Constelatii Diamantine, Nr. 168, 2024

Per aspera ad astra Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni [i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia Anul XV, Nr. 8(168) August 2024 Marcel Iancu - Ein Hod (Israel) Semneaz : lina Virginia Antonescu, Marin I. Arcu , Vlad R zvan Baciu, Nicolae B la a, Dan Busuioceanu, Mihai Caba, Livia Ciuperc , Miguel Angel Oxlaj Cumez, Ion Deaconescu, Gelu Drago , Doina Dr gu , Shaip Emmerlahu, Ioan Gâf-Deac, Constantin Geamba u, Petre Gigea-Gorun, Mihai Gîndu, Stelian Gombo , Lidia Grosu, Maria-Alexandra Iliescu, Carmen Manea, Nicolae Mare , Gjekë Marinaj, Gheorghe Andrei Neagu, Ioan-Aurel Pop, Ioan C. Popa, Liliana Popa, Ion Popescu-Br diceni, Victor Rusu, Tadeusz Sliwiak, Passionaria Stoicescu, Gheorghe A. Stroia, Filip Tudora, Mircea Tutunaru, Al. Florin ene, Ioan Voicu Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 2 Sumar Anul XV, nr. 8(168/2024 Constela\ii diamantine Ioan-Aurel Pop, Limba Român i numele s u corect .............................................................pp.3,4 Nicolae Mare , Începuturile diplomatice ale tân rului Blaga ............................................pp.5-7 Mihai Caba, Panait Istrati - scriitorul autodidact la coala vie ii .......................pp.8-11 Carmen Manea, Lansarea Dic ionarului Universal de Muzic la Ateneul Român .....pp.12,13 Victor Rusu, Lirica popular despre Domnul Tudor ..........................................................pp.14,15 Doina Dr gu , Jocul min ii ............................p.15 Marin I. Arcu , Richard Wagner - o existen fascinant ..................................................pp.16-18 Nicolae Mare , Maxime i Aforisme ..............p.18 Secretar general de redac ie: NICOLAE MARE lina Virginia Antonescu, Nazim Hikmet i solaritatea dinamic a liricii moderne a Redactori literari: LIVIA CIUPERC spa iului turc .............................................pp.19-22 IULIAN CHIVU Ion Deaconescu, Statuia lui Eminescu în Muntenegru ......................................................p.22 SILVIU DOINA POPESCU Constantin Geamba u, Omagiu cordial adus IONU ENE predecesorilor ...........................................pp.23,24 Redactor artistic: FILIP TUDORA (UK) Ion Popescu-Br diceni, Muzeul Crucilor din ce u ..............................................................p.24 Redactor muzical: CARMEN MANEA Carmen Manea, Eveniment coral pe scena Grafica & DTP: DOINA DR GU Ateneului Român ......................................pp.25,26 Al. Florin ene, Interviu cu Mihai Beniuc la o cafea original .........................................pp.27-30 Redactori asocia i: FLORENTIN SMARANDACHE, Livia Ciuperc , Mamelon de Galon ......pp.31,32 VIOREL ROMAN, MARIANA ZAVATI GARDNER, Petre Gigea-Gorun, Gloss ............................p.32 GALINA MARTEA, LIDIA GON A GROSU Gh. A. Stroia, Autografia Luminii .........pp.33,34 Passionaria Stoicescu, Poeme ......................p.34 Gh. Andrei Neagu, Migra iile poetului .......p.35 Redac ia revistei Constela ii diamantine Mircea Tutunaru, Arta celest a poeziei lui adreseaz felicit ri redactorului artistic, Daniel Preda ....................................................p.36 Filip Cristian Tudora, la absolvirea Ion Popescu-Br diceni, Festivalul Interna ional de Literatur Tudor Arghezi .................pp.37-39 Universit ii din Exeter (Anglia), Ioan Gâf-Deac, Imagini fo nite-n cuvinte ....p.39 Facultatea de Drept, i îi ureaz succes Stelian Gombo , Teologie i Literatur : un pe drumul magistraturii! raport sau mariaj aproape uitat ............pp.40,41 Lidia Grosu, Poeme .........................................p.41 La poesia di Doina Dr gu , Poeme în limba italian din revista Il Convivio .............pp.42,43 Gelu Drago , Sandu Furtun i cuvintele lui devoratoare ..............................................pp.43,44 Maria -Alexandra Iliescu, Poeme ................p.44 Vlad R zvan Baciu, torie prin... Popasuri muzicale ....................................................pp.45,46 Dan Busuioceanu, Gjekë Marinaj - Premiul pentru Poezie al Academiei Interna ionale “Mihai Eminescu”, 2024 ...............................p.47 Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate Gjekë Marinaj, Poeme ....................................p.48 în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului Miguel Angel Oxlaj Cumez, Poeme .............p.49 Shaip Emmerlahu, Poeme ..............................p.50 care semneaz textul. Tadeusz Sliwiak, Poeme .................................p.51 Materialele se pot trimite la adresa: Ioan Voicu, Rela iile dintre China i Uniunea European ................................................pp.52-54 doinadragut2014@gmail.com Liliana Popa, Poeme .......................................p.54 Nicolae B la a, Despre crimele umane f cute în Adresa redac iei: numele binelui pentru omenire .............pp.55,56 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, Ioan C. Popa, Dumitru Ichim - 80 ..................p.57 Mihai Gîndu, Omagiu Mihai Eminescu i România, cod: 200440 rememorare Franz Liszt .........................pp.58,59 Filip Tudora,Pic tur de pictur ................p.60 Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar - Redactor- ef: DOINA DR GU ISSN 2069 – 0657 Fondatori: Doina Dr gu , Al. Florin ene, N.N. Negulescu, Janet Nic Ilustra ia revistei: Marcel Iancu Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 3 Ioan-Aurel POP Limba Rom`n[ ]i numele s[u corect Din timp în timp - în func ie de volutele politicii - se încearc s se introduc în uzul oficial, în Republica Moldova i în alte regiuni vecine locuite de români, no iunea inventat de „limb moldoveneasc ”, sus inut odinioar de propaganda sovietic i intrat câteodat în stare de laten . Cam acela i lucru se petrece de ani buni i în Serbia, unde s-a inventat, tot pentru români, no iunea de „limb vlah ”. Limba român , de mai bine de dou secole încoace, este studiat sistematic de c tre lingvi tii români i str ini, care au stabilit exact statutul i rolul s u. Limba român este cea mai r ritean limb romanic , are patru dialecte i mai multe graiuri. Dialectele limbii române sunt cel daco-român, cel aromân (macedoromân), cel meglenoromân i cel istroromân. Baza limbii române este format din dialectul daco-român, singurul vorbit la nordul Dun rii i care este, pentru marea parte a opiniei publice, limba român propriu-zis . Graiurile limbii române nord-dun rene sunt numeroase, expresive, bogate în regionalisme. Astfel, exist în cadrul limbii române graiul ardelenesc (transilv nean), b ean, bihorean (cri ean), graiul maramure ean, cel moldovean, cel muntean, cel oltean etc. Graiul moldovean (moldovenesc) este acela vorbit între Carpa ii Orientali (limita de vest), Nistru, pe alocuri i dincolo de Nistru (limita de est), Ceremu (limita de nord) i Milcov pân la ultimul segment al Dun rii i Gurile Dun rii (limita de sud). Prutul nu reprezint o grani lingvistic sau dialectal i, în consecin , limba vorbit de o parte i de alta a acestui râu este aceea i, anume limba român , sub forma graiului s u moldovenesc. Graiurile limbii române asigur unitatea limbii i sunt inteligibile tuturor românilor. Evident, treptat i dup trecerea unui timp îndelungat, graiurile române ti sud-dun rene, dac nu vor disrea, vor putea deveni limbi romanice distincte. Limba literar , n scut treptat, din secolul al XVI-lea încoace, este limba-standard care se înva în coal i care subliniaz - în România, în Republica Moldova i oriunde în afara acestor state patrimoniul lingvistic comun. Graiul moldovenesc nu se opune în niciun fel unit ii limbii române, a a cum no iunile de moldovean i de român nu se contrapun, ci se completeaz . Oltenii, maramure enii, enii etc. sunt, în acela i timp, i români, a a cum majoritatea moldovenilor sunt moldoveni i români concomitent. La fel, bavarezii sunt germani, toscanii sunt italieni i normanzii sunt francezi deopotriv . Mai mult, chiar dac Elve ia este stat, nu exist vreo limb elve ian inventat din motive politice. La fel, Austria are o statalitate veche i recunoscut , dar limba studiat în colile austriece nu este austriaca, ci germana. Nici limba francez studiat în Belgia nu se cheam belgian . Astfel, un stat, care este o crea ie politic , nu are nevoie de o limb special a sa ca s poat exista. Înv ii moldoveni, de la Miron Costin i Dimitrie Cantemir pân la Mihai Eminescu i Alexandru Philippide au folosit constant no iunea de limb român i nu pe cea de „limb moldoveneasc ”. Cei mai importan i teoreticieni ai numelor de român (românesc) i România au fost moldovenii. Patria, pentru Eminescu, nu era Moldova, ci România, fapt pentru care a scris: „Ce- i doresc eu ie, dulce Românie!”. Este adev rat c ast zi exist statul, recunoscut în plan interna ional, numit Republica Moldova, dar limba majorit ii popula iei sale este limba român , exprimat în frumosul grai moldovenesc. Istoria i realitatea nu pot urm ri decât criteriul adev rului omene te posibil, iar acest adev r vorbe te, clar i f echivoc, despre limba român , scris cu alfabet latin pe ambele maluri ale Prutului. No iunea de „limb moldoveneasc ”, dincolo de inexisten a realit ii pe care tinde o denumeasc , intr în contradic ie cu întreaga istorie cultural a regiunilor r ritene ale spa iului locuit de români i amenin s exclud din zestrea spiritual a ramurii r ritene a poporului român pe cei mai mari scriitori ai s i, care s-au considerat invariabil români i care au scris exclusiv în limba român . Academia Român a primit periodic din partea comunit ii române ti din Serbia semnale i memorii referitoare la dificult ile întâmpinate de anumi i cet eni sârbi vorbitori de limba român (de pe Valea Timocului, mai ales), în privin a folosirii limbii române în via a de zi cu zi. Academia noastr , în cadrul c reia au fost i sunt cercetate chestiuni privitoare la graiurile vorbite în inuturile dintre Morava, Dun re i Timoc, sau la graiurile din Banatul sârbesc, este preocupat de realit ile lingvistice ale acestei arii de la sud de Dun re, dup cum este interesat i de realit ile legate de felul în care limba român este utilizat în Serbia. Concluziile cercet rilor tiin ifice ale speciali tilor în lingvistic i etnologie sunt clare în aceast privin : numele oficial al limbii vorbite de români (numi i în trecut, de c tre str ini, vlahi sau valahi, cu multe variante ale termenului) este acela de „limba român ”. Sintagma „limba vlah ”, folosit pân în secolul al XIXlea în unele medii exterioare României i poporului român, a fost înlocuit , în mod oficial, cu sintagma „limba român ”, aplicat tuturor dialectelor i graiurilor acestei limbi. Academia Român a publicat, începând cu anul înfiin rii sale (1866), sute de c i, sinteze, dic ionare, enciclopedii, documente, atlase i studii pe acest subiect, iar statul român a notificat, înc din secolul al XIX-lea, aceast realitate tuturor statelor cu care între ine rela ii diplomatice, culturale, tiinifice. Românii, oriunde s-ar afla ei, nu s-au denumit pe sine altfel, de-a lungul vremii, decât români sau rumâni (cu variante regionale). Dac exist ast zi, în anumite regiuni r zle e de la marginile spa iului locuit de români (sau i de români împreun cu al ii), grupuri române ti care folosesc pentru sine i etnonimul vlah (sau forme apropiate de acesta), faptul nu se datoreaz evolu iei interne a societ ii române ti, ci influen ei factorilor politici, care au impus opiniei publice din rile respective anumite cli ee. Astfel, dac unii români din Republica Moldova i din Ucraina se consider moldoveni i nu români, dac anumi i români din Serbia, Grecia, Macedonia, Albania, Bulgaria etc. se numesc pe sine vlahi, faptul este de dat recent i provine din interven ia interesat a autorit ilor respective. Din moment ce oficialii folosesc numai numele vlahi pentru români, din moment ce locuitorii sau cet enii majoritari i mass media repet de decenii bune acest lucru, iar românii numai asta aud, chiar i ei au 4 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii început s zic ori chiar s cread în aceast inova ie, „g selni ”, în acest artificiu. În leg tur cu abera ia etnic (românii diferi i de vlahi) i lingvistic (limba român diferit de limba vlah ) promovat în Serbia, aflu , de câ iva ani, soarta se r zbun . În ce sens? Desprinderea Muntenegrului din uniunea cu Serbia i crearea unui stat independent cu capitala la Podgori a au pus i aici chestiunea înt ririi identit ii. Iar autorit ile din Muntenegru au decis s numeasc limba oficial de acolo „muntenegrean ”. Este clar c muntenegrenii vorbesc limba sârb , dar „înt rirea statalit ii” presupune - dup unii factori politici - i inventarea unei limbi na ionale. Se pare c liderii sârbi au uitat cât de ofensa i s-au sim it atunci când, pe la începutul anilor '90 ai secolului trecut, croa ii (pe când Croa ia era în plin r zboi cu Serbia) au impus ideea limbii croate, considerate (în mod eronat) complet diferit de limba sârb . Pân în acel moment, în toate spa iile de înv mânt, de la coli elementare pân la universit i i în toate academiile, se vorbea despre limba sârbo-croat . Croa ii au impus ideea unei limbi croate distincte de sârb tot din ra iuni politice, de i ei aveau mai mult cuvânt s fac asta decât muntenegrenii, pentru c între sârb i croat sunt câteva deosebiri notabile, de la alfabet (chirilic pentru sârb i latin pentru croat ) i pân la elemente de vocabular, fonetic , ortografie etc. De-a lungul istoriei, în ciuda unei anumite unit i lingvistice, sârbii i croa ii au devenit popoare distincte. Dar românii i valahii au fost i sunt acela i popor, cu dou nume diferite. Denumiri etnice duble sau multiple au mai multe popoare de pe mapamond, iar lucrul este foarte firesc, dac nu intervine factorul politic. Nu are nimeni nicio treab cu grecii, care se cheam pe sine eleni, nici cu ungurii, care se cheam pe sine maghiari, nici cu nem ii, care se autonumesc Deutschen, nici cu albanezii, care- i zic shqiptarët, nici cu finlandezii, care se consider suomalaiset, nici cu irlandezii, care pentru sine sunt Muintir na hÉireann, na hÉireannaigh, na Gaeil etc. Dar dac ar veni o instan s spun , de exemplu, c elenii din America sunt greci i sunt altceva decât elenii din Grecia, atunci reac ia autorit ilor din statul numit Grecia ar fi dur . La fel, dac românii ar pretinde c ungurii sunt una i maghiarii alta, s-ar na te un conflict interna ional. Un alt exemplu bun este acela al secuilor. Aici situa ia este i mai complicat , pentru c secuii s-au considerat în tot Evul Mediu i în prima parte a Epocii Moderne drept „na iune” distinct de unguri. Între timp, din mai multe ra iuni (pe care nu are rost s le detaliem aici), secuii se prezint drept o parte integrant a na iunii maghiare. Autorit ile române au luat act de aceast realitate i, prin urmare, îi privesc pe secui a a cum se consider marea lor majoritate, adic maghiari sau ramur a maghiarilor. Autorit ile politice i administrative, guvernele i parlamentele nu pot decreta na terea i func ionarea unor limbi i popoare. Autorit ile pot decide existen a unor state, dar statele nu se confund cu popoarele, cu na iunile i cu limbile. Acestea din urm sunt alc tuiri organice, n scute, dincolo de voin ele individuale, în urma unor procese istorice îndelungate i complicate. Evident, pentru un stat care se vrea cu orice pre dominator i care duce o politic de omogenizare etnic i lingvistic , de dezna ionalizare, aceast cale a dezbin rii pare cea mai indicat . Una este s ai o minoritate numeroas i activ i alta este s ai mici grupuri distincte sau considerate distincte. O minoritate puternic se poate ap ra eficient, pe când una slab este u or de am git i de dominat. Pentru Imperiul Rusesc a fost comod s inventeze un nou popor, cel moldovenesc, ca s justifice i pe aceast cale o cucerire i un separatism artificial. La fel, în Ucraina, care duce (ducea clar înainte de r zboiul declan at de Federa ia Rus ) o politic activ de asimilare lingvistic i etnic , este mai profitabil s aib români în Bucovina nordic i în Maramure ul nordic i moldoveni în Basarabia nordic ori în alte p i. Când politica de dezbinare este dublat de Anul XV, nr. 8(168)/2024 una de asimilare, atunci primejdia pentru existen a românilor din preajma grani elor României devine iminent . Natural, popoarele i limbile nu r mân imuabile, ca orice realitate de pe lumea aceasta. Din conglomeratul care se numea acum dou milenii, în sens politic, populus romanus („poporul roman”), s-a n scut salba de popoare romanice, dar treaba asta a durat secole la rând, aproape un mileniu. Din limba latin , care era unitar la un moment dat, s-au format treptat limbile romanice sau neolatine, dar procesul acesta lingvistic a fost la fel de îndelungat ca i cel etnic. O limb vie nu poate s existe independent de comunitatea care o vorbe te. Lingvi tii au sesizat o etap intermediar , în care latina unitar de odinioar devenise latin galic (în fosta provincie Gallia), latin italic (în peninsula omonim ), latin hispanic (în Peninsula Iberic ) sau latin dun rean (la noi). De-aici nu a fost decât un pas (mare de câteva secole!) pân la noile limbi romanice moderne. Azi asist m la un proces analog în lumea anglofon , în care se vorbe te înc de englez de la Londra pân la Pretoria i din Birmingham pân la Los Angeles sau din Ottawa pân la Sidney i Wellington. Mul i, îns , de o vreme, prefer s zic englez din Regatul Unit, englez american , englez australian , englez canadian etc. Mai este un pas pân la suprimarea numitorului comun de „englez ”, dar acest pas poate s mai dureze secole. Prin urmare, nu este treaba politicienilor inventeze popoare i limbi, pentru c se ocup istoria de acest lucru. Deocamdat , poporul român are ramurile sale men ionate i are o limb cu patru dialecte i cu multe graiuri, ca toate popoarele i limbile. Nimeni nu poate distruge sau inventa popoare i limbi, nici car savan ii. Ace tia din urm au îns datoria s cerceteze realitatea, s constate care este adev rul i s -l dezv luie pe în elesul tuturor. Speciali tii nu pot împiedica, din p cate, abuzurile factorilor politici în domenii precum etnicitatea i lingvistica, dar pot i trebuie trag semnale de alarm . Marcel Iancu - Vele în larg Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 5 Nicolae MARE} #nceputurile diplomatice ale t`n[rului Blaga La 4 noiembrie 1926, poetul, dramaturgul i publicistul român, unul dintre cei mai promi tori intelectuali ai acelor vremuri, pe care Nicolae Iorga l-a considerat, imediat dup debutul literar, drept un dar oferit de Transilvania Regatului, a intrat în diploma ie, ca ata at de pres la Var ovia. Aici a început autorul Me terului Manole o carier de succes. i piesa cu titlul de mai sus a finalizat-o tot aici, în ora ul de pe Vistula, înc rcat de istorie i de evenimente, c ruia i-a dedicat un poem. Câ i teatrologi mai tiu acum c în timpul s rb torilor de na terea Domnului din acel an, Blaga terminase dactilografierea ei i a început demersurile pentru a fi montat ? Deci la Varovia a început Blaga interesantul s u periplu diplomatic, continuat cu Praga, Berna, Viena i Lisabona. Din 1926 pân în 1939, cu o edere scurt ca secretar de stat în Ministerul Afacerilor Str ine, în timpul guvern rii Goga. Dorin a de a fi „în contact cu Occidentul” Banat i p ile ungare”). A doua rezolu ie: „Se va numi cancelar în postul vacant” (semn tur indescifrabil , probabil a lui Take Ionescu). i iat cât de grabnic, la 5 ianuarie 1922, Lucian Blaga prime te de la Direc ia Personal-Protocol din Ministerul Afacerilor Str ine copia Decretului nr. 76, prin care îi este anun at numirea în func ia solicitat , începând cu data de 1 ianuarie 1922. Între timp, petentul sa r zgândit, aceasta din dorin a de a se consacra scrisului, i nu activit ii func ion re ti, în ciuda situa iei materiale destul de modeste. Se tie c i atunci - ca i acum - se putea tr i greu din scris. Dup o „disput ” cu so ia, care îl vedea (ce ochi bun avea aceasta!) diplomat i numai diplomat, cei doi ajung la „compromisul” „amân rii angaj rii pe caz de boal ”. În situa ia dat , poetul trimite o nou cerere conducerii Ministerului Afacerilor Str ine prin care solicit , de data aceasta: „punerea în disponibilitate” din func ia de cancelar. Motivul: urgen a încheierii „mai multor lucr ri literare”[4]. La 17 aprilie 1922, Lucian Blaga a primit Decretul nr. 1739, prin care era anun at c peti ia i-a fost acceptat . Nu ne vom apleca asupra activit ii literare i publicistice desurate de autorul Poemelor luminii pân în 1926. Fapt este c dup câ iva ani a ajuns din nou la vorba i dorin a so iei de a intra în diploma ie. Poetul începe în toamna anului respectiv s întreprind noi demersuri de angajare la Palatul Sturdza, apelând de data aceasta la ajutorul Veturiei Goga. Aceasta îl duce personal la ministrul afacerilor str ine, Ion Mitilineu, c ruia i se solicit intrarea în diploma ie, nu într-un post consular, cum o f cuse prima dat , ci ca „ata at de pres ”. Î i dorea poetul s fie angajat într-o ar de limb german , la misiunea din München, dar acolo nu exista un post vacant. Cum îns Lega ia Regatului României de la Var ovia tocmai înaintase un raport Ministerului Afacerilor Str ine, semnat de consilierul Vasile Grigorcea (viitor ef de misiune la Budapesta), prin care se plângea asupra modului nesatisf tor în care România era oglindit în presa polonez , locul de pe Vistula îl a tepta. Nu i-a fost deloc greu decidentului principal s îi propun poetului postul respectiv sau unul peste Ocean, în America. Din dorin a de a fi aproape de ar , pentru a- i putea promova dup cum vom remarca din coresponden a sa - proiectele literare[5], tân rul scriitor va accepta Varovia, con tient c aceasta nu-i va „astâmra foamea de Apus”, cum i-a i scris în ianuarie 1927 prietenului s u Ion Breazu. Aici în luna mai tocmai se petrecuse lovitura de stat dat de mare alul Pi sudski, despre care familia Blaga tia foarte pu in sau deloc. ocul loviturii respective îl vor resim i cei doi so i abia la fa a locului, când Demn de consemnat este i faptul c prima încercare de a intra în rândul tân rului corp diplomatic al României Mari dateaz din 1921[1]. Aceasta la îndemnul so iei sale, Doamna Cornelia Brediceanu[2]. Ea a fost cea care a cunoscut, datorit fratelui s u, atmosfera diplomatic , de negocieri în ap rarea intereselor vitale ale rii, imediat dup Marea Unire, lucrând înaintea c toriei (oficiat la 16 decembrie 1920) ca func ionar în echipa de la Paris, cea chemat s negocieze i apoi semneze Tratatul de Pace de la Trianon i alte documente de mare importan pentru prop irea rii. Din acest grup, condus de Br tianu, Take Ionescu, Vaida-Voevod i apoi de Titulescu, a f cut parte, ca înalt func ionar diplomatic (ministru), i fratele ei, Caius Brediceanu, ambasador în perioada interbelic la Rio de Janeiro, Vatican i Viena, unde drumurile sale se vor intersecta pentru scurt timp cu ale lui Blaga. În documentul olograf, semnat de petentul ardelean, se ar ta: „Domnule Ministru, Subsemnatul v rog s binevoi i a m primi în corpul consular, numindu-m cancelar la Lega iunea din Paris. Sunt doctor în litere i filosofie la Universitatea din Viena - i am publicat o serie de lucr ri literare bine primite de critica noastr , între altele „Poemele luminii” i „Pietre pentru templul meu”, ambele premiate de Academia Român . Primind acest post, cred c m pot i mai bine dezvolta, ajungând în contact cu Occidentul”[3]. Se vede c cererea, înainte de a fi înregistrat oficial, a fost discutat , la 28 decembrie 1921, în prag de nou an. Pe marginea ei g sim dou rezolu ii: „Recomand lduros numirea dlui Blaga, mai ales c la Paris nu avem niciun ardelean”. Prima rezolu ie poart semn tura lui Caius BrediLucian Blaga ceanu („ministru de stat pentru Ardeal, 6 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii aud de la diploma ii în misiune c în gr dina din curtea Lega iei de pe strada Wiejska 10, situat în imediata apropiere a Seimului, au murit peste zece militari polonezi în confrunt ri fratricide. Potrivit inform rilor pe care începe s le trimit conducerii Ministerului Afacerilor Str ine, Lucian Blaga i-a luat postul în primire la 4 noiembrie 1926. Pe data de 22 noiembrie 1926, diplomatul Lucian Blaga înainta deja primul s u raport c tre ministrul Ion Mitilineu. El se afl scris de mân , cum se vede dup caracterele literelor a ternute pe hârtie de doamna Cornelia - cu siguran dup dictarea sau ciorna scris de Blaga -, purtând semn tura-i inconfundabil i num rul de înregistrare[6]. Prima „dare de seam ” Iat , mai jos, textul original i în transcriere transmis la Bucure ti i r spunsurile primite, care merit parcurse, inclusiv de tinerii diploma i de azi, care au la dispozi ie internetul i care nu se mai învrednicesc la un asemenea „travaliu”. Preocup rile ample ale lui Blaga, ca diplomat, în contracararea propagandei antiromâne ti din presa evreiasc polonez , eforturile f cute de acesta pentru a promova valorile culturale i literare române ti în paginile presei poloneze, inclusiv în domeniul diploma iei economice, azi pe prim-plan, la toate rile care se respect , pot fi urm rite în anexele inedite ale monografiei mele ap rute în 2011[7]. Serb rile în amintirea lui Chopin „Var ovia 22 noemvrie 1926 Lega iunea României, Biroul presei No 10/1926 Domnule Ministru, la câteva zile, dup ce mi-am luat în primire postul de ata at de pres pe lâng Lega iunea român din Var ovia, am început s trimit zilnic un „buletin al presei polone” la Ministerul Afacerilor Str ine de la Bucure ti. În cele ce urmeaz voi face un scurt raport asupra evenimentelor politice i culturale mai însemnate petrecute în cele zece zile din urm în Polonia, precum i o dare de seam asupra activit ii mele de ini iere în noul post”. Serb rile în amintirea lui Chopin La 12 a lunii curente s-au început serb rile în amintirea lui Chopin, cari au culminat în desv lirea monumentului s u, opera sculptorului Szimanowski. Au venit la aceste serb ri reprezentan i ai lumii muzicale din toat lumea. Amintesc celebrit i ca Weissmann, Vidal, Kempf i al ii. În lipsa unui muzician anume trimis - România a fost reprezentat prin subsemnatul ca delegat al Ministerului Cultelor i Artelor. Programul celor trei zile cât au durat serb rile a fost înc rcat. Observatorul str in a avut din bel ug ocazia s se conving de iubirea de fast exterior a poporului polonez, asupra c ruia abunden a i excesul de forme ale barocului au l sat urme ne terse. Delega ii rilor str ine au inut discursurile de pream rire a lui Chopin - i subsemnatul însu i a adus într-o cuvântare omagiul României marelui compozitor. Coroanele depuse de delega ii diferitelor ri ( i din partea României) au încheiat lan ul festivit ilor. Cu ocazia serb rilor a ap rut i frumoasa revist „Muzica” de subt conducerea lui M. Glinsky, într-un num r special dedicat muzicei europene. Un capitol aparte despre muzica româneasc e scris de d. Filip Laz r. Pentru subsemnatul serb rile lui Chopin au fost i un bun prilej de a cunoa te o mare parte din lumea artistic i literar a Var oviei. Politica intern Principalul eveniment în politica intern a Poloniei în ultimele zile pare a fi trecerea în opozi ie fa de guvern a Partidului Socialist Polonez. Mare alul Pi sudski, care la venirea sa la putere a fost spri- Anul XV, nr. 8(168)/2024 jinit îndeosebi de partide de stânga, î i caut o orientare mai potrivit temperamentului s u i intereselor statului: o apropiere de partidele de dreapta. Unul din scopurile sale e neap rat distrugerea Partidului Democrat Na ional. A încercat-o cu sociali tii, o încearc acum punând la cale prin prin ul Radziwill înfiin area partidului dreptei naionale. De altfel planurile lui Pisudski sunt planurile unui sfinx. Sigur e în orice caz c tinde spre o simplificare a vie ii politice din Polonia reducând cât mai mult num rul partidelor. (A se vedea în privin a aceasta articolul din „Kattowitzer Zeitung” la anexe). Politica extern Se discut îndeosebi nota reprezentantului sovietic la Var ovia Woikow c tre Ministrul de externe d. Zaleski în chestia tratatului sovieto-lituanian. Ratificarea din partea Senatului a tratatului de garan ie între România i Polonia a fost amânat f ca aceast amânare s stârneasc vreo discu ie în presa polon . Presa A fost grav atins în libertatea ei prin decretul numit în ironie „lex Zaratustra” pentru tendin ele ei dictatoriale. Se pare îns c zilele viitoare vor aduce schimbarea decretului, care de altfel pân acum nu a fost aplicat decât în cazul unor excese de zel ale ziarelor din provincie. În ce prive te atitudinea presei polone fa de România, nu s-ar putea vorbi de o lips general de bun voin , ci mai curând de-o lips de informa ie. Ceea ce se d asupra României sunt tiri scurte, unele mai senza ionale, altele mai pu in, transmise de diverse agen ii telegrafice. Între aceste agen ii este îndeosebi una (Agen ia de est, cu ini ialele A.W.) care d adeseori informa ii tenden ioase, cari vin probabil de la Budapesta sau Viena. Dup cât am putut afla pân acum Agen ia aceasta nu e departe de faliment. Un alt lucru care intereseaz mai de aproape e c vreo câ iva jurnali ti, dintre cei cari au luat parte la Conferin a de la Gala i, au inut împreun cu subsemnatul o edin în care s-a constituit conform statutelor „Presei polono-române” comitetul local al acestei asocia ii. Membrii comitetului din care i eu fac parte m-au asigurat de tot sprijinul în ac iunea de apropiere ce voi întreprinde. Activitatea ata atului de pres „În afar de „buletinul presei” pe care îl trimit zilnic la Bucure ti, am c utat pân acum s -mi creez leg turi în presa polon . Pre edintele sindicatului jurnali tilor de-aici, d. Denbicki, mi-a pus la dispozi ie o rubric lunar „româneasc ” în „TygodnikIlustracia” - una din revistele cele mai r spândite în Polonia. Scriitorul K. Bandrowsky m-a rugat s -i dau în fiecare lun un articol despre literatura sau arta noastr , pentru ziarul „GlosPrawdy”. Ast zi i-am dat întâiul articol. ef-redactorul de la „Baltische Presse”, d. E. Ruecker, mi-a duit s -mi dea tot sprijinul s u prin ziarul ce-l conduce. Primi i v rog Domnule Ministru asigurarea înaltei mele considera iuni, Lucian Blaga”. Românii i Chopin Cum de o ma in de scris pentru noul venit Lega ia Român nu dispunea, Blaga i-a cump rat una din salariul s u, la sfâr itul lunii decembrie. Primul raport îl va scrie de mân , cum men ionam mai sus, Doamna Cornelia. Aceasta rezult clar din analiza aspectului grafologic al documentului. Important este îns caracterul sobru, la obiect al relat rii, în care proasp tul diplomat surprinde aspecte de profunzime din manifestarea polonezilor, cum ar fi, de pild , cele legate de „iubirea de fast exterior a poporului polonez, asupra c ruia Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii abunden a i excesul de forme ale barocului au l sat urme ne terse”. Evenimentul la care a participat tân rul diplomat, printre care i dezvelirea monumentului realizat de Wac aw Szymanowki, sculptur care îl înf a pe marele compozitor polonez Frédéric Chopin, devenit simbol al ora ului Var ovia (mai ales dup dinami-tarea ei de ocupan ii hitleri ti în timpul ultimului r zboi), i depunerea unei coroane de flori în numele autorit ilor române, constituie un lucru demn de remarcat în raporturile bilaterale dintre cele dou ri. Faptul Blaga a participat la eveniment, ca om de cultur , dovede te încrederea pe care i-a acordat-o ministrul plenipoten iar Alexandru T. Iacovaky. (Nu tiu dac înfumura ii ambasadori de azi ar fi acceptat -i fie încredin at unui subaltern încep tor o asemenea misiune. Ace tia se îmbulzesc s participe azi la asemenea ac iuni pentru a putea ocupa sticla ecranelor, s i pun în eviden imaginea proprie, i nu evenimentul în sine, prea pu in p sându-le c nu au nimic de spus.) Regret c , în ciuda unor c ut ri asidue pentru a g si însemn rile despre care Blaga pomene te în raport cu privire la desf urarea manifest rilor, acestea nu se afl în Arhivele Ministerului de Externe i nici în arhiva Ministerului Propagandei din anii 1926 i 1927. Însemn rile ar fi fost de un real interes din punct de vedere documentar, dac avem în vedere faptul c în urm cu aproape un secol, pe la 1848, doi mari piani ti români au fost preg ti i, la Paris, de Chopin personal, dup desp irea sa de George Sand. Marele compozitor i pianist a acceptat s dea lec ii numai tinerilor foarte talenta i. A a au avut privilegiul s studieze pianul cu Chopin bucovineanul Karol Miculi i transilv neanul Carl Filtsch. Despre cel din urm nu doar Chopin, ci i Schubert a spus: „Odat ce acest b iat î i va începe turneele, eu pot s închid pr lia”[8]. N-a fost nevoie s-o mai fac , tân rul Filtsch a murit de tuberculoz , la vârsta de 15 ani, îngropat azi la Vene ia, i nu în ora ul natal, Sebe . Întreaga via , Karol Miculi, ulterior profesor de pian la Lwów, îi va fi recunosc tor mestrului s u. A fost primul discipol care pe cont propriu i-a publicat opera, la Leipzig, în 1879, în 17 volume. În leg tur cu preg tirea sa diplomatic ar fi de spus c Blaga na mai avut timp s fac în centrala ministerului un stagiu solid - cum se obi nuia i se obi nuie te - înainte de a pleca la post, nici pentru o documentare la zi cu privire la istoria i cultura Poloniei[9]. Poate i de aceea în primul raport tân rul diplomat îi va poci prenumele ministrului Mitilineu (în loc de Ion a scris Ioan). De unde i observa ia primit din central , a a cum se remarc în schimbul de depe e între central i oficiu. Începutul greu al adapt rii în noua profesie este m rturisit personal în coresponden a cu prieteni litera i, c rora le spunea c se afl „la marginea diploma iei”. Din mers î i va însu i îns limbajul i canoanele cerute de noua meserie, i chiar d rapoartelor expediate la Bucure ti un „iz publicistic”, personal, ceea ce i-a determinat pe func ionarii din central s îi cear ca acestea s fie expediate, inclusiv personal, efului Externelor. Nu exclud c la Var ovia, în i la misiune, Blaga î i aprofundeaz preg tirea, probabil sub îndrumarea competent primit din partea efului oficiului diplomatic, ministrul extraordinar i plenipoten iar Alexandru T. Iacovaky, un cunosc tor foarte bun al realit ilor poloneze, cu acces larg la liderii polonezi, inclusiv la mare alul Pi sudski[10]. Rapoartele trimise de acesta Ministerului ajungeau i pe biroul suveranului, Ferdinand, i al efului guvernului, Br tianu. Nici nu era de mirare, Iacovaky func iona aici, cu unele mici intermiten e, din 1920, ca prim colaborator al primului sol al poporului român în Polonia ren scut , îl am în vedere pe dramaturgul Alexandru G. Florescu; cei doi au pus baze solide raporturilor bilaterale, mai ales dup semnarea, la 3 martie 1921, a Conven iei de alian i asisten mutual în caz de atac bol evic, tratat pe care i-a pus semn tura Take Ionescu, împre- 7 un cu omologul polonez, contele Sapieha. P cat c nici în însemn rile sale i nici în ale Doamnei Cornelia Blaga nu avem relat ri cu privire la raporturile dintre tân rul ata at i eful Lega iei, a a cum a f cuto cu mult talent Cornelia Blaga în cazul altor oficii diplomatice. Dou aspecte ale ederii din Var ovia sunt cele mai relevante. Înainte de moartea sa din iulie 1927, regele Ferdinand a semnat decretul prin care tân rului diplomat i se acord înalta distinc ie regal Ordinul Steaua Românei în grad de cavaler[11]. Dup montarea cu succes a piesei „Me terul Manole” la Teatrul Na ional din Lwów, Blaga va primi ordinul de Ofi er al „Poloniei Restituta”. El era deacum diplomat la Praga, îns era primul din genera ia sa, în care au figurat diploma i ca Raoul Bossy, Grigorcea (Gheorghe i Vasile), Vasile Stoica Laptew etc., care s-a bucurat de o asemenea pre uire. Al doilea aspect: Blaga las posterit ii dou poeme consacrate Varoviei[12] - Ora vechi (tradus în polon de Wlodzimierz Lewik cu titlul Warszawa - Stare Miasto) i În jocul întoarcerii, unde pomene te de „cronicarul român fugit spre miaz noapte - pe marginea Vistulei”. [1] Arhiva MAE, doc. 00863/5 ian. 1922. [2] Cornelia Blaga-Brediceanu, Jurnale, Cluj, 2008, p. 24-33 sq. [3] Arhiva MAE, doc. 00863/5 ian. 1922. [4] Arhiva MAE. [5] Nicolae Mare , Lucian Blaga, Epistolarul de la Academia Român , Alba Iulia, 2012. [6] ArhivaMAE, doc. 69025/2 decembrie 1926. [7] Nicolae Mare , Lucian Blaga - diplomat la Var ovia, Ia i: Tipo Moldova, Colec ia Opera Omnia, 2011. [8] Nicolae Mare , Eseuri, vol. 1, Ia i: TipoMoldova, 2014. [9] Nicolae Mare , Lucian Blaga, diplomat la Var ovia, Bucure ti: Editura Funda iei România de Mâine, 2011. [10] Nicolae Mare , Jozef Pi sudski, monografie, Bucure ti: Editura eLiteratura, 2015. [11] Nicolae Mare , România literar , nr. 12/2013; idem, Lucian Blaga 9 documente inedite, ms. [12] Nicolae Mare , Lucian Blaga în limba polon : Studiu i antologie, Bucure ti: eLiteratura, 2014, p. 28-30. Marcel Iancu -Zurich Cafe Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 8 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Mihai CABA Panait Istrati - scriitorul autodidact la ]coala vie\ii „Eu însumi sunt un învins al propriei mele victorii. Numai învin ii sunt demni de simpatie. Unde-i realitatea? Între degetele mele sau în visul meu?” Panait Istrati melor ce fac în fran uze te efect exotic” (pag. 883). Foarte curioas apreciere, de neîn eles în contextul în care, la data edit rii celebrei sale „Istorii”, opera literar a lui Panait Istrati cuno tea pe atunci mai multe edi ii în limba român i în multe limbi str ine. Nici în ADDENDA ulterioar , ad ugat acesteia postum, în edi ia din 1980 a Editurii Nagard, nu apare nicio „ad ugire” despre scrierile lui Panait Istrati, în care toate personajele acestora „sunt români cu to ii”, cum va desinui autorul însu i. Peste ani, istoria se repet ! Astfel c în volumul „Istoria critic a literaturii române. 5 secole de literatur român ”, Ed. Paralela 45, 2008,, autorul acesteia, scriitorul i criticul literar Nicolae Manolescu, nu scoate m car o „vorbuli ” despre scriitorul Panait Istrati(!). O va face recuperator în 2010 în articolul evocator: „Amintirea lui Panait Istrati”, publicat în Adev rul din 20 noiembrie, ca urmare a particip rii sale, în toamna acelui an, în calitate de pre edinte al USR, la marcarea momentului comemorativ al celor 75 de ani de la sfâr itul lui Panait Istrati, fiind invitat în localitatea elve ian Vouvry, de lâng Lausanne, or elul „unde Istrati s-a aflat internat ca s i trateze tuberculoza mo tenit de la tat l s u”. Aici primarul localit ii, întru cinstirea scriitorului român a denumit o pia et Panait Istrati , în care s-a instalat i un bust al scriitorului. Men ioneaz N. Manolescu: „Aici la Vouvry se poate vedea i tractorul pe care a lucrat Istrati între anii 1916 i 1919”. Trecând succint peste tumultoasa-i biografie „meseria ”, Manolescu va delibera: „Ca scriitor s-a afirmat relativ târziu. Un rol important în aceast din urm meserie l-a jucat cuno tin a norocoas i întâmpl toare cu Romain Rolland”. i cam atât. Despre opera literar a lui Panait Istrati aceea i „t cere”, inexplicabil pentru autorul unei asemeni Istorii critice. De-a lungul timpului, pe m sur ce opera literar a Panait Istrati înregistra un tot mai vizibil i mai larg succes de public, inclusiv i dup sfâr itul prematur al scriitorului, criticii i exege ii s i, în goan dusenza ional, c utau s i uimeasc cititorii prin atipicele lor „etichet ri”, numindu-l în fel i chip: scriitorul vagabond, scriitorul zugrav, scriitorul f coal , haimanaua autodidact i altele la fel de „ingenioase”. Iar dezaprobarea ilustrului istoric Nicolae Iorga fa de opera istratian , exprimat în ziarul Rampa,din 12 noiembrie 1924, avea s ocheze întreaga lume literar : „Opera lui Panait Istrati ne arat elocvent c avem de-a face cu un hamal din portul Br ilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedica ie. Am încercat s o citesc, dar am „Motto”-ul de mai sus reproduce una dintre confesiunile de final ale scrierilor i vie ii celui ce a fost scriitorul Panait Istrati, recunoscut de c tre exege ii s i drept: „Panait Istrati, prieten al vis torilor i învin ilor”, dup cum s-a i men ionat pe placa memorial montat „pe casa num rul 3 de pe strada Paleologu, din cartierul armenesc al Capitalei”, acolo unde, la etajul cinci, „aflat în izolare i bolnav de tuberculoz ” i-a petrecut ultimii ani de via , tocmai el, „scriitorul care i-a tr it toat via a în galop printre oameni”, a a cum afirm r spicat exegeta Alexandra Constanda, în num rul din 18 iulie 2020 al ziarului Adev rul. Referitor la titlul ales pentru eseul ce-l dedic scriitorului Panait Istrati la momentul aniversar „140 de ani de la na tere”, cred c acesta reprezint o chintesen a tuturor informa iilor, notelor biografice i a aprecierilor exprimate antum i postum despre via a i opera sa, peste care m-am aplecat deseori, considerându-l poate cel mai potrivit pentru personalitatea scriitorului. Îns , trebuie s recunosc i faptul descoperitor al celor mai multe i mai gr itoare dest inuiri despre Panait Istrati, pe care le-am aflat nemijlocit din propria sa crea ie literar , ce urm re te îndeaproape firul biografic al vie ii scriitorului; una dintre acestea fiind: „Cum am devenit scriitor”, volum istratian publicat la zece ani de la apari ia volumului de povestiri Chira Chiralina, editat în 1923, în limba francez la Paris i apoi, în 1924, tradus în române te la editura bucure tean Adev rul, care l-a consacrat, recunoscut deopotriv de critici i cititori drept o capodoper . adar, cine a fost Panait Istrati? R spunsul îl afl m lesne în istoriografia literaturii române, cea care îi atribuie lui Panait Istrati calitatea de scriitor român de limb român i francez . Dar, surpriz ! În al s u Opus magnum, cum mai este denumit „Istoria literaturii române de la origini i pân în prezent” Ed. Funda iilor Regale, 1941, str lucitul istoric i critic literar George linescu nu-i acord scriitorului Panait Istrati decât un simplu portret schi at, cu semn tur olograf (pag. 882) i în subcapitolul Scriitori români de limb str in o scurt noti : „Cu toate c Panait Istrati a dat i versiuni române ale operei sale franceze, el nu va fi niciodat un scriitor român, deoarece, versiunilor le lipsesc spontaneiPanait Istrati tatea i traduc ia acea servil a idiotis- Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii fost nevoit s arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i g sesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dun rean” (sic!). i, totu i, încetul cu încetul, aprofundarea critic a operei istratiene a început s scoat la lumin binevenitele ei aprecieri, cu referiri directe la via a autorului transpus în opera lui într-o strâns interaciune uman „între omul care scrie i cel care tr ie te”. Supus aten iei vigilente i exigente a criticului sem torist, Eugen Lovinescu, acestuia n-avea cum s -i scape din vedere figura lui Panait Istrati, ca om i autor, sintetizându-i cu destul cump nire critic profilul s u scriitoricesc: „Panait Istrati este singurul autor din literatura român cu paisprezece meserii lipsite de intelectualitate”. Nu prea departe, i erban Cioculescu, unul dintre importan ii istorici i critici literari români, co-autor al volumului „Istoria literaturii române moderne” (1944), subliniind c „identitatea moral a lui Panait Istrati trebuie c utat în volumul «Trecut i Viitor», cea dintîi carte scris de el în limba român ” (1925), îi va face o prezentare pe m sur : „Om din popor, Istrati se adreseaz poporului. A cunoscut în adâncime infernul uman i s-a zb tut cât a tr it s adulumii o not nou de omenie. Autorul lui Mo Anghel a desferecat sim urile t inuite ale celor umili i i ofensa i, în numele c rora a scris, n zuind s contribuie la edificarea unei lumi mai bune.” În rândul simpatizan ilor lui Panait Istrati i ai operei sale trebuie -i includem i pe scriitorii ie eni, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir i Mihai Codreanu, cei care, în 1926, l-au întâmpinat pe „confratele Panait, venit la Ia i s i trateze tuberculoza la doctorul-scriitor Ion Mironescu, cu c ldura sincerit ii”, dar i cu recunoa terea de esen f cut în presa vremii (Lumea), cum c „opera lui Panait Istrati a spart zidul de indiferen care desp ea literatura român de spa iul larg al literaturii universale”. Desigur, o afirma ie cât se poate de semnificativ ! În rândul numero ilor scriitori români care i-au „cizelat” aprecierile asupra vie ii i scrierilor lui Panait Istrati, trebuie s -i amintim car pe câ iva dintre ace tia: „...domnul Panait Istrati dovedea, în ziua înf rii la rampa literaturii, c existase dincolo de cuiburi i în afar de Parlamentul literar.” (Tudor Arghezi, 1924), „Destinul lui Panait Istrati este de o dramatic simplitate. Acest mare scriitor a crezut c datoria oric rui om, care ine un condei în mân , este gata s ia o atitudine public i social .” (Mircea Eliade, 1935), „Umbra lui Panait Istrati era acolo între noi, dar ne d deam seama e prezent pe tot malul m rii, pân la Istanbul i mai departe, peste Mediteran pân la Alexandria, plutind peste toat acea lume însetat de fericire i dreptate, pe care o f cuse s tr iasc atât de patetic i colorat, i mai mult decât fugara clip , în paginile c ilor Panait Istrati - «nomad» prin lume 9 sale.” (Geo Bogza, 1956). Pe m sura trecerii timpului, al i consacra i critici literari i exege i scormonitori ai operei istratiene i-au f cut cunoscute propriile lor opinii, desprinse de pe „vizorul” unor meticuloase investiga ii literare întreprinse. Amintim dintre ace tia pe: Ovid Densu ianu, Tudor Vianu, G. Ibr ileanu, T. Vârgolici, Pompiliu Constantinescu, M. Dragomirescu, Boris Cr ciun, Eugen Simion, Mircea Iorgulescu, menionând c ultimul dintre ei, f când un adev rat „cult istratian”, i-a închinat memoriei lui Panait Istrati nu mai pu in de trei volume: Spre alt Istrati (Minerva, 1986), Cel lalt Istrati (Polirom, 2004) i Panait Istrati - nomadul statornic (Karta Graphic, 2011). Dar, iat , pe m sura celor câtorva „repere” disparate, mai sus expuse despre omul, opera i spiritul istratian, a venit i momentul mult a teptat de cititori, cel al contopirii acestora i ale altora într-un tot unitar, care s dezv luie cu destul în elegere i insurmontabile judec i de valoare traiectoria întortocheat , dar i izb vitoare parcurs de scriitorul Panait Istrati pentru scoaterea la lumin a puternicei sale personalit i. Cum e i firesc, începutul acestei incursiuni biografice î i are „locul de start” la Br ila, acolo unde, la 10/22 august 1884 se na te copilul, pe numele s u ini ial Gherasim Istrati, „cel de al doilea fiu nelegitim al sp toresei Joi a Istrati - mama, i al negustorului grec Gheorghios Valsamis din Cefalonia - tat l, pe care nu-l va cunoa te; acesta murind în mai pu in de un an la Atena, r pus de tuberculoza de care suferea”, a a cum st consemnat în relat rile diver ilor s i biografi, dar i în pagini autobiografice. În atari condi ii de început, intrate „sub semnul s ciei”, copilul bastard va g si o oarece îngrijire la Baldovine ti, satul natal al mamei sale, „de la bunica Nedelea i unchii s i, Dumitru i Anghel, care sau str duit s -i in loc de tat ”. La vremea înv turii este dat la coala primar nr.11, din Br ila pe care o termin „cu chiu i vai”, Panait Istrati - fotograf 10 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii dup ase ani (!), în 1896. La 13 ani, luându- i „via a în mâini”, horât s i câ tige singur existen a, ajunge „b iat de alerg tur ” la o b nie, „b iat de pr lie” la crâ ma lui Kir Leonida i la pl cinria lui Kir Nicola. Dornic s înve e o meserie, intr „ucenic, mai întâi, la Atelierele Docurilor i, mai departe, la Fabrica de frânghii”, s le deprind temeinic. Îns , ceea ce îi va trezi interesul, dup „ce a citit o carte a lui Dostoievski”, va fi „pasiunea pentru lectur , care îl va domina toat via a”, a a cum se stipuleaz în Global Infobiografii. Cartea i-a fost dat spre lectur de c tre emigrantul rus Mihail Kazanschi, „cel venit din necunoscut, i-a trezit pofta de necunoscut”, cu care va lega o îndelungat prietenie, Împreun vor descinde la Bucure ti, devenind agen i la Biroul de plasare al lui Gh. Cristescu, „având aici un prim contact cu mi carea socialist ”, dup care Istrati va deveni valet la Hotelul Englich, om de serviciu la un spital. Mihail, plecând în Manciuria, în 1904, Istrati, ca docher în portul Giurgiu, „va desc rca vagoane cu sare, dormind iarna într-o barac ”. La insisten a iubitei sale mame, Joi a, se întoarce la Br ila, unde încearc meseria de zugrav, devenit pân la urm „meserie de baz ”. Aici, cunoscându-l pe pictorul-sobar Sa-moil Petrov, militant local, „va adera la mi carea socialist ” i va participa, împreun cu Mihail, revenit din c torie, la ac iunea de protest, din 24 ianuarie 1905 de la Bucure ti, împotriva arest rii lui Maxin Gorki de c tre guvernul arist, „scriitorul rus care va conta mult în formarea literar a lui Istrati”. În urma ciocnirilor cu poli ia va fi arestat i trimis la Br ila pentru a fi judecat pentru o „r pire de minor ”. Dar, în dou pt mâni scap de închisoare, dup ce, „printr-un aranjament cu judec torul, îi zugr ve te locuin a acestuia”. Cei doi prieteni ai s i, Mihail i Petrov, vor deveni mai târziu „personajele” viitoarelor sale povestiri omonime. În 1906 îl vom g si pe tân rul Istrati în postura de „paznic de noapte” la hotelul Regina din Constan a, consemnând aici, în noiembrie, debutul s u publicistic în ziarul România muncitoare cu articolul „Regina - Hotel”, pe care-l semneaz cu Panait Istrati. Articolul în cauz , relatând „un episod revolt tor de exploatare a unui chelner de c tre patronul hotelului”, îi dovede te de pe atunci caracterul u de „om revoltat”, definitoriu pentru întreaga sa carier publicistic i literar care a urmat. „Luându- i lumea în cap”, în decembrie, nedesp it de Mihail, se îmbarc clandestin pe un vapor cu inten ia de a ajunge în final în Fran a. Hoin re te astfel prin Egipt, Siria i prin alte porturi mediteraneene, fiind descoperit i debarcat la Napoli, „unde îndur o lun de mizerie neagr ”. De acolo, reîntorcându-se la Cairo, va c tori mai departe prin Liban, Damasc, Jaffa, Beirut, f s poat ajunge în India, cum a dorit. Anul 1908 îl g se te la Br ila, publicând permanent în ziarul România muncitoare, dar va continua „vagabondajul” tot înspre Anul XV, nr. 8(168)/2024 Cairo, de unde î i trimite primele sale povestiri: Mântuitorul, Calul lui B lan, Familia noastr . Devine colaborator i la alte publica ii: Via a social , Diminea a, Adev rul .a. În 1909, devine paznic de noapte la Hotelul Bobescu de la Lacu-S rat i continu s activeze în cercurile muncitore ti. Mai mult, ca participant la protestul de la Bucure ti, „este arestat, b tut de poli ie, încarcerat la închisoarea re ti, al turi de I.C. Frimu, judecat i achitat”. Pierzându-l pe Mihail, neîntors de la Odessa, în perioada urm toare (1910-1913), îl afl m pe Istrati, „secretar al Sindicatului din portul Br ila” i conduc tor, împreun cu tefan Gheorghiu, a „marii greve a portuarilor br ileni” din iunie. În octombrie se interneaz la sanatoriul Filaret i de aici va pleca în Egipt, la Alexandria, unde se reîntâlne te cu t. Gheorghiu, „venit i el aici s i îngrijeasc tuberculoza”. La sfâr itul lui 1913, „de data asta cu pa aport”, reute s ajung în Fran a, unde va sta patru luni, dar, necunoscând limba (cum îl avertizase Mihail), a g sit cu greu ad post i cereri de zugr veli. Vizitând, totu i, muzeele i expozi iile Parisului, î i face o prim idee „parisian ”, pe care o va reda în Scrisori din Paris, ap rute în România muncitoare. Reîntors la Br ila, în 1914, înfiin eaz o cresc torie de porci, care s -i ofere o existen mai convenabil , dar rambursarea împrumutului i cheltuielile ridicate nu-i aduc veniturile scontate; dimpotriv tr ie te „înglodat în datorii”. În 1916, având deja 32 de ani, gândul îl duce spre însur toare. i nu spre una întâmpl toare ci îndreptat înspre tân ra v duv a mentorului s u politic, decedat cu doi ani în urm , Janetta Gheorghiu - n scut Malcos - „o evreic focoas , inteligent i oratoare de succes la mitingurile muncitore ti, dar mai pu in apt pentru cre terea porcilor”. O cere în c torie, consfin it „printr-o nunt discret ”. Dar, fire incorigibil , Panait Istrati, „în chiar anul c toriei, lichideaz ferma de porci i î i reia peregrin rile sale neplanificate în rile din vestul Europei”. Fiind vreme de r zboi, „cu pa aport în regul ”, alege ca destina ie Elve ia, ar neutr , unde pleac singur, „având rucsacul burdu it cu c i”. Ajungând la Levsin Village, timp de trei ani tr ie te din zugr veli i alte munci, dar înva temeinic franceza din dic ionar. În 1919, aflat pentru îngrijirea ftiziei sale la Sanatoriul Crucii Ro ii americane Sylvana sur Lausanne, îl cunoa te pe scriitorul evreu Josue Jehouda, care îi recomand s -l citeasc pe Romain Rolland. Pur i simplu, îi „devoreaz ” romanul „Jean-Cristophe” i de atunci Panait Istrati a f cut un adev rat cult pentru Rolland, cel care l-a sf tuit i i-a încurajat viitoarea sa carier scriitoriceasc . Tot în 1919, prime te vestea trist c în 21 aprilie s-a sfâr it mama sa, Joi a, „icoana vie ii sale”. Reg sindu-se în Jean-Cristophe, dezjduit i deprimat de „sfânta mizerie” a vie ii sale, la 20 august i se confeseaz printr-o lung scrisoare lui Romain Rolland, despre „deriva sa pe marea furtunoas a suferin ei”. Finalul acesteia este Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii unul patetic: „Singurul care m pute i salva sunte i Dumneavoastr . ve i salva?” Neg sind destinatarul la adres , scrisoarea îi revine. Disperat i cu s tatea ubred , p se te Elve ia i ajunge la Paris, iar de aici la Nisa, c utând mereu de lucru, unde va deveni „fotograf ambulant”. Ajuns într-o situa ie limit , „f ie ire”, la sfâr itul anului 1920 se decide s se sinucid , nu înainte de a-i transmite, la 1 ianuarie 1921, „ultimile cuvinte” aceluia i Romain Rolland. a le expedia, la 3 ianuarie, într-un parc al Nisei, Panait Istrati, sinuciga , „î i pune briciul la gât”. Este salvat în extremis, iar pe patul de spital i se g sesc în buzunar cele dou scrisori c tre „salvatorul” s u. Acestea vor ajunge, curând i norocos, s fie publicate în ziarul l'Humanité i de aici la destinatar. Aflându-le, la 15 martie 1921 i întrev zând în ele „le feu divin de l'âme”, Romain Rolland îl îndeamn în încheiere: „Nu dispera i, nu trebuie s p si i via a înainte de a epuiza încerc rile de a pune în opere visurile, vie ile pierdute, pasiunile care au s luit în Dumneavoastr . Curaj.” La spunsul exaltat al lui P. Istrati, Rolland este categoric: „Nu a tept de la Dv. scrisori exaltate, a tept opera.” i opera lui Panait Istrati nu s-a l sat prea mult a teptat . Mutânduse la Paris i g sind ad post „în demisolul casei de pe Rue de Colisée, 24 - unde locuia un cunoscut de-al s u, pantofarul Ghi Ionescu”, Panait Istrati se apuc de scris i „în câteva luni scrie, în afar de Kira, i povestirile Mo Anghel, Kir Nicola, Sotir, Mihail”, dup cum a notat nu demult acad. Eugen Simion. Spre sfâr itul anului 1922, se întâlne te cu Romain Rolland i îi pred manuscrisele. Dup lectura lor, entuziasmat, Rolland va conchide: „c'est formidable!” i, surpriz : „în mai 1924, cu o prefa elogioas a lui Romain Rolland, volumul Kira Kiralina a ap rut la Editura Rieder, în colec ia «Prozatori francezi contemporani»” Astfel, apreciat de Rolland drept „un Gorki balcanique”, Panait Istrati „iese din gropile sordide ale vie ii sale i intr direct în legend ”, precum a subliniat recent exegetul Florian Saiu. Între timp, mereu imprevizibil, Istrati divor eaz i se „cupleaz ” cu alsaciana Anna Munsch, leg tura sfâr indu-se „la fel de brusc, cum i începuse”. Continu s tot scrie în limba francez : Trecut i Viitor, Prezentarea haiducilor (1925), Domni a de la Snagov, Copil ria lui Adrian Zografi «întrupându-se în erou», Codin (1926), Adolescen a lui Adrian Zografi (1927), Ciulinii B ganului (1928) i multe altele. ile sale fiind traduse i editate în mai multe ri, faima scriitoriceasc a lui Panait Istrati se r spânde te vertiginos în lume. A a se face c în 1927, la zece ani de la Revolu ia bol evic , este invitat „ca scriitor proletar” la Moscova i Kiev , unde-l va cunoa te pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, „men ionat de acesta în romanul de mai târziu, Zorba Grecul”. Trecând peste partea „festiv ”, spre cunoa terea realit ii regimului comunist, în 1928, întreprinde o nou i lung c torie în ara „sovietelor”, la finalul c reia, „sco ând adev rul la lumin ”, a scris cartea demascatoare: Vers l´autre flamme - Confession pour Panait Istrati i Margareta Izescu la Nisa 11 vaincus, Ed. Rieder, 1929, în care, asociind comu-nismul sovietic cu o imprevizibil „omlet ”, Istrati delibereaz : „V d ou le sparte, dar unde-i omleta?”. Tradus i în englez , Confesiunea unui învins, îi aduce lui Panait Istrati, nu numai „desp irea de comunism”, dar i „abandonarea” sa de c tre prietenii s i de ideologie socialist , între care i mentorul s u Romain Rolland. În felul acesta, „Panait Istrati devine omul care nu ader la nimic, în afar de suferin a semenilor s i”, dup cum singur se va pre-zenta în eseul, publicat în 1933, L'Homme qui n'adhère à rien”. Bolnav i însingurat, în 1930 se va întoarce la Br ila „unde- i va ridica o c su ”. F când i „ordine în via ”, în ianuarie 1931, va ob ine divor ul legal de Anna. Astfel, la 46 de ani, devenit „liber”, scriitorul „boem” al Br ilei, Panait Istrati, „într-una din zile coboar din tr sura-i preferat a birjarului Roadevin i bate la u a familiei Izescu, o mai veche cuno tin . Întrând direct în subiect, scriitorul îi cere gazdei mâna fetei sale, Margareta Izescu, de 21ani, student la Bucure ti”, dup cum istorise te exegetul Andrei Cr ciun. În ciuda opozi iei gazdei, a diferen ei de vârst de 25 de ani i a firii complicate a pretendentului, „Marga a r spuns chem rii mele i totul se sfâr i cât ai clipi, iar în aprilie eram c torit cu ea”, rturisire aflat în scrisoarea din 13 ian. 1933, adresat de P. Istrati prietenului s u grec, Nikos Kazantzakis. Într-adev r, Margareta Izescu, ca so ie; începând cu „voiajul de nunt la Nisa”, îi va fi mereu al turi lui Panait Istrati, bolnav de tuberculoz , pân la sfâr itul lui prematur, la numai 50 de ani, din 16 aprilie 1935, survenit la Sanatoriul Filaret. A fost înhumat la Cimitirul Bellu, iar monumentul mormântului i-a fost realizat de celebra Mili a Petra cu. Precum i via a-i tumultoas , posteritatea scriitorului Panait Istrati a urmat de-a lungul timpului o traiectorie „v lurit ”, deopotriv , atât de aprecierile i contest rile exprimate, cât i de vicisitudinile vre-murilor i regimurilor succedate în istoria convulsionat a rii natale, dar, raportat la momentul marc rii celor 140 de ani de la na tere i ai celor 89 de ani ai ve niciei, aceasta se afl în contem-poraneitate într-o pozi ie cu adev rat luminoas , vizibil în irul manifest rilor memoriale ce-i sunt mereu închinate în ar i în exteriorul acesteia, în numeroasele reedit ri bilingve ale operei sale i în alte i alte însemne de cinstire a inconfundabilei sale personalit i. i a a luminoas trebuie s r mân pe mai departe, în vecii vecilor! A fost scriitorul Panait Istrati „un învins al propriei sale victorii”? Nicidecum! Confirmându-i-se uria a sa dimensiune uman i scriitoriceasc , Panait Istrati a fost i va fi mereu un Înving tor, înscris pentru eternitate în panoplia scriitorilor remarcabili ai literaturii române. Marcel Iancu - Prim var Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 12 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Carmen MANEA Lansarea Dic\ionarului Universal de Muzic[ la Ateneul Rom`n Pe 1 iunie 2024, în rotonda Ateneului Român, la orele 17, s-a desf urat un eveniment editorial de marc : lansarea c ii Dic ionar Universal de Muzic (edi ia a doua), scris de distin ii autori Jean Lupu, Nicolae Racu, Eugen-Petre Sandu, Gabriel-Constantin Oprea, Daniela Caraman-Fotea, tefan Firca, i publicat la Editura Grofoart. În fa a unui public numeros, alc tuit în mare majoritate din muzicieni i din studen i de la Universitatea Na ional de Muzic Bucure ti - c rora li s-au al turat melomani i intelectuali dornici s i îmbog easc cuno tin ele -, autorii au prezentat aceast contribu ie muzicologic remarcabil , atât de necesar în cadrul bibliografiei de specialitate. Prin complexitatea i bog ia informa iilor pe care Dic ionarul Universal de Muzic le ofer , consider c acesta merit fie inclus în tezaurul UCMR. Prima edi ie a Dic ionarului Universal de Muzic a fost realizat în anul 2008 sub coordonarea aceluia i eminent profesor Jean Lupu la Editura Litera Interna ional (având ata at i un CD). Lucrarea sa bucurat de o larg audien , care a f cut ca stocurile s fie epuizate în scurt timp. În cadrul proiectului au colaborat aceea i autori. Ce aduce nou cea de-a doua edi ie a Dic ionarului Universal de Muzic , publicat în condi ii grafice excelente în 2024 la Editura Grafoart? Dup cum men ioneaz autorii: „Edi ia a doua a fost abordat cu i mai mult acribie; au fost consultate foarte multe surse, inclusiv în limba francez , englez , rus , german , totul din dorin a de a realiza, pe cât posibil, o variant f repro . To i termenii au fost, dup caz, rev zu i, actualiza i, completa i. S-a renun at la termenii care aveau o arie de utilizare foarte restrâns ; în plus, au fost introdu i peste 350 de termeni noi. Aceast nou variant a dic ionarului nostru, din dorin a semnatarilor i a Editurii Grafoart, este mai mult ancorat în realitatea româneasc , inclusiv în cea din Republica Moldova”. (Cuvânt înainte, pag. 5) Explozia informa ional , schimburile interna ionale i deschiderea c tre cultura universal presupune în zilele noastre prezen a dic ionarelor în fiecare cas . Fiind vorba despre un Dic ionar Universal de Muzic , acesta trebuie s se afle în bibliotecile profesioni tilor, ale studen ilor, dar i ale intelectualilor i melomanilor dornici s cunoasc temeinic terminologia de specialitate i caracteristicile principalelor evenimente din cadrul istoriei muzicii. Nu doar nevoia de a cunoa te termenii muzicali noi, care p trund cu mai mult urin acum ca în trecut, ci i în elegerea corect a termenilor uzuali, mo teni i sau intra i în c ile de specialitate, care î i îmbog esc necontenit paleta semantic , implic folosirea unui dic ionar actualizat, realizat la cel mai înalt nivel profesional. Deoarece marile dic ionare academice i enciclopediile sunt mai greu de consultat i de achizi ionat de c tre publicul larg, autorii au considerat binevenit reeditarea Dic ionarului Universal de Muzic , cu un corpus lexical mai bogat, cu indica ii etimologice clare, cu o descriere adecvat a sensurilor fundamentale, uzuale i figurate. Desigur, demersul editorial actual a pus accentul pe ceea ce este viabil i general. A fost limitat prezentarea anumitor arhaisme, regionalisme i a cuvintelor populare, acordându-se prioritate termenilor utiliza i frecvent. Autorii dic ionarului - profesori i muzicologi cu o experien îndelungat - i-au dus munca la bun sfâr it gra ie colabor rii permanente, fructific rii experien ei personale, confrunt rii rerilor proprii cu acelea ale membrilor colectivului redac ional, consult rii bibliografiei de specialitate i dorin ei de a oferi un instrument de studiu necesar speciali tilor i tuturor celor interesa i de muzic . Dic ionarul Universal de Muzic a fost conceput selectiv, în sensul cel mai larg. Prezent rile sunt clare, succinte (dar i am nun ite, dup caz), pentru a oferi cititorilor caracteristicile i datele esen iale ale fiec rui termen în parte. În opinia mea, elaborarea Dic ionarului constituie nu doar o contribu ie cultural- tiin ific de excep ie, ci i o testare a orizontului de a teptare al cititorilor actuali, iubitori de muzic i de cunoa tere. Cercetarea de ample dimensiuni are menirea de a fi un îndrum tor avizat (ghid i p stor) al tuturor celor dornici p trund în lumea fascinant i complex a artei sonore. Implicarea în acest proiect colectiv a prilejuit autorilor ocazia de a examina, a configura, a descoperi date noi i a sintetiza opinii avizate referitoare la evolu ia muzicii i despre reprezentan ii ei. În prefa a celebrei sale lucr ri intitulate Istoria literaturii române de la origini i pân în prezent, George C linescu men iona trei categorii de speciali ti ai disciplinei noi: istorici i lingvi ti (erudi i), profesori iubitori ai valorilor consacrate (biografi, cercet tori de teme, influen e i coli literare) i critici ai epocii contemporane (cronicarii literari). O privire de ansamblu asupra personalit ilor care au contribuit la realizarea Dicionarului Universal de Muzic ne conduce la constatarea c autorii sunt profesioni ti Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii de cel mai înalt nivel, dar i pasiona i cercet tori, interpre i i creatori pe care îi putem integra în clasificarea f cut de marele istoric i critic al literaturii române (pe care o aplic m în domeniul muzical). În continuare voi men iona câteva date despre autorii edi iei a doua a Dic ionarului Universal de Muzic . Jean Lupu - profesor, dirijorul Corului Symbol, arhidiacon, membru al UCIMR. Coordonatorul Dic ionarului Universal de Muzic , publicat de Editura Grafoart în 2024 (în imagine dirijând Corul „Symbol Jean Lupu” la Ateneu). A fost de asemena coordonatorul Dic ionarului Universal de Muzic , edi ia I, în 2008 (Editura Litera Interna ional). La Editura Grafoart a mai publicat c ile: Gâze i flori - cântece pentru copii; Du-m , Du-m , Dorule - Din cântecele românilor; Educarea auzului muzical dificil; Borne pe cale. Nicolae Racu - profesor, dirijor, membru al UCIMR, coordonator al lucr rii (în imagine, pe scena Ateneului la pupitrul Orchestrei Colegiului de Arte Dinu Lipatti). Este coautor la prima edi ie a Dic ionarului Universal de Muzic din 2008 (publicat la Editura Litera Interna ional). Este autorul c ii In memoriam Alexandru Racu, publicat la Editura Mitropolia Olteniei în 2023. Coordonator împreun cu Andrei tefan Racu al c ii La ceas aniversar, 75. Amintiri - publicat în 2024, la Editura Grafoart. Eugen-Petre Sandu - profesor universitar doctor, dirijor, membru al UCMR. În calitate de profesor universitar dr. sus ine cursuri de: Folclor muzical, Citire de partituri i de Educa ie muzical contemporan . Este autorul multor studii i articole de specialitate valoroase. Gabriel-Constantin Oprea - conferen iar universitar doctor, în cadrul UNMB (la sec ia de muzic religioas ); arhidiacon. Solist i dirijor de muzic bizantin , cu numeroase turnee realizate în ar i str in tate. Desf oar o activitate bogat în coordonarea Corului de muzic bizantin Psalmodia din cadrul UNMB. tefan Firca - lector universitar dr. în cadrul UNMB, la departa- Jean Lupu Eugen-Petre Sandu Nicolae Racu Gabriel-C. Oprea 13 mentul de Muzicologie i tiin ele Educa iei; membru al UCMR; autor al multor articole i studii de specialitate. Daniela Caraman Fotea (1943-2020), regretat muzicolog, jurnalist i autor al multor studii de specialitate, realizator Radio i TV, membru ai UCMR. Dup cum men ioneaz autorii „pe lâng termenii proprii genurilor academice”, dic ionarul „propune selec ii cuprinz tore din sfera rock, pop, jazz, folk, al turi de muzica tradi ional (folclor) i muzica religioas ”. Semnalez de asemenea existen a unui „index alfabetic în care sunt prezenta i succint majoritatea muzicienilor aminti i în cuprinsul lucr rii” (Cuvânt înainte, pag. 5). Demersul colectiv de înalt inut academic constituie un instrument de informare i studiu pentru tinerii muzicieni, pentru speciali ti, dar i pentru publicul larg, iubitor de muzic . La lansarea Dic ionarului Universal de Muzic , în rotonda Ateneului Român, în data de 1 iunie, au luat cuvântul mae trii Jean Lupu i Nicolae Racu, în calitate de coordonatori ai lucr rii, prof. univ. dr. Eugen-Petre Sandu (coautor al dic ionarului) i doamna prof. univ. dr. Olgu a Lupu - apreciat pedagog, muzicolog i compozitor, Decanul Facult ii de Compozi ie Muzicologie i Pedagogie muzical din cadrul Universit ii Na ionale de Muzic Bucure ti (în calitate de consultant muzical al lucr rii). La realizarea Dic ionarului au contribuit de asemenea profesorul Andrei tefan Racu (în calitate de consultant muzical al lucr rii) i muzicologul Ana Maria Cazacu (redactor corector). În alocu iunea sa, maestrul Jean Lupu a menionat de asemenea c în perioada elabor rii Dic ionarului s-a consultat cu câ iva muzicieni valoro i din genera ia tân : Maria Diana Petrache, Bogdan Pintilie i Andrei Petrache. În toate lu rile de cuvânt a fost men ionat importan a colaborii dintre to i cei care au participat la realizarea Dic ionarului. În elaborarea lucr rii atât de complexe i bogate în informa ii, admir m în egal m sur cultura vast i experien a autorilor (c rturari, cercetori i arti ti deopotriv ), capacitatea de sintez , rigoarea exprim rii i nivelul elevat al redact rii, de la prima, la ultima fil . Cartea constituie o pledoarie conving toare pentru sintetizarea experien elor i informa iilor referitoare la tradi ia i evolu ia muzicii pe plan na ional i mondial. Este o modalitate de a conferi trecutului un viitor. Contribu iile autorilor însumeaz tot atâtea ferestre deschise c tre cercetarea exhaustiv , c tre nou; ele au fost concepute nu numai ca suri ale interesului, profesionalismul i capacit ii de receptare a adev ratelor valori, dar i ca gesturi proprii de integrare în ambian a ideilor i crea iilor durabile din perimetrul cultural na ional i universal. Redactarea dic ionarului se remarc prin caracterul tiin ific, prin bog ia materialelor documentare, prin inteligibilitate i expresivitate; definirea exemplar a termenilor dezv luie, pe lâng experien a i profesionalismul autorilor i modul elevat în care domniile lor se exprim . Autorii realizeaz „o policrom scanare a universului sonor”, în cadrul unui original „Dic ionar Compozit Universal al Muzicii” (Cuvânt înainte, pag. 5). tefan Firca D. Caraman Fotea Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 14 Victor RUSU olog n t e i i bu\ Contri Anul XV, nr. 8(168)/2024 ice Lirica popular[ despre Domnul Tudor Cu prilejul comemor rii a 200 de ani de la moartea eroului i Alte poezii amintesc de registrul u or elegic i de gestica liric , martirului na ional TUDOR VLADIMIRESCU, am traversat deci, înc circumscris unui veritabil ritual al desp irii, din cântecele sau doinele o dat , folclorul poetic românesc i am depistat toate piesele dedi- de c nie. „Nu mai plânge M riu , / Vezi de Ion i de c ru / i de cate monumentalei personalit i ale lui Tudor Vladimirescu i faptelor bietele copile / C-am ajuns în biete zile. / S nu plânge i moartea mea sale exemplare, eroice. / C -i la ar piaz rea. / Uite, mergem s ar m, / elina s despic m; Lirica popular i cea cult , între atâtea alte note comune, o au i / Noi avem s sem m, / Voi ave i s ne urma i / Însutit s secera i”… pe aceea a SENTIMENTULUI NA IONAL, a PATRIOTISMULUI De remarcat, superba alegorie a luptei de desc tu are social i pilduitor, ce fecundeaz bogat disponibilit ile de crea ie ale marelui na ional , care, în viziunea creatorului anonim, este inspirat i extrem de autor anonim sau pe cele ale poetului cult. De altfel, filonul liric de sugestiv echivalat imagistic, cu o concrete e metaforic rar , cu elemente inspira ie civic i patriotic este unul dintre cele mai bogat reprei note cotidiene, din ritualul ancestral, ciclic, al cultiv rii p mântului, zentate. Cercet torul îndelung familiarizat cu inestimabilul, fabulosul precum i ideea poetic a mor ii i jertfei ca sem nat tragic, suprem, în nostru tezaur liric î i metamorfozeaz în convingere estetic funda- numele viitorului, al preg tirii unui seceri „însutit”, pentru urma i. mental constat rile succesive c , la români, poe ii au avut la gradul Foarte frecvente, de asemenea, îndemnurile st ruitoare, încrâncel mai înalt voca ia cultiv rii poeziei patriotice. cenate, la revolt i lupt : „Da i pandurilor voinici,/ Nu fi i la suflete Nu este eveniment de seam , din istoria neamului, nu exist per- mici,/ Da i cu flintele-mpu ca i,/ Din robie v sc pa i”. sonalitate cu un destin politic mai pregnant individualizat care s nu Dar cea mai exultant , mai expresiv metafor întâlnit în scurtele fi generat ecouri lirice perene, puternic reverberante în poezia noastr „cântece” cu structur de doin de haiducie este aceea a BRAZDEI popular i, mai ales, cult . cu semnifica ie de înalt, necru tor act justi iar: „S umble i plugul meu! Se poate afirma, f teama de a gre i, c , paralel cu istoria propriu- / S trag brazda dracului/ La u a bogatului:/ U br zdu d-ale sfinte/ zis , scris de speciali ti în domeniu, s-a configurat, prin vreme, un ie ciocoiul minte:/ S -i arunc un sem nat/ Cu sânge negru udat”. veritabil, vibrant hronic eroic al poporului român, ce încorporeaz Pe acest fundal de epoc , înc rcat de sugestii mesianice, prevestimozaical, crea ii poetice memorabile, de real valoare estetic . toare de profunde, puternice seisme i înnoiri sociale, se contureaz , Structura celor mai multe dintre poeziile populare penduleaz la dimensiuni epopeice, legendare, veritabila statuie liric a lui Tudor între lapidaritatea i accentele protestatare Vladimirescu, care catalizeaz i imprim o ale doinelor de haiducie i schemele comdinamic vulcanic întregului complex evepozi ionale la care apeleaz cel mai adesea nimen ial. Cunoscuta, remarcabil ART cântecul epic tradi ional românesc. A PORTRETULUI, ilustrat cu indicibil har Tudor Vladimirescu este un erou na ioi tiin compozi ional de marele creator nal, dar, în egal m sur , i unul popular, de anonim, î i eviden iaz cu excelente izbânzi aceea nu surprinde evocarea puternicei saestetice, elemente definitorii: lapidaritatea, le personalit i în maniera în care sunt restiesen ializarea i reducerea la câteva note tuite estetic faptele exemplare, de vitejie, particulare, obsesiv reliefate, metamorfoale celor mai importan i haiduci români. zate stilistic în a a zise „formule portretistice Piesele istorice cu o pronun at strucfixe”, în „locuri comune”, în sensul bun al tur de doin haiduceasc reconstituie attermenului. Din aceast perspectiv , atât mosfera tensionat , de nemul umire acut , tradi ia popular , cât i piesele identificate general , exploziv , a epocii Revolu iei lui de noi, apropiate compozi ional de factura Tudor Vladimirescu de la 1821. Tabloul cântecului epic tradi ional, a baladelor haiacesta de epoc , liric, configurat din tu e duce ti, ne transmit „portretul” esen ializat viguroase, de factur expresionist , parc , al unui Tudor înalt i falnic, dar, mai ales, este înc rcat de sugestii ale s ciei i ex„întunecat”, t cut, animat de un neistovit ploat rii inumane, dar i de aluziile subtile, spirit justi iar: „Tudor Domnul / Ne e-n toate de un anume ingenuu rafinament stilistic, / St -ncruntat / Cât e de-nalt, / Nu clipe te/ ale revoltei sociale ce avea s se declanNu vorbe te / ine gura ca un cle te.” eze: „Mi-am vândut i c oara/ Ca Cântecul epic cel mai realizat artistic, -mi cump r s bioara. / Plugule ul meu dar i cel mai cunoscut, cules de însu i ponebun, / Cum te pref cu i în tun! Vezi a a etul Vasile Alecsandri i inclus în celebra mai po i ara / S m scapi de angara!” Tudor Vladimirescu Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii sa culegere „Poezii populare ale românilor”, este, indubitabil, „Visul lui Tudor”. În esen , inestimabila pies folcloric este o superb alegorie a mor ii, tensionat i teatralizat de o sensibil art a folosirii dia-logului. Dialogul debuteaz cu replica mamei lui Tudor, care, întro tonalitate intens nuan at afectiv, de o infinit delicate e i iubire, î i rturise te îngrijorarea generat de „schimbarea la fa ” a fiului s u: „Mult la fa te-ai schimbat / i mi te-ai întunecat!” Tudor î i roag mama s -i dezlege un vis chinuitor i, în mod evident, învestit cu plurale sugestii premonitorii, r u prevestitoare: „C tii, maic , ce-am visat? / Buzduganu-mi sf râmat; / Sabia cea bun , nou , / Am visat-o rupt -n dou . / Pu ca mea cea ghintuit / Am visat-o ruginit , / Maic , pistoalele mele / Le-am visat f r de ele / Apoi înc am v zut / arpe galben, pref cut, / Ce purta coarne de ap, / Creast ro ie în cap; / El avea ochi vânz tor, / Avea grai lingu itor / i m tot ruga mereu / S m duc la cuibul meu”... Mama îi lm ce te visul, dup registrul „tâlcuitor”, al unor echivalen e onirice str vechi, ancestrale, circumscrise corpusului folcloric na ional, de datini, obiceiuri i eresuri, tâlcuri ce nu sunt greu de dezlegat nici de tre un bun cititor de poezie, familiarizat, cu simbolistica i cu limbajul metaforic, aluziv, al adev ratei poezii dintotdeauna. De fapt, avem dea face cu o splendid alegorie de extrac ie oniric , întemeiat pe o naiv-rafinat aglomerare de simboluri sugestive: sabia frânt în dou , pu ca RUGINIT , pistolul „f r de o ele” etc. De-a dreptul cople itoare, prin ineditul, fantezia i imagina ia de geniu anonim, care au generato este, îns , reprezentarea imagistic a arpelui fantastic, cu coarne de ap i creast ro ie. Sfânta „M icu b trân / Cu brâul de lân / Târât prin rân ”, din incomparabila balad „Miori a”, coborât într-o nou ipostaz liric , în cântecul epic „Visul lui Tudor”, îi „dezleg ” visul („Acel arpe veninos / E vre-un du man tic los; / Vre un ho volint ra / i la inim vr jma ”) i are prilejul de a reformula artistic crezul etic al tuturor mamelor de eroi („Un român voinic ca tine / Pân' ce cade, pân' ce moare / Calc erpii în picioare.”) i de a adopta aceea i impresionant atitudine mioritic , de senin tate, echilibru i împ care în fa a mor ii: „De-i muri, dr gu ul meu, / Fac ce-o vrea Dumnezeu!” Structura i factura prozodic a cântecelor epice comentate de noi, în acest florilegiu omagial, trimit, uneori, direct la condi ia estetic a unei specii folclorice de o datare mai recent - JURNALUL ORAL, un sui-generis reportaj liric, care istorise te, cu parcimonie de mijloace de expresie i vizibil mai pu in elaborat, o anumit întâmplare, una numit eveniment istoric, cum este cazul piesei „Floricic de pe lunc ”, în care exuberanta cromatic i dinamic a tabloului idilic al unei s rb tori rustice se întunec de fiorii tragici ai unui crunt masacru turcesc, derulat panoramic, cu un remarcabil sim al am nuntului semnificativ i al gestului revelator. O not cu totul aparte în registrul de expresie al cântecelor epice dedicate de creatorul anonim eroicei, tragicei personalit i a lui Tudor Vladimirescu o marcheaz „Cântecul zaverei”. Piesa împrumut caligrafia liric subtil a jocurilor de copii, de un naivism studiat i o truculent verbal orchestrat cu un surprinz tor rafinament. Într-o arie prozoic relativ restrâns , întâlnim în stare pur , cele mai rare „figuri repetitive i iterative”, cum spun speciali tii, adic anafora, anadiploza, repeti iile consecutive de vocabule, rima interioar : „Om, om, om, / om eram eu, om, / Pom, pom, pom, / pom eram eu, pom: / de frica lui Tudoric / nu vezi boierii din sticl ! / Pom, pom, pom, / pom eram eu, pom.” În aparen , doar un gra ios joc de cuvinte, în esen , echivalentul esthetic str lucit, al unui exersat i fecund spirit ludic, ce î i relev disponibiliile de crea ie în registrul unei fermec toare oralit i, de o muzicalitate i o vraj incantorie indicibil . Mai men ion m piesa folcloric „La Zaverea”, pentru metrica lapidar (versuri de patru silabe), împrumutat , parc , de t. O. Iosif, în cunoscuta, antologica sa „Doin ”: „Tudor Domnul / Nu e-n toane. / St -ncruntat / Cât e de-nalt, / Nu clipe te, Nu vorbe te…/ E zaverea.” 15 Doina DR{GU| Urm rire incert în jocul luminii Vii parc dintr-o alt lume i treci prin ap f s te uzi, te frângi din încheieturi i te urci pe pere i, e ti când mare, când mic , nici vesel , nici trist , totdeauna indiferent . Uneori alergi înaintea mea, gr bit , ar tându-mi drumul, alteori m urm re ti, pas cu pas, ab tut . Nu tiu de e ti fiin , ori lucru, ori spirit, ce-oi fi, te z resc, dar nu pot s te ating, e ti lâng mine i totu i m simt singur . Deodat , în întuneric, te descompui, element cu element, te înf ori în tine, i dispari; nu ai via , nici moarte, sau mai bine-zis ai via a mea, tr ie ti în lini te cu mine, gânde ti cu mintea mea. Dispari cu soarele deodat , în spa iul dintre dou zile al turate, i tot tu r sari, sfioas , de sub geana lunii, de-acolo de unde se zice c ciob na ul st cu c ld ru a în mân s i adape oile. ti atât de banal , veghezi pân i asupra bobului de grâu, supus , te apleci la r cina firului de iarb i-i imi i întocmai formele, dar, m întreb, ce ne-am face f tine? Odat , fratele meu, în jocul lui de copil, enervat de urm rirea incert din jocul luminii, a vrut s i alunge umbra; a lovit-o c-un b , dar ea nici nu s-a sinchisit, ba, mai mult, din ea s-au desprins câteva figuri, care au imitat întocmai lovitura, apoi totul a fost asimilat în întregime, copil i lovitur s-au transformat într-un întreg cu elemente întrep trunse, un obiect indestructibil i indivizibil. Când s-a f cut mare a înv at c umbra este o întunecime, provocat de un corp opac, care opre te razele de lumin . De câte ori ne întâlneam, râdeam de naivitatea lui de copil. Acum, fratele meu nu mai este, cartea destinului s-a închis, paginile ei s-au r sucit ca ni te frunze, lumina a disp rut, umbra s-a alungit pân la marginea abstrac iei ultime, iar neantul se întrez re te în cel mai îndep rtat echilibru. Mi-e team de prea mult în are, c-a putea s -mi pierd echilibrul, mi-e team s alerg prea repede, c-a putea s nu ajung prea departe, mi-e team de golul ce permite locuirea, mi-e team de urm rirea incert din jocul luminii. Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 16 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Marin I. ARCU} Richard Wagner o existen\[ fascinant[1 Iubiri adolescentine. Minna Planer (I) Literat i muzician de mare clas , cu o concep ie grandioas , inovator îndr zne i genial care a revolu ionat estetica muzical a timpului s u, Richard Wagner r mâne un adev rat titan, comparat uneori cu Beethoven, înainta ul s u de la care a preluat idei faste pentru crea ia sa muzical , romantic . Una din dimensiunile importante ale vie ii i activit ii sale muzicale o constituie dragostea fa de sexul frumos i sensibil. În istoria culturii umanit ii se cunosc atâtea cupluri de îndr gosti i i dramele nefericite ale unora, din timpurile cele mai vechi pân în contemporaneitate (de la Dante i Beatrice, Petrarca i Laura la Eminescu - Veronica Micle - s zicem), dar niciun om mare nu a avut o via de dragoste mai plin , mai fr mântat i, în anumite ceasuri, mai tragic decât Richard Wagner, care i-a aflat în dragoste cele mai frumoase clipe de inspira ie. De la prima pân la ultima crea ie de oper muzical , dragostea - aceea a inimii i a sim urilor - îi inspir i-i domin întreaga oper . Ca dat biografic , re inem c Richard Wagner s-a n scut la Leipzig la 23 mai 1813. Tat l s u, secretar la direc ia politic , având studii juridice, a murit în ziua na terii lui Richard, avea gust pentru poezie, literatur i teatru; fa de actri e sim ea înclina ii galante, so ia sa se plângea deseori de purtarea lui u uratic . Ea era consolat de un prieten intim al acestui so flu turatic, actorul Geyer, cu care mai târziu s-a c torit. Iat o situa ie care, peste vreme, îl va caracteriza pe fiul celor doi, nimeni altul decât Richard Wagner care va avea o existen fascinant (un nebun, un exaltat, un dedublat, un fascinat). Tat l s u vitreg s-a îngrijit de educa ia lui Richard pân la vârsta de 14 ani, i-a purtat i numele sub care îl cuno teau camarazii din diferite institu ii unde a primit educa ie, sim ind pasiune pentru teatru i muzic pe care le îndr gea i mama sa. Înc de pe acum atributele feminine exercitau asupra sa un farmec irezistibil. Plin de via , Richard Wagner turbulent i cert re era înclinat c tre aventur ; în Pensiunea de la Dresda avea „amici ii pasionate” fa de colegi. Atunci se întâmplau primele iubiri ale tinere ii. Avea 13 ani. Prima dragoste dateaz din acea perioad când afi a o admira ie mut fa de o tân fat „foarte frumoas i bine-crescut ”. Cum s-a produs primul amor? La Praga, sora sa Otilia l-a prezentat la Centrul Pachta ale c rui tinere fete Jeny i Augusta erau celebre pentru frumuse ea lor. S re inem: frumuse e va fi leit-motivul caracteristic pentru toate iubitele lui ce vor urma la care se va ad uga sensibilitate, inteligen , pasiune, de la Minna Planer, Jessy Laussot, Mathilde Wesendonck, Cosima Wagner, fost von Bülov, la Judith Gauter. Sora sa Luiza, angajat la teatrul din Leipzig i-a inspirat o duioas afec iune fa de alt fat , dar, în elat în prietenia sa, Wagner a încercat o mare am ciune. În calitate de student la „Necolaischule” s-a dovedit indisciplinat i zelos, î i f cea singur temele, acumulând lecturi, visuri i proiecte. Compune drama Leubald i Adelaida al c rei subiect era o dragoste fierbinte cu fantome i aventuri extraordinare. Descoperind de curând geniul lui Beethoven, a vrut s -i fac i muzica. Imaginea lui Beethoven i Schopenhauer îi era familiar . În opera Fidelio a ascultat pe Wilhelmine Schröder Devrient, „tân frumoas i plin de foc”, ce l-a impresionat puternic i pe care o va urm ri mai târziu. Înscris ca studiosus musicae, el devine un student zgomotos, noctambul, lansând numai din bravad sfid ri f obiect, cople it de datorii (alt situa ie care-l va caracteriza perpetuu), pentru a le pl ti face un joc neînfricat care devenise o adev rat nebunie. Chiar i în aceast perioad desfrânat i împr tiat , muzica pentru el era domeniul unei importante activit i intelectuale. Dup ce petrece ase s pt mâni la Viena în anul 1832, cu diligen a ajunge la Praga, apoi la un castel unde se bucude sfâr itul toamnei Minna Planer Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii i ospitalitatea contelui Pachta care, împreun cu cele dou fiice ale sale i-a f cut o primire cordial , fete cunoscute deja. Dintre cele dou surori, Jeny, cea mai mare, i-a aprins inima. „Era zvelt , cu p rul negru, ochi, de un albastru închis, iar tr turile fe ei de o mare noble e”. Acest ideal de frumuse e a exaltat imaginea înfl rat a tân rului muzician care, cu pu in îndr zneal , a f cut o declara ie cu ecou. Într-o sear , când se a ezase lâng pianul lui Jeny a fugit deodat în parc spre a- i ascunde de ea lacrimile. Din dragoste pentru ea a scris lied-ul Zvon de clopote. Jeny i sora s se mirau de lipsa de curaj a lui R.W., stâng cie din care cauz suferea. scut pentru dragoste, dar decep ionat de Jeny a reluat poemul unei opere Nunta a c rei ac iune tragic purta pecetea de ne ters a unui sentiment pasionat, dar închis în el însu i. La sfatul surorii sale Rozalie a distrus manuscrisul pentru a scrie Zânele, tot o poveste de dragoste c reia în 1833 i-a scris i muzica la Wurzburg. Fratele s u mai mare, Albert, îi g sise un post de dirijor al corului teatrului unde, la cei 20 de ani ai s i, a avut o iubire inocent i trec toare cu o corist , Therese Ringelmann, care avea o voce frumoas de sopran , îns idila n-a durat. Încânt toarea iubire de tinere e s-a sfâr it cu plecarea lui Wagner la Leipzig unde a reu it s reprezinte opera Zânele. În iunie a ajuns în Boemia împreun cu bogatul s u prieten Theodor Apel - o c torie de bun dispozi ie tinereasc , bând i cântând, discutând serios despre literatur i muzic . În cursul c toriei a schi at o oper cu un subiect luat din Shakespeare - o glorificare îndr znea a iubirii. Dup atâtea c torii, nebunii i aventuri a venit timpul muncii, grijilor i luptei. S-a sfâr it frumosul cântec, Cântecul nebunaticei mele tinere i. Revenit la Leipzig, Richard Wagner a fost invitat s ocupe postul de ef de orchestr la Teatrul din Magdeburg unde organiza i prezenta reprezenta ii muzicale importante. Aici are ocazia s întâlneasc cele mai frumoase fete între care i Minna Planer, cea mai important „jun prim ” a teatrului care, la 25 de ani, „era plin de prospe ime, aspect gra ios, fa a surâz toare i o demnitate binevoitoare, îmbr mintea decent , rezerva manierelor i siguran a cu care se prezenta”. Cunoscând casa în care tân ra actri era locatar , Wagner, ca vecin, nu a întârziat a stabili rela ii de amici ie. Bolnav de erizipel, tân rul ef de orchestr a primit vizitele i îngrijirea Minnei. Fa de prietena sa mai mare cu patru ani sim ea o atrac ie crescând f m rturisiri. În schimb, devenea gelos pe un tân r aristocrat care-i f cea curte Minnei. S-au rev zut cu r ceal în 1835 la Magdeburg, unde Wagner a avut primul succes ca ef de orchestr i compozitor. Frumuse ea Minnei a atras din nou admiratori printre tineri nobili ale c ror omagii nu o l sau indiferent . F drept asupra ei, Wagner îi face repro uri nemeritate care au dus la desp irea lor. În tinere e, Minna a trecut printr-o experien nefericit . La vârsta de 16 ani a fost sedus i p sit . Ea n scuse o feti pe care o f cuse treac drept sora ei mai mic , spre a- i ascunde gre eala. Mai mult decât talentul, frumuse ea ei a f cut s fie angajat într-un teatru. Dup o experien nefast într-o societate slobod i desfrânat , Wagner se întoarce la Minna, plin de cordialitate, simpatie i mare admira ie pentru talentul s u. Astfel rela iile lor au devenit încretoare i afectuoase. Într-o sear , bând mai mult a venit la Minna în stare de ebrietate. Dup acea noapte, i-au m rturisit public dragostea oferindu-se logodnici, f team de r utatea public . În prim vara anului 1835, Wagner a plecat la Leipzig, iar Minna a mas la Magdeburg, unde trupa de comedie d dea spectacole. Dup terminarea stagiunii s-a dus la Dresda i s-a oprit câteva zile la Leipzig unde Wagner a prezentat-o familiei lui. În timp ce Rozalia, sora lui Wagner, nu a luat în serios situa ia, Richard a sim it i mai puternic 17 farmecul Minnei. De i unii tineri au vorbit u uratic despre debuturile i conduita tinerei actri e, înclina ia lui Wagner fa de ea a crescut. Împreun cu sora Minnei, într-o tr sur particular au f cut o c torie într-o veselie inocent în Elve ia saxon - cea mai frumoas amintire despre tân ra lui dragoste. Ar fi vrut s se legitimeze, dar Wagner, f bani i f o meserie sigur , a ezitat în fa a unei c torii plin de incertitudini. Pe Richard îl chinuiau grijile b ne ti. Socotea c prin succesul operei sale Iubire neîng duit ar putea pl ti datoriile, îns succesul nu a fost cel a teptat, iar creditorii l-au cople it cu dare în judecat . Acas g sea o cita ie lipit pe u depus de port rei. În aceste „vremuri de dezolare”, fiind mereu departe unul de altul, au g sit ca solu ie salvatoare c toria lor cu adev rat. Unirea lor s-a celebrat la 24 noiembrie 1836 la biserica din cartierul Königsberg. Actul de c torie arat c domni oara Christina-Wilhelmina Planner avea 23 de ani, iar Wilhelm Richard Wagner era cu un an mai mare. Un echilibru pe care realitatea îl dezmin ea. A ajuns Richard Wagner la „limanul lini tii” pe care o visa? Nicidecum! Gelos i irascibil, s rac i somptuos, sigur de for a sa, el aducea so iei sale drept dot geniu, un caracter r u i datorii. I-a iertat prima gre eal , dar în timpul ederii lor la Berlin b nuise c a între inut rela ii cu un comerciant izraelit. Scrisori descoperite mai târziu i-au prezentat detalii care l-au uimit. Cu toate c atunci nu avea drepturi asupra Minnei, fiind doar amantul ei, i-a f cut o scen violent , a ultragiat-o cu injurii din belug. Nepotrivirea dintre cei doi era eviden iat i de nepotrivirea de gusturi. Minna era econoam , îi pl cea ordinea i prevederea unei bune gospodine care- i face socotelile regulat i se mul ume te cu pu in. Richard, dimpotriv , era fastuos i dornic de lux, cheltuitor pereche i, f bani, gata s ipotecheze viitorul de la care a tepta norocul. De aici, primele certuri cu so ia sa care-l scotea din s rite cu argumentele ei, de fapt, juste i de bun sim . Ea, Minna, socotea c din activitatea muzical trebuie s se aduc un venit Wagner recunoa te c acel calm natural al Minnei îi oferea sprijinul necesar când, în gândurile lui împr tiate, era în c utarea idealului. Colaborarea lor n-a fost de durat pentru c Wagner n-a mai dorit -i împ rt easc visurile lui. Pentru Minna, arta nou , de neîn eles, a fost izvor necontenit de neîn elegeri, umilin e i suferin e. toria cu Minna fa de care avea totu i o „afec iune real i cordial ” i-a prilejuit mai multe nelini ti decât visuri fericite. În numele unui drept legal, el repro a violent la manierele ofensatoare pentru demnitatea lui. Întrucât situa ia Operei din Königsberg unde era director tindea spre faliment, eforturile sale de a salva corabia erau neputincioase. La 31 mia 1837, al turi de fiica sa Natalia, Minna a fugit cu un oarecare Dietrich, om bogat care o comp timea. Wagner a plecat s -i urm reasc , dar, dup dou zile, din lips de bani, a renun at a-i mai ajunge. Dup o bucat de drum, Minna ajunge la mama sa la Dresda, ceea ce l-a lini tit pe Wager i plin de c in s-a dus s i ia so ia instalând-o într-o camer modest pe malul Elbei. Acum, avea speran a unui angajament ca ef de orchestr al unei Opere din Riga, gândind la avantaje cu care s între in pe Minna, eliberând-o de servitutea periculoas a teatrului. Wagner afl c Minna îl urmase pe Dietrich într-un hotel din Hamburg, motiv pentru care a intentat un proces de divor . În urma unei scrisori patetic a Minnei, Wagner, înduio at de vorbele ei, a iertat-o. Pacea conjugal p rea restabilit . Întrucât Minna suferise dup atâtea încerc ri, urma a renun a la teatru r mânând o bun gospodin în apartamentul pe care Wagner îl voia confortabil i bine între inut. eful de orchestr sim ea c are progrese, iar Amelia, sora Minnei, 18 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii angajat la oper cânta frumos, cu talent i, dup m rturia lui Wagner, „trioul era satisf cut i se afla în bun dispozi ie”. Dup ce Amelia sa logodit cu un c pitan rus, uniunea lor s-a rupt. Cei doi so i au petrecut prim vara i vara anului 1938 la Petersburg, ceea ce a adus veselie în c minul lor permi ând lui Wagner s lucreze la Rienzi - primul u succes i punctul de plecare al prodigioasei sale cariere. Wagner gândea c opera ar putea fi jucat la Paris, dar cum s o conving pe Minna? Dup un incident cu directorul teatrului care a f cut avansuri neru inate, respinse de Minna, cei doi ajung la Paris la 19 septembrie 1939. Aici, Minna a suportat mizeriile, necazurile i restric iile impuse de Wagner. Ea nu-i împ rt ea spectacolele pe care le g sea adesea „prea exaltate”, ceea ce îl nelini tea pe Wagner, adept al noului în art . Dup opera Rienzi scris la Dresda (1842) apare Vasul fantom (1843), Tannhäuser (1845) - glorioase etape ale acestui drum ascendent, simultan cu unele dezacorduri asupra crea iei. În anul 1847 dirijeaz , la Berlin, Rienzi de unde îi scrie afectuos Minnei: „Nu ai putea ti cu cât ardoare visez s te strâng mereu la pieptul meu pentru ca s m liberez de r ceala glacial care-mi invadeaz întreaga fiin . Bucurie nu g sesc decât în vechea dragoste. Destinul s ne cru e orice dep rtare. Nu-i a a buna i scumpa mea?” Minna s-a întristat când Wagner s-a aruncat în politic . Revolu ia din 1830 i 1848 i-a a at dorin a de lupt tor. În anul 1849 particip la mi carea revolu ionar de la Dresda, reprimat de trupele prusace. În urma unui mandat de aducere, p se te Germania i ajunge în Elve ia - un autoexil de 13 ani, ceea ce pentru Minna a fost o mare lovitur pierzând tot ce realizase pân acum. Înaintea plec rii, Minna refuz s -i acorde o întrevedere. Wagner a l sat-o f niciun ban, sf tuind-o s vând mobila, s seasc blestematul ora i s se retrag la p rin ii lui, la Leipzig. Dup o c torie lung i obositoare ajunge la Zürich, î i d seama c Minna avusese dreptate, în minte i-a ap rut scrisoarea afectuoas de mai înainte. Aici, îl obsedeaz lipsa so iei „s rmana mea so ie!” - cu care ar fi dorit s aib un c min i în lini te s lucreze. Cheam pe Minna la Zürich. Ea îi r spunde cu o scrisoare aspr în care nu-i cru injuriile insult toare. Ea nu mai vrea s reia via a în comun de-cât dac i se asigur un venit regulat pentru a între ine casa. i de data asta a apelat la Liszt, prietenul s u, care l-a ajutat, încât Minna fu independent i se hot rî s ri te a relua via a conjugal . Wagner era fericit pentru c o avea pe Minna, dar trist pentru c nu putea asigura ceea ce de fapt dorea Minna. O scrisoare c tre Franz Liszt: „O, prea scumpul meu prieten, gânde te-te la interesul meu, la sufletul meu, la via a mea, salveaz -m pentru arta mea! Vezi tu, pu in m intereseaz patria; nu sunt ata at decât de biata femeie atât de bun , de fidel , c reia nu i-am f cut pân în prezent decât necazuri, care e în eleapt , e serioas , f umbr de exaltare i care totu i nu se poate deta a de copilul teribil care sunt. D -mi-o, i-mi vei fi dat tot ceea ce mi-a putea dori vreodat . Sunt în stare s cer esc, s fur pentru a-i prilejui so iei mele câteva zile f nori. Vino în ajutorul meu, scumpe Liszt!” Liszt i-a trimis Minnei o sut de taleri da i de un admirator al lui Tannhäuser Ea a sosit la început de septembrie cu fiica ei Nathalia, cu c elul Peps i papagalul Papi. Minna îmb trânise enorm. Din primele cuvinte îi cere o purtare irepro abil . Revederea e triumful asupra am ciunii lui. Se instaleaz în modesta locuin cu câteva obiecte salvate de ea din vechea lor cas . Fericit de a o fi reg sit, se credea din nou capabil abordeze executarea „marilor proiecte de art pentru viitor”. Minna îns nu-l în elegea. Ea regreta trecutul, el nu se gândea decât la viitor. Louis Barthou, Via a de dragoste a lui Richard Wagner, Bucure ti, Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., 1969. 1 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Nicolae MARE} * D -ne, Doamne, mai mult minte, c ur avem destul ! * Nu tiu dac mint, cei care spun c Cea mai bun Cas de trâni e Casa Alb . La cine se gândesc nu spun. * Da i copiilor o educa ie cât mai înalt i lumea toat va fi schimbat ! * Lideri români = robo i pu i de licurici pe ro i. * România lucrului bine f cut - e deja un rebut. Vedem c are aceea i soart i România educat . * Fere te-te. Când din slug st pân ai f cut vei avea de suferit. * Nu alia ii, ci popoarele achit dezastrele. * O dat b gat în cas , str inul te îngroap , nu te ap . * In via a noastr , spiritul este omniprezent. * F de spirit suntem inexisten i. * Des rare = Alienare. * Politichie = Mizerie. * Ve i g si loc curat, numai acolo, unde omul n-a c lcat. * Ura, totdeauna le-a umplut cl ilor gura. * Unii desfiin eaz gardul ca s lichideze proprietarul. * La cap t de drum, tot mai greu ridic capul din p mânt. * Anticii avut-au mare dreptate, când au spus: Audiatur et altera pars - deci s fie ascultat i cealalt parte. Politrucii - vremelnicii no tri suspu i - vor s ne arate, cu mult zel, doar jum tate din cele spuse mai sus. * A tept s vin vremea în care pre edintele nostru plimb re va da socoteal care-i pre ul statului cu nevasta pe plaj . * Cu speran a de-a tot avansa, slugoii nu- i mai vând ara. O înstr ineaz pe degeaba. În cazul României, au dat-o pe-o tichie. * O dat pierdut - S tatea ajunge s fie suprapre uit . * S cie = lene + prostie. * Nu împ i sinceritatea în stânga i-n dreapta. * La putere ridicat, capul rotund a devenit p trat. * Consolarea mea: - B trân în via sunt doar o dat . * Nu mu chiulatura f loas , ci scheleticele oase te vor prezenta în eternitate. * Cu un prost, prost de tot - n-ai cum s i faci în via un rost. * Împ carea-i sor cu Iertarea. * Dac n-ar fi pro ti pe lumea asta, n-ar mai avea cine se ocupa de treburile altora. * Mul i prefer autorit ile oculte în locul celor inculte. Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 19 M[d[lina Virginia ANTONESCU Nazim Hikmet ]i solaritatea dinamic[ a liricii moderne a spa\iului turc Un bard al realit ilor sec. al XIX-lea din Turcia post-otoman , goneasc pe fa a p mântului, în toate sensurile; poetul devine, într-un peisaj literar al anilor 1920-1929 dominat de trei personalit i prin hiperbol i alegorie, un spirit gigantic asimilându-se tuturor poetice (Mehmed Emin Yurdakul, poetul na ional interesat de filonul ma in riilor („locomotivele”) din lume i confundându-se cu îns i tradi ional al poeziei turce populare; Yahya Kemal Beyath, creator al revolu ia industrial („Mecanizare/ vreau.”). Îmbinarea frankunei poezii de sintez între tradi ionalismul liric turc i elemente esteinian de o el i sânge, de fire de alam i elemente organice îl simbolist-romantice europene; Ahmet Hasim, poet simbolist turc), recompun ca cyborg al lumii industriale („Revolu ia industrial Valul Nazim Hikmet se contureaz în prima etap a crea iei sale poetice ca I”, cum ar spune Toffler) gonind (reminiscen a r zboinicilor nomazi un militant pentru progresul civiliza iei Turciei, înscriindu-se în ten- ai stepelor) pe mii de c i metalice („locomotivele”) în toate direc iile din a modernist a unei societ i turce aflate la acea vreme sub con- posibile ale p mântului, într-o apoteoz a dinamicii metalului cald, ducerea lui Mustafa Kemal. vibrând, vorbind, în plin exprimare, în plin inventare a unui limbaj Printre poeziile din aceast perioad (futurist ) ale lui Hikmet se specific al c rui decodor se dore te a fi poetul. înscriu i poemul A mecaniza sau Entuziasmul negru. Construit din Civiliza ia ma inilor ce ruleaz , trepideaz , înghit spa iul, scrâ onomatopee ilustrând, prin repeti ie, mersul ma inilor, duduitul motoa- nesc i î i alc tuiesc propriul vocabular din metal, abur i electricitate, relor, învârtelile lan urilor metalice printre roti e, întregi mecanisme într-un delir al mi rii, „strig ” puternic „prin înse i vinele” poetului, de aburi i fier uruind pe ine, pe drumuri de piatr , de noroi, peste acumulând electricitatea modernismului industrial în fiin a sa poetic , proaspete osele, spre mii de destina ii ne tiute, acest tip de liric a asemeni unei f pturi complexe, metalo-organice, hibrid al unei lumi lui Hikmet impresioneaz prin brusche ea exprim rii, aspect cultivat de tranzi ie de la agricultura rural la mecanizarea ei, într-o Turcie cu grij de poet pentru a ob ine efecte sonore maxime din modelarea cuprins de febra i dinamismul conexiunilor marilor spa ii, într-un versului liber. Combina iile de onomatopee cu verbe la persoana efort trans-continental, al unei Eurasii în plin de teptare social i întâi singular, diateza activ („trrrrum/ trrrum/ trrrum!/ trak tiki tak!/ industrial . Mecanizare/ vreau.”), desp ite brusc de exclama ii puternice, la În poemul Anatolia, poetul evoc spiritul asiatic dogorâtor i care se adaug cuvinte-simbol ce cuprind în ele universuri metalice rural al p mânturilor uitate de lume, peste care civiliza ia se în urumotorii ce scrâ nesc ca ni te mon tri str lucitori modela i în drept- beaz brusc i se împarte în mii de fire luminoase de electricitate. unghiuri, p trate i conuri scuipând i uierând fum) construiesc un Poetul se converte te aici într-o voce a teritoriilor rii sale, peregrin alter-ego mecanic al poetului confundat cu al locurilor cu sate „ca ni te v uni de urs,/ însu i spiritul veacului s u (delirul progreîngr diri de lut i de chirpici” într-un sului, cultivat în toate sensurile). Lipsa semmunte-mu uroi; Anatolia este evocat prin nelor de punctua ie spore te senza ia de feîntinderile sale pr foase, printr-un teluric brilitate, de ma in rie încins de efortul mergreoi, arz tor, supus ar ei, o solaritate densului înainte, accentueaz energia mecanic , care domin fiin a uman truditoare i degajat de poemul-locomotiv cu care lipsit de speran , ilustrând condi ia uman poetul se identific i în care îi urc pe to i: („un ran/ la fel de costeliv/ ca boul lui”). „din creierul din carnea din scheletul meu Sunt p mânturi desprinse din miezul de foc vine asta/... Limba mea cu scuipat linge firele al soarelui, dogorâtoare, care obosesc prin de aram / în vinele mele gonesc/ locomotiimensit ile câmpiilor ce se cer lucrate cu vele...”. Continuumul mecanicist-organic pre ul stoarcerii ultimei pic turi de sudoare ambalat ca un cadru de o el rii, fibre, urude c tre exponentul unei întregi p turi soburi, cabluri, roti e, angrenaje mi cându-se ciale, nimea turc ; poetul discut aici învârtejit, n valnic, uier tor i balauresc, condi ia arhaic a ranului turc aflat la moîntr-un sistem metalic, îl poart cu zeci de mentul de impact cu civiliza ia occidental pârghii îndoindu-se i sfor ându-se, iuind a ma inilor, a electricit ii, a industriei; sunt i uierând, pe poetul-demiurg înspre o desmânturi str tute la pas de c tre poet, tina ie a viitorului pe care nu o dezv luie într-o contestare vehement a condi iei de dar pe care o precipit , ner bd tor, impulsifeudal al trecutului: „f suman în spate,/ onând prin expansiunea egoului s u, prin biciu -n mân ,/ f escort ,/ nici c for a verbului s u („vreau”) impus arogant, ri pe cai -/ am str tut aceste sate”. asemeni unui „Fiat”, toate locomotivele lumii Nazim Hikmet 20 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Anatolia, p mânt solar, a a cum Hikmet î i descoper o parte a eului s u poetic, este descris prin invocarea spiritului s u teluric, acumulând c ldura soarelui i dându-o afar , ca o linie de rân uscat prins între soare i miezul de foc al p mântului: „Turban de foc/ e soarele pe cre tet”. Metafora soarelui-turban de foc ap sând pân la ame eal i neant fiin a uman , apropiindu-o de p mântul ars, din al c rui de ert trebuie s stoarc un minim vegetal spre a putea supravie ui, este deosebit de evocatoare, prima parte a poemului ar tând un naturalism similar lui Émile Zola în mântul sau Germinal, un vitalism absorbitor al puterii soarelui care se transform în spirit militant, în contestare, în for revolu ionar , a a cum îl decodific poetul, exponent al vocii celor mul i i asupri i. Descrierea imaginii motrice a ranului costeliv ce „trece pe al turi” este reluat prin interoga ie-protest imediat : „Trece pe-al turi numai? Nu./ C ci noi,/ Noi îl sim im în sângele ce arde”. Personificarea teluricului explodeaz în imagini metaforice pline de for solar : soarele care „st pe cre tetul” omului încoronându-l asemeni unui padi ah (cu „un turban de foc”), „ râna istovit / ne-ncal ca opinc / picioarele descul e”, „câmpiile/ i mun ii cu cre tetul ple uv” sunt elemente descriptive sporind intensitatea imaginii vizuale i motrice a unui teritoriu de ertificat, anevoios, a unei naturi sterile, a unei s lb ticii solare dificil a fi îmblânzite prin for a civiliza iei. Poetul se converte te în urechea ce „ascult ” glasul acestor p mânturi, prin nota ia elementelor simbolizând truda, munca grea a aratului p mântului arid: „am ascultat/ în ochii umezi/ ai boilor slei i de munc / vocea câmpiilor pietroase”. Z rnicia acestei trude omene ti este un fapt m rturisit de poet, exponent al suferin ei eternului agricultor în lupt pentru a smulge p mântului, s lbatic i ostil, bucata zilnic de pâine: „ i am zut/ c arinile nu-s în stare/ s împrumute spicelor suflare/ sub rîcîiala plugului de lemn”. Peregrinarea prin inutul sisificei osteneli a nimii turce devine o misiune nobil a poetului, de a cunoa te direct realitatea i de a o exprima a a cum o percepe, f edulcor ri, f intermediari: „A a am colindat inutu-acesta” în folosire repetitiv exprim insisten a poetului al turi de tovar ii s i de a surprinde cât mai adânc starea nimii turce, în locurile aride ale Anatoliei, p mânt al durit ii i al muncilor agricole istovitoare: „noi am b tut la u a bordeielor de lut (...)/ i fiecare dintre noi/ prea bine tie/ de ce tânje te-aceast trist glie”. Raportarea poetului la dimensiunea teluricului istovit de puterea soarelui incandescent este necesar pentru a se face trecerea, în a doua parte a poemului, spre contrastele civiliza iei turce ti, în care mul imile anonime ale ranilor trudind cu p mântul într-o lupt zilnic , precum ni te r zboinici ai teluricului, sunt eviden iate în culori dure, într-o puternic antitez cu viclenia breslei de negustori, zarafi i Marcel Iancu - Peisaj din Elve ia Anul XV, nr. 8(168)/2024 me te ugari ai urbelor anatoliene: „cu fe e-ntunecate/ i strivite/ unele-n altele înghesuite/ ca ni te mu uroaie de orbe i/ se-n iruie betegele cocioabe”. Epitetele adjectivale i compara iile din lumea subteran sugereaz masivit i organice, mase de oameni ascunse în m runtaiele p mânturilor, în r coarea izolant de solaritatea excesiv , sec tuitoare; prin contrast cu nimea, bresla ii sunt caracteriza i prin tenta ia ascunderii perfide în „dughene întunecoase”, stând „cu gleznele cruci sub ei”, „cu vorba înmuiat -n miere,/ cu ochi vicleni de vulpe/ i cu turbane late de m tase”. Anatolia este regiunea de unde izbucnesc clocotele t cutelor mul imi ce î i a teapt dreptatea, emanciparea, progresul, sugereaz poetul. Aceast nime ascuns în „v unile de urs” ale satelor anatoliene ascunde pe adev ra ii r zboinici ai Turciei, cei angaja i într-o ve nic b lie cu p mântul, a c rui înf are o împrumut : „stau al ii,/ cu zdren roase oale,/ cu t lpile cr pate,/ goale”; ora ul este i el „s lbatic”, asemuit „cu un urcior dogit/ ce r spânde te iz de vin acrit/ Nici gând s afli-n el ceva romantic”. Urbea anatolian aflat în pragul moderniz rii ese în sine visuri de prosperitate industrial prin dou cuvinte-simbol, sintetizând ie irea din pauperitate, din captivitatea fa de un trecut feudal, contestat de poet, ce se dore te un exponent al avantajelor civiliza iei moderne („iar visurile-i toate/ cuprinse sunt în dou scurte vorbe:/ «ABUR»/ i/ «ELECTRICITATE»”). Urbea unei Turcii pre-moderne a teapt în plin pustietate o deplin transformare; Hikmet este poetul ce surprinde starea Turciei de la abdicarea ultimului sultan i în zorii unei modernit i ce î i a teapt noi înf ri civiliza ionale, pentru a se conecta la restul Europei i pentru a o integra noii civiliza ii industriale a mapamondului. Ironizând viziunea „materialist ” care ar fi ilustrat o cântare conven ional a epocii sale, a spiritului anatolian, poetul opteaz pentru un stil brutal, naturalist, menit s ocheze i s trezeasc con tiin a mul imii „orbec ind în betegele cocioabe” din str fundurile ora elor subterane ale Cappadochiei, spre a o scoate din profunzimi i a o aduce la exprimare, la suprafa . Micile contacte sociale ale locuitorilor urbei anatoliene sunt pline de un mundan al „scârbei” i „dezgustului”, al „blestemelor f mil ” i „al scuipatului în obraz”; caracterul s lbatic al ora ului turc pierdut în pustietatea dogoritoare este o reflec ie a istovelii, a „turbanului de foc” solar ce apas pe cre tetul omului acestor locuri dure. Mundanul se faneaz aici, cap „iz de vin acrit”, gesturile m re e i aspira iile îndr zne e sunt ceva straniu pentru cei cople i de nevoia trudei permanente în câmpul arid. Caracterele sunt disipate în imensitatea teluricului potopit de ar , sila i scârba sunt considerate de poet ca senza ii emblematice ale acestui ora al hrubelor, incapabil s se ridice spre aspira ii i proiecte comune, e uat într-un ruralism inevitabil, întunecat, într-o medievalitate turceasc al c rei „vis” este civiliza ia industrial din ce în ce mai apropiat de por ile sale. Amplificarea tabloului naturalist al peisajului uman anatolian este realizat prin epitete adjectivale i compara ii conectând planul uman cu cel teluric, „al b trânelor ogoare”, „al mun ilor ple uvi”, un alt semn al aridit ii obositoare, excesive, într-o viziune apocaliptic , a triste ii, dezn dejdii i suferin ei umane, toate explicate ca efect al absen ei civiliza iei industriale: ranul este descris prin nota ii dure, ocante amintind de poezia torist a lui Octavian Goga sau de lirica lui Co buc („cu fa a mântie/ de trud -ndelungat i necaz,/ cu dezn dejde se-aga / de buc ica lui de glie”, cu „harabaua lui hodorogit ”, cu feciorul u „cu pieptu ciur,/ biet hârb/ al luptelor din Caucaz”, cu „trista lui so ie”; unica dolean a ranului turc r mâne de a fi îngropat cu familia sa în p mântul „ce-l arar ”, „s zac într-o bun zi/ acolo, sub râna cald ”. De la planul uman i social („acest ran”) al arhetipului trudito- Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii rului teluric ce se consider parte din „ rna cald ” a „buc icii lui de glie”, poetul trece la descrierea „a tept rii” expansiunii civiliza iei în aceste locuri dep rtate de vânjoleala urbelor politice: ma inile devin „dezmierd ri cu patim ” pentru relieful b trân, ple uv, s lb ticit întrun eros al elementaliilor metal-teluric; metaforele sunt introduse acum în succesiune rapid , spre a sugera intensitatea valului civiliza ional lind asupra terenurilor aride: „ma inile care ascund/ în fiecarencheietur ,/ puterea unui bivol fiecare,/ ma inile ce-alearg f seam n (...),/ ma inile/ al c ror suflet,/ sfor itor,/ abur se cheam ”; tonul repetitiv devine o invocare a unui imn Deus ex machina; ma inile apar fulger tor, ca prezen e metalice repezite asupra teluricului spre a îl lua în st pânire, a îl ordona, a îl re-forma, a îl re-modela într-un proiect nou, al unei epoci noi. Compara ia dintre ma ini i ap poate rea surprinz toare îns odat cu ele, poetul sugereaz sistemele performante de iriga ii ce fac din de ert oaz de verdea i înfloresc agricultura unei ri pierdute într-o ruralitate întunecat , ca de cavern (satele anatoliene „cu v uni ca de urs”): „ma inile ce-alearg f seam n/ i arina pân -n adânc o sap / de parc s-ar înv lura o ap ”. De ertul se preschimb sub ac iunea demiurgic a acestui zeu-ma in , în element acvatic, „ap înv lurat ”, prin subtila metafor a brazdelor de arin ce ar sem na cu valurile mici i drepte ale unei m ri lini tite. De la observarea peisajului înconjur tor în a teptarea marii prefaceri, a industrializ rii agriculturii, a mecaniz rii (cuvânt cu conota ii sacre la acest poet militant al noii Turcii), Nazim Hikmet trece la observa ia sarcastic , pân la violen a contestatarului unei întregi clase sociale: „Hei, domnilor/ cu z lu a-n gur / i pana-n mân ,/ Voi to i,/ cu bur ile de sticl / gâlgâietoare/ Ca ni te narghilele de galben chihlimbar/ Voi to i/ care zbura i ca vântul/ În coamele de stra nici arm sari”. Elementele simboliste i striden ele futuriste se întretrund în reliefarea profilelor moral-fizice ale acestor personaje decadente ale vechilor timpuri, materializ ri ale con opi tilor din aparate birocratice greoaie, dintr-o er administrativ pe cale de disipare sub marele val al revolu iei industrial-agrare ce înal o alt clas social , cea a Turciei moderne; aceast adresare retoric dispreuitoare ” „hei, domnilor”, „voi to i”, „voi to i ace tia,/ ve i ti/c noi suntem s tui pân în gât/ de zaharina voastr ” contureaz un plan antagonic al unei societ i pietrificate de birocra ie i falsitate („bur ile de sticl ”, „zaharina”), de asupritori ce dispre uiesc nimea turc („ace ti rani neghiobi/ chiopi/ f nas/ i orbi”). Aceast p tur social a parveni ilor administra iei unei ri în plin proces de prefaceri economice i culturale, desprinzându-se de Marcel Iancu - Structur (1920) 21 evul mediu rural întunecat, este respins prin vehemente adres ri politice, introduse în teritoriile t cute ale b trânei Anatolii: „de mult ni s-a urît,/ i ca de azi-nainte/ e necesar s vi se-nfig -n minte,/ s pocneasc drept la mir/ aceste câteva cuvinte”; poetul folose te adresarea direct c tre aceast p tur social a asupritorilor „cu bur i de sticl ”, asem na i precum într-o poveste cu gini, ca fiind plini de fum întunecat de tabac precum „narghilele de galben chihlimbar”. Aceast metafor a domnilor-narghilele, a „domnilor cu lu a-n gur ” sugereaz oamenii din ma in ria birocratic a timpurilor trecute ce sunt contesta i de poet, erijat în exponentul vocii nimii „neghioabe”, lipsite de sim uri, aduse la stadiul de târâtoare ce „orbec ie” prin „v uni de urs”. Contrastul dintre Turcia rural medieval ce „orbec ie” în beznele subteranului s u i a tept rile civiliza ionale de emancipare ale acestei ri (puterea evocatoare a cuvintelor „abur i electricitate”) define te cele dou axe ale poeziei; cuvintele poetului devin biciuri care „pocnesc” i „se înfig în mintea” acestei birocra ii dispre uitoare, în „zbor pe stra nici arm sari”; utilizarea pluralului evoc for a „ma inilor ce ascund,/ în fiecare-ncheietur ,/ puterea unui bivol fiecare”; revendic rile asupra p mântului, cute de plugari sunt considerate cerin e fire ti pentru Turcia modern , la fel ca i „tânjeala arinii dup ma ini” (o alt personificare folosit de poet spre a ilustra nevoia de modernizare a Anatoliei, i de transformare a p mântului arid în mari suprafe e cultivate cu lanuri fo nitoare de cereale). În poemul „Aceasta-i ara noastr ”, poetul compune o od spiritului n valnic, nomad al îndep rtatelor origini asiatice, al primelor triburi turcice venite în „aceast ar ”; teritoriul Turciei moderne este evocat de poet sub aspectul unui str vechi totem, al suli elor cu capete de cal ce str juiau corturile marilor conduc tori ai triburilor korganelor stabilite în Anatolia de azi, în lan urile muntoase Taurus i Antitaurus. Spiritul Turciei originar tribale este evocat sub forma unei metafore: „aceast ar ca un cap de iap ”. Personificarea ei cu o iap „venind în lung galop din Asia/ îndep rtat / s se arunce-n apele Mediteranei” sugereaz o imagine animalier motric str tând mânturi întinse, din dep rt ri ale unor pustiuri f nume, spre „a se arunca” în valurile m rii ce desparte dou continente. Poetul devine o voce din vechime, a unui spa iu cucerit de r zboinicii pustiei, al c ror spirit este invocat prin verbe ale vitezei („venind în lung galop”, „s se arunce”), sugerând o atmosfer similar imperiului mongol i ropotelor de copite învârtejind praful în nouri den i pe fa a de erturilor. „Capul de iap ” devine simbolul ilustrativ al unui spirit nomad i r zboinic al triburilor otomane coborând din îndep rtata Asie spre Mediteran într-o epoc a cuceririlor întinselor spa ii sub copitele cailor („e ara noastr / e comoara noastr ”). Fa de aceast veche identitate, Turcia modern se re-define te acum prin raportare la ma ini agricole i industriale, la „abur” i „electricitate”, poetul preluând i acest mesaj al progresului în lirica sa militant , derivat din ideologia socialismului. Poetul adopt acum o ipostaz dramatic , similar poemelor lui Goga, înf ând conexiunea dintre fiin a uman surprins prin trudnica sa condi ie, prin neîncetatele lupte sângeroase pentru teritoriu, i p mântul indiferent la vr jm iile omene ti i la suferin ele de pe spatele s u, într-o viziune nep toare, subtil , diafan , contrastând puternic cu lumea conflictual i acaparatoare a oamenilor: „cu din ii strân i, descul , însângerat,/ acest p mânt, asemeni cu-o scoar / de m tase -/”. Se contureaz astfel, o antitez dintre mundan i indiferen a ve niciei p mântului ce nu se las împ it i definit de voin a uman („scoar a de m tase” fiind o compara ie din lumea textilelor orientale, vrând s evoce importan a frumuse ilor naturii ce nu pot fi luate în st pânire de oameni, ele ref cându-se ve nic i în afara oric rei b lii pentru p mânt date de oameni, de triburi sau de na ii). 22 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Poetul dore te s sugereze contrastul dintre splendoarea unui teluric ostil oamenilor, neîmblânzit, definit prin libertate i imensitate („acest p mânt”) i lumea de deasupra scoar ei de m tase, care se zbate, se încrânceneaz , se lupt („- infernul, raiul-acesta/ e al nostru”) pentru a se instaura ca st pân deasupra acestor minun ii indiferente i imense, egale cu ele însele, în afara oric rei definiri i propriet i declarate de oameni, vremelnici i insignifian i în raport cu miliardele de ani vechime pe care orice piatr pân i râna cald , le invoc împotriva oamenilor. Este un motiv romantic, sic transit gloria mundi versus pantha rei sau reformarea teluricului, în chipul s u splendid i s lbatic, neîncadrabil în civiliza ia uman i nici în formele i sistemele umane ale habitatelor coco ate temporar i fragil pe acest covor-textil -text în care poetul condenseaz imaginile i cuvintele într-o singur imagine vizual puternic i antagonic om-natur . Pentru a încerca s st pâneasc aceste teritorii a ezate sub totemul str vechi nomad, „al capului de iap ”, poetul emite o strigare adresat contemporanilor s i, precum un r zboinic tribal din vechime; verbele sunt folosite imperativ, prin îndemnuri la plural, formând o comunitate organic , neo-tribal în care poetul se include ca un profet al secolului s u dominat de ideologii socialiste: „ -nchidem por ile,/ str ini s nu mai intre-n casa noastr ,/ rob omului s nu mai fie omul -/ aceasta-i lupta/ i chemarea noastr ”. Nevoia de a delimita i de a cuprinde, de a m sura i de a domina acest spa iu imens, arid i s lbatic apare ca o chemare disperat a fiin ei umane de a revendica un p mânt ce nu se las revendicat de societatea omeneasc , pe care o tolereaz în istorie asemeni unei gigantice insule false, balen ce se mi , pe care omul se consider a fi st pân, asemeni basmelor cu Simbad marinarul. Definirea „p mântului” este libertatea, de aceea orice st pânire asupra sa este una vremelnic dac nu în el toare, o rnicie a fiin ei umane de a se crede st pân peste teritorii ce au existat i vor continua s existe indiferent de el i de neamurile sale zboinice ori sedentare. Orice lupt i chemare a poetului militant cu privire la teritoriu i la emanciparea nimii este pe fond, una zadarnic , deoarece trec toare sunt toate formele de orânduire social-politice i toate credin ele omene ti, cum înecate în colbul de erturilor zac în ruine toate marile palate ale imperiilor lumii. Din tot ce define te p mântul, poetul selecteaz , cugetând la tr tura unic definind într-o comunitate spiritual intim , omul i planeta: acest lan este paradoxal, libertatea, definit sub forma vegetalului, copac gigantic ce se înal din teluricul pr fos. Compatibilitatea dintre om i p mânt este descoperit de poet în uniunea arbore- rân , ca alegorie a condi iei libert ii: este o raportare metaforic la neamul-arbore, la tribul înfr it prin leg turi de sânge, la vechile comunit i organice care în eleg mai bine decât metropolitanii de azi (adev ra ii înstr ina i ai lumii, segrega i de orice conexiune cu tina),importan a teluricului i a vegeta iei pentru condi ia uman real : libertatea naturii devine îns i libertatea omului, scut liber i care este definit prin condi ia sa de arbore ce cre te din trupul planetei. De la condi ia solitar („copacul f st pân”), poetul realizeaz în finalul poemului apelul la condi ia solidar , a comunit ii organice („p durea”), metafor a neamului turc ce se define te prin soliditatea i imensitatea codrului dar i prin sufletul colectiv (p durea ca un singur arbore acoperind teluricul arid); dar arborele-neam invocat de poet spre a defini o Turcie liber , dincolo de întunericul feudaliii, este folosit ca metafor i pentru a sugera locul culturii Turciei între culturile lumii, în uria a p dure a omenirii, în care fiecare arbore reprezint un neam, o semin ie, ce trebuie s tr iasc definit prin condi ia libert ii: „ca un copac f st pân, în libertate/ s tr ie ti/ i înfr it cu omenirea; ca arborii unei p duri -/ acesta-i visul/ i n dejdea noastr ”. Anul XV, nr. 8(168)/2024 Ion DEACONESCU Statuia lui Eminescu @n Muntenegru Debutul discu iilor privind amplasarea unui bust al lui Macarie, cel dintâi tipograf muntenegrean, stabilit, ulterior, la M stirea Dealu din Târgovi te, unde a devenit primul tipograf român, începând cu anul 1508, i a unei statui a lui Eminescu în Podgorica, s-a întâmplat, cu aproape un deceniu în urm , în mandatul lui Branislav Mi unovi , ca Ministru al Culturii. Iat , dup atâ ia ani, bustul poetului nostru na ional i-a g sit locul chiar în inima capitalei Muntenegrului, urmare a ini iativei Academiei Interna ionale „Mihai Eminescu”, demers sus inut permanent de Consiliul Jude ean Dolj, de pre edintele Cosmin Vasile, precum i de Ambasada României în Muntenegru, în frunte cu E.S. Ambasadorul Viorel Ardeleanu i Consulul Radu Gorincioi. În ziua de 2 iulie a.c. s-a dezvelit bustul lui Eminescu, realizat de sculptorul craiovean Rodion Gheorghi , în prezen a doamnei Olivera Injac, primarul Podgoricei, doamnei Tamara Vujovic, Ministrul Culturii i Media, doamnei Jelena Borovini -Bojovi , pre edint a Consiliului Podgorica, a Ambasadorului român Viorel Ardeleanu, a Consulului Radu Gorincioi, a unor înal i reprezentan i ai Ministerului Muntenegrean de Externe, oficialit i locale i na ionale, mass-media. Un merit major în amplasarea bustului lui Mihai Eminescu în capitala Muntenegrului îi revine domnului Cristi Berceanu, manager al Academiei Interna ionale „Mihai Eminescu”. Din partea rii noastre au participat: Cosmin Vasile, pre edinte al C.J. Dolj, Alexandru St nescu, director general al Agen iei pentru Dezvoltare Regional S-V Oltenia, Marius V rgatu i Cristina Mihalschi, directori de la aceea i institu ie, Sorin Manda, director general al Aeroportului Interna ional Craiova, doamna Lia Olgu a Vasilescu, primarul Craiovei, Gabriel Vl du , pre edinte al Camerei de Comer Oltenia, Toni Bold, pre edinte al Patronatului Român, Filiala Craiova, Cristian Alexandroiu, secretar al Consulatului Onorific al Muntenegrului în Craiova, Cristi Berceanu, manager „Azalis Grup”, Iustin Paraschiv, manager „La Provincia”, Anca B doi, director Kangen Center Craiova, Elvis Cazacu, director „Teldo”, Gelu tef nescu, manager „Emagic” i „Galena Bio”, Andrei Iancului, director Eficient Consulting Andpro, Marius Huminiuc, director „URBIO” România, Cosmin Gâdea, director Centrul Jude ean de aparatur medical Dolj. Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 23 Constantin GEAMBA}U Omagiu cordial adus predecesorilor Preocupat ani de-a rândul de tematica diplomatic , istoric i cultural , Nicolae Mare a scris i publicat numeroase volume consacrate acestor domenii, aducând în prim plan informa ii i documente noi, menite s extind posibilit ile de interpretare, cât i contextul general. Un interes viu a acordat rela iilor polono-române înc de pe b ncile facult ii.[1] Remarcabil este, de asemenea, volumul Raporturi românopolone de-a lungul secolelor[2], cuprinzând opt capitole mari. Fiecare capitol relev deschiderea uria , pe care o manifest exegetul fa de problematica întins i divers a acestor rela ii (Neamul valahilor în Mun ii Poloniei. Secolul al XIII-lea; Sute de „slobozii” române ti în Polonia i bazele dreptului românesc „Jus Valachicus”. Secolul al XIV-lea; Impactul semilunii în raporturile româno-polone; Discipoli români str luci i ai colilor poloneze, c rimea u oar în slujba lui Sobieski; Soli i emigran i polonezi în rile Române; Multiple ac iuni pentru o libertate comun ; Apropiere, diversificare, solidaritate în diversitate). Criteriul cronologic la care recurge autorul în organizarea i expunerea materialului permite o mai bun în elegere a dinamicii evolu iei fenomenelor, cât i posibilitatea aprofund rii lor de c tre ceilal i cercet tori interesa i. Accesul la arhivele poloneze, române ti i fran uze ti spore te gradul de credibilitate în interpretarea faptelor i realit ilor din cadrul contactelor româno-polone. Autor a numeroase volume monografice sau tematice, N. Mare a cultivat, înc de la absolvirea studiilor, i genul publicistic, fiind prezent în reviste centrale i regionale, cu studii, articole, recenzii, cronici, i dovedindu-se un fidel continuator al tradi iei române ti de la pa opti ti încoace. Înso it permanent de grija i de respectul fa de memoria naional istoric i cultural , exegetul nu scap din vedere aceast component , subliniind de fiecare dat importan a ei pentru identitatea spiritual a românilor. Publicistica lui Nicoale Mare cap astfel o pregnant dimensiune educativ . La fel procedeaz i în volumul de fa , care cuprinde articole i p i de studii publicate în ultimul deceniu (2009-2021) în revista „Polonus” a minorit ii poloneze din România. Sub îndrumarea i îngrijirea Uniunii Polonezilor din România, „Polonus” a ap rut înc de la început în condi ii grafice reu ite, surprinzând prin articole i montaje fotografice cele mai importante momente i evenimente din via a cultural a polonezilor de pe teritoriul rii noastre, îndeosebi din Bucovina (s rb tori religioase, simpozioane i întâlniri culturale, concursuri i olimpiade colare, întâlniri cu reprezentan i oficiali din Polonia, interesa i de diaspora polonez din România). Eforturi sistematice în ceea ce prive te editarea i sus inerea în condi ii cât mai bune a revistei au depus deputatul Gerwazy Longer, Pre edinele Uniunii, i redactorul- ef, ini ial regretata Stanis awa Ichimovschi, iar în ultima vreme El bieta Wieruszewska, precum i colaboratorii (istorici, profesori, arti ti, preo i, inspectori colari, reprezentan i ai autorit ilor locale, elevi, studen i etc.). Participant de seam la Zilele Culturii Polone (eveniment de rezonan al comunit ii polone, ajuns la a XXV-a edi ie), Nicolae Mare a prezentat comunic ri pe teme care au stârnit deseori discu ii aprinse în rândurile istoricilor prezen i (vezi, printre altele, dreptul valah în satele române ti de pe teritoriul Poloniei, mormintele solda ilor români pe teritoriul Poloniei, documentele din arhivele polone i române etc.). Pe lâng comunic rile publicate în volumele simpozionului, a colaborat sistematic cu revista „Polonus”, evocând i eviden iind activitatea unor promotori cu merite deosebite în ini ierea, promovarea i continuarea rela iilor dintre cele dou ri, îndeosebi în secolul al XX-lea. În prim plan, în ansamblul volumului, se situeaz patru personalit i remarcabile, care au marcat via a i spiritul unor genera ii întregi: Papa Ioan Paul al II-lea, istoricul Nicolae Iorga, mare alul Józef Pi sudski i Regina Maria a României. De altfel, fiec reia dintre ele, N. Mare a acordat o îndelungat perioad de studiu i de cercetare, concretizate în publicarea unor volume de referin , inedite ca documentare i interpretare.[3] Pentru prima dat în spa iul românesc au v zut lumina tiparului monografia despre militarul strateg i politicianul patriot Józef Pi sudski care a jucat un rol fundamental în via a Poloniei în lupta pentru redobândirea independen ei i pentru reconfigurarea vie ii politice i institu ionale în perioada interbelic (dup ce a devenit ef al statului, la 11 noiembrie 1918). În acest context cap o puternic rezonan leg turile nemijlocite dintre Mare alul Pi sudski i Casa Regal a României.[4] De asemenea, volumul monografic Ioan Paul al II-lea, ap rut în urm cu doi ani la Editura Academiei, ofer imaginea Suveranului Pontif ca umanist des vâr it. O alt secven esen ial a volumului se refer la evocarea portretului spiritual a patru personalit i excep ionale, de data aceasta din domeniul culturii: Henryk Sienkiewicz (prozatorul care prin romanele sale istorice „a îmb rb tat inimile polonezilor” în clipele de restri te ale pierderii independen ei), Wis awa Szymborska, Laureat a Premiului Nobel pentru Literatur (1966), care a proiectat o viziune liric inedit asupra lumii, în care predomin deta area, ironia i scepticismul, Chopin, compozitorul romantic, inegalabil, i nu în ultimul rând sculptorul i poetul contemporan Czes aw D wigaj, un exemplu de sincretism cultural i de m iestrie i imagina ie artistic din perioada contemporan . O a treia component a volumului const 24 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii în evocarea câtorva personalit i din spa iul polonez, care - în urma invad rii rii de Germania nazist i, ulterior, de Armata Ro ie -, au ajuns pe teritoriul românesc, odat cu refugia ii polonezi în anul 1939. Au fost g zdui i la noi, au reu it s i încheie studiile i au înv at limba român . Dup întoarcerea în patrie, ata i de cultura i tradi ia poporului român, au depus eforturi remarcabile pentru promovarea lor în rândurile cona ionalilor prin publicarea de traduceri, articole, prefe e, monografii. În acest sens, scriitoarea Danuta Bie kowska a devenit cu timpul o adev rat institu ie. Pe bun dreptate, autorul volumului o consider „ambasadoare a culturii române ti” în Polonia. La rândul u, Zbigniew Szuperski, în pofida faptului c nu era filolog de forma ie, a reu it s transpun în versuri poe i români de anvergur din perioada interbelic sau contemporan . Tot ca o datorie fa de poporul care la g zduit în momente grele trebuie s privim i efortul istoricului Juliusz Demel, autorul Istoriei României, lucrare inegalabil pân în prezent ca informa ie i sintez . Trebuie s subliniem c N. Mare i-a sprijinit în demersurile lor pe to i trei în perioada cât a func ionat ca ata at cultural la Ambasada României de la Var ovia. Personal m bucur c autorul m-a încadrat printre promotorii relaiilor româno-polone, având în vedere c am lucrat toat via a (de la absolvirea studiilor la Var ovia, în anul 1971, i pân în prezent) la preg tirea noilor genera ii de poloni ti i la promovarea valorilor literare i culturale poloneze prin traduceri, articole, studii, c i etc. O dovad a recunoa terii meritelor mele o constituie decernarea titlului de Doctor honoris causa al Universit ii Jagiellone din Cracovia, în mai 2022. În cuprinsul volumului se reg sesc totodat articole consacrate monseniorului Vladimir Ghika, personalitate de r sunet a timpului, predecesor al Papei Ioan Paul, inclusiv în plan ecumenic, primul Ambasador al României moderne la Vatican, sau artistului de origine polonogerman Wladimir Hegel, dasc l al lui C. Brâncu i la coala de Belle Arte din Bucure ti i al lui D. Paciurea, autor de lucr ri monumentale, cu merite excep ionale în domeniul sculpturii. Nu întâmpl tor, în cadrul volumului de fa , i se consacr un spa iu mult mai întins. Îl felicit m pe autor pentru r gazul rodnic, energic i consecvent, acordat spiritului creator generos, pe care îl reg sim în evocarea acestor figuri reprezentative din cele dou spa ii culturale. Este aceasta o dovad a unei înalte con tiin e de apartenen identitar la spa iul cultural european. Înainte de a încheia aceste câteva rânduri, dorim s aducem totodat un omagiu inginerului Stefan Valasciuc, disp rut dintre noi prematur. Membru al Casei Poloneze din Bucure ti, dl Valasciuc, polonez la origine, înc de la înfiin area Uniunii Polonezilor de la Suceava, a fost prezent la toate ac iunile i evenimentele organizate în cele peste trei decenii. Dornic s i perfec ioneze limba i s în eleag cât mai bine însemn tatea cultural i istoric a str mo ilor, dar i a conexiunilor cu românii, nu s-a limitat doar la organizarea acestor evenimente, ci a sprijinit financiar i logistic o parte dintre ele. Dorim s subliniem sprijinul apari iei celor dou antologii: Jan Kochanowski, Cântece, Buc., Eikon, 2020 i Cyprian Norwid, Flori negre, Eikon, 2022. De asemenea, ideea i sus inerea apari iei volumului de fa îi apar in. Întâlnirile cu Domnul Stefan Valasciuc erau d toare de energie i de speran . F cea parte dintre polonezii care pun pre pe cultur i pe cunoa tere. Îi vom purta pentru totdeauna o vie amintire i îl vom pomeni de fiecare dat nu doar la întâlnirile i ac iunile noastre culturale! [1] Cf. Lucrarea de masterat despre Tadeu Hâjdeu, publicat în prestigioasa revist „Przegl d Humanistyczny”, sub egida Universit ii din Var ovia. [2] Cf. Editura Funda iei România de Mâine, 2013, p. 372. [3] Cf. bibliografia lucr rilor. [4] Cf. Vizitele mare alului la Sinaia, precum i vizita cuplului regal în Polonia, îndeosebi impresiile Reginei Maria despre polonezi i despre Polonia în general, aspecte inedite pentru cititorul contemporan polonez, dar i pentru publici ti. Anul XV, nr. 8(168)/2024 Ion POPESCU-BR{DICENI Muzeul Crucilor din M[ce]u Deasupra Târgu-C rbune tilor, pe-un mic platou deluros s -i zic tradi ionalist „picior de plai”, adic , sus, la M ce u, etnograful i etnologul Pompiliu Ciolacu, proprietar el însu i al unui „conac boieresc”, a înfiin at „Muzeul Crucilor”, cu vreo zece ani în urm . Lam v zut efectiv la treab , fiindu-i coleg într-o tab de cercetare etnofolcloric . Cutremurul a afectat multe cl diri, deci i minunatul i pre iosul muzeu, care necesit interven ii urgente de consolidare i restaurare. Înso it de Pompiliu Ciolacu i de esteticianul Ion Mocioi, cet eni de onoare amândoi ai ora ului în care se afl i Muzeul „Tudor Arghezi” (îi amintesc primarului D nu Bir u c i eu m-am n scut în noiembrie 1954 i am copil rit tot în Târgu-C rbune ti n.m.,I.P.B.) dar i de fotoreporterul Mugurel Petrescu, am trecut în revist exponateleobiecte de patrimoniu popular, de sorginte cre tin , cu adânci r cini în cel mai îndep rtat trecut (cam cu vreo 600 de ani în urm ) indoeuropean i apoi getodacoromanoslav dup cum rezult din „istoria” lui Vasile Pârvan de exemplu. Chiar la intrare, pe peretele dinspre fereastra ce d într-o gr din vecin cu biserica din c tun evident „gur de rai” î i atrage privirea o splendid colec ie de pristolnice i mai încolo o icoan de lemn, secular . Cât prive te crucile, acestea erau lucrate doar de me teri cruceri. Tot ei f ceau i troi ele i tot din stejar, înflorate i scrise cu litere pate cu scoaba. Culorile înd tinate: albul, ro ul, verdele, galbenul, negrul; aspectul e scos de fondatorul muzeului din povestea lui Balici. Tipurile de cruce c rora le-am dedicat i eu o carte sunt întip rite i de ne ters în memoria locurilor bune a oamenilor adev ra i: la Izvorul t duitor, pentru iertarea p catelor (din zona TurbureaPoiana), de c tâi (din zona Novacilor), de jur mânt (care se aninau în copaci pe stâlpi ca mortului s i se ierte jur mintele i promisiunile neonorate în timpul vie ii), care- i trag obâr ia din rug ciunile de dezlegare de jur mânt), de punte (c ci pe cealalt lume sufletului mortului are de trecut o pr pastie f fund n.m.,I.P.B.). Ca s conchid, ideea lui Pompiliu Ciolacu se constituie ca o zestre l sat urma ilor. Una categoric spiritual i cultural , în care vizitatorul poate prinde o reculegere catharsic , o clip etern de anamnesis al str mo ilor (al protop rin ilor tutelari i proteguitori ai unor cutume neperisabile în eon n.m.,I.P.B.). Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 25 Carmen MANEA Eveniment coral pe scena Ateneului Rom`n teptate de fiecare dat cu mult interes i bucurie de iubitorii muzicii de pretutindeni, concertele sus inute de Corul de Copii i Tineret „Symbol-Jean Lupu” al Patriarhiei Române pe scene prestigioase din ar i str in tate, constituie evenimente muzicale de înalt nivel artistic. În data de 1 iunie 2024, pe scena Ateneului Român, în fa a unui public numeros i entuziast, apreciatul ansamblu coral a prezentat un concert de excep ie intitulat Drag mi-e jocul românesc. În 18 septembrie 1990, ilustrul profesor-dirijor Jean Lupu a înfiin at - cu binecuvântarea vrednicului de pomenire P rinte Patriarh Teoctist - Corul Symbol, care pe parcursul timpului a ob inut rezultate remarcabile, ocupând un loc de frunte în via a coral româneasc i interna ional . Concertul de 1 iunie de pe scena Ateneului a constituit o adev rat s rb toare pentru arti tii de pe scen , cât i pentru publicul spectator alc tuit din toate genera iile - de la copii la vârstnici -, veni i s s rb toreasc împreun Ziua interna ional a copilului. Simbol al inocen ei, al purit ii, al promisiunilor viitoare, copilul este adeseori asociat st rii primordiale a omului, înaintea c derii în p cat. Dup modul cum s-a desf urat evenimentul de pe scena Ateneului, am putea spune c apreciatul ansamblu coral a celebrat prin muzic ziua copil riei. Marele merit al fondatorului Corului Symbol, distinsul profesor-arhidiacon Jean Lupu i a colaboratoarei sale, doamna Lumini a Gu anu Stoian, conferen iar universitar doctor, care ocup postul de Director - Dirijor principal al ansamblului -, este acela de a fi oferit publicului posibilitatea i privilegiul cunoa terii crea iei corale române ti, printr-o sus inut promovare în concertele desf urate periodic pe scene din ar i de pe toate meridianele lumii. Trebuie men ionat de asemenea aportul important al celor doi mae tri dirijori în procesul de formare profesional i spiritual a tinerei genera ii de cori ti. Destinul dirijorilor a fost indestructibil legat de parcursul excelentului ansamblu coral i de continua devenire i împlinire a artei corale române ti, cu momentele ei de puternic str lucire. Prin contribu ia muzicienilor de inestimabil valoare, mo tenirea trecutului s-a îmbog it permanent cu lucr ri contemporane, înscriind o pagin de în toare m rturie în crea ia coral na ional . În activitatea artistic prolific , ansamblul coral Symbol a urm rit i a reu it s popularizeze crea ia româneasc laic i religioas , contribuind la educarea spiritual a arti tilor tineri i a publicului precum i la îmbun irea imaginii despre copiii din România. Datorit calit ii de excep ie a presta iei sale artistice, Corul Symbol este învitat s sus in anual dou concerte pe scena Ateneului Român. Activitatea ansamblului a fost apreciat la modul superlativ în turnee realizate în Grecia (1991 i 2015)), Spania (1996), Fran a (1998), Polonia (1999), Austria (2010), Bulgaria (2011 i 2012), Macedonia (2014), Italia (2016) .a. Ansamblul a ob inut numeroase distinc ii na ionale i interna ionale i a realizat numeroase CD-uri i casete video. La aniversarea a 20 de ani de activitate, Preafericitul Patriarh Daniel a acordat corului Symbol Diploma „Sfântul Apostol Andrei - Ocrotitorul României”, iar p rintelui profesor Jean Lupu „Ordinul Sfin ii Împ ra i Constantin i Elena”, cu Cruce Patriarhal . Doamnei conferen iar universitar dr. Lumini a Guanu Stoian - Directorul i Dirijorul principal al ansamblului - i s-a acordat în 2016 Ordinul „Sfântul Antim Ivireanul”. Concertul din 1 iunie 2024 de la Ateneul Român, dirijat de doamna Lumini a Gu anu Stoian a beneficiat de colaboratori de excep ie: Ansamblul Artistic Ciocârlia (al M.A.I); Adrian Belu în postur de coordonator artistic; regizoarea C lina Gu anu, solistele Maria Cazacu, Maria Nistor, Parascheva Gheorghe, Iustina tef nescu, pianista Elisandra Andreani, percu ionista Alexia Surugiu. Evenimentul inedit, în care am admirat nu doar presta ia muzical excelent a corului i soli tilor, ci i frumuse ea costumelor i mi carea scenic plin de gra ie a coristelor (în care au fost introduse originale momente dansante i jocuri de lumini), a fost prezentat de Adriana Ene cu mult talent i dezinvoltur . Publicul a fost fascinat de caracterul sincretic al evenimentului artistic, ce a îmbinat cu m iestrie i virtuozitate muzica, poezia, teatrul i dansul. Interpretarea coral - remarcabil prin acurate e, armonie, echilibru, rafinament i bun gust - a eviden iat plenar profesionalismul, ruirea i entuziasmul ce caracterizeaz colaborarea dintre dirijor i to i muzicienii de pe scen . În deschiderea programului am asistat la un moment emo ionant; coristele aflate pe întuneric, în lojele laterale din sal , cu lumân ri aprinse în mâini, s-au îndreptat spre podium, ca într-un ritual religios. În acest timp au cântat cu har i d ruire lucrarea cu mare înc rc tur spiritual Ziua Învierii de Ion Popescu Pas rea (armonizat de Nicolae Lungu). Publicul a ascultat în continuare piesa Hristos a înviat de tefan Andronic, Alexandru Podoleanu i Gavriil Musicescu, în care ansamblul coral a etalat o art interpretativ de mare rafinament i profunzime. Sub atenta coordonare a distinsei dirijoare, corul a transmis o varietate f egal de sentimente generoase în lucrarea cu con inut religios. A urmat piesa Dorul scris de Constantin Baciu (în aranjamentul realizat de Gelu Stratulat). Pentru to i cei afla i în sal a fost un nou prilej de a admira omogenitatea ansamblului, capabil s realizeze subtile diferen e dinamice i agogice i transmit un evantai bogat de sentimente i imagini muzicale. În cadrul pieselor cu con inut preponderent liric, ansamblul a inclus Cântec de leag n de Nicolae Lungu. Originala versiune a acestei piese a constituit un alt moment de intens tr ire emo ional în cadrul 26 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii concertului. În lucrarea Coralia de Cornelia T utu am admirat calitatea superioar a interpret rii, care a reliefat cu fantezie i d ruire liniile melodice, înl uirile armo-nice i culorile tabloului plin de vraj . În prim audi ie absolut , Corul Symbol a oferit publicului un regal excep ional - lucrarea Viziune a compozitorului Petru Stoianov. Crea ia remarcabil prin profunzimea con inutului i rafinamentul procedeelor componistice utilizate, a emo ionat profund audien a. Muzica a impresionat prin complexitatea scriiturii corale, prin melodicitatea plin de noble e, prin ingenioasa îngem narea a limbajului contemporan cu poezia de factur romantic . Ascultând originala lucrare îmi aminteam de „orizontul infinit ondulat” evocat de Lucian Blaga în Trilogia Culturii (pag. 66). În crea ia lui Petru Stoianov am perceput apartenen a la „spa iul mioritic”, în care sunt prezente „infinitul ondulat” i „plaiul” românesc. În cadrul concertului coral desf urat la Ateneu pe 1 iunie, lucrarea compozitorului Petru Stoianov a constituit un moment artistic de referin , cu o impresionant for expresiv , cu o bog ie semantic excep ional , care i-a emo ionat profund, în egal m sur pe arti tii de pe scen i pe spectatorii din sal . Într-o perioad marcat de incertitudini i conflicte, muzica i versurile poetului Marius Robescu au transmis un mesaj vibrant de armonie i pace în lume. Miracolul s vâr it de inegalabilul compozitor ine de capacitatea sa excep ional de a surprinde infinitul uman, de a-l ridica la rang de inefabil poetic, de a-l face comunicabil peste spa iu i timp. Programul a continuat cu piesa de inspira ie folcloric Maria neichii, M rie de Nicolae Lungu, în care am admirat îmbinarea artei dirijorale cu presta ia coral plin de emo ie i d ruire. Lucrarea Oltule, râu blestemat, de Marin Velea, a constituit o demonstra ie de interpretare elevat , plin de frumuse e, de dramatism i maturitate, situat la standardele cele mai înalte. În prim audi ie a fost prezentat crea ia original a compozitorului Ioan Popescu Runcu, intitulat Divertisment staccato. S-a realizat astfel tranzi ia de la piesele cu con inutul preponderent liric din prima parte a concertului, la crea iile cu caracter dansant, marcate de optimism, de pregnan ritmic , de prospe ime, de energie i culoare, din partea a doua a programului. A urmat piesa Jocul românesc a compozitorului Eugen Dan Dr goi, lucrare prezentat în prim audi ie absolut , în care ansamblul a întruchipat un evantai bogat de imagini luminoase i de sentimente optimiste. Între dou lucr ri, a fost invitat pe scen Preotul Profesor dr. tefan Buchiu, consilier cultural patriarhal onorific, care a dat citire mesajului transmis de Preafericitul Patriarh Daniel. Mesajul plin de înv minte i profunzime a transmis aprecieri la adresa corului Symbol i a adresat sfaturi în elepte copiilor i familiilor acestora. Anul XV, nr. 8(168)/2024 Programul a continuat cu îndr gita lucrare a compozitorului Constantin Arvinte Ciuleandra (prezentat în aranjamentul realizat de conf. univ. dr. Lumini a Gu anu Stoian), care a impresionat audien a prin bog ia sentimentelor i imaginilor transmise. Men ionez c piesele din partea a doua a programului au beneficiat de acompaniamentul excelent realizat de membrii ansamblului Ciocârlia, care a conferit un plus de culoare i de autenticitate interpret rii. Un moment emo ionant a avut loc prin conferirea Diplomei de Excelen maestrului Jean Lupu, din partea Asocia iei Na ionale Corale din România. Ilustrul muzician - ctitor al Corului Symbol - a fost întâmpinat pe scen de profesoara Alina Pârvulescu, Secretar General al Asocia iei Na ionale Corale, care i-a oferit diploma i un buchet imens de flori, în aplauzele i uralele publicului i ale arti tilor. Concertul a continuat cu piesele pline de verv i fantezie ut reasca, de Vinicius Grefiens i Chindia de Alexandru Pa canu, în care am admirat omogenitatea ansamblului, dezinvoltura presta iei artistice i varietatea de st ri suflete ti transmise. Publicul a fost fascinat de versiunea piesei Sorocul din Banat, scris de compozitorul Valentin Gruescu i a aplaudat frenetic Sârba-n c ru ; Sârba pe loc de Gheorghe Danga. Afla i într-o colaborare de zile mari, arti tii de pe scen au oferit o adev rat lec ie de m iestrie interpretativ , pus în slujba patrimoniului muzical românesc i a îmbog irii spirituale a auditorilor, a celor care au nevoia, gustul i dorin a de a asculta muzic de cea mai bun calitate. În încheierea spectacolului dedicat zilei de 1 iunie, pe scena Ateneului a fost prezentat piesa Zorii secer torului de Alfred Mendelsohn (în aranjamentul lui Valentin Gruescu). Publicul a ovaionat îndelung presta ia artistic de zile mari a Corului Symbol aflat sub bagheta inspirat a dirijoarei Lumini a Gu anu Stoian, precum i pe to i arti tii care au contribuit la realizarea evenimentului de excep ie. Cu generozitatea cunoscut , minunatul ansamblu a oferit câteva bis-uri. Împreun cu spectatorii a fost cântat Mul i ani tr iasc tuturor copiilor prezen i în sal . Am perceput concertul ca pe un eveniment artistic excep ional, ca pe o od a bucuriei, ca pe o chemare la via i ca pe un îndemn la iubire între oameni. Pe scena Ateneului Român muzica, poezia, teatrul i dansul s-au îngem nat în mod inedit, ilustrând actualitatea aforismului lui Saint-Beuve: „Fraternitatea artelor, uniune fericit ”! Concertul din 1 iunie a venit în întâmpinarea dorin ei publicului actual de a participa la momente de bucurie i în are sufleteasc , întro perioad dificil , marcat de preocup ri, de crize i întreb ri existen iale. Realizat la un nivel calitativ de excep ie, evenimentul constituie un îndemn la armonie, la pace i colaborare între oameni. To i cei prezen i la eveniment s-au sim it mai buni, mai genero i, mai aproape de Dumnezeu. Adresez la rândul meu urarea „La multi ani”, cu str lucite succese i satisfac ii Corului „Symbol-Jean Lupu”, mentorilor lui i tuturor acelora care îl sus in. Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 27 Al. Florin |ENE Interviu cu Mihai Beniuc la o cafea original[ Înv asem la coala Tehnic Tipografic „Dimitrie Marinescu” ob inut recunoa terea S.S.R. ca „Persoan moral ”. A urmat la condin Bucure ti, printre meseriile de paginatori, linotipi ti, ma ini ti ducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului r zboi montipar înalt, ofsed i pu in literatur , mai ales despre curentul cul- dial, S.S.R a func ionat în refugiu la Ia i. tural realismul socialist, ap rut în Uniunea Sovietic dup Revolu ia În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condin Octombrie, ale c rui principii estetice se reduceau la ideea form rii dus de Liviu Rebreanu, ales an de an timp de apte ani consecutiv. unei culturi „pur proletare” i care respingea întreaga mo tenire cul- A fost, în opinia istoricilor literari, cea mai fast perioad a S.S.R. tural a trecutului. Dup 1944, s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea când practic la Întreprinderea Poligrafic nr. 4, de pe Calea noii puteri. Conferin a de fuziune între S.S.R. i Societatea Autorilor erban Vod , i apoi la ziarul „Informa ia Bucure tiului”, am fost Dramatici din martie 1949 marcheaz înfiin area Uniunii Scriitorilor trimis de c tre secretarul general de redac ie la tovar ul Mihai Beniuc din R.P.R. (ulterior „din R.S.R.”), ca institu ie de utilitate public , -i iau un interviu în toamna anului 1962. prin Decretul nr. 267/24 iunie 1949 al Prezidiului Marii Adun ri - Tovar ul ene, s faci întreb rile i mâine s vii cu ele la mine, Na ionale, devenit Uniunea Scriitorilor din România în 1990. apoi le trimitem prin fax la tovar ul Beniuc. i când ne v-a spune În perioada 1949-1989, U.S.R. a func ionat ca „organiza ie obdânsul, te duci s iei r spunsurile. Ai în eles? teasc i profesional de crea ie”, fiind din punct de vedere legal - Am în eles! subordonat statului i finan at de stat. Cu toate acestea, U.S.R. iBucuria a fost mare pentru mine. Poetul fusese ales de câteva a p strat o autonomie de organizare i de ac iune care a f cut din ea luni pre edintele Uniunii Scriitorilor i „Gazeta Literar ” era plin cu cea mai incomod organiza ie recunoscut de statul comunist. poeziile dânsului, iar uneori în pagina cultural a ziarului „Scânteia” În U.S.R., al turi de membri care urmau în scris i atitudine linia ap rea cu articole, dar mai ales cu poezii. Pentru a m documenta, am politic oficial , f ceau parte scriitori care i-au p strat independen a fost la Biblioteca Academiei i am citit în dup amiaza aceea primul de gândire i originalitatea crea iei. Între cele dou grupuri au existat u volum de poezii „Cântece de pierzanie” - 1938. Apoi împreun în aceast perioad tensiuni i chiar conflicte deschise i, de i avea cu amicul Horia Zilieru, venit din Ia i, m-am dus la Uniunea Scriitorilor de partea sa oficialit ile, grupul fidel acestora nu i-a impus totdeauna de unde am ob inut o bro ur cu istoricul acestei organiza ii. domina ia. Organele de conducere ale U.S.R. au fost alese prin vot „Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este succesoarea So- secret i i-au p strat o anumit independen fa de partidul unic i ciet ii Scriitorilor Români (S.S.R.). S.S.R. a fost creat în anul 1909 i statul comunist. a func ionat sub aceast denumire pân în martie 1949. Ultimul pre eAdev rul este c , pe atunci, nu tiam prea multe despre proletdinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. cultism, li nici nu m interesa, eram bucuros a ap rut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. fusesem ales s -i iau un interviu marelui i Societatea Autorilor Dramatici.” poet, neîn elegând c talentul acestuia a Primele încerc ri de a crea organiza ii fost hiperbolizat de publicitatea ideologic de scriitori în România dateaz dup unele a partidului comunist, ce ne vânduse impesurse din 1821, 1827, 1831. riului sovietic, în spatele acestei denumiri Începutul propriu-zis se face cu Asociaflându-se imperiul Rus. Vechiul proverb ia Literar Român din 1848, dar aceasta românesc: „Ursul î i schimb p rul, dar n nu func ioneaz . Societatea Literar Roravul ba”, îl tiam de la mama, dar nu-mi d mân a fost fondat în 1866, inaugurat în deam seama c se potrive te ca o m nu 1867, transformat în Societatea Academic URSS-ului, care ne ocupase ara. Român i, ulterior, din 1879, în Academia Pân noaptea târziu, în C minul de pe Român . Preocup rile de început ale Acastrada Arge , al turi de prietenul meu dr demiei au fost filologice, extinse apoi la enean, Ilie Vulpe, c ruia îi ziceam Bebe, domeniile tiin ei, culturii i artei. am îns ilat zece întreb ri pentru tovar ul Totu i, prima Societate a Scriitorilor Mihai Beniuc. Le-am scris pe curat, pe coli Români s-a ivit ca proiect în 1908 i a fost A4, cump rate de la o Tutungerie de lâng pus în func iune de o adunare general Cinematograful „Mo ilor”, i a doua zi mde 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Coam dus la redac ia „Informa ia Bucure timitetul de conducere al noii societ i i-a lor”, de pe S rindar, pentru a le citi tovar ul avut ca pre edinte pe Mihail Sadoveanu secretar de redac ie R dulescu. Le-a citit i ca vicepre edinte pe Dimitrie Anghel. cu aten ie, a mai pus o virgul , pe ici, pe În 1911, noul pre edinte, Emil Gârleanu, a Mihai Beniuc 28 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii colo, i dându-mi hârtia înapoi, mi-a spus: - Du-te la tovar a secretar Luculescu s le bat la ma in . Când am auzit acest lucru, parc a c zut cerul pe mine. tiam de la redactorii ziarului c aceast ... tovar e nu bate la ma in f o mic „Aten ie”. Nu aveam niciun leu la mine. Bursa nu o luasem, banii de la p rin i nu sosiser . În aceast situa ie, m-am dus la tutungeria de lâng Restaurantul „Colonadelor”, unde vânz toarea de acolo îmi era datoare, fiindc îi d dusem câteva sute de vederi cu mici defec iuni luate de la I.P.4 de pe Calea erban Vod . Era vorba de coale de vederi cu mici defec iuni în care culorile nu se suprapuser perfect, fiind vorba de un punct, coli de vederi rebuturi, pe care maini tii le aruncau. A a mai f ceam, noi elevii, ceva bani. Al ii luau i de la leg torie, defecte, pe care le vindeau prin libr rii. Doamna de la tutungerie, cum m-a v zut a i scos banii. - N-ai mai trecut pe la mine! Banii te a teptau... - Mul umesc doamn 1 Am luat banii i i-am pus în buzunarul pantalonilor. - i-am dat cinzeci de bani pe o vedere. i... mai a tept marf ... - Se face! E bine! Mul umesc1 Am intrat în alimentara de pe col , vis-a-vis de Magazinul Copiilor i am dorit s cump r o ciocolat . - Nu avem tinere! E marf de lux! - Dau i eu ceva! I-am spus, în oapt , femeii din spatele tejghelii. - A a se schimb ... calimera! Sco ând de sub tejghea o ciocolat , pe care am pl tit-o la suprapre . Am palmat-o, f s vad al i clien i, i am alergat la doamna Luculescu s -mi dactilografieze întreb rile, l sând spa ii între ele unde scrie maestrul r spunsurile. Femeia v zând ciocolata ascuns sub coala de hârtie, imediat le-a luat. - Vino peste o jum tate de or ! - Mul umesc, tovar e! Am coborât gr bit sc rile i „glon ” m-am dus la magazinul de pâine de lâng intrarea în Ci migiu, unde am cerut o cea de cafea nechezol. Original nu exista. tiam despre cafeaua natural de la tata care f cuse, înainte de r zboi, Academia Comercial în Bucure ti. Din când în când, ner bd tor, m uitam la ceasul de la mân , marca Ruha, primit ca premiu, în urma unui concurs, de la Radiodifuziunea Român . Când au trecut 35 de minute, am plecat cu pa i aler i la redac ie. Doamna Luculescu terminase de dactilografiat întreb rile pe care mi le-a dat, zâmbindu-mi. Am luat colile de hârtie, pe care le-am introdus în servieta mea de vinilin i am plecat spre sta ia de autobuz de pe bulevardul N. B lcescu. În autobuzul, care scâr âia din toate încheieturile, mirosul de transpira ie i tutun m sufoca. Priveam la oamenii de pe scaun i la cei ce se b ng neau inându-se de zg rzile jupuite. To i erau tri ti, gânditori i tra i la fa . Majoritatea erau slabi. Pâinea i alimentele se d deau pe cartel , atunci când se aflau în magazinele mai tot timpul goale. Ajuns pe strada Gr dina Bordei, i g sind num rul, am privit vila pe dinafar , construit între cele dou r zboaie mondiale. „A c rei familie o fi fost, de au luat-o cu japca comuni tii?!” M-am uitat la ceas, nu se f cuse ora 18, stabilit de maestru cu secretarul de redac ie. Mi-am adus aminte c secretarul de redac ie mia atras aten ia s nu-i zic „maestru”, fiindc partidul a interzis acest cuvânt. Mi-a spus s -i zic tovar e. Pe deasupra mi-am adus aminte , tot partidul ateu, a interzis s se trag clopotele la biserici. „Doamne, pân i sunetele clopotelor au fost interzise!” Plimbându-m pe str zile adiacente, pân la ora stabilit , am rememorat via a tovar ului Beniuc. „Mihai Beniuc a fost fiul lui Athanasie Beniuc i al Veselinei. Urmeaz Liceul Moise Nicoar din Arad între 1921-1927, unde Alexandru T. Stamatiad îi este profesor de literatur . Debuteaz în revista liceului, „Laboremus”. Particip la cenaclul lui Victor Papi- Anul XV, nr. 8(168)/2024 lian. Licen iat în psihologie, filozofie i sociologie al Universit ii din Cluj, în 1931. Dup o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitar de la asistent la profesor universitar. Dup terminarea celui de-al Doilea zboi Mondial, este conferen iar la Facultatea de Psihologie din Cluj, ca specialist în psihologia animalelor i autorul unor volume de versuri: Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Ora ul pierdut, 1943, privite de public i de critica literar cu în elegerea i simpatia cu care este privit arta naiv . Adev rata sa carier literar începe în 1946, când public volumul intitulat Un om a teapr ritul, i pleac în calitate de consilier cultural la Moscova. Dup doi ani se întoarce în ar i se stabile te la Bucure ti.” Într-un articol publicat în revista Via a Româneasc , nr. 3 din 1951, Mihai Beniuc, în calitate de pre edinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea defini ia poetului realist-socialist: „Acesta trebuie s fie un filozof cunosc tor al celor mai înalte idei ale timpului [...], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin i Stalin [...], un activist în slujba respectivelor idei”. Mihai Beniuc renun la promovarea c ii sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovar ul Gh. Gheorghiu-Dej”, i se reprofileaz , începând s scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceau escu. Public în medie câte o carte pe an; î i reediteaz unele lucr ri; altele îi sunt traduse în str in tate. În 1965 este înl turat din func ia de pre edinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din Bucure ti. În ultimii ani de via se stabile te în vila sa din cartierul Prim verii i î i continu activitatea de poet, pe formula realismului socialist. Poemele sale se public în principalele ziare i reviste ale epocii. Plimbându-m prin cartierul Prim verii, mi-am dat seama c este singurul cartier f biseric . „La ora asta oamenii din alte cartiere se duc la vecernie, dac nu alearg dup mâncare prin pie ele i magazinele goale.” Mi-am luat inima „în din i”, încercând s îmi alung emo ia. Doar duceam la un semizeu al ideologiei comuniste, am deschis porti a de fier forjat i am sunat la u . Dup un timp mi-a deschis o doamn între dou vârste, încins cu un or . - Am venit... Femeia mi-a luat vorba din gur , - Sunte i tovar ul ene de la „Informa ia”? - Da! Am îng imat. - Intra i! Tovar ul Beniuc v a teapt în birou, la etaj. Urca i pe sc ri i prima u pe stânga. Am intrat cu o oarecare timiditate, caracteristic tân rului de 19 ani, care intra pentru prima oar în sanctuarul „semizeului încoronat” cu laurii frunzelor de dafin. Pe atunci nu îmi d deam seama c acei „lauri” erau produsul unei ideologii str ine spiritului românesc. Am urcat pe scara de lemn lustruit, care avea, de-o parte i de alta tablouri originale, semnate de: Nicolae Grigorescu, Corneliu Baba, George Demetrescu Mirea, Theodor Aman, T rescu i mul i al ii, de care nu-mi mai aduc aminte. Ajuns la u a biroului, am cioc nit i imediat, de dincolo de ea, am auzit: - Intr ! Când am p it în birou, m-a impresionat mul imea de c i în irate pe rafturi i tablourile dintre rafturi. Tovar ul Beniuc se afla la birou în fa a întreb rilor mele cu r spunsurile scrise. Am r mas uimit. Dup aceea, în strad , mi-am dat seama c secretarul de redac ie trimisese, deja, întreb rile mele prin fax. - Bei o cafea tinere? - Mul umesc! Am b ut lâng Ci migiu... - Aia e nechezol pentru... popor! Una original din Brazilia! - Beau! Din asta nu am b ut niciodat ! Am r spuns, completând Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii în gând. „Nechezolul sau Inca e pentru prostime. ” Tovar ul Mihai Beniuc a sunat de undeva de sub panoplia biroului mare i sculptat în lemn de nuc, sunet pe care l-am auzit venind de undeva de jos. Nu peste mult timp a b gat capul pe u o alt femeie. - Spune i, domnule Beniuc! - O cafea pentru tân r! Între timp, cu mâinile în poal , a teptam ca tovar ul Beniuc s scoat din mu enia care pusese st pânire pe mine. „Ce a fi putut discut eu, un înv cel în ale scrisului, cu un titan al realismului socialist?!” - În ce an e ti tovar ul ene? - Anul doi! - Ce scrii de obicei? - Poezie! Am debutat în 58 în „Tribuna ” de la Cluj. Articole... i teatru! - Teatru?! - O pies de teatru pe care am jucat-o cu membrii cenaclului din Dr ani, ce l-am înfiin at, pe când eram elev în clasa a zecea. - Bravo, tovar e ene! Între timp, am auzit pa i pe sc rile din lemn. Femeia a intrat cu o tav , cred c din argint, pe care se afla o cea din por elan cu cafeaua, un vas sofisticat cu zah rul în el, i un pahar din cristal cu sifon. - Mul umesc, doamn ! I-am zis. A teptând s fiu admonestat de Beniuc c i-am zis... a a. Dar nu a f cut-o. Discu ia a continuat dup ce am sorbit prima gur de cafeaua fierbinte. Parfumul ei parc m-a îmb tat. - Ce zici de literatura contemporan , tovar e ene? - Tovar e Beniuc..., am r spuns cu timiditate, literatura noastr ar trebui s -li p streze specificul s nu se inspire din literatura marelui prieten de la r rit. - Totu i trebuie s înv m de la ei, tinere! La Marele Popor, Realismul socialist este o doctrin literar i artistic a secolului XX inspirat de realism i în care opera sau crea ia trebuie s reflecte i s promoveze „principiile comunismului în stil sovietic”. În Uniunea Sovietic , în Blocul european comunist estic, în Mongolia comunist edenbalian , în China maoist , în Coreea de Nord kimirsenian , în Vietnamul comunist al lui Ho i Min, în Cuba castrist i într-o m sur mai mic în Iugoslavia titoist , realismul socialist a fost un „curent artistic canonizat de un a a-numit stat marxist-leninist” pentru a ilustra în cel mai figurativ mod posibil, atât în pozi ii academice, cât i eroice, „realitatea social ” a clasei muncitoare, activi tilor i combatan ilor zboaielor în care au fost implicate aceste ri. Realismul socialist a cut din art un instrument masiv de „educa ie i propagand ”, criticând i reprezentând a a-zisele contradic ii ale capitalismului, apoi intrarea în starea de putrefac ie a acestuia i descrierea dezvolt rii revolu ionare, emanciparea proletariatului i a nimii, totul pentru faza de-a dreptul epopeic numit „spre comunism în zbor”. Termenul de „realism socialist” a fost folosit pentru prima dat de Ivan Gronski, pre edintele Comitetului organizatoric al Uniunii Scriitorilor Sovietici din URSS, într-un articol din Literaturnaia Gazeta din 23 mai 1932, iar conceptul de realism socialist a fost stabilit ca „doctrin oficial i form de art ” a U.R.S.S. în timpul dezbaterilor dintre înfiin area în 1932 a Uniunii Scriitorilor Sovietici i primul congres al acesteia din 1934, în cadrul c ruia astu iosul Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al PC al URSS, a inut o cuvântare nefast prin care a definit tr turile esen iale ale realismului socialist, de atunci înainte singura form de literatur admis în URSS: „Realismul socialist, fiind metoda fundamental a literaturii sovietice i a criticii literare, impune artistului s aib o reprezentare istoric adev rat a realiii concrete în dezvoltarea ei revolu ionar ... în conformitate cu sarcina transform rilor ideologice în mintea oamenilor i educ rii 29 oamenilor muncii în spiritul socialismului” A începu s peroreze Beniuc cu timbrul s u de profesor universitar. - Nu-i a a? Literatura trebuie scris pentru popor. - Ave i dreptate! Dar i Eminescu, i tovar ul Sadoveanu, i Arghezi, de curând reabilitat, i Radu Gyr, au scris pentru popor... - Cine e sta? - Poetu... care... - S nu mai vorbe ti de el c ... tii ce te a teapt ! Noi trebuie s vorbim de doctrina Jdanov care statueaz imperios i imperial c operele artistice trebuie s fie neap rat destinate maselor populare, pentru a le educa în spiritul socialismului i comunismului, iar realismul socialist trebuia s se focalizeze pe „eroul pozitiv” care s reprezinte pattern-ul „omului de tip nou”, comunist. În timp ce el vorbea, eu mai sorbeam din cafea, care mi se p rea elixirul zeilor. i m gândeam „c realismul socialist în România dup cel de-al Doilea R zboi Mondial i abdicarea Regelui Mihai I, realismul socialist de inspira ie sovietic este impus în cultura rilor comuniste satelite, inclusiv România, ca un fel de contra-curent literar-artistic, total negativ, în opinia mea. Acest fapt, unic în istoria cultural i literar româneasc , a fost acompaniat de o serie de suri „organizatorice i represive” îngrozitoare. Contra-curentul „stalinismul cultural”, între 1948 i 1956, a distrus iremediabil, ireversibil i inexorabil vechiul sistem românesc de valori i instituiile culturale corespunz toare, propunând- i realizarea „omului nou”, dup tr turile utopice i criminale bol evico-sovietice. Ca i în politic sau economie, stalinismul cultural s-a impus ineluctabil prin for , conexiunile intelectualilor cu rile din Occident fiind complet întrerupte, Academia Român i asocia iile profesionale cu tradi ie la noi ca Societatea Scriitorilor Români sau Societatea compozitorilor români au fost desfiin ate i înlocuite cu unele noi, Uniunea Scriitorilor din România i Uniunea Compozitorilor din România, de exemplu, din care personalit ile care nu erau acceptate de noul regim comunist totalitar au fost îndep rtate urgent i chiar suprimate. În anul 1948 s-a tip rit bro ura „Publica ii interzise pân la 1 mai 1948”, care cuprindea într-un volum de 500 de pagini listele anterioare de nume interzise, completate cu un num r uluitor de nume de autori sau titluri de c i, ajungându-se ca în patru ani lista s con in nu mai pu in de 8.779 de titluri de c i i reviste interzise. Dispar subit din libr rii, din biblioteci publice i chiar din case c i semnate de autori precum: Alecsandri, Agârbiceanu, Cantemir, Co buc, Eminescu, Goga, Hasdeu, Maiorescu, Odobescu, Rebreanu, Sebastian, Topîrceanu, Voiculescu i mul i, mul i al ii, fiind alese de pe liste nume despre care este greu de crezut c s-ar fi putut afla printre „proscri i”, fiind l sate deoparte periodicele, volumele filozofilor, istoricilor etc. i pe cele ale unor mari filozofi i scriitori din Occident. Impactul acestei epur ri de propor ii monstruos-catastrofale asupra intelectualilor români a fost teribil, astfel acest proces ini iat de autorit ile comuniste, de ocupantul sovietic i dus la cap t de o comisie din care f ceau parte i foarte mul i politruci reveni i de la Moscova a devastat literatura român , a d râmat contraforturile culturii na ionale i a alterat primejdios „sentimentul na ional românesc, fibra na ional a poporului român”. În 1949 au fost interzise pân i crea iile populare cu „con inut ideologic inadecvat”, mai precis 119 de cântece interpretate de Maria T nase, Maria L re u, F nic Luca, Ioana Radu i al ii, multe dintre ele pentru c vehiculau, incredibil, formula legionar „foaie verde”! În literatura român postbelic , debutul realismului socialist, ca ideologie oficial , s-a petrecut în anul 1948, pu in înainte de na ionalizarea mijloacelor de produc ie, o dat cu mizerabilul articol în patru p i, publicat în Scînteia din 5, 7, 9 i 10 ianuarie 1948, sub semn tura a a-zisului jurnalist Sorin Toma, 30 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii „vechi membru de partid, cadru de n dejde care a luptat în Armata Ro ie, drept care jurase credin statului sovietic”, intitulat „Poezia putrefac iei sau putrefac ia poeziei”, despre opera poetic a lui Tudor Arghezi, scriitor care era de orientare ideologic de stânga, sus inând, de exemplu, „luptele de eliberare social ”, cu referire la scoala din 1907, i care a utilizat „graiul proasp t” al claselor asuprite în perioada interbelic ”. Dac ar fi auzit tov. Beniuc ce gândeam, cred c eram tovar de celul cu Radu Gyr. A tiut Dumnezeu ce face. S nu ne aud nimeni gândul. M-a întrebat, privind discret dac mai am cafea în cea , ce voi face dup ce termin coala. - Dau la facultate! Pân acum nu am reu it, c era problema dosarului. Nu sunt „produsul” unei familii de muncitori. Tata este func ionar. Iar mama are p mânt pe care l-au luat în CAP. - În eleg... în eleg! - Domnule Beniuc, v mul umesc pentru interviu i primirea f cut . Sunt mândru c v-am cunoscut. Spuneam aceste cuvinte ridicândude pe scaun i introducând hârtiile cu interviul în mapa din vinilin. Pre edintele Uniunii Scriitorilor mi-a întins mâna, pe care am sim ito rece precum pielea unui arpe. Am ie it din camer , coborând pe sc rile din lemn lustruit i privind la tablourile în irate pe pere i. În capul sc rilor m a tepta aceea i femeie, care mi-a deschis u a. - Mul umesc doamn pentru cafea! - S i fie de bine, tinere! Am ie it în strad . Se întunecase de-a binelea. „Trebuie s m gr besc c se închide edi ia ziarului i interviul trebuie s apar în num rul de mâine”. Mergând pe jos cu pa i aler i, am trecut pe lâng o biseric . Oamenii erau i în curtea mic , ascultând Liturghia. „Aici nu bat clopotele. Partidul a interzis tragerea lor. Anul trecut când am fost la Cluj, la sora mea care este student la biologie, tr geau clopotele numai la bisericile catolice. Celor ortodoxe comuni tii le-au interzis tragerea lor. Ascultându-le mi-am dat seama c era pentru prima dat în via a mea când le ascultam. Mi-au dat lacrimile. Ce r u puteau fac armonia secular a unor sunete armonioase?!” Mergeam gr bit, s ajung cât mai repede la redac ia „Informa ia Bucure tiului”, ziar al Comitetului municipal al PCR i al Consiliului Popular al Municipiului Bucure tului. La lumina pâlpâind a unui bec din vârful stâlpului abia lumina siluetele a doi mili ieni care patrulau în zon . Ajungând în dreptul lor, salutându-i, unul din ei m abordeaz . - Unde mergi b , tovar e? - La redac ia „Informa ia Bucure tiului”! - D buletinu! Mi l-a cerul cel lalt cu apca dat pe ceaf . Am scos buletinul din buzunar i i l-am dat. - Ce cau i la ziar? M-a întrebat cel lalt. - S duc un interviu pe care i l-am luat tovar ului Beniuc. - Cine e sta?! - Poetul care este pre edintele Uniunii Scriitorilor! - Z u?! - Ce-a scris? - E la care a scris poezioara cu m rul crescut de lâng drum. Aia care am înv at-o în clasa cincea... Î i aduci aminte, tovar e coleg? - Parc ...da...! A r spuns mili ianul ce r sucea buletinul meu pe toate p ile. Privea la fotografie, când la mine. Într-un târziu m întreab : - B ... de ce nu te tunzi? Nu tii ordinul partidului? - O s m tund! Am r spuns într-o doar . - Las c te tundem noi! - Ce vre i tovar e! Am îndr znit eu. Sabota i ziarul partidului, de nu m l sa i s duc interviul cu tovar ul... - Las gura! Tovar e s rgent, d -mi ma ina. Cel lalt a scos ma ina de tuns din borseta din piele, prins la centur i inându-m de cotul mâini, mi-a tras o c rare pe mijlocul capului. Anul XV, nr. 8(168)/2024 Privindu-m cei doi au început s râd - Acum î i st mai bine! Uite buletinul i interviul. Am plecat c tr nit, înjurând în gând pe cei doi mili ieni i partidul. Am luat autobuzul i am coborât în Pia a Universit ii. Str zile erau pustii i slab luminate. În fa a Casei Armatei l-am v zut pe fotbalistul Pârc lab i pe cânt rea a Margareta Pâslaru, îndreptându-se spre Restaurantul Colonadelor. Ajuns la redac ie am urcat sc rile alergând i am intrat în biroul secretarului de redac ie. - Ai ajuns? V d c te-au tuns tia, i-a apca asta de pe pervazul ferestrei. Du-te repede în tipografie la tehnoredactor, în sec ia linotipuri. Am coborât la subsol i în zgomotul nitor al linotipurilor lam g sit pe tovar ul T sescu, care aranja titlurile de plumb i paginile pentru calandru. Acesta mi-a luat interviul i l-a dat la o tovar tân s -l culeag . - Du-te repede la sec ia foto, nu, nu... la zincografie, ia o fotografie al lui Beniuc i vino repede cu ea. În cap tul holului era zincografia de unde am luat fotografia tovar ului Beniuc, într-un p trat de plumb, pe care am dus-o la sec ia linotip. În sala linotipurilor i al ze riei era un miros greu, de aceea to i cei ce lucrau la linotipuri aveau la picioare câte o sticl cu lapte, din care sorbeau, din când, în când, o gur de lapte. Aproape de ora unsprezece noaptea au fost trase primele palturi, care au fost repartizate la cei doi corectori. Dup corectur , toate paginile le-am dus la biroul cenzorului, care le-a citit în fa a mea timp de trei ore. Eu mo ind pe un fotoliu de lâng o mic bibliotec . Dup ce le-a citit a pus o tampil pe fiecare pagin i a semnat. - Tinere, du-le imediat la zincografie. Hai, alearg ... La zincografie, tehnoredactorul a f cut în paginile de plumb modific rile f cute de corectori i de cenzor, sco ând i introducând litere i semne ortografice cu o penset special . Dup aceea paginile de plumb au fost introduse într-un calandru rotund ie ind un tambur din plumb cu literele paginilor. Acest tambur de plumb a fost trimis la rotativ i pus de un suport rotund, hârtia de ziar trecând printr-un tambur rotund cu paginile ziarului. Aceasta se imprima la o vitez ame itoare. Astfel ie ea ziarul în fiecare zi la ora ase. Primele exemplare le-au luat tehnoredactorul i cenzorul. Se mai uitau odat peste pagini. Dac erau mul umi i spuneau ma inistului: - D -i drumul, Costic , s mearg ! Astfel a ap rut primul meu interviu. Aveam 19 ani. În drum spre min am auzit copii, vânz tori de ziare, strigând cu un accent pe nas. - Informa iia, informa iia... Lua i informa iiaaa! Interviu cu tovaul Beniuc i crima din D roaia! Informa iiiaaa... Priveam în jur i aveam impresia c toat lumea m prive te cu simpatie, tiind c eu sunt cel ce i-am luat interviu tovar ului Beniuc. Marcel Iancu - Viziune Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 31 Livia CIUPERC{ Mamelon de Galon Recenta apari ie editorial a cunoscutului scriitor ie ean Aurel Brum , intitulat Mamelon de Galon (Editura „Performantica”, Ia i, 2024) este o carte special - ca stil i abordare tematic . Doar astfel ne i putem explica de ce acest volum s-a dorit înnobilat de imagini care s reflecteze, i vizual, mesajul naratologic conceput de autor. Prea bine se tie, înfr irea în plan artistic între un scriitor i un artist vizual s-a dovedit un demers exersat deja cu succes. Îns de aceast dat , cele 34 de reproduceri picturale, semnate de artistul plastic Calistrat Robu, d ruiesc crea iei literare concepute de scriitorul Aurel Brum un plus de valoare. O înfr ire perfect i benefic pentru cele dou arte. Dar referindu-ne, strict, la conceptul naratologic al lui Aurel Brum , avem a spune c lectura este fascinant de captivant . Mamelon de Galon este un pamflet politic cu aripi deschise spre acest prezent. Un „pumn dat stupidit ii umane”, cum ar spune Tudor Arghezi. Fantezia auctorial este debordant . i binear fi s fi fost ireal . Societatea româneasc actual ni se revel într-un ve mânt caracterologic bulversant. Stiletul verbal scriitoricesc are t de cnut i/sau de ustur toare crava . Recunoa tem nervura jurnalistului Aurel Brum , c lit în sutele de interviuri i comentarii, atât la radio, cât i pe „c rile” patriei! Evenimentele inspiratorii fiind atât de generoase, magma imagistic rupe z gazurile. Fraz rile sale danseaz într-un ritm exploziv (într-adev r, un „joc cu focul”), înv luindu-ne într-un halou de sarcasm, cum rar avem parte. Obi nuit fiind cu subiecte de o anumit clasicitate (împliniri sau dramatisme existeniale, imagini poetice care preasl vesc natura etc.), iat -m -s unduind, prin lectur , într-un univers special, îngem nare între „Satyricon”, avangardism (cu toate ale sale binecunoscute aripioare) i absurd. Dar pute i crede, acest imaginar naratologic, marca Aurel Brum , treze te pe cititor/ auditor din somnolen a pasivit ii. i chiar dup primele pasaje ale c ii, simt o îmbr are genetic cu stilul lui Urmuz i Theodor Cazaban. La tustrei, vocea personajelor - par i nu par a fi normale - „la minte i la trup”. Ca mod de abordare i de înv luire în mister a crudei realit i, pe care o tr im i care ne tulbur lini tea, crea iile acestora au un punct comun, anume, eviden ierea unor cotiin e diforme. i în acest sens, merit s -l amintim pe Theodor Cazaban, care gl suie te a: „Cuvântul, pân i cuvântul era la locul lui. El exprima esen a lucrurilor fr ti, ca i imensul habitat al oamenilor. El... numea. i orice lucru «era». Te arunci în cuvânt ca întro fântân , i urci... c tre culmea ei...”. În adev r, cuvântul ar trebui s reflecte „esen a lucrurilor”, s devin lic r de candel sfin it prin promovarea valorilor noastre morale i teologale. Logic! Implicat în tarele acestei vie i, scriitorul Aurel Brum nu poate fi pasiv. Îi repugn mentalitatea omului cu judecat golit de moralitate. i-atunci, concepe, prin crestare parabolic , un univers, un spa iu fantezist, „Mamelonul” - cu „frumuse ea lui de corb” (pentru a-l reaminti pe Arghezi, maestrul stilului pamfletar). A a, pentru a ne obliga întru concentrare, adic , punându-ne „mintea pe moa e”! Cu degajare nedisimulat , vocea auctorial ne invit s dezleg m sub masca hilar i absurd a personajelor caricaturale i caricaturizate, rostuirile ce ni se preg tesc (dar care deja se resimt dureros de trist i împov tor), începând din „noul an zero al planetei”, când popula ia va fi repartizat , teritorial, în „mameloane”. Atunci se va crea un sistem „GALactic” (cât subtilitate!) i se va constitui i o „Academie Liber Mamelon du Gales”. i pentru a descifra deloc complicatele muta ii, la care deja suntem parte, coborâm în „subteranul onomasiologic al familiei” ter- menului „gal”, nu de alta, dar, se cuvine s ne „recuper m identitatea galic , orgoliul i mândria de a fi ce trebuia s fim”. O necesitate? Se pare, un demers peremptoriu! Cât fastuozitate, privind „Mamelonul nostrum [subtil personalizat] iubit” sau „Academia Liber Mamelon du Gales” (care ne aminte te, în fapt, de o academie a oamenilor de tiin , surat a Academiei Române)! Numai în accep ia prozatorului, acestea devin proiec ii „de maxim utilitate comunitar , social , a-la-l ” [ i a a mai departe]. Inventatorii sunt adev ra i „magi tri”, precum caricaturalul Costic Parpalache, un „v duv, bonom, ras cap, u oar chelie. Suspectat de normal”. i cum la „Salonul Interna ional de la Freei” tocmai s-a lansat „brevetul”, privind „reciclarea energetic a de eurilor”, fireasc i încoronarea cu „lauri maximi”, pentru crearea unei c mizi, s -i zicem ecologice, dar preluat dintr-un „edificiu vechi, recent demolat”. Care este ironia? Irosirea de fonduri i energie pentru nimic. Exist în popor o vorb , deloc elegant , dar subtil : dac prostia ar vorbi, câte capetear zdrobi! i exemplific rile se succed - cu generozitate. „Într-o concentra ie maxim ”, statul i nici nu e nevoie a ne întreba cine se ascunde în spatele acestei deciziuni?!) „achizi ioneaz pentru 99 de ani o v rs toare a metropolei”. i pentru ale sale merituoase inven ii de „externare a pacien ilor” din spital, alocare de terenuri pentru construirea de hoteluri i case de „primire complet sanogene”, dr. GALescu este avansat... „ministru de externe”. i cât ame itoare amintire ni se-nv luie în fa a ochilor, rod al inven iilor acestui gal - negal, care a ac ionat ca un împ -mântenit „-escu”, iar pe noi, cât mai grabnic, în negru p mânt neprohodit! Dar despre alte numeroase inveniuni, prin onor „oficiul de stat pentru bretele i maici”, aflat în slujba cre rii unui „sistem interconex de producere a energiei albe”, ce avem a spune?! Apreciem scriitorului subtilitate în crearea unor termeni originali. Distan a de la „sanogen” la „sanogenitate” nu-i decât un saltmortal, demn de un GALescu i de intelighenia ce parvine de la „ coala de arte i mmizerii 32 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Anul XV, nr. 8(168)/2024 Petre GIGEA-GORUN Timpul s-a tot scurs întruna, Martor vie ii trec toare, El a fost dintotdeauna Cu materia-n mi care. Dintr-o vreme ce s-a ters, Ani i ere tot trecur , În imensul Univers Este-a vremilor m sur . Marea lui dimensiune, Cu izvor necunoscut, În etern -n elepciune, Ve nicia l-a n scut... Iar de-atuncea impasibil, Din adânc purtând cununa, Alergând ireversibil, Timpul s-a tot scurs întruna. Din celula unipar , De demult un drum str batem i-n solie temerar , Noi cu timpul ne tot batem, Din triste i i bucurie, Se a terne o c rare, Când i lui i-e dat s fie Martor vie ii trec toare. Vremuri vin i-apoi se curm , Izvorând din infinit, E-o imensitate-n urm , Un ocean nem rginit. Despre timp, crezut-am, poate, Adev rul i minciuna, Mai presus îns de toate, El a fost dintotdeauna. Timpu-i o nem rginire, Ce de-odihn n-are parte, gânduri de oprire, El tot curge mai departe. În a lui filozofie Multe adev ruri are i le poart -n ve nicie, Cu materia-n mi care. din Mamelon trei”, adic , din „fostul sat Curn” - ml di binef toare (intuim noi cui)! i la modul concret, prin „cre terea mediei de via ” i dublare a fecundit ii la... „vacile cu stabula ie în dublu diferen ial”. Dar, pentru a nu ne minuna într-atât, se precizeaz c totul este doar în stadiul de experiment! Dar promisiunile-s m re e. „Mamelonul”, creierul omenirii, va deveni „laboratorul unic universal de modificare total a civiliza iei”. i-n a a situaiune, izvor te o întrebare-întreb toare... pân vom deveni fosile o mai fi mult timp?! Dar s avem toat încrederea. Prin instituirea „Parlamentului Uninominal General”, tot un trai, „neneac ” (I.L.Caragiale), „autonomie deplin a taxelor i impozitelor”; obligatorii numai pentru „stranieri”. Ca „parlamentari pe via ”, cet enii Mamelonului vor beneficia de imunitate „total ”, ceea ce „va conduce la eradicarea tuturor bolilor” i câte alte binecuvântate avantaje, „conform modelului str lucitor de luminos al parlamentarilor de la Bucure ti”. i pentru a nu se stressa, intervine i precizarea: în „Pu ria Comunitar ” vor fi invita i doar acei care „posibil Într-o lung cercetare, Am ajuns s recunoa tem Curioasa-ntruchipare Ce-o avem de când ne na tem, Ies din lumina cea real , De demult, din lungu-i mers, Adev ruri la iveal , Dintr-o vreme ce s-a ters. Timpul las câteodat se-a tearn grea t cere i-atunci oamenii constat Adev ruri efemere... Dar, scrutând prin neagra noapte, Ipotezele-ap rur E firesc, când peste fapte Ani i ere tot trecur . Timpul pentru oameni este Ori prea scurt, ori poate lung, Neputând s mai ateste C-anii ce-i avem ne-ajung. aib probleme în exteriorul provinciei”! Universul epic mamelonian este populat (amintind de maestrul de ceremonii, Urmuz) cu stilate figuri caricaturizate, precum: Ion Ion („nume predestinat la secretarii de raion f melon. / Gras, chel, pantalon de doc c lcat în zeci de linii: / marfar, rapid i accelerat. / Transpira între evenimente i când nu erau evenimente transpira din criz de evenimente”), Messer Constance Paraplus, Costic Parpalache, „Aleodor Astase”, „Suveic Jean”, academicianul Renalp, „Sarcofan Sarcosan” „ini iatorul para utei plasmolivice de gradul zero”, „Reginald Q - inventator farmaceutic” i pân la „Emirul Su u”, tot cu „aetaecetera” (pronun ând literal). i n-avem a ne mira de cât inventivitate pot fi capabili mamelonienii, de unde i „con-cluzia socratic a lui Zexe c nasc i în Mamelon mamele!” Hilaritate total ! Cu toate c avem con tiin a c limba este „ginga i frumoas zidire” (Mihai Eminescu), sub faldurile maramei mameloniene, prozatorul nu s-a sfiit s strecoare i ceva termeni (nu întâmpl tor) de la periferia limbii noastre! Îns ceea ce merit s re inem, imaginarul epic ne închide i între zidurile unui absurd à i de-aceea se a eaz Fa -n fa chip advers, Dar aceasta nu conteaz În imensul Univers. Multe lumi au fost i-or trece, Precum timpul, împreun , Anii curg i vor petrece Alte lumi care se-adun . i-n eterna lui mi care, El e-o parte din natur , Fiindc -n ere trec toare, Este-a vremilor m sur ... Este-a vremilor m sur În imensul Univers, Ani i ere tot trecur Dintr-o vreme ce s-a ters. Cu materia-n mi care El a fost dintotdeauna, Martor vie ii trec toare, Timpul s-a tot scurs întruna... l' Eugène Ionesco, iar râsul ne-neac sardonic. Iat -l pe Stavrache perorând în fa a lui Curcudel, „vicele”: „Prin metropolitan am auzit c se-nchide cimitirul, c e-n suprastoc, c se moare într-o bucurie, ca la daci. Chiar se pune problema s -i supraieta eze, ca la bloc, pe treipatru nivele, de la cel mai de jos, pân la cei mai de sus” („subiectul” este dramatic de arhicunoscut). i cum Stavrache este interesat de aprobarea construirii unui Crematoriu, promisiunea-i de-a dreptul hilar : „Pe dvs. i pe dom premare promit s v ard gratis...”. Sarcasmul primeaz la gradul superlativ, precizându-se c localit ile vor fi dispuse pe „mameloane”, în devenire, un „teritoriu al tuturor posibilit ilor”. Prin aceast recent crea ie epic , intitulat sugestiv, Mamelon de Galon, scriitorul Aurel Brum se dovede te, f t gad , un lefuitor de imagini alambicate, un ochi avizat în oglindirea muta iilor care se produc în fiecare clip în societatea noastr româneasc . Merit lectur m volumul! Merit s -i descifr m tainele înv luite sub masca unor caricaturi bipede! Doar astfel s-ar putea s ie im din starea de lâncezire care nu ne este deloc favorabil . Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 33 Gheorghe A. STROIA Autografia Luminii În palma-i, amintirile m runte/ Le-n ir, ca pe un cânt de l utar;/ În bra ele-i, povara de pe frunte/ O tot r storn, s fiu Lumin iar. (Zefirul verdelui din mine, G. Lipovanciuc) Adeseori, umane firi fiind, ne n desc doruri de oameni, lucruri, fapte, c rora le asociem, i n-o facem deloc întâmpl tor, momentele fericite din via a noastr , pe care le convertim în necesarul mersului înainte, în seva puterii de a continua, în veritabilul perpetuum care ne va purta spre dobândirea curajului împlinirii. Nimic mai frumos i mai adev rat decât un trecut pe care îl cunoa tem i îl recunoa tem, ca fiind parte din noi, parte a fiin ei noastre p mântene, dar i astrale, în egal m sur . Faptul c , din când în când, sim im nevoia unei confes ri - a rers rii preaplinului ori a a ez rii la masa introspec iei - r mâne cu adev rat esen a unei vie i tr ite frumos, sim ite profund, precum sinceritatea rena terii zorilor. Din f râme i cioburi de gând, încropim astfel ciutura fântânii din care ad m eterna sete de frumos, prin versul înc rcat de muzic i culoare. nu uit m c sufletul cânt , apele sale curg dinspre cel care scrie, înspre cel care cite te, trecând tot mai limpede peste pietrele durerii, peste scânteile amintirii, dar mai ales peste nisipul dorurilor care nu mai contenesc. O astfel de ap limpede, de un sentiment vibrant, pur i în tor, este caracteristica intrinsec a liricii unui poet valoros, prolific din punct de vedere literar, un om pe cât de simplu i modest, pe atât de nobil: Geta Lipovanciuc. Recentul volum, publicat în condi ii grafice excelente i frumos intitulat „Zefirul verdelui din mine”, este expresia adierii prim ratice dinspre sufletul poetei, care are menirea de a aduce un suflu de energie i prospe ime înspre lectorul u, de a reaminti c r cinile sunt cele care înal i cresc viguros tulpinile, care îmboesc apoi în mod miraculos ramurile, frunzele i roadele. Poezia Getei Lipovanciuc poate fi asem nat unui copac al vie ii, în care fiecare nou p r-ticic contribuie unic la formarea întregului liric, prin aten ia la detalii, condescenden i mai ales ritm, armonie i echilibru: „[...] M v d o balad a neamului, spuz ,/ Ce roag -amintirea s-o prind -n s rut;/ i numai t cerea pictat pe buz / Dovad -i c toate s-au scurs, sunt trecut [...]” (La crucea t cerii) Este un lucru aproape imposibil s recuzi nostalgia i parfumul vremurilor de alt dat , care te înconjoar prin filele frumoase de dor, care î i readuc în minte figurile familiarreprezentative ale unor timpuri când sufletul nou-n scut str tea o alt dimensiune a vie ii - Co-pil ria. Personaje dragi ale acestei vârste, bunica, tata, mama, sunt de fapt arhitec ii acelor vremuri unice i fericite, c rora nostalgia le contureaz acum alte forme, alte dimensiuni, alte în elesuri: „[...] Trist, ochiu-mi vede inima r mas / Cu gândul în copil rie, - acas ,/ C-un tat , tot purtându-m de mân ,/ Prin ogr joara pururea st pân .// Cad, Doamne, cea plângând pe iconi ,/ Cu romani e alben coroni ,/ i rog, de teama zilelor de mâine,/ S -mi reg sesc trecutun miez de pâine [...]” (Dou aburinde mâini). În poezia Getei Lipovanciuc rena te o întreag lume, mai vie ca niciodat parc , mai tangibil ca niciunde, fantasmagoria dorului matern transformând energii în chipuri, îmbr ri, c ldur , tandre e: „[...] i, în pomenirea-mi pururi vie,/ M -nchin, iar i, dorului matern,/ Care, -ntr-un s rut de p die,/ Mi-a pus mierea Crezului etern [...]” (Gr dina mierii) Pretutindeni în câmpul liric al Getei Lipovanciuc exist Dumnezeu, ind pe covorul umil al sacrificiului de sine. Divinul care pe toate le vede, le tie i le cunoa te i care prive te în sufletul poetei ca printr-o deschis fereastr , proiectându-i prim verile în „Zefirul verdelui din mine”: „[...] E ca o neclintit i sacr catedral / Seninul, ve nic, tremur, pe care-l simt azi eu;/ El - ceru' - a a se afl : petal cu petal ,/ În sânul de prescur îl vezi pe Dumnezeu [...]” (Dor de pâine) Cu glasul optit, murmurând ruga, energia poetei este de un magnetism rar, practic nu te po i deprinde de vers, de catren, de poem, pân când nu intri în miezul reactorului s u „subcuantic”: „[...] C ci bucuria-n noi e ca i fulgii:/ De o îneac stropii cruzi de ploaie,/ Se stinge-ncet; r sare-n timpul rugii,/ Când inima-n smerenie se-nmoaie [...]” (Mângâia i de bucurii) Rug ciunea este o constant a scrierilor poetei moldave, ruga-metafor asimilând fiecare element al naturii ca parte a întregului providen ial, a a dup cum frumos evideniaz Papa Francisc într-una dintre dizerta iile sale: „[...] Rug ciunea omului este strâns legat de sim mântul de uimire. M re ia omului este infinitezimal dac o raport m la dimensiunile universului. Cuceririle lui cele mai mari par a fi un m run ... Îns , omul nu este nimic. În rug ciune se afirm n valnic un sentiment de milostivire. Nimic nu exist din întâmplare: taina universului st într-o privire binevoitoare pe care cineva o întâlne te în ochii no tri. Psalmul afirm c am fost f cu i cu pu in mai prejos de Dumnezeu, încununa i cu slav i cinste (cf. Ps 8,6). Relaia cu Dumnezeu este m re ia omului, întronarea sa. Prin natur , suntem aproape nimic, mici, dar prin voca ie, prin chemare, suntem fiii marelui Împ rat! Mul i dintre noi au avut 34 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii aceast experien , iar dac desf urarea vie ii, cu toat am ciunea ei, risc uneori s sufoce în noi darul rug ciunii, e îndeajuns contemplarea cerului înstelat, a unui apus de soare, a unei flori... pentru a reaprinde scânteia recuno tin ei [...]” Limba pe care poeta o a terne între filele c ilor sale este dulcea limb româneasc , purt toare a nectarului cuvintelor r sf ate de accentele graiului moldovean. Cuvintele alese nu sunt dintre cele „pre ioase”, îns simplitatea lor este scânteietoare, metafora rezultând prin asocierea bazat pe niveluri energetice de complementaritate, reproducându-se similar efectului de amplificare a luminii: „[...] Ieri mi-am amintit de buna, cu basmaua-i priveghind/ S se-nal e aluatul în covata ei, p strat ;/ Mirosul acela, parc , era rupt dintr-un colind,/ Dor de mâinile muncite i pestelca-i înflorat .// i-a l sat i surioara, cea mai mic , un fular,/ Iar pe lavi a c rii st -ntristat o rochi ;/ Chiar dac revin la ele, însetat , dar mai rar,/ Când le-ating, simt bietul suflet cum tresare i sughi [...]” (E parfum de ve nicie) Poemele c ii au o tandre e i o duio ie aparte, fiecare vers este de fapt lumina unei candele care, în pofida fragilit ii ei, nu se stinge, ci se înc âneaz s lumineze în noaptea adânc . i o face cu puterea infinitului mic - a lumân rii care face ceea ce nici soarele în re ia lui nu poate - devenind prin smerita-i, dar justificata-i dorin , lumin peste veacuri, o dulce amintire în casa str nepo ilor: „[...] O, cât de nep tat -i ast lume/ A raiului din noi, primind pe to i;/ Iar, ticluit -n sute de volume,/ Ar fi s la , i pentru str nepo i [...]” (Lumea sufletelor orfane) Când facem vorbire despre poemele Getei Lipovanciuc, nu putem avea preten ia de exhaustivitate, universul s u liric fiind amplu, parcurgând varii areale tematice. L udabil este tonalitatea general a volumului - nostalgia evoc rii - care î i face sim it prezen a de la un cap t la altul. L m cititorului pl cerea de a descoperi pas cu pas un Om, un Poet, de o rar sim ire i noble e, care i-a f cut ACAS din POEZIE, redefinind coordonatele locului unde sufletul s u se întoarce mereu cu pl cere, unde are loc reînc rcarea cu energia ?i puterea dat de miezul verde al vie ii. Recomand m cu sinceritate aceast carte, ce poate fi considerat un templu al cuvintelor, peste care plute te cauzal i inten ional harul divin, a a dup cum strig poeta, în frumuse ea adânc a lini tii sale, oferit ca nepre uit ofrand : „[...] Descul merg prin verdele din mine,/ Nici înc ri nu vreau, am dou t lpi;/ i colbul care-mi intr pân -n vine/ L-accept de dragul unei sacre l mpi [...] (Zefirul verdelui din mine) Passionaria STOICESCU Balada zidului i a iederei Zidul gri i mohorât... Iedera-i s ri de gât. El se împietri în sine, ea-l îmbr mai bine. Înverzi i se usc , dar statornic -l urc . Pentru cer, l p mânt, ploaie o scuip i vânt, viscol o înc run i... Ea r bd i se lipi. Chem p ri în frunzi le cânte pe furi , chem soare, chem lun îi lege împreun i sub fo net de s rut, zidul se d du b tut. Ol s -l n deasc , nile s -i înveleasc , ol s se alinte, pietrele s -i înve minte i din verde se-nverzi i uit ce-nseamn gri... * Dulce-i tânguie la piept: - ine-l, Doamne, drept i drept, de mi l-oi pr di, un alt zid n-oi mai sui, de mi l-oi d râma, un alt zid n-oi mai urca... - Alei, ieder muiere, uns -i ruga ta cu miere, miere t inuind otrav , bun de-n at în slav ! Pân -n coperi te-ai dus, înve i ce-nseamn sus Marcel Iancu - Vedere c tre port Anul XV, nr. 8(168)/2024 i-ai uitat, arpe frunzos, m-ai n dit de jos! Vremea de m-o n rui, un alt zid î i vei g si; nici înalt, nici cenu iu, doar s -l ca ri tu de viu... Dar nici eu n-am s te las pe-o ruin de pripas: te-oi strivi sub c mizi, ochii cu ai mei s -nchizi, sub d râm turi te-oi prinde, n-ai, drago, cui m vinde! Balada lui Înc Înc neaua, înc tina, înc bezna i lumina; înc „trece”, înc „doare”, înc vreascuri, înc floare; înc pace, înc lupt , dedesubt armura rupt ... Înc ora, înc veacul, înc Domnul, înc Dracul, sfin te i m spurc , coboar i m urc înc iar i totu i înc , ZICERE nespus adânc de-a c ul i de-a prada... Pân când eherezada? Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 35 Gheorghe Andrei NEAGU Migra\iile poetului E zi de s rb toare. Doctorul Pompiliu Cre u a împlinit 85 de ani. De ziua lui i-a f cut un dar deosebit de valoros. Un volum de poezii scos la editura „Armonii Culturale”, Migra ii lirice peste orizonturi. Cele 111 poezii inedite, ce alc tuiesc „acest volum aniversar”, exceleaz în primul rând prin fineea unor rostiri poetice, de mare sensibilitate. Clasic în construc ie, poetul m face s gândesc la ce s-ar fi întâmplat cu destinul u poetic dac ar fi scris i publicat poezie înc din adolescen . În poezia „Orizonturi libere” de la pagina 19 se adreseaz neantului cu îndemnul: „Nu pune orizontului c tu / imensit i de gânduri se destram /” Câte gânduri, câte rostiri poetice pre ioase s-au destr mat în „spa ii nev zute” în timpul atâtor ani în care poezia l-a înso it doar ca umbr , f s fie întrupat cu adev rat vederii, spre desf tarea iubitorilor de frumos. Este evident faptul c sentimentul crea iei poetice nu l-a p sit pe autor pân când ia mântuit îndatoririle profesionale i cet ene ti. Eu a a l-am cunoscut pe cel care a condus destinele veterinare din jude : un pensionar care scrie poezie. Mi-a m rturisit c scria poezie înc din perioada când urma liceul de elit din Sinaia, f s doreasc s publice. Ce p cat! Pentru c iat ce surprize poetice este în stare s transmit autorul, în poezia „Strop de anotimp” de la pagina 28: „Un strop de anotimp r mas pe ramuri/ strânge lumini pe pragul dimine ii/…cu promoroac i-amintiri pe ramuri/ un strop de anotimp nu vrea s plece”. Parc v d atârnând pe o muric , o lacrim de cea condensat întrun final de toamn . Poetul este un lefuitor de gânduri pân i atunci când se roag . „Te rog, înl tur azi draperia s v d cum înflore te iar fereastra” (Rug , pag. 40), dup cum a remarcat i dr. Teodora Fântânaru, în prefa . Stai i te întrebi, cum anume s înfloreasc fereastra? i bineîn eles, dac ai fior poetic în sânge, vei sim i c apari ia iubirii la fereastr , nu poate fi decât aievea rostirii poetului. Sensibilit i menite s i zdruncine sim ul adormit g se ti i în versurile: „Lipsesc doar un minut, a spus o frunz / crengii sub iri din care se desprinse/…Tr ind durerile singur ii,/ reverberând t cerile astrale/ fluturi sau frunze-n evari banale/ dispar în umbrele imensit ii…” (Mirajul zborului, pag. 54). Acest poem s-ar fi putut dezvolta atât de mult încât zborul s fi devenit pretextul unui poem filozofic de anvergur . De multe ori, poetul face confesiuni, m rturisindu- i st rile, angoasele i toate fulgerile ce-i bântuie sufletul, încât s ajung i sublimeze în versuri toate st rile. Atent la ce se întâmpl în jurul lui „E nit teiul, ars de focul verii” (Confesiuni, pag. 55), poetul este în stare s se simt el însu i un pastel plin de figuri de stil, ce se întrep trund armonios în întregul volum. Trist adeseori, romantic tot de atâtea ori, chiar i atunci când „Lin zboar fluturi albi peste morminte… Poate sunt îngeri care vin vad / taina luminii din pove ti obscure” (Fluturi, pag. 89), poetul surprinde întotdeauna prin imagini bine conturate. Din când în când, se simte plin de recunotin evenimentelor ce-au marcat existen a neamului românesc, cum ar fi: Rug la M ti, Bucegi în asfin it, Vorone , România etc. Autorul revine plin de nostalgie în poemul Ploi i vacan (pagina 78) „Plou peste ploi pe afar / cu stropi mari de toamn rece/ plânsul norilor nu trece”. Exist , a adar, o permanent preocupare pentru gândul frumos înf urat în mantia unor metafore ce-i dau personalitate crea iei. Am s exemplific prin citirea primului vers dintr-o serie de poezii pe care n-am s le men ionez ca s nu devoalez misterul: „miroase a var , soare i ar / oceanele de grâu ridic valuri…”, „apun Bucegii în delir de sear ”, ... „primesc coarea geamului pe frunte” ..., „ascult oapta ploii care vine” ... „albastru cer coboar pe abside/ i zid de Vorone uzat de vreme” ... „aprinde orizontul focuri ro ii/ ...roua î i las lacrima în petale” i în multe altele asemenea. De aici pot deduce c poetul frisonat de primul vers î i propune s continue poemul pân acolo unde rostirea devine întreag , coapt , rotund . Credincios stilului domniei sale, practicat cu obstina ie descop r în poezia Surâs în evalet „a a ipit p mântu-n strai de frunze/ iar salcia îng lbenit moare” (pag. 114). Dar în una din cele mai izbutite poezii, Lacrima c ii, poetul ne-atac cu un sim al metaforei ca un fulger: „din pomi uci i va r ri o carte/ i inima copacilor va plânge,/ lacrima lor este izvor de sânge”. Cât de adev rat este i acest volum ce strânge sângele copacilor atât de izbutit încât nu te cuprind întrebarea: oare ce se mai poate spune despre un poet ca Pompiliu Cre u? M. Iancu - ranc cu ou 36 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Anul XV, nr. 8(168)/2024 Mircea TUTUNARU Arta celest[ a poeziei lui Daniel Preda Daniel Preda este un poet tân r, cu har, care impresioneaz cititorul înc de la debut cu prima sa carte de versuri frumos intitulat „nu mai sunt întreg la inim ”. Odat cu apari ia acestei c i putem spune c dinastia poe ilor Preda ocup locuri tot mai pronunate i binemeritate în agora literar a Olteniei. Lirismul acestei c i implic exprimarea în direct a unor adev ruri existen iale, folosirea unor imagini sugestive care s plac cititorului. Se poate observa poeticitatea gândirii apoftegmatice în versurile acestei c i: „prin inima mea p ti maiestuos/ pa ii t i nu pot s mi-i scot din minte/ ochii t i îngân rutul atât de frumos/ între buzele noastre nu mai încap dou cuvinte.” (ochii t i îngân rutul atât de frumos) Desigur, poeziile lui Daniel Preda izvor sc dintr-un suflet curat, dintr-o inim care nu mai este întreag , nu pentru c ar avea vreo suferin ci pentru c ea se afl într-o permanent stare de d ruire, oferindu-se celor care au nevoie de frumos, de iubire, de bun tate, de dragoste: „nu mai sunt întreg la inim / îmi tot amân întâlnirea cu mine/ sunt un pictor de lalele galbene/ legat de mâini cu funii de amurg.” (nu mai sunt întreg la inim ) Iat c poetul, prin actul crea iei sale, are deopotriv con tiin a existen ei efemere pe acest p mânt, dar i aceea a nemuririi prin opera sa: „iedera min ii mele st încol cit / pe trupul t u e un r zboi/ scrâ net i team , speran risipit / nenoroc în floarea de trifoi.” (ecou) Poezia este adev rul sufletului urcând pe treptele nemuririi iar tân rul i talentatul poet Daniel Preda tie acest lucru i el consider via a este o poezie autentic . De altfel, poezia este puntea misterioas dintre dou suflete care împ rt te bucuria de a tr i întru Dumnezeu: „te-a (re)strânge la piept/ chiar dac inima mea nu e preg tit / s î i ia triste ea de la început/ i-a vorbi despre tinere ea mea/ ca lui Dumnezeu/ de-al umerilor t i dor,/ simt c nu mai locuiesc în trupul meu [...]” (te-a (re)strânge la piept) Suple ea spiritului omenesc se oglinde te cel mai bine în poezie i în filozofie. Poezia este expresia sublim a sim irii omene ti care na te diverse întreb ri i predispune la visare i medita ie, iar pe de alt parte filosofia este arta în elepciunii, tendin a cu privire la cunoa tere, la existen a fiin ei umane, la întreb rile care îl chinuiesc pe om obsesiv. Atât poetul cât i filosoful fac o educa ie sentimental i intelectual semenilor din jurul lor. Poetul este un filosof al sufletului, al existen ei umane asupra c reia ac ioneaz cu mijloacele sale: „mi-e cerul închis într-o colivie/ sunt sechestrat în ip tul ploii/ vino s r zbun m trecutul/ i vindec -mi s rutul cu sânii t i.” (sechestrat în ip tul ploii) Dac filosofia este definit stricto sensu - iubirea de în elepciune, nu în elepciunea îns i, adic nu- i arog adev rul absolut, poezia prin natura ei este subiectiv prin excelen , ea exprim o filozofie de via dobândit în urma unor experien e marcante în care sunt verificate adev rurile l untrice, pe când filosofia e critica realit ii pure în care se face trecerea de la individual la general. Observând câte stele sunt pe cerul sufletului poetului vom constata atâtea miracole în poezia sa. Poetul î i înal ochii la stele, vis tor, iar poezia sa este un râu cu ap vie ce ud pomul din gr dina filosofiei. O poezie autentic i original ca a poetului Daniel Preda este generatoare de emo ii estetice. O carte de poezie bine scris este ca o sticl de vin vechi, de colec ie care, cu cât trece timpul peste ea, se vinde tot mai scump la „licita iile spiritului”. Gândirea metaforic , epitetele i compara ia dar i ludicul cuvintelor se afl la geneza poeziilor creatorului Daniel Preda. Poezia sa emo ioneaz cititorul care se simte atras de mirajul acesteia: „sunt zile în ir/ în care m-a ascunde/ într-o coaj de nuc / teptând ciocanul.” (clepsidr ) Gândirea filosofic a poeziei sale ne arat poezia i filosofia, ca modalit i superioare de cunoa tere, au existat dintotdeauna fiind i ale unui simbol ezoteric. Daniel Preda scrie meditativ i mirajul poeziei sale provine din contemplarea lumii înconjur toare, a universului, a infinitului, dar i din propria filozofie despre om, despre iubire, despre divinitate, despre spa ialitatea i temporalitatea fiin ei. Este un poet în deplin putere creatoare iar versurile sale au propria atingere asupra cititorilor. În încheiere îi doresc s ajung la fel de mare ca tat l s u i, de ce nu, chiar s îl dep easc . Felicit ri, Daniel, i drumul pe care mergi s i fie încununat cu laurii succesului! M. Iancu - Cafe Concert Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 37 Ion POPESCU-BR{DICENI Festivalul Interna\ional de Literatur[ Tudor Arghezi Premiul Opera Omnia - Ion Bogdan Lefter 1. Elogiul perfec iunii Ion Bogdan Lefter e n scut la 11 martie 1957 la Bucure ti i este deopotriv poet, critic, istoric literar i comentator politic. A debutat ca poet în „Luceaf rul”, în 1978, prezentat de oniristul Leonid Dimov. Face parte din grupul celor „Cinci” (1982) dar a ap rut în volum individual de poezie în 1983. În „Desant '83” a fost prins i cu proz scurt . În postur de critic a început cu monografia „Alexandru Ivasiuc. P rile” (1986)[1]. Ca poet, Ion Bogdan Lefter e cerebral, inteligent, riguros i cultiv puritatea abstract a conceptului. „Epura” i „menuetul” coabiteaz armonios ca s dea, alchimic, obiectul perfect. Medita ia liric e avid de totalitate i de esen ialitate, alc tuind miraculos un conglomerat de cristale perfecte. Eugen Simion îl vede pe poetul Ion Bogdan Lefter din aceea i perspectiv conceptualizant , într-un limbaj concentrat, programatic abstract, cu premeditare complicat, adic un soi de „contorsiuni complicate i reci, reflexive preponderent i totu i oximoronice”, printre fante izbucnind „elogiul perfec iunii” expandat de obsesia ii i obsesia Mor ii ca i marele francez Mallarmé; ca i acesta, desigur, î i tr ie te starea de beatitudine în vecin tatea marilor no iuni; i precum Arghezi, verbul s u pip ie „conturul” poros al conceptelor, pân i ele „de-materializate”, transferate în utopie artistic (fie ea i „le ” brutal-concret - n.m.,IPB.), denudat antipoetic i evident, inevitabil, riscant, întrucât r mân în zona eseistic , ingenioas , intransigent tocmai cu... poeticitatea. Autoironia pune în remisie spiritul ludic, criza limbajului fiind, finalmente, dep it , gra ie figurii spiritului s u, una semiotic bazat pe „oglind ” (adic „joc secund” - n.m.,IPB.) i „cercul superior”, ideal, al metaconceptelor fluidizate transaparent, deci transmodernistic, bizuinduse, negre it, pe poezia... poieticii [2]. Mihai Iov nel observ ceva de la sine în eles: poemul lefterian e con tient de sine, de tehnica i tehnosfera sa proprie”[3]. 2. Un f uritor de ipoteze îndr zne e Criticul literar Ion Bogdan Lefter e unul de idei, cu voca ia construc iei riguroase. E un f uritor de ipoteze îndr zne e, chiar ocante, reactive tot pe-atât, plasându-l în perimetrul personalit ilor incomode, originale, violentând confortul ideilor consacrate (cam cum i eu procedez de când cu „inventarea” paradigmei transmodernismului - n.m.,I.P.B.). Astfel, prozatorul (de critic i eseu) elaboreaz sinteze, scurte istorii (ca de pild cea despre romanul românesc, cea despre începuturile „noii poezii”, bazate pe „close reading” i „ideologie tel-quelist ”. Ca s se afi eze imperturbabil ca principal promotor al postmodernismului (dup 1985), defect care atrage dup trena de rigoare cusururi ca metafizica, metaforite, teoria revolut (cu care, categoric, nu-s de acord - n.m.,I.P.B.) drept p cate capitale ale modernismului. Deloc mirat, dau, într-o bibliotec , peste „Recapitularea moderniii. Pentru o nou istorie a literaturii române” din 2000, sus inut ca tez de doctorat. Cum eu însumi am publicat recent o „istorie transmodernist ” [4] reliefez tezele i temele lui ca fiind în genere perisabile. Ba - subliniaz Mihai Iov nel - i el autor de „istorie literar ”[5] reconstruirea interbelicului este problematic prin superficialitate în detalii i suprasimplificarea în plan global. Îi amendez i eu pozi ia critic , din pricina recurgerii mimetice la hegeliana antitez dialectic , în prezent fiind valabil doar cea trialectic , secondat prin ter ul tainic inclus; fie logic, fie ontologic, fie sacru.[6]. A a c îndr znesc a-i repro a reputatului intelectual Ion Bogdan Lefter dogmatismul manifestat în promovarea genera iei optzeciste ca postmodern . Mircea Bârsil , de pild , nu cade într-o asemenea capcan [7]. Dimpotriv I.B.L. nu ofer tratatului s u dedicat postmodernismului decât sensuri vagi, inconcludente sau contradictorii. a se face - i acum îl citez pe acela i Mihai Iov nel - „numeroasele încerc ri ale lui I.B.L. de „sintez ”, de „cartografiere”, de surprindere a „structurilor în mi care”, a „mozaic rii” literaturii recente prezint , pe lâng numeroase detalii utile i acurate, viciul fundamental al unui sol friabil”. Ion Bogdan Lefter 3. Criticul-eseist Nicolae Manolescu îl include pe Ion Bogdan Lefter în „Istoria-i critic ” îns la sec iunea „Critica i eseul”. Ca poet îl expediaz iute drept metapoet, lâng Bogdan Ghiu, remarcând tr turi scandaloase: poemul e „castrat emo ional”, erotica e „epurat de sim uri” (aspect barbar-inuman, afirm eu, de neclintit - n.m.,I.P.B.), poezia ar fi „experiment de laborator” (ceea ce-i de-a dreptul dezastruos, mai abitir ca la George Magheru [8] ori ca la tefan Odobleja [9] - n.m.,I.P.B.); ba poezia ar fi o forde sinucidere liric de care poetul neomodernist ar fi perfect con tient. Fotografiindu-i contribu ia „la firul 38 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii ierbii”, acela i Nicolae Manolescu îi descrie stilul de i didactic totu i fragmentar, „organizat mai mult la nivel de titluri decât la acela al con inutului, neatras la început de analiz , la antipodul celui al lui Radu G. eposu [10]. Din nefericire „tratatul” n-are interesul teoretic din studiile Monic i Spiridon, nici originalitatea lui Mircea C rt rescu; zuie te în schimb o ierarhizare a postmodernismului deasupra modernismului c ci ar de ine o complexitate superioar . Istoriocritic imperturbabil, Nicolae Manolescu îi taxeaz neîndutor deficien ele de metod lui Ion Bogdan Lefter [11]. Prin urmare: - postmodernismul nu este axiologic superior modernismului (nici în proz nici în poezie - n.m.,I.P.B.); - permutarea lui Bacovia, Mugur, Dinescu în canon postmodernist e tenden ioas întrucât se sprijin pe o ureche în el toare; - restul operei (articole cu duiumul sunt captivante dar minate de caracterul improvizatoric, de maniera rebarbativ de abordare, inutil repetitiv) e alc tuit din false sinteze (ca de exemplu „Flashback 1985: Începuturile noii poezii” [12]), din publicistica ocazional (ca de pild „Despre identitate. Temele postmodernist ii”[13], din aplica ii pertinente, dar descriptive (precum cele din „Scurt istorie a romanului românesc (cu 25 de aplica ii)”[14]). 4. Indemonstrabilele poeziei Cum mi-s un fel de „Toma Necredinciosul”, am recitit, zilele astea, cartea consacrat „începuturilor noii poezii” de dup / sau de la/ 1985. Ca i D.Caracostea [15], Ion Bogdan Lefter mizeaz pe forma intern care polarizeaz opozi iile expresive ale poe ilor individualizându-i pregant. Nu poate lucra decât provocat, ca i Marin Mincu, precum acesta utilizând în exegez metodele sus inute de indemonstrabilele poeziei. Ion Bogdan Lefter confer i induce efortului creativ i experien ei agonale actul scriiturii po(i)etice ca înfrigurat c utare a imperativului experimentalist care se structureaz într-o poetic autarhic transformat nu în scop în sine de i ispita e prezent ci într-o estetic a actului creator motivat de presiunea metapoeziei, a manierismului structural (asumat teoretic i practic n.m.,I.P.B). Abordarea mozaicat i excesiv adjunctival ori metaforic (de tip bucla spiralei, prozaizant conceptualizan i, orgolio ii morali ti, genera ia sintetic , metaforicii aburo i etc.) e mai inclusiv dar î i stârne te, volens-nolens, i o und de îndoial sistemic . 5. Fuziunea limbaj-mesaj Apropo de sistem, Ion Bogdan Lefter vine cu ni te preciz ri... finale din care se desprind trei aspecte: de catalog, de oglinzi i de obiectivitate în eleas drept „cea mai sincer subiectivitate”; astfel „a face din lectura îns i, în chiar clipa când se consum , o confruntare Marcel Iancu - Construc ie abstract Anul XV, nr. 8(168)/2024 onest cu textul literar e cea mai bun cale c tre adev r. Gustul, intui ia i pl cerea (lui Roland Barthes - n.m.,I.P.B.) sunt prin urmare operatorii de facto ai obiectivit ii critice. i, totu i, iat -l i în siajul poeticii (re)lecturii a lui Matei C linescu [16], dispus s insiste deopotriv pe forme transindividuale i pe idiomuri individuale (când analiza ulterioar e mai profund decât articolul de întâmpinare). „Lâng ambiguitate, sugestia vag , efectele de culoare i percutan ale limbajului, adic lâng tot ce face din poezie un text opac, sedutor i „nou” în sine, exist substan iale semnifica ii tranzitive, sensuri dincolo de cuvinte” (adic meta+trans-sensuri - n.m.,I.P.B.). Pân la urm poezia noii genera ii pe care a pariat Ion Bogdan Lefter mizeaz pe fuziunea dintre limbaj i mesaj. 6. Câ iva poe i optzeci ti Astfel Mircea C rt rescu rezolv contradic ia dintre esen i aparen prin instituirea complexit ii epidermicului, prin suprapunerea tuturor planurilor, prin transpunerea lor în concret. Traian T.Co ovei ocheaz prin etalarea franc a metodei de orchestrare a temelor i motivelor, dezvoltate i reluate în simetrii plasticizate, care poetizeaz ideile; alteori procedeaz ca M. Iv nescu i E. Brumaru, populându- i „scenariile” cu personaje antrenate în întâmpl ri ba gra ioase ba absurde. Florin Iaru recurge la insolitul asociativ, la ironia persiflatoare, la autotr darea componentelor mecanismului poetic, la acceptarea prozaismului prin dezvoltarea epic , a dialogului iute-agitat-spumos, a citatului cultural amuzant, la ingeniozitatea de a l sa enun uri suspendate i într-o ordine aleatoare. Fiind excelent tehnician i imaginativ plin de verv Alexandru Mu ina se diferen iaz între comilitonii optzeci ti prin poezia cotidianului, a navetei; prin limbajul compozit i intertext complex; prin „Budila-Express” = capodoper , totodat parabol multipl a înfrângerii generice, opus , net, aristocratismului literar, de i, peste tot, discursul abund în simboluri, idei, concepte i viziuni. Ion Stratan (care mi-a fost coleg de milit rie la Vânju-Mare i la Pleni a - n.m.,I.P.B.) e un poet ermetic, cosmogonic, orfic, posesor al unui eu profund i „transaparent” (criptofanic - n.m.,I.P.B.) mai în fiecare vers/ versúr . Limbajul s u este animat, mergând pe un ritm incantatoriu, pe un ansamblu cu legi structurale mai degrab invizibile. Nichita Danilov (c ruia i-am oferit titlul de Laureat al Atelierului Na ional de Poezie „Serile la Br diceni” în 2009 - n.m.,I.P.B.) rezist la concuren cu „cohorta” optzecist prin aerul grav, ini iatic, prin punerea în ecua ie a datelor fundamentale-ontologice ale fiin ei: trup i suflet aici i dincolo; apoi prin livresc, efecte de atmosfer , i câ tigarea în tensiune i gesticula ie lent , sacerdotal (mai ales în „Nou varia iuni pentru org ”). Ion Mure an s-a impus fulger tor prin „Cartea de iarn ” ca fiind poetul posedat, dus de-o nebunie asumat ca-ntr-un ritual „ezoteretic”. Tonul trufa , hipertrofic, al persoanei întâi raporteaz totul la sine. Dar poetul devine „expert” al parabolei pe care o construie te existen ial-acut. Confesiunea poate fi i direct -brutal îns , totu i, id est logosul, poezia. În fiecare intensitate inspirat a rostirii apare, codificat , poetic, câte o veritabil profesiune de credin : („Oricum, eu stau în fa a crezului poetic ca în fa a unei femei f piele ce î i pudreaz venele... grumazul meu st între poem i cauza sa cum st uterul femeii între spermatozoid i ovul” (În area la cer). Bibliografie 1. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu: Dic ionarul Scriitorilor Români (D-L); Editura Funda iei Culturale Române, Bucure ti, 1998, pp.735-736 2. Eugen Simion: Scriitori români de azi, IV; Editura Cartea Româneasc , Bucure ti, 1989, pp.514-518 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 3. Academia Român : Dic ionarul General al Literaturii Române (H/L); Editura Muzeul Literaturii Române, Bucure ti, 2017, pp. 646648 (autorul articolului: Mihai Iov nel) 4. Vezi Ion Popescu-Br diceni: Scriitori români contemporani i ile lor esen iale. O istorie transmodernist a literaturii române contemporane; editura TipoMoldova, Ia i, 2024, 1564 p. 5. Mihai Iov nel: Istoria literaturii române contemporane (19902020); Editura Polirom, Ia i, 2021 6. Cassian Maria Spiridon: Aventurile ter ului; Editura Curtea Veche, Bucure ti, 2009 7. Mircea Bârsil : Poezia optzecist ; Editura Eikon, Bucure ti, 2021 8. Vezi George Magheru: Cântece la marginea nop ii; Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982; edi ie îngrijit i prefa at de Marin Sorescu 9. Vezi tefan Odobleja: Pagini inedite; edi ie îngrijit i prefa at de Constantin Negreanu; Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986 10. Vezi i Radu G. eposu: Istoria tragic & grotesc a întunecatului deceniu nou ; prefa de Al.Cistelecan; Editura Dacia, ClujNapoca, 2002. Pe Ion Bogdan Lefter, Radu G. eposu îl apreciaz pentru elanul s u meditativ, febricitatea intelectual , prefigurarea teritoriului cu impetuozitate; lipse te materia sensibil , psihologicul în favoarea conceptului. Utopia sa e ideea, perfec iunea spiritual . Delirul teoretic este combinat alchimic cu p catul lui Dionis: atingerea perfec iunii; iar salvarea ca poet a lui I.B.L. vine din instrumentalizarea poeziei; el este cu adev rat remarcabil în frenezia sa imaginativ , impresionând tocmai prin c utarea halucinant a modelului absolut. 11. Nicolae Manolescu: Istoria critic a literaturii române. 5 secole de literatur ; edi ia a II-a, rev zut i revizuit ; Edi ia Cartea Româneasc / Grupul Editorial ART; Bucure ti, 2019, pp.1368-1369 12. Ion Bogdan Lefter: Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”; Editura Paralela 45, Pite ti, 2005 13. Ion Bogdan Lefter: Despre identitate. Temele postmoderniii; Editura Paralela 45, Pite ti, 2004 13. Ion Bogdan Lefter: Scurt istorie a romanului românesc (cu 25 de aplica ii); Editura Paralela 45, Pite ti, 2001 15. Vezi Marin Mincu: Cvasitratat de/spre literatur (A fi mereu în miezul realului); prefa : Bogdan Cre u; postfa : tefan Borbely; tabel cronologic: George Popescu; Editura Paralela 45, Pite ti, 209, 934 pagini 16. Matei C linescu: A citi, a reciti/ C tre o poetic a (re)lecturii; traducere de Virgil Stanciu; cu un capitol românesc inedit despre Mateiu I. Caragiale; Editura Polirom, Ia i, 2003 Marcel Iancu - Drumul c tre Ein Hod 39 Ioan G~F-DEAC Pot ziua trece întunec ri sim ite mai aspre decât lunec ri de strigoi peste c ri spre sihastre ilumin ri. Poetul transform realul în semin ii care transfer str ine cumin enii în feerii sub bol i stâncoase de naufragii str ine în sufletul fiec rei frunze. Respir zeii luminii în sine, osândi ii în iluzorii înclin ri i violente decoruri tr iesc secunde ultime, iar por elanuri fine i ma in rii absurde miraculoas magie streaz în planete ascunse. Splendori mobile anim teatrale p ri, mi ri str ine pr bu esc împ rt ite ape de ocean uscat peste sufletele toate triste în lumea aceasta de-aproape, de-aici. tre fantastic larg deschis hublou p duri nocturne vâr esc catele vis rii, paraliza i în fecundat ur . de margini adâncul geme, invizibilul spore te, imaginile fo nesc în cuvinte, împurpurat salut confirm o devenire i convulsive al muri cump trupul în mari b i. Nimeni nu se teme de adieri, amalgam devine orice tenebr i r ire survine în orice fibr de muzical cuvânt s vâr it în culoare. Primejdiile sumbre-s fericite, aprinse focuri desfid deschideri subp mântene, infinit topire a fiec ruia în sine. De umbr este fiece cuvânt, de chip se-arat fiece fo nire captând prefigur ri, iar povestirile-s moarte de demult în templele cu trepte roase de roiurile de vise. Doar ele urc spre a vesti str luminarea lumin rii. Spaime-s n scocite peste pr stii iluzorii, c zute ml dieri se pun pe lan uri de sunete c rnoase. cind printre solemne înfrico ri urc sc rile spre adâncuri. Lumina-n culmile sale unic bezn presimte. Vin magi din occident, ruinele tragice întotdeauna sunt vii. Un r cit mesager, - cocor de aur într-un canion eretic, ghirland de seceri este sub gheare inerte. Lungi propozi ii pornesc din proprii seifuri, sidef se pune în poleiala fiec rui cuvânt rostit de ura robit -n neiubire. Vizionar strivire în cazn purcede, un gând despre vid într-o coloan se ascunde, neistovit forfot -i vorbirea, visat întuneric devine chinul. Nimicnicia ucide ultimele p duri din sufletul omului bun, închipuind materie nedreapt , inert i straniu str in s intre-n singur tatea sfâr irii. Tainic alchimie fo netul arat marea uimire. 17 iunie 2017 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 40 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Stelian GOMBO} Teologie ]i Literatur[: un raport sau mariaj aproape uitat Aceast axiom este mai veche decât credem. Clement Alexandrinul (secolul II) o tia i el; Stromatele sale sunt es turi de literatur , filozofie i teologie - toate intrate în slujba Cuvântului. Teologia antic nu a ignorat literatura p gân , ci a încercat, cel pu in apologetic, s o citeasc în cheie cre tin . Teologia bizantin a creat poezie de înalt clas (prin marii imnografi, ca de pild Sf. Roman Melodul, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Cosma de Maiuma); ea a hr nit religios i estetic zeci de genera ii. Iar a a-numita „teologie neasc ” autohton (pentru a-l parafraza pe Costion Nicolescu) nu ar putea fi separat de literatura popular : un tot unitar în care religiozitatea a fecundat crea ia literar , iar aceasta a dat religiozit ii lumini de gând, intui ii de nea teptat profunzime. Iar modernii? Aici, rela ia a devenit una mult mai complicat . Literatura s-a rupt în mod firesc de atotprezen a temei religioase (inerent medievalului), iar teologia (pribeag pân spre mijloc de secol XX prin labirinturi scolastice uscate, antipoetice) a ignorat literatura, tratând-o ca pe ceva profan. Biserica a c utat i apreciat doar literatura de factur religioas , pe cea pedagogic-moralist sau pe cea eroic-mitic . Nu-i po i reduce îns pe marii clasici la filonul lor religios (de i, în mare parte, existent). Gândul despre Dumnezeu, despre ve nicie, despre sensul spiritual al vie ii este prezent i acolo unde nu se vorbe te în mod explicit despre Dumnezeu, îngeri i rug ciune. Acest element implicit - câteodat chiar mai profund decât religiosul declarat, afi at, asumat - i-a sc pat teologiei române ti, r mânând exclusiv în seama criticii literare. Dac pe Lucian Blaga, pe Tudor Arghezi (ca s nu mai vorbim despre poe ii mistici prin excelen , ca Vasile Voiculescu) îi mai g sim trata i i cita i în discursul teologic, poe ii începând cu genera ia 1960 sunt ignora i aproape în totalitate. Nichita St nescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag etc. nu au fost înc descoperi i ca parteneri de dialog de c tre teologia româneasc . Relevan a lor? Ar fi pueril s o reduci la câteva lozinci. F ei i al i poe i contemporani, cum vrei s în elegi interoga iile i sensibilit ile omului de azi, tr irile sale mai mult sau mai pu in mistice, abisurile sale? Cum vrei s gl suie ti despre Frumos f s fi intrat în atelierele Poeziei? Cum vrei, ca om tributar limbajului i ritmurilor modernit ii, s tr ie ti în duhul Psalmilor, dac psalmii nenum ra i ai secolului XX nu te-au mi cat niciodat ? Momentan, este foarte pu in trafic la intersec ia teologiei cu poezia. Chiar i Ioan Alexandru, care în anii 1970 a hr nit poetic o genera ie de teologi i intelectuali cre tini, a c zut între timp în uitare. Exist îns i excep ii de omiletic trunz toare, vie, hr nit din surse poetice: P rintele Teofil P ian o cita în mod neîntrerupt pe Zorica La cu, deschizându-le astfel multora gustul pentru poeticul religiozit ii i pentru teologia poeziei. Exist îns ace tia doi, care nu au c zut în uitare. Cei care ne pot aduce aminte de aceast mo tenire stimulatoare sunt p rintele Nicolae Steinhardt i mitropolitul Bartolomeu Anania. Ei au fost i sunt acas în ambele lumi: atât în cea literar , cât i în cea a Bisericii. Pe Nicolae Steinhardt nu îl putem reduce la Jurnalul fericirii (de i el este o capodoper literar , precum i un punct teologic de referin ), i nici pe mitropolitul Bartolomeu la diortosirea Sfintei Scripturi: operele lor literare, respectiv de critic literar ne deschid o cale necrispat , suveran i perfect racordat la contemporaneitate de a fi creativ i religios deopotriv . Citind cele dou volume de Coresponden ale lui Steinhardt [1], descoperi efervescen a neobosit cu care autorul devoreaz i comenteaz copios noile apari ii literare anglo-saxone i franceze. Asta, l sând la o parte asiduitatea cu care recenzeaz pân în pragul mor ii literatura român contemporan (a se vedea Monologul polifonic [2]). Prin monahul de la m stirea Rohia, Ortodoxia î i pierde orice fel de complex sau chiar anxietate cultural fa de modernitate. Asta pentru c Steinhardt-c rturarul este în acela i timp, f a epata, Nicolae Steinhardt-gânditorul cre tin. Cum e posibil a a ceva? R spunsul îl d chiar el: f a c dea „în regretabila confuzie între etic i estetic” (adic f s judece o oper potrivit relevan ei ei etice, moralizatoare), el e convins c orice mare carte „nu se poate s nu constituie i un l ca de tain pentru... adev ruri de tain ” [3]. Criticul literar Nicolae Steinhardt este un c ut tor de comori spirituale, de sensuri, într-un ocean literar în continu extindere. F a fi teolog de forma ie, el gânde te teologic, face teologie înotând prin literatur . Este memorabil entuziasmul m rturisit de Steinhardt lui Virgil Nemoianu, într-o scrisoare din anul 1974, dup citirea Portocalei mecanice de Anthony Burgess: el o consider drept o capodoper , recunoa te a citit-o cu „pasiune, înfrigurare i lacrimi” i adaug : „... tiut fiind orice capodoper de la Dumnezeu este, de la Tat l, de la Fiul i de la Duhul Sfânt”.[4] Desigur, atât p rintele Nicolae Steinhardt, cât i mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania sunt unici. Sintezele lor sunt unice, inimitabile. Epigonicul, imita ia searb , de i n scut din admira ie, ar fi o contra-m rturie a mo tenirii lor. A a cum „poetul nu e tipicar, lozincar, stereotip, complezent” (Nicolae Steinhardt), nici teologul nu î i poate împlini menirea prin repeti ie moart . Aici, teologul i poetul se întâlnesc: de i au voca ii diferite, trebuie s se fereasc de acelea i primejdii. Îns sinteza unui Steinhardt i a unui Anania poate da curaj, poate impulsiona. Sau, m car, ar trebui s trezeasc o poft nep toas de literatur printre preo i, teologi, credincio i. Pia a de carte este un bazar, f dar i poate. Pu in orientare, pu in criteriologie, pu in rezisten în fa a nonvalorii evidente nu stric . Îns asta nu este o scuz . În plus, exist , pentru publicul autohton, puncte de reper: emisiunile lui Alex. tef nescu de la Trinitas TV ne-a oferit, de pild , introduceri succinte, dar benefice, în cele ale literaturii. Lipse te înc pandantul teologic, care s completeze aceast baz indispensabil (critica literar ). El poate fi g sit punctual în recenziile p rintelui Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Constantin Necula din Tribuna. Ca oper vizionar , de comentariu teologic al unui poet contemporan, r mâne îns , pân în momentul de fa , lucrarea Tablou cu orbi. Metalingvism i marginalizare. In memoriam Nichita (Funda ia Anastasia, Buc., 2013) a lui Sorin Dumitrescu; o astfel de lectur ar putea face coal . Exist , deci, puncte de orientare pentru cel care nu vrea s r ceasc prea mult. De i utarea poate fi i ea o experien poetic i existen ial bine-venit . Pledoaria mea nu este doar ca preo ii s fie îndemna i s citeasc , citeze i s îndemne la mai mult literatur , în special la mai mult poezie. Asta, de i apelul tân rului Dumitru St niloae din anii 1930 tre tinerii preo i transilv neni s devin factori de cultur în comunit ile p storite a redevenit trist de actual („func ia cultural a preoimii este în mod covâr itor una cu func ia ei spiritual ”, vezi „Fiin a cultural a preo imii ast zi”, Telegraful român nr. 25/19 iunie 1938). Ast zi, la aproape 100 de ani, societatea se lupt cu un nou analfabetism, datorat înec rii colective în digital. Suntem îmbuiba i informa ional i subnutri i cultural. Pledoaria mea merge îns mai departe, înspre discursul teologic i înspre perioada de formare a viitorilor preo i. În teologia occidental contemporan exist un curent din ce în ce mai puternic de a valoriza teologic literatura contemporan . De a-L c uta pe Dumnezeu acolo unde El nu este tematizat apologetic, acolo unde nu exist un mesaj religios explicit. Nu doar teologii sunt interesa i de o arheologie vie în p mânturile poeziei i ale altor opere literare, chiar i mul i scriitori contemporani se deschid spre a reflecta asupra credin ei i necredin ei, asupra eternit ii, asupra prezen ei Negr itului în operele lor. Primul pas l-a f cut acum peste jum tate de secol Hans Urs von Balthasar, cu monumentala sa Estetic teologic (tradus , în sfâr it, în limba român la Galaxia Gutenberg [5]). Între timp, impulsul s u, considerat extravagant la acea dat , a cut coal . Editura Patmos (Germania) are o întreag colec ie dedicat leg turii dintre teologie i literatur : de la studii de specialitate la eseuri despre spiritualitatea poeziei (la noi, Nichifor Crainic a avut singura tentativ notabil în aceast direc ie). Iar Editura Herder dedic , de asemenea, temei „poetic i religie” o colec ie proprie, care preia conferin ele catedrei de poetic instituite la Facultatea de Teologie Romano-Catolic din Viena. Exemplele ar putea continua. Ele pot fi interpretate suficient i r ut cios drept o dovad a faptului c teologia occidental i-a pierdut contactul viu cu propriile surse i caut inspira ie în literatura contemporan . O astfel de judecat î i pierde coeren a dac începi s aprofundezi aceste proiecte. Teologia ofer o hermeneutic , o perspectiv asupra unor intui ii literar-estetice, asumate existen ial. Teologia nu î i caut confirmarea prin literatur , nici invers: îns , utilizând o metod prezent deja la primii apologe i cre tini (secolul II), teologia poate descoperi seminele Cuvântului împr tiate în lumea larg a crea iei literare. A scoate la iveal to i ace ti logoi spermatikoi e un semn al trezviei teologice, nu o dovad de plictis. Concluzia este simpl : Ortodoxia româneasc are un poten ial enorm în aceast direc ie. Referin e bibliografice: [1] M stirea Rohia/ Polirom, Ia i, 2021, respectiv 2022; cele dou merit recenzate i discutate aparte, dincolo de elementele interesante legate de scrisorile cu oamenii Bisericii. [2] M stirea Rohia/ Polirom, Ia i, 2012. [3] Ibidem, p. 25. [4] N. Steinhardt, Coresponden , vol. 1, Ia i 2021, p. 297. [5] Slava lui Dumnezeu. O estetic teologic (vol. I-VII), traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Galaxia Gutenberg, Târgu-L pu , 2019-2020. 41 Lidia GROSU (R. Moldova) Imunitate la decaden ne tiutoare de moarte Dureri nu mai conspectez... Înv ate pe de rost precum visele despre ar , le înal osanale pân -n cerul contempla iei de rezisten , descoperind c -s esen e ale existen ei... rog: între toate mi-l distinge i i pe al meu... dang tul... voi fi,-n el, poate, i eu un ecou al unei margini de supravie uitoare românitate... i cap t imunitate la decaden ... Spre sine, în Cuprins al fr iei, Bookfest-România O lume feeric , noul... sunt reg sire de mine în dimine i... teatru nu fac din tr iri sunt ale mele, ca o maladie urmeaz -n c torie, nici de o canapea somptuoas eleas , a mea-nviorare, pentru locul din autocar ce m-a privaziat într-un metru p trat, dar... da! bucurie când întunericul de distan -i înc tu at, i r mân cea mai real -ntâlnire cu sinele, vie, i cu-mp timirea-mi pentru ara mea-mam ... Culeg roua de pe o risipire, în mine, a matinalului bucure tean i una devin cu BOOKFESTRomânia: aici toate-a tept rile-s justificate de coloana vertebral -a fr iei... Dang te-n timp, rede teptarea Dangate... Dangate... erele din noi se trezesc cu-adâncurile, din ele, area În note de speran ne-mblânzim ap toare geruri i de pe-un portativ al noii dimine i, seduc toare, muzica ne scald al fiin ei litoral, cu toate rozele iubirii într-o-mbr are. Pas re în toare, sufletul se înfirip la o infinit frumuse e înconjur toare, când s rb toarea o tr im i fiecare clip -i nesfâr ire, dar i vindecare... O fericire-i asfin itul zând în el acela i r rit cu a luminii binecuvântare. A o accepta, spre sine, e-o continu -n are... Sam i voi cere, norule! De te voi prinde, norule, în raza mea, sama- i voi cere pentru îndrazneala de-a-mi fi torturat lumina i, nu spre justificare, inten ia- i de agresor, în lupta dreapta-o voi dezaproba, carisma protejându-mi-o de haina vicioasa a ororii. Mam a vie ii, ea, lumina, ni-i casa mare-a sufletului, vestitoare ca însu i omul în lumin este s rb toare... Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 42 Anul XV, nr. 8(168)/2024 La poesia di Doina Dr[gu\ Traduzione dal rumeno di Camelia Opri\a Doina DR GU , scrittrice romena laureata in matematica, è nata a Craiova ed è caporedattore della rivista culturale „Constela ii diamantine”. Programmatrice elettronica presso diversi centri, ama fin da giovane la letteratura e la poesia. Il suo esordio letterario risale al 1977 con la pubblicazione di alcune poesie sulla rivista „Luceaf rul”. Nel corso degli anni, ha ottenuto numerosi premi letterari in molte città della Romania, e sue poesie sono state pubblicate in decine di riviste. Ha inoltre pubblicato finora undici volumi di poesie, dei quali il più recente è Jocul Min ii (Il gioco delle bugie) (Editore UZP, Bucare t, 2022), dal quale sono estrapolate le liriche proposte. La poesia di Doina DR GU si presenta, ad una prima lettura, quale ricerca, e quindi gioco, dei sensi nascosti delle parole che esprimono le emozioni. Ma il „gioco”, intriso di un forte senso di scandaglio interiore, volendo dare risposte alle domande esistenziali dell'uo-mo, appare colmato da una profonda carica emotiva, intrisa di una forte problematica quale può essere la solitudine, la verità, la morte, l'esistenza, con la coscienza che «la parola perfetta è l'assenza della parola». (Angelo Manitta) tempo compresso volo interiore una solitudine immensa in un'ora compressa nei punti convergenti verso il limite di un senso nascosto in se stesso mi circonda in una vita travagliata dal desidero dubbioso e profondo cerco di armonizzarmi con le cose che ci circondano sul sentiero oscillante tra le onde di luce che traboccano in cascate ci sono errori in ogni verità come in un silenzio che interrompe il flusso continuo su sentieri sconosciuti con chiusure estese nelle aperture in un mondo che al tempo sfugge su distanze approssimative con la misura del desiderio nella profonda comprensione e la possibilità di assimilazione di ogni pensiero con una forma rovesciata negli insediamenti passo arrivando in un volo interiore con un'opale in vecchio ovale che apre momenti immersi nel mistero e le parabole che portano in sé la grandezza di un significato nascosto verso un'ultima finalità che trascende verso le rivelazioni dell'immortalità o imens singur tate într-o or comprimat în puncte ce converg spre limita unui în eles ascuns în sine însu i -nconjoar într-o via tulburat de dorin e îndoielnic i profund încerc s m armonizez cu lucrurile dimprejur pe drumul ce se leag printre valuri de lumin ce se revars în cascade sunt erori în orice adev r ca într-o t cere ce întrerupe curgerea continu incerte simmetrie zbor l untric ampi sguardi in semplici specchi in senso imperturbabile con simmetrie incerte di esaurimento in vano tumulto scoprono orizzonti con interno senza contorno per completare le perdite nel nulla della forma ci addentriamo liberati da ogni attaccamento quando i desideri precipitano crollano amiamo pienamente ma diversamente cercando di evitare pe poteci necunoscute cu închideri prelungite în deschideri într-o lume care scap timpului pe distan e aproximate cu m sura dorului în profund în elegere i posibilitatea de asimilare a oric rui gând cu o form r sturnat -n a ez ri trec venind în zbor l untric c-un opal în vechi oval ce deschide clipe adâncite în mister ciò che è inevitabile sappiamo che la parola perfetta è l'assenza della parola ora comprimat Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 43 Gelu DRAGO} Sandu Frunz[ ]i cuvintele lui devoratoare Biblioteca personal s-a mai „împlinit” ca s zic a a, datorit prieteniei mele de ani buni cu Gherasim Solov stru Domide, care mia d ruit zilele trecute volumul de versuri al lui Sandu Frunz , numit simplu i simbolic în acela i timp „Nostalgii”, editura „Neuma” Apahida, Cluj, editor Andreea H. Hede . Ilustra iile care înso esc poeziile sunt realizate de Florea Gu iar selec ia lor de c tre autor i Gherasim Solov stru Domide. Câteva date despre autor, pentru cititori, cred c sunt binevenite, mai ales c se prezint singur: „Sunt doctor în filosofie, specializarea filosofia culturii, a valorilor i a istoriei. Conduc doctorate în domeniul tiin elor politice. Domeniile mele de interes sunt: fundamentalismul religios, religie i politic , biopolitic , filosofia post-holocaust, etic rela ional , deontologie, imaginar religios în publicitate, dezvoltare personal i consiliere etic . Predau cursuri pe teme de filosofia comunic rii, etica în publicitate, etic managerial , deontologie, religie i ideologie, imaginar religios în limbajele publicitare, comunicare i biopolitic , dezvoltare personal i branding personal. C ile i articolele mele au fost recenzate sau citate de autori i publica ii din România, Israel, Europa, Africa, Asia sau America. În 2005 am primit prestigiosul Premiu al Academiei Române, iar în 2010 am primit distinc ia de Profesor Bologna. Desf or activit i de consiliere filosofic (existen ial ). Pentru edin e gratuite de consiliere m pute i contacta la adresa sfrunza@yahoo. com” (preluare de pe https://sandu-frunza.ro). Volumul este gândit în cinci capitole, fiecare cu ideea i frumuse ea lui: „Dansând în amurg”, „Seduc toarea”, „Amintiri din paradis”, „Urme pe cer”, „În lanurile de lumin ”. Citind i recitind versurile ne d m seama avem de-a face cu un poet profund, care provoac emo ii, st ri de medita ie, ne limpeze te gândurile, ne provoac la noi viziuni asupra scurgerii timpului i condi ia uman . Per total, în „Nostalgii” vorbim de o poezie de iubire, de o poezie filosofic i chiar despre filosofia iubirii! i parabole ce poart -n ele re ia unui sens ascuns spre o ultim finalitate ce transcende spre revelatoare înve nicire incerte simetrii ample priviri în simple oglinzi într-un sens neperturbat De altfel Serena Adler, în cadrul emisi-unii ei la radio „Serena Adler#Universul la feminin” a vorbit despre carte i a citat din referin ele critice de pe coperta ultim i a recitat din poeziile lui Sandu Frunz . Iat ce spune poeta Rodica Dragomir: „Reinventându-se mereu, Sandu Frunz apare ca un trubadur modern, oferindu-ne propria sa Cântare a Cânt rilor. Profesorul de filosofie, re inut în manifest ri i discret în via a privat , a amânat debutul poetic pân la anii maturit ii depline, când era preg tit s i dezv luie i o alt latur a personalit ii sale. O lume existen ial , a tr irilor personale. Un poet sensibil, interiorizat, matur, dar cu o tinere e spiritual , dublat de filosof i de o experien cultural vast . În poeziile sale, sentimentele sunt tr ite cu o palet impresionant de manifest ri, dezv luite cu sinceritate, cu o deosebit for expresiv . Poemele au note imnice i solemnitate religioas ”. Criticul Adrian Popescu afirm despre Sandu Frunz : „Scrie versuri cu un entuziasm nea teptat, alternând visul neo-romantic cu iubirea pasional , total . Cele mai multe versuri p streaz aceast aderen erotic , prin care lumea i se descoper mai bogat în sensuri i secrete”. Tema iubirii e exploatat atât de ingenios, de personal i original. Pentru poetul Sandu Frunz trupul iubitei „miroase a prim var ”, dore te s se înece „în ochii ei/ ca într-o zi lini tit de toamn / i numai b taia inimii ei” s l salveze, s -l readuc la via . Pentru autor, cea mai bun zi „este cea în care pot s te întâlnesc/ O clip cu tine e cât toate visele mele/ Cât toate cântecele/ care m-au încântat vreodat / Via a mea netrec toare/ Clipa mea” („O clip cu tine”). Dragostea fizic îl împline te, e important : „...De câte ori stai goal / întins lâng mine/ adormit ca apa lini tit a lacului/ Te privesc abandonat / în visul de iubire tocmai împlinit” („Chipul meu”). Are o idee care se repet , deci putem vorbi de o obsesie. Poetul dore te s se nasc din cu incerte simetrii ale sfâr irii în zbucium zadarnic descoper orizonturi cu întregiri f contur spre des vâr ite pierderi în neantul formei ne adâncim elibera i de orice ata are când dorurile în cascade lesc iubim des vâr it dar în mod diferit i încerc m s evit m ceea ce e de neevitat tim c vorba perfect e absen a vorbei Grupaj de poeme ap rut în revista italian Il Convivio, editat sub egida Academiei Interna ionale Il Convivio, al c rei pre edinte este prof. Angelo Manitta - scriitor, critic i istoric literar. 44 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii ea, din iubit , c ci doar a a vor forma un singur trup, o singur gândire, o singur dragoste, netulburat de nimeni: „Las -m / s m nasc odat / din trupul t u/ de noapte i de diminea ” („În dorul t u”). Se resemneaz îns cu orânduielile lumii scrise în Biblie: „Dar înc de la început/ De când raiul i iadul sunt în mine/ Te tiu aici// Infernul este neputin a de a sim i/ Iubirea celei de lâng tine” („Rai i iad”). Persoana iubit este dorit cu înver unare de la începuturile lumii, de la genez , c ci este con tient c f iubire nimic nu se poate, nu are un sfâr it: „Înc de la înce-puturile lumii/ Te-am a teptat/ Ca flac ra unei lumân ri/ s îndulce ti/ întruparea lumii de/ vise i iluzii./ / O, ceara miraculoas / care în topirea ei/ ne face s fim una!/ O singur trecere.” („Te-am a teptat”). Ca totul s fie la modul ideal, credin a e i ea necesar , ne d un sfat care poate contraria în acest sens: „Nu î i abandona crucea/ F din ea mai bine lemne de foc/ i hai s înc lzim cu ele/ Iu-birea noastr ” („Chemare”). Pentru Sandu Frunz soarele curge în persoana iubit (elemente cosmogonice, ce amintesc de Emin): „Ca într-un corp de lumin / pe care îl a tepta de mult vreme/ s îl nasc / în pântecul cerului” („Urmele t lpilor tale”) iar sufletul lui muritor i-l arde „pe trupul ei fierbinte”. tie c trebuie s aib grij de ea, s o respecte i s -i îndeplineasc dorin ele: „...Femeia trebuie scoas în lume,/ precum razele soarelui/ în fiecare diminea ,/ trebuie purtat pretutindeni,/ ca o pas re c toare,/ trebuie încadrat ca un/ ornament personal,/ precum acul de la cra-vat .// exist o vreme în care/ femeia dore te/ fie expus ca un bibelou în vitrin / spre a fi admirat de to i,/ cuprins cu privirea, dar i protejat / de atingerea erotomanilor/ ce saliveaz în jurul ei” („Femeie la 40 de ani”). Alte teme abordate sunt natura (corcodu ii sunt pentru poet „miraculoase”, motiv pentru care are unul în dreptul geamului de la burie), familia i oamenii dragi din via a lui (vezi poeziile „Maria i Eternitatea”, „Amintiri cu o frumoas fat ”, „Despre prietenie”, „ ana tova U*Metuka”, „La mormântul lui Tudor C tineanu”, „Co marul”, „Fotografia”, „Cu fratele mai mare”, „Sora mea”, „Fericirea numit mama”, „Tat l” etc), arealul în care a copil rit, crescut, dezvoltat ca om. În a treia sec iune întâlnim poezii dedicate Maramure ului i oamenilor ei minuna i, poezii precum „Prin Maramure?” ori „Oda horincii de Maramure ”, un brad poetic în poezia lui Sandu Frunz , care ne explic : „Nu vei fi niciodat / un maramure ean adev rat/ dac nu- i place horinca,/ prietenul meu mi-a spus.// M-a îngândurat/ într-atât încât m-am întrebat:/ ce mai r mâne/ în mine/ din Maramure / micul pahar/ cu elixirul zeilor p mânte ti/ darnici cu promisiunea extazului/ i nemuririi?”. Personal, am descoperit un poet adev rat, care nu se teme s iubeasc profund, s profite de fiecare clip tr it prin cuvânt. Cuvintele pot fi îns „devoratoare” dar poetul Sandu Frunz î i asum acest fapt: „Cuvintele de început/ ni te urme l sate/ de gura unui vampir/ care î i degust victima/ cu dragoste/ Sângele t u/ curgândui pe la col ul gurii/ amintind de trandafirii/ ce întârzie s înfloreasc / / Cuvintele/ care î i taie respira ia/ în prima declara ie de dragoste/ sând urme pe cer/ ca o stea c toare/ anun ând spectaculos/ stingerea unei inimi/ însetat de prea mult / dorin neconsumat // Cuvintele/ care aprind imagina ia/ absorbindu-te în necunoscutul/ fiin ei care cre te lâng tine/ un copac cu r cinile în cer/ cuprinzându-te i înv luindu-te/ cu crengile lui roditoare/ nel sându-te s vezi/ cât de ra ionale i surâz toare/ sunt fiin ele de pe p mânt// Cuvintele de început/ Cuvintele care î i taie respira ia/ Cuvintele care aprind imagina ia/ Cuvintele ce te devor mut” („Devoratoarele cuvinte”). adar, dragi cititori, intra i repede în posesia volumului de poezii „Nostalgii” ale poetului Sandu Frunz , originar din Rodna, jude ul Bistri a. Ve i intra într-o lume binecuvântat ! Anul XV, nr. 8(168)/2024 Maria-Alexandra ILIESCU Verde Verde îmi curge, prin vene, timpul, dup ce a alungat tot sângele mo tenit de la lume. Nu ai avea cum s nu m recuno ti: uit -te în jurul t u, în anotimpul desz pezirilor târzii, când la cafea, mai ai înc nevoie de c ldur , când, între noi, nu mai st deschis fereastra, s ias fumul dimine ii. Verde, î i curg prin vene, l sându- i mo tenire, timpul! De ar fi prim vara, femeie, a numi-o mam . tie cum s dea via când în ea se ad poste te tot frigul, Când nu îi e team de lupt i ine cu mâna, la sânul ei de flori, Copiii. Uite-m în jurul t u, am ters toate culorile, sunt pictorul care folose te monocromia, în lini tea tabloului, unde se dezice de mine tot ce m-a iubit alt dat . Azi s m iube ti altfel, s p strezi cald cafeaua, aprins igara, mângâi prim vara ce îmi cre te copiii, i vor fi mo tenire, lor, tot verde, le trece, prin vene, timpul. Neîntors O s vin zile în care timpul nu se va mai uita la noi Pentru c i-am închis de prea multe ori u a în fa . i de prea multe ori i-am pus alarm în dimine i Ce ar fi trebuit p strate, când soarele înv ase Cum s treac dintr-un suflet în altul, f opriri, avertismentul c s-ar putea s nu dureze, cad din ultimul suflet în care u ile nu mai existau. O s vin zile în care ne vor strânge pere ii, cu ale lor umbre revenite la nesfâr it, cu bra ele împietrite în îmbr ri. De am mai putea îmbr a iar i iar oamenii ce stau lâng noi, în umbre! O s vin zile în care semnele ni se vor ar ta din spate, împingând din noi, noaptea, Din ochii no tri ce trec de la o u la alta, întunericul. De nu ar mai prinde tocmai el, întunericul, culori în suflet! O s vin zile în care o s credem în zadar ce nu am crezut Pentru c fiec rui om i se datoreaz o or . De nu am pierde atât de u or ora, de nu ar trece atât de repede, omul! O s ne uit m seara în noi, ca la un vis, o s îl numim via , Visul-via neîntors, dintr-o sear pân într-o diminea . O s vin ziua când, eliberându-ne din timp, Vor închide u a dup noi, cei ce ne vor p stra în rug ciuni. De am ti dinainte cât ne gr be te timpul, nu ne-am mai gr bi! O s vin zile în care vom fi cuvântul ne ters dintr-un suflet ce a stat la rând, în spate. De ne-ar fi via a, culoare în lumin , Am ine ochii deschi i s treac neîntrerupt soarele dintr-un suflet al nostru într-un alt suflet de-al nostru! Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 45 Vlad R[zvan BACIU C[l[torie prin... Popasuri muzicale Intro Cartea profesorului Marin Arcu , Popasuri muzicale, se adreseaz tuturor categoriilor de public, de la cel tân r pân la cel înc run it, de la studentul muzician doritor de cunoa tere pân la revela ii surprinz toare oferite erudi ilor din domeniu. U urin a i pl cerea parcurgerii ei deriv din perspectiva prin care a fost scris , parc dup un plan prestabilit, perfect definit înc de la început, care stârne te continuu curiozitatea. În cele ce urmeaz , vom încerca s justific m afirma iile de mai sus, dar, în prealabil, dorim s prezent m succint cititorului eficient câteva aspecte introductive. A adar, vom insera câteva dintre pre ioasele note introductive semnate de Doina Dr gu , apoi vom oferi un traseu succint al c toriei propuse de autor, dup care, din dorin a de a-l cunoa te pe autor dintr-o perspectiv mai larg , chiar interna ional , vom apela la câteva referin e ce traseaz contur suplimentar elementelor concretizate între cele dou coperte. i în fine, vom încerca s ha ur m o parte dintre realiz rile profesorului vizionar, Marin I. Arcu . torie i Popasuri muzicale „De o bog ie i un farmec aparte, capitolele Din muzica preclasic & clasic , Aspecte relevante ale muzicii romantice, Postromantisumul muzical, George Enescu - Omul & Muzicianul, Alte teme i un profil al marelui muzicolog George B lan, cu care se încheie lucrarea, ofer lectorului o diversitate de informa ii importante despre muzic i muzicieni. În peste dou secole i jum tate de muzic , la care se refer aceast întreprindere unic în felul ei, lectorul va cunoa te marile inova ii muzicale din preclasicism (crearea operei vocal-simfonice, instrumentalismul muzical, concep ia tonal cu suport acordic, laicizarea muzicii...), se va edifica asupra celor doi titani germani ai muzicii, Bach i Händel, ca sintez a epocii Rena terii i a Preclasicismului - o punte veritabil c tre epocile viitoare, va realiza apoi o fascinant c torie în ara muzicii - Italia secolului al XVIII-lea, dup care acel homo viator muzical va afla cine au fost un Christoph Willibald Gluck, reformator al operei i teoretician al adev rului în muzic , Wolfgang Amadeus Mozart, cu al s u Flaut fermecat, Ludwig van Beethoven, emana ie a Revolu iei franceze (1789), filosofii clasici germani i concep iile lor despre muzic ...” (Doina Dr gu ) Din muzica preclasic & clasic Cu valen e unice, autorul ne invit la un parcurs aparte prezentându-ne nu doar elemente istorice într-un narativ ro u pur diacronic, ci mult mai mult decât atât, men ioneaz justificativ elemente cheie ale evolu iei muzicii, precum aducerea unor elemente din zona obâr iei i evolu iei instrumentelor prezentând concret rolul acestui demers în evolu ia fireasc a progresului muzical i al celui muzical-conceptual. Aspecte relevante ale muzicii romantice În cel de al doilea capitol, am asistat la o prezentare dialectic a opusurilor romanticilor i ale enciclopedi tilor. Acest demers a fost unul firesc, justificativ pentru urm torul moment al capitolului, i anume programatismul muzical la Schumann i Liszt, urmat de pilonii novatori ai lui Wagner i Debussy. Postromantismul muzical Reac ia la propunerile romantismului nu poate fi alta decât atonalismul i serialismul. Din nou, cu o fine e de giuvaergiu, autorul justific în detaliu f nicio redundan aportul Celei de-a doua coli Vieneze cu exponen ii ei Schönberg, Berg i Webern. De asemenea, remarc m abilitatea special a autorului de a oferi detalii pre ioase publicului divers c ruia i se adreseaz prin cuvintele lui Schönberg: „se mai pot spune înc lucruri noi în limba b trânului Do major” la care autorul adaug foarte inspirat i inspirator: „cine este în stare s produc opere de art autentic va ti s o fac atât prin metoda tonal cât i prin cea serial ” (p. 105). George Enescu - omul & muzicianul Nu doar din perspectiv proprie, autorul cerceteaz i citeaz numero i autori de biografii enesciene printre care ne-am delectat cu inser iile din George Enescu în lumea muzicii i în familie de Alexandru Cosmovici (ed. 1990), astfel g sindu-l pe marele Enescu în multiple ipostaze, chiar i în cea de poet (p. 154, 155) sau dasc l spiritual al marilor Sherban Lupu, Valentin Gheorghiu, Cristian Mandeal, Aurel Stroe, Constantin Silvestri .a. Memorialistica enescian i nici în acest penultim capitol nu vom fi priva i de obiectivitatea profesorului autor Marin Arcu care a adus în prim plan unghiuri diferite din care a fost / este privit marele compozitor român, descoperim citate enesciene despre munc , simbioza bachian , via i viziuni specifice, deosebit de interesante cu privire la al i mari compozitori. 46 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Alte teme Pe lâng subcapitolele Muzica & literatura i Comicul în muzic , sim un fel de punct culminant al întregului travaliu narativ, In perpetuam memoriam GEORGE B LAN. Descoperim frumoasa rela ie dintre Marin Arcu i maestrul George B lan stabilit înc de pe ncile conservatorului bucure tean, din care am dori s extragem un paragraf din coresponden a celor doi, adresat parc tuturor. Acest citat va încheia umilul nostru demers de retrospectiv al Popasurilor muzicale arcu iene: „Trebuie luptat cu înver unare cu platitudinea din jur i dac nu izbute ti s -i transformi cât de cât pe semeni, atunci i un sanctuar al dumitale în care s te retragi cât mai des departe de vrajb i mediocritate. Ar fi ideal s încerci a scrie s po i duce o ac iune de înalt nivel pentru propagarea noilor valori muzicale etc. În orice caz s faci ceva care s i dea sentimentul i certitudinea c existen a dumitale are o ra iune superioar . A tr i func ion re te înseamn mortificare spiritual pentru omul capabil de eleva ie cum ti dumneata. ” Referin e „Dl. Prof. Marin Arcu e un scriitor de seam , manifestându-se prin gândurile sale la a c ror elaborare a muncit mult spre a da via unui sat”. (Sabin Popescu-Lupu, în Opinia, 03-09, Aprilie, 1998). „Îl v d pe Marin I. Arcu ca pe o fire robust , cu fa a expresiv , cu nuan e de aten i blond, cu ochii lumino i i mari, gata s cuprind dintr-o dat întregul univers, proteja i de gene i sprâncene bine îngrijite. Un om frumos i elegant, armonios i bine îmbr cat, cu un zâmbet prea greu de ascuns, ce poate irumpe în orice clip . Jovial i molcom la vorb , calculat i respectuos, a a cum îi st bine unui posibil prototip pe care l-ai accepta mereu lâng tine...” (Nicolae Brânzan, Oameni i...) „În continuare, câteva referin e privindu-l pe Optimus omnium / Cel mai bun dintre to i, absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” i al Facult ii de Limba i Literatura Român , Universitatea Bucure ti, ca un c ut tor de nou potrivit versului «Timpul nostru-i c utare» i Sapientia ars vitae est / În elepciunea este arta vie ii, în activitatea colar i ob teasc a utilizat cuno tin e muzicale i literare, tinzând perpetuu spre altceva. Drept ctitorii are: Muzeul Satului R dine ti (1973), Societatea Cultural- tiin ific R dine tiGorj (1989) i revista Interfluvii (1992), potrivit principiului Bona fama inges gloria est / O fapt bun este o glorie imens . (Tatiana Galan, Interfluvii, nr. 23/2018, p.57) Anul XV, nr. 8(168)/2024 mul umesc drag i nedezmin it prieten pentru consecventa aten ie i î i urez pe mai departe efervescen creatoare. (George B lan, August 13, 2017) „În cadrul activit ii mele de profesor de estetic la Conservatorul din Bucure ti, l-am cunoscut pe studentul Marin I. Arcu , unul din pu inii, foarte pu inii, care în elegeau substratul provocator, dac nu chiar exploziv al lec iilor mele. La rândul meu am recunoscut în acest tân r cu ochi str lucitori de entuziasm i dorin de cunoa tere, un frate spiritual a c rui dorin de apropiere am pre uit-o i încurajato. i astfel, studentul a devenit treptat prietenul profesorului s u. Neobi nuit i impresionant este îns , mai ales faptul c aceast prietenie a d inuit peste decenii, caz unic, deoarece nu to i cei la a c ror educa ie estetic am vegheat timp de 20 de ani, niciunul n-a ar tat statornicia tân rului meu prieten gorjean. Nu numai prin ata amentul emo ionant ar tat de-a lungul tuturor acestor ani, dar mai ales prin tenacitatea întru a aprofunda sacralitatea pe care o confer muzicii caracterul misterios, cvasitranscendental al limbajului i mesajului u. Dar în acela i timp a cultivat cu asiduitate fr ia artelor, a muzicii ca parte alc tuitoare a imensului fenomen pe care-l numim cultur . De aici, pe de o parte imnurile pe care le înal el splendorilor muzicii ca expresie suprem a geniului uman, pe de alta, rela ionarea ei cu celelalte forme de creativitate. E ceea ce fac atât de pasionante publica iile sale, revista pe care o scoate. Aceast glorificare a muzicii alterneaz cu integrarea ei în imensul fenomen pe care-l numim cultur ; iat ce confer originalitate ultimului volum (Minunile Eutherpei n.n). Autorul se plimb cu dezinvoltur meditativ pe aleile acestui gigantic parc în care Enescu se întâlne te cu Beethoven, Shakespeare cu Verdi, Brâncu i cu Wagner, to i atât de diferi i, dar i atât de unitari în a servi Spiritul. Marin Arcu gr ie te ca un filozof al muzicii de pe al c rui pisc îns reconstituie unitatea profund a artelor i literaturii, legate prin misterioase vase comunicante. Dintre miile de studen i la a c ror formare spiritual am participat, Marin Arcu r mâne pentru mine cel mai curajos descoperitor de t râmuri noi în cercetarea i popularizarea fenomenului muzical, ca singurul fost student cu care am putut cultiva un dialog prietenesc timp de decenii”. (George B lan, cuvânt înainte la Minunile Eutherpei). „R dine tii, pentru a c ror prosperare cultural ostene ti cu atâta zel, a devenit pentru mine un simbol al luminii posibile într-o lume tot mai cuprins de întunericul unui fel de a gândi care a schimbat un materialism cu altul. Din fericire, mai exist pe ici pe colo câte un Marin Arcu în care continu s tr iasc noble ea acestui neam atât de urgisit”. (George B lan, Germania) „Sunt impresionat c nu m ui i ori de câte ori iese ceva nou din «Casa de Crea ie Arcu » (...). Con inutul istoric sapien ial (ca s nu zic filozofic), memorialistic, e atât de variat în cartea ce mi-ai trimis-o recent, încât face din ea o carte de pus la c tâi (câteva p reri n.n.) din care cu u urin po i alege ceva ziditor de suflet înainte de a te abandona odihnei. i de fapt a a s-a întâmplat cu mai toate publica iile periodice pe care ai avut bun voin a s mi le trimi i (...). î i Marcel Iancu - PAIX (serigrafie) Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 47 Dan BUSUIOCEANU Gjekë Marinaj - Premiul pentru Poezie al Academiei “Mihai Eminescu”, 2024 În ziua de 14 iunie a.c., a avut loc ceremonia de acordare a premiilor anuale ale Academiei Interna ionale „Mihai Eminescu” la Gloriae Art Gallery, o loca ie însemnat de culoare, ldur , farmec i respira ie artistic . Premiul pentru Poezie a fost acordat poetului american, de origine albanez , Gjekë Marinaj, o personalitate cultural plurivalent . Marinaj nu este doar un apreciat poet, academician, director i coeditor al prestigioasei reviste interna ionale „Mundus Artium”, ci i un specialist recunoscut în domeniul limbajului i al comunic rii, premiat de importante institu ii de profil din lume. Juriul, alc tuit din personalit i ale literaturii i culturii interna ionale, i-a acordat lui Marinaj acest premiu pentru volumul Teach Me How to Whisper, publicat la Syracuse University Press, N. York, în noiembrie 2023. Pre edintele juriului, Ion Deaconescu, a eviden iat opera lui Marinaj ca „o poezie reflexiv original , ce invit cititorul s reflecteze despre noi, dar i despre lumea în care tr im, crea ie liric surprinz toare, un profund exerci iu de responsabilitate emo ional , când fiorul poetic întemeiaz coeren a existen ei, a fiin ei i a limbii”. În discursul s u de acceptare, Gjekë Marinaj a spus: „Sunt profund onorat i recunosc tor c primesc Premiul Interna ional de Poezie «Mihai Eminescu», 2024, pentru cartea mea Înva -m cum s optesc: cai i alte poezii. Poezia a fost întotdeauna visul meu pentru adev r, frumuse ea i puterea prin cuvinte ne înal spiritele spre a ne str dui pentru o umanitate mai bun . Aceast recunoa tere nu este doar pentru mine ci pentru fiecare voce care caut curajul în poezie spre a vindeca, inspira i transforma lumea noastr . V mul umesc tuturor pentru aceast onoare incredibil ”. Marinaj, cunoscut atât ca moralist, cât i ca antreprenor de sentimente, î i pune întreb ri pentru el însu i i pentru cititorii s i, cartea sa încurajându-i pe cititori s exploreze rela iile complexe dintre lumea noastr imperfect i fr mânt rile interioare ale unui ego provocat de libertate, adev r, înfrângeri i victorii. Rescriind ecoul lui Acheron, Marinaj consider c „to i suntem în adâncurile iadului, unde fiecare clip este un miracol”. Într-adev r, poezia lui Marinaj este un miracol. Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 48 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Gjekë MARINAJ (Albania) Erudit i traduc tor activ al literaturii interna ionale, Dr. Gjekë Marinaj este poet, scriitor i critic literar de origine albanezo-american . Este fondatorul Teoriei Protonismului, o form de critic literar care inte te s promoveze pacea i gândirea pozitiv . Are un doctorat în tiin e Umaniste, cu accentul pus pe Studii de Literatur i Traducere Literar , are un Masterat în tiin e Umaniste, centrat pe Studii de Literatur Universal , i o diplom de licen , Magna Cum Laude, în Studii Literare, ob inut la Universitatea Dalas, în Texas. Este câ tig torul mai multor premii na ionale si interna ionale. Este director al editurii Mundus Artium Press, editor al revistei Mundus Artium (O revist a Journal of International Literature and the Arts). Pred limba englez i comunicarea, inclusiv literatur universal , la Colegiul Richland din Dallas. Autoportret Purtându- i ochelarii Marlowe mi l-a dat pe Faust; i acum în eleg mai precis valoarea spiritului, pre ul cunoa terii; acum v d mai clar linia curb a ecuatorului i altoirea om-animal a centaurului. Când am citit lumea cu ochelarii t i activit ile seismice i-au schimbat epicentrul. Viziunea culturii suferin ei, deconstruc ia nucleului secret al atomului, explozivii chimici, i rezultatul exploziei acestea r mân înc strategia mea ofensiv , sistemul meu defensiv împotriva detonatorului de gaz. * Epuizat de a veghea doar pe hârtie M-am construit dincolo de limitele trupului meu, dincolo de apa sfin it stoars din Philip Sidney ce l-a f cut s murmure „Nevoia ta e mai mare ca a mea.” Cu irisuri scrise mai pu in opac ca albul lor ochii mei pun lumea la antipodul logicii, în jurul echilibrului periculos dintre dragoste i durere. ridic i cad o dat cu planeta Kiselev, grijuliu s nu desacralizez urma pa ilor selenari ai astronautului. * Atmosfera mea este un strat sub ire de via i moarte, miezul emisferei r mâne unul de sudoare i sânge, biosfera îmi face neuronii s se cupleze, ajutând litosfera mea s îmi protejeze fa a de ru ine. Nu am nimic de m rturisit legilor întunecate ale haosului, Ur sc efectele oric rui preludiu de invazie, Distrugerea chiar i a unei singure persoane pentru binele alteia. Iart -m Milton, dar ar fi mai bine sluje ti în cer decât s domne ti în iad. Zgura plevei unei mor i îndep rtate corodeaz eviden a fizic a fiin elor ce au tr it în trecut: carbon-14 ce expir cu o rat furioas . ele dispari iei re in crusta de suprafa a pierderii. Sâmburele ve niciei vie ii se dizolv în atmosfera rece a realit ii. Tuneluri cu ghea neted ofer sc pare de adev rurile întunecate ale lumii de dincolo, dar î i frâng patinele în stringen a ta matinal : imediat contactul lumii vizibile cu cea invizibil creaz o recunoa tere a culorilor altor ochi ce au nevoie de ochelari. Nu este doar un conflict de percep ii: este chiar la marginea frumuse ii ve nice faptul c orizonturile de rezisten se reînnoiesc împreun cu poezia uitat a lui Rumi. d, rotindu-se în spiral în jurul pâlniei de hârtie în timp ce se scurg, viziuni destinate distrugerii i pentagrame cu mai mult de cinci muchii. Totul nu este decât o încercare de a minimiza valoarea ordinii muzicii raportate la etic i motivul pentru care degetele sunt orizontale atunci când dau mâna. Prezentare i traducere de Carmen Bulzan, Larisa Caramavrov, Irina Lupu Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 49 Miguel Angel Oxlaj CUMEZ (Guatemala) Miguel Angel Oxlaj Cúmez, din Chi Xot (Guatemala), scrie poezie i nara iune, atât în spaniol , cât i în Kaqchikel, limba lui matern . Nu suntem doi [Ix, este adev rat c nu suntem trupuri cu suflete, ci energii cu trupuri? De ceea, sirea reciproc nu este atât de departe.] Mi-am frecat mâinile mi-am frecat p rul mi-am frecat inima Pân când am devenit energie pân când am devenit lumin în esen i m-am scos din mine i la ie irea din închisoarea mea Am zburat cu vântul i m-am numit libertate Apoi am disp rut m-am amestecat cu cosmosul am devenit spa iu i m-am întors la starea mea ini ial energie, lumin , spa iu, libertate i atunci te-am g sit am sim it prezen a ta în mijlocul pustiet ii i-am sim it respira ia de pe cel lalt mal am descoperit forma ta f form în forma mea i tiam c nu eram doi ci unul, niciunul, totul i nimic dintr-o dat cum a fost la început Ixpumuy Împletesc cuvintele cu firele timpului culorile câmpului i formele vântului Împletesc i împletesc pân când esutul meu se transform în cânt a c , mi-l scriu pe gât i încep s zbor i când soarele aprinde orizontul Este licen iat în tiin ele Comunic rii cu specializare în Revitalizare Lingvistic , este profesor la Universitatea Maya Kaqchikel. iar umbrele se întind peste peisaj îmi opresc zborul pe ramura ejqiche' i îmi aprind cântecul: lumina slab a crepusculului echilibrul perfect al paradisului ixpumuuuuuy ixpumuuuy ixpumuuuy ixpumuuuuuuy Soarele va r Dar sunt, de asemenea, o pas re de r u augur i îmi înal cântecele mele împotriva t cerii din t cerea care urmeaz dup mitralier din t cerea care precede racheta din t cerea complice din t cerea care te înjunghie pe la spate din t cerea impus care i-a închis gura multor genera ii Dintr-o execu ie în paradis [Cu ocazia dezgrop rii oaselor în cimitirul clandestin al deta amentului militar, precum i ferma Pavi't în Comalapa] Voi ipa voi rupe t cerea impus de uitare voi ipa de durerea pe care o provoac nu coliziunea clubului cu oasele nici impactul plumbului asupra nervilor nici de via a amputat nici de cap tul abrupt i metalic [al unei existen e pe cât de îndr zne e pe atât de norocoas ] nici de catastrofa care îi zguduie pe cei r ma i nici de teroarea care persist în genera iile lor nici de ultima privire care bântuie co marurile celor care au f cut-o Ci de durerea care sfâ ie lini tea apei din gârl armonia p durii concertul p rilor ri [Bunicilor i bunicelor. Pentru c genera iile lor moarte din Xibalba l-au impregnat din nou pe Ixkik i în curând vor înverzi.] Noaptea a c zut ca fructul de argint ca cerbul doborât ca pomul de pe pr pastie Ne-a acoperit cu mantia lui de teroare ne-a înghi it lumina i ne-a transformat visele în co maruri brutale Dou zeci i cinci de katuni au trecut sute de luni ascunse mii de stele s-au risipit Dar soarele va r Este inevitabil ri Deja coco ii anun zorii orizontul începe s i piard pigmen ii aurii i oasele noastre încep s se uneasc i trupul nostru este acoperit din nou de carne pentru a modela i a sus ine acea minte care nu a încetat niciodat i socoteasc via a care nu a încetat niciodat s i urmeze visele care nu a renun at niciodat la speran a soarele va r ri pentru c nimeni nu îl poate opri i o noapte atât de lung nu poate aduce cu sine o zi de propor ii mai mici] Soarele va r ri Este inevitabil Prezentare i traducere de Carmen Bulzan, Larisa Caramavrov, Irina Lupu Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 50 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Shaip EMERLLAHU (Macedonia) turc , polonez , bulgar etc. Este co-fondator i redactor ef al RTV „Vocea albanezilor” din Berlin. În prezent este director al Festivalului Interna ional de poezie „Days of Naim” din Tetovo. Nu se tie niciodat în via este mai r u decât armele i istove te glasul ca-ntr-un vis. i te îneci în sudoare utând o cale de ie ire o înfierare renumit pe fruntea ta. gre oas ca zâmbetul înving torului ti prada lui fugi i arunc o piatr nu te urm reasc prea mult schimbarea secolul XXI este urma ul eviden ei nu vezi c nu mai po i numeri anii pe degete ai nevoie de zece mâini a e via a nu o po i învinge poate c ea te va tr da chiar i în plin zi gr be te-te i arunc o piatr în zid casa trebuie s fie cas cât despre via , nu se tie niciodat Fund tura de nu e ti încâlcit în r cinile vie ii valurile furioase te duc departe corbul lui Edgar Allan Poe i transform hornul într-o toalet porumbeii nici m car nu mai zboar în jur degetul care acuz indicând spre tine direc iile f minte sunt întotdeauna exploatate de min ile f direc ie Botezul anilor uite ce aspri sunt anii fe ele celor nevoia i se revars rând pe rând î i es cântecul într-o pentagram se boteaz st daniile lor se boteaz anii doar cu germenul unui vis tulbur tor doar cu drumul unui solo promi tor din ?uvi?ele p rului lor împletit între degetele, oase de pe te ale unui ochi epuizat în inima inimii gânguritul porumbeilor nume ai anilor de jale ani ai numelor f inim ani plini de inimi Briz o noapte sub lumina argintie a lunii a început peste geamurile ma inii atârnau perdele vaporoase aveam cu noi câteva ra ii de oxigen nu ne-am dat b tu i am împ it Imperiul nostru doar cu Dumnezeu i atunci când briza pl cut ne-a pus pe picioare Marcel Iancu - Vizit (serigrafie) perdele vaporoase atârnau peste geamurile ma inii Prezentare i traducere de Carmen Bulzan, Larisa Caramavrov, Irina Lupu S-a n scut în 1962$în localitatea Trebosh - Tetovo din Macedonia de Nord. Este absolvent al Facult ii de Filologie, Universitatea din Pristina. În prezenteste profesor la Universitatea din Tetovo. Poezia sa a fost tradus în spaniol , suedez , arab , ucrainean , Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 51 Tadeusz SLIWIAK (Polonia) Tadeusz Sliwiak s-a n scut la Lwów, fostul Lemberg în Evul Mediu, azi ora ucrainean. A studiat la coala Superioar de Teatru din Cracovia. A debutat în 1948, ca poet, în paginile presei literare poloneze. I-au ap rut urm toarele volume: i i str zi (1954), În fiecare zi moare un zeu (1959), Insula ocna ilor (1962), ina (1964), Poem despre m cel ria ora ului (1965), Sfânt mar i (1968), Citind furnicarul (1969), Sta ie mobil (1971), Versuri alese (1975), Fotografia comun uit la ziua fotografiei comune (El în pardesiu alb St în mijloc Între poe i elini i polonezi) Din ziua aceea multe fete i-au pus în degete inele multe salv ri au mers în goan spre aeroporturi râurile ce trec prin ora e i ziarele de diminea i-au îndeplinit misiunea rumegând mecanic numele victimelor s-o fi stricat nu tiu ce mecanism al lumii i-a venit seara fotografiei comune a ora ului de piatr în ruine Cracovia, martie 1977 Grele ca din bronz teptând leg tura interurban Îndreptând perna sub capul copilului luând de pe foc ceainicul cu ap fiart reglând imaginea la televizor citind „Cui îi bat clopotele” au fost îngropa i de vii sub d râm turi în timp ce- i croiau planuri de viitor au fost prin i rba i i copii trâni cu viet ile lor de zi cu zi tineri deznodându- i cravata au fost îngropa i în moloz Iar printre ace tia i El poetul A. E. Baconsky cu umbra lui cu tot Îi citesc acum versurile atât de schimbate Porumbarul în fl ri (1978), Am crezut în om (1996), Manuscrisul neterminat (2002). Crea ia pentru cei mai mici i-a adus o faim bine meritat în Polonia. Traduc tor din limba rus i german , propagator al poeziei române ti în paginile s pt mânalului cracovian Zycieliterackie, unde a publicat poeme despre România, unele legate de cutremurul din martie 1977. A fost un admirator sincer al culturii române ti. Prieten de care m leag o amintire privind propagarea culturii române ti în Polonia. Mi-e greu s le recunosc nu mai sunt cele de ieri azi sunt grele de parc -ar fi din moloz Adrese 1. Tr ie ti? - tr iesc 2. Nu tii ce-i cu ea? 3. În ziua aceea î i serba onomastica i invitase prietenii 4. Da, l-au cunoscut dup pulover 5. Suna din strad de la un telefon public 6. To i? - to i 7. Aici se în a un bloc de zece etaje 8. i Dorin? - Dorin i el 9. R mâne la noi pân una alta 10. Doar el i copilul La adâncimea focului Verticalele stivuite de-a for ei dezordine sunt amenin ate piatra înstelat în nori se preface creta deseneaz în aer chipuri dezmembrate Pe undeva pe-aproape s-a cl tinat placa cea mare din piatr a epicentrului mântul acesta sub cetate lucreaz la adâncimea focului Bucure ti, 11 mai 1977 poe ii se chinuie scoat la lumin cele mai de seam versuri coboar în adâncime lor i scot f râma care miroase a cuvânt o înc lze te cu respira ia lor o verific dac poate tr i singur Tu versule, vino arat -mi dac în ochii t i e lumin dac mâinile tale sunt în stare arma s-o in versule, vino i-arat -mi dac ai o vocea bun Nu striga versule vorbe te ca lumea îndreapt -te stai a a… ochii a vrea i-i v d Gr unte Ochii t i, versule Într-un gr unte de grâu înec foamea într-o pic tur de mac înec somnul într-o pic tur de ap i-ntr-un drob de sare înec setea i-a vremii efemeritate destram din aer un fir tare de vânt cu el leg cuvântul dup p ri l-arunc i-n s mân a arborilor mi-ascund via a In mii de ferestre lumin pe mii de mese afar las numai dragostea. Prezentare i traducere de Nicolae Mare Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 52 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Ioan VOICU Rela\iile dintre China ]i Uniunea European[ Observa ii preliminare La 1 octombrie 2024, la nivel mondial va fi s rb torit cea de-a 75-a aniversare a proclam rii Republicii Populare Chineze. În octombrie 2024, România va marca 75 de ani de la stabilirea rela iilor diplomatice dintre România i China. În anticiparea acestor evenimente, la 21 iunie 2024, Funda ia European Titulescu a g zduit la Bucure ti un simpozion intitulat Review and Perspective of ChinaCentral and Eastern European Countries Cooperation, Perspectives of Romania-China Relations. Rela iile dintre China i rile de pe toate continentele reprezint un subiect de o importan capital la nivel na ional, regional i global. a fiind, cartea intitulat China and Europe Relations in the TwentyFirst Century Politics, Law and Ordinary Life, semnat de Aifen Xing i Peter Preston merit s fie cunoscut de un num r mare de cititori. Aceast lucrare a fost publicat pentru prima dat în 2024 de Routledge în New York i are 253 de pagini. Autorii s i sunt din China i Marea Britanie. Aifen Xing este profesor de drept interna ional la Universitatea Normal din Beijing, în timp ce Peter Preston este profesor emerit de sociologie politic la Universitatea din Birmingham. Pe fond, cele nou capitole ale c ii trateaz urm toarele aspecte: Schimbarea percep iilor asupra rela iei dintre China i Europa; China, Europa i crearea lumii moderne; China i Europa în secolul XXI: noi leg turi; China: Structura guvernului i rolul legii; UE: Politic , drept i luarea deciziilor; China i UE: ascensiune pa nic ; UE i China: Politica în evolu ie fa de China; China: probleme recente; UE: Gestionarea problemelor recente. Din motive de spa iu, prezenta cronic se va concentra doar pe evolu iile recente din rela iile dintre China i Uniunea European (UE). În ansamblu, cartea analizat transmite mesajul c , de i rela iile dintre China i Europa sunt tensionate în multe domenii, inclusiv în materie de comer , drepturile omului i opinii despre sistemele politice, totu i cele dou p i au stabilit rela ii trainice, mai ales atunci când acestea sunt luate în considerare, în context istoric, pe termen lung, leg turile, traiectoriile de dezvoltare i culturile intelectuale, care ofer perspective promi toare pentru viitoarele schimburi . Este necesar s subliniem faptul c China avea o popula ie total de 1,43 miliarde în ianuarie 2024, în timp ce popula ia actual a Europei este de 741.656.711 la 27 iunie 2024, pe baza ultimelor estim ri ale Na iunilor Unite. Tratând subiectul într-un mod echilibrat, cei doi autori acord o greutate egal perspectivelor ambelor p i. Ei examineaz expe- rien ele comune ale Chinei i ale Europei cu privire la civiliza iile vechi, insistând asupra efectelor dezorientatoare ale revoltelor economice, sociale i politice declan ate de crearea lumii moderne de la sfâr itul secolului al XVIII-lea i de era imperiilor europene din secolul al XIX-lea i începutul secolului XX, incluzând apoi i epoca R zboiului Rece. Cartea afirm c , de i China i Europa par la o privire superficial fi urmat c i diferite, rezultând multe probleme în rela ia lor, ele au, de fapt, foarte multe în comun prin modul în care au f cut fa trecerii lungi de la civiliza iile antice la lumea modern a capitalismului industrial. Idei i fapte conving toare Cartea se deschide cu urm torul paragraf: „În Primii ani ai celui de-al doilea deceniu al secolului XXI au fost încordate rela iile la nivel de elit între Europa i China i un ton pesimist a p truns în observa iile exprimate de unii comentatori informa i, atât cei din sferele politice i de elaborare a politicilor (agen i guvernamentali, consilieri i alte personalit i) i în rândul factorilor din sfera public mai larg (savan i, personalit i din mass-media i comentarii online), care au scos la iveal probleme identificate într-o serie de domenii de politic economic i politic ”(p. viii) Autorii amintesc c recent, în anii 2020, China a fost citit ca o poten ial amenin are, dar natura exact a amenin rii este neclar : China este v zut ca un concurent economic i, prin urmare, susceptibil , în principiu, la încheierea de tranzac ii; dar China este v zut i ca o putere militar în cre tere i, prin urmare, un contestator clar al puterii militare americane... În plus, „tensiunea politic i diplomatic dintre conducerea de la Beijing a lui Xi Jinping i conducerea de la Washington a lui Donald Trump i a succesorului u Joe Biden a reaprins într-o mic m sur anxiet ile legate de R zboiul Rece”. (p. 9) Într-o sec iune special intitulat China/ Uniunea European ast zi se subliniaz faptul c cele dou regiuni au urmat drumuri diferite, dar interconectate în lumea moder; culturile lor politice i mecanismele institu ionale care le sus in sunt diferite i au cunoscut, uneori, tensiuni, dar exist i preocup ri comune (înc lzirea global , securitatea i dezvoltarea durabil ). Istoria profund a leg turilor dintre ele poate oferi resurse pentru a ajuta dezvoltarea schimburilor contemporane. În prezent, leg turile politice i diplomatice dintre China i UE sunt bine statornicite: Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii leg turile diplomatice au fost stabilite pentru prima dat în 1975, UE a deschis un birou la Beijing în 1988, primul dintr-o serie de summituri China/UE a avut loc în 1998 i ambele p i au emis documente oficiale de politic cu privire la rela iile lor. (pp.12-13) Abordând evolu ia rela iilor dintre cele dou p i, autorii informeaz c înc din 1992 UE i statele sale membre i-au adaptat politica la China. Pân la sfâr itul anului 1994, UE a anun at oficial anularea tuturor sanc iunilor împotriva Chinei, cu excep ia vânz rilor de arme. Iar rela iile China-UE au reluat calea dezvolt rii normale. În iulie 1995, UE a enun at prima sa politic pe termen lung privind rela iile cu China. A pledat pentru consolidarea cuprinz toare a rela iilor sale cu China în domeniile politice, economice i în alte sectoare. În acela i timp, a promis c va aduce China în societatea principal prin implementarea strategiei de angajament constructiv axat pe drepturile omului. În noiembrie 1996, UE a prezentat o nou strategie de cooperare cu China, subliniind caracterul cuprinz tor, pe termen lung i independen a strategiei. Cu toate acestea, se raporteaz c în 1997 UE a început s se împart în opinii diferite. Fran a, Germania, Italia, Spania i alte ri nu mai particip la m surile împotriva Chinei. În 1998, Comisia European a adoptat documentul „Stabilirea unui parteneriat cuprinz tor cu China”. De atunci, rela iile China-UE au intrat într-o nou etap de dezvoltare. (p.126) Este important de men ionat c de la începutul secolului XXI, rela iile economice i comerciale dintre China i UE au devenit din ce în ce mai strânse. China i UE au devenit parteneri de cooperare în comer ul cu bunuri, servicii i investi ii directe. Este adev rat c , dup criza financiar interna ional din 2008, comer ul Chinei cu UE a cunoscut o perioad de declin. Dar a început s prezinte o tendin de cre tere în 2013 i a crescut la 15,4% în 2019. Dependen a UE de China pentru comer ul cu m rfuri a fost, de asemenea, în cre tere din 2013, crescând la 15,8% în 2019. Relevan a Chinei ca pia de export a UE pentru comer ul cu servicii continu s creasc . UE r mâne o surs important de investi ii str ine pentru China, iar stocul de investi ii chineze în UE a crescut treptat. „De asemenea, UE i-a ajustat atitudinea fa de China, tratând-o nu numai în calitate de concurent, ci i ca partener”.(pp. 126-127) Autorii amintesc c în r zboiul din Ucraina din 2022 Beijingul a mas neutru din punct de vedere diplomatic, în timp ce NATO i UE s-au raliat imediat de partea Ucrainei. În acela i timp, autorii se refer la rapoarte din ziare conform c rora China c uta s medieze o solu ie împreun cu Germania i Fran a. (p.128) Rezumând evenimentele, cartea accentueaz existen a unui rezultat pozitiv. De la stabilirea parteneriatului strategic cuprinz tor China-UE în 2003, rela iile China-UE s-au dezvoltat f probleme. UE este în primul rând o entitate economic uria , iar UE este un Marcel Iancu - Marin 53 model de putere normativ . Cele dou caracteristici majore ale UE sunt conforme cu cerin ele intereselor na ionale ale Chinei. În primul rând, China este o ar în curs de dezvoltare. Dezvoltarea economic a Chinei are nevoie urgent de pie e, capital, tehnologie, experien în management i a a mai departe. UE este un consor iu de ri dezvoltate economic, cu capital abundent, tehnologie avansat i experien bogat în management. În ceea ce prive te etapele de dezvoltare, economiile celor dou p i sunt complementare. În al doilea rând, China i UE împ rt esc opinii similare cu privire la guvernan a global . China consider c dezvoltarea lumii c tre multipolaritate este favorabil p cii mondiale. Ca for normativ , UE pune accentul pe dreptul interna ional i regulile interna ionale în rela iile interna ionale, acord importan rolului Na iunilor Unite i pledeaz pentru multilateralism în rezolvarea problemelor globale. Acest lucru este similar cu însu i conceptul Chinei de ordine interna ional . (pp.128-29) Autorii î i concentreaz aten ia asupra Ini iativei Belt and Road (Centura i Drumul), care a fost propus pentru prima dat de pre edintele Xi Jinping în septembrie 2013. rile aflate de-a lungul Belt and Road acoper Asia de Sud-Est, Asia de Sud, Asia Central , Asia de Vest, Africa de Nord i Europa Central i de Est. Acestea acoper mai mult de o treime din suprafa a planetei, 60% din popula ia lumii i 32% din PIB-ul mondial. Timp de opt ani, sub eforturile concertate ale p ilor, Ini iativa Centura i Drumul a devenit una dintre cele mai extinse, mai mari i populare platforme de cooperare interna ional . (p.133) Din perspectiva cooper rii institu ionale, mecanismul de cooperare China - rile din Europa Central i de Est (CEEC) a fost înfiin at oficial în aprilie 2012, implicând 16 ri, inclusiv Polonia, Serbia i Republica Ceh . La 26 noiembrie 2013, premierul chinez Li Keqiang i liderii celor 16 ri din Europa Central i de Est au emis în comun Orient rile de la Bucure ti pentru cooperarea dintre China i rile din Europa Central i de Est, ar tând clar c întâlnirea liderilor dintre China i rile din Europa de Est va avea loc în fiecare an. În plus, de dou ori pe an au loc întâlniri ale coordonatorilor na ionali. În aprilie 2019, Grecia s-a al turat mecanismului de cooperare ChinaCEEC. Pân acum, China-CEEC au organizat nou summit-uri, inclusiv un summit online. China i ECE au stabilit aproape 40 de platforme de cooperare în peste 20 de domenii, inclusiv economie, comer i investi ii, agricultur , turism i educa ie. (p.141) Potrivit c ii analizate, din perspectiva cererii, industriile din China i ECE sunt extrem de complementare i au un mare poten ial de dezvoltare. Experien a de succes a Chinei în dezvoltarea unei economii de pia poate servi drept referin pentru CEEC. În special, Polonia, Republica Ceh , Ungaria, Slovacia, România i alte ri cu volume comerciale mari cu China reprezint mai mult de 80% din comer ul total al celor 17 ri cu China. Cooperarea economic i comercial a devenit, de asemenea, o leg tur important între ChinaCEEC. Pentru majoritatea CEEC, Ini iativa Belt and Road ofer o nou platform pentru a- i stabili o identitate interna ional i a privi în viitor afacerile globale. (p. 141) Într-o manier optimist , cei doi autori constat c leg turile politice i economice dintre China i UE devin din ce în ce mai profunde i mai strânse. Dezvoltarea în continuare a rela iilor China-UE trebuie s extind interesele comune ale ambelor p i i s consolideze în elegerea reciproc a valorilor celor dou p i. De asemenea, se reaminte te c , în leg tur cu situa ia actual a rela iilor dintre China i UE, unii savan i chinezi au numit-o „perioada de fric iuni i dificult i frecvente”, în timp ce al ii au numit-o „ajustare i tranzi ie”. Cu toate acestea, viziunea general a cercurilor academice chineze despre rela iile China-UE este c amploarea i profunzimea cooper rii sunt f precedent, iar contradic iile i fric iunile 54 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii sunt, de asemenea, f precedent. Cu alte cuvinte, rela iile China-UE au intrat într-o perioad special , diferit de trecut. Aceasta înseamn exist atât oportunit i, cât i ajust ri în rela iile China-UE. Încercând s rezume, autorii scriu: „Cum s faci fa rela iilor China-UE este un mare test pentru în elepciunea autorit ilor. Politicienii, economi tii i comentatorii sociali pot avea sugestii diferite cu privire la rela iile China-UE, dar nu exist nicio îndoial c trebuie abord m aceast rela ie cu o atitudine pertinent , deschis i incluziv ” (pp.148-149) Concluzie Constat rile finale ale c ii ofer o imagine pozitiv pentru viitor. Se concluzioneaz în mod clar c leg turile dintre China i Europa au servit bine fiec rei p i, iar comer ul, atât cu m rfuri, cât i cu servicii, s-a extins în ultimele decenii i urmeaz s creasc , în pofida unor motive de îngrijorare, cum ar fi certurile cu privire la deficitele comerciale, accesul pe pia i, în curând, mica schimbare de rutin a afacerilor economice între unit ile puternice. În acela i context, se subliniaz c alte probleme, aparent acute, fac parte integrant din rela iile interna ionale, precum pandemia de Covid-19 sau luptele din Ucraina. Dar, l sând aceste probleme la o parte, nu exist motive intrinseci pentru care China i UE nu ar trebui treac prin aceste dificult i actuale într-un mod de cooperare pa nic . Perioada recent de schimburi benefice - 2013-22 - împreun cu o istorie profund comun în trecerea c tre lumea modern ofer o mul ime de resurse pentru a ajuta cooper rile ulterioare. (p.172) În una dintre ultimele sec iuni ale c ii denumit Postfa se afir: „China i UE au istorii lungi, ambele pot ajunge înapoi în istoria profund , iar textele culturale de baz pot fi datate cu aproximativ 2500 de ani în trecut; aceste istorii se împletesc. Au existat leg turi comerciale premoderne timpurii, iar apoi s-au produs r sturn rile trecerii la lumea modern . În Europa acest lucru a fost haotic (r zboaie, revolu ie, conflicte de clas ). Procesul a fost, de asemenea, haotic în China (tensiuni interne, comercian i str ini, r zboi civil). China i Europa au traiectorii de dezvoltare interconectate. Pe m sur ce sistemul global se reconfigureaz , China i UE sunt într-o pozi ie bun spre a cl di pe trecut pentru a crea o rela ie puternic i stabil .” (p.232) Toate capitolele c ii sunt bine documentate i este meritul celor doi autori pentru realizarea unei lucr ri valoroase, capabile s contribuie la o mai bun în elegere a politicii mondiale, într-o perioad de vulnerabilit i, perplexit i i discontinuit i globale. Liliana POPA captiv într-un vitraliu tremur de sear nu vreau s -mi creasc r cini când teii somnul mi-au r pit fior, descântec profe it tiam c vii i ai venit asear drumul f întoarcere st tea rezemat de un copac cu auzul încordat. tia când voi veni. tot mai alerg prin fân cosit cu fluturii la asfin it eu am trecut cu tremur de sear i nu m-am oprit un mozaic de via îndr gostit la marginea mileniului ivit la marginea de veac cu ghilotine care tac pe fruntea mea s-au adâncit triste i f cuvinte cut moartea z mislea desc tu at liste i morminte cândva aveam o alt cas cu vitralii prinse într-o rozas o pas re captiv într-un vitraliu ip t ascuns într-un detaliu când vântul serii se strecoar bate din aripi precum odinioar doar cerul acum m mai declin limpede ca-n ziua de lumin când poarta ai deschis-o doar cu oapte cuvintele t cute îmbobocite peste noapte s-au cl tinat corole desf cute sfoie te-m printre frunze în rochii verzi nu m mai pierzi cu ochii t i blânzi adânci, alba tri, murmurânzi chiar de am s pier Marcel Iancu - Ein Hod Anul XV, nr. 8(168)/2024 eu cred în via nu cred în moarte lumina confuz ce le desparte calc pe drumul zilei ascuns de aripa acvilei pe muntele meu efemer cu nop ile strânse-n cuvânt chiar de am s pier vreau s te cânt... copacul acela, jefuit de anotimpuri între vis i somn streaz zâmbetul unui copil clie în palmele sufletului îmi curge timpul povestit Pe o terasa dup ploaie Trec oameni Trec culori Trec viori Doi nori au r mas Singuri Departe de lume Din ce în ce mai pu in lume... Casa din gînd schiez mereu pe z pada copil riei uneori m întorc acas în casa din gând mai trec pe strada mea cu ochii închi i. nu mai îndr znesc s -i deschid pe de-a întregul.... nu te mai aud decât noaptea. asear , la cap tul str zii îngândurate am z rit-o pe bunica închinându-se, uitase num rul casei noastre... târziu i-a amintit un zâmbet cald s-a oglindit în seninul din fereastr . o s i trimit scrisori, gânduri de pe strad ... Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 55 Nicolae B{LA}A Despre crimele umane f[cute @n numele binelui pentru omenire Ca omul de mod veche, omul pentru care obrazul conteaz , desigur, a teptam reac ii la cele scrise, fie i doar contextual. Alegerile au b tut la u , gargaragiii i-au f cut num rul, iar poporului i-a r mas, ca i pân acum, „jocul de glezn i ciocul mic - c doar noi suntem la putere”. Nu a fost s fie i, din câte se vede, înc nu a ajuns cu itul la os. Desigur, cele discutate cu voi, contemporanii mei, vor fi luate în considerare, din p cate, peste câ iva ani. Bine i atunci, numai c suferin a celor din prezent i a celor din viitorul apropiat, va fi pe m sura ignoran ei i a mersului prin vremuri cu t rt cu a între urechi. Nu f urm ri! În definitiv, omul face, omul trage! - pentru , deocamdat , extratere trii vârâ i doar în mintea noastr sunt forma de manipulare în a accepta cheltuieli pentru înarmare i, în acela i timp, pentru diluarea apoi distrugerea mitului cre tin a lui Isus Cristos Însu i. Spuneam, într-unul din articolele mele, cum dintr-un context al ie irii din firesc, s zicem, dintr-un fel de nebunie contextual a lui Nietzsche, extremismul occidental a urzit o doctrin de exterminare a celor slabi, a celor ce nu s-au circumscris arianismului nordic. Pe de alt parte, în r rit, Lenin, apoi Stalin, au impus cu for a o alt doctrin , marxismul. Ce trebuie re inut este faptul c atât în primul caz, cât i în al doilea, s-a ac ionat în virtutea binelui pentru om. Prin urmare, în numele acestui bine, Hitler i nazi tii s i au ucis, în timpul celui de-al doilea R zboi Mondial, peste 20 de milioane de oameni, în timp ce alte zeci de milioane s-au rostogolit în via cu trupul i sufletul ciuntit. Stalin, un tâlhar de drumul mare, ajuns în fruntea statului, i-a ad ugat i el în palmares cam acelea i cifre la capitolul mor i i schilozi, îns la totalul general se g sesc i alte milioane de expulza i în Siberia. Printre ei, cei ce se opuneau politicilor de scoatere a omului din matca sa, moldovenii de peste Prut, pentru a uita cine sunt, i mul i al ii ca ei, frânturi din popoarele anexate cu for a, URSS-ului. Prin urmare, câteva min i, pe alocuri diabolice, cum a fost a lui Marx, Engels, Nietzsche, Lenin, Stalin, Buharin, Tro ki etc., în numele grijii pentru om i înaintarea lui spre cele mai înalte culmi ale binelui, sucesc cu itul în pântecul omenirii i îi schimb cursul. Dup aceast „isprav ”, desigur, suferin cât cuprinde, oriunde pe suprafa a p mântului. Întrebarea e cum au reu it cei câ iva s întoarc omenirea pe dos, ca pe o hain ponosit , apoi s o pun cu „botul pe labe, f a clinti?” Convins c e timp pentru toate, vom l sa r spunsurile la aceast întrebare pentru o alt dat . Mai firesc mi se pare s r mânem pe firul istoriei, ca i în cazul lui Nietzsche, pentru a poposi la data 28 iunie, anul 1712 (evident, înainte de a se na te Marx i, desigur, înainte de a ap rea doctrina sa) la Geneva, unde s-a n scut Jean Jacques Rousseau, dup unii exege i, un ilustru gânditor al iluminismului, dup mine... Chiar dac , în timpul studiilor, am avut o anume admira ie pentru scrierile sale, ast zi, când încerc un fel de restructurare a r u-lui urzit de gândirea uman , de-a lungul istoriei omului, am suficiente rezerve. Pentru a ne împrosp ta memoria, reamintim faptul c iluminismul este o replic la adresa barocului ce a încercat înl turarea dogmelor religioase, prin iluminarea maselor pe baza experien elor proprii. De altfel, Iluminismul este cel ce a pretins eliberarea fiin ei umane de incapacitatea de a- i folosi abilit ile cognitive în lipsa unor instruciuni exterioare. „Nimic nu este în intelect, înainte de a fi în sim uri” spune Hobbes în favoarea acredit rii empirismului, a adev rului ce ar rezulta din experimentul tiin ific, iar Kant proclam : „Ave i curajul de a v folosi propriul sim al ra iunii” . În aceste condi ii, trebuie amintit mai întâi c omul i istoria sa au fost puse sub semnul întreb rii de aproape to i gânditorii europeni, ai Rena terii i nu numai. Dac Thomas Hobbes, n scut la data de 05.04.1588, în Anglia, a plecat de la premisa conform c reia natura uman este dominat de egoism („homo homini lupus est” - omul pentru om este lup), prin urmare omul este r u de la natur , îns el se poate modela în societate prin interven ia statului, Jean Jacques Rousseau critic aceast viziune, sus inând cu înver unare contrariul: „oamenii ar fi liberi, în elep i i buni în starea natural , i c instinctul i emo iile, atunci când nu sunt distorsionate de limit rile nenaturale ale civiliza iei, sunt vocile i instruc iunile naturii de via bun . Rousseau, Jean-Jacques, 1754, „Discourse on Origin of Inequality, part two”, The Basic Political Writings Hackett, p. 65. Prin urmare, omul este bun de la natur , dar societatea îl corupe. Rousseau vede izvorul inegalit ilor sociale, asemenea lui Engels, în apari ia propriet ii private, proprietate care st la originea form rii statului i mai târziu a despotismului. Având în vedere premisa conform c reia inegalitatea încalc a a-zisul contract social încheiat între oameni în perioada trecerii de la starea natural la starea „civil ,” pentru a reveni la morala necorupt specific „s lbaticului nobil”, ea, inegalitatea, i evident proprietatea privat trebuie înl turate. V mai aduce i aminte expresia elegant rostit de Ion Iliescu, primul pre edinte al României dup `89, „proprietatea este un moft”. De acord, da, un mare moft, îns dup care tânjea întreaga nomenclatur comunist din timpul lui Ceau escu, nomenclatur c reia regimul îi duse puteri nelimitate. Activul de partid i de stat, inclusiv securitatea i comandan ii din armat i-au p sit conduc torul iubit tocmai pentru faptul c puterea pe care o aveau nu î i g sea expresie în confortul zilnic, nu î i g sea echivalen în ceea ce numim „fal social ”. La ce bun buzunarul doldora de bani ob inu i doar pe trancafleanca, cât vreme nomenclaturi tii i odraslele acestora nu aveau acces dincolo de u a unor cârciumi i dincolo de chilo eii tetra purta i de vampele de cartier? În primul loc se îmb tau ca porcii, în cealalt loca ie, vomau, ca nesim ii, peste sânii c zu i i coapsele unor dezbr cate ale sor ii. Pân s reamintim defini ia Contractului social, f a trage o concluzie, privind în zilele noastre, la noi, precum i în statele lumii contemporane, observ m cu u urin c între „omul-dumnezeu” „omul cu voin de putere”, al lui Nietzsche, „omul-nou” al lui Lenin i Stalin, i „s lbaticul-nobil”, creionat de c tre Rousseau, ar trebui existe, formal vorbind, cel pu in ideea de moral nealterat , moral ce devine un non sens în momentul în care coborâm în lumea real . Omul de acest tip nu exist . În lumea real omul cu voin de putere (politic , în special), omul-nou sau s lbaticul-nobil, dincolo de masca 56 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii social pe care i-o afi eaz contextual (amintim Teoria Idolilor la Francis Bacon), î i dore te puterea, confortul i stima social , ca împlinire de sine. F a- i etala la vedere averea i f a ar ta c poate decide asupra altora, f a fi adulat public, acest tip de om nu exist , nici pentru el i nici pentru societate. Prin urmare, grija fa de om este doar mijloc i scop, nimic altceva. Într-o asemenea conjunctur , omul contingent r mâne la mila vremurilor i de ce nu, din nou doar mijloc i scop, când cei enumera i mai sus, de data aceasta în cadrul societ ?ilor de consum, dintr-un prea plin al huzurului, cad în plictisul vremurilor, în plictisul istoriei i, din invidie, în loca ii de lux, îns , de data aceasta, animate i stârnite de chilo ei tanga, mai pun de câte un r zboi sau vreo revolu ie, ce le va aduce, cu siguran , profit i pe termen scurt, i pe termen lung. Da, tiu c noi cei mul i nici nu vedem i nici nu vrem s ne accept m soarta. De aici i comportamentul lamentabil, ambiguu, nesigur etc., din care am exclus, apriori, onoarea, demnitatea, tot ce near putea asigura verticalitatea de oameni în lume. Peste tot, mai cu urica, nu cumva s ne cad ou le sau s ne pice galoanele. Nu degeaba, înainte de `89 se spunea c unul din trei români era turn tor la securitate. Cu u urelul! Ciuguleai i tu, ca to i nemernicii, din rahatul timpului. Nu am idee, dar cred c i ast zi procentul este acela i sau pe cale de a fi realizat. Cu siguran îns , cum ne-am inut ca zeama de varz stricat , dintr-un an în altul, pân în zilele noastre, chiar dac unii au mai i murit, al ii au plecat din ar , num rul unui anumit tip de personaje, precum Apulizam , Limbric Peltic, Breaz V Kil, tepâr , Pi Belea, Nae Prelipu , Firc Capdegloab , Carcalete, Suc lete, C lete, Reta Curcubea, Floaca, Leanca Pi peea, Gra ela Belitot, madam Coi-ika etc., personaje, ce-i drept, pitore ti, a r mas acela i. El poate fi luat în seam mai ales de c tre sociologi, pentru statistici i previziuni sociale, drept o constant . Revenim la Rousseau i Contractul social, reamintim faptul c în opozi ie cu dogmele religioase, în special cu Biblia, prin urmare, în acela i sens cu evolu ionismul, omul, la origini, nu a fost fiin social . Rousseau consider c dependen a de social a fost dobândit de tre om de-a lungul evolu iei sale, în condi iile de fiin insuficient de dotat fizic, în lupta pentru supravie uire. În cadrul acestui climat existen ial, omul ce nu avea cuno tin a existen ei lui Dumnezeu, protector al s u, în oricare stadiu sau form de organizare a sa, (familie, trib etc.), este obligat de concuren a nemiloas s renun e la starea sa natural , î i pierde anumite drepturi i propriet i naturale, transferându- i-le c tre stat pentru a putea beneficia de drepturile colective gestionate de c tre acesta. Pân aici, gândirea lui Hobbes, care vede asocierea uman din interes, prin urmare existen a unui contract social prin renun area voluntar la drepturile i libert ile sociale, concep ia despre lume i via a lui Jhon Locke, gânditor i om politic englez, care considera natura uman fundamental social , iar statul i societatea ca o form de înt rire i prelungire a rela iilor preexistente în starea natural , gândirea despre societate a lui Rousseau, pe care doar ce am trecut-o în revist , par, la prima vedere, ideale pentru convie uirea omului în societ ile moderne. Textul meu în eal la fel cum m-au în elat pe mine cursurile sus inute de c tre profesorii mei în timpul studiilor. Din acest motiv v spuneam cândva adev rul spus pe jum tate, inevitabil, într-o zi va provoca un r u ce va afecta chiar i pe cel ce se consider intangibil, cunoscând cealalt parte. To i cei trei gânditori, inclusiv noi, consider m statul o necesitate, cât vreme, în termeni moderni, statul este un stat de drept ce i-a c tat legitimitate prin garantarea securit ii individului, din toate perspectivele, dar absolut toate (securitate social , educaional , medical , na ional , identitar , alimentar etc.) Ce au pierdut din vedere cei trei, dar i noi, ca oameni, locuitori ai planetei, din toate timpurile, este legat de cel ce ajunge la vârful statului i de aparatul u consultativ. Când am vorbit despre întoarcerea lui Lenin din Elve ia, în Rusia, pentru a pune mâna pe putere, am omis, inten ionat, Anul XV, nr. 8(168)/2024 v spun c el, Lenin, considera c trecerea de la tipul de societate capitalist, la societatea socialist , avea nevoie de o perioad de tranzi ie. Buharin, prietenul lui Lenin din exil, îl contrazisese spunândui ap sat c pentru a impune noua doctrin este nevoie de o puternic dictatur , dictatura clasei muncitoare, sub denumirea c reia încercau ascund dictatura lui Lenin i a lui Stalin în persoan . Nici m car cea mai ipocrit minte a vreunui muncitor de rând, nu cred c i-a imaginat vreodat cum gloatele, ar fi, de exemplu, în scaunul de la Cotroceni. Nimeni, mai pu in mintea lui Rousseau, care credea în indivizibilitatea suveranit ii poporului, suveranitate ce consta în luarea deciziilor politice de c tre to i membrii majorit ii. Absurd! Cu tot absurdul, idei precum aceasta au animat toate premisele Revolu iei Franceze de la 1789 (1789-1799), revolu ie ce a marcat pe de o parte sfâr itul monarhiei i bisericii, pe de alta, apari ia democra iei i na ionalismului. Societatea francez a suferit transform ri profunde. Privilegiile feudale, aristocratice i religioase au fost puse sub semnul întreb rii, iar principiile vechi despre tradi ie i ierarhie au fost mascate (nu înlocuite) sub sloganul „libertate, egalitate, fraternitate”. V aduce i aminte ce striga Dinescu la TVR? Dar Iliescu i generalii din jurul s u, în apelurile mascarad de adormit poporul, pân la preluarea puterii de c tre noii i aceia i vechi arga i? Revenind în Fran a, timp de aproape 10 ani s-a tot strigat, în te miri ce context, pe baricade sau la cine mai tie ce col de strad „libertate, egalitate, fraternitate”. În 1799, într-o înv lm eal total , pe alocuri, între inut , la fel ca în Rusia anilor 1917-1920 i dup aceea, sau la fel ca la noi, în România anilor 1989 -1999, când are loc ultima mineriad , Napoleon, printr-un context de împrejur ri, devine împ rat i pune tunurile pe „revolu ionari”. „Ciocul mic, eu sunt acum la putere”, ar fi zis o cucoan de-a noastr dac s-ar fi însc unat acolo i atunci, în Fran a. Nici Napoleon nu a fost mai altfel. Dup ce a c rit aproape toate vampele de pe la cur ile regale, din Europa, în ideea de a face tot felul de alian e , care mai de care mai jegoase, ia dus o întreag armat , pân sub zidurile Moscovei, locul în care, doar din cauza înghe ului au murit peste un milion de militari. F când la rigoare socotelile, alte zeci de milioane de oameni au sfâr it tot de foame, de molim , de cium , tot schilodi i i tot cu sufletul ciuntit, cum au murit i în cele dou R zboaie Mondiale. Prin urmare, cei peste 450 de ani, de pe vremea lui Hobbes i pân ast zi, structura i în: „s lbaticul nobil” al lui Rousseau, în „omulDumnezeu”, „omul cu voin de putere”, al lui Nietzsche, în „omulnou” al lui Lenin i Stalin, al comunismului, în genere, sub masca binelui pentru omenire, cu indulgen a popoarelor, devin dictatorii i ii celor ce i-au împins pe scaunul puterii. Doamne, parc am fi din plastilin ! R bd m ca momâile! Of, de la Abel i Cain i pân în ziua de mâine, totul, tot o v rsare de sânge! Am r bdat i tot r bd m! Doamne, unde am fost noi, ca oameni, i unde o s fim între aceste mari orori umane? Marcel Iancu - Natur static Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 57 Ioan C. POPA Dumitru Ichim - 80 scut în România, la D rm ne ti, jude ul Bac u, la 14 august Botez tor) în care iubirea se constituie în „aripa dat de Dumnezeu 1944, Dumitru Ichim, binecunoscut preot, poet, eseist, prozator i sufletului pentru a ajunge pân la el”, dup cum se exprima cu secole filosof, celebreaz în vara aceasta 80 de ani de via pus în slujba în urm Michel-angelo. Toate scrise cu o mare delicate e sufleteasc credin ei i a crea iei artistice cu reverbera ii unice în spiritualitatea i putere de transfigurare a tr irilor umane, o „nestemat literar ” româneasc . dup cum afirm prefa atorul volumului, Pr. Maxim (Iuliu Marius) Firul destinului l-a purtat mai întâi prin România (cursuri teologice Morariu, din Saint-Hubert, Quebec, care conchide: „Armele lui cele la M stirea Neam u i Bucure ti, cursuri pentru doctorat sub în- mai de pre sunt credin a i iubirea. În vreme ce, celei din urm i se drumarea pr. profesor Dumitru St niloae), apoi pe continentul nord- poate refuza accesul, cea dintâi reu te s -l fereasc mereu de american (trei seminarii teologice - dou la Evanston i unul la Chi- pericole i s se constituie în liantul cu verticala. Cu Divinul”. cago, Illinois; bursier al Consiliului Mondial al Bisericilor - Princeton, Red m în continuare câteva din versurile mirifice ale poetului New Jersey - SUA). În 1974 ob ine titlul de doctor în teologie cu cuprinse în volumul Micul Botez tor: tema The Orthodox Liturgy and the Word, dup care este hirotonit „De-ndr gostit se zice c min ile i-ar pierde./ La ce folos i-e preot al parohiei Sfin ii Apostoli Petru i Pavel din Kitchener, Ontario mintea, când inima-i nebun / Ce sfat s i deie colbul, când sângeleCanada. Din 1978 s-a transferat la parohia Sfântul Ioan Botez torul, i furtun ? (...) Nu-i pentru vultur hamul, t riei sfinte-i zborul,/ Nici nu din acela i ora , unde s-a stabilit pân ast zi i unde continu s destrami petalei esutul clorofilei!/ A a, str inul Iacov i-a pus pe desf oare o frumoas i bogat activitate în slujba comunit ilor piatr dorul/ i adormi cu gândul în bra ele Rahilei./ A fost sau n-a fost de români din zon . visul având s rut de sfe nic?/ dar îngeri v d pe scar f când loc Celui A debuta editorial cu volumul de poezii De unde începe omul Ve nic” (Psalmul Sc rii lui Iacov). (1970), dup care a publicat trei volume de poeme haiku (Valea nisiAlteori, poetul se întreab : „Tu cine e ti, Iubire? F trecut i-e pului de aur - 1977, Urmele - 1977, Fântâna luminii -1993) i dou verbul,/ C-a fi e-n toate fire, fiindului livad ./ - Sunt cresc tor de volume de poeme tanka (Dar în silaba Luminii plângeam orfan i stele, din lut le tiu aroma.../ De n-a fi eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi greyer - 1987, Pas rea cu apte aripi - 1993). Opera sa artistic este Toma?” (Psalmul cresc torului de stele). mult mai vast , unele volume de esuri fiind realizate în colaborare cu Sau despre b ile inimii care palpit întotdeauna când presimte prieteni i cu so ia sa, Florica Ba u, acum decedat . Unele dintre vo- iubirea: lume au fost publicate în România, cel mai recent, intitulat Micul i Tu i eu, Iubirii, nici moartea s despart ,/ Râvnind chei ei Botez tor - Finul lui Dumnezeu, ap rut în acest an la editura Crono- taina, de-o via -mi ba i în poart !” (Psalmul cosmic al inimii). Logia din Sibiu. De altfel, prezen a domÎn alte versuri reg sim un ecou al gânniei sale în ar a fost legat i de apari ia dirii p rintelui profesor Dumitru St niacestui volum, care a constituit un foarte loae, care scria: „Via a este un dar al lui bun prilej de omagiere în pragul vârstei Dumnezeu. În elepciunea, tiin a, bucuria de 80 de ani. Una dintre întâlnirile omasunt daruri ale lui Dumnezeu. Chiar dac giale dedicate autorului s-a desf urat la lumea ar fi dat omului numai spre cu17 iunie 2024, la Casa Oamenilor de tiin noa tere, i tot ar fi un dar al lui Dumdin Bucure ti, unde am putut participa nezeu. Îns ea este dat i pentru via a gra ie invita iei primite de la p rintele trupeasc i pentru formarea lui spiritual Gheorghe Bogdan, prieten din adolescenîn vederea vie ii de veci” (Teologia dog, coleg de seminar i o perioad la coamatic ortodox , vol. I). la doctoral de la Paris cu pr. Dumitru Dumitru Ichim scrie: „C dragostea Ichim. O întâlnire emo ionant , de suflet, nu-i buchea, uscându-se-n Scriptur ,/ Ci în care preotul i poetul Dumitru Ichim se tâlharul care pe Dumnezeu îl fur !” (Psala bucurat de caldele sentimente nutrite i mul tâlharului). exprimate în diverse modalit i de partiÎn fine, în chip de concluzie: cipan i. „Iubim pân la vorb , în rest r mâne Volumul Micul Botez tor - Finul lui piatra, (...) Dumnezeu este constituit din dou p i: i-n schimbul lapid rii, i-ai prins sub una de proz , scurte povestioare în care grea porunc : Dumnezeu lucreaz asupra naturii pentru De n-ai iubit o dat , i-a i inima iîndumnezeirea spa iului de via al omuarunc !” lui, i alta de poeme (Din psalmii Micului (Psalmul la intrare în psalm). Dumitru Ichim 58 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Mihai G#NDU Omagiu Mihai Eminescu ]i rememorare Franz Liszt În cel mai recent num r (iunie a.c.) al revistei de cultur universal „Constela ii diamantine”, Nicolae Mare semneaz un amplu material privind originile marelui poet na ional, dar i manuscrisele sale dedicate istoriei i culturii poloneze, sub titlul „Mihai Eminescu - despre Polonia i istoria acestei ri”, ar tând, înc din debut, „Pentru a-i afla originea cea adev rat a poetului na ional român este suficient s îl citim pe Eminescu însu i, cât i pe cel mai mare exeget al vie ii i crea iei sale, George C linescu: Eminovicenii erau rani români cu vechime în satul C line ti din jude ul Suceava. Îi întâlnim acolo din întâiele decenii ale veacului XVIII”. Dincolo de orice controverse sau insinu ri, Eminescu r mâne un simbol al României, poate cel mai reprezentativ i peren. Tot lui Mihai Eminescu (la 135 de ani de la trecerea în nefiin , n.n.) îi dedic un articol i Mihai Caba: „Idei cosmogonice în opera eminescian ”. Deschizând materialul cu un citat elocvent din „Luceaf rul”, semnatarul articolului porne te de la faptul c omul, „de-a lungul înv lm itelor milenii ale existen ei i-a pus dintotdeauna numeroase întreb ri asupra provenien ei sale, asupra locului pe care-l ocup în acest Univers reprezentat de imensitatea stelar a Cerului”, ar tând apoi cum s-au reflectat aceste întreb ri, cu poten iale spunsuri, în operele marilor gânditori (scriitori, astrologi, filosofi .a.), dintre care nu putea lipsi Mihai Eminescu, un poet metafizic prin excelen . De la „Scrisoarea I” la „Memento mori” i „Luceaf rul”, acesta abordeaz temele cosmogonice i ale transcendentului cu o mare profunzime i for de p trundere, iar citatele alese pentru a ilustra teza sunt extrem de relevante i edificatoare. Sub genericul deja cunoscut „Jocul min ii”, Doina Dr gu (premiat recent cu Diplom de Excelen i Diplom de Ambasador Cultural la Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”, edi ia a XIII-a, Craiova - n.n.) ofer cititorului tot un poem metafizic („Între dou rmuri”), transpunând liric o viziune stranie, rod al dedubl rii i al medita iei asupra dualit ii spirit/materie: „Între dou rmuri locuiesc/ i r sturnând cu umbra-n goluri forme/ m împiedic în lumin / apoi sporind/ spre alte în elesuri/ strâng în bra e necuprinsul/ pân -l modelez în clip ”. Dup aceast introducere ce are anumite tangen e cu lirica lui Blaga, poeta ajunge spre final la ideea de integrare cosmic : „M retrag apoi încet în forma/ corpului ce-l locuiesc/ ca o deta are în i prin/ i dincolo de mine (...) iar un punct -/ deplin tatea unui cerc -/ devine totul”. Carmen Manea continu Anul XV, nr. 8(168)/2024 Calendar - August 1.08.1913 - s-a n scut Coca Farago (m. 1974) 1.08.1915 - s-a n scut Gellu Naum (m. 2001) 1.08.1949 - s-a n scut Ymeri Baki 2.08.1937 - a murit Pavel Dan (n. 1907) 2.08.1950 - s-a n scut Val. Condurache (m. 2007) 2.08.1864 - a murit Ioan Maiorescu (n. 1811) 2.08.1994 - a murit Leonida Teodorescu (n. 1932) 2.08.2005 - a murit Sanda Stolojan (n. 1919) 3.08.1889 - a murit Veronica Micle (n. 1850) 3.08.1932 - s-a n scut Ion Pascadi (m. 1979) 3.08.1943 - s-a n scut Cornel Ungureanu 3.08.1943 - s-a n scut Nicolae Petre Vrânceanu (m. 2018) 4.08 1931 - s-a n scut Nicolae Ciobanu (m.1987) 4.08.1954 - s-a n scut Paul Daian 5.08.1922 - s-a n scut Marin Preda (m. 1980) 6.08.1912 - s-a n scut Ion Marin Iovescu (m. 1977) 6.08.1935 - a murit George Vâlsan (n. 1885) 6.08.1938 - s-a n scut Serafim Duicu (m. 1996) 6.08.1941 - s-a n scut Cezar Iv nescu (m. 2008) 6.08.1941 - a murit Izabela Sadoveanu (n. 1870) 7.08.1890 - a murit T. N. Or anu (n. 1833) 7.08.1907 - s-a n scut Ion Zamfirescu (m. 2001) 7.08. 1998 - a murit George Damian (n. 1927) 7.08. 2002 - a murit Petru Vintil (n. 1922) 8.08.1892 - s-a n scut Mihail Sevastos (m. 1967) 8.08.1902 - s-a n scut Sa a Pan (m. 1981) 8.08.1912 - s-a n scut Liviu Bratoloveanu (m. 1983) 8.08.1921 - s-a n scut Emil Iv nescu (m. 1943) 8.08.1926 - s-a n scut Horia Stancu (m. 1983) 8.08.1936 - s-a n scut Bianca Balot (m. 2005) 9.08.1934 - s-a n scut Romulus Cojocaru (m. 2007) 9.08.1991 - a murit Cella Delavrancea (n. 1887) 9.08.1997 - a murit Eugen Todoran (n. 1918) 9.08. 2011 - a murit Constantin Stan (n. 1951) 10.08.1884 - s-a n scut Panait Istrati (m. 1935) 10.08.1921 - s-a n scut Ion Negoi escu (m. 1993) 10.08.1927 - s-a n scut Barbu Cioculescu (m. 2022) 10.08.1937 - s-a n scut Dan Lauren iu (m. 1998) 10.08.1938 - s-a n scut Leon Volovici (m. 2011) 10.08.1968 - a murit Eugen Schileru (n. 1916) 10.08.1980 - a murit I. Peltz (n. 1899) 10.08.2008 - a murit Tudor opa (n. 1928) 11.08.1900 - s-a n scut tefan Lupa cu (m. 1988) 11.08.1929 - s-a n scut Modest Morariu (m. 1988) 11.08.1930 - s-a n scut Teodor Mazilu (m. 1980) 11.08.1961 - a murit Ion Barbu (n. 1895) 12.08.1816 - s-a n scut Ion Ghica (m. 1897) 12.08.1924 - s-a n scut Nicu T nase (m. 1986) 12.08.1965 - a murit Constantin Kiri escu (n. 1876) 13.08.1917 - s-a n scut Ovidiu Bârlea (m.1990) 13.08.1917 - a murit Alexie Mateevici (n.1888) 13.08.1928 - s-a n scut Ion L ncr njan (m.1991) 13.08.1937 - a murit Alexandru Sahia (n. 1908) 13.08.1943 - s-a n scut Florin Muscalu (m. 2001) 13.08.1956 - a murit Victor Papilian (n. 1888) 13.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 14.08.1945 - s-a n scut Mircea Ghi ulescu (m. 2010) 14.08.2000 - a murit Ion Omescu (n. 1925) 15.08.1883 - s-a n scut Corneliu Moldovanu (m. 1952) 15.08.1894 - s-a n scut Ion Chinezu (m. 1966) 15.08.1937 - s-a n scut Marcel Mihala (m. 1987) 15.08.2007 - a murit Dan Alexandru Condeescu (n. 1950) 16.08.1920 - s-a n scut Virgil Ierunca (m. 2006) 16.08.1921 - s-a n scut Ovid S. Crohm lniceanu (m. 2000) 16.08.1931 - s-a n scut Ileana Berlogea (m. 2002) 16.08.1942 - s-a n scut Gabriela Melinescu continuare în pag. 59 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii prezentarea marelui muzician Franz Liszt, sub titlul „Franz Liszt - repere biografice i artistice”. Comparând (în sens artistic, desigur), dorin a sa de a cunoa te i explora Europa cu cea a lui Napoleon Bonaparte, autoarea prezint multiplele destina ii ale artistului, v zute ca „un demers enciclopedic”, efectuat din „interesul de a nu ignora pe nimeni”. De la via a personal tumultuoas pân la apogeul crea iilor i manifest rilor artistice, Liszt r mâne în istorie ca un nume de referin pentru iubitorii artelor - i nu numai. Berlioz a scris despre Liszt c este creatorul unei „noi coli superioare în arta cântatului la pian” i îl vedea ca pe „pianistul viitorului”. Spicuim din maximele i aforismele lui Nicolae Mare : „O ar cu-adev rat liber poate conta doar pe puterea sa” (am ad uga c libertatea e preferabil în orice condi ii, chiar dac nu ai o putere prea mare, n.n.). „Dumnezeu ne-a înv at i ne înva c Via a-i Speran ”. (A a este - mai ales în vremuri ca acestea, de i foarte dificil, este esen ial s i p strezi speran a, n.n.). „Reculegere = Adâncire prin lacrim întru sine”; „Via a mor ilor o g si i în amintirea celor vii”; „De izvoarele tulburi s fugi, în ele se ascund multe n luci”; „Guvernan i, lua i seama: Doar educa iunea schimb lumea”. Un foarte interesant eseu despre mitul lui Don Quijote perpetuat de-a lungul secolelor pân în contemporaneitate ne este oferit de Al Florin ene, sub titlul „Cavalerul nebuniei str bate literatura Europei”. Trecând dincolo de simpla personificare a eroului binecunoscutei scrieri a lui Miguel de Cervantes, semnatarul materialului pune accentul pe valoarea de simbol al c ut rii „speran ei, a visului ve nic neîmplinit”, pe atemporalitatea acestei „cruciade a morilor de vânt” c reia s-au raliat, de-a lungul timpului, ca ideatic i concept, nume celebre precum Johann Wolfgang von Goethe, George Gordon Byron, Giuseppe Antonio Borgese. Atribuind prezentului un rol decisiv în alegerea c ii juste (aceea i problem de milenii, dar mult amplificat i acut în prezent, n.n.), autorul conchide, extrem de relevant: „Scriitorii europeni iau dorit i î i doresc s descopere în lume i altceva decât „repetabila povar ”, un fel de „elice” a „morilor de vânt”, ce se învârte te inutil i sisific, î i doresc descopere priveli tea unui om care c tore te cu gândul pentru a se cunoa te mai întâi pe sine, apoi pe ceilal i, i pentru a se iubi mai pu in pe sine i mai mult pe ceilal i”. Edi ia este ilustrat cu reproduceri dup lucr ri ale marelui pictor suprarealist Salvador Dali, c ruia Filip Tudora îi consacr la final un medalion, sub genericul „Pic tur de pictur ”. Mai semneaz : Constantin Miu, Marin I. Arcu , M lina Virginia Antonescu, Alexandru Cazacu, Livia Ciuperc , Ion Haine , Lucia Cosmina Vlad, Ion Popescu-Br diceni, Florentin Smarandache, Ionu Caragea, Cornel Simion Galben, George D. Pite , Gabriela Gen iana Groza, Ioan Voicu, Passionaria Stoicescu, Predrag Bjelosevic, Sultan Catto, Cristina Botîlc , Silviu Doina Popescu, Nicolae Nistor, Victor Rusu, Vlad R zvan Baciu, Crina Boc an. (Articol preluat din Curierul Na ional) Marcel Iancu - Femei goale 59 Calendar - August continuare din pag. 58 17.08.1925 - a murit Ioan Slavici (n. 1848) 17.08.1952 - a murit George Magheru (n. 1892) 17.08.1964 - a murit Mihai Ralea (n. 1896) 18.08.1916 - s-a n scut Neagu Djuvara (m. 2018) 18.08.1931 - s-a n scut Paul Anghel (m. 1995) 18.08.1935 - s-a n scut Ion Gheorghe (m. 2021) 18.08.1937 - s-a n scut Sorin Alexandrescu 18.08.1957 - a murit G. Tutoveanu (n. 1872) 18.08.1984 - a murit Virgil Mazilescu (n. 1942) 18.08.1999 - a murit Mircea Sântimbreanu (n. 1926) 19.08.1914 - s-a n scut I. Vitner (m. 1991) 19.08.1935 - s-a n scut Oltyán Laszló (m. 1990) 19.08.1935 - s-a n scut Dumitru Radu Popescu (m. 2023) 19.08.1948 - s-a n scut Radu Anton Roman (m. 2005) 20.08.1872 - a murit Dimitrie Bolintineanu (n. 1825) 20.08.1900 - a murit G. Dem. Teodorescu (n. 1849) 20.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 20.08.1920 - s-a n scut Zoe Dumitrescu-Bu ulenga (m. 2006) 21.08.1723 - a murit Dimitrie Cantemir (n. 1673) 21.08.1856 - s-a n scut C. C. Bacalba a (m. 1935) 21.08.1972 - a murit Nichifor Crainic (n. 1889) 21.08.1990 - a murit Al. Cerna- R dulescu (n. 1920) 21.08.1991 - a murit Eugen Jebeleanu (n. 1911) 22.08.1890 - a murit Vasile Alecsandri (n. 1818) 22.08.1914 - s-a n scut Alice Botez (m. 1985) 22.08.1917 - s-a n scut Alexandru Piru (m. 1993) 22.08.1951 - s-a n scut Vladimir Munteanu (m. 1993) 22.08.1959 - a murit D. Iov (n. 1888) 22.08.1981 - a murit Sa a Pan (n. 1902) 22.08.1999 - a murit Tudor Popescu (n. 1930) 23.08.1924 - s-a n scut Paul Everac (m. 2011) 23.08.1933 - s-a n scut Corneliu tefanache (m. 2009) 23.08.1943 - s-a n scut Mircea Iorgulescu (m. 2011) 23.08.1948 - s-a n scut Andrei Ple u 24.08.1820 - a murit Ion Budai-Deleanu (n. 1760) 24.08.1868 - a murit Costache Negruzzi (n. 1808) 24.08.1927 - s-a n scut B. Elvin (m. 2011) 25.08.1849 - s-a n scut G. Dem. Teodorescu (m. 1900) 25.08.1902 - s-a n scut Camil Baltazar (m. 1977) 25.08.1907 - a murit Bogdan Petriceicu Hasdeu (n. 1838) 25.08.1975 - a murit Romulus Dianu (n. 1905) 25.08.1980 - a murit D. D. Ro ca (n. 1895) 25.08.2010 - a murit Baru u T. Arghezi (n. 1925) 26.08.1913 - a murit Panait Cerna (n. 1881) 26.08.1953 - s-a n scut Ion Simu 26.08.1997 - a murit Val. Condurache (n. 1950) 27.08.1897 - s-a n scut Tomcsa Sándor (m. 1963) 27.08.1905 - s-a n scut Pimen Constantinescu (m. 1973) 27.08.1917 - a murit Anton Naum (n. 1829) 27.08.1918 - s-a n scut Leon Levitchi (m. 1991) 27.08.1928 - s-a n scut Mircea Zaciu (m. 2000) 27.08.1930 - s-a n scut Z. Ornea (m. 2001) 27.08.1942 - s-a n scut Ovidiu Ghidirmic (m. 2017) 27.08.1965 - a murit Eusebiu Camilar (n. 1910) 28.08.1909 - s-a n scut Astalos István (m. 1960) 28.08.1917 - s-a n scut Horia Lovinescu (m. 1983) 28.08.1917 - a murit Calistrat Hoga (n. 1847) 28.08.1939 - s-a n scut Rodica Ojog-Bra oveanu (m. 2002) 28.08.1943 - a murit George Ulieru (n. 1884) 28.08.1944 - s-a n scut Marin Mincu (m. 2010) 29.08.1961 - a murit George M rg rit (n. 1910) 29.08.1975 - a murit Theodor Constantin (n. 1910) 29.08.2005 - a murit Radu Anton Roman (n. 1948) 30.08.1910 - s-a n scut Augustin Z. N. Pop (m. 1988) 31.08.1927 - s-a n scut Radu Petrescu (m. 1982) 31.08.1927 - s-a n scut Dan De liu (m. 1992) Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii 60 Anul XV, nr. 8(168)/2024 Filip TUDORA (Anglia) MARCEL IANCU IANCU MARCEL Personalitate complex , Marcel Iancu (1895, Bucure ti – 1984, Ein Hod, Israel) a fost pictor, arhitect, poet, muzician, sculptor, conferen iar i ilustrator. A r mas cunoscut în istoria artelor drept co-fondator al Dadaismului i exponent important al Constructivismului în Europa de Est. Înva la liceul Gheorghe Laz r, unde al turi de colegii s i Tristán Tzara (pseudonimul lui Samuel Rosenstock) i Ion Vinea înfiin eaz revista Simbolul. Studiaz apoi arhitectura la Zürich i tot acolo face parte din grupul care pune bazele mi carii Dada, al turi de Tristán Tzara, printre al ii. Urmeaz o perioad petrecut la Paris, unde ia contact cu avangarda artistic european , dup care revine în ar în 1922. Aici î i va prezenta concep iile estetice despre noua via a ora ului în revista Contimporanul, fondat împreun cu Ion Vinea. Marcel Iancu este i autor al unor lucr ri de arhitectur ; public , împreuna cu Horia Creang i Octav Doicescu, manifestul intitulat „C tre o arhitectur a Bucure tilor”, o adev rat pledoarie pentru o capital modern . A proiectat peste 40 de cl diri, mai ales locuin e, consacrându-se ca arhitect, dup ce devenise un pictor recunoscut. În anul 1941 se va stabili în Palestina, iar dup înfiin area statului Israel în 1948, se va afirma ca profesor i sus inator al vie ii culturale. Marcel Iancu - Marin