RELAȚIA DINTRE

REGLAREA EMOȚIONALĂ ȘI
LUDOTERAPIE ÎN
PREADOLESCENȚĂ
(STUDIU DE CAZ)

Coordonator științific:
lect. dr. Marina BADEA

Absolvent:
mrd. Mihaela Zoica STOICA
CADRU TEORETIC
 Terapia prin joc este folosită ca formă de terapie prin care copii cu
probleme emoționale și de dezvoltare. Aceștia pot ajnunge să depășească
experiențele negative cu care se confruntă (Landreth, 2002). Jocul permite
copiilor să-și lărgească înțelegerea și atenția în câmpul propriilor
experiențe și facilitează procese precum insighturile, învățare, rezolvarea
de probleme, modalitățile de a face față stresului.

 Copiii sunt capabili să se coordoneze prin joc și deoarece dezvoltarea

limbajului rămâne în urma dezvoltării lor cognitive, copiii sunt capabili să-
și comunice experiențele prin propriul joc (Landreth, 2002). Utilizarea
jucăriilor atent selectate este esențială pentru a permite copiilor să-și
transfere sentimentele asupra obiectelor, mai degrabă decât asupra
oamenilor. Acest lucru este mai puțin amenințător pentru copii și le permite
să se simtă în siguranță și să nu devină prea copleșiți de acțiunile lor,
deoarece acțiunile lor au pas în fantezie. Prin acest proces simbolic de
„acțiune”, copiii se îndreaptă către o rezoluție interioară și sunt mai
capabili să facă față sau să se adapteze la probleme (Landreth, 2002)
CADRU TEORETIC
 Yahav (2011) susține că cantitatea de sprijin social pe care un
copil o primește este vitală pentru înțelegerea rezistenței la un
copil. Experiența de a juca împreună în cadrul unei relații
terapeutice, are capacitatea de a reduce stresul, de a regla emoțiile,
de a forma sau de a conforma circuitele creierului și de a influența
dezvoltarea viitoare pentru învățare și sănătate mentală (Fearn,
Howard, 2012).
  Motivația prezentării la psiholog
Evaluarea a avut loc la solicitarea părinților în vederea identificării comportamentalor problematice
METODOLOGIA ȘI STRUCTURA PROCESULUI DE ASISTARE

semnalate atât în mediul familial, cât și în mediul școlar, precum și identificarea nivelui de
dezvoltare psiho-emoțională. Părinții, în speță mama, acuză comportamente de minciună în legătură
cu obligațiile școalare și neatenție în efectuarea temelor.

Informaţii despre client:

Nume si prenume: Laura C.
Varsta: 11 ani
Sex: F
Ocupație: elevă

Instrumente utilizate
 Interviul clinic nestructurat (liber) - în vederea identificării evenimentelor de viață semnificative;

 Sistemul Achenbach al Evaluării Bazate Empiric (ASEBA), CBCL – pentru a depista aspectele
îngrijorătoare legate de comportamentul copilului.
 Scala dificultăților de reglare emoțională – forma scurtă

 Metoda observației - interacțiune cu părinții

 Tehnici proiective: Testul Desenul persoanei, Povestea în șase pași, Exercițiu de completare
propoziții.
TESTUL PERSOANEI ȘI POVESTEA ÎN ȘASE
PASI
SCALA DIFICULTĂȚILOR
EMOȚIONALE – FORMA SCURTĂ
1. Acord atenție emoțiilor mele. (R)
2. Nu îmi pot sa seama ce simt.
3. Am dificultăți în a-mi înțelege emoțiile.
4. Mă preocupă emoțiile mele. (R)
5. Sunt confuz(ă) cu privire la emoțiile mele.
6. Când sunt supărat(ă), îmi recunosc emoțiile. (R)
7. Când sunt supărat(ă), îmi este rușine pentru ceea ce simt.
8. Când sunt supărat(ă), am dificultăți în a lucra.
9. Când sunt supărat(ă), îmi pierd controlul.
10. Când sunt supărat(ă), cred că voi deveni foarte deprimat(ă).
11. Când sunt supărat(ă), îmi este greu să mă concentrez pe alte lucruri.
12. Când sunt supărat(ă), mă simt vinovat(ă) pentru ceea ce simt.
13. Când sunt supărat(ă), am dificultăți în a mă concentra.
14. Când sunt supărat(ă), îmi este greu să îmi controlez comportamentul.
15. Când sunt supărat(ă), cred că nu există nimic care mă poate face să mă simt mai bine.
16. Când sunt supărat(ă), mă supăr pe mine pentru că mă simt așa.
17. Când sunt supărat(ă), pierd controlul asupra comportamentului meu.
18. Când sunt supărat(ă), îmi ia mult timp să îmi revin.

