reține
 Vezi și : retină
|
Etimologie
Din prefixul re- + ține (după franceză retenir).
Pronunție
- AFI: /re'ʦi.ne/
Verb
| Conjugarea verbului (se) reține | |
| Infinitiv | a (se) reține |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) rețin |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) rețină |
| Participiu | reținut |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
- Te rog să-i mai reții, sunt prea zburdalnici.
- a închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.
- A-și reține lacrimile.
- a opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.
- Rețineți restul!
- a rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.
- a nu înapoia, a nu restitui; a păstra.
- Solul reține umiditatea.
- a ține minte, a-și aminti; a nu uita
Sinonime
- 1: împiedica, înfrâna, struni, (înv. fig.) hățui
- 2: aresta
- 3: abține, -și opri, -și stăpâni, (rar) -și prididi, (fig.) -și înghiți
- 4: opri, păstra
- 5: rezerva
- 6: păstra
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a ține în loc, a împiedica de la ceva