Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
FETIŢA ŞI STEAUA
de Octav Pancu Iași
Aceasta e povestea cu fetiţa care voia să ajungă pe o stea şi era grozav de frumos că dorea aşa ceva, era chiar mai frumos decât vă închipuiţi, pentru că nimeni nu mai ajunsese acolo; tramvaiele, autobuzele şi troleibuzele nu merg decât până la capăt şi se întorc, iar de la capăt şi până la stea mai e încă drum lung, mult mai lung decât vă închipuiţi. Ca să ajungă la stea, fetiţa se urcă mai întâi pe masă, stând pe masă era, desigur, mult mai aproape de stea, de jos vedea steaua cât unghia de la degetul cel mic, iar de pe masă o vedea cât unghia de la degetul mijlociu. Ca s-o poată vedea şi cât unghia de la degetul cel gros, fetiţa se sui apoi pe bufet, dar asta fu cea mai mare greşeală a ei, pentru că pe bufet se afla borcanul cu dulceaţă de cireşe. Şi borcanul cu dulceaţă de cireşe se apucă să-i spună: − Opreşte-te aici, fetiţo, n-are niciun rost să mergi mai departe, ia şi mănâncă cireşe dulci, lasă pe alţii să ajungă la steaua aceea sau la altele, ia şi mănâncă cireşe dulci, n-are rost să te oboseşti, să te afume norii şi să te albăstrească cerul, ia şi mănâncă cireşe dulci, nu-i pentru o fetiţă ca tine o călătorie atât de grea, ia şi mănâncă cireşe dulci. Fetiţa îşi astupă urechile şi, de pe bufet, prin uşa de la pod, ajunse în pod, şi prin ferestruica podului ajunse pe casă. De pe casă totul se vedea mai frumos şi steaua strălucea şi mai tare, acum părea cât o alună, iar când fetiţa se căţără pe antena televizorului, steaua se văzu cât o nucă poleită. Ca s-o poată vedea cât un măr, fetiţa se înălţă pe vârfuri, numai că atunci când se gândea cum să facă să vadă steaua cât un pepene galben, veni după ea borcanul cu dulceaţă de cireşe şi începu să-i spună: − Opreşte-te aici, fetiţo, ascultă-mă pe mine, ia şi mănâncă cireşe dulci, e prea departe până la steaua aceea, ia şi mănâncă cireşe dulci, s-ar putea să te ciugulească ciorile, ia şi mănâncă cireşe dulci, s-ar putea vânturile reci să te împresoare, ia şi mănâncă cireşe dulci, s-ar putea gerul să te muşte, ia şi mănâncă cireşe dulci... Fetiţa iar îşi astupă urechile şi, de pe antena de televizor, rugă o macara s-o urce mai sus, şi de acolo văzu steaua cât un pepene galben, apoi nu mai ştiu cum ajunse şi mai sus, a! adică ştiu, mai sus ajunse urcându-se pe o scară de pompieri, şi de acolo văzu steaua cât o roată de aur, cât o roată mare de aur... Eu mă uitam la fetiţă cum se suia mereu spre steaua ei şi, pe măsură ce fetiţa vedea steaua tot mai mare, eu vedeam fetiţa tot mai mică, până când n-o mai zării deloc, îi făceam din mână şi ea nu-mi mai răspundea, adică, vreau să spun că nu mai vedeam cum îmi răspunde, pentru că ştiu sigur că fetiţa îmi răspundea. Şi cum mă uitam aşa, fericit că, într-o zi, fetiţa o să ajungă pe steaua ei, veni lângă mine borcanul cu dulceaţă de cireşe şi-mi spuse: − Nu te mai uita, o să te doară ochii, ia şi mănâncă cireşe dulci, ce poţi vedea la o fetiţă care vrea să ajungă pe o stea, ia şi mănâncă cireşe dulci, eşti om serios, şi cel mai mare povestitor de pe pământ şi de sub pământ, ia şi mănâncă cireşe dulci, intră mai bine în casă şi scrie o poveste despre o fetiţă care n-a putut să ajungă la steaua ei, ia şi mănâncă cireşe dulci. Ah, când i-am tras un picior borcanului, ţăndări s-a făcut şi s-a împrăştiat dulceaţa de cireşe pe întreg pământul. Am găsit o cireaşă dulce până şi în galoşii mei, până şi în barba bunicului, până şi într-un ou de raţă, până şi într-un cuib de barză, până şi într-o bărcuţă de hârtie, unde vreţi şi unde nu vreţi am găsit câte o cireaşă şi acuma umblu prin lume ca să le adun, trebuie să le adun, copii, ajutaţi-mă să le adun şi să le arunc în mare, să le înghită scrumbiile şi să se îngraşe cât balenele, să le înghită balenele şi să se îngraşe cât vapoarele. Iar când mi-o striga fetiţa de pe stea, ca să mă anunţe când se întoarce, o să vă spun şi vouă, vă trimit o telegramă sau vă telefonez, văd eu, mă descurc, n-aveţi grijă.