ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ

REFERAT

SCHELETUL
CENTURII SCAPULARE

Student Tatu Vasile

Conversie Profesională
Anul II, Grupa 5212
 SCHELETUL CENTURII SCAPULARE

Centura membrului superior sau centura scapulară formează scheletul umărului și asigură
legătura dintre oasele membrului liber și toracele osos.
Centura scapulară este alcătuită din două oase:
 1. Clavicula
 2. Scapula (Omoplatul)

Centura scapulară – vedere anterioară

 CENTURA SCAPULARA - CLAVICULA

 1. Clavicula - este un os lung, pereche, situat la limita dintre torace și gât, cuprins
între manubriul sternului și acromion. Orientarea sa este transversală și prezintă două
curburi inegale, care îi dau forma literei S culcat. Dintre cele două curburi, una este
medială (curbura ci concavitatea posterioară) și cealaltă este laterală (curbura cu
concavitatea anterioară).
 Clavicula este formată din corp și două extremități.
 Forma osului poate fi observată prin simpla inspecție, putând fi explorat prin palpare
aproape pe toată întinderea lui. Reprezintă un reper important pentru delimitarea unor
regiuni ale corpului, dar și pentru localizarea eventualelor afecțiuni.
 Orientare:
Se așează: lateral – extremitatea turtită, anterior – marginea concavă a acestei
extremități, iar în jos – fața osului (ce este prevăzut cu un șanț).
CENTURA SCAPULARA - CLAVICULA

Clavicula – vedere superioară și inferioară

 CENTURA SCAPULARA - CLAVICULA.
 Extremitatea medială (sau sternală) este voluminoasă, prezentând o față
sternală destinată articulării cu manubriul sternului.
 Extremitatea laterală (sau acromială) este turtită, prezentând o față
acromială destinată articulării cu acromionul omoplatului (scapulei)
Corpul claviculei prezintă două fețe și două margini:
a) Fața superioară este netedă în porțiune mijlocie și poate fi palpată sub
piele. La cele două extremități, fața superioară este rugoasă și dă inserții
musculare. La partea medială a acestei fețe, rugozitățile dau inserție
mușchiului sternocleidomastodian, iar la partea laterală mușchilor deltoid și
trapez.
b) Fața inferioară răspunde primei coaste prezentând în porțiunea mijlocie
gaura nutritivă și șanțul ce a servit la orientarea osului. Pe acest șanț se
insera mușchiul subclavicular. Medial de acest șanț, se găsește impresiunea
ligamentului costoclavicular pe care se insera ligamentul cu același nume.
Lateral de șanț se găsește o suprafață rugoasă numită tuberozitatea
ligamentului coraco-clavicular pe care se insera ligamentele
coracoclaviculare, ce leagă clavicula cu procesul coracoid al scapulei.
 CENTURA SCAPULARA - CLAVICULA
 Tuberozitatea este formată din două proeminențe: tuberculul conoid (situat
aproape de marginea posterioară a osului) și linia trapezoidă situată
anterolateral față de tubercul. Pe tubercul se insera ligamentul conoidian, iar
pe linia trapezoidă ligamentul trapezoid.
c) Marginea anterioară este concavă în treimea laterală, unde dă inserție
mușchiului deltoid (tuberculul deltoid). Ea este convexă în treimea medială,
unde dă inserție mușchiului pectoral mare.
d) Marginea posterioară este concavă-convexă, dar în sens invers decât
marginea anterioară. În porțiunea laterală a marginii se insera mușchiul
trapez. În porțiunea mijlocie are raporturi cu mușchiul omohioidian, cu
mușchii scalieni, cu artera și vena subclaviculară și cu trunchiurile plexului
brahial. Aceste raporturi sunt deosebit de importante, deoarece în căderile
pe umăr, clavicula poate fi fracturată în porțiune ei mijlocie. Fragmentele
fracturate pot leza vasele subclaviculare și trunchiurile plexului brahial.
Calusul poate comprima sau chiar include aceste formațiuni, determinând
complicații vasculare și nervoase.
 CENTURA SCAPULARA - SCAPULA

 2. Scapula (omoplatul) – este un os lat de formă triunghiulară, situat

în partea postero-superioara a toracelui.
Pe schelet, acest os se întinde între primul spațiu inter-costal și
coasta a VII-a. Osul este aplicat pe torace, depășindu-l însă lateral și
ia astfel parte la formarea umărului și la delimitarea axilei.
Scapula prezintă două fețe (fața anterioară și fața posterioară), trei
margini (marginea vertebral, marginea axilar și marginea superioară)
și trei unghiuri (unghiul superior, unghiul inferior și unghiul lateral).
Orientare:
Se așează posterior fața prevăzută cu o puternică spină, în sus
marginea cea mai mică și subțire; lateral (și puțin înainte) unghiul cel
mai voluminos (prevăzut cu o cavitate articulară).
CENTURA SCAPULARA - SCAPULA

Scapula – vedere posterioară și laterală.

 CENTURA SCAPULARA - SCAPULA

 Fața posterioară a scapulei (sau fața dorsală) privește posterior și

lateral, de pe ea desprinzându-se transversal o puternică lamă,
numită spina scapulei. Spina împarte fața posterioară într-o fosă
situată deasupra și alta situată dedesubtul ei.
 1. Spina scapulei aderă de fața posterioară a scapulei și se continuă
în porțiunea ei laterală cu o prelungire liberă, neaderentă de fața
posterioară a scapulei, numită acromion.
Spina scapulei are o formă triunghiulară, prezentând o față superioară
și alta inferioară. Ea are trei margini, dintre care una anterioară, prin
care spina aderă de fața posterioară a scapulei; o margine laterală,
liberă și concavă; o margine dorsală groasă și rugoasă care dă
inserție, prin buza superioară, mușchiului trapez, iar prin cea
inferioară mușchiului deltoid.
 CENTURA SCAPULARA - SCAPULA

 2. Acromionul este o proeminență turtită de sus în jos și palpabilă

sub piele, ce prezintă fața articulară a acromionului pentru
extremitatea laterală a claviculei, cu care se articulează. La unirea
acromionului cu buza inferioară a spinei scapulei, se formează unghiul
acromionului. Spina scapulei și acromionul se pot palpa ambele sub
piele. Unghiul acromionului, situat la unirea celor două formațiuni
osoase, are deosebita importanță practică: pornind de la el se pot
face măsurătorile pentru stabilirea eventualelor luxații ale centurii
scapulare.
 3. Fosa supraspinoasă dă inserție mușchiului supraspinos.
 4. Fosa subspinoasă (sau infraspinoasă) dă inserție mai multor
mușchi: infraspinos, rotund mare, rotund mic.
CENTURA SCAPULARA - SCAPULA

Scapula – vedere anterioară

 CENTURA SCAPULARA - SCAPULA

 Fața costală a scapulei (sau fața anterioară) prezintă o concavitate, fosa

subscapulară, ce este străbătută de creste oblice. Pe fosă ca și pe crestele
oblice, se insera mușchiul subscapular. Pe porțiunea medială a feței se mai
insera și mușchiul dințat anterior.
a) marginea superioară este subțire și prezintă scobitura și ineizura scapulei.
Prin această scobitură trece nervul supra-scapular. Mediată de scobitură,
marginea superioară dă inserție mușchiului omohioidian.
b) marginea medial poate fi explorată sub piele, ea fiind orientată spre coloana
vertebrală. Pe ea se insera numeroși mușchi, cum ar fi: mușchiul romboid mare,
romboid mic, dințat anterior.
c) marginea lateral este orientată spre axilă, putându-se explora parțial. Aici se
insera mușchii rotund mare și rotund mic.
Unghiul inferior este ascuțit și ușor de explorat sub piele. Aici se insera
mușchiul dințat anterior.
Unghiul superior este ușor rotunjit. Aici se insera mușchiul ridicător al scapulei.
Unghiul lateral este cel mai voluminos. Prezintă două elemente de studiu:
 CENTURA SCAPULARA - SCAPULA

 1. Cavitatea glenoidă este legată de restul scapulei printr-o porțiune mai

îngustă, numită gâtul sau colul scapulei. Cavitatea este puțin profundă, de
formă ovoidă, articulându-se cu capul humerusului. La cele două extremități
ale cavității glenoide se găsesc rugozități: rugozitatea inferioară este
tuberculul subglenoidian (sau infraglenoidian) pentru inserția capului lung al
mușchiului triceps, iar cea superioară este tuberculul supraglenoidian pentru
inserția capului lung al mușchiului biceps brahial.
 2. Procesul coracoid este o prelungire recurbată, a cărei bază ocupă spațiul
dintre cavitatea glenoidă și scobitura scapulei. Procesul coracoid poate fi
explorat prin spațiul delto-pectoral, pe el inserându-se mușchi (capul scurt al
bicepsului brahial, coracobrahialul și pectoralul mic) și ligamente (conoid și
trapezoid).
 Scapula are mai mute găuri nutritive: în fosa supra-spinoasă, în fosa sub-
spinoasă, la nivelul acromionului și la nivelul procesului coracoid.
BIBLIOGRAFIE
 1.D. Cristescu, C. Sălăvăstru, B. Voiculescu, C. Th. Niculescu, R.
Cârmaciu, Biologie – Manual pentru clasa a XI-a, Editura Corint Educational
 2.Baciu C., ed: Anatomia functionala și biomecanica aparatului locomotor,
Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1977
 3. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie
umana, vol.I, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1983
 4. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie
umana, vol.II, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1984
 5. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie
umana, vol.III, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1985
 6.Dragoi Gh. S., ed.:Anatomia Generala a sistemelor corpului omenesc,
vol.1,Craiova: Ed. Universitatii, 2003.
 7. Florica Țibea, Atlas de Biologie: Anatomia omului. Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2007