Sari la conținut

MPEG

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.
Logo-ul MPEG

MPEG (Moving Pictures Experts Group) în traducere: Grupul de Experți al Imaginilor în Mișcare, este un comitet internațional de standardizare înființat în 1988, specializat în standardizarea compresiei datelor audio și video digitale. A fost format din experți ISO și IEC (International Electrotechnical Commission - Comisia Electrotehnică Internațională), cu sarcina de a standardiza un algoritm de codare video adecvat stocării digitale și transmisiei la rate de bit de până la 1,5 Mb/s. [1] Până în anul 2005, grupul a ajuns să cuprindă aproximativ 350 de membri din diferite industrii, universități și instituții de cercetare.

Standarde

MPEG este considerat standardul revoluției audio-video digitale. Acest standard a apărut ca un răspuns la necesitatea de a comprima cât mai bine imaginea și sunetul.

Există mai multe standarde MPEG utilizate sau în dezvoltare, revizuite prin amendamente ulterioare sau au fost republicate. Fiecare standard de compresie a fost proiectat pentru o anumită aplicație și rată de biți.

Standardele MPEG sunt în prezent cele mai utilizate instrumente pentru compresia audio-video de înaltă calitate la rate de bit foarte mici.

Unele standarde sunt dezvoltate în mai multe părți (MPEG-1 are 5 părți, MPEG-2 are 11 părți și MPEG-4 are 33 de părți). Fiecare parte este împărțită în profiluri, identificând un subset de caracteristici care trebuie să fie incluse într-o implementare, profilurile sunt împărțite în niveluri („levels”), legate de volumul de calcule necesare codificării pentru a se adapta la rata de biți și rezoluție. Audio este împărțită în straturi („layers”), legate de rata de biți audio.

MPEG a standardizat următoarele formate de compresii și standarde: [2]

  • MPEG-1 (1992 , ISO/IEC 11172): pentru comprimare imagini și audio în mișcare, de 52:1, până la 1,5 Mbit /sec (CD-ROM, video pe Internet, transmise ca fișiere .mpg); nivelul 3 MPEG-1 (MPEG-1 level 3) este folosit pentru compresia digitală audio MP3.
  • MPEG-2 (1994, ISO/IEC 13818): proiectat pentru comprimarea și transmiterea de televiziune digitală și pentru compresie DVD, între 1,5 și 15 Mbit /sec.
  • MPEG-4 (1998, ISO/IEC 14496): destinat în special televiziunii digitale interactive (IDTV - Interactive Digital Television), asigurând o compresie mai mare de 200:1. Au fost incluse câteva noi standarde, în special MPEG-4 Part 2 și MPEG-4 AVC (MPEG-4 Part 10 sau H.264), care poate fi utilizat pe HD DVD și Blu-ray împreună cu VC-1 și MPEG-2.
  • MPEG-7 (2002, ISO/IEC 15938): pentru afișarea de conținut multimedia, filtrare și personalizare, precum și integritatea și securitatea conținutului.
  • MPEG-21 (2001, ISO/IEC 21000): cadru multimedia pentru livrarea și consumul de conținut multimedia, protecția și gestionarea proprietății intelectuale.

Alte standarde

  • MPEG-A (2007, ISO/IEC 23000): Format multimedia
  • MPEG-B (2006, ISO/IEC 23001): Tehnologia sistemelor MPEG
  • MPEG-C (2006, ISO/IEC 23002): Tehnologii video MPEG
  • MPEG-D (2007, ISO/IEC 23003): Tehnolgii audio MPEG
  • MPEG-E (2007, ISO/IEC 23004): Multimedia Middleware
  • (none) (ISO/IEC 29116): Tehnologii media suplimentare 2008; va fi revizuit în MPEG-M Partea 4
  • MPEG-V (ISO/IEC FCD 23005): Control și context media, în dezvoltare
  • MPEG-M (ISO/IEC FCD 23006): MPEG middleware extensibil, în dezvoltare
  • MPEG-U (ISO/IEC FDIS 23007): Interfețe media pentru utilizator, în dezvoltare [3]

Aplicații

Diversele formate multimedia care utilizeză MPEG

Cele mai importante aplicații care au condus la dezvoltarea standardelor de compresie MPEG sunt:

  • Capacitatea de stocare: compresia audio/video, astfel încât să se poată folosi ca mediu de stocare CD-ul (rate de transfer 1.2 Mbps), sau DVD pentru stocarea unei cantități mai mari de informație, la rate de transfer mult mai mari
  • Transmisia semnalului video digital: implementarea și dezvoltarea unor tehnologii de compresie pentru aplicațiile de transmisie digitale (televiziune digitală)
  • Transmisia comutată a datelor video digitale – stabilirea unei căi de comunicare între sursa video (codor în timp real sau un sistem de stocare) și decodor
  • Televiziunea de înaltă definiție – HDTV (High Definition Television); folosirea tehnicilor de compresie a semnalului video, face ca banda folosită de un canal HDTV să fie comparabilă cu cea folosită de televiziunea clasică.
  • Aplicații multimedia – dezvoltarea aplicațiilor multimedia. [4]

Procedee de compresie MPEG

Reducerea vitezei de transmisie, prin micșorarea debitului de informație, se face parcurgând următorii pași [ISO95]:

  • Reducerea irelevanței:
  • Reducerea redundanței:
    • Excluderea intervalelor de stingere pe verticală și pe orizontală
    • Modularea diferențială în cod a impulsurilor pentru imaginile în mișcare
    • Codare Huffman, codarea cu lungime variabilă
  • Scanare în zigzag [5]

Note

  1. ^ ro.saferpedia.eu/MPEG[nefuncțională – arhivă]: Denumirea oficială a MPEG este ISO/IEC JTC1/SC29 WG11 - Coding of moving pictures and audio (ISO/IEC Joint Technical Committee 1, Subcommittee 29, Working Group 11).
  2. ^ ro.saferpedia.eu: MPEG[nefuncțională – arhivă]
  3. ^ mpeg.chiariglione.org: standards
  4. ^ ctmtc.utcluj.ro: SACCDAV - Compresia secvențelor video – standarde MPEG Arhivat în , la Wayback Machine.
  5. ^ vega.unitbv.ro: Standardul MPEG pentru codarea semnalelor tv Arhivat în , la Wayback Machine.

Vezi și

Legături externe

Bibliografie

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=MPEG&oldid=15840131