Gheorghe Surdu
| Gheorghe Surdu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Broșteni, Vâlcea |
| Decedat | (66 de ani)[1] București |
| Părinți | Gheorghe și Ana |
| Căsătorit cu | Elena Mănăsescu |
| Cetățenie |  română |
| Ocupație | profesor pictor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | Pictură |
| Studii | Academia de Belle Arte din București |
| Profesor pentru | Liceul „Gheorghe Surdu" |
| Influențat de | Jean Alexandru Steriadi |
| Premii | Cetățean de onoare al orașului Brezoi |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Surdu (n. 18 ianuarie 1917, Broșteni, județul Vâlcea – d. 5 octombrie 1983, București[2]), fiul lui Gheorghe și al Anei Surdu, a fost un pictor, desenator, pedagog și animator al vieții culturale din orașul Brezoi, unul dintre fruntașii artei și culturii din județul Vâlcea, a căror activitate s-a desfășurat după cel de-al Doilea Război Mondial, cetățean de onoare al orașului Brezoi și profesorul al cărui nume îl poartă în semn de respect și prețuire, liceul din localitate.[3]
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici și al „Fondului Plastic”, a participat la expoziții de pictură organizate la Sibiu, Brașov, București, Râmnicu Vâlcea și Brezoi. Exponatele lui s-au bucurat de un real succes și de cronici elogioase în presa vremii. Peisajele sale, de un autentic optimism, au un bogat conținut de sentimente, o linie plină de vervă, totul mărturisind un artist înzestrat, care s-a apropiat cu sinceritate și căldura de natură.[3]
Biografie și studii
[modificare | modificare sursă]Rămâne orfan, tatăl lui murind în anul 1918 pe front în Primul Război Mondial. Între anii 1924 și 1931 urmează cursurile școlii primare și apoi gimnaziale din orașul Brezoi, județul Vâlcea și până în 1936 își completează educația și urmează cursurile la „Școala Normală” din Râmnicu Vâlcea, unde talentul său artistic este remarcat de către profesorul său de desen, pictorul Constantin Iliescu, care îi va îndruma primii pași în domeniul artelor plastice. Își desfășoară activitatea ca învățător în Basarabia timp de doi ani, după care este încorporat și își efectuează stagiul militar la „Școala de ofițeri de rezervă” din Ploiești.
În anii războiului este concentrat periodic în Ardeal, Moldova, Basarabia, etc. și în 1941 se înscrie la „Academia de Belle Arte” din București, unde îl are ca profesor pe Jean Alexandru Steriadi, care va fi și mentorul său.
Este mobilizat în război la Iași, participă în linia întâi pe frontul din Cehoslovacia și ajunge până în munții Tatra.
Absolvă în 1947 „Academia de Belle Arte” din București cu întârziere, deoarece a fost concentrat periodic și apoi mobilizat pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial, după care revine în orașul Brezoi ca profesor de desen și în completare predă ore și la catedra de istorie.
Ocupă funcția de Director al Școlii elementare din Brezoi între anii 1950 și 1952, iar în 1954 se căsătorește la 21 iulie cu Elena Mănăsescu.
Din anul 1962 va preda desenul la „Liceul teoretic“ din Brezoi până în anul 1979 când se pensionează la 1 septembrie, dar continuă să colaboreze cu „Liceul teoretic” din Brezoi.
Se stinge din viață la București, pe data de 5 octombrie 1983.[3]
Aprecieri
[modificare | modificare sursă]„Picturile profesorului reprezintă o adevărată frescă a Brezoiului, acestea reprezentând mărturii prețioase ale unei realități de mult dispărute. Cu o carieră didactică strălucită la liceul din Brezoi, ca profesor suplinitor și apoi titular, a fost deosebit de apreciat, atât de elevi și colegi, cât și de ceilalți brezoieni. În principal, a predat desenul tehnic și artistic, dar și istoria. A fost inițiatorul, organizatorul și actorul tuturor spectacolelor de teatru din școală, cu care a participat la diferite concursuri organizate la nivel de județ. Împreună cu profesorul Marin Șerban, a colecționat diferite obiecte vechi (vestigii arheologice, monezi, cărți de patrimoniu, costume populare, documente, etc.), cu care au înființat muzeul școlii. A făcut parte din Colectivul redacțional al revistei „Lotru”, unde a publicat o serie de articole despre Brezoi. În 1974, a predat la DJVAN, peste 400 de documente istorice, iar la Muzeul Județean de Istorie Vâlcea – mai multe monezi vechi de argint și aramă." - Istorie locală[4]
In memoriam
[modificare | modificare sursă]În memoria sa liceul teoretic din localitatea Brezoi îi poarta numele - „Liceul Gheorghe Surdu"
Galerie imagini
[modificare | modificare sursă]Vedere panoramică, 1967
|
Cartier din centru, vara, 1975
|
Vechea podișcă, 1963
|
Natură moartă cu mere, 1980
|
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b https://www.primariabrezoi.ro/orasul/oameni-de-cultura.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Viața și activitatea cultural-artistică a profesorului Gheorghe Surdu, Primăria Brezoi/documente, accesat în 4 noiembrie 2024
- ^ a b c „Oameni de cultura”. www.primariabrezoi.ro. Accesat în .
- ^ „Brezoi – Personalități locale – Istorie Locala”. www.istorielocala.ro. Accesat în .