UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ADMINISTRAREA
AFACERILOR

GHID
privind organizarea, desfăşurarea
şi evaluarea practicii de specialitate II

Specialitatea: BUSINESS ŞI ADMINISTRARE

ciclul I - licență

Aprobat:
Şef Departament „Administrarea Afacerilor”
Boris COREȚCHI dr., conf. univ.

Chișinău, 2023
 CUPRINS:

INTRODUCERE. 3
1. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA STAGIULUI DE PRACTICĂ 5
2. RAPORTUL PRIVIND STAGIUL DE PRACTICĂ 7
3. EVALUAREA STAGIULUI DE PRACTICĂ 14
ANEXE
Anexa 1. Modelul paginii de titlu al Raportului de practică

Anexa 2. Cerințele referitoare la redactarea Raportului de practică

Anexa 3. Analiza economico -financiară a întreprinderii

2
 INTRODUCERE
Practica de specialitate II se organizează în baza Regulamentului cu privire la organizarea stagiilor de
practică din 26.01.2016, și este parte integrantă obligatorie a procesului educaţional ce se realizează în
scopul aprofundării cunoştinţelor teoretice acumulate de către studenţi pe parcursul anilor de studii şi
formării competenţelor specialității Business şi Administrare.
Planul de învăţământ la specialitatea Business şi Administrare prevede desfăşurarea practicii de
specialitate II pentru studenţii anului III, semestrul VI, ciclul I cu frecvenţă la zi şi pentru studenţii cu
frecvenţă redusă, în semestrul VIII, anul IV de studii.
Obiectivele practicii de specialitate II:
consolidarea și aprofundarea cunoștințelor teoretice, a priceperilor și deprinderilor formate în
cadrul activităților didactice;
dobândirea competenţelor necesare integrării pe piaţa muncii; cunoașterea normelor de conduită
profesională;
cunoașterea actelor normative care reglementează activitatea profesională;
cunoașterea specificului activității organizației în cadrul căreia se desfășoară practica de
specialitate II;
studierea şi analiza mediului extern şi intern al organizaţiilor naţionale;
utilizarea instrumentelor manageriale pentru conducerea și realizarea flexibilă a
activităților practice;
observarea şi analiza activităţilor şi a managementului organizaţiei, sub îndrumarea
coordonatorilor din partea departamentului şi unităţii-bază de realizare a stagiului de practică;
formarea deprinderilor de soluţionare a problemelor economice, sociale şi manageriale în
organizaţii;
colaborare cu toți factorii implicați în activitatea profesională;
elaborarea setului de documente prestabilite şi a raportului privind stagiul de practică.

Finalități realizării practicii de specialitate II:

- Identificarea indicatorilor economici ce caracterizează activitatea întreprinderii.
- Explicarea proceselor, fenomenelor, situaţiilor de natură economica, socială și de mediu în
cadrul întreprinderii.

- Aplicarea principiilor, metodelor, modelelor de analiză și proiectare, pentru perfectarea

managementului întreprinderii.
3
 - Utilizarea rezultatelor analizei indicatorilor economici pentru dezvoltarea activității
întreprinderii.

- Identificarea indicatorilor economici, ce caracterizează resursele organizației.

- Identificarea factorilor care influențează resursele organizației (inclusiv factorii de mediu și

sociali).

- Utilizarea adecvată a metodelor și procedeelor de bază pentru analiza resurselor

organizației.
- Utilizarea bazelor de date prelucrate pentru soluționarea problemelor referitor la resursele
organizației.
- Elaborarea măsurilor de perfectare a situației în urma implementării deciziilor, politicilor,
realizarea unui plan, implementarea unei strategii la nivel microeconomic.

4
 1. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA STAGIULUI DE PRACTICĂ
Organizarea, desfăşurarea şi susţinerea practicii de specialitate II sunt concretizate în următoarele
etape:
1. Încheierea contractului practicii de specialitate II, are loc prin ridicarea acestuia de la
secretariatul Departamentului Administrarea Afacerilor, îndeplinirea şi semnarea acestuia de către Partenerul
de practică în trei exemplare, pentru fiecare parte câte un exemplar.
Contractul trebuie să fie prezentat la departament cu cel puţin 1,5 luni până la începutul practicii de
specialitate II. În cazul în care studentul nu a prezentat la timp contractul, departamentul îşi rezervă dreptul
de a repartiza studentul la practică în funcţie de ofertele disponibile de la partenerii de practică.
2. Confirmarea locului de practică. Locul practicii de specialitate II este confirmat prin Ordin,
emis de decanat, în care se indică locul practicii (conform contractului) şi coordonatorul practicii de
specialitate II numit de către şeful Departamentului Administrarea Afacerilor.
3. Organizarea şedinţelor de informare. Cu o săptămână înainte de începerea practicii,
departamentul organizează şedinţe de instruire, la care se repartizează Jurnalul pentru practică.
4. Începerea practicii. Studentul este obligat să se prezinte la partenerul de practică în prima zi
indicată în contractul practicii de specialitate II. Dacă din careva motive la întreprindere nu se poate organiza
procesul de desfăşurare a practicii de specialitate II, studentul este dator să informeze imediat departamentul
despre acest fapt, pentru a fi repartizat la alt Partener de practică. Absenţa de la practică poate avea loc
numai din motive întemeiate (incapacitatea de muncă a studentului pe motive de boală, etc.). Dacă lipsesc
actele care justifică motivul absenţei de la practică, studentul nu va fi admis spre susţinerea Raportului de
practică.
5. Finalizarea practicii. La finalizarea perioadei practicii de specialitate II, studentul este
obligat să prezinte Raportul de practică (care reflectă conţinutul practicii de specialitate II) şi Jurnalul
pentru practică, semnate de către coordonatorul de la întreprindere și conducătorul practicii de la
departament, în termenii stabiliţi.
Conducătorul practicii de specialitate II admite spre susţinere sau remite spre perfectare Raportul de
practică. Raportul admis spre susţinere se înregistrează la Departamentul Administrarea Afacerilor.

6. Susţinerea Raportului practicii de specialitate II are loc în comisii, aprobate la şedinţa

Departamentului Administrarea Afacerilor, conform orarului stabilit de decanat. Raportul de practică
şi cunoştinţele studentului sunt evaluate cu notă de la 1-10. În cazul în care studentul a fost evaluat cu nota 1- 4, nu se
admite la examenul de licență.
În scopul organizării calitative a practicii de specialitate II, departamentul numeşte coordonatorii

5
practicii din rândurile profesorilor. Numirea coordonatorilor se înfăptuieşte prin procesul verbal al şedinţei
Departamentului Administrarea Afacerilor şi ordinul decanatului Facultăţii Științe Economice.
Înainte de începerea practicii, coordonatorul ştiinţific de la departament consultă studenţii, făcându-le
cunoştinţă cu scopul şi sarcinile practicii, durata şi cerinţele principale, completarea Jurnalului pentru
practică, precum şi Raportul de practică necesare a fi perfectată de studenţi la sfârşitul practicii.
Pe parcursul practicii, coordonatorul asigură ajutorul consultativ şi metodic studenţilor, privind
practica de specialitate II şi întocmirea Jurnalului practicii. Fiecare consultaţie se înregistrează în Jurnalul
pentru practică al studentului. Coordonatorul practicii, după posibilităţi, vizitează studentul-practicant, ceea
ce majorează eficienţa controlului asupra desfăşurării practicii la Partenerul de practică.

6
 2. RAPORTUL PRIVIND STAGIUL DE PRACTICĂ
Conţinutul raportului practicii de specialitate II

Fiecare student întocmeşte independent Raportul practicii de specialitate II, în baza materialelor
acumulate în perioada stagiului de practică. În cazul când doi sau mai mulţi studenţi desfăşoară practica în
aceiaşi entitate economică, nu este admisibilă identitatea rapoartelor de practică.
În cazul depistării la mai mulți studenți rapoarte de practică identice, se va recurge la
anularea acestora.
Raportul trebuie să conţină informaţii despre realizarea stagiului de practică, precum şi concluzii şi
propuneri privind perfecţionarea activităţii economice a întreprinderii în general şi a problemelor
identificate, în particular.
În Raportul de practică este interzis să se conţină material teoretic preluat din
manuale, note de curs sau alte surse, ci să reflecte informații specifice privind activitățile
practice realizate în unitatea economică în care a avut loc stagiul de practică.
Structura Raportului practicii de specialitate II
Nr.crt. Denumirea compartimentului Numărul de pagini

1 Pagina de titlu 1
2 Cuprins 1
3 Capitolul I. Descrierea întreprinderii 3-5
4 Capitolul II. Analiza economico-financiară a întreprinderii 10-15
5 Capitolul III. Analiza managementului întreprinderii în contextul 7-10
temei tezei de licență
6 Capitolul IV.Propuneri privind eficientizarea activității 5-7
întreprinderii
7 Până la 1/3 din conținutul
Anexe
raportului de practică

7
 Pagina de titlu
Pagină de titlu se perfectează conform Anexei 1.
Cuprins
În Cuprinsul raportului de practică sunt menţionate toate compartimentele cu precizarea
paginilor la care acestea pot fi găsite.
Capitolul I. Descrierea întreprinderii
Capitolul I al Raportului de practică trebuie să includă:
• tipul de întreprindere după forma organizatorico-juridică (conform legislaţiei în vigoare);
• anul înfiinţării şi fondatorii;
• amplasarea unității economice;
• capitalul statutar;
• actele şi normele juridice, ce reglementează activitatea întreprinderii;
• istoria dezvoltării unității economice;
• apartenenţa ramurală a întreprinderii, sortimentul producţiei fabricate și/sau serviciilor
oferite;
• nivelul de specializare şi relaţiile de cooperare;
• analiza mediului de afaceri;
• analiza riscurilor unității economice;
• particularităţile activităţii şi problemele dezvoltării.

Surse pentru elaborarea respectivului compartiment al Raportului de practică vor servi:

• Documente constitutive ale firmei: certificat de înregistrare, statutul, etc.
• Documente de funcţionare: licenţa pe gen de activitate, contract colectiv de muncă,
certificate de conformitate a produselor /serviciilor /sistemului calităţii.

Capitolul II. Analiza economico-financiară a întreprinderii

Capitolul II va include analiza sintetică a performanțelor cu caracter economic și
financiar a entității economice pe o perioadă de cel puțin 3 ani consecutivi (vezi Anexa 3).
Indicatorii din Anexa 3 sunt obligatorii. Se recomandă a se ține cont de principiul selectării
datelor și informațiilor pentru perioade de investigații mai îndelungate, astfel încât concluziile
și recomandările formulate să fie temeinic argumentate.

8
 Analiza comparativă a performanţelor economice şi financiare poate fi efectuată şi prin
intermediul diagramelor, figurilor, schemelor etc. Fiecare tabel, figură, diagramă etc. este
supusă unei analize şi descrieri textuale, evidenţiind tendinţele indicatorului, valorile şi ritmurile
de modificare, efectele pe care le au aceste tendinţe asupra viabilităţii întreprinderii.
Pentru o analiză corectă calculele trebuie efectuate în una şi aceeaşi unitate de măsură:
lei, unităţi, tone etc. Indicii pot fi comparaţi numai dacă sunt comensurabili. Spre exemplu,
diverse produse pot fi comparate dacă sunt exprimate în una şi aceeaşi unitate monetară - lei.
Analiza performanţelor economice şi financiare trebuie să includă:
a) Analiza potențialului tehnico-economic;
b) Indicatori ai rezultatelor economico-financiare;
c) Analiza potențialului financiar.
După fiecare parte generală a efectuării analizei economico–financiare, autorul va scrie
concluziile cu privire la rezultatele obținute.

Surse pentru elaborarea respectivului compartiment al Raportului de practică vor servi:

Situațiile financiare pentru ultimii 3 ani de gestiune, inclusiv:
• Bilanţul contabil (Anexa 1 la Situațiile financiare);
• Situația de profit și pierdere (Anexa 2 la Situațiile financiare);
• Situația modificărilor capitalului propriu (Anexa 3 la Situațiile financiare);
• Situația fluxurilor de numerar (Anexa 4 la Situațiile financiare);
• Notă informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură (Anexa
8 la Situațiile financiare).

Capitolul III. Analiza managementului întreprinderii în contextul temei

tezei de licență
Capitolul 3 al Raportului de practică trebuie să includă analiza domeniului de activitate a
unității economice care să corespundă temei tezei de licență selectate. De exemplu, dacă tema de
cercetare se întitulează ”Posibilități de reducere a fluctuației personalului în întreprindere”, în acest
capitol se va efectua analiza managementului resurselor umane. În cazul temei tezei de licență
”Perfecționarea politicii de preț”, în capitolul 3 al raportului de practică, se va efectua analiza
funcțiunii comerciale în cadrul întreprinderii. Pentru tema tezei de licență ”Raționalizarea strategiei
întreprinderii”, se va realiza analiza funcției de planificare în întreprinderea analizată.
9
 Studentul poate realiza analiza cel puțin a unei funcții sau funcțiuni. Totodată el poate selecta
alte combinări ale funcțiilor și funcțiunilor, care corespund cu tema selectată și care ar fi în corelare cu
subiectul de cercetare a tezei de licență și ar contribui la elucidarea multiaspectuală a acesteia.

Studentul va analiza politica de sustenabilitate a întreprinderii, inclusiv impactul asupra

comunității, mediului și societății în baza metodelor STEAM.
Selectarea domeniului de analiză în corelație cu tema tezei de licență, se va efectua împreună
cu coordonatorul științific de la Departamentul Administrarea Afacerilor.
Sugestii privind conținutul analizei pe domenii de activitate:
Funcţiile managementului
Planificarea activităţilor întreprinderii:
• Direcţiile principale ale planului de afaceri al întreprinderii.
• Strategiile existente şi viitoare ale întreprinderii
• Politica de sustenabilitate a întreprinderii (impactul asupra comunității, mediului și
societății).
• Analiza metodelor de planificare strategică utilizate.
Organizarea întreprinderii:
• Structura organizatorică a întreprinderii. Analiza organigramei. Caracteristica
nivelurilor, verigilor şi interdependenţelor lor. Delegarea autorităţii.
• Analiza materialelor normative, ce caracterizează structura formală (instrucţiuni
de post, servicii, pentru secţii).
• Echipa managerială: numărul, calificarea şi calităţile profesionale, obligaţiile şi
drepturile(pe exemplul nivelului superior, mediu, inferior).
Motivarea personalului:
• Modalităţi de motivare utilizate în cadrul organizaţiei investigate.
• Analiza sistemului motivaţional al întreprinderii.
Controlul managerial:
• Procesul de control.
• Metodele şi tipurile de control, eficienţa lor.
Procesul de comunicare:
• Tipurile de comunicare (inclusiv dinamica de grup ) şi direcţiile de perfecţionare.
• Analiza sistemului informaţional al întreprinderii.

10
 Adoptarea şi realizarea deciziilor:
• Tipuri de decizii adoptate în cadrul organizaţiei.
• Etapele procesului decizional.
Analiza funcţiunilor întreprinderii:
Funcţiunea cercetare-dezvoltare:
• Studierea gamei produselor noi în ultimii 2-3 ani.
• Caracteristica particularităţilor produselor noi în raport cu cele vechi.
• Determinarea alocaţiilor destinate cercetării.
• Determinarea locului subdiviziunii date în structura organizatorică.
• Determinarea climatului motivaţional şi creativ al personalului predispus spre
cercetare, inovaţii, idei.
• Determinarea climatului motivaţional al managementului pentru cercetare şi inovaţii.
Funcţiunea comerciala:
• Furnizorii şi tipurile de resurse achiziţionate.
• Tipuri de aprovizionare şi contracte stabilite.
• Formarea stocurilor şi organizarea depozitării la întreprindere.
• Căi de îmbunătăţire a utilizării resurselor materiale la întreprindere.
• Structura serviciului de marketing.
• Utilizarea studiilor de marketing în activitatea întreprinderii.
• Tipul de cercetări de marketing efectuate.
• Volumul de realizare în dinamică (pe ultimii 3 ani).
Funcţiunea de producţie:
• Tipul producţiei ce s-a stabilit şi metoda aferentă de organizare a producţiei.
• Structura de producţie a întreprinderii după numărul personalului industrial
productiv, valoarea fondurilor fixe, dimensiunea suprafeţelor de producţie.
• Durata şi structura ciclului de producţie a unui sortiment de producţie de bază,
cauzele apariţiei întreruperilor.
• Organizarea controlului calităţii materiei prime şi a producţiei la întreprindere.
Metodele de control.
Funcţiunea financiar-contabilă:
• Analiza modului de organizare a activităţii financiar-contabile la întreprindere.
• Analiza eficienței activității Departamentului/secției financiar-contabilă.
11
 Funcţiunea de personal:
• Numărul total de angajaţi şi structura de personal.
• Analiza productivităţii muncii şi fondul de remunerare a muncii la întreprindere;
• Formele de salarizare utilizate în cadrul întreprinderii;
• Conţinutul şi indicatorii de bază a planului dezvoltării sociale a colectivului;
• Diseminarea politicii de responsabilitate corporativă, socială în scopul creării unei
instituții sustenabile rezistentă.
• Ciclul managementului resurselor umane în cadrul întreprinderii (planificare
necesarului de resurse umane, recrutarea şi selecţia personalului, perfecţionarea, analiza postului şi a
performanţelor, etc.).

Surse pentru elaborarea compartimentului III al Raportului de practică vor servi:

• Regulament organizatoric.
• Regulamente funcţionale.
• Fişele posturilor.
• Regulament de remunerare /salarizare.
• Contracte comerciale.
• Rapoarte privind analiza activităţii economice: operaţionale şi neoperaţionale în
firmă.
• Diagnosticarea activităţii economice a firmei.
• Rapoarte statistice și operative.

12
 Capitolul IV. Propuneri privind eficientizarea activității întreprinderii
În rezultatul cercetărilor întreprinse de către autorul lucrării în baza datelor, informaţiilor
selectate din cadrul întreprinderii, trebuie să se identifice o problematică managerială considerată
relevantă pentru întreprindere.
Descrierea „situaţiei problematice” trebuie să conţină argumente bazate pe statistici
verificabile, să conţină prezentarea problemelor care vor duce la necesitatea şi oportunitatea
propunerilor aduse. Analiza nevoilor implică doi paşi: 1. Definirea şi delimitarea clară a cadrului
analizei (situaţia problematică actuală); 2. Identificarea problemelor majore definite ca stări,
dificultăţi, aspecte negative cu care se confruntă grupurile ţintă, beneficiarii şi factorii interesaţi.
După alegerea problemelor centrale, este necesară formularea corectă a acesteia, astfel încît
oricine le citește să le poată înțelege fară să fie nevoie de explicații și clarificări suplimentare.
În baza problemelor identificate studentul trebuie să formuleze propuneri viabile pentru
soluționarea acestor probleme. Totodată trebuie să evidențieze cîteva aspecte practice, metode și
instrumente care pot fi folosite de managementul companiei pentru a facilita dezvoltarea activității
acesteia. Argumentarea realizării propunerilor aduse trebuie să fie justificată. Pentru justificare este
necesar să se explice relevanța propunerilor față de nevoile specifice ale grupurilor țintă. De
asemenea să se indice și să se descrie valoarea adăugată a propunerilor și să se demonstreze clar că
soluțiile propuse vor soluționa situațiile dificile create.
Acest compartiment al raportului poate conține analiza punctelor forte și slabe ale companiei
și influența lor asupra activității. În dezvoltarea capitolului 4 pot fi folosite așa metode și tehnici ca:
analiza SWOT, planul de afaceri, matricea BCG, benchmarkig-ul, analiza PEST, ș.a.
Bibliografia se prezintă la sfârșitul conținutului textual al lucrării și va include lista completă a
literaturii științifice, actelor normative, surselor statistice și a altor surse utilizate la realizarea raportului
practicii. Fiecare sursă va conține: numele, prenumele autorului, denumirea lucrării (monografiei, broșurii,
manualului etc.), orașul, editura, anul ediției. Actele normative și regulamentele interne ale instituției vor
fi expuse în felul următor: denumirea actului legislativ, numărul și data aprobării, numărul și data apariției
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Anexele conțin documente ale entității economice, informații economico-statistice, care se sistematizează
în tabele, grafice, diagrame. Datele statistice vor fi însoțite de sursa documentară utilizată. Sursele
documentare vor fi sistematizate pe compartimente conform expunerii lor în conținutul textual al
raportului. Tabelele, diagramele, graficele și schemele vor fi însoțite de denumire și sursa de referință.
Fiecare anexă va avea numărul său de ordine, de exemplu: Anexa 1, Anexa 2, .... Anexa n.

13
 3. EVALUAREA STAGIULUI DE PRACTICĂ
După verificarea conţinutului Raportului de practică, în vederea corespunderii cerinţelor,
conducătorul practicii admite/respinge spre susţinere la comisia de evaluare.
Evaluarea stagiului de practică se realizează atât pe perioada de desfăşurare practicii (evaluarea
curentă), cât şi la finalizarea acestei activităţi (evaluarea finală).
Evaluarea curentă, pe durata practicii, se efectuează de către coordonatorul practicii, luând în
consideraţie participarea studentului la lucrările programate şi formarea de către acesta a deprinderilor
de executare sau coordonare a operaţiunilor incluse în programul practicii.
La evaluarea finală, stagiul de practică de specialitate II se apreciază cu note de către comisia
de evaluare creată de Departamentul Administrarea Afacerilor, ţinând cont de aprecierea activităţii
stagiarului de către coordonatorul practicii din cadrul întreprinderii, calitatea susţinerii publice a
raportului, rezultatele realizării sarcinii individuale, aprecierea conducătorului de la catedră.
Evaluarea finală a stagiului de practică se face în conformitate cu următoarele criterii de
evaluare:
Grila de evaluare a raportului
Descriptori de Foarte bine Bine Satisfăcător
Nesatisfăcător
performanţă (10-9) (8-7) (6-5)
Descrierea Este descrisă Descrierea Descrierea Lipseşte descrierea
activităţilor detaliat fiecare incompletă (circa incompletă (circa activităţilor, sunt
conform planului activitate şi 75%) a activităţilor 50%), confuză a enumerate
stabilit componentele şi a componentelor activităţilor şi a superficial doar
proceselor studiate. proceselor studiate. componentelor unele activităţi sau
proceselor nu corespunde
studiate. planului.
Analiza activităţilor Este prezentată o Analiza parţială a Analiza Lipseşte analiza
prevăzute de analiză complexă a activităţilor şi a superficială a activităţilor şi a
programul practicii activităţilor şi a componentelor activităţilor şi a componentelor
de specialitate II componentelor practicii sau nu este componentelor Raportului de
practicii conform respectată structura practicii sau nu practică.
programului Raportului de este respectată
practicii de practică. structura
specialitate II. Raportului de
practică.

14
Prezentarea și Sunt prezentate Sunt prezentate Sunt prezente Lipsesc propuneri
argumentarea propuneri propuneri referitoare propuneri şi concluzii sau nu
propunerilor, referitoare la la eficientizarea superficiale şi corespund
concluziilor eficientizarea activităţilor neargumentate
programului
activităţilor desfăşurate dar referitoare la
practicii.
desfăşurate şi lipseşte activităţile
argumentarea argumentarea desfăşurate
acestora. acestora.
Redactarea Este redactat Este redactat Este redactat, dar Nu corespunde
Raportului de conform rigorilor conform rigorilor nu sunt respectate cerinţelor stabilite
practică stabilite în Ghidul stabilite în Ghidul rigorile stabilite în în Ghidul privind
privind organizarea, privind organizarea, Ghidul privind organizarea,
desfășurarea și desfășurarea și organizarea, desfășurarea și
evaluarea practicii evaluarea practicii de desfășurarea și evaluarea practicii
de specialitate II. specialitate II, dar cu evaluarea practicii de specialitate II.
unele abateri. de specialitate II.
Aprecierea de Foarte bine Bine Satisfacator Nesatisfacator
către coordonator
Susținerea publică Prezentare bună, Prezentare bună. Prezentare slabă. Prezentare slabă.
a Raportului de completă, expusă Răspunsuri corecte, Răspunsuri Răspunsuri evazive,
practică într-un limbaj parțial complete la corecte doar la incorecte la

profesional. întrebările comisiei. unele întrebări. majoritatea

Răspunsurile la întrebărilor

întrebările comisiei formulate de

sunt corecte, comisie.

complete și
laconice.
Nota finală pentru Raportul de practică se formează ca o medie aritmetică a notelor acordate
pentru fiecare descriptor de performanță.

15
 BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ
1. Ordin cu privire la aprobarea și punerea în aplicare a Regulamentului de organizare a studiilor în
învățământul superior în baza Sistemului Național de Credite de Studiu, nr. 1046 din 29 octombrie 2015.
2. Ordin cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru privind stagiile de practică în învățământul
superior, nr. 203 din 19 martie 2014.
3. Regulament cu privire la organizarea stagiilor de practică la Ciclul I – studii superioare de licență,
Ciclul II – studii superioare de masterat, proces-verbal nr. 5 din 26.01.2016.
4. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845 din 03.01.1992. Publicat: în Monitorul
Parlamentului nr. 2, art. nr. 33 din 28.02.1994.
5. Codul muncii al Republici Moldova nr.154 din 28.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2003, nr.159-162, art.648.
6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei reformei cadrului de
reglementare a activităţii de întreprinzător pentru anii 2013-2020 şi a Planului de acţiuni pentru
implementarea acesteia în anii 2018-2020 nr. 1021 din 16.12.2013. Publicat: 20.12.2013 în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Republicii Moldova, nr. 297-303, art. nr: 1129.
7. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chișinău: Statistică, 2018.

16
ANEXE

17
 ANEXA 1

Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Ştiinţe Economice
Departamentul Administrarea Afacerilor

RAPORT
privind efectuarea practicii de specialitate II

(denumirea entităţii/instituţiei)

Autor:
Prenumele, numele
student(a), anul III, grupa BA
specialitatea Business şi Administrare

Conducătorul practicii:
Numele, Prenumele
Titlul ştiinţific şi didactic

Chişinău, 20...

18
 ANEXA 2
Cerințele referitoare la redactarea Raportului de practică

Redactarea Raportului de practică trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

• Raportul de practică se editează computerizat pe hîrtie albă, format A4, pe o singură parte a foii.
• Raportul de practică se perfectează folosindu-se fontul Time New Roman cu dimensiunea de 12 pt.
Spaţiul între rînduri este de 1,5 intervale. Textul se nivelează după ambele câmpuri laterale.
• Paginile raportului au următorul cîmp: în stănga – 30mm , sus – 25mm, în dreapta – 15 mm, jos – 25
mm.
• Titlul capitolelor sunt scrise cu litere majuscule (font 14 pt., bold, centrat), a paragrafelor- cu litere
mici, în afară de prima literă ( font 14 pt., bold. Central). După denumirea capitolului nu se pune
punct. Capitolele se numerotează prin cifre romane.
• Fiecare capitol începe cu pagină nouă.
• Toate tabelele, formulele, figurile (desene, diagrame etc.) se numerotează indicându-se
numă
rul capitolului şi numărul de ordine a acestuia. De exemplu, Tabel 1.2 (tabelul doi din capitolul
întâi).
• Denumirea tabelului se amplasează deasupra tabelului, iar a figurii sub - figură. În mod
obligatoriu, este necesar de indicat unităţile de măsură.
• Formulele/ecuaţiile vor fi centrate, iar numerotarea acestora se va plasa la sfirşitul rândului.
Explicaţia simbolurilor utilizate se prezintă sub formulă în ordinea în care ele urmează.
• Dacă tabelul nu poate fi plasat pe o singură pagină, continuarea acestuia va începe cu
indicarea
,,Continuarea tabeluli .......(se indică numărul tabelului)”. Denumirea coloanelor în cazul dat nu se
repetă, indicîndu-se doar numărul acestora.
• Toate paginile Raportului de practică se numerotează, începând cu pagina de titlu şi terminând cu
ultima pagină, fără a admite lipsa acestora sau repetarea lor. Pe pagina de titlu nu se pune numărul
paginii. Numărul paginii se indică pe câmpul din dreapta paginii, jos.
• În mod obligatoriu se utilizează literele cu diactritice specific limbii române (ă, â, î, ş, ţ, Ă, Î, Ș, Ț).
• Nu sunt acceptate prescurtări ale cuvintelor.
• Nu se admit însemnări, corecţii, conturi de litere, ştersături, pete, adăugări la pagină etc.
• Imprimarea pe hârtie trebuie să fie calitativă.
• Raportul de practică se copertează într-un singur exemplar în mapă cu copertă incoloră.
• Raportul de practică trebuie să fie expus într-un limbaj profesional, evitându-se greşeli
gramaticale. Frazele trebuie sa fie concise şi clare.
• Expunerea materialului în Raportul de practică se face de la persoana a treia, folosindu-se un
limbaj impersonal.

19
 ANEXA 3
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII
În condițiile actuale un obiectiv strategic al întreprinderii devine obținerea veniturilor, a căror
mărime reflectă ponderea întreprinderii pe piață. Deci, necesitatea analizei veniturilor din vânzări rezultă
din importanța informației analitice pentru luarea deciziilor cu privire la gestiunea eficiență a
întreprinderii. La prima etapă de analiză se recurge la studiul evoluției veniturilor întreprinderii în
dinamică după structură conform următorului tabel:
Tabelul 2.1
Analiza evoluției veniturilor întreprinderii „______” pentru perioada anilor 202_a_ - 202_c
Abaterea absolută, lei Ritmul creșterii,
Anii
(+/-) %
Indicatorii
202_b_/ 202_c_/ 202_b_/ 202_c_/2
202_a_ 202_b_ 202_c_
202_a_ 202_b_ 202_a_ 02_b_
1.Venituri din vânzări, mii lei
2.Alte venituri din activitatea
operațională, mii lei
3. Venituri din alte activități, lei
inclusiv:
3.1 Venituri financiare, lei
3.2 Venituri cu active
imobilizate și excepționale, lei
TOTAL VENITURI, mii lei
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 3. Situația de profit și pierderi).

Concluzia tabelului 2.1. include o analiză a modificărilor în dinamică a veniturilor entității

analizate. De asemenea se accentuează contribuția activităților la formarea venitului totale a întreprinderii.
De regulă, o întreprindere puternică din punct de vedere concurențial caută să dezvolte activități colaterale
celei de bază, ceea ce contribuie, pe de o parte, la îmbunătățirea activității principale iar, pe de altă parte,
la consolidarea imaginii sale în rândul clientelei. Concluziile formulările se concretizează prin cifre
concrete cum ar fi abaterile absolute și ritmul creșterii, calculate în coloanele 5-8 a tabelului 2.1.
Analiza veniturilor din vânzări servește drept punct de pornire la întocmirea diferitelor materiale
analitice de uz intern și extern, întrucât de mărimea, evoluția, structura și stabilitatea veniturilor din
vânzări depind consumurile și cheltuielile întreprinderii, profitul și rentabilitatea, precum și situația
financiară.
Pentru desfășurarea reușită a activității economice este importantă analiza capacității întreprinderii
de a genera venituri suficiente pentru acoperirea consumurilor și cheltuielilor întreprinderii și a obține
profit.
Analiza cheltuielilor întreprinderii se efectuează în baza următorului tabel analitic.
20
 Tabelul 2.2
Analiza evoluției cheltuielilor întreprinderii „______” pentru perioada anilor 202_a_-202_c_, mii lei

Anii Abaterea absolută, lei

Ritmul creșterii, %
(+/-)
Indicatorii
202_a_ 202_b_ 202_c_ 202_b_/ 202_c_/ 202_b_/ 202_c_/
202_a_ 202_b_ 202_a_ 202_b_
Costul vânzărilor
Cheltuieli de distribuire
Cheltuieli administrative
Alte cheltuieli din activitatea
operațională
Cheltuieli financiare
Cheltuieli cu active
imobilizate și excepționale
Cheltuieli privind impozitul
pe venit
Total cheltuieli
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 3, Notă informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură)

În baza datelor tabelului 2.2. se deduc concluzii cu privire la modificările în dinamică a

cheltuielilor aferente activității întreprinderii. Calculul abaterilor absolute și a ritmului de creștere servesc
pentru argumentarea tendințelor depistate în modificarea diverselor cheltuieli specifice activității entității.
Rezultatul financiar al activității entității se caracterizează prin suma profitului (pierderilor) și a
nivelului rentabilității obținute. Cu cât este mai mare valoarea veniturilor cu atât va fi mai ridicată
mărime; profitului, și invers, creșterea valorii consumurilor și/sau cheltuielilor duce la diminuarea mărimii
profitului.
Un aspect important al activității entității, care necesită o cercetare minuțioasă, este rentabilitatea.
Indicatorii rentabilității pot fi grupați în: indicatori ai rentabilității producției (rentabilitate veniturilor din
vânzări, rentabilitatea pe produs), indicatori ai rentabilității activelor (rentabilitatea activelor, rentabilitatea
activelor cu destinație de producție) și indicatori ai rentabilității capitalului (rentabilitatea capitalului
propriu, rentabilitatea capitalului permanent).
Inițial este necesar de a efectua o apreciere generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor
din vânzări. Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă profitul obținut din comercializarea produselor
finite, mărfurilor și prestarea serviciilor și ne arată cât profit se obține la un leu de venituri din vânzări.
Calculele sunt prezentate în următorul tabel analitic:

21
 Tabelul 2.3
Analiza dinamicii rentabilității întreprinderii „______” pentru perioada anilor 20_a − 20_c
Anii
Abaterea absolută, (+/-)
Formula de
Indicatorii*
calcul 202_a_ 202_b_ 202_c_ 202_b_/ 202_c_/
202_a_ 202_b__
Venituri din vânzări, mii lei VV
Profitul brut, mii lei PB
Profitul din activitatea operațională,
PAO
mii lei
Profitul până la impozitare, mii lei PPI
Profitul net (pierderea netă), mii lei PN
Valoarea medie a activelor, mii lei
(Valoarea activelor la începutul
anului + valoarea activelor la 𝐴
sfârșitul anului)/2)
Valoarea medie a capitalului
propriu, mii lei CP
Valoarea medie a capitalului
permanent, mii lei CPe
Rentabilitatea veniturilor din
vânzări (Rvv) calculată în baza:
- profitului brut, % PB/VV100%
- profitului din activitatea
PAO/VV100%
operațională, %
- profitului până la impozitare, % PPI/VV100%
- profitului net (pierderii nete), % PN/VV100%
Rentabilitatea capitalului propriu % PN/CP 100%
Rentabilitatea economica, % PPI/ 𝐴 100%
Rentabilitatea capitalului
permanent, % PPI/ CPe 100%
*Colonița a 2-a a tabelului în Raportul de practică nu se include, ea servește studenților pentru a efectua calcule corecte
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1 Bilanțul contabil; Anexa 3. Situația de profit și pierdere).

Concluziile tabelului se referă la modificările care au survenit în dinamica rentabilității venitului

din vânzări calculată în baza profitului brut, profitului din activitatea operațională, a profitului până la
impozitare și a profitului net. Tendințele de modificare stabilite sun argumentate prin abaterile absolute
calculate.
În cercetările practice, cel mai frecvent se analizează rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată
în baza profitului brut, deoarece mărimea acesteia reflectă eficiența gestionării vânzărilor, costurilor și
prețurilor de vânzare a produselor finite, mărfurilor și serviciilor prestate.

22
 În baza datelor tabelului se formulează concluzii cu privire la modificarea în dinamică a
rentabilității capitalului propriu și permanent a întreprinderii, fiind argumentare prin abaterile calculate.

Tabelul 2.4
Analiza evoluției structurii activelor întreprinderii „________” pentru perioada anilor202_a_ - 2 02_c_
Devierea
Anul 202_a_ Anul 202_b_ Anul 202_c_ ponderii (+/-.),
p.p.
Activ
Valoa- Valoa- Valoa- 202_b 202_c
Pondere Pondere Ponderea
rea, rea, rea, _/202_ _/202_
a% a% %
mii lei mii lei mii lei a_ b_
A. Active imobilizate inclusiv:
I. Imobilizări necorporale, lei
II. Imobilizări corporale, lei
III. Investiții financiare pe
termen lung, lei
IV. Creanțe pe termen lung și
alte active imobilizate, lei
B. Active circulante, inclusiv:
I. Stocuri, lei
II. Creanțe curente și alte active
circulante, lei
III. Investiții financiare curente,
lei
IV. Numerar și documente
bănești
Total active, lei
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil)

În concluzia tabelului 2.4 se analizează structura activelor imobilizate și a celor circulante ale
entității. Totodată se atrage atenția și la modificările ce au survenit în însăși componența activelor
imobilizate și a celor circulante în perioada analizată.
Pentru aprecierea eficientei utilizării activelor se utilizează ratele de rotație a activelor. Calculului
ratelor de rotație a activelor constă în compararea ritmului de modificare a veniturilor din vânzări și a
valorii medii a activelor. Prin intermediul ratelor de rotație a activelor se măsoară viteza de transformare a
activelor întreprinderii în lichidități. În diferite sectoare de activitate și întreprinderi viteza de rotație a
activelor este diferită, astfel în unele sectoare ale economiei, activele se rotesc mai repede, în altele mai
lent.

23
 Tabelul 2.5
Analiza coeficienților utilizării eficiente a activelor întreprinderii „________”
pentru perioada anilor 202_a_ - 2 02_c

Anii Abaterea absolută, (+/-)

Metoda de
Indicatorii 202_b_/ 202_c_/
calcul 202_a_ 202_b_ 202_c_
202_a_ 202_b_
1. Venitul din vânzări, lei VV
2. Valoarea medie a activelor totale,
lei 𝐴𝑇
3. Valoarea medie a activelor
circulante, lei 𝐴𝐶
4. Valoarea medie a activelor
imobilizate, lei 𝐴𝐼
5. Rata înzestrării veniturilor din
(rd.2/rd.1)
vânzări cu active
6. Numărul de rotații a activelor
(rd.1/rd.2)
totale
7. Numărul de rotații a activelor
(rd.1/rd.3)
circulante
8. Numărul de rotații a activelor
(rd.1/rd.4)
imobilizate
9. Durata de rotație a activelor
(365/rd.6)
totale
10. Durata de rotație a activelor
(365/rd.7)
circulante
11. Durata de rotație a activelor
(365/rd.8)
imobilizate
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil; Anexa 3. Situația de profit și pierdere).

În concluzia tabelului se menționează modificările care s-au produs în dinamică în numărul de

rotații a activelor totale și a celor curente, în rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active și în durata de
rotație a activelor totale, activelor circulante și a activelor imobilizate. În formularea concluziilor este
necesar sa se ia in considerare următoarele aspecte:
✓ numărul de rotații ale activelor sau recuperabilitatea activelor caracterizează eficiența cu care entitatea
utilizează mijloacele de care dispune, sau de câte ori vânzările au reînnoit activele într-o perioadă. Se recomandă, ca
numărul de rotații ale activelor la întreprinderile industriale să fie mai mare de 2,5 ori. Un nivel mai mic decât
nivelul recomandat, semnifică faptul că întreprinderea nu comercializează suficiente produse față de activele pe
care le utilizează;
✓ rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active, reprezintă mărimea inversă a numărului de rotații și
caracterizează de câte active are nevoie întreprinderea pentru generarea veniturilor din vânzări în valoare de un leu;
✓ durata de rotație a activelor ne arată în câte zile are loc o rotație a activelor, adică perioada de timp
(numărul de zile) în care veniturile din vânzări reînnoiesc activele întreprinderii.
Orice manager trebuie să cunoască structura capitalului și valoarea întreprinderii pentru a putea lua
decizii corecte cu privire la finanțarea acesteia. Structura capitalului oferă în acest sens primele informații
despre situația financiară a unei entități. Pentru manager, structura capitalului devine importantă pentru
continuitatea activității acesteia.

24
 Tabelul 2.6
Analiza evolutivă a pasivelor întreprinderii „______” pentru perioada anilor 202_a_ - 202_c
(determinarea coerenței gestiunii activelor)*
Devierea ponderii
Anul 202_a_ Anul 202_b_ Anul 202_c_
(+/-.), p.p.
Pasiv
Valoarea Pondere Valoarea, Ponderea Valoarea, Ponderea 202_b_/ 202_c_/2
mii lei a% mii lei % mii lei % 202_a_ 02_b_
C. Capital propriu, inclusiv:
I. Capital social și neînregistrat
II. Prime de capitali
III. Rezerve
IV. Profit (pierdere)
V. Rezerve din reevaluare
VI. Alte elemente de capital propriu
D. Datorii pe termen lung,
inclusiv:
1. Credite bancare pe termen lung
2. Împrumuturi pe termen lung
3. Datorii comerciale pe termen lung
4. Datorii față de părțile afiliate pe
termen lung
5. Avansuri primite pe termen lung
6. Venituri anticipate pe termen lung
7. Alte datorii pe termen lung
E. Datorii curente, inclusiv:
1. Credite bancare pe termen scurt
2. Împrumuturi pe termen scurt
3. Datorii comerciale curente
4. Datorii față de părțile afiliate
curente
5. Avansuri primite curente
6. Datorii față de personal
7. Datorii privind asigurările sociale
și medicale
8. Datorii față de buget
9. Datorii față de proprietari
10. Venituri anticipate curente
11. Alte datorii curente
F. Provizioane inclusiv:
1. Provizioane pentru beneficiile
angajaților
2. Provizioane pentru garanții
acordate cumpărătorilor/clienților
3. Provizioane pentru impozite
4. Alte provizioane
TOTAL PASIVE
* Deoarece acest tabel este voluminos, în Raportul practicii se recomandă de a fi inclus în anexe, concluzia de formulat în conținutul de bază al
raportului și de efectuat trimiteri la anexa respectivă
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil);
Concluzia la tabelul 2.6 prevede a analiză detaliată a componența pasivelor, predominarea
anumitor componente asupra altora, precum și analiză în dinamică a modificărilor ce au avut loc în
25
structurii pasivelor. Analiza detaliata a aspectelor menționate permite de a conchide asupra stabilității și
independenței financiare a întreprinderii. Analizei pasivelor este necesară pentru stabilirea strategiei de
dezvoltare și dirijarea a activității curente, precum și pentru elaborarea deciziilor de diferit tip.
La următoarea etapă de analiză se calculează coeficienții structurii surselor de finanțare a activelor
întreprinderii. Aceste calcule se efectuează în baza datelor prezentate în tabelul 2.14.

Tabelul 2.7
Analiza coeficienților structurii surselor de finanțare a activelor întreprinderii „______”
pentru perioada anilor 202_a_ - 202_c

Abaterea absolută
Anul
(+,-)
Indicatorii Modul de calcul*
202_b_/ 202_c_/
202_a_ 202_b_ 202_c_
202_a_ 202_b_
Coeficientul independenței Capital propriu/Total
(autonomiei) financiare pasiv
(Datorii pe termen
Coeficientul de atragere a lung + Datorii curente
surselor împrumutate + Provizioane)/Total
pasiv
(Datorii pe termen
Coeficientul corelației între lung + Datorii curente
sursele împrumutate și sursele +
proprii Provizioane)/Capital
propriu
Total pasiv/ Datorii pe
termen lung + Datorii
Rata solvabilității generale,%
curente +
Provizioane) *100
Rata generală de acoperire a Total Pasiv/Capital
capitalului propriu, % propriu*100
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1 Bilanțul contabil)
Notă explicativă: Pentru calcularea coeficienților din tabelul 2.7, în componența datoriilor curente se vor include și provizioanele. Pentru
entitățile de interes public (bănci, companii de asigurări, entități mari, care sunt întreprinderi de stat sau societăți pe acțiuni, în care cota
statului depășește 50% din capitalul social) provizioanele vor fi divizate după termenul lor (curente și pe termen lung) în baza informațiilor
contabile ( Cartea mare, balanța de verificare).
*Colonița a 2-a a tabelului în Raportul de practică nu se include, ea servește studenților pentru a efectua calcule corecte
În concluzia tabelului 2.7 se efectuează o estimare a coeficienților structurii surselor de finanțare a
activelor întreprinderii în baza comparației cu nivelul lor de siguranță, precum și a modificării lor în
dinamică.
Coeficientul autonomiei financiare reflectă cota capitalului propriu în suma totală a surselor de
finanțare, și ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma totală a activelor
entității. Nivelul de siguranță al acestui coeficient, alcătuiește cel puțin 0,5.
Coeficientul de atragere a surselor împrumutate caracterizează structura surselor de finanțare a
activelor din punctul de vedere al cotei surselor împrumutate. Acest coeficient dimensionează nivelul de
26
îndatorare (solvabilitate) a întreprinderii și, în mod normal, oscilează în limitele 0-0,5.
Coeficientul corelației între sursele împrumutate și sursele proprii reflectă suma mijloacelor atrase
ce revene la 1 leu capital propriu. Cu cât mărimea acestui coeficient este mai mare, cu atât mai riscantă
este situația financiară a întreprinderii. Punctul critic la aprecierea coeficientului de corelație este 1.
Rata solvabilității generale exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale
de care dispune întreprinderea, nivelul acestui coeficient trebuie să nu fie mai mic de 2.
Rata generală de acoperire a capitalului propriu, calculată în procente, arată că, la primele 100 %,
activele întreprinderii se finanțează pe seama surselor proprii, iar la celelalte procente - prin atragerea
mijloacelor împrumutate. Sporirea acestui coeficient peste 200 % reflectă situația dificilă a întreprinderii
privind independența financiară.
Tabelul 2.8
Analiza structurală a datoriilor întreprinderii „______” prin metoda ratelor
pentru perioada anilor 202a__ - 202_c
Abaterea absolută a anului
Anii
Indicatorii 202_a_ (p.p.) față de
202_a_ 202_b_ 202_c_ 202_b_ 202_c_
1. Rata datoriilor pe termen lung, %
2. Rata datoriilor curente, %
3. Rata creditelor bancare, %
4. Rata datoriilor față de buget, %
5. Rata stabilității financiare, %
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil)

În concluzia tabelului se analizează structura datoriilor după termenul de atragere prin cercetarea
modificării:
✓ ratei datoriilor pe termen lung care reflectă cota împrumuturilor cu durata mai mare de un an în suma totală
a datoriilor entității. Entitatea cu rata ridicată de atragere pe termen lung a mijloacelor împrumutate are posibilități
mai mari pentru efectuarea investițiilor capitale;
✓ ratei datoriilor curente care reflectă cota împrumuturilor cu durata mai mică de un an în suma totală a
datoriilor entității.
De asemenea se efectuează analiza structurală a datoriilor după origine sau după proveniență. La
aplicarea acestui criteriu de analiză datoriile, indiferent de termenul acestora, se unesc în grupe în
dependență de categoria partenerilor de afaceri fașă de care entitatea are datorii. În așa mod se formează
grupa datoriilor față de băncile comerciale (credite bancare pe termen lung și scurt), față de buget, față de
furnizori, personal, etc. Din punctul de vedere al riscului de a nimeri sub influența externă sau riscului de
faliment, cele mai periculoase sunt datoriile față de băncile comerciale și buget. Concluziile se formulează
prin analiza:

27
✓ ratei creditelor bancare, care reflectă cota creditelor bancare în suma totală a datoriilor;
✓ ratei datoriilor față de buget, care reflectă cota datoriilor față de buget și capacitatea de a achita obligațiile
curente privind impozitele calculate. Pozitiv se apreciază diminuarea acestora în dinamică.
În scopul cercetării stabilității surselor de finanțarea entității se analizează rata stabilității
financiare sau rata stabilității surselor de finanțare care reflectă cota surselor de finanțare care entitatea
poate să le utilizeze pentru finanțarea activității economice într-o perioadă îndelungată. Pozitiv se
apreciază creșterea acesteia în dinamică.
Creanțele întreprinderii reprezintă sustragerea surselor proprii din circulația și folosirea lor de către
alte întreprinderi, organizații, persoane. Datoriile pe termen scurt a întreprinderii reprezintă atragerea
surselor altor întreprinderi, organizații, persoane în circuitul unității economice date.
Prezintă interes analiza ponderea creanțelor și datoriilor curente în activele și pasivele entității. În
acest scop se determină cota creanțelor curente în suma totală a activelor și activelor circulante, și
ponderea datoriilor curente în suma totală a surselor de finanțare și datoriilor totale.
Tabelul 2.9
Analiza ponderii creanțelor și datoriilor curente în activele și pasivele întreprinderii „______”
pentru perioada anilor 202a__ - 202_c

Abaterea absolută a anului

Anii
Indicatorii 202_c_ (p.p.) față de
202_a_ 202_b_ 202_c_ 202_a_ 202_b_
1. Creanțe curente, mii lei
2. Active circulante, mii lei
3. Datorii curente (inclusiv provizioane), mii
lei
4. Datorii totale (inclusiv provizioane), mii lei
5. Total active (pasive), mii lei
6. Ponderea creanțelor curente în suma
activelor circulante, %
7. Ponderea creanțelor curente în suma
activelor totale, %
8. Ponderea datoriilor curente în suma
datoriilor totale, %
9. Ponderea datoriilor curente în suma
surselor de finanțare totale, %
10. Corelația dintre creanțele și datoriilor
curente, %
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil)
În concluzia tabelului se apreciază schimbările care au intervenit în dinamică la indicatorii
calculați. Ponderea creanțelor curente în suma activelor totale ne oferă o perspectivă asupra importanței
creanțelor în cadrul întregii structuri a activelor companiei. O pondere moderată a creanțelor curente în
totalul activelor poate indica o gestionare eficientă a creanțelor. Aceasta ar putea însemna că compania își
28
colectează creanțele într-un interval de timp rezonabil. Dacă creanțele reprezintă o parte semnificativă din
activele totale, există un risc mai mare de lichiditate în situația în care acestea nu pot fi convertite rapid în
numerar atunci când este necesar. Totodată, ponderea creanțelor în activul total poate reflecta și strategia
de vânzări a companiei și politica sa de credit. O pondere mai mare poate indica acordarea de termene de
plată mai lungi clienților.
Ponderea creanțelor curente în suma activelor circulante oferă o perspectivă asupra gradului în
care creanțele reprezintă o parte semnificativă din activul circulant al unei companii. Acest indicator poate
furniza informații cu privire la eficiența colectării creanțelor și poate reflecta riscul asociat cu acestea.
O pondere mare a datoriilor curente în totalul surselor de finanțare poate sugera că compania
depinde în mare măsură de finanțarea pe termen scurt pentru a-și susține operațiunile curente. Aceasta
poate implica riscuri, deoarece datoriile pe termen scurt trebuie plătite într-un interval relativ scurt de
timp.
Un raport mai mare a creanțelor asupra datoriilor curente. poate indica faptul că compania are
creanțe semnificative în comparație cu datoriile curente, ceea ce ar putea indica o poziție mai solidă de
lichiditate.
O pondere mare a datoriilor curente în totalul surselor de finanțare poate sugera că compania
depinde în mare măsură de finanțarea pe termen scurt pentru a-și susține operațiunile curente. Aceasta
poate implica riscuri, deoarece datoriile pe termen scurt trebuie plătite într-un interval relativ scurt de
timp. De asemenea este necesar de identificate rezerve de gestiune rațională a creanțelor și datoriilor
curente ale entității analizate.
Prezintă interes și analiza rotației creanțelor și datoriilor curente care este esențială în evaluarea
eficienței operaționale și a sănătății financiare a unei entități. Acești doi indicatori oferă informații
importante cu privire la gestionarea capitalului de lucru și lichidității.

29
 Tabelul 2.10
Analiza duratei de rotație a creanțelor și datoriilor curente în baza venitului din vânzări ale
întreprinderii „______” pentru perioada 20_a − 20_c

Abaterea absolută a
Anii anului 202_c_ față de ,
Indicatori (+/-)
202_a_ 202_b_ 202_c_ 202_a_ 202_b_
1. Venitul din vânzări, lei
2. Valoarea medie a creanțelor curente, lei
3. Valoarea medie a datoriilor curente, lei
4. Numărul de rotații al creanțelor curente, ori
(rd.1/rd.2)
5. Durata de rotație a creanțelor curente, zile (365/rd.4)
6. Numărul de rotații al datoriilor curente , ori
(rd.1/rd.3)
7. Durata de rotație a datoriilor curente, zile (365/rd.6)
8. Corelația dintre durata de rotație a creanțelor
curente și durata de rotație a datoriilor curente,
(rd.5/rd.7)
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil; Anexa 3. Situația de profit și pierdere).

Concluzia tabelului prevede o apreciere a schimbările care au intervenit în dinamică indicatorii

calculați. Numărul de rotații a creanțelor curente caracterizează accelerarea sau încetinirea rotației
creanțelor curente, viteza de transformare a datoriilor debitoare în numerar. Accelerarea rotației creanțelor
curente se apreciază pozitiv, respectiv, încetinirea – negativ.
Numărul de rotație a datoriilor curente caracterizează viteza de plată a datoriilor curente a entității
față de terți. Pozitiv se apreciază accelerarea rotației datoriilor curente.
Durata de rotație a creanțelor curente, cunoscută și sub denumirea de perioada medie de colectare a
creanțelor sau zilele de încasare a creanțelor, exprimă timpul mediu în zile necesar pentru a încasa
creanțele unei entități. Acest indicator oferă informații despre perioada de timp în care o companie își
convertește creanțele în numerar sau în lichidități. Această durată de rotație a creanțelor este exprimată în
zile și arată câte zile îi ia unei entități să-și colecteze creanțele din vânzări. O durată mai scurtă de rotație a
creanțelor indică o colectare rapidă a banilor de la clienți, reflectând eficiență în gestionarea creanțelor.
Numărul de rotații al datoriilor curente, cunoscut și sub denumirea de rata de rotație a datoriilor
curente, exprimă cât de repede o entitate își plătește datoriile pe termen scurt. Acest indicator furnizează
informații despre gestionarea obligațiilor financiare ale unei entități și poate oferi perspective asupra
relațiilor acesteia cu furnizorii și alți creditori pe termen scurt. O rată de rotație mai mare poate sugera o
gestionare eficientă a lichidității, deoarece compania plătește datoriile într-un interval mai scurt de timp,
30
poate contribui la menținerea unor relații bune cu furnizorii, deoarece indică o abordare responsabilă față
de obligațiile financiare.
Durata de rotație a datoriilor curente exprimă cât de rapid o entitate își onorează obligațiile
financiare pe termen scurt, inclusiv plata furnizorilor și altor datorii curente. O durată de rotație a
datoriilor curente mai scurtă indică o eficiență mai mare în onorarea obligațiilor financiare pe termen
scurt. Aceasta poate reflecta o bună gestionare a lichidității și a relațiilor cu furnizorii. De asemenea, o
durată de rotație mai mică poate sugera o lichiditate crescută și o mai mare flexibilitate financiară,
deoarece compania poate face față cu succes obligațiilor financiare pe termen scurt. Durata de rotație a
datoriilor curente poate fi utilizată și în planificarea financiară pentru a anticipa și gestiona eficient
nevoile de lichiditate pe termen scurt.
Corelația dintre durata de rotație a creanțelor curente și durata de rotație a datoriilor curente oferă o
perspectivă asupra relației dintre perioada medie de colectare a creanțelor și perioada medie de plată a
datoriilor. O corelație negativă între durata de rotație a creanțelor curente și durata de rotație a datoriilor
curente poate indica o eficiență sporită în conversia creanțelor în numerar, comparativ cu perioada de
plată a datoriilor. Aceasta ar putea fi un semn de gestionare eficientă a ciclului financiar. O durată mai
scurtă de rotație a creanțelor curente în comparație cu durata de rotație a datoriilor curente poate sugera o
lichiditate crescută și o flexibilitate financiară. Întreprindea poate colecta bani mai rapid decât plătește
datoriile, ceea ce contribuie la o situație financiară stabilă. O corelație pozitivă ar putea indica o
sincronizare între durata de rotație a creanțelor și a datoriilor. Aceasta poate sugera că compania menține
relații echilibrate cu furnizorii și clienții, respectând termenele de plată convenite. O divergență
semnificativă între durata de rotație a creanțelor și datoriilor poate semnala potențiale riscuri financiare.
De exemplu, o durată de rotație a creanțelor mult mai lungă decât a datoriilor ar putea indica dificultăți în
gestionarea fluxului de numerar.
Analiza stabilității financiare și a independenței întreprinderii este crucială pentru evaluarea
sănătății financiare a unei entități și a capacității sale de a-și susține operațiunile pe termen lung. Această
analiză implică evaluarea solvabilității, lichidității și capacității unei companii de a-și gestiona datoriile în
raport cu resursele sale proprii. Acest aspect poate fi relatat prin calcului indicatorilor din următorul tabel
analitic:

31
 Tabelul 2.11
Analiza stabilității financiare și a independenței întreprinderii „______” pentru perioada 20_a −
20_c

Abaterea absolută
Anii a anului 202_c_
Indicatorii Metoda de calcul
față de, (+/-)
202_a_ 202_b_ 202_c_ 202_a_ 202_b_
Rata de autofinanțare a (Capital propriu/(Capital propriu
capitalului permanent +Datorii pe termen lung))*100
Coeficientul riscului Datorii pe termen lung/ Capital
financiar propriu
Rata de îndatorare pe (Datorii pe termen lung/(Capital
termen lung față de propriu + Datorii pe termen
capitalul permanent lung))*100
Rata de manevrare a ((Active circulante-Datorii
capitalului propriu curente)/Capital propriu)*100
Rata stabilității ((Capital propriu + Datorii pe
financiare termen lung)/Total pasiv)*100
Solvabilitatea Capital propriu/(Capital propriu +
patrimonială Datorii totale)
Coeficientul total de
îndatorare (levierul = Total datorii/Capital propriu
financiar)
Solvabilitatea generală = Active totale/Datorii totale
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil).

În concluzie se apreciază modificarea indicatorilor stabilității financiare și a independenței

întreprinderii în dinamică, totodată, se apreciază modificările reieșind din însemnătatea economică a
indicatorilor.
Rata de autofinanțare a capitalului permanent este un indicator financiar care măsoară capacitatea
unei entități de a-și finanța investițiile și nevoile de capital permanent prin utilizarea resurselor interne și a
profitului reinvestit. Această măsură oferă o perspectivă asupra gradului de independență financiară a unei
entități, arătând în ce măsură aceasta este capabilă să-și finanțeze creșterea fără a depinde excesiv de
sursele externe de finanțare, cum ar fi împrumuturile. O rată de autofinanțare pozitivă indică capacitatea
entității de a-și finanța investițiile cu resursele interne și profiturile generate. O rată mai mare sugerează o
dependență mai mică de sursele externe de finanțare. O rată negativă poate indica că resursele interne și
profiturile nu sunt suficiente pentru a acoperi necesitățile de finanțare, ceea ce poate implica o dependență
crescută de împrumuturi sau alte surse externe.
Coeficientul riscului financiar, sau coeficientul de îndatorare, este o măsură care exprimă gradul de
îndatorare al unei companii și, implicit, nivelul de risc financiar asumat. Un coeficient mic indică faptul că
compania are un nivel redus de îndatorare și o dependență mai mică de finanțarea externă. Aceasta poate

32
sugera o situație financiară stabilă și o mai mică expunere la riscuri financiare. Un coeficient mare indică
un grad ridicat de îndatorare, ceea ce poate crește riscul financiar al companiei. Entitățile cu un coeficient
mare pot fi mai vulnerabile la schimbările în costurile dobânzilor și la dificultăți în acoperirea datoriilor.
Rata de îndatorare pe termen lung față de capitalul permanent este un indicator financiar care
măsoară gradul de îndatorare a unei entități pe termen lung și furnizează informații despre structura sa de
capital. Această măsură compară datoriile pe termen lung ale unei entități cu capitalul permanent, oferind
o perspectivă asupra proporției dintre finanțarea pe termen lung și finanțarea pe termen permanent. O rată
scăzută indică faptul că o entitate își finanțează în principal activitățile cu capital propriu și cu datorii pe
termen lung într-o măsură relativ mică. Acest lucru poate sugera o mai mică dependență de finanțarea
externă pe termen lung și o structură de capital mai echilibrată. O rată mare indică o dependență mai mare
de finanțarea externă pe termen lung în raport cu capitalul propriu. Acest lucru poate crește riscul
financiar al entității și poate face aceasta mai sensibilă la riscurile asociate datoriilor pe termen lung.
Solvabilitatea patrimonială este un indicator care măsoară capacitatea unei entități de a-și onora
obligațiile financiare pe termen lung utilizând resursele sale proprii. Cu cât o întreprindere are o
solvabilitate patrimonială mai mare, cu atât este mai capabilă să facă față datoriilor pe termen lung și să-și
protejeze interesele acționarilor.
Levierul financiar reprezintă măsura în care o entitate utilizează datorii (împrumuturi) în structura
sa de capital pentru a amplifica randamentul acționarilor. Acesta evidențiază gradul de influență pe care
datoriile o au asupra rentabilității unei întreprinderi și poate afecta atât potențialul de venituri, cât și riscul
financiar. Un levier financiar pozitiv indică faptul că întreprinderea utilizează datorii pentru a-și finanța o
parte semnificativă a activelor sale. Un levier financiar negativ indică faptul că entitatea depinde mai mult
de capitalul propriu și mai puțin de datorii. De asemenea, un levier financiar negativ, poate reduce riscul
financiar, dar, în același timp, poate limita capacitatea de a beneficia de potențialul de creștere prin
împrumuturi cu costuri mai mici.
Solvabilitatea generală reprezintă capacitatea unei entități de a-și îndeplini toate obligațiile
financiare, indiferent dacă acestea sunt pe termen scurt sau lung. Aceasta este o măsură a siguranței
financiare a unei întreprinderi și a abilității sale de a face față datoriilor și angajamentelor în general. În
general, o solvabilitate generală sănătoasă indică faptul că întreprinderea are resursele necesare pentru a-și
îndeplini obligațiile și pentru a-și asigura stabilitatea financiară pe termen lung.
Aprofundând procesul de analiză, se calculează ratele de lichiditate: absolută, intermediară și
curentă.

