auxiliar

română

Etimologie

Din franceză auxiliaire < latină auxiliaris.

Pronunție

• AFI: /a.ug.zi.li'ar/

Adjectiv

Declinarea adjectivului auxiliar
	Singular	Plural
Masculin	auxiliar	auxiliari
Feminin	auxiliară	auxiliare
Neutru	auxiliar	auxiliare

1. care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător.
2. care exprimă raporturi între cuvinte; care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.
3. (mat.) cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului auxiliar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	auxiliar	auxiliare
Articulat	auxiliarul	auxiliarele
Genitiv-Dativ	auxiliarului	auxiliarelor
Vocativ	auxiliarule	auxiliarelor

1. element care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; element ajutător.
2. parte de vorbire care exprimă raporturi între cuvinte; verb care ajută la formarea timpurilor și a modurilor compuse.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online