Sari la conținut

blestema

De la Wikționar, dicționarul liber
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Etimologie

Din latina populară blastimare < latină blasphemare.

Pronunție

  • AFI: /bles.te'ma/


Verb


Conjugarea verbului
blestema
Infinitiv a blestema
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
blestem
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să blesteme
Participiu blestemat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune unui blestem; a condamna la nenorocire.
  2. (v.intranz.) a rosti blesteme la adresa cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe