Criminalistica

2 ţRIMINALISTIţ EMILIAN STANCU GABRIEL ION OLTEANU PARTEA I TEHNIţ ţRIMINALISTIţ 1 Unitatea de studiu nr. 1 DEMERS INTRODUCTIV Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: No iunea, obiectul şi sitemul ţriminalisticii; Caracterele Criminalisticii; ţonexiunile ţriminalisticii cu alte ştiin e; Sistemul Criminalisticii; Principiile investiga iei criminalistice 1.1. Criminalistica – no iune, obiect şi sistem Pentru solu ionarea cauzelor penale, simpla aplicare a regulilor de drept este insuficient . În conturarea exact a obiectului proba iunii, penaliştii dreptului modern sunt convinşi c trebuie s recurg la diverse metode ştiin ifice de investigare a realit ii, precum şi la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procedurale. Momentul de referin al apari iei noii ştiin e judiciare se situeaz în urm cu un secol, fondatorul ei fiind socotit cunoscutul judec tor de instruc ie austriac şi profesor de Drept penal, Hans Gross. El avea s editeze, în 1893, „Manualul judec torului de instruc ie”, reeditat în scurt timp sub denumirea “Manualul judec torului de instruc ie în sistemul criminalisticii”. Apari ia noii ştiin e a fost favorizat de progresul realizat în toate domeniile cunoaşterii umane, îndeosebi de revolu ia tehnicoştiin ific , aflat la primii s i paşi la sfârşitul secolului al XIX -lea şi începutul secolului XX. Fireşte, aceast necesitate obiectiv s-a impus şi într-un moment în care mijloacele de lupt ale justi iei penale împotriva criminalit ii de veniser insuficiente fa de creşterea num rului infractorilor, mereu mai meticuloşi, mai riguroşi, mai buni, folosind metode şi mijloace perfec ionate de operare. Nu insist m asupra unor definiţii, cu toate c o analiz a lor ar fi interesant pentru în elegerea modului în care au e voluat opiniile asupra naturii şi locului ocupat de ţriminalistic în sistemul ştiin elor dreptului, chiar dac analiza lor, în alt context, ar fi util Criminalistica este o ştiin judiciar , cu caracter autonom şi unitar, care însumeaz un ansamblu de cunoştin e despre metodele, mijloacele tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercet rii faptelor antisociale, identific rii persoanelor implicate în 2 s vârşirea lor, precum şi pre venirea preg tiriişi desf şur rii unor asemenea fapte. Sublinierea principalelor aspecte menite s contureze obiectul propriu ţriminalisticii prezint importan cel pu in pe dou planuri distincte: pe de o parte, remarc aportul s u particular în aflarea ade v rului, iar pe de alt parte, e viden iaz unitatea şi autonomia sa (dar numai în anumite limite) fa de celelalte ştiin e juridice şi nejuridice, dar aflate în slujba justi iei; avem în vedere medicina legal , psihologia judiciar , fizica, chimia şi biologia judiciar etc. Sub raport ştiin ific, principalele direcţii de acţiune ale Criminalisticii sunt urm toarele: a. Ini ierea de metode tehnice destinate cercet rii urmelor infrac iunilor, începând cu urmele specifice omului şi continuând cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice etc., în vederea identific rii persoanelor sau obiectelor. b. Adaptarea de metode apar inând ştiin elor exacte la necesit ile proprii ţriminalisticii, a unor metode din alte domenii ale ştiin ei, cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, pentru aplicarea lor la specificul activit ii de pre venire şi de combatere a infrac iunilor. c. Elaborarea de reguli şi procedee tactice destinate efectu rii unor acte de urm rire penal , precum şi creşterii eficien ei acestora, prin asigurarea unui fundament ştiin ific investig rii. d. Studierea practicii judiciare, în vederea valorific rii ştiin ifice şi generaliz rii experien ei pozitive rezultate din activitatea organelor de urm rire penal pe linia investig rii infrac iunilor. Datorit obiectului propriu de cercetare, ţriminalisticii îi sunt specifice anumite metode de cunoaştere, unele dintre ele tipice ştiin ei respective, altele comune mai multor ştiin e, dar aplicate într-un mod particular, potrivit obiectului s u. a. La baza metodologiei criminalistice, ca, de altfel, a tuturor ştiin elor, se situeaz modalit i generale de cunoaştere cum sunt observa ia, analiza şi sinteza, deduc ia şi induc ia, compara ia, adaptate la specificul obiectului Criminalisticii. b. Metodele adaptate la specificul Criminalisticii, din alte domenii ştiin ifice, pe primul loc aflându -se metodele de analiz fizico-chimic a urmelor şi microurmelor care se prezint sub form de resturi de obiecte şi materii, metodele biologice de examinare a urmelor de secre ii, excre ii ori esuturi moi, metodele antropologice, metodele de examinare optic , în radia ii vizibile sau invizibile etc. 3 c. Metode de examinare proprii ţriminalisticii, care in de particularit ile obiectului s u de cercetare. Iat numai câte va dintre acestea: metode destinate descoperirii şi examin rii (îndeosebi comparative) a urmelor sau mijloacelor de prob ; metode de identificare a persoanelor şi cadavrelor dup semnalmente exterioare ori dup resturi osoase; d. Procedee tactice de efectuare a unor acte de urm rire penal , elaborate atât pe baza generaliz rii experien ei organelor judiciare, cât şi prin adaptarea unor elemente de cunoaştere apar inând psihologiei. e. Metode tehnice de prevenire a infrac iunilor, cum sunt cele vizând pre venirea falsurilor, a furturilor, a altor categorii de fapte de natur penal . Raportat la alte ştiin e chemate s participe la activitatea judiciar , cum este Medicina legal , sau la alte ramuri de drept, îndeosebi ramurile Dreptului penal şi procesual penal, f r a exclude, îns , şi alte ramuri ale dreptului, inclusiv Dreptul ci vil, Criminalisticii îi sunt specifice anumite caractere: Caracterul judiciar – este impus de leg tura indisolubil a ţriminalisticii cu activit ile de cercetare şi urm rire penal . Practica demonstreaz , f r putin de t gad c , în foarte multe situa ii, activitatea consacrat solu ion rii cauzelor penale este precedat de un proces laborios destinat strângerii probelor, clarific rii împrejur rilor în care a fost s vârşit fapta ilicit , identific rii autorului şi câteodat , chiar a victimei. Caracterul autonom – e valuarea obiectului Criminalisticii conduce la concluzia c acesta este deosebit de cel al altor ştiin e juridice. Astfel, nici una dintre acestea nu îşi propune s elaboreze metode şi mijloace tehnico-ştiin ifice de descoperire, ridicare şi examinare a urmelor faptelor ilicite sau de identificare a f ptuitorilor. Caracterul unitar. Structura complex a ţriminalisticii este impus de necesitatea rezolv rii unor probleme dintre cele mai diverse, determinate atât de varietatea faptelor penale ce trebuie investigate, cât şi de împrejur rile deosebite, nu de pu ine ori singulare, în care se s vârşesc actele ilicite Caracterul pluridisciplinar – ştiin a criminalisticii reprezint „o punte de leg tur între ştiin ele naturii şi ştiin ele juridice, prin intermediul acesteia metodele celor dintâi g sindu-şi aplicarea în procesul judiciar”. ţriminalistica poate fi structurat în urm toarele părţi principale: 4 a. Tehnica criminalistică cuprinzând ansamblul metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiin ifice destinate descoperirii, fix rii, ridic rii şi examin rii urmelor sau mijloacelor materiale de prob . b. Tactica criminalistică, însumând totalitatea procedeelor şi regulilor, al¬tele decât cele stabilite prin norme de drept, privind efectuarea actelor de urm rire penal şi în general, de anchet . c. Metodologia criminalistică , vizând cercetarea unor categorii de fapte penale cum sunt cele împotriva vie ii, patrimoniului, accidentele rutiere, navale sau aeriene etc. În literatura de specialitate occidental , cu privire la structura criminalisticii, interpretat în sens larg, s-au emis p reri conform c rora aceast ştiin înglobeaz : - Procedee poli ieneşti destinate conducerii unei anchete, inclusiv strângerii probelor privind comiterea faptei penale, care fac obiectul „Poli iei tehnice”. - Procedee ştiin ifice, folosite în expertiza urmelor şi a probelor materiale l sa în urma s vârşirii faptelor penale, care apar in „Poli iei ştiin ifice”. Conexiunile cu ştiinţele juridice, judiciare şi ştiinţele naturii – deşi are un caracter autonom, prin natura obiectului s u şi, îndeosebi, prin rolul jucat în stabilirea ade v rului, Criminalistica este indisolubil legat de mai multe domenii ştiin ifice pe care le foloseşte în dezvoltarea propriului discurs ştiin ific ca domenii suport. Dintre ştiinţele juridice, ţriminalistica are cele mai strânse leg turi cu Dreptul penal, Dreptul procesual penal şi ţriminologia. Leg turile nu se rezum , îns , numai la ştiin ele penale, ci şi la alte ramuri ale Dreptului. Al turi de ştiin ele juridice, ţriminalistica are, prin natura obiectului s u, numeroase leg turi cu alte ştiin e sau ramuri ale acestora, respectiv cu aşa-numitele ştiin e de sprijin sau „auxiliare” dreptului – ştiinţe judiciare – în primul rând cu Medicina legal şi Psihologia judiciar , precum şi cu alte ştiin e ale naturii. Datorit caracterului pluridi sciplinar al Criminalisticii, ştiin aflat la grani a dintre ştiin ele juridice şi ştiinţele naturii, putem constata o multitudine de conexiuni între ţriminalistic şi domenii de cercetare, fundamentale, ce au ca obiect natura – fizica, chimia, biologia, anatomia, ş.a. Sistemul Criminalisticii – valuarea exact a contribu iei pe care Criminalistica o are la solu ionarea cauzelor penale şi la aflarea ade v rului, impune de la bun început o precizare: rolul ţriminalisticii în aflarea ade v rului trebuie privit într-un sens larg. 5 De aici rezult sistemul tripartit al ţriminalisticii, implicit al disciplinei pe care o studiem. Tehnica criminalistică este destinat asigur rii mijloacelor şi metodelor ştiin ifice necesare descoperirii, fix rii, interpret rii şi examin rii, în condi ii de laborator, a urmelor faptelor ilicite, a mijloacelor materiale de prob , în scopul identific rii f ptuitorilor, a victimelor, a armelor, instrumentelor etc., folo site ori produse ale actul ilicit. Tactica criminalistică este un domeniu care înglobeaz un ansamblu de procedee şi de reguli specifice, destinate efectu rii unor acte de procedur sau activit i procedurale, plecându -se din chiar momentul cercet rii la fa a locului. Metodologia criminalistică – investigarea fiec rui fapt de natur penal presupune urmarea unei anumite conduite de c tre organele judiciare, destinate descoperirii şi administr rii probelor necesare dovedirii existen ei sau inexisten ei elementelor constitutive ale uneia sau a mai multor infrac iuni. …………………………………………………………………….. 1.2. Principiile investiga iei criminalistice Fiecare sistem modern de drept, atât în totalitate, cât şi pe domenii de reglementare este c l uzit de reguli fundamentale, determinante pentru orientarea con inutului normelor juridice şi pentru activitatea întregului aparat judiciar. Subordonându-se, în principal, scopului procesului penal, ţriminalistica este c l uzit de principiile de baz care gu verneaz modul de organizare a sistemului judiciar şi activitatea desf şurat pe parcursul pro cesului penal. Principiile fundamentale ale Criminalisticii 1. Principiul legalităţii. Principiul legalit ii este fundamental pentru întreaga activitate a unui stat de drept. El este pre v zut atât în ţonstitu ie, cât şi de normele penale. Astfel, în art. 2 al actualului ţod penal şi în art. 2 al ţodului de procedur penal , se pre vede c întreaga activitate procesual penal , în consecin şi aceea proprie investig rii infrac iunilor, se desf şoar în strict conformitate cu prevederile legii. 2. Principiul aflării adevărului. Acest principiu are o semnifica ie cu totul deosebit , pornind de la faptul c , pentru înf ptuirea justi iei penale, este imperios necesar aflarea ade v rului. Art. 3 al ţodului de procedur penal pre vede c : „În desf şurarea procesului penal trebuie s se asigure aflarea 6 ade v rului cu privire la faptele cauzei, precum şi cu privire la persoana f ptuitorului”. 3. Prezumţia de nevinovăţie. Conform acestui principiu, orice persoan împotriva c reia a fost pornit un proces penal este prezumat ne vinovat , numai organelor judiciare re venindu-le obliga ia de a administra probele necesare dovedirii vinov iei. 4. Principiul potrivit c ruia nu există faptă fără urme. Toate faptele ilicite ale omului, ca, de altfel, orice activitate a sa, produ c transform ri sau modific ri ce se obiectivizeaz , din punct de vedere criminalistic, în urme ale infrac iunii. În primul rând, prin urmă, trebuie s se în eleag orice modificare material intervenit în condi iile s vârşirii unei fapte prev zute de legea penal . Între fapta autorului şi modificarea intervenit este necesar s existe un raport cauzal caracterizat prin aceleaşi criterii ca raportul cauzal prezent în structura laturii obiective a infrac iunii. În al doilea rând, no iunea de urmă trebuie privit într-un sens foarte larg, întrucât prin urm nu se în elege numai urma format prin contactul direct a dou corpuri (urmele de mâini, de picioare, de din i, de buze, de pneuri, ale instrumentelor de spargere etc.) ci şi urme de resturi materiale, urme biologice, reziduuri ale tragerii cu arma de foc, microurme diverse etc. 2.5. Principiul identităţii. În centrul investiga iilor criminalistice ce concur direct la aflarea ade v rului în procesul penal se afl identificarea persoanelor, a obiectelor sau a fenomenelor aflate în leg tur direct , cauzal , cu faptele incriminate de legea penal . 2.6. Principiul operativităţii în efectuarea investiga iei penale. Acest principiu este caracteristic întregii activit i consacrate rezolv rii cauzelor penale, el servind scopului procesului penal, mai ales în direc ia constat rii la timp şi în mod complet a faptelor prev zute de legea penal , precum şi la identificarea infractorilor. Pe bun dreptate, în literatura juridic de specialitate, s-a subliniat c rapiditatea are consecin e directe asupra administr rii unor probe de calitate, în sensul c „o dat cu trecerea timpului se şterg urmele din amintirea oamenilor şi de pe obiect, dispar oamenii şi obiectele”. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: - Defini ia criminalisticii; - Obiectul criminalisticii; - Direc ii de ac iune ale criminalisticii; 7 - Metode de cunoaştere; Caractere; P r ile principale ale ţriminalisticii; ţonexiunile cu ştiin ele juridice, judiciare şi ştiin ele naturii; Sistemul Criminalisticii; Principiile investiga iei criminalistice. Unitatea de studiu nr. 2 METODOLOGIA IDENTIFIţ RII ţRIMINALISTlţE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: Obiectul şi principiile identific rii criminalistice ; Fazele şi metodologia identific rii criminalistice. 2.1. Obiectul şi principiile identific rii criminalistice Identificarea unor persoane sau obiecte, privit în sensul ei cel mai larg - proprie multor domenii ale ştiin ei - reprezint elementul definitoriu al investiga iilor criminalistice. Prin rezonan a sa practic , acest proces de ine un loc bine conturat, de maxim importan în ansamblul cercet rilor criminalistice. Pe bun dreptate se spune despre identificare c reprezint „problema central a investiga iilor criminalistice”. Spre deosebire de alte domenii, identificarea criminalistic impune recunoaşterea unui obiect concret, ce poate avea elemente sau însuşiri de natur s -l apropie de alte obiecte asem n toare, de acelaşi gen sau specie, dar care se deosebeşte de toate acestea prin tr s turi ce-l fac s fie identic numai cu sine însuşi. Identificarea criminalistic poate fi definit ca un proces de constatare a identit ii unor persoane, obiecte sau fenomene aflate în leg tur cauzal cu fapta ilicit , prin metode ştiin ifice criminalistice, în scopul stabilirii ade v rului în procesul judiciar. În leg tur cu no iunea de obiect al identificării criminalistice, în literatura de specialitate au fost exprimate mai multe p reri, f r a se ajunge la un punct de vedere unanim admis. Din punctul nostru de vedere, consider m c obiectului identific rii criminalistice îi sunt proprii câte va trăsă turi: - obiect material al identific rii criminalistice poate fi orice persoan , fiin sau lucru, orice element al lumii materiale care se manifest în spa iu şi timp, susceptibil de a fi identificat dup urmele create în câmpul infrac ional; 8 - obiectul identific rii este un obiect concret, nu numai prin natura sa, ci şi prin însuşi raportul cauzal cu fapta cercetat . În mod firesc, ca în orice proces de cunoaştere, şi procesul de identificare criminalistic este guvernat de principii ce ofer acestei activit i un caracter ştiin ific indiscutabil, rezultatele ob inute servind şi conducând, de regul , f r dubiu, la aflare a ade v rului în procesul penal. Principiul identităţii – principiu fundamental al gândirii se impune prin îns şi natura activit ii de identificare circumscris domeniului judiciar. Plecând de la teoria hegelian a identit ii, trebuie s avem în vedere c , cel pu in în ipoteza investiga iilor penale, identit ii îi este comun şi deosebirea, astfel încât identitatea cu sine trebuie completat cu deosebirea de orice este altul. Principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice în obiecte scop al identific rii şi obiecte mijloc de identificare. Obiectul scop al identific rii este, în primul rând, un obiect material, aflat în leg tur cauzal cu fapta ilicit şi concretizat în diverse ipostaze cum ar fi persoana infractorului sau a victimei, instrumentele destinate s serveasc la s vârşirea faptei, produsele infrac iunii ş.a. Obiectul mijloc de identificare este reprezentat de urmele obiectului scop, precum şi de modelele de compara ie, realizate experimental în laborator cu obiecte presupuse a fi format urmele în câmpul infrac ional. Principiul stabilităţii relative a caracteristicilor de identificare – Determinarea identit ii unei persoane sau obiect este posibil numai în ipoteza în care acesta a creat urme în câmpul infrac ional, urme ce reflect caracteristicile sale esen iale. Principiul dinamicităţii caracteristicilor de identificare – organele judiciare şi exper ii criminalişti sunt obliga i s in seama în investigarea faptelor, de unul dintre atributele inerente materiei, respectiv mişcarea, în cuprinsul c reia intr „toate schimb rile şi procesele ce au loc în univers, de la simpla deplasare şi pân la gândire”. …………………………………………………………………….. 2.2. Fazele şi metodologia identific rii criminalistice Identificarea criminalistic traverseaz mai multe stadii, ale c ror limite reprezint generalul şi particularul. În literatura de 9 specialitate, s-a conturat opinia potrivit c reia procesul de identificare criminalistic parcurge, în esen , două faze principale. a. În prima faz , cunoscut sub mai multe denumiri, dar având acelaşi con inut, are loc delimitarea grupului (genului sau catego-riei) c ruia îi apar ine obiectul scop al identific rii. b. În faza a doua se finalizeaz procesul de identificare, prin individualizare sau determinarea obiectului concret, aflat în raport cauzal cu fapta cercetat . Metoda principală la care se recurge în identificarea criminalistic a unei persoane, obiect sau fenomen, aflat în leg tur cauzal cu un fapt juridic este examinarea comparativ . Fundamentul metodologic al identificării criminalistice const , dup cum se subliniaz în literatura de specialitate, în „selectare şi comparare”. a. În prima faz este determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte, pe baza unor elemente caracteristice asem n toare, fiind excluse cele cu particularit i deosebite, evident contrarii celor reflectate în urme, sau în mijloacele materiale de prob . b. În faza a doua este adâncit examinarea comparativ a caracteristicilor asem n toare, în scopul stabilirii coinciden ei sau concordan ei între tr s turile reflectate în urm şi cele reflectate de modelele de compara ie, precum şi a deosebirilor sau neconcordan ei între acestea. Efectuarea examenului compara tiv – în scopul select rii obiectelor ce urmeaz a fi examinate comparativ se procedeaz , mai întâi, la cercetarea separat a caracteristicilor generale şi individuale oglindite în urm şi apoi la cea a caracteristicilor obiectelor suspecte. Examinarea se efectueaz , de regul , pe baza unor modele de compara ie (modele tip) create experimental, ce trebuie s respecte condi ii precum: a. S se cunoasc cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin. b. La ob inerea modelelor de compara ie s se in seama, atât cât este posibil, de condi iile în care s-a format urma la fa a locului. c. Urma şi modelele tip de compara ie s con in suficiente elemente caracteristice de individualizare a factorului creator, în primul rând elemente de ordin calitativ. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: 10 - No iunea de identificare criminalistic ; Obiectul identific rii criminalistice; Principiile identific rii criminalistice; Metodologia identific rii criminalistice. Unitatea de studiu nr. 3 TEHNICI DE LABORATOR INVESTIGA IILOR ţRIMINALISTIţE DESTINATE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: Mijloace tehnico-ştiin ifice folosite în cercetarea la fa a locului; Laboratoarele criminalistice; principalele tehnici şi metode de investigare. 3.1. Mijloace tehnico-ştiin ifice folosite în cercetarea la fa a locului Un act de justi ie modern şi eficient impune folosirea, pe scar din ce în ce mai larg , a celor mai avan sate metode şi mijloace tehnico-ştiin ifice în activitatea de prevenire şi combatere a preg tirii şi desf şur rii de fapte ilicite penale precum şi l rgirea posibilit ilor de cercetare ale laboratoarelor criminalistice care influen eaz pozitiv finalitatea procesului penal. Potrivit atribu iilor care îi revin, fie în calitate de organ de urm rire penal , fie în calitate de magistrat sau de ap r tor, orice jurist trebuie s fie bine informat despre aceste tehnici întrucât este obliga ia sa atât profesional cât şi deontologic : a. S se serveasc direct de mijloacele tehnice criminalistice sau cu sprijinul specialiştilor; b. S vegheze la corectitudinea folosirii metodelor ştiin ifice de investigare a faptelor penale. Trusele criminalistice sunt de mai multe feluri, dup cum urmeaz : Trusele criminalistice universale dispun de un instrumentar divers, cu ajutorul c ruia se pot efectua principalele opera iuni de cercetare la fa a locului, împ r it în mai multe compartimente, dintre care distingem: 11 Compartimentul traseologic destinat descoperirii, fix rii şi ridic rii urmelor de mâini, de picioare, de din i, de instrumente de spargere ş.a., din care fac parte: substan e pulverulente, pensule din p r de ve veri sau din pene de stru , pensul magnetic , pulverizatoare sau spray -uri pentru relevarea urmelor latente, pulverizatorul cu iod, etc. ţompartimentul pentru executarea m sur torilor şi marcarea obiectelor principale, precum şi a zonei cercetate, compus din rulet , band metric , împ r it în segmente de 10 cm, colorate alternativ alb-negru, jetoa¬ne numerotate de la 1 la 10, pre v zute cu suporturi de fixare, cret forestier . ţompartimentul necesar execut rii desenelor şi schi ei locului faptei, con inând rigl gradat , busol , hârtie milimetric , hârtie de calc, dive rse creioane colorate, şablon tip pentru lucrul pe hart etc. Trusele criminalistice specializate: Trusa pentru testarea stupefiantelor, în care se g sesc tuburi cu reactivi ce permit identificarea unor substan e stupefiante, printre care haşiş, marijuana, L.S.D., substan e din grupa opiaceelor, amfetaminelor etc. Trusa pentru re velarea urmelor papilare latente cu radia ie de tip laser, portabil şi astfel conceput încât s asigure atât descoperirea ur¬melor, cât şi fixarea lor fotografic , în condi ii de mare acurate e. Laboratoarele criminalistice mobile – pentru efectuarea unor investiga ii complete la fa a locului, mai ales în cazul unor fapte cu pericol social ridicat, este nevoie de o gam mai larg de mijloace tehnice criminalistice. Unit ile de poli ie şi ale parchetului au la dispozi ie laboratoare criminalistice mobile, instalate pe autovehicule de diverse tipuri. În ipoteza necesit ii efectu rii unor cercet ri în locuri greu accesibile (mun i, p duri, lacu ri, în porturi sau în raza acestora etc.), laboratoarele criminalistice mobile pot fi instalate pe elicoptere, nave ori şalupe. 3.2. Laboratoarele criminalistice; principalele tehnici şi metode de investigare Metode de examinare microscopică – marea majoritate a investiga iilor Examinarea optic criminalistice de laborator impun folosirea de metode sau mijloace tehnico-ştiin ifice necesare atât vizualiz rii sau re vel rii unor detalii caracteristice, pe baza c rora se poate desf şura procesul de identificare a persoanelor şi obiectelor, cât şi efectu rii determin rilor calitative şi cantitative. 12 Lupa este cel mai simplu instrument optic de m rit care nu trebuie s lipseasc din nici o trus sau laborator de criminalistic . Principalele categorii de lupe utilizate în criminalistic sunt: lupele simple, formate dintr-o singur lentil convergent şi lupele compuse, alc tuite dintr-un sistem convergent de lentile ş.a. Microscopul este un instrument optic, de cercetare, f r de care nu poate fi conceput examinarea urmelor şi nici desf şurarea procesului de identificare. Stereomicroscopul – al turi de microscopul clasic de cercetare, stereomicroscopul are o larg utilizate în examinarea optic a mijloacelor materiale de prob , el permi ând examinarea în relief a suprafe ei obiectului. Microscoapele electronice – aprofundarea investiga iilor destinate relev rii unor detalii sau elemente caracteristice deosebit de fine, practic invizibile prin microscopia optic , a f cut necesar introducerea şi în criminalistic a tehnicilor moderne de vizualizare, de tipul microscoapelor electronice. Dintre acestea, în cercet rile criminalistice de laborator cel mai adesea sunt folosite microscoapele electronice prin transmisie – microscoapele din aceast categorie permit vizualizarea structurilor interne, prin intermediul electronilor transmişi prin structuri sub iri ale probelor. Metode de analiză spectrală Investigarea criminalistic de laborator reclam frecvente examin ri destinate determin rii calitative şi cantitative a elementelor chimice ce intr în compozi ia unor probe materiale sau urme de diverse materii, descoperite în câmpul faptei, în vederea identific rii ori stabilirii provenien ei lor. Avantajele analizelor spectrale, în diversele lor variante, aşa cum se folosesc în cercet rile criminalistice, sunt multiple. În esen , trebuie re inute urm toarele: a. Analiza spectrochimic se caracterizeaz prin precizie, sensibilitate şi rapiditate. b. Pentru efectuarea ei nu sunt necesare cantit i mari de substan , uneori fiind suficiente cantit i infime, de genul celor întâlnite în microurme. c. Analiza spectral este indispensabil în numeroase domenii ale criminalisti cii, cum ar fi cercetarea urmelor-materie (organic sau anorganic ) sau a resturilor de materiale întâlnite, spre pild , în incendii, accidente de circula ie, în cercetarea urmelor tragerilor cu armele de foc, a falsurilor, etc. Analiza spectral prin emisie serve şte la determin rile calitative ce presupun identificarea unuia sau mai multor elemente chimice aflate în amestec. În ceea ce priveşte determin rile 13 cantitative, acestea sunt destinate stabilirii concentra iei unui element dintr-o prob , în func ie de intensitatea radia iei spectrale emise de atomii lui. Analiza spectral prin absorb ie este o metod caracterizat printr-un înalt grad de sensibilitate, deseori superior analizei spectrale prin emisie şi indispensabil în analiza lichidelor (organice sau anorganice), a corpurilor amorfe, a cristalelor sau a unor probe ce con in peste trei elemente chimice care se manifest în aceeaşi regiune a spectrului. Metode croma tografice – Printre metodele fizico-chimice moderne analitice, adaptate necesit ilor de examinare criminalistic a urmelor sau mijloacelor materiale de prob , un loc important îl de in, în prezent, şi metodele cromatografice. Metodele analitice destinate unor determin ri de ordin calitativ şi cantitativ beneficiaz de avantajele cromatografiei, în sensul c aceasta permite separarea sau frac ionarea unor amestecuri complexe. ţromatografia în strat sub ire – aceast metod const în separarea amestecului pe o plac de sticl , acoperit cu un strat sub ire de absorbant (silicagel, alumin , silice ş.a.), care absoarbe prin capilaritate componen ii probei, transporta i de solven i (faza mobil ) şi repartiza i direct pe suprafa a fazei sta ionare. ţromatografia în faz gazoas (gazcromatografia) – este una dintre cele mai moderne şi valoroase metode de separare întâlnite în practica laboratoarelor de specialitate. Procedeul este destul de laborios, el presupunând transformarea componentelor probei în gaze sau vapori, care sunt transporta