheama pe mitropolitul Teofan caruia ii
cere sa il calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in calugar,
se enerveaza foarte tare, isi pierde complet controlul si ii ameninta cu moartea pe toti, inclusiv
pe sotia si fiul sau: “m-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu”.
Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i
pune sotului ei otrava in paharul cu apa. Domnitorul moare in mainile boierilor Spancioc si
Stroici si este inmormantat la manastirea Slatina.

Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, in acelasi timp este personaj
eponim si romantic. Acesta este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj
exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite.