LICEUL TEHNOLOGIC “NIKOLA TESLA”

BUCUREŞTI

PROIECT
EXAMEN DE CERTIFICARE A
COMPETENTELOR PROFESIONALE
NIVEL 5

TEMA: REDRESOARE MONOFAZATE

DOMENIU: ELECTRONICĂ AUTOMATIZĂRI

CALIFICARE: TEHNICIAN ELECTRONIST ECHIPAMENTE DE
AUTOMATIZARE

ABSOLVENT: PITU I. ALINA DANIELA

ÎNDRUMĂTOR: PROF. ING. ŢOBA DANIELA

BUCUREŞTI
2023
Redresoare monofazate
monoalternanţă şi
bialternanţă

2
 Cuprins

ARGUMENT

CAP. 1 GENERALITĂŢI

CAP. 2 REDRESORUL MONOFAZAT MONOALTERNANŢĂ

CAP. 3 REDRESORUL MONOFAZAT DUBLĂ ALTERNANŢĂ CU

TRANSFORMATOR CU PRIZĂ MEDIANĂ

CAP. 4 REDRESORUL MONOFAZAT DUBLA ALTERNANTA, ÎN

MONTAJ DE TIP PUNTE.

CAP. 5 REDRESOARE MONOFAZATE CU DUBLAREA TENSIUNII

REDRESATE

CAP. 6 NORME DE PROTECTIA MUNCII

BIBLIOGRAFIE

3
 ARGUMENT

Pentru alimentarea aparaturii electronice sunt necesare surse de energie de

curent continuu. Aceste surse pot fi surse chimice (baterii galvanice,
acumulatoare) sau redresoare.

Prin redresor se întelege un circuit electronic capabil sa transforme

energia electrica de curent alternativ în energie electrica de curent continuu.
Alimentarea redresoarelor se face de obicei de la reteaua de energie electrica.
Redresoarele de puteri mici (pâna la 1 KW) se alimenteaza în curent alternativ
monofazat, iar cele de puteri mari se alimenteaza în curent alternativ trifazat.

Dintre elementele componente ale redresorului, cele electronice trebuie sa

aiba proprietatea de a conduce unilateral, respectiv sa prezinte o caracteristica
pronuntat neliniara si sa functioneze în regim neliniar. Se pot folosi diode cu vid
(kenotroane), diode semiconductoare, tiratroane, tiristoare etc.

Parametrii redresoarelor

- tensiunea redresată - Pentru a aprecia cât de apropiată este forma tensiunii

redresate de forma tensiunii continue , se defineşte factorul de ondulaţie ca
raportul dintre amplitudinea componentei fundamentale ( tensiunea din primar)
şi amplitudinea componentei continue.

Pentru redresorul monofazat monoalternanţă, valoarea factorului de ondulaţie

este 1,57, apreciindu-se că forma tensiunii redresate nu este mulţumitoare.
( pentru un redresor ideal factorul de ondulaţie este zero)

- randamentul redresorului , definit ca raportul dintre puterea utilă de curent

continuu furnizată în sarcină şi puterea consumată, absorbită de la reţea

În cazul acestui redresor randamentul este de 0,4 ( 40% )

Utilizări

Redresoarele au numeroase întrebuinţări, cel mai frecvent pentru alimentarea

receptorilor de energie electrică cu funcţionare în curent continuu de la reţele de
curent alternativ. Concret se pot menţiona:

4
 - pentru alimentarea receptorilor (consumatori) de curent continuu (c.c.; în
engleză DC) de la reţele de curent alternativ(c.a.; în engleză AC)
 - pentru legătură electrică energetică între reţele electrice aflate la mare
distanţă
 - pentru cuplarea reţelelor de energie electrică de c.a. nesincrone (defazate
reciproc) prin legătură în c.c. la tensiune înaltă (kilovolţi)
 - pentru măsurători în domeniul electric
 - în tehnica radio, de exemplu pentru demodularea semnalelor radio ce
sunt modulate în amplitudine pentru transmisie (emisie) la distanţă.

5
 Cap. 1 Generalităţi
1.1. CIRCUITE REDRESOARE

Pentru alimentarea aparaturii electronice sunt necesare surse de energie de

curent continuu. Aceste surse pot fi surse chimice (baterii galvanice,
acumulatoare) sau redresoare.

Prin redresor se întelege un circuit electronic capabil sa transforme

energia electrica de curent alternativ în energie electrica de curent continuu.
Alimentarea redresoarelor se face de obicei de la reteaua de energie electrica.
Redresoarele de puteri mici (pâna la 1 KW) se alimenteaza în curent alternativ
monofazat, iar cele de puteri mari se alimenteaza în curent alternativ trifazat.

Dintre elementele componente ale redresorului, cele electronice trebuie sa

aiba proprietatea de a conduce unilateral, respectiv sa prezinte o caracteristica
pronuntat neliniara si sa functioneze în regim neliniar. Se pot folosi diode cu vid
(kenotroane), diode semiconductoare, tiratroane, tiristoare etc.

Schema bloc a unui redresor (fig.1) contine urmatoarele elemente (pornind de la

sursa de energie alternativa-de obicei reteaua electrica):

fig. 1 Schema bloc a unui redresor

Tr - transformatorul de retea, cu ajutorul caruia se obtine în secundar valoarea

tensiunii alternative ce trebuie redresata;

R - elementul redresor, cu propietatile de conductie unilaterala, la iesirea caruia

se obtine o tensiune (de un singur sens) pulsatorie;

F - filtru de netezire, cu rolul de a micsora pulsatiile tensiunii redresate, redând o

tensiune de forma cât mai apropiata de cea continua;

S - rezistenta de sarcina, pe care se obtine tensiunea continua.

1.2. CLASIFICAREA REDRESOARELOR

Redresoarele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

6
  dupa tipul tensiunii alternative redresate (numarul de faze):

- redresoare monofazate;

- redresoare polifazate (de obicei trifazate);

 dupa numarul de alternante ale curentului alternativ pe care le

redreseaza:

- redresoare monoalternanta;

- redresoare bialternanta;

 dupa posibilitatea controlului asupra tensiunii redresate:

- redresoare necomandate;

- redresoare comandate sau reglabile;

 dupa natura sarcinii:

- redresoare cu sarcina rezistiva (R);

- redresoare cu sarcina inductiva (RL);

- redresoare cu sarcina capacitiva (RC);

Redresoarele monofazate se folosesc pentru puteri medii (sute de wati). Ele pot
fi atat monoalternanta, cât si bialternanta.

7
 Cap. 2 Redresorul monofazat monoalternanţă
Schema electrica a acestui tip de redresor este redata în figura 3.a. Functionarea
are loc astfel: la aplicarea unei tensiuni alternative în primar, ia nastere în
secundar tot o tensiune alternativa, ce se aplica pe anodul diodei de redresare.

Fig. 2 Schema de principiu

Pe durata alternantelor pozitive dioda conduce, în circuit apare un curent

proportional cu tensiunea aplicata, deci avînd aceeasi forma cu ea.

Curentul prin sarcina circula deci într-un singur sens, sub forma unor alternante
(curent pulsatoriu). U2

Tensiunea la bornele sarcinii (U2) reprezentata în figura 3.b, are expresia

matematica:

(1)
us = Us sin_t

fig. 3 Redresor monofazat monoalternanta cu sarcina rezistiva:

a) - schema electrica

b) - forma de unda a tensiunii redresate

8
în intervalele în care dioda conduce si:

(1.bis)
us = 0

în intervalele in care dioda conduce

Orice tensiune periodica se poate descompune într-o suma de tensiuni de forma:

(2)
us = U0 + U1m sin(_t + _1) + U2msin(2_t+_2)+ ...

În cazul redresoarelor monoalternanta se obtine:

(3)

Comparând relatiile (2) si (3) se observa ca valoarea componentei continue la

borna sarcinii este:

(4)

iar valoarea maxima a componentei alternative sinusoidale fundamentale:

(4.bis)

Pentru a aprecia cât de aproape este forma tensiunii redresate de aceea a unei
tensiuni continue, se introduce un coeficient numit factor de ondulatie _, care
este definit astfel:

(5)

9
 .

În cazul acestui tip de redresor,valoarea factorului de ondulatie este:

(6)

In cazul unui redresor ideal, factorul de ondulatie trebuie sa fie zero. În cazul
anterior descris se observa ca _>0 , deci forma tensiunii redresare nu este
multumitoare. Pentru a o îmbunatati se folosesc scheme de redresare dubla
alternanta.

Un alt circuit de apreciere a redresorului îl constitue randamentul sau (_) definit

ca raportul dintre puterea de c.c. Furnizata în sarcina si puterea consumata
absorbita de la retea:

(7)

În acest caz, valoarea puterii utile va fi:

(8)

iar puterea absorbita de la retea, în timpul alternantei pozitive în care dioda

functioneaza, va fi:

(9)

având:
10
Ui ~ Us pentru rd < R,

in care:

Ui este tensiunea alternativa aplicata diodei;

Us - tensiunea redresata de la bornele sarcinii;
rd - rezistenta de conductie a diodei;
R - rezistenta de sarcina.

Valoarea randamentului devine:

Tensiunea inversa maxima este: Uinv max = Uim

Concluzii

Cel mai simplu circuit de redresare îl reprezintă redresorul mono-alternanţă.

Acesta permite trecerea doar a unei jumătăţi a formei de undă de curent
alternativ dinspre sursă înspre sarcină.

Neajunsuri

Pentru majoritatea aplicaţiilor de putere însă, redresarea mono-alternanţă nu este

suficientă. Conţinutul armonic al undei de ieşire este foarte mare şi prin urmare
dificil de filtrat. Mai mult, sursa de tensiune alternativă este „văzută” de sarcină
doar odată la fiecare jumătate de perioadă, ceea ce înseamnă că mare parte din
capacitatea sursei nu este folosită.

Utilizare

Fig. 4 Utilizarea redresorului monoalternanţă

Redresarea mono-alternanţă este totuşi o modalitatea foarte uşoară de reducere a

puterii generate pe o sarcină rezistivă. Unele comutatoare cu rezistenţă reglabilă
folosite la lămpi, aplică întreaga tensiune de curent continuu pe filamentul

11
„lămpii” în poziţia „maxim”, şi doar o jumătate (folosind un redresor mono-
alternanţă) din tensiunea maximă disponibilă pe cealaltă poziţie, pentru o
intensitate luminoasă mai scăzută.

Când întrerupătorul este în poziţie mediu, lampa incandescentă primeşte

aproximativ jumătate din puterea disponibilă la sursa de curent alternativ.
Datorită faptului că forma de undă mono-alternanţa pulsează mult mai rapid
decât timpul necesar pentru încălzirea şi răcirea filamentului, lampa nu
„clipeşte”, ci, filamentul ei pur şi simplu operează la o temperatură mai mică
decât temperatura normală de funcţionare.

12
 Cap. 3 Redresorul monofazat dublă alternanţă
cu transformator cu priză mediană

Pentru redresarea şi folosirea ambelor alternanţe a undelor sinusoidale, avem

nevoie de o altă configuraţie a circuitului redresor, şi anume, un redresor dublă-
alternanţă.

Fig. 5 Schema de principiu

Una dintre posibilităţi este realizarea redresorului cu punct median, folosind un

transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară şi două diode.

Putem înţelege mult mai bine funcţionarea acestui redresor dacă luăm pe rând
fiecare jumătate de perioadă (semi-perioadă).

Prima semi-perioadă

Fig. 6 Prima semiperioadă

Să considerăm de exemplu prima jumătate a perioadei, când polaritatea tensiunii

de alimentare este pozitivă (+) sus şi negativă (-) jos. În această situaţie, doar
dioda de sus va conduce, iar dioda de jos este blocată. Sarcina „vede” prima
jumătate a formei de undă sinusoidale, pozitiv sus şi negativ jos. Doar partea de
sus a înfăşurării secundare a transformatorului conduce curent în acest caz.

13
A doua semi-perioadă

Fig. 7 A doua semiperioadă

În a doua parte a perioadei, polaritatea tensiunii alternative se inversează. În

acest caz, cealaltă diodă, cea de jos, şi cealaltă jumătate a secundarului
transformatorului, vor conduce curent, iar celelalte porţiuni ale circuitului ce au
fost active la pasul precedent, nu vor conduce curent. Sarcina „vede” şi în acest
caz o jumătate de formă de undă sinusoidală, de aceeaşi polaritate ca şi în cazul
precedent: pozitiv în partea de sus şi negativ în partea de jos.

Funcţionarea redresorului dubla alternanţă

În figura 8.a este redata schema electrica a unui redresor dubla alternanta, la care
tensiunea de alimentare se aplica printr-un transformator având un secundar cu
priza mediana legata la masa. Se observa ca schema contine doua redresoare
monoalternanta, formate din:

- înfasurarea L'2, D1, RS;

- înfasurarea L"2, D2, RS;

Datorita modului în care sunt conectate înfasurarile secundare, tensiunile la

bornele celor doua sectiuni variaza în antifaza. La aparitia alternantei pozitive la
înfasurarea L'2 dioda D1 este polarizata direct, conduce si determina aparitia
curentului i'A, care strabate rezistenta de sarcina Rs în sensul indicat pe figura.

14
fig.8 Redresor monofazat dubla alternanta folosind transformator cu priza si
sarcina rezistiva:
a) - schema electrica
b) - forma de unda a tensiunii redresate

În acest interval, în înfasurarea L"2 fiind aplicata alternanta negativa, dioda D 2

este polarizata invers si curentul prin circuitul ei este nul.

Când se aplica alternanta negativa pe L'2, dioda D1 se blocheaza si, respectiv,

aparând alternanta pozitiva pe, L"2 dioda D2 conduce. În circuitul ei apare
curentul i"A ce stabate Rs în sensul din figura, sens care coincide cu cel al
curentului i"A.

În felul acesta, la bornele sarcinii apare o tensiune de forma indicata în figura

3.b, având expresia matematica:

(10)

Se deduce, pe baza celor prezentate anterior, ca, în acest caz, componenta

continua are valoarea:

(11)

iar componenta fundamentala:

(12)

15
În acest caz valoarea factorului de ondulatie _ devine:

(13)

deci este subunitara, ceea ce constitue o serioasă ameliorare. O alta îmbunatatire

o constitue valoarea randamentului redresorului, care în acest caz devine:

(14)

.
deci dubla fata de cazul redresorului monoalternanta. Tensiunea inversa maxima
rezulta, pentru dioda blocata, din însumarea între valoarea tensiunii negative
aplicate pe anodul sau catre transformatorul si tensiunea pozitiva aflata la
bornele rezistentei de sarcina, deci pe catodul diodei blocate. Deci, în acest caz:
(15)
Uinv max = 2Uim

Se observa avantajele redresorului dubla alternanta, constând într-o forma de

unda mai apropiata de cea continua si un randament de valoare dubla, dar si
dezavantajele sale, constând într-o schema mai complicata si mai costisitoare
(secundar cu priza mediana, doua diode redresoare), ca si în conditiile mai
severe impuse diodelor redresoare în privinta tensiunii inverse maxim admise.

Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă

Fig. 9 Redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă

16
Polaritatea sarcinii poate fi inversată prin inversarea direcţiilor diodelor. Mai
mult, diodele inversate pot fi conectate în paralel cu configuraţia pozitivă deja
existentă. Rezultatul este un redresor dublă-alternanţă cu polaritate dublă. Modul
de conectare al diodelor este acelaşi ca şi la redresorul în punte.

Dezavantaje

Un mare dezavantaj al acestei configuraţii este necesitatea folosirii unui

transformator cu priză mediană pe înfăşurarea secundară. Dacă circuitul în cauză
este un circuit de putere mare, mărimea şi costul unui astfel de transformator pot
fi suficient de mari. Prin urmare, redresorul dublu alternanţa cu punct median
este folosit doar în aplicaţiile de putere mică.

17
Cap. 4 Redresorul monofazat dublă alternanţă,
în montaj de tip punte

Redresor dublă-alternanţă în punte (punte redresoare)

Fig. 10 Schema de principiu

Probabil că cel mai popular redresor este cel dublă-alternanţă în punte. Aceste
utilizează patru diode conectate în punte.

Semi-perioadele pozitive

Fig. 11

Direcţia curentului pentru semi-perioadele pozitive este prezentată în figura 11.

