Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 314 vizualizări

    Familia Romana

    Încărcat de

    Claudia-Ionela Condrea

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Familia Romana

    Încărcat de

    Claudia-Ionela Condrea
    314 vizualizări8 pagini

    Titlu original

    Familia romana.pptx

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pptx, pdf sau txt
    314 vizualizări8 pagini

    Familia Romana

    Încărcat de

    Claudia-Ionela Condrea

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pptx, pdf sau txt
    Sunteți pe pagina 1din 8

    Familia romana

    În familia
    romană autoritatea
    tatălui era – cel puţin în
    perioada Republicii –
    nelimitată şi absolută.
    Tatăl avea drept de viaţă
    şi de moarte asupra
    soţiei şi copiilor săi, pe
    care îi putea maltrata,
    ucide sau vinde ca sclavi
    Treptat-treptat, aceste drepturi tiranice au dispărut;
    dar până în secolul I d. Hr. soţul mai avea încă
    dreptul, în anumite cazuri, să-şi ucidă soţia; iar până
    în preajma anului 400 d. Hr. putea să-şi repudieze
    copiii nou-născuţi, expunându-i şi părăsindu-i în
    stradă; sau, mai târziu, să-i vândă (dar numai în
    afara Romei, ca sclavi).

    Familia in Roma antica


    Abia în secolul I î. Hr., soţia romană a ajuns să fie
    respectată mai mult decât era femeia în societatea
    greacă. În Roma antică în şcolile elementare fetele
    învăţau alături de băieţi; mai târziu, fetele din
    familiile bogate învăţau cu un preceptor literatura
    latină şi greacă, studiau muzica şi dansul. După
    căsătorie, femeia romana putea ieşi singură, la vizite
    sau după cumpărături, şi chiar să-şi însoţească soţul
    la ospeţe.
    Casatoria in Roma antica
    Căsătoria – şi alegerea
    viitoarei soţii, respectiv
    alegerea viitorului soţ – o
    hotărau părinţii. Între cele
    două familii se încheia şi un
    contract, prin care era
    prevăzută data căsătoriei, de
    obicei cu o îndelungată
    anticipaţie; dar data căsătoriei
    avea loc nu înainte ca tânărul
    să fi împlinit 17 ani, deci să fi
    devenit cetăţean roman.
    Căsătoria se celebra în cadrul
    unor numeroase rituri şi ceremonii
    tradiţionale, în centrul cărora erau
    momentele semnării contractului şi
    cel al împreunării rituale a mâinilor
    celor doi miri.
    Imbracamintea in Roma
    antica
    Îmbrăcămintea romanilor se caracteriza
    înainte de toate prin simplitate: nu necesita nici
    croială aproape deloc şi nici cusătură; încât
    intervenţia croitorului de profesie era minimă.
    Veşmântul oficial al romanilor (dar care era
    interzis ţăranilor, muncitorilor simpli şi
    sclavilor) era toga: o bucată de stofă groasă de
    lână albă, tăiată în formă de elipsă sau de
    semicerc cu un diametru care putea ajunge
    până la şase metri.
    Femeile purtau, direct pe piele, o cămaşă
    de in (iar în jurul bustului o fâşie de
    pânză, drept sutien). În timpurile vechi
    îmbrăcau toga şi ele, la fel ca bărbaţii;
    dar încă din secolele Republicii toga era
    rezervată numai femeilor de moravuri
    uşoare. În locul ei, peste cămaşă purtau o
    tunică lungă până la pământ (stola), cu
    mâneci scurte sau fără mâneci, încinsă cu
    Imbracamintea la femei in un cordon.
    timpul Romei antice

    Peste stola, un fel de şal de lână colorată


    (palla) acoperea şi înfăşura umerii; un
    capăt al pallei se înfăşura pe un braţ, iar
    celălalt capăt cădea până la pământ, iar cu
    un fald al pallei femeia îşi acoperea capul
    (căci o femeie romană nu ieşea niciodată
    în oraş cu capul neacoperit).
    In casă, bărbaţii purtau tunică – largă şi lungă până sub genunchi,
    strânsă la mijloc cu o centură. Iarna, se îmbrăcau chiar două sau trei
    tunici una peste alta. Confecţionată din două bucăţi de stofă, cusute
    împreună, dar lăsând loc pentru braţe şi cap, tunica n-avea mâneci –
    cel puţin până în secolul II d.Hr.; pentru ca un secol mai târziu să se
    poarte tunica cu mâneci chiar lungi.

    Imbracamintea barbatilor in Roma antica

    S-ar putea să vă placă și