PMA Tema 4

Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 15

4.

INTELIGENŢA – LATURA REZOLUTIV-PRODUCTIVĂ ÎN


ACTIVITATEA MANAGERIALĂ
4.1 Delimitări conceptuale ale inteligenței. Coeficientul
inteligenţei
4.2 Tipurile de inteligenţă
4.3 Caracteristici ale inteligenţei
4.4 Relaţia dintre inteligenţă şi personalitate
Bibliografie
1. Eţco, C., Cărăruş, M., Davidescu-Creangă, E. Psihologie managerială.
Chișinău, 2006.
http://public-health.md/uploads/docs/bibl_virtuala/Psihologie_Manageriala.p
df
2. Eţco, C., Fornea, Iu., Davidescu, E., Tintiuc, T., Daniliuc, N., Cărăruş, M.
Psihologia generală. Suport de curs. Chișinău, 2007.
https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/54.pdf
3. Stog, L., Caluschi, M. Psihologia managerială. Chișinău, 2002.
4. Țurcan, T. Psihologie managerială. Chișinău, 2004.
4.1 Delimitări conceptuale ale inteligenței.
Coeficientul inteligenţei
Inteligenţa este o aptitudine Inteligenţa - un sistem complex de operaţii
generală care contribuie la şi abilităţi, care condiţionează modul
formarea capacităţilor şi la general de abordare şi soluţionare a celor
adaptarea cognitivă a individului mai diverse sarcini şi situaţii problematice:
la situaţii noi. – adaptarea la situaţii noi, generalizarea şi
deducţia;
– anticiparea deznodământului
consecinţelor;
– compararea rapidă a variantelor acţionale
şi reţinerea celor optime;
– rezolvarea uşoară şi concretă a unor
probleme cu grad crescând de dificultate.
Abordări conceptuale ale inteligenței:

William Stern: „Inteligenţa este aptitudinea generală a individului de a-şi adapta conştient
gândirea unor cerinţe noi: ea este capacitatea spirituală de adaptare generală la noile cerinţe şi
condiţii ale vieţii”.

David Wechsler: „Inteligenţa este aptitudinea compusă şi globală a individului de a acţiona


oportun şi a gândi raţional, pentru a se pune de acord, în mod eficient, cu mediul din care face
parte”.

J. P. Guildford: „Inteligenţa este aptitudinea de a prelucra informaţii, prin informaţii


înţelegând toate senzaţiile pe care le percepe un om”.
Abordări conceptuale ale inteligenței:

H. H. Goddard: „Inteligenţa este un proces mintal unitar, înnăscut, determinat de fondul de


cromozomi moştenit de indivizi, proces mintal care înregistrează o anumită dezvoltare în anii
copilăriei, după care se instalează „an arrest of mental development”, oprire care este definitivă,
fiind prea puţin afectată de influenţele ulterioare”.

Henri Pieron: „Inteligenţa este o capacitate de adaptare, o aptitudine de rezolvare a


problemelor noi, puse de existenţă, însă fără a corespunde unei funcţii simple, poate fi o
combinaţie de factori multipli”.
Coeficientul de inteligenţă
este o măsură a inteligenţei şi a
capacităţii de înţelegere a unei
persoane.
El este stabilit prin teste, primele O persoană cu un coeficient de inteligenţă
fiind dezvoltate de către Binet şi
ridicat ar avea un IQ mai mare decât 145,
Simon în 1905.
făcând parte din grupul ce reprezintă
aproximativ 1%, din populaţie este
considerată medie inteligenţa încadrată
între 90 şi 110.
Testul lui Binet compară rezultatele
obţinute de un anumit copil cu cele O valoare sub 70 indică subdezvoltare
rezultate în cadrul unei grupe de vârstă
şi, ca urmare, a exprimat IQ –ul sub mintală.
formă de raport între vârsta cronologică
şi vârsta mintală.
4.2 Tipurile de inteligenţă
Inteligenţa verbală – rezolvarea problemelor formulate în
cuvinte, dexteritatea de a combina abstracţiuni, fie în ştiinţă, fie
în afaceri.

Tipuri de Inteligenţa mecanică – capacitatea de cunoaşte şi a înţelege


inteligență obiectele materiale şi raporturile dintre acestea.
după Edward
L. Thornidike

Inteligenţa socială – capacitatea de adaptare la situaţiile ivite în


societate.
Inteligenţa teoretică (speculativă, verbală) - legată de succesul
în utilizarea cuvintelor şi ideilor exprimate verbal, cunoaşterea
exactă a semnificaţiei termenilor folosiţi, perspicacitatea
descifrării simbolurilor.

Inteligenţa practică – capacitatea de înţelegere a situaţiilor,


Tipuri de descoperirea mijloacelor de remediere a insuficienţei simplelor
inteligență automatisme, în vederea adaptării la realitatea concretă.
după
psihologii
francezi
Inteligenţa subiectivă - este caracteristică persoanelor cu
înclinaţii spre ocupaţiile literare.

Inteligenţa obiectivă - este caracteristică persoanelor


îndrumate spre ocupaţii ştiinţifice ale ştiinţelor exacte.
4.3 Caracteristici ale inteligenţei
Caracteristicile de bază ale inteligenței:
 Capacitatea inteligenţei de a soluţiona situaţiile noi, cele vechi, familiare fiind
soluţionate cu ajutorul deprinderilor, obişnuinţelor;

 Rapiditatea, supleţea, mobilitatea, flexibilitatea inteligenţei;

 Adaptabilitatea adecvată şi eficienţa la împrejurări;

 Capacitatea de a învăţa şi gândi în sistemul conceptelor noi;

 Abilitatea de rezolvare a problemelor;

 Motivaţia este un ingredient important al inteligenţei academice.


4.4 Relaţia dintre inteligenţă şi
personalitate
Precizia îndeplinirii unei activităţi depinde de inteligenţă, în
timp ce calitatea rezultatului, de personalitate.

Relaţia dintre
inteligenţă şi Rapiditatea depinde de inteligenţă, efortul depinde de
personalitate personalitate.
conform
psihologului
francez Alain Sarton

Asocierea imaginilor sau ideilor depinde de inteligenţă,


supleţea sau rigurozitatea asocierilor depinde de personalitate,
de stilul său.
Studiu de caz. În calitate de manager al unei subdiviziuni
(selectați de sine stătător profilul activității) urmează să
efectuați un diagnostic al profilului psihologic al grupului de
muncă în vederea repartizării unor sarcini deosebit de
semnificative, dar care necesită, pe lângă anumite trăsături de
caracter, și un nivel adecvat de inteligență. Astfel, din cei 25
subordonați, va trebui să selectați doar cinci care întrunesc
condițiile necesare.

Elaborați un chestionar care să conțină cel puțin 10 întrebări,


cu ajutorul căruia ați putea evalua nivelul de inteligență al
subordonaților în contextul exigențelor aferente profilului dat al
activității.

S-ar putea să vă placă și