18
Semiperioadele negative

Fig. 12

Direcţia curentului pentru semi-perioadele negative este prezentată în figura a12.

Schema sa ofera avantajele redresorului anterior, evitând dezavantajele lui, este

cea a unui redresor monofazat dubla alternanta in punte (fig. 13).

fig.13 Redresor monofazat dubla alternanta, in punte - având sarcina rezistivă:

a) - schema electrică

b) - forma de unda a tensiunii redresate

Cele patru diode redresoare folosite formeaza bratele unei punti, la care
alimentarea în curent alternativ se face printr-o diagonala, de la secundarul unui
transformator, iar tensionarea redresata se culege la bornele unei rezistente
plasate în cea de-a doua diagonala.

Functionarea redresorului este urmatoarea: în timpul aplicarii alternantei

pozitive la o extremitate a secundarului transformatorului, conduc diodele D 1 si

19
D3, care sunt polarizate direct, determinând un curent i' A în rezistenta Rs, iar
diodele D2 si D4 fiind invers polarizate, sunt blocate.

La aparitia celei de-a doua alternante, D1 si D1 sunt blocate, pe când D1 si D1

conduc, determinând aparitia curentului i ce strabate în acelasi sens rezistenta de
sarcina Rs.

Se observa ca forma tensiunii redresate este aceeasi ca si în cazul redresorului

folosind un transformator cu priza mediana, tensiunea inversa maxima pentru
fiecare dioda fiind însa Uim, ca si în cazul redresorului monoalternanta.

Dezavantajele acestui montaj constau în numarul marit de diode folosite (patru)

si necesitatea unei bune izolari fara de restul elementelor a capatului nelegat la
masa al rezistentei de sarcina.

Avantaje şi dezavantaje

Indiferent de polaritatea intrării, curentul prin sarcină are aceeaşi direcţie de

curgere. Cu alte cuvinte, o semi-perioadă negativă la sursă este o semi-perioadă
pozitivă pe sarcină. Curgerea curentului are loc prin două diode serie, pentru
ambele polarităţi. Astfel, căderea de tensiune pierdută dinspre sursă spre sarcină
datorită diodelor este dublă (0,7 · 2 = 1,4 V pentru Si) faţa de redresorul dubă
alternanţă cu punct median. Acest dezavantaj reprezintă însă o problemă doar
pentru sursele cu o tensiune de alimentarea foarte scăzută.

Reprezentarea echivalentă

Fig. 14 Reprezentarea echivalentă

Modul corect de aşezare în punte al diodelor poate prezenta pentru începători

unele dificultăţi. O reprezentare alternativa, dar echivalentă, a acestui circuit este
mult mai uşor de ţinut minte şi de înţeles. Este exact acelaşi circuit, doar că toate
diodele sunt poziţionate orizontal, şi toate indică în aceeaşi direcţie.

20
Configuraţie trifazată

Fig. 15 Configuraţia trifizată

Un avantaj al acestei notaţii este că poate fi uşor aplicată unei versiuni trifazate a
redresorului.

Configuraţie polifazată

Fig- 16 Configuraţia polifazată

21
Forma de undă a tensiunii redresate

Fig. 17

În cazul redresării unui circuit de curent alternativ polifazat, suprapunerea

pulsurilor defazate produce o tensiune de curent continuu mult mai „netedă” (cu
un conţinut mai mic de curent alternativ) decât cea produsă prin redresarea unei
singure faze de curent alternativ. Acesta este un avantaj important în circuitele
redresoare de putere, unde doar mărimea fizică a componentelor necesare pentru
realizarea filtrării ar impune unele limite.

Tensiunea de pulsaţie

Indiferent de tipul redresării - monofazată sau polifazată - cantitatea de tensiune

alternativă suprapusă peste tensiunea de curent continuu la ieşirea redresorului,
poartă numele de tensiune de pulsaţie, sau simplu pulsaţie. În majoritatea
cazurilor, din moment ce la ieşire dorim o tensiune de curent continuu pură,
pulsaţia reprezintă o tensiune nedorită. Dacă puterile implicate nu sunt foarte
mari, se pot folosi reţele de filtrare pentru reducerea cu succes a acestui efect.

Numărul pulsurilor semnalului redresat

Câteodată, metoda rectificării (redresării) este descrisă numărând „pulsurile”

tensiunii de curent continuu pentru fiecare 360o electrice. Un redresor
monofazat, mono-alternanţă, este prin urmare un redresor cu un puls, deoarece
produce un singur puls într-o perioadă completă (360 o) a formei de undă
alternative. Un redresor monofazat, dublă-alternanţă (indiferent dacă este cu
punct median sau în punte), poate fi numit redresor cu două pulsuri, deoarece
produce două pulsuri de tensiune continuă într-o perioadă a tensiunii de curent
alternativ. Un redresor trifazat, dublă-alternanţă poate fi denumit redresor cu
şase pulsuri.

22
Dublarea numărului de pulsuri

Fig. 18

Este posibilă obţinerea unui număru dublu de pulsuri faţă de numărul fazelor cu
ajutorului unui redresor. Folosind transformatoare, putem conecta în paralel un
set de redresoare dublă-alternanţă în punte astfel încât să rezulte mai mult de 6
pulsuri de tensiune continuă pentru cele trei faze ale curentului alternativ. Dacă
se introduce un defazaj de 30o între primarul şi secundarul transformatorului
trifazat atunci înfăşurările nu sunt de acelaşi tip. Cu alte cuvinte, un
transformator în configuraţie Y-Δ (stea-triunghi) sau Δ-Y (triunghi-stea), va
prezenta acest defazaj de 30o, dar nu şi un transformator în configuraţie Y-Y sau
Δ-Δ. Acest fenomen poate fi exploatat prin utilizarea unui transformator în
configuraţie Y-Y conectat la un redresor în punte, iar un alt transformator în
configuraţie Y-Δ conectat la un al doilea redresor în punte; cele două punţi
redresoare le conectăm apoi în paralel. Din moment de tensiunea de pulsaţie
dintre cele două redresoare este defazată cu 30 o, tensiunea de pulsaţie rezultată
prin superpoziţia lor va fi mai mică decât tensiunea de pulsaţie luată individual
pentru cele două redresoare: 12 pulsuri pentru o perioadă (360o) în loc de 6.

23
 Cap. 5 Redresoare monofazate cu dublarea
tensiunii redresate
În anumite aplicatii practice, este necesara obtinerea unei tensiuni redresate mai
mari decât tensiunea alternativa aplicata. În acest caz se folosesc scheme cu
multiplicarea tensiunii.

Un multiplicator de tensiune contine cel putin doua redresoare de vârf care

produc o tensiune continua egala cu multiplul tensiunii de vârf de intrare (2Vp,
3Vp etc.). Aceste circuite sunt utilizate în aplicatii în care este necesara o
valoare ridicata a tensiunii si un curent slab (de exemplu: alimentarea tuburilor
cinescop).În schema din figura 5 se reprezinta redresoare cu dublare de tensiune
În doua variante: în montaj în punte (a) si folosind un punct comun între sursa
de curent alternativ si sarcina (b).

fig.19 Redresoare monofazate cu dublare de tensiune:

a) - varianta in punte

b) - varianta cu punct comun intre sursa de curent si sarcina

In primul caz (fig. 19), schema este alcatuita din doua redresoare monofazate,
monoalternanta, independente: D1, C1 si respectiv D2, C2. Presupunând sarcina
deconectata, în alternan_ele pozitive dioda D 1 conduce, iar C1 se încarca la
valoarea de vârf Um a tensiunii alternative, cu polaritatea indicata în figura.

Tensiunea pe capacitate ajunge la aproximativ valoarea maxima a acestei

tensiuni. În alternanta negativa a tensiunii din secundar condensatorul C 2 se
încarca prin dioda D2 la aceasi valoare. Caderea de tensiune pe rezistenta de
sarcina are, în acest caz, valoarea maxima egala cu:

