Lapidare

Lapidarea Sf. Ştefan în Ierusalim

Lapidarea (Linşajul / omorârea cu pietre) (în latină lapidatio) este o execuţie la moarte dintre cele mai crude, osânditul este ucis prin aruncare de pietre. Această metodă barbară din vechime, în ciuda protestelor organizaţiilor pentru drepturile omului, este din păcate şi azi aplicată în unele ţări islamice din Africa, ca şi unele ţări din Asia ca Afghanistan, şi Iran. Sentinţa este dată în general de un monarh sau de justiţie, osânditul este îngropat până la bazin sau piept, restul corpului fiind expus pietrelor aruncate de mulţime. Acest mod de execuţie se aplică într-un procent mai mare la femei ca la bărbaţi. Motivul osândirii pot fi legături sexuale extraconjugale, vrăjitorie sau hoţie.

Un cunoscut caz de lapidare este acela al Sf. Ştefan în Ierusalim. Din cauza predicilor sale incitante, în public şi în sinagogi, diaconul Ştefan a atras mânia credincioşilor evrei, fiind interogat de Sanhedrin (organul clerical suprem evreiesc) şi condamnat la moarte prin lapidare în jurul anilor 32-36 d.C. (probabil în anul 34 d.C.). Locul execuţiei se crede că a fost în afara zidurilor cetăţii Ierusalim, nu departe de actuala "Poarta Leilor" (numită şi "Poarta Ştefan"). Poarta se găseşte în direcţia Grădinii Gethsemane, pe latura de nord a cetăţii. La execuţie a luat activ parte Saulus (ulterior convertit la creştinism şi devenit apostolul Paulus / Pavel).