33
 Tabelul 2.12
Calculul și aprecierea evoluției în dinamică a coeficienților de lichiditate a întreprinderii „______”
pentru perioada 20_a − 20_c
Abaterea absolută
Anii a anului 202_c_
Intervalu
Indicatorii Metoda de calcul față de , (+/-)
l optim
202_a 202_b 202_c
202_a_ 202_b_
_ _ _
Lichiditatea
Numerar /Datorii curente 0,20-0,25
absolută
Lichiditatea (Active circulante –
0,70-0,80
intermediară Stocuri)/Datorii curente)
Lichiditatea Active circulante/Datorii
20,0-2,50
curentă curente)
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil).

Concluzie tabelului prevede o analiză a modificărilor în dinamică a indicatorilor lichidității

bilanțului contabil, precum și în comparație cu valorile teoretic admise. Astfel, llichiditatea absolută
reflectă capacitatea entității de rambursare rapidă a datoriilor mobilizând numerarul și documentele
bănești iar mărimea ei are o limită teoretic admisă ce variază în intervalul 0,2-0,25. Lichiditatea
intermediară caracterizează capacitatea entității dea-și achita datoriile curente mobilizând numerarul și
documentele bănești, investițiile financiare curente și creanțele curente totale. Intervalul optim al acestei
mărimii acestui indicator constituie 0,7-0,8.
Lichiditatea curentă ne arată capacitatea entității de a-și achita datoriile curente mobilizând
activele circulante disponibile și are o mărime teoretic admisă ce variară în intervalul 2,0-2,5. De exemplu
lichiditatea totală a entității este de 2,3, aceasta ne arată ca entitatea are suficiente active curente pentru a
acoperi obligațiile pe termen scurt de două până la 2,3 ori. Acest lucru indică o capacitate solidă de plată a
datoriilor imediate.
Dacă mărimea coeficienților de lichiditate nu corespunde mărimilor teoretic admisei, totodată, se
atestăm modificări negative în evoluția acestor coeficienți, atunci se recomandă stabilirea cauzelor ce au
contribuit asupra modificării lichidității. În acest scop, se recomandă, efectuează analiza factoriale a
coeficienților de lichiditate.
Analiza fluxurilor de numerar oferă o imagine detaliată a modului în care numerarul este generat și
utilizat în cadrul activităților curente ale întreprinderii. În cadrul analizei se examinează corelația dintre
diferite canale de încasare și direcții de plată a numerarului. Analiza structurală permite aprecierea
contribuției fiecărui element component al plăților și încasărilor la formarea fluxului net de numerar.

34
 Tabelul 2.13
Analiza îmbinată a structurii fluxului de numerar al întreprinderii „______” pentru perioada anilor
20_a − 20_c
Abaterea absolută a
202_a_ 202_b_ 202_c_
ponderii, (+/-), p.p.
Fluxurile de numerar
Pondere Ponde Ponde 202_b_/ 202_c_/
Lei Lei Lei
,% re, % re, % 202_a_ 202_b_
Încasări de numerar
1.Încasări din vânzări
2. Încasări din vânzarea
activelor imobilizate
3.Devidende încasate
4.Dobânzi încasate
5. Încasări sub formă de
credite și împrumuturi
6.Încasări din operațiuni de
capital
7. Alte încasări
Total încasări de numerar
Flux net total pozitiv
Plăți de numerar
1.Plăți pentru stocuri și
servicii procurate
2. Plăți către angajați și
organe de asigurare socială și
medicală
3. Plata dobânzilor
4.Plata impozitului pe venit
5. Plăți aferente intrărilor de
active imobilizate
6. Plăți aferente rambursării
creditelor și împrumuturilor
7.Plata decidentelor
8. Alte plăți
Total plăți de numerar
Flux net total negativ
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 6. Situația fluxului de numerar).

În concluzia tabelului se aapreciază schimbările care au intervenit în structura încasărilor și plăților

de numerar in dinamică. Aceste informații sunt esențiale pentru luarea deciziilor strategice și pentru
evaluarea stării financiare a unei afaceri. O gestiune eficientă a fluxurilor de numerar este crucială pentru
asigurarea lichidității și pentru menținerea sustenabilității financiare a unei organizații. Un flux de
numerar pozitiv indică faptul că entitatea generează mai mult numerar decât consumă, în timp ce un flux
de numerar negativ poate indica o posibilă nevoie de finanțare suplimentară sau ajustări în gestionarea
resurselor financiare.

35
 Pentru o evaluare globală a situației financiare a companiei, poate fi utilizat modelul Z al lui
Altman, modelul Beaver sau altă evaluare integrată a efectelor activităților financiare și economice. Acest
model este utilizat pentru a evalua riscul de faliment al unei companii pe baza unor indicatori financiari.
Modelul Z utilizează cinci indicatori financiari pentru a calcula un scor, care este apoi folosit pentru a
clasifica compania într-una din cele trei categorii: zone de siguranță, zonă gri sau zonă de risc.
Fiecare indicator este ponderat în funcție de coeficienții specificați de Altman, iar suma ponderată
a acestora duce la calcularea scorului Z. Scorul Z este apoi folosit pentru a determina probabilitatea de
faliment a unei companii.
Modelul Z al lui Altman se prezintă în două variante. Varianta I a fost concepută pentru
întreprinderile care sunt tranzacționate la bursă.
Tabelul 2.14
Analiza stării financiare a întreprinderii „______”
în baza modelului Altman pentru perioada anilor 20_a − 20_c
Anii Abaterea absolută, (+/-)
Indicatori
20_a 20_b 20_c 20_b/20_a 20_c/20_b
1. Venitul din vânzări, lei
2. Total active , lei
3. Active circulante, lei
4. Fond de rulment, lei (rd.3-rd.10)
5. Profit net, lei
6. Dividende, lei
7. Profit net reinvestit, lei (profit net-dividende)
8. Profit până la impozitare, lei
9. Capital social, lei
10. Datorii pe curente, lei
11. Datorii pe termen lung, lei
12. X1 (rd.4/rd.2)
13. X2 (rd.7/rd.2)
14. X3 (rd.8/rd.2)
15. X4 (rd.9/rd.11)
16. X5 (rd.1/rd.2)
17. Z
Sursa: Situațiile financiare (Anexa 1. Bilanțul contabil; Anexa 2. Situația de profit și pierdere).

Z=1,2 X1+1,4 X2+3,3 X3+0,6 X4+1,0 X5

X1 - cota de acoperire a activelor cu capital circulant propriu,
X2- rentabilitatea activelor, calculată în baza profitului net reinvestit,
X3 -rentabilitatea activelor stabilită calculată în baza profitului până la impozitare,
X4 – gradul de acoperire a împrumuturilor pe termen lung cu capital social;
X5 – numărul de rotații a activelor.

36
 Ierarhizarea entităților se efectuează în funcție de valoarea variabilei Z astfel:
• Dacă Z > 3,0 (zona de siguranță), companiile cu scoruri Z în această zonă sunt considerate sigure din
punct de vedere al riscului de faliment. Aceste companii au o probabilitate redusă de a intra în incapacitate de plată
în viitorul apropiat. Scorurile Z mari indică o stare financiară solidă și o capacitate bună de a-și satisface obligațiile.
• Dacă Z ∈ (1,8 – 3,0) (zona gri), scorurile Z situate în această zonă indică un risc moderat de faliment.
Companiile aflate în această categorie pot avea nevoie de o atenție suplimentară și de analize mai detaliate ale
situației lor financiare. Este posibil ca aceste companii să se confrunte cu dificultăți, iar perspectivele lor pot
depinde de evoluțiile viitoare.
• Dacă Z < 1,8 (zona de risc), scorurile Z scăzute plasează o companie în această zonă, semnalând un risc
crescut de faliment. Companiile din această categorie pot avea dificultăți semnificative în a-și satisface obligațiile
financiare și pot necesita intervenții urgente pentru a evita insolvența.
Deci, entitățile cu scoruri Z mai mari sunt considerate mai sigure, în timp ce cele cu scoruri mai
mici sunt clasificate într-o zonă de risc mai mare.
Varianta II a fost concepută pentru întreprinderile care nu sunt tranzacționate la bursă.
Majoritatea indicatorilor corespund modelului I, cu excepția coeficientului X4:

Z = 0,717 X1 + 0,874 X2 + 3,10 X3 + 0,42 X4 + 0,995 X5,

unde:
X4 – autonomia financiară a întreprinderii;
X4 = CP/DT, unde CP – capitalul propriu.
Interpretarea rezultatelor:
Z<1,23 – probabilitatea riscului de faliment foarte sporită (zonele riscului critic și catastrofal);
Z>1,23 – probabilitatea riscului de faliment foarte redusă (zona riscului acceptabil și în afara riscului).
Studentul poate alege în mod independent metodologia de evaluare generală a situației
financiare a companiei.
Toate tabelele incluse în capitolul 2 sunt recomandate pentru efectuarea unei ample analize
economico-financiare a entității cercetare, însă studentul poate opta și pentru o altă metodă de analiză
economico-financiară a întreprinderii.

Concluzie generală la capitol:

37