i de un gaz inert printr-o coloan cromatografic . Alte metode fizico-chimice de examinare Analiza prin luminescen – examinarea prin luminescen se înscrie printre metodele utilizate curent în cercet rile criminalistice, uneori chiar la fa a locului, datorit simplit ii, rapidit ii şi sensibilit ii sale. Utilitatea metodei rezid şi în faptul c necesit cantit i sau concentra ii foarte mici de substan . Analiza prin activare cu neutroni – analiza prin activare face parte dintre cele mai moderne metode de cercetare, fiind caracterizat atât printr-o sensibilitate deosebit , cât şi printr -o precizie superioar altor metode analitice. În plus, ea are avantajul de a fi o metod nedistructiv , la fel ca şi în cazul difrac iei de raze X. Metode combinate moderne de analiză – trendul ascendent al criminalit ii din ultimele decenii şi, mai ales, gradul deosebit de periculozitate al unor infrac iuni de genul traficului de droguri sau 14 al terorismului a impus g sirea unor metode tehnice performante de analiz a urmelor acestor fapte. În special laboratoarele din Statele Unite şi din Europa de Vest au în început, dup anul 2000, s aplice frecvent aceste tehnici. Dintre tehnicile combinate moderne aplicate în investiga iile criminalistice men ion m: - Accelerator circular de particule (cyclotron) masspectrometric (ICR-MS). - Gazcromatograf – masspectrometrul miniatural (GC-MS). Sistemul permite detectarea şi analiza de microurme, indiferent de starea de agregare (solid , lichid sau gazoas ). Sisteme moderne de detecta re şi identificare a agenţilor biochimici – având în vedere c în prezent toate rile democrate, în primul rând SUA, nu îşi pun întrebarea „dac va avea loc un nou atac terorist împotriva lor”, ci când şi unde se va produce acesta, laboratoarele de specialitate cum sunt „Sandia” şi „Livermore” din Statele Unite lucreaz în ritm accelerat pentru a pune la punct noi tehnologii de prevenire şi combatere a ac iunilor teroriste. Microlaboratorul chimic pentru detectarea gazelor – folosirea roboticii şi a sistemelor inteligente. Sistemul este destinat detect rii explozibililor (inclusiv a celor plasa i sub ap ), a narcoticelor şi agen ilor biochimici, precum şi neutraliz rii acestora; Dezvolt rile nano-tehnologiei – sunt destinate, în primul rând, combaterii actelor teroriste, tehnicile sau sistemele men ionate asigur , pe lâng o precizie mare în determin rile biochimice şi o reducere semnificativ a timpului în care pot fi realizate investiga iile de laborator necesare în multe cauze penale. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: - Trusele criminalistice specializate; - Laboratoare criminalistice mobile; - Metode microscopice (optice şi electronice de examinare); domenii de investigare; - Metode de analiz spectral - avantajele acestor analize; - domenii de investigare; - precau ii în folosirea lor. - Metode cromatografice, prin luminiscen şi prin activare cu neutroni; - Metodele combinate moderne de analiz . 15 Unitatea de studiu nr. 4 FOTOGRAFIA JUDIţIAR Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: Rolul fotografiei judiciare în investigarea faptelor ilicite; Fotografia judiciar operativ ; Fotografia judiciar de examinare 4.1. Rolul fotografiei judiciare în investigarea faptelor ilicite; Fotografia judiciar de ine o pozi ie particular bine conturat în ansamblul investiga iilor criminalistice. Adaptarea tehnicii fotografice la specificul procesului judiciar a reprezentat, indiscutabil, o necesitate obiectiv . Ast zi, al turi de fotografia devenit clasic , se apeleaz la tehnicile de fotografiere digital , ca şi la înregistr rile video. Principalele avantaje ale fotografiei judiciare – Rolul fotografiei în activitatea organelor judiciare este ast zi unanim recunoscut, marea majoritate a autorilor de specialitate şi a practicienilor fiind de acord c „fotografia st la baza majorit ii activit ilor specifice criminalistice”, indiferent dac acestea se desf şoar pe teren sau în laborator. a. Fidelitatea în fixarea şi redarea imaginii locului faptei, a urmelor faptei ilicite, a rezultatelor diverselor cercet ri criminalistice de laborator, atât în radia ii vizibile cât şi invizibile. b. Obiectivitatea în prezentarea datelor ob inute prin mijloace criminalistice, fixate prin intermediul fotografiei asupra faptei şi persoanei infractorului. 16 4.2. Fotografia judiciar operativ Procedee de fotografiere la faţa locului Fotografia judiciar cu caracter operativ - executat cu prilejul cercet rii locului faptei sau în împrejur ri similare - de c tre chiar organele de urm rire penal , în primul rând de c tre poli ie, se înscrie printre procedeele importante de fixare a rezultatelor cercet rii, reprezentând un auxiliar pre ios al procesului -verbal. În cazurile deosebite, cum sunt omorul, accidentele rutiere, navale, aeriene, incendiile, exploziile soldate cu victime omeneşti, tâlh riile ş.a. cercetarea la fa a locului nu mai poate fi conceput f r executarea de fotografii, c rora li se adaug înregistr ri video digitale. Fotografia de orientare Fotografia de orientare serveşte la fixarea imaginii întregului loc al faptei, într-un ansamblu de puncte de reper sau de orientare, de natur s permit identificarea zonei în care s-a s vârşit infrac iunea, ori a avut loc un e veniment cu implica ii juridice. Fotografia schi . Fotografia schi este destinat red rii, în exclusivitate, a întregului loc al faptei, cu tot ce are el mai caracteristic. Fotografia schi unitar red totalitatea locului faptei într -un singur cadru. Fotografia schi panoramic , apreciat de unii autori ca o variant a fotografiei de orientare, este, în fond, o alternativ la redarea unitar a locului faptei, în ipoteza în care acesta ocup o suprafa mare. Fotografia schi pe sectoare presupune redarea pe por iuni a locului faptei, în condi ii similare de iluminare, cu acelaşi obiectiv şi la aceeaşi scar . Fotografia schi încrucişat se execut cu aparatul situat succesiv în puncte diferite sau diametral opuse. Fotografia obiectelor principale. Modalitatea de fotografiere a obiectelor principale const în fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt în leg tur sau care reflect urmele şi consecin ele faptei infrac ionale. Din categoria men ionat pot face parte corpul victimei unei omucideri, armele şi instrumentele folosite la s vârşirea infrac iunii, obiectele purt toare de urme, etc. Fotografia semnalmentelor – se constituie ca un ansamblu de procedee fotografice destinate înregistr rii imaginii persoanelor care au s vârşit infrac iuni, precum şi a cadavrelor necunoscute, în vederea identific rii lor ulterioare. Fotografia de identificare a persoanelor – Fotografierea de identificare a persoanelor, în special a celor care au s vârşit 17 infrac iuni, este folosit de serviciile specializate ale poli iei înc din secolul trecut. Acest procedeu face parte dintre metodele importante de identificare a recidiviştilor, al turi de identificarea dactiloscopic . Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute . Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute nu se distan eaz din punct de vedere tehnic de fotografia de identificare a persoanelor condamnate. Fotografia de fixare a rezulta telor unor activităţi de urmărire penală – pentru fixarea rezultatelor unor acte de urm rire penal , de genul perchezi iilor şi reconstituirilor, cu prec dere în cazurile deosebite, se impune efectuarea de fotografii care vor ilustra constat rile cuprinse în procesul-verbal. Fotografia efectuat cu ocazia perchezi iilor se apropie, sub raport tehnic, de fotografia executat la locul faptei (fotografia de orientare, schi , a obiectelor principale şi de detaliu), trebuind s îndeplineasc cerin e similare de efectuare. Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii – în ipoteza efectu rii reconstituirii se procedeaz la fotografierea sau videoînregistrarea celor mai semnificative aspecte din cadrul verific rii experimentale a modului în care s-a desf şurat actul infrac ional sau o parte din acesta, precum şi a declara iilor martorilor, învinui ilor ori inculpa ilor. …………………………………………………………………….. 4.3. Fotografia judiciar de examinare Fotografia judiciară de examinare în radiaţii vizibile Fotografia judiciar de examinare reprezint un ansamblu de procedee destinate cercet rii, în condi ii de laborator, a mijloacelor materiale de prob , precum şi fix rii rezultatelor inve stig rii tehnicoştiin ifice a corpurilor delicte sau a urmelor ridicate de la fa a locului. În func ie de natura procedeelor tehnice folosite, potrivit scopurilor urm rite, fotografia judiciar de examinare se poate clasifica astfel: a. Fotografia de examinare în radia ii vizibile: fotografia de ilustrare, de comparare, de umbre, de reflexe, de contrast, de separare a culorilor, microfotografia; b. Fotografia de examinare în radia ii invizibile: ultraviolete, infraroşii, röentgen, gamma şi beta, radia ii neutronice şi, mai nou, holografia. 18 Fotografia de ilustrare – prima din categoria metodelor fotografice aplicate în examin rile de laborator este fotografia de ilustrare. Scopul s u const în fixarea imaginii ini iale a obiectului ce urmeaz a fi examinat, a caracteristicilor şi dimensiunilor sale. Acest procedeu se aplic în mod obligatoriu mijloacelor materiale de prob care vor suferi modific ri prin examinare. Domeniile în care se aplic frecvent procedeul fotografiei de ilustrare sunt: cercetarea tehnic a înscrisurilor presupuse a fi falsificate sau contraf cute ş.a. Fotografia de comparare – este una dintre metodele cele mai importante şi mai frecvent întrebuin ate în examin rile de laborator, îndeosebi în traseologie, în balistica judiciar , în expertiza înscrisurilor şi, în general, în orice împrejurare care solicit efectuarea unui examen comparativ, de natur optic . Fotografia de umbre – este destinat scoaterii în eviden a caracteristicilor de relief. Ea se aplic inclusiv în fotografiile de detaliu executate la fa a locului, de exemplu în cazul urmelor de adâncime de mâini şi de picioare ori al urmelor unor instrumente de spargere. Acelaşi procedeu se foloseşte şi în cazul refacerii unui text scris cu creio¬nul sau cu stiloul cu bil . Fotografia judiciară de examinare în radiaţii invizibile Radia iile electromagnetice invizibile, de tipul ultravioletelor, infraroşiilor, radia iilor X şi gamma, au de venit indispensabile examin rii ştiin ifice a probelor materiale, a urmelor în general, în momentul de fa neexistând practic nici un domeniu important al criminalisticii care s nu beneficieze de posibilit ile de investigare oferite de aceste radia ii. Fotografia de examinare în radia ii ultraviolete. Fotografia de examinare în radia ii ultraviolete (U.V.) face parte dintre metodele ştiin ifice de investigare folosite curent în labor atoarele criminalistice, dar şi în cercet rile întreprinse la fa a locului, cum ar fi, de exemplu, descoperirea urmelor de mâini, a urmelor biologice, inclusiv în scop tactic-operativ. Domeniile de folosire a radia iilor ultraviolete în ţriminalistic . Principalele domenii din cercetarea criminalistic în care se recurge la acest tip de radia ii sunt, în esen , urm toarele: a. Traseologia, respectiv re velarea şi cercetarea urmelor, printre care mai importante sunt urmele de mâini, urmele biologice, alte urme organice. b. Ţalistica judiciar , îndeosebi pentru descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu armele de foc, cum ar fi, de exemplu, depunerile specifice inelului de frecare. 19 c. ţercetarea tehnic a înscrisurilor, radia ia ultraviolet având un rol particular în descoperirea falsului prin înl turare de text, în descoperirea unor falsuri în documente cu caracter financiar ş.a. Fotografia de examinare în radia ii infraroşii. Utilizarea radia iilor electromagnetice infraroşii în criminalistic , datorit propriet ilor lor, a l rgit considerabil posibilit ile de investigare ştiin ific , în prezent de neconceput f r apelarea la acest tip de radia ie. Astfel, radia iile infraroşii îşi g sesc numeroase aplica ii în cadrul cercet rii infrac iunilor. Domeniile de folosire a radia iilor infraroşii în ţriminalistic . Radia iile infraroşii îşi g sesc o utilizare frecvent în multe direc ii ale investiga iilor criminalistice, cum sunt, de exemplu: cercetarea falsului în înscrisuri şi opere de art şi descoperirea urmelor suplimentare ale tragerilor cu arma de foc. Fotografia de examinare în radia ii röentgen, gamma, beta şi neutronice. ţele trei categorii de radia ii electromagnetice îşi g sesc şi ele utiliz ri diverse în examin rile criminalistice, datorit , printre altele şi propriet ii lor de penetrare a corpurilor, în func ie de anumite caracteristici. Ave m în vedere ob inerea unor date privind interiorul corpurilor şi nu analizele spectrale, la care ne -am referit mai înainte. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: - Rolul şi avantajele fotografiei judiciare - Fotografia judiciar operativ ; procedee de fotografiere la fa a locului. - fotografiile de orientare - fotografiile schi - Procedee speciale de fotografiere, în special la fa a locului - Fotografia semnalmentelor - Fotografia de fixare a rezultatelor unor activit i de urm rire penal . - Fotografia de examinare în radia ii vizibile: - procedeele de fotografiere; - domenii de aplicare; - modalit i tehnice generale de executare. - Fotografia de examinare în radia ii ultraviolete: - aspecte generale tehnice; - domenii de utilizare. 20 - - Fotografia de examinare în radia ii infraroşii: - aspecte generale tehnice; - domenii de utilizare. Fotografia de examinare în radia ii röentgen şi nuclear : - aspecte tehnice generale; - domenii de utilizare. Unitatea de studiu nr. 5 IDENTIFIţAREA PERSOANELOR DUP FORMATE DE CORPUL UMAN URMELE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: No iunea de urm ; Criterii de clasificare a urmelor; Identificarea dactiloscopic ; tehnici de cercetare a urmelor papilare; ţercetarea şi interpretarea la fa a locului a urmelor de mâini; Expertiza criminalistic a urmelor de mâini; ţercetarea criminalistic a urmelor de picioare; Expertiza criminalistic a urmelor de picioare ţercetarea urmelor de din i şi de buze şi ale altor p r i ale corpului uman. 5.1. No iunea de urm Majoritatea faptelor apar inând oamenilor se reflect în transform rile produse în mediul în care se desf şoar . La fel, orice act ilicit produce transform ri obiectivate, sub raport criminalistic, în urme ale infrac iunii. Potrivit principiului enun at mai sus şi unanim admis în literatura de specialitate, prin urm se în elege orice modificare 21 intervenit în condi iile s vârşirii unei fapte penale, între fapt şi reflectarea ei material existând un raport de cauzalitate. Domeniul tehnic al investiga iei criminalistice care se ocup cu cercetarea urmelor este cunoscut şi sub denumirea de TRASEOLOGIE. În sensul s u larg, aşa cum a fost consacrat, termenul traseologie circumstan iaz îndeosebi examinarea urmelor create prin reproducerea construc iei exterioare a corpurilor sau obiectelor (urme de mâini, de picioare, urme ale instrumentelor de spargere, ale armelor ş.a.). În sens restrâns, examin rile traseologice vizeaz urmele de instrumente sau agen i vulneran i. 5.2. Criterii de clasificare a urmelor Clasificarea general a urmelor faptelor penale se face dup o serie de criterii, care difer în func ie de factorii sau elementele de diferen iere avute în vedere de autorii de specialitate, de des¬tina ia sau de întinderea lucr rii în care sunt abordate, precum şi de impor-tan a ei pe plan teoretic şi practic. În esen , criteriile generale de clasificare a urmelor sunt cele de mai jos. Factorul creator de urm . Raportat la acest prim criteriu, factorii care au determinat apari ia urmei pot fi diverşi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incendiul, explozia. Tipul sau natura urmei. În func ie de acest al doilea criteriu general, clasificarea poate fi realizat în func ie de mai multe repere, cum ar fi, de pild , cele al vizibilit ii, ori al m rimii. Astfel: Urme care reproduc forma suprafe ei de contact a obiectului cre¬ator, ca de exemplu, urmele de mâini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport etc. Urme sub form de pete sau resturi de materii organice şi anorganice ş.a. Modul de formare a urmelor. Acest criteriu are în vedere, pe de o parte, raportul de mişcare în care se afl la un moment dat obiectul creator şi obiectul primitor de urm , iar, pe de alt parte, locul în care se fixeaz urma pe obiectul primitor (la suprafa sau în adâncime). Astfel: Urme statice, create prin atingere, ap sare sau lovire. Urme dinamice, formate ca rezultat al mişc rii de transla ie, de alunecare a unei suprafe e peste alta. …………………………………………………………………….. 22 5.3. Identificarea dactiloscopic ; tehnici de cercetare a urmelor papilare Consideraţii preliminare privind desenele papilare Desenele papilare, specifice pielii corpului omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei şi t lpii piciorului (plant ), cunoscute sub denumirea de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate între ele de şan urile papilare. Domeniul din criminalistic care se ocup cu studiul desenelor papilare este denumit Dactiloscopie. Proprietăţile desenului papilar Impunerea desenului papilar printre cele mai valoroase şi importante elemente de identificare a persoanei se datoreşte urm toarelor propriet i: Unicitatea desenului papilar. Desenele papilare se deosebesc între ele prin form şi prin detalii caracteristice. Fixitatea desenului papilar este o alt proprietate care const în men inerea formei şi detaliilor caracteristice ale desenului papilar de la formarea sa, în luna a 6-a de via intrauterin , şi pân la moartea persoanei. Clasificarea desenului papilar. Desenele papilare sunt caracterizate de forme variate. Din aceast cauz s-a impus împ r irea lor pe categorii, grupe sau tipuri, clasificare determinat de necesitatea realiz rii unui sistem simplu şi eficace de înregistrare, în vederea identific rii lor ulterioare. Primul criteriu îl reprezint regiunea anatomic a corpului pe care o ocup , respectiv regiunile digital , palmar sau plantar . În func ie de locul pe care îl ocup , desenele papilare ale mâinii sunt structurate dup cum urmeaz : Regiunea digital şi regiunea palmar cu zonele palmar , tenar şi hipotenar . ţrestele papilare care alc tuiesc structura desenului falangetei formeaz , de regul , trei zone: zona bazal , zona central sau nuclear şi zona marginal . Al doilea criteriu, raportat şi la cel de mai sus, este impus de forma desenului din zona central şi de pozi ia şi num rul deltelor, dup cum urmeaz : Desenele adeltice sau de tip arc, lipsite de zona central , desene monodeltice sau de tip la , desene bideltice sau de tip cerc. Detaliile caracteristice ale desenului papilar. Pe lâng particularit ile de form ale desenelor papilare, a c ror contribu ie în procesul identific rii se reduce la stabilirea genului sau grupului din care face parte degetul unei persoane, amprenta digital con ine 23 şi o serie de puncte caracteristice sau detalii, de natur identificarea cert a individului. s permit …………………………………………………………………….. 5.4. ţercetarea şi interpretarea la fa a locului a urmelor de mâini Consideraţii privind formarea urmelor de mâ ini. Opera ia complex de descoperire, re velare, fixare şi ridicare a urmelor de mâini de la fa a locului se realizeaz înc de la începutul cercet rii, în func ie de modul în care s-au format aceste urme. Urma papilar , indiferent c este a degetelor, a p almei sau a întregii mâini, se formeaz prin contactul direct al acesteia, fie cu o suprafa , fie cu un obiect oarecare. În func ie de modul de formare, ele se pot prezenta astfel: Urme de mâini statice sau dinamice. Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au, bineîn eles, urmele de mâini statice, întrucât reuşesc s redea cu claritate desenul papilar şi detaliile sale caracteristice. Urme de suprafa sau de adâncime, în func ie de plasticitatea suportului primitor de urm . De exemplu, urmele formate în chit moale, în cear , în plastilin , în vopsea neuscat ş.a. se formeaz în adâncime, spre deosebire de urmele l sate pe o suprafa dur , de genul sticlei, care sunt de suprafa . Urme de mâini vizibile sau latente, întâlnite de regul , la urmele de suprafa formate prin stratificare. Urmele de mâini latente, contrar apa¬ren elor, sunt în marea majoritate a cazurilor de o calitate mai bun decât urmele vizibile. Descoperirea urmelor de mâini. Descoperirea urmelor unei fapte ilicite presupune, în primul rând, o c utare sistematic a lor, în func ie de natura locului şi de modul de s vârşire a faptei. Din cauza diversit ii deosebite de situa ii, de împrejur ri privind maniera de comitere a faptei, nu pot fi date re ete absolute de descoperire a urmelor. Stabilirea vechimii urmelor de mâini. Determinarea vechimii urmelor de mâini reprezint o problem important de care se ine seama atât în procesul descoperirii, cât şi în cel al re vel rii urmelor crestelor papilare. Sub raport tehnic criminalistic, determinarea ve chimii urmelor nu presupune o opera ie distinct , ci o folosire selectiv a unor procedee de revelare, pe mici por iuni, care s ofere indicii asupra acestora. 24 Procedee de revelare a urmelor de mâini latente. Descoperirea urmelor papilare, re velarea acestora, poate fi caracterizat drept unul dintre cele mai dinamice domenii ale tehnicii criminalistice, sub raportul perfec ion rii ştiin ifice. Revelarea prin metode fizice. Revelarea prin metode fizice const în pulverizarea de prafuri sau pudre cu granula ie foarte fin – de aici şi denumirea de pr fuire (pudrare), pe obiectul ori suprafe ele purt toare de urme. Substan ele sau amestecul de substan e folosite în revelare, pe lâng fine ea lor, trebuie s îndeplineasc urm toarele condi ii: - s fie în contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma. - s prezinte o aderen selectiv , numai la materia din urm . Revelarea prin metode chimice. Metodele chimice de revelare a urmelor papilare latente se bazeaz pe reac ia dintre anumite substan e chimice şi componentele transpira iei (s ruri, aminoacizi etc.). În func ie de particularit ile lor, aceste metode pot fi structurate astfel: - O metod folosit curent în practic , const în re velarea cu vapori de iod. - Revelarea cu reactivi chimici propriu-zişi, de genul ninhidrinei, nitratului de argint ş.a. Revelarea urmelor de mâini pe pielea uman . Re velarea urmelor de mâini pe pielea uman - de neconceput pân acum câ iva ani - este în prezent posibil , tot datorit unor reac ii chimice, care dau cele mai bune rezultate. Fixarea şi ridicarea urmelor de mâini. A doua etap a cercet rii urmelor de mâini, dup descoperirea şi re velarea lor, ca, de altfel, a întregii categorii de urme descoperite la fa a locului, este destinat fix rii şi ridic rii lor. Sub raport procedural, principalul mijloc de fixare a urmelor îl reprezint procesul-verbal. Sub raport tehnic criminalistic, fixarea presupune, în primul rând, fotografierea urmelor atât în cadrul ambian ei generale a locului faptei, cât şi în calitatea lor de obiecte principale, insistându-se asupra red rii cu claritate a detaliilor caracteristice. Ridicarea urmelor de mâini, al turi de fotografiere, care r mâne principalul mijloc de ridicare, se poate realiza fie prin transferarea pe pelicul adeziv special , fie prin efectuarea unui mulaj. Transportarea obiectelor purt toare de urme impune respectarea unor cerin e de manipulare şi ambalare vizând prevenirea distrugerii sau alter rii urmelor. 25 Interpretarea la faţa locului a urmelor de mâi ni. O opera ie important , efectuat de însuşi organul judiciar, este interpretarea urmelor descoperite la fa a locului. Interpretarea realizat şi cu concursul specialistului criminalist, are drept scop ob inerea unor informa ii preliminare asupra obiectului creator de urm sau a persoanei infractorului, a activit ilor desf şurate de acesta, ca şi a succesiunii opera iilor. …………………………………………………………………….. 5.5. Expertiza criminalistic a urmelor de mâini Posibilităţi oferite de expertizele dactiloscopice. Expertiza dactiloscopic reprezint etapa final a activit ii de clarificare a aspectelor legate de formarea urmelor de mâini la fa a locului, de ob inere de informa ii privind persoana, precum şi de stabilire a raportului dintre urm şi activitatea infrac ional . În prezent, posi¬bilit ile ştiin ifice oferite de expertizele dactiloscopice în examinarea urmelor de mâini sunt multiple. Dac expertului i se prezint numai urma (e ventual obiectul purt tor de urm ) ridicat la fa a locului, acesta are posibilitatea s stabileasc , printre altele, de la ce mân provine (dreapta sau stânga), regiunea mâinii sau degetul care a for mat-o, care este vechimea urmei şi dac aceasta con ine suficiente elemente de identificare etc. În cazul în care expertului i se prezint şi impresiunile digitale luate persoanei suspecte, ori cele existente în cartoteca dactiloscopic , se poate stabili, pe baza punctelor coincidente, dac urma şi impresiunea sunt formate de acelaşi deget, deci de aceeaşi persoan . Aşa cum am men ionat anterior, aria posibilit ilor expertizei dactiloscopice s-a l rgit considerabil, conturându-se un domeniu relativ distinct: expertiza urmelor de mâini l sate pe corpul uman. Amprentarea cadavrelor prezint , în mod firesc, anumite particularit i, din cauza proceselor specifice putrefac iei, rigidit ii cadaverice, mumific rii şi des¬hidrat rii. Efectuarea examenului dactiloscopic comparativ. Examenul comparativ al urmelor şi impresiunilor impune folosirea unei aparaturi diverse, de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proiec ie de tip Faurot sau Zeiss. În prezent, pentru efectuarea examenelor dactiloscopice comparative se apeleaz la tehnica şi sistemele AFRS (Automatic Fingerprint 26 Recognition System) sau AFIS (Automatic Fingerprint Identification System). …………………………………………………………………….. 5.6. ţercetarea criminalistic a urmelor de picioare Consideraţii preliminare privind urmele de picioare Urmele de picioare reprezint o alt categorie important de urme create inevitabil la locul faptei. Cu toate acestea, ele sunt descoperite sau folosite în cercetarea de identificare relativ mai rar, considerându-se c au mai pu ine posibilit i de individualizare, din cauza num rului relativ redus de elemente caracteristice, cu excep ia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului. Clasificarea urmelor de picioare. Din categoria urmelor de picioare, în accep iunea sa larg , fac parte ur mele plantei piciorului (ale piciorului gol), urmele piciorului semiînc l at sau urmele de ciorapi, precum şi urmele de înc l minte. Urmele plantei piciorului, respectiv formate de piciorul desc l at, sunt cele mai valoroase pentru individualizare, întrucât amprenta plantar (amprenta t lpii piciorului) pot servi la o identificare cert a indi vidului, echivalent cu identificarea bazat pe amprentele digitale. Urmele piciorului semi-înc l at sau ale ciorapilor reproduc forma general a plantei piciorului, a regiunilor sale şi a es turii. Urmele de înc l minte, dac sunt formate în condi ii corespunz toare, pot reflecta elemente caracteristice utile identific rii, deşi prezint elemente particulare mai pu ine. Formarea urmelor de picioare. Urmele de picioare se formeaz în condi ii relativ apropiate urmelor de mâini, în sensul c pot fi întâlnite sub forma static sau dinamic , de suprafa sau de adâncime, vizibile sau latente. De asemenea, ele se întâlnesc fie sub form izolat , mai ales dac ne raport m la calitatea lor, fie sub forma unei c r ri de urme. …………………………………………………………………….. 5.7. ţercetarea criminalistic la fa a locului a urmelor de picioare Descoperirea urmelor de picioare. Datorit naturii lor – avem în vedere inevitabilitatea lor şi locul în care se pot forma – urmele de 27 picioare se înscriu în categoria urmelor care se caut printre primele la fa a locului. Descoperirea presupune, cu prioritate, cercetarea suprafe elor pe care este posibil s se calce (parchet, linoleum, covoare, sol ş.a.), cu atât mai mult cu cât pe suprafe ele men ionate pot fi descoperite şi alte categorii de urme. La c utarea urmelor de picioare nu trebuie neglijat faptul c aceast activitate poate fi asociat cu c utarea şi prelucrarea urmelor de miros de c tre câinele de urm rire, urmele olfactive putând suplini lipsa elementelor de identificare din urmele propriuzise de picioare. Fixarea şi ridicarea urmelor de picioare. În procesul-verbal de cercetare la fa a locului se procedeaz la o descriere detaliat a num rului şi tipurilor de urme de picioare descoperite, a formei şi particularit ilor acestora, a naturii suportului în care s-au format, precum şi a elementelor c r rii de urme, dac ele exist . Fotografierea urmelor de picioare, impune, pe de o parte, fixarea imaginii de ansamblu a grupului de urme, în scopul red rii elementelor mersului persoanei, iar, pe de alt parte, fixarea imaginii urmei care con ine cele mai multe şi mai clare elemente de individualizare a obiectului creator. Ridicarea prin mulaj a urmei formate în adâncime este o etap important a cercet rii, care se desf şoar imediat dup fotografierea şi, e ventual, dup desenarea urmei pe o coal de calc, aşezat pe o bucat de geam, deasupra urmei. Particularităţi în cercetarea cărării de urme. ţ rarea de urme constituie, de asemenea, obiectul unei cercet ri atente la fa a locului, datorit reflect rii unor caracteristici individuale ale persoanei. Principalele elemente ce caracterizeaz o c r are de urme sau mersul unei persoane sunt urm toarele: - direc ia de mişcare sau axa c r rii de urme, este linia median ce trece prin intervalul cuprins între dou şiruri de paşi, indicând direc ia de deplasare; - linia mersului, reprezentat de o linie frânt , constituit din segmentele care unesc între ele p r ile din spate ale fiec rei urme, respectiv c lcâiul, lungimea pasului, determinat de distan a dintre dou urme consecu¬tive, m surat la partea din spate sau din fa a lor; - l imea pasului, reprezentând distan a cuprins între partea exterioar ori interi-oar a urmelor piciorului stâng şi drept, de regul luându-se în calcul extremita¬tea interioar a c lcâiului; - unghiul de mers m surat între axa c r rii de urme şi axa longitudinal a t lpii . 28 Interpretarea la faţa locului. Interpretarea urmelor de picioare priveşte atât urmele luate izolat, cât şi întreaga c rare de urme. Astfel, din interpretarea unor urme izolate, pot fi desprinse date privind num rul persoanelor. …………………………………………………………………….. 5.8. Expertiza criminalistic a urmelor de picioare Problemele principale pe care le poate rezolva expertiza criminalistic a urmelor de picioare, indiferent dac este vorba de urma piciorului gol ori de cea a înc l mintei, sunt în func ie de faptul dac expertului i se trimite spre examinare numai urma (în sensul mulajului, fotogramei sau desenului) ridicat de la fa a locului, sau şi urma şi modelele tip de compara ie (printre care incluzând şi înc l mintea ridicat de la persoanele suspecte). Astfel: Dac expertului i se trimite numai urma, acesta poate s solu ioneze urm toarele probleme: determinarea sexului, vârstei, taliei şi greut ii aproxi¬mative a persoanei, particularit ile anatomo-patologice, mecanismul de formare şi vechimea urmei, alte date rezultate din interpretarea elementelor c r rii de urme. În ipoteza în care expertului i se pun la dispozi ie modele de compara ie, respectiv impresiunea plantei piciorului sau înc l mintea suspect , se poate ajunge la identificarea persoanei sau obiectului creator de urm . …………………………………………………………………….. 5.9. ţercetarea urmelor de din i şi de buze şi ale altor p r i ale corpului uman Investigarea odontologică judiciară Urmele de din i fac parte din categoria acelor urme care ofer o baz sigur de identificare, atât sub raport criminalistic, cât şi medico-legal, datorit unor caracteristici ale formei, dispunerii şi particularit ilor prezentate de fiecare dinte, îndeosebi dup vârsta de 25 ani, când întreaga dantur este format . Cercetarea la faţa locului a urmelor de dinţi . La locul faptei, urmele de din i se întâlnesc pe diverse alimente sau fructe cu o consisten şi un grad de plasti citate adecvat (margarin , unt, brânz topit , ciocolat , mere). De asemenea, urmele din ilor se întâlnesc pe corpul victimei şi, în anumite cazuri, pe corpul 29 agresorului. Fixarea urmelor de din i se face, în mod obişnuit, prin consemnarea în procesul-verbal şi prin fotografiere, insistându-se nu numai asupra detaliilor, dar şi asupra pozi iei corpurilor purt toare de urme fa de celelalte obiecte principale. Expertiza odontologică. Expertiza urmelor de din i sau expertiza odontologic poate oferi organului judiciar r spunsuri la întreb ri privind natura uman sau animal a urmei, sexul, vârsta şi tipul antropologic al persoanei, mecanismul de formare şi caracteristicile din ilor reflectate de urm . Cercetarea urmelor de buze Importan a urmelor de buze în cercet rile criminalistice a fost pus în e viden prin numeroase cercet ri întreprinse atât în ara noastr cât şi în str in tate, cercet ri prin care s-a demonstrat fundamentul ştiin ific al identific rii şi pe baza acestor categorii de urme. Cercetarea la faţa locului a urmelor de buze. O astfel de cercetare necesit o c utare atent şi exigent , întrucât ele se pot întâlni nu numai pe obiectele cu care vin în contact firesc (pahare, c ni, tacâmuri, port- igaret, pip ), dar şi pe alte obiecte, inclusiv pe îmbr c minte. Iat de ce nu trebuie neglijat c u tarea lor chiar şi pe hainele persoanelor suspecte, mai ales dac din modul de s vârşire a infrac iunii rezult posibilitatea unui cont act fizic între victim şi agresor. Expertiza criminalistică a urmelor de buze. Expertiza urmelor labiale poate s dea r spunsuri privind natura uman sau animal a urmelor, mecanismul de formare, ve chimea urmei, vârsta, sexul şi tipul antropologic aproximativ al individului, care dintre buze (superioar sau inferioar ) a l sat urma şi dac aceasta prezint suficiente elemente de identificare. Cercetarea urmelor formate de alte părţi ale corpului uman Al turi de urmele de mâini, de picioare, de din i şi de buze, întâlnite frecvent în cercet rile criminali stice, marea majoritate a p r ilor corpului uman este apt s creeze urme, în contextul s vârşirii unei fapte penale. Dintre acestea amintim, de exemplu, urechile, nasul, b rbia, fruntea, fa a în întregul ei, unghiile, partea exterioar a mâinii şi chiar întregul corp. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: - Criterii de clasificare a urmelor; - Propriet ile, clasificarea şi detaliile caracteristice desenului 30 - papilar; Descoperirea urmelor de mâini la fa a locului; Modalit i de re velare a urmelor latente de mâini (fizice, chimice, optice moderne); Ridicarea şi interpretarea urmelor digitale; Expertiza criminalistic a urmelor digitale; ţlasificarea şi formarea urmelor de picioare; Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor de picioare; ţercetarea şi interpretarea c r rii urmelor de picioare; ţercetarea şi interpretarea urmelor de din i; Expertiza odontologic judiciar ; Cercetarea urmelor de buze. Unitatea de studiu nr. 6 TIPOLOGIA INVESTIG RII PRINţIPALELOR URME ŢIOLOGIţE DE NATUR UMAN Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: ţercetarea urmelor de sânge ţercetarea urmelor de saliv şi de sperm Elemente de investigare şi identificare biocriminalistic pe baza profilului A.D.N. ţercetarea firului de p r uman 6.1. ţercetarea urmelor de sânge Sublinieri preliminare privind urmele biologice – În categoria urmelor biologice se înscrie marea mas a urmelor de material 31 biologic uman, îndeosebi produsele de secre ie, excre ie şi esuturile umane. Secre iile principale sunt: saliva, secre ia nazal şi laptele matern. Excre iile includ: urina, fecalele, sperma, sputa, vomismentele , meconiul, vernix caseoza ş.a. esuturi moi: sânge, piele, esut muscular, mas cerebral . esuturi dure: oase şi unghii. În aceast grup de urme sunt incluse şi firele de p r, inclusiv urmele de miros care fac obiectul odorologiei judiciare. În structura acestui capitol am inclus şi urmele de miros, cu toate c ele se constituie într-o categorie distinct , f r a se confunda cu urmele biologice propriu -zise. Ultima sec iune este destinat investiga iei genetice, având ca finalitate identificarea pe baza profilului A.D.N. Aspecte generale – Urmele de sânge, prin frecven a cu care sunt întâlnite la fa a locului, ca şi prin posibilit ile de identificare pe care le ofer , inclusiv prin furnizarea de indicii necesare clarific rii împrejur rilor privind locul, timpul, mijloacele şi modul de s vârşire a faptei, de in o pondere particular în cadrul investi¬ga iilor criminalistice. În câmpul infrac ional, urmele sangvinolente se prezint sub diverse forme. În func ie de natura suportului, urmele de sânge pot fi absorbite de acesta, cum este cazul suporturilor din material textil, sau pot r mâne la suprafa , formând un strat sau o crust distinct . ţalitatea urmelor de sânge poate fi influen at de ac iunile exercitate de om, respectiv de persoana care caut s îndep rteze pata prin r zuire, sp lare etc. Cercetarea şi interpretarea la fa ţa locului a urmelor de sânge – Descoperirea urmelor sangvinolente reprezint o activitate de o deosebit importan . Dificultatea descoperirii nu priveşte, desigur, ur¬mele evidente de sânge, cum ar fi de exemplu o balt de sânge format lâng un cadavru ce prezint pl gi t iate profunde, ci, în special, acele urme care au suferit modific ri prin scurgerea timpului. ţ utarea urmelor de sânge se efectueaz potrivit particularit ilor locului sau suportului cercetat, deci în func ie de fiecare caz în parte, ea fiind orientat în câte va direc ii principale, şi anume: a. Îmbr c mintea şi corpul persoanelor antrenate în infrac iune (victim sau f ptuitor). 32 b. Por iunea de teren şi obiectele aflate la locul s vârşirii infrac iunii sau în locul în care a fost descoperit cadavrul. Depistarea petelor suspecte a fi de sânge se face, de regul , cu surse de lumin (lanterna) care dispun de filtre de culoare (roşii sau verzi). Reactivii chimici la care se apeleaz au un caracter orientativ sau de probabilitate. Folosirea reactivilor de orientare sau de probabilitate este necesar s se fac cu pruden , pentru a l sa deschis posibilitatea examin rii complexe a urmelor de c tre specialist, în condi ii de laborator. Ridicarea urmelor de sânge prezint anumite particularit i, îndeosebi în cazul celor care se g sesc pe obiecte ce nu pot fi transportate. La ridicarea urmelor sangvinolente trebuie avut în vedere c acestea pot con ine şi alte categorii de urme biologice cum sunt, de exemplu, fire de p r, resturi de esut etc., c rora trebuie s li asigure integritatea. Ambalarea şi transportarea urmelor de sânge reprezint un aspect care este uneori neglijat (sau tratat cu uşurin ) ignorânduse posibilitatea alter rii rapide a lor. Interpretarea urmelor de sânge la locul descoperirii lor este o activitate cu rezonan în clarificarea ulterioar a împrejur rilor s vârşirii faptei. Expertiza biocriminalistică a urmelor de sânge – Expertiza urmelor de sânge, încadrat în categoria mai larg a expertizei biocriminalistice, aşa cum este denumit în lucr ri de criminalistic mai recente, sau expertiza medico-legal a produselor biologice, potrivit denumirii din lucr rile de medicin legal , este destinat s ofere clarific ri la numeroasele întreb ri adresate de c tre organele judiciare. Principalele întreb ri care se pot formula, în leg tur cu o urm presupus a fi de sânge, sunt detaliate în cursul de baz . …………………………………………………………………….. 6.2. ţercetarea urmelor de saliv şi de sperm Cercetarea urmelor de salivă – Urmele de saliv , ca şi celelalte urme biologice, intereseaz cercetarea criminalistic pentru posibilit ile de ob inere a unor date privind persoana, îndeosebi pe baza grupei sanguine, cu precizarea c acest lucru este posibil numai în ipoteza în care individul este de tip secretor. 33 ţercetarea la fa a locului – ţ utarea şi descoperirea urmelor de saliv se face cu mijloace optice şi de iluminare curente, aflate în dotarea truselor criminalistice (lupe, l mpi cu radia ii vizibile şi ultraviolete, lanterne). Descoperirea lor necesit o cercetare sistematic a întregului loc al faptei. La c utarea urmelor de saliv nu trebuie pierdut din vedere c ele se pot confunda cu alte urme biologice (sperm , secre ie vaginal , transpira ie, mucus nazal), precum şi cu pete de alt natur , anorganic sau organic , mai ales sucuri diverse, vopsea, detergen i etc. Ridicarea şi transportarea urmelor presupuse a fi de saliv impune respectarea aceloraşi recomand ri f cute la urmele de sânge, de ambalare în stare uscat a obiectului şi de expediere urgent la laboratorul de specialitate, pentru a nu se distruge antigenele. Expertiza urmelor de saliv serveşte la clarificarea unor aspecte relativ asem n toare urmelor de sânge. În primul rând, expertul se poate pronun a asupra faptului dac urma este sau nu de saliv şi dac saliva este de natur uman , îns nu întotdeauna rezultatul poate avea caracter de certitudine. Cercetarea urmelor seminale – Urmele de sperm fac parte din categoria acelor urme biologice întâlnite în diverse împrejur ri, care numai aparent au o frecven redus . De regul , prezen a lor este caracteristic s vârşirii de infrac iuni cu un grad de periculozitate deosebit sau al c ror mod de s vârşire prezint anumite particularit i. Aşa sunt, de pild , omorul şi infrac iunile privitoare la via a sexual (violul, pedofilia, seduc ia, perversiunea şi corup ia sexual , incestul). Formarea urmelor de sperm are loc prin depunerea, pe diverse suporturi, a lichidului spermatic ejaculat în momentul unui contact sexual, al masturb rii, sau ca o consecin a unor tulbur ri neuro-psihice. ţercetarea la fa a locului – ţ utarea urmelor seminale impune examinarea corpului victimei, o aten ie special fiind acordat orificiilor naturale (examinare realizat de c tre cadre medicale), precum şi a lenjeriei de corp şi de pat, a îmbr c mintei, a altor obiecte. Ridicarea urmelor seminale necesit , poate mai mult decât în cazul altor urme biologice, precau ie deosebit pentru p strarea intact a petei şi implicit a spermatozoizilor, principalul element asupra c ruia se îndreapt examinarea. Interpretarea la fa a locului a urmelor seminale ofer date referitoare nu numai la natura, mobilul şi modul de s vârşire a 34 faptei, ci şi în leg tur cu anumite deprinderi, abera ii sexuale sau anumite st ri psihopatologice ale autorului. Expertiza biocriminalistic a urmelor seminale este destinat stabilirii faptului dac urma este într -ade v r de sperm şi dac aceasta este de origine uman sau animal . Modalit ile de expertizare se reg sesc în cursul de baz . …………………………………………………………………….. 6.3. Elemente de investigare şi identificare biocriminalistic pe baza profilului A.D.N. Fundamentul ştiinţific – Descoperirea acidului dezoxiribonucleic (A.D.N.) a condus la în elegerea conceptului de ereditate şi, ulterior la identificare, prin decodarea informa iilor genetice pe care molecula de A.D.N. le are în componen . Aceasta are structur molecular şi este con inut de toate celulele vii ale organismelor. Procesul de identificare a unei persoane începe în momentul în care aceasta las în scena crimei o urm biologic care con ine, în mod necesar, material genetic (A.D.N.). Urmeaz prele varea probei de c tre criminalist, urmat de analiza de laborator care are drept punct terminus traducerea materialului genetic într-un cod, cu formul unic , irepetabil , specific unui singur purt tor al acelei informa ii genetice. Sub raportul valorii de identificare, specialiştii geneticieni clasific urmele biologice în trei categorii: - Probe cu înalt grad de precizie în identificarea profilului A.D.N. - Probe cu poten ial în definirea profilului A.D.N. - Probele cu poten ial în analizele A.D.N. mitocondrial. Particularităţi ale cercetării la faţa locului – De regul , în linii mari, cercetarea urmelor apte s serveasc la identific ri genetice parcurge aceleaşi etape tehnice, tipice urmelor biologice (sânge, sperm , saliv ), de la descoperire, la fixare fotografic şi ridicare. Fireşte c se impun precau ii suplimentare. Obiectele sau suporturile purt toare de urme biologice care se ridic în vederea analiz rii A.D.N. vor fi verificate pentru a fi puse în eviden alte urme importante, cum ar fi urmele papilare. Efectuarea expertizelor A.D.N. – Analiza profilului A.D.N., în laboratoare specializate, se desf şoar prin dou metode: metoda analizei amprentei genetice prin enzime de restric ie şi metoda reac iei în lan a polimerazei (PţR). 35 Analiza prin metoda enzimei de restric ie În cazul utiliz rii metodei prin enzime de restric ie, este necesar o cantitate suficient de A.D.N. ce este supus izol rii şi purific rii cu ajutorul unor detergen i şi enzime cu mare specificitate, cum ar fi proteinaza K . Cea de-a doua etap o constituie decuparea A.D.N. -ului cu ajutorul unor enzime de restric ie, în fragmente de m rimi diferite. Fragmentele astfel decupate sunt triate dup lungime cu ajutorul unui gel de agaroz , fenomen ce poart numele de electroforez . Urm toarea etap poart numele de transfer „Southern” şi const în transferarea fragmentelor de pe gel pe o membran de nailon, urmat de denaturarea A.D.N.-ului, ce const în ruperea pun ilor de hidrogen dintre bazele complementare şi apoi reunirea A.D.N. (hibridarea). Ultima etap a metodei prin enzime de restric ie const în autoradiografia membranei. Rezultatul analizei îl constituie vizualizarea fragmentelor A.D.N. sub forma unor benzi întunecate. Ţenzile astfel ob inute pot fi folosite pentru compara ie cu cele rezultate din pre-lucrarea probelor ridicate de la fa a locului. Lipsa coresponden ei benzilor compa¬rate duce la eliminarea din cercul suspec ilor a persoanei examinate. Analiza prin metoda reac iei în lan a polimerazei (PţR). O alt metod care s-a impus extrem de rapid este aceea a reac iei în lan a polimerazei (PCR = polymerase chain reaction). Avantajul acestei metode fa de metoda cu enzime de restric ie const în sensibilitatea acesteia, putându -se folosi o singur molecul de A.D.N. pentru a fi amplificat . Metoda const în amplificarea in vitro a secven elor A.D.N. prin cicluri de denaturare A.D.N, fixarea primerilor şi extinderea cu polimeraz A.D.N. Metoda PţR este rapid , simpl , necesit fragmente de dimensiuni mici pentru studiere şi permite reanaliz ri multiple. Privitor la valoarea de identificare pe baza profilului A.D.N., în ciuda controve rselor şi criticilor ce nu au întârziat s apar , preciz m c amprenta genetic ofer dovada ştiin ific a unicit ii noastre. Astfel, s-a impus în investiga iile criminalistice o nou metod de identificare, cu şanse reale în realizarea actului de justi ie penal sau civil , în condi ii de certitudine şi de obiectivitate. …………………………………………………………………….. 6.4. ţercetarea firului de p r uman 36 Problematica generală – Firele de p r uman alc tuiesc o categorie distinct de urme biologice denumite, mai recent, în lucr rile noastre de specialitate, şi urme de natur piloas - prin a c ror examinare se ob in date importante cu privire la persoane şi la împrejur rile faptei, problemele rezolvate de expertiz înscriindu -se pe aceleaşi coordonate ca şi în cazul expertizei biocriminalistice a celorlalte urme biologice. În esen , se pot ob ine date despre natura, originea, caracteristicile de sex, vârst , regiunea corporal din care provine. Cercetarea la faţa locului – Descoperirea şi ridicarea firelor de păr. Descoperirea firelor de p r nu impune folosirea de metode sau mijloace tehnico-ştiin ifice deosebite, ele fiind destul de uşor vizibile cu ochiul liber. Totuşi, pentru facilitarea descoperirii este necesar s se recurg la lupe şi la surse de lumin ce va mai puternice. Ridicarea firelor de p r impune respectarea unor cerin e minime cu privire la men inerea intact a firului, e vitarea amestec rii lui cu alte fire de p r, inclusiv cu fire provenite accidental de la persoanele care efectueaz cercetarea. Expertiza criminