Ciuperci otrăvitoare și

comestibile
Tudor Felicia-Cristina
 Ciuperci Otrăvitoare
Specialiștii, care dispun de mai multe metode științifice de
determinare, ne spun că există anumite caractere vi­zibile, ușor
de identificat pentru fiecare specie de ciuperci.
Ciupercile se pot recu­noaște după formă, culoare, miros,
locul și sub­stratul pe care cresc.
• Au un miros înţepător, în timp ce ciupercile comestibile au un miros similar
alunelor sau făinii. De asemenea, cele periculoase au pete la nivelul pălăriei şi
o formă neregulată.
• În unele stadii de creștere, mai ales la cele tinere, forma ciupercilor
comestibile poate să fie ase­mănătoare cu a celor otră­vitoare.
• Unele specii de ciuperci produc toxine rezistente la căldură, pe care nici
măcar fierberea foarte îndelungată nu reuşeşte să le distrugă, provocând
astfel otrăviri grave, uneori mortale.
• Există şi numeroase specii de ciuperci care, atunci când sunt crude, au un
anumit grad de toxicitate, iar după o fierbere mai îndelungată devin total
inofensive şi bune de consum.
 Specii de ciuperci otrăvitoare
• Buretele viperei
După cum îi spune și numele, Buretele viperei este o ciupercă foarte
toxică. Ea se poate confunda când iese din pământ cu Crăița sau
Ciuperca albă de pădure, având tot forma unui ou alb. Aceste ciuperci
au o culoare măslinie sau verzuie, iar carnea este albă. Otrăvirea cu
acest soi produce primele simptome abia după 12 ore de la consum.
• Buretele pestriţ sau muscariţa
Are pălăria ca un clopot bombat, iar spre maturitate devine aproape plană.
Culoarea pălăriei este roşie, cu scame albe, ce se iau uşor cu unghia. Creşte în
luminişuri de păduri de conifere şi de foioase. Semnele intoxicaţiei se manifestă
prin greaţă, ameţeală, pierderea cunoştinţei, un fel de beţie, uneori cu delir furios,
potrivit specia­liştilor.
• Buretele panterei
Este o altă specie otrăvitoare, care are suprafața pălăriei de culoare
brun deschis sau cenușiu, are solzi albi și este lipicioasă.
• Buretele dracului sau hribul ţigănesc
Are pălăria alb-cenuşie, apoi ruginie, cu diametrul de 10-15 cm.
Piciorul are o reţea roşie în partea de sus, iar carnea este albă. Este o
ciupercă toxică.
• Ciuperca Cortinarius gentilis, cunoscută în popor sub denumirea
“Văloasă delicată” este letală și asta pentru că pe lângă alte toxine,
aceasta conține orelanină, o substanță care poate duce la insuficiență
renală și hepatica.
• Gheba de brad, are un aspect comun și poate fi confundată cu alte
ciuperci comestibile. Atunci când este consumată, efectele acesteia
sunt letale.
• O altă ciupercă ce conține substanța letală orelanină este Cortinara de
munte. Aceasta nu trebuie ingerată și asta pentru că poate pune în
pericol viața celui ce o consumă.
 Ciuperci comestibile
Ciuperci comestibile din regnul Fungi de tip Ascomycota precum
Basidiomycota care au pălărie și picior (a nu se confunda cu ciupercile
microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze),
există în număr mare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de
soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt
comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase.
• Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci
otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu Amanita rubescens cu
o canelură tipică pe manșetă și Amanita pantherina cu o canelură tipică la marginea
pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină
care contribuie la scăderea digestibilității lor în cazul persoanelor cu sistem digestiv
sensibil. De acea câteva soiuri trebuie fierte suficient de mult. Unele specii (de
exemplu Amanita rubescens sau Boletus luridus - sin. Suillellus luridus), dacă sunt
mâncate crud, devin toxice, altele - ca de exemplu Coprinopsis atramentaria, sin.
Coprinus atramentarius dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație
cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece
proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar
toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care
sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare.
 Specii de ciuperci comestibile
• Migdală de pământ, este o specie saprofită de ciuperci comestibile,
numită în popor migdală(migdale) de pământ. Buretele crește în
România, Basarabia și Bucovina de Nord de la câmpie la munte, în
păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici de 2 până 3 exemplare,
preferat adâncite în așternut de ace de molizi. Perioada de dezvoltare
o are din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).
• Ciupercă de câmp, șampinionul oilor, ciupercă de braniște, este o
specie saprofită de ciuperci comestibile din încrengătura. Buretele se
poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de
păduri, în zone cu iarbă unde de obicei pasc ierbivori, dar de
asemenea prin poieni de conifere, mai rar în păduri pe lângă pini,
brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până
la munte, din (mai) iunie până în octombrie.
• Ciupercă de pădure, este o specie saprofită de ciuperci comestibile.
Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în
păduri de foioase și în cele de conifere, mai ales pe lângă fagi respectiv
molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte,
din mai până în octombrie.
• Șampinion de pădure, ciupercă de pădure, este o specie saprofită de
ciuperci comestibile. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și
Bucovina de Nord în păduri de conifere, adesea la marginea celora,
crescând în grupuri cu numeroase exemplare preferat sub molizi, de la
câmpie până la munte, din mai până în octombrie.
• Ciupercă cu teacă, ciupercă fără inel uriașă, este o specie de ciuperci
comestibile care coabitează, formând micorize pe rădăcinile arborilor.
Acest burete, între timp devenit foarte rar, se poate găsi în România,
Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grupuri mici
preferat pe sol neutru până calcaros, dar se întâlnește și pe cel argilos,
în păduri de foioase împreună cu carpen, fagi, mesteceni și stejari, dar
poate apărea uneori de asemenea în cele de conifere sub (brazi,
molizi și pini.
• Ciupercă (albă) termofilă, bulgăre de zăpadă, șampinion de pavaj,
este o specie saprofită de ciuperci comestibile. Buretele se poate găsi
în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în
grupuri mici cu preferință in totdeauna pentru solurile grele, în grădini
sau pe pajiști.
• Iutarul, e mai numește iuțarii, bureții iuți, buretele piperat, buretele
laptos crește în pădurile de foioase în grupuri mari, din luna mai până
în august.
• Gheba, se mai numește și popenchi-de-toamnă, opintici, halimasi este
o ciupercă parazită, care crește pe trunchiurile copacilor producând
mucegaiul alb, la rădăcina copacilor, în pădurile de conifere, de
foioase, în livezi, le găsim începând cu luna august, dar în cantități
foarte mari le găsim în luna septembrie și octombrie.
• Ciuperca de iarnă-o ciuperca medicinala, enumită și picior de catifea
este o ciupercă care crește și se dezvoltă pe buturugi, bușteni de lemn
de esență tare - fag, stejar, plop, mesteacăn - crește izolat sau în grup
lipite în mănunchiuri.
 Intoxicatiile cu ciuperci
• Se produc accidental, prin consumarea de ciuperci recoltate din flora
spontana, cauzate atat de necunoasterea corecta a tipurilor de
ciuperci cat si de fenomenul de incrucisare cu spori intre ciupercile
comestibile si cele otravitoare.Simptomele intoxicatiei cu ciuperci,
variaza in functie de specie, mai exact de tipul de toxina continuta de
acestea si de durata perioadei de incubatie si se manifesta in general
prin deranjamente stomacale, voma, dureri de cap, transpiratie
abundenta sau simptome asmatice destul de grave.