Sari la conținut

Rodica Vidu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rodica Vidu
Informații generale
Nume complet Rodica Floroianu-Vidu
Data nașterii 13 iunie 1944(1944-06-13)
Locul nașterii Întorsura Buzăului, România
Naționalitate Română
Înălțime 1,56 m[1]
Greutate 56 kg[1]
Post Pivot, extremă dreapta
Cluburi de juniori
Ani Club
1959–1962 „Luceafărul” Brașov
Cluburi de seniori*
Ani Club
1962–1963 Universitatea Cluj
1963–1964 Rapid București
1964–1973 Universitatea Cluj
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1963–1969 România 38 (31)
Titluri
1967 Maestru al Sportului
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Rodica Vidu (născută Floroianu, 13 iunie 1944, la Întorsura Buzăului)[2], este o fostă handbalistă, componentă a echipei naționale a României. Vidu a evoluat pe posturile de pivot[3] și extremă dreapta[2].

Rodica Floroianu a început să joace handbal la vârsta de 15 ani, la echipa „Luceafărul” a clubului „Tractorul” Brașov, sub îndrumarea antrenorului emerit Dumitru Popescu Colibași.[2][4][5] În timpul unui cantonament la Poiana Brașov a fost remarcată de profesorul Tiberiu Rusu, care i-a sugerat să vină la Cluj, unde el antrena o echipă studențească.[3] În 1962, după Bacalaureat, Floroianu s-a mutat la Cluj, iar pe 19 mai 1963, Universitatea Cluj a promovat în Categoria A a campionatului național de handbal.[3][6]

În 1963, handbalista s-a transferat pentru scurtă vreme la Rapid București, echipă cu care, la sfârșitul anului competițional 1963–1964, a câștigat Cupa Campionilor Europeni.[7][8] Tot în 1963, Floroianu a fost convocată la echipa națională a României.[4] Floroianu a revenit apoi la Universitatea Cluj, unde a jucat până în anul 1973.[5]

În 1965, Floroianu a făcut parte din echipa națională a României care s-a clasat pe locul 6 la Campionatul Mondial din acel an.[9] Conform statisticii oficiale a site-ului Federației Române de Handbal, handbalista a jucat pentru echipa României în 38 de meciuri, în care a înscris 31 de goluri.[4] Conform altor surse, ea ar fi jucat în 48[5], respectiv 50 de partide oficiale[3][10].

Cu echipe de club
  • Cupa Federației Române de Handbal:[5]
    • Locul 2: 1967
Cu echipa națională

În 1967, Rodicăi Floroianu i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului”, devenind primul sportiv din Regiunea Cluj care a primit această distincție.[3][11] Ea a fost de două ori declarată cel mai bun sportiv al Regiunii Cluj și este decorată cu Ordinul Meritul Sportiv.[3]

  1. ^ a b „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). Comisia de Istorie și Statistică. Federația Română de Handbal. p. 21. Accesat în . 
  2. ^ a b c Gheorghe I. Bodea; Nușa Demian; Demostene Șofron; Ovidiu Blag; Adina Oșan; Dan Mihălcean; László Túrós. „„U" - 90 de ani de activitate sportivă de performanță - 1919 - 2009” (PDF). Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca. p. 21. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f „7. Rodica Floroianu Vidu”. Canalul YouTube U Cluj TV. „U” Cluj. . Accesat în . 
  4. ^ a b c „PALMARESUL INDIVIDUAL ȘI AL ECHIPELOR NAȚIONALE ÎN JOCURILE INTERȚĂRI” (PDF). Comisia de Istorie și Statistică. Federația Română de Handbal. p. 76. Accesat în . 
  5. ^ a b c d „Partea I, capitolul Despre tradiție în cultura educației fizice transilvănene | ÎN MARȘ CĂTRE FINALA CHAMPIONS LEAGUE!”. muhaz.org. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  6. ^ „ISTORIC”. Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca. Accesat în . 
  7. ^ „Despre noi”. handbalrapid.ro. Site-ul web al CS Rapid București. Arhivat din original în . Accesat în . 
  8. ^ „Rapid câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni la handbal feminin 1963-1964”. handbalrapid.ro. Site-ul web al CS Rapid București. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  9. ^ a b „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). Comisia de Istorie și Statistică. Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  10. ^ „„100 de povești pentru 100 de ani" – Ep. 7”. Clubul Sportiv Universitatea Cluj-Napoca. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  11. ^ „Palmares de onoare 1936 - 2014” (PDF). Comisia de Istorie și Statistică. Federația Română de Handbal. p. 51. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]