24
(16)
U0 = UL max _ 2U2 max

fig. 20 Schema tripliorului de tensiune

fig. 21 Schema unui multiplicator de tensiune

25
 Capitolul 6 -Norme de protecţie a muncii.

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea

posibilitatii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Masurile, amenajarile si mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de
catre tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate.
Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sunt:
· Asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele
electrice si care se realizeaza prin:
amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente
electrice, la o inaltime inaccesibila pentru om. Astfel, normele prevad ca
inaltimea minima la care se pozeaza orice fel de conducto electric sa fie de 4M,
la traversarea partilor carosabile de 6M, iar acolo unde se manipuleaza materiale
sau piese cu un gabarit mai mare, aceasta inaltime se depaseasca cu 2.25m
gabaritele respective.
 Izolarea electrica a conductoarelor;
 Folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;
 Ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu-se
distanta impusa pana la elementele sub tensiune.
· Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lampile si sculele
electrice portative. Sculele si lampile portative care functioneaza la tensiune
redusa se alimenteaza la un transformator coborator. Deoarece exista pericolul
inversarii bornelor este bine ca atat distanta picioruselor fiselor de 12, 24 si 36V,
cat si grosimea acestor picioruse, sa fie mai mari decat cele ale fiselor obisnuite
de 120, 220 si 380 V, pentru a evita posibilitatea inversarii lor.
La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:
 varificarea atenta a uneltei, a izolatii ai a fixarii sculei inainte de
incperea lucrului;
 evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul
lucrului si a deplasarii muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a
izolatiei;
 menajarea cablului de legatura in timpul mutarii uneltei dint-un loc de
munca in altul, pentru a fi solicitat prin intindere sau rasucire; unealta
nu va fi purtata tinandu-se de acest cablu;
 evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de ACCES si
in locurile de depozitare a materialelor; daca acest lucru nu poate fi
evitat, cablul va fi protejat prin ingropare, acoperire, cu scanduri sau
suspendate;

26
  interzicerea repararii sau remedierii defectelor in timpul functionarii
motorului sau lasarea fara supraveghere a uneltei conectate la reteua
electrica.
· Folosirea mijloacelor individuale de protectie si mijloacelor de avertizare.
Mijloacele de protectie individuala se intrebuinteaza de catre electricieni pentru
prevenirea electrocutarii prin atingere directa si pot fi impartite in doua
categorii: principale si auxiliare.
Mijloacele principale de protectie constau din: tije electroizolante, clesti izolanti
si scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim
a instalatiei in conditii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor
conductoare de curent aflate sub tensiune.
Mijloacele auxiliare de protectie constau din: echipament de protectie (manusi,
cizme, galosi electroizolanti), covorase de cauciuc, platforme si gratare cu
picioruse electroizolante din portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa
singure securitatea impotriva electrocutarilor.
Intotdeauna este necesara folosirea simultana cel putin a unui mijloc principal si
a unuia auxiliar.
Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare, indicatoare de seuritate
(stabilita prin standarde si care contin indicatii de atentionare), ingradiri
provizorii prevazute si cu placute etc. Acestea nu izoleaza, ci folosesc numai
pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de
lucru periculoase.
· Deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere
periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la
instalatiile electrice care functioneaza cu punctul neutru al sursei de alimentare
izolat fata de pamant.
Mentionand faptul ca un curent de defect 300-500A poate deveni in
anumite conditii, un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigura
protectia si impotriva acestui pericol.
Intreruptorul este prevazut cu carcase izolante, si este echipat cu declansatoare
termice, electromagnetice si releu de protectie la curenti de defect.
Separarea de protectie se realizeaza cu ajutorul unui transformator de
separatie. Prin acesta, se urmareste crearea unui circuit izolat fata de pamant,
pentru alimentarea echipamentelor electrice, la care trebuie inlaturat pericolul de
electrocutare. In cazul uni defect, intensitatea curentului care se inchide prin om
este foarte mica, deoarece trebuie sa treaca prin izolatia care are o rezistenta
foarte mare.

Protectia prin legarea la pamant este folosita pentru asigurarea personalului

contra electrocutarii prin atingerea achipamentelor si instalatiilor care nu fac
parte din circuitele de lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza
unui defect de izolatie. Elementele care se leaga la pamant sut urmatoarele:
carcasele si postamentele utilajelor, masinilor si ale apartelor electrice,
27
scheletele metalicecare sustin instaltiile electrice de distributie, carcasele
tablourilor de distributie si ale tablourilor de comanda, corpurile mansoanelor de
calibru si mantalele electrice ale cablurilor, conductoarele de protectie ale
liniilor electrice de transport etc. Instalatia de legare la pamant consta din
conductoarele de legare la pamant si priza de pamant, formata din electrozi.
Prizele de paman verticale sau orizontale se realizeaza astfel incat diferenta de
potential la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere directa sa nu fie mai
mare de 40V.
In general, pentru a se realiza o priza buna, cu rezistenta mica, elementele ei
metalice se vor ingropa la o adancime de peste 1M, in pamantul bun conducator
de electricitate, bine umezit si batut.
Sistemul de priza (legare la pamant) separata pentru fiecare utilaj prezinta
urmatoarele dezavantaje: este costisitor (cantitati mari de materiale si
manopera); unele utilaje (transformatoare de sudura, benzi transportoare etc.) se
muta frecvent dintr-un loc in altul; legatura este de multe ori incorect executata
datorita caracterului de provizorat al instalatiei.
· Protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele
generale de protectie care insotesc in permanenta reteua de alimenare cu energi
electrica a utilajelor.
Reteaua de protectie are rolul unui conductor principal de legare la pamant, legat
la prize de pamant cu rezistenta suficient de mica.
Sistemul prezinta o serie de avantaje:
- utilajle electrice pot fi legate la o instalatie de legare la pamant cu o
rezistenta suficient de mica;
- este economic, deoarece la instalatiile provizorii pentru santiere,
materialele folosite pot fi recuperate in cea mai mare parte;
- este usor de realizat, putand fi folosite prizele de pamant naturale,
constituite chiar din constructiile de beton armat;
- permite sa se execute legaturi sigure de exploatare, deoarece are prize
stabile cu durata mare de functionare;
- toate utilajele electrice pot fi racordate cu usurinta la reteua de protectie;
- se poate executa in mod facil un control al instalatiei de legare la pamant,
deoarece legaturile sunt simple si vizibile, iar prizele de pamant pot fi separate
pe rand pentru masurare, utilajele ramanand protejatesigur de celelalte prize.
Pentru cazul unei intreruperi accidentale a legaturii la nul se prevede, ca o
masura suplimentara, un numar de prize de pamant.
In aceeasi instalatie nu este permisa protejarea unor utilaje electrice prin
legare la pamant, iar a altora prin legare la nul. Instalatia de protectie nu poate fi
modificata in timpul exploatarii, fara un proiect si fara dispozitia sefului unitatii
respective.
Conductoarele de legare la pamant si la nul nu se vor folosi pentru alte
scopuri (alimentarea corpurilor de iluminat, a prizelor monofazate
etc.).Conductoarele circuitelor electrice prin care circula curentul de lucru

28
(conductoarele de nul, de lucru) nu pot fi folosite drept conductoare de protectie.
Pentru a nu se crea confuzii, conductoarele de nul de protectie se vopsesc in
culoarea rosie (sau se folosesc conductoare cu izolatie rosie), iar cele de lucru in
culoare alb-cenusie.
· Protectia prin egalizarea potentialelor este un mijloc secundar de protectie
si consta in efectuarea unor legaturi, prin conductoare, in toate partile metalice
ale diverselor instalatii si ale constructiilor, care in mod accidental ar putea intra
sub tensiune si ar fi atinse de catre un muncitor ce lucreaza sau de catre o
persoana care trece prin acel loc.
Prin intermediul legatuirlor se realizeaza o reducere diferentelor de
potential dintre diferite obiecte metalice sau chiar o anulare a acestor diferente,
obtinandu-se astfel egalizarea potentialelor si deci eliminarea pericolului de
electrocutare. De precizat insa ca reteua de egalizare trebuie conectata la
instalatia de legare la pamant sau la nul.

BIBLIOGRAFIE
29
1. S. Hilohi, D. Gherea - Elemente de comandă şi control pentru
acţionări şi sisteme de reglare automată, EDP, Bucureşti 2002
2. M. Robe (coordonator) - Manual pentru pregătirea de bază în
domeniul electromecanic, EDP, Bucureşti 2002
3. N. Bichir, D. Mihoc, C. Boţan, S. Hilohi, D. Simulescu – Maşini,
aparate, acţionări şi automatizări, EDP, Bucureşti 1994

30