Balanţa de verificare

Balanţa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactităţii

înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică, precum
şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare1.
Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991 întreprinderile au obligaţie de a întocmi lunar balanţa
de verificare.
Funcţiile balanţei de verificare
Pentru realizarea scopurilor sale balanţa de verificare are următoarele funcţii2:
1. Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiunilor economice în conturi.
Această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare contabilă prin
intermediul diferitelor egalităţi care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare precum şi prin
intermediul unor corelaţii valorice cu sumele prezentate de alte documente contabile.
2. Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi situaţiile financiare.
Deoarece balanţa de verificare concentrează informaţiile referitoare la soldurile iniţiale, rulajele,
total sume şi soldurile finale aferente tuturor conturilor utilizate de către întreprindere informaţiile
furnizate de aceasta servesc pentru întocmirea situaţiilor financiare.
3. Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice.
Această funcţie constă în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru
fiecare cont sintetic care se desfăşoară în conturi analitice. Cu ajutorul acestor balanţe analitice se
controlează concordanţa care trebuie să existe între sumele înregistrate în contul sintetic şi cele
înregistrate în conturile sale analitice.
4. Funcţia de centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor elementelor poziţiei
financiare şi performanţelor întreprinderii.
Balanţa de verificare oferă o imagine globală referitoare la influenţele operaţiunilor economice
realizate asupra elementelor poziţiei financiare şi performanţelor întreprinderii reflectând pe de o
parte existenţele de elemente ale poziţiei financiare şi performanţelor întreprinderii la începutul şi
sfârşitul lunii (prin soldurile iniţiale respectiv prin cele finale ale conturilor), iar pe de altă parte
creşterile şi scăderile valorice ale elementelor respective (prin rulajele debitoare respectiv prin cele
creditoare ale conturilor).
5. Funcţia de analiză a activităţii economice realizate.
Deoarece oferă o imagine de ansamblu asupra existenţelor, mişcărilor şi transformărilor
elementelor poziţiei financiare şi performanţelor întreprinderii balanţa de verificare are un rol
foarte important în analiza financiară deoarece este singurul document care furnizează informaţii
centralizate necesare conducerii întreprinderii până la momentul elaborării situaţiilor financiare.

Clasificarea balanţelor de verificare

Balanţele de verificare se clasifică după mai multe criterii dintre care cele mai importante sunt:
1) După natura conturilor pe care le conţin deosebim:
a) balanţe de verificare sintetice – prezintă informaţii referitoare la totalitatea conturilor sintetice
utilizate de întreprindere;
b) balanţe de verificare analitice – prezintă detalierea pe conturi analitice a sumelor aferente
fiecărui cont sintetic (acolo unde este cazul).
2) După numărul egalităţilor pe care le cuprind deosebim:
a) balanţe de verificare cu o serie de egalităţi – prezintă:
 fie egalitatea: Total sume debitoare = Total sume creditoare;

1
Normele metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor comune pe economie, care nu au regim special, privind
activitatea financiară şi contabilă, precum şi modelele acestora, art. 15, aprobate prin O.M.F.P. nr. 425/03.03.1998, M.O.
nr. 391 bis/15.10.1998.
2
După Oprean I. (coordonator), Bazele contabilităţii agenţilor economici din România, ediţia a IV-a, Ed. Intelcredo, Deva,
2001, pag. 346 – 347.
1
  fie egalitatea: Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare.
b) balanţe de verificare cu două serii de egalităţi – prezintă egalităţile:
 Total sume debitoare = Total sume creditoare;
 Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare.
c) balanţe de verificare cu trei serii de egalităţi – prezintă egalităţile:
 Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare;
 Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare;
 Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare.
d) balanţe de verificare cu patru serii de egalităţi – prezintă egalităţile:
 Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare;
 Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare;
 Total sume debitoare = Total sume creditoare;
 Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare.
3) După forma de prezentare deosebim:
a) balanţe de verificare tabelare – utilizate pentru prezentarea elementelor conturilor fără a fi
prezentate şi corespondenţele între conturi.
Balanţa de verificare tabelară este prezentată sub forma unui tabel ale cărui:
 coloane sunt reprezentate de simbolul şi denumirea conturilor respectiv de elementele
valorice ale conturilor respective în funcţie de numărul de egalităţi (solduri iniţiale, rulaje,
total sume şi/sau solduri finale);
 linii sunt reprezentate de elementele fiecărui cont utilizat.
b) balanţe de verificare şah – utilizate pentru prezentarea elementelor conturilor şi a
corespondenţelor între conturi.
Balanţa de verificare şah este prezentată sub forma unui tabel ale cărui:
 coloane sunt reprezentate sumele trecute în debitul conturilor utilizate;
 linii sunt reprezentate de sumele trecute în creditul conturilor corespondente utilizate,
intersecţia dintre o linie şi o coloană reprezentând suma cu care s-a debitat un cont (cel trecut
pe coloană) şi suma cu care s-a creditat un cont corespondent (cel trecut pe linie).
Identificarea erorilor de înregistrare contabilă cu ajutorul balanţelor de verificare
Balanţele de verificare au, aşa cum am arătat anterior, şi un rol semnificativ în identificarea
erorilor de înregistrare contabilă. Din punctul de vedere al posibilităţii de identificare erorile de
înregistrare contabilă se împart în două mari categorii şi anume:
a. Erori care se pot identifica datorită lipsei unor egalităţi valorice din cadrul balanţei de verificare
tabelare.
b. Erori care se pot identifica prin lipsa unor corelaţii valorice din cadrul balanţei de verificare şah.
a. Erori care se pot identifica datorită lipsei unor egalităţi valorice din cadrul balanţei de
verificare tabelare.
Din această categorie de erori fac parte:
i) Erori de întocmire a balanţei de verificare – se referă pe de o parte la preluarea greşită în balanţa
de verificare a sumelor din Registrul Cartea – Mare, iar pe de altă parte la însumarea greşită a
sumelor de pe coloanele balanţei de verificare.
ii) Erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor – se referă la calcularea greşită a rulajelor,
total sumelor şi/sau a soldurilor finale ale conturilor utilizate de întreprindere.
iii) Erori de înregistrare în evidenţa sistematică – se referă la preluarea greşită a sumelor din
Registrul Jurnal în Registrul Cartea – Mare.
iv) Erori de stabilire a sumelor din evidenţa cronologică – se referă la calcularea greşită a sumelor
în formulele contabile complexe.
Observaţii:
1. Aceste erori apar numai în situaţia întocmirii manuale a balanţei de verificare. Pe măsură ce se
va generaliza utilizarea programelor informatice pentru contabilitate această categorie de erori
va dispărea.

2
 2. Identificarea şi corectarea acestor erori se face pornind în sensul invers al circuitului de
prelucrare a informaţiilor contabile până la identificarea şi corectarea tuturor erorilor,
parcurgând în ordine strictă următoarele etape:
 se refac adunările sumelor pe coloanele balanţei de verificare;
 se verifică, prin punctare, preluarea sumelor din Registru Cartea – Mare în balanţa de
verificare;
 se refac calculele elementelor valorice ale conturilor;
 se verifică, prin punctare, preluarea sumelor din Registru Jurnal în Registru Cartea – Mare;
 se refac calculele sumelor cuprinse în formulele contabile complexe;
 se verifică, prin punctare, înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor cuprinse în
documentele justificative. În situaţia în care se lucrează cu centralizatoare sumele
centralizate sunt punctate cu cele cuprinse în documentele aferente.
b. Erori care se pot identifica prin lipsa unor corelaţii valorice din cadrul balanţei de
verificare şah.
Din această categorie de erori fac parte:
i) Erori generate de omisiuni de înregistrare contabilă – se referă la faptul că una sau mai multe
operaţiuni economice au rămas neînregistrate în contabilitatea curentă.
ii) Erori de compensaţie – se datorează transcrierii în contabilitate (în Registrul Jurnal, în Registrul
Cartea – Mare şi/sau în balanţa de verificare) a unor sume greşite în sensul că s-a trecut o sumă
în plus într-o parte a unuia sau a mai multor conturi şi o altă sumă în minus, egală cu cea trecută
în plus, în aceeaşi parte a altui cont sau a altor conturi.
iii) Erori de imputaţie – se referă la transcrierea unor sume exacte ca mărime din evidenţa
cronologică în cea sistematică, atât în debit cât şi în credit, însă nu în conturile în care trebuiau
să fie trecute, ci în alte conturi, care nu corespund conţinutului economic al operaţiunii
economice respective.
iv) Erori de înregistrare în evidenţa cronologică – se produc datorită următoarelor cauze:
 stabilirea greşită a unor conturi corespondente;
 înregistrarea unei operaţiuni economice de două ori;
 inversarea formulei contabile;
 întocmirea corectă a formulei contabile dar cu altă sumă.
Observaţie: Identificarea acestor erori se face prin următoarele modalităţi:
 la inventarierea elementelor poziţiei financiare şi performanţelor întreprinderii, în urma constatării
diferenţelor dintre faptic şi scriptic;
 în cazul constatării unor solduri necorespunzătoare la anumite conturi (solduri debitoare la conturi
de pasiv respectiv solduri creditoare la conturi de activ);
 prin analiza logică a corelaţiilor valorice care trebuie să existe în cadrul balanţelor de verificare
ale conturilor analitice şi/sau în cazul balanţelor de verificare şah (dacă acestea din urmă sunt
utilizate);
 la „recenziile contabile” când sunt verificate toate înregistrările contabile dintr-o anumită
perioadă.