Rezultat: În aplicarea CBCL rezultatul evaluării se încadrează în intervalul normal, iar mama o descrie ca
fiind cuminte, prietenoasă, empatică. În ceea ce privește dificultățile în reglarea emoțională, Laura are un
idicator crescut pe aria de obiective, în momentele de încărcătură emoțională fiindu-i dificil să se
concentreze asupra sarcinilor pe care le are de îndeplinit. Aici există o legătură cu aprecierea mamei
referitoare la lipsa atenției.
IPOTEZE
 Ipoteza A: Este posibil ca urmare a preocupărilor asupra identității și
sentimentul de inadecvare, să manifeste acest comportament de apel la
minciună.

 Ipoteza B: Este posibil ca lipsa unor granițe ferme în relațiile din sistremul
familial și mesajele diferențiate pe care le primește de la aparținători, pot
reprezenta un factor prin care clienta apelează la manifestări comportamentale
necorespunzatoare (minciună). În acest context, tocmai pentru a testa aceste
relații, dacă acestea vin în sprijinul pe care familia îl oferă în etapa de dezvoltare
în care clienta se află – căutarea propriei identități.

 Ipoteza C: Este posibil ca relația terapeutică să o ajute să devină mai conștientă

de propria persoană, fiind crucial pentru construirea susținerii interioare și
pentru definirea sinelui.

 Ipoteza D: Este posibil ca dificultățile în reglarea emoțională în momentele

dificile, au ca rezultat imposibilitatea de a se concentra pe sarcinile școlare,
motiv pentru care obține note mici la unele materii (pasibilă de corijență la
matematică) și manifestă ușoare acte de rebeliune.
OBIECTIVE
 
a. Client
Clienta, având în vedere contexul în care i-am propus interacțiunea dintre noi două, și anume că ne vom juca,
și-a propus să fie fericită, să de distreze în cadrul fiecărei întâliniri și ceea ce consideră important de lucrat,
este să se cunoască mai bine. De asemenea, a precizat că și-ar dori să se exprime mai mult, motiv pentru care
am discutat despre ce presupune un proces terapeutic și cum a lucra pe o anumită temă presupune doar o
orientare direcțională în terapie, lucru ce presupune ca atenția noastră să se extindă asupra mai multor planuri
din viața clientei.
 
b. Terapeut
Obiectivul meu principal este acela de a crea o relație cu ea în care să aibă încredere, să se simtă securizată,
înțeleasă, acceptată și să creez un cadru în care clienta se poate exprima liber, tocmai pentru a-i întâri sinele și
ai crește încrederea în sine. Relația în sine este un factor care ar ajuta-o pe clientă să fie conștientă de propria
persoană, aspect crucial pentru definirea sinelul în etapa de dezvoltare în care se află (preadolescența).

Al doilea obiectiv este cel a înțelege, prin experimentare împreună, toate comportamentele și temele prezente
în viața ei (comportamentul de eludare a adevărului, modul în care relaționează cu covârstnicii și familia,
eșecul școlar și neatingerea obiectivelor în situații de emoționalitate crescută) și scopul reglator al acestora,
creând astfel un comportament de asumare, conștientizare și acceptare.

Cel de-al treilea obiectiv este acela de a lucra, într-un mod ludic, non-judicativ, care să-i permită o libertate de
exprimare, care să încujazeze deblocarea unor emoții și simțuri ale sale, conștientizarea, numirea acestor, care
în efect de cascadă au scopul autodefinirii și să dobândească o oare care conștiență cu privire la sentimentele
sale și să învețe să le articuleze
INSTRUMENTE ȘI TEHNICI TERAPEUTICE
Tehnici de dialog
Nelipsitele tehnici de dialog, fără de care un proces terapeutic ar fi o simplă discuție
între doi prieteni, m-au ajutat în acest proces pentru a înțelege care este viziunea
clientei, a mă lipsi de interpretări și a mă limita asupra presupunerilor. Dintre acestea
am folosit: ascultarea activă, reflectarea, reformularea.

Exercițul jucăriei
Am rugat clienta să aleagă o jucărie de pe raft sau un obiect din cameră și să vorbească
închipuindu-și că este acea jucărie. Este uimitor să vezi cât de mult sinele nostru iese
la suprafață prin acest exercițiu proiectiv.

Desenul
Desenul si pictura au fost intotdeauna cai de exprimare a starilor. Desi initial au fost
considerate mai degraba hobby-uri, activitati de timp liber, s-a observat ca sunt cai ce
permit atât studierea minții umane cât și descarcarea unor emoții. Utilizarea fiecareia
depinde de deschiderea persoanei.Actul de a desena implica o legatura strânsa între
creier și mâna. In creier sunt multe procese implicate în actul de a desena, așa cum este
și în cel de a scrie. Complexitatea desenului nu trebuie însa să streseze persoana, ci sa
fie accesibil ca și dificultate.
INSTRUMENTE ȘI TEHNICI
TERAPEUTICE
Cărțile de povești
 
Am citit clientei mele două povești pentru copiii de grădiniță. Cărțile provoacă reacții
extraodinare despre propriile vise, furie și despre zilele proaste. Există mult astfel de cărți
minunate, care prin intermediul metaforelor și poveștilor cu tâlc, vor reclădită puntea
afectivă și de comunicare cu universul unui copil. Astfel, povestea oferă posibilitatea de a
oferi celui mic/adolescentului căi pentru adaptarea la provocările cotidiene.
Am ales să testez pe mine forța acestor povești și le-am citit înainte, în căutarea acelor
sensuri care să se potrivească cu problematica terapeutică. Dacă îmi place povestea, sunt
mai mult ca sigură că și persoanei căreia îi este citită, îi va plăcea.

Lutul/plastilina
 
Lutul pentru olărit este foarte îndrăgit. Este un material flexibil și adaptabil, murdar și
moale, care oferă posibilitatea de a crea multiple exerciții. După cum Violet Oaklander
descrie lucrul cu lutul, în cartea sa, „Ferestre către copii nostri”: „Permite lucrul cu un
proces intern fundamental, într-un mod de neegalat de orice alt material, el oferă
oportunitatea unei interacțiuni curgătoare între el și cel care îl folosește. Este ușor să te
contopești cu lutul. El oferă o experiență atât tactilă, cât și kinestezică.”
EXERCITIUL JUCĂRIEI
(EXEMPLIFICARE ȘEDINȚĂ)
 C: „Bună, mă numesc Ema și îmi place să mă joc. Sunt foarte prietenoasă
și sociabilă”.
 T: „Ce înseamnă cuvântul acesta „sociabilă”? C: „Că îmi place mult să
vorbesc cu oamenii, că mă înțeleg bine cu toată lumea”
 T: „Ce poți să-mi spui mai multe despre tine?” C: „Și că mă supăr pe cel
care trișează.”
 T: „Cum faci tu când te superi?”, C: „Încep să le zic că au trișat și că nu
e corect.”
 T: „Și ce simți atunci când le spui lucrurile acestea, Ema?”, C: „Furie,
pentru că nu e corect când ceilalți trișează și ceilalți înceacă de multe ori
să câștige.”,
 T: „Ce altceva mai poți să-mi spui despre tine?” C: „Sunt o fire energică
și amuzantă”

 T:„Care sunt lucrurile care te întristează, Ema?”, C: „Când am prieteni

falși, când mă rănesc și când văd un film trist”.
EXERCITIUL JUCĂRIEI
(EXEMPLIFICARE ȘEDINȚĂ)
 T: „Ema, dar au vreun secret pe care vrei să mi-l
împărtășești?”. C: „Că la un moment dat am luat
ciocolată pe ascuns, când nu prea am voie.”,
 T: „Și cum e pentru tine ca adulții să-ți interzică anumite
lucruri?”,
 C: „Puțin regret, dar știu că e pentru binele meu”.

La nivelul acestei dezvăluiri, consider că există o rezistență,

(introiecție) referitoare la granițele impuse de adulții din jurul
Laurei – „e pentru binele meu”. Spune despre ea că se simte
„murdară” la gândul că are un astfel de secret. Întrebată care
sunt consecințele când se află despre ascunzișurile Emei,
reacția adulților este: „se supără și ascund toată ciocolata”.
POVESTE TERAPEUTICĂ
 Am ales să-i spun Laurei o poveste terapeutică, „Vioreaua din pădure”, adecvată
lucrului cu adolescenții sau adulții, ca mod de expresie a unei probleme cu care
cred că Laura se confruntă în relația sa cu mama. Aceasta este percepută de către
mama ca fiind un copil care e rebel, care nu se conformează, o minte, îi înșeală
așteptările, ia note mici la școală, este dezordonată cu lucrurile personale, nu își
asumă reponsabilități în casă. Sunt de părere în acestă situație, mama, autoritară
din fire, are diferite așteptări pe care Laura nu le îndeplinește. Pare să îi
transmită mesajul că nu e suficientă, fiind destul de critică cu acesta.
 Mesajul transmis prin intermediul poveștii este acela că: ceea ce determină
dezvoltarea unui individ poate inhiba sau chiar distruge pe un altul.
 Simbolul și metaforele: vioreaua (=copilul rebel), grădinarul (=un părinte sau
oricine altcineva care deține control asupra altei persoane), strămutarea plantei
(=forțarea cuiva de a se conforma așteptărilor unei anumite persoane în legătură
cu ceea ce este bine sau care facilitatează dezvoltarea). Acest simboluri au fost
transmise prin intermediul poveștii, care a avut efect de isight asupra clientei
care a decodat mesajele poveștii. Consider că povestea, ca mod de manifestare a
spiritului ludic, în contexul unei terapii axată pe joacă, exprimare, a avut un
efect benefic
REZULTATELE PROCESULUI
TERAPEUTIC
1. Procesul de consiliere psihoterapeutică a fost orientat către crearea unei
relații care să o ajute pe Laura să vorbească despre ea, despre temerile,
lucrurile pe care le acceptă cel mai puțin la ea, într-un mod în care să se
simtă acceptată cu toate aspectele vieții sale;

2. De-a lungul celor 11 întâlniri, Laura a făcut progrese în legătură cu

comportamentul de minciună;

3. Mama intenţionează ca ea personal să înceapă propriul proces terapeutic;

4. Exprimare şi energizare;
CONCLUZII ȘI DISCUȚII

 Concluzia este că psihoterapia reală este complet diferită de cea citită în cărți sau repetată în
cadrul formării. Este o mișcare, un dans, cocreat de ambele persoane, atât de terapeut cât și de
client, unde fiecare aduce ceva din el, împletind cele două viziuni, una mai activă, cea a
clientului, alta mai pasivă, de suport, cea a terapeutului. Am creat alături de Laura o relație cum
nu am mai avut până acum cu un adolescent de vârsta ei. Mă simt responsabilă față de ea, într-un
mod în care, atunci când ne întâlnim, în acea oră pe săptămână, știu că are nevoie de mine să-i fiu
aproape și care are încredere în mine să-mi spună aspecte despre intimitatea din viața ei, lucru
care mă facă să simt acestă responsabilitatea matură de a-i fi alături într-un mod sănătos.
 De asemenea, cred că am reușit să fiu un bun companion de joacă și exprimare prin intermediul
instrumentelor avute la dispoziție, cu spirit ludic și capacitate de a exprima ceea ce clienta nu
reușea în unele momente. I-am oferit spațiu de manifestare și am conținut acele emoții care au
fost mai dificil de stat cu ele.
 Procesul de consiliere și psihoterapie va continua, momentan am făcut o pauză de o lună de zile
deoarece eu am simțit nevoia de spațiu pentru a urma procesul de finalizare a lucrării de față. În
cadrul feedbackului de la ultima întâlnire, mi-a mărturisit că i-ar plăcea să ne vedem în continuare
pentru ca procesul să înflorească în mod armonios, Laura spunându-mi că a resimțit schimbare.
Mi-a transmis că în special felul în care m-am raportat la ea, deci relația, a ajutat-o foarte mult,
lucru pentru care se simte recunoscătoare, deoarece acest aspect a constituit obiectivul meu
principal, consolidarea relației.
 Plănuiesc ca în continuare să pun accentul pe relație și pe suport, însă fiind mai mult prezentă cu
ceea ce și eu simt, mai încrezătoare și mai transparentă. Nu am planuri concrete, nici nu aș avea
cum să am. Pot spune doar că mă simt recunoscătoare să fiu prezentă în acest proces de creștere și
de transformare
BIBLIOGRAFIE
 Fearn, M., Howard, J. (2012). Play as a Resource for Children Facing
Adversity: An Exploration of Indicative Case Studies. Children &
Society, 26, 456
 Landreth, G. (2002) Play therapy: The art of the relationship (2nd
ed.). New York: Brunner-Routledge.
 Oaklander, V. (2015). Ferestre către copii nostri. Gestalt terapie
pentru copii și adolescenți. București: Herald
 Packman, J., Bratton, S. (2003). A school-based group play/activity
therapy intervention with learning-disabled preadolescents exhibiting
behavior problems. International Journal of Play Therapy, 12(2), 7-
29. 
 Yahav, R.(2011). Exposure of Children to War and Terrorism: A
Review. Journal of Child & Adolescent Trauma, 4, 90-108