Curs 2 Ped 2 2021-2022

Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 13

Procesul de

învăţământ ca obiect
de studiu al didacticii

Curs 2
Cuprins:

1. Abordarea sistemică a procesului


de învăţământ

2. Procesul de învăţământ ca relaţie


între predare – învăţare – evaluare
Abordarea sistemică a
procesului de învăţământ
 Orice sistem stabileşte relaţii de interacţiune cu alte sisteme,
echivalente (pe orizontală), dar şi supra sau subordonate – pe
verticală. În acest caz, vorbim de sub-sisteme sau de supra-
sisteme. Sistemul de învăţământ şi procesul care se derulează în
cadrul acestuia (procesul instructiv-educativ) reprezintă un
subsistem al sistemului social mai larg, dar reprezintă şi un
suprasistem pentru o instituţie şcolară (o şcoală).

 Sistemul de învăţământ este un sistem deschis, dinamic, în


sensul că elementele sale componente sunt influenţate de factori
exteriori (ambianţa socială, politică, familia, factori politici etc.).
Acţiunea acestor factori asupra unui element sau asupra unui
proces din sistem poate conduce la modificări care se resimt la
nivelul întregului sistem.
Abordarea sistemică a
procesului de învăţământ
 Procesul de învăţământ, privit ca sistem, se caracterizează prin:

 Intrări - un flux de intrare, reprezentat de resursele umane şi tehnico-


materiale;

 Proces - pune în acţiune şi orientează resursele în vederea realizării


obiectivelor („menirii” sistemului educativ); - presupune exercitarea
funcţiilor/activităţilor esenţiale: predare – învăţare – evaluare,
concretizate în metode, procedee, strategii de acţiune

 Ieşiri - reprezentat de rezultatele sistemului – rezultatele oferite de


şcoală societăţii - elevi formaţi, absolvenţi calificaţi; sistemul oferă o
prestare de servicii la cererea societăţii

 Feed-back - reglarea continuă a bunei funcţionări la nivelul dorit

 Observaţii: Toate aceste elemente se află în interdependenţă şi


condiţionează existenţa sistemului şi a procesului.
Abordarea sistemică a
procesului de învăţământ
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare

 Procesul (de învățământ) vizează schimbări în


comportamentul individual ca urmare a experienţelor proprii, a
învăţării.

 Menirea procesului de învăţământ este să angajeze elevii în trăirea


unor noi şi noi experienţe, organizate pedagogic, astfel încât
ele să genereze învăţarea.

 Procesul de învățământ implică trei acţiuni specifice:


1. Predarea - specifică cadrului didactic - urmează o logică a
îndeplinirii obiectivelor didactice

6
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare
 2. Învăţarea
 - specifică elevului
 - aspect personal care ţine de psihologia elevului

 3. Evaluarea
 - este integrată de didactica modernă în cadrul procesului
de învăţământ alături de predare şi învăţare
 - completează ciclul de intervenţie al profesorului asupra
elevului - ghidează acţiunea profesorilor şi elevilor.
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare
 ÎNVĂŢAREA:

 Definire: Schimbarea în comportamentul individual ca urmare a unei


experienţe proprii

 Ipostaze ale învăţării:

 A) Proces: o succesiune de operaţii, acţiuni, stări şi evenimente


interne, finalizate cu transformări ce intervin în structurile de
cunoştinţe, în operaţiile mentale, în modurile de reflectare a realităţii şi
de comportare a individului.
 Învățarea nu este numai o problemă de asimilare, de răspunsuri la
situaţii standard, ci şi un proces de cunoaştere, de reflectare a realităţii şi
de transformare permanentă a modurilor de reflectare a acestei realităţi.
 Este o elaborare şi o re-elaborare permanentă de structuri cognitive şi
operatorii, presupune organizare, prelucrare, sistematizare, analiză,
integrare sintetică a noilor cunoştinţe etc.
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare

B) Produs: un ansamblu de rezultate exprimate în termeni de noi


cunoştinţe, noţiuni, idei, norme, priceperi, deprinderi, modalităţi
de gândire, de expresie şi de acţiune, atitudini, comportamente
etc.
Aceste rezultate sunt o materializare a schimbărilor cantitative şi
calitative de natură cognitivă, afectivă şi acţională produse în cadrul
procesului de învăţământ. Aceste rezultate oferă măsura eficienţei
activităţii de predare-învăţare, a valorii învăţământului -
caracterizează elevul şi îi conferă valoare în clasa de elevi, în şcoală.

 C) Funcţie de diverşi factori sau condiţii: interne (ţin de elev:


factori biologici şi psihologici) sau externe (independente de elev:
organizarea şcolară, factori socio-culturali) care facilitează sau
frânează învăţarea.
Procesul de învăţământ ca relaţie între
predare – învăţare – evaluare
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare

 PREDAREA:

 Definire: Se face raportat la învăţare


 = a provoca transformarea a ceea ce există în ceea ce trebuie să
existe, angajând elevii într-o nouă experienţă de cunoaştere, de
acţiune sau de trăire.
 = un ansamblu de acţiuni şi operaţii sistematice, întreprinse de cadrul
didactic în vederea organizării şi desfăşurării optime a învăţării:

 - a preciza natura schimbărilor (obiectivele de urmărit)


 - a determina conţinutul acestor schimbări
 - a organiza condiţiile care favorizează apariţia schimbării respective
 - a prevedea (a planifica, a proiecta) producerea schimbărilor dorite
 - a controla şi aprecia nivelul la care se realizează schimbarea
aşteptată, concretizată în rezultatele învăţării.
Procesul de învăţământ ca relaţie
de predare – învăţare – evaluare

 EVALUAREA:

 Este operaţia care completează ciclul Predare-


Învăţare-Evaluare şi dă seama de calitatea actului
didactic.
 Operaţiile esenţiale ale actului evaluativ sunt
determinarea, măsurarea şi aprecierea rezultatelor
instruirii.
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare

 Observaţii: Aceste trei acţiuni nu sunt juxtapuse, ci sunt inseparabile,


contopindu-se într-un singur proces calitativ superior. Ele fac parte
dintr-o acţiune comună, care implică o relație de cooperare între elev şi
profesor.

 Deşi sunt inseparabile, fiecare dintre ele îşi păstrează trăsăturile


specifice. Predarea nu are sens în afara învăţării. Esenţa procesului
de învăţământ rezidă tocmai în această unitate dialectică între
predare şi învăţare, în organizarea optimă a interacţiunilor dintre
predare şi învăţare.

 NU este o relaţie cauză-efect, nu este una liniară, în sensul că un


anumit tip de predare generează automat un anumit tip de învăţare, ci
întotdeauna rezultatele predării sunt condiţionate de activitatea de
învăţare depusă de elev şi de alţi factori.

S-ar putea să vă placă și