ANATOMIA

APARATULUI GENITAL
FEMININ
 Aparatul genital feminin este structurat
pentru exercitarea a 3 functii principale:

• De menstruatie
• De copulatie
• De reproducere

In componenta sa se descriu:
-organe genitale externe: vulva si anexele sale
-organe genitale interne: vagin, uter, trompe,
ovare
ORGANELE GENITALE EXTERNE
VULVA
Este situata la capatul extern al
vaginului, imediat in afara himenului.

Este delimitata:
- superior: muntele lui Venus
- inferior: comisura posterioara
-lateral: labiile mari

In structura vulvei se descriu:

- muntele lui Venus
-pliurile labiale
- spatiul interlabial
-aparat erectil
- glande anexe
 LABIILE MARI

Reprezinta doua cute largi de grasime

acoperite de tegument continand foliculii pilosi,
glande sebacee si sudoripare. Ele se unesc
superior la nivelul muntelui lui Venus( o
aglomerare de tesut adipos anterior simfizei
pubiene), iar inferior la nivelul comisurii
posterioare.
Fata externa este acoperita cu peri si
pigmentata. Fata interna este neteda acoperita cu
secretiile glandelor sudoripare si sebacee
 LABIILE MICI

Sunt 2 pliuri cutanate, dispuse interior fata

de labiile mari.

Anterior se divid in 2 realizand preputul si

frenul clitorisului, iar posterior se unesc si
formeaza impreuna comisura labiilor mici.
 Vestibulul: este delimitat:
 anterior: clitoris;
 lateral: cele doua labii;
 posterior: comisura posterioara.

Se deschide uretra cu glandele parauretrale ale

lui Skene, vaginul si canalele excretoare ale glandelor
lui Bartholin.

Clitorisul: cu lungimea de 2-3 cm(omolog al

penisului)
Pe linia mediana, anterior se afla meatului uretral
(reprezinta organul copulator erectil al femeii).
Este sustinut de simfiza prin ligamentul
suspensor al clitorisului. Pielea care acopera clitorisul
constituie o plica ce inconjoara glandul acestuia –
preputium clitori care este fixat pe fata sa inferioara
pe linia mediana prin frenulum clitoridian .
 GLANDELE ANEXE

Glandele Skene reprezinta 2 conducte

glandulare juxtauretrale care se deschid in regiunea
vestibulara de-o parte si de alta a meatului urinar.

Glandele Bartholin
sunt situate la baza bulbilor
vestibulari ce se deschid intre
labia mica si himen printr-un
conduct de 2 cm.
 HIMENUL

Reprezinta:
 o membrana circulara situata in
interiorul labiilor mici dar separat de ele si care
delimiteaza intrarea in vagin.
 o bariera elastica care inchide partial
vaginul, fiind partial perforata .
 anatomic un tesut fibros vascular
acoperit pe ambele parti cu un epiteliu.
Dupa deflorare, himenul se rupe in diferite
pucte ale marginii sale , ramanand in urma sa lobuli
himenali , iar la nastere resturile himenului se
atrofiaza si mai mult si iau aspectul carunculilor
mitriformi, semn medico-legal ca femeia a nascut.
TIPURI DE HIMEN
 PERINEUL
Fascia musculo-aponevrotica
de forma romboidala ce este
delimitata de urmatoarele repere
osoase:
- 2 tuberozitati ischiatice
- varful cocicsului
- marginea inferioara a
simfizei pubiene
Linia ischiatica imparte acest
romb in doua triunghiuri :
 triunghiul perineal anterior
 triunghiul perineal posterior
Perdeaua musculara este
strabatuta de catre uretra, vagin si rect.
 ANATOMIA PERINEULUI

 piele;
 aponevroza superficiala;
 stratul muscular superficial al perineului;
 muschiul ischiocavernos;
 muschiul bulbocavernos;
 sfincterul uretral; fibre din tunica musculara
vaginala;
 muschiul transvers superficial;
 sfincterul anal extern;
 aponevroza perineala profunda
 ANATOMIA PERINEULUI

Nodulul tendinos al perineului este situat intre

orificiul anal si comisura posterioara vulvara.
Musculatura perineala profunda este reprezentata
de ridicatorii anali.
Insertia fasciculelor musculare incepe de la pube si
fetele laterale ale ileoanelor si se termina pe rafeul
tendinos ano-coccigian alcatuind fascicolele pubo-
ileo-coccigiene.

Muschii ridicatori anali delimiteaza doua spatii:

 ischiorectal: pe aici fuzeaza infectiile genitale;
 pararectal: intre muschii ridicatori anali si rect
 ORGANELE GENITALE INTERNE

Cuprinde:
 vaginul ;
 uterul ;
 trompele uterine ;
 ovarele

Ele ocupa cea mai

mare parte a pelvisului
(micul bazin), strabatand
perineul, pana la vulva.
 VAGINUL

Este un organ cavitar fibro-muscular care se

intinde de la colul uterin la vulva pe care se insera
circular 4 funduri de sac, cel mai posterior fiind in
contact cu fundul de sac Douglas. Lungimea sa este
variabila intre 7si 9cm.
Canalul vaginal este turtit antero-posterior, fiind in
raport astfel:
 perete anterior: cu vezica urinara si cu urtetra –
 perete posterior: cu rectul si si fundul de sac
peritoneal Douglas
 peretii laterali ai vaginului vin in contact cu
muschii ridicatori anali , diferite planuri ale perineului
 VAGINUL

Limita extremitatii inferioare a vaginului este

formata de membrana himenala care se rupe la primul
contact sexual.
Prin extremitatea superioara,
vaginul se insereaza pe colul
uterin, inconjurand portiunea
vaginala a colului.
Se realizeaza astfel un sant
circular numit dom sau fundul de
sac vaginal.
 VAGINUL

Peretele vaginal este constituit din trei tunici :

a. tunica externa, formata din tesut conjunctiv ;
b. tunica medie musculara, formata din fibre
musculare netede dispuse in doua planuri :
 extern  fibrele orientate longitudinal
 intern  fibrele orientate circular ;
c. tunica interna sau mucoasa vaginului este
acoperita de un epiteliu pavimentos
 VAGINUL

Mucoasa vaginala nu contine glande, secretia

provenind din glandele colului ; ea se continua cu mucoasa
vulvara la exterior si mucoasa uterina la nivelul orificiului extern
al colului.
Secretia vaginala are o reactie acida, continand acid
lactic. Epiteliul mucoasei contine glicogen, care sub influenta
bacililor Doderlein (bacili saprofiti ai vaginului), se transforma in
acid lactic.
Reactia acida constituie un mijloc de protectie impotriva
infectiilor.
Vaginul este un conduct extensibil si elastic care face
legatura intre organele genitale interne si externe. Prin el,
spermatozoizii, depusi in timpul actului sexual patrund in uter
iar apoi ascensioneaza catre trompe si tot prin el se scurg afara
secretiile uterine si sangele menstrual ; de asemenea serveste
drept canal de trecere a fatului in timpul nasterii .
 PERITONEUL

Reprezinta o seroasa intra-abdominala.

Acesta se imparte in:
 peritoneul parietal ce captuseste
cavitatea peritoneala in care se afla organele
abdominale pelviene. Partea de jos a acestei
cavitati se numeste fund de sac Douglas situat
intre vagin (anterior) si rect (posterior) ;
 peritoneul visceral acopera fiecare
viscer intraabdominal, este aderent la viscerul
respectiv si datorita lui organele pot aluneca unul
pe celalalt.
 UTERUL
Este un organ musculos, cavitar, nepereche,
asezat in mijlocul bazinului mic, intre vezica si rect.
ROL: de a primi in cavitatea sa ovulul
fecundat, sa-l protejeze, sa-l nutreasca in timpul
dezvoltarii sale si sa-l elimine la exterior cand a
ajuns la maturitate.
 UTERUL
In structura sa se disting cateva portiuni cu particularitati
morfo-functionale diferite:
- Fundul uterin: - partea craniala a uterului, mai inalta, ce
prezinta dinainte-inapoi insertia celor doua tube uterine,
ligamentele utero-ovariene si ligamente rotunde
-Corp uterin: partea cea mai voluminoasa a uterului iar la nivelul
coarnelor este locul de insertie al trompelor;
-Istmul: zona de cativa milimetri situati intre corp si col ce
reprezinta o dezvoltare importanta in timpul sarcini cand devine
segment inferior
-Colul: 1/3 inferioara cu o portiune vaginala si una supravaginala;
El comunica cu vaginul prin orificiul uterin extern punctiform la
virgine si transversal cu margini neregulate cicatriciale la
multipare.
 UTERUL

Uterul este turtit dinainte- inapoi si prezinta

prin urmare:
 o fata anterioara numita vezicala (fiind in
raport cu vezica urinara si separata de aceasta prin
fundul de sac vezico-uterin)
 o fata posterioara numita rectala (fiind in
raport cu rectul de care o separa fundul de sac
recto-uterin).
Are de asemenea doua margini laterale - una
dreapta, alta stanga - la nivelul carora circula
arterele uterine.
 UTERUL
Dimensiunile uterului la femeia care nu a nascut
(nulipara) sunt de 6-7 centimetri lungime, 4 centimetri
latime si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul
are 8-9 centimetri lungime, 5-6 centimetri latime si 3
centimetri grosime.
In timpul gestatiei, uterul creste in volum, caudal
este oprit in expansiunea sa de planseul muscular
pelvin. Dar uterul poate deveni organ abdominal nu
numai in cursul sarcinii ci si datorita unor tumori uterine
(fibrom, cancer) cand poate creste in volum cranio-
caudal, transversal, putand determina tulburari prin
compresiunea organelor vecine (vezica urinara,
uretera).
 UTERUL

Functional, uterul sangereaza la menstruatie

prin descuamarea ciclica a mucoasei, este locul de
cuibarire si de dezvoltare a oului, iar prin
contractiile sale musculare asigura expulzia fatului
si a anexelor la nastere.
Colul prin secretia sa predominent filanta in
perioada de ovulatie, favorzeaza ascensiune
spermatozoizilor, iar in timpul sarcinii secretia sa
vascasa realizeaza un adevarat dop protector.
POZITII POSIBILE ALE UTERULUI
 TROMPELE UTERINE
(SALPINGELE)
Reprezinta o pereche de canale peristaltice
musculo-mucoase de 10-12 cm lungime. Ele au o directie
postero-laterala de la coarnele uterine si se deschid in
cavitatea peritoneala posterior si lateral fata de ovar.
Trompa prezinta urmatoarele portiuni:
- intrauterina ( interstitiala) – 2.5 cm cu diametrul
1 mm.
- istmica – 2,5 cm cu diametrul 2,5 mm.
- ampulara: cu o lungime de 5 cm, diametrul 6 mm
- infundibulara sau pavilionara care prezinta
orificiul tubar abdominal.
 TROMPELE UTERINE
(SALPINGELE)
Trompa are urmatoarele functii:
 captarea ovulului;
 transportul oului;
 fertilizarea.

In treimea externa a trompei se produce

fecundatia. Trompele sunt acoperite de peritoneu
Deplasarea endosalpingiana a oului se
realizeaza prin epiteliul prevazut cu cili, care se
misca dinspre orificiul abdominal spre cel uterin.
 OVARELE

Sunt glande perechi, cu dubla functie excretorie:

 gametogeneza, de producere a celulelor germinate
feminine -ovulul
 hormonal determina caracterele sexuale principale si
secundare ale femeii
Sunt situate in cavitatea pelvina, de o parte si de alta a
uterului.
Au forma ovoida, cu lungime de 3-5 centimetri, latime 3
centimetri, grosime 1-2 centimetri, greutate de 6-8 g, culoare
alb-galbui, consistenta elastica.
In general de marimea unei migdale verzi, volumul lor
variaza cu varsta (pubertate, adolescenta, senescenta) si cu
starea fiziologica (preovulatie, ovulatie, sarcina).
 OVARELE

Ele sunt fixate pe organele vecine prin:

 ligamente: tubo-ovarian, utero-ovarian,
lombo-ovarian, mezo-ovarian
 formatiuni vasculo-nervoase: artera
ovariana, venele utero-ovariene, vase limfatice si nervi
simpatici peri vasculari, toate acoperite de peritoneu.
Pe suprafata ovarelor exista mici vezicule cu
dimensiuni ce variaza de la o gamalie de ac la o cireasa. Ele
sunt foliculii ovarieni maturi- De Graaf.
Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000
de foliculi din care, pe parcursul activitatii ovariene, se vor
matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie
ovulati, restul degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a
ovarului se face sub influenta foliculostimulinei (FSH) iar
ovulatia sub influenta LH-ului produsi de hipofiza.
OVARELE
 VASCULARIZATIA ORGANELOR
GENITALE INTERNE
Este asigurata de doi pediculi:
• artera uterina (ram. din artera hipogastrica)
-se gaseste in parametru si nu in
parenchimul uterin , situatie care permite uterului sa
se dezvolte in timpul sarcinii. La nivelul fundului de
sac vaginal se despart ramuri cervico-vaginale care
iriga 1/3 superioara si medie a vaginului. Ramura
ascendenta a arterei uterine da ramuri paralele in
miometru si ramuri in endometru.
• artera ovariana (ram. din aorta abdominala)

Ramurile terminale se gasesc in ligamentul larg:

• artera tubara si artera tubo-ovariana – ajunge prin
ligamentul dintre fimbrii si ovar la ovar.
• artera ovariana: iriga ovarul pe calea ligamentului lombo-
ovarian.
VASCULARIZATIA ORGANELOR
GENITALE INTERNE
 GLANDELE MAMARE

Sunt in mod normal organe

pereche prezentand la exterior
areola mamara, in centrul
acesteia gasindu-se mamelonul.
Greutatea lor variaza in functie
de starea lor functionala : la
nastere au greutatea de 5 g, la
adulte 200 g iar la femeile ce
alapteaza aproximativ 500 g.
Atat greutatea cat si
forma celor doi sani sunt inegale.
Mamelele sunt in numar de
doua, exceptionale existand si
mamele supranumerare
(polimastie), sau pot lipsi
mamelonul (atelie).
 GLANDELE MAMARE

La suprafata intalnim mamelonul, situat in centru,

inconjurat de areola de 3-5 cm diametrul. Pe suprafata
areolei se gasesc tuberculii Morgagni, glande sebacee care in
sarcina, isi maresc volumul, luand denumirea de tuberculi
Montgomery. Mamelonul este o proeminenta cilindrica sau
conica, cu varful rotunjit si baza latita. La virgine el poate sa
nu fie reliefat, in timp ce la femeia ce alapteaza poate ajunge
la 2 cm. De forma variabila, turtit, invaginat, ombilicat sau
despicat, prezinta la suprafata sa 15-20 pori galactofori prin
care se deschid canalele galactofore in numar de 15-25.
Structurat glanda este formata din 15-20 lobi, fiecare
lob fiind alcatuit la randul sau din lobuli, rar acestia din acini
glandulari. Secretia laptelui apare la 2-5 zile dupa nastere, ea
putand fi stimulata sau inhibata la nevoie.