ered

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din proto-fino-ugrică *šärɜ- ("a desfășura").

Pronunție

• AFI: /ˈɛrɛd/

Verb

1. a proveni, a se trage
2. (geogr.) a izvorî, a emana
3. a porni, a pleca; a-și lua picioarele la spinare

Cuvinte derivate

• eredet
• eredeztet
• eredmény
• eredő

Cuvinte apropiate

• eresz
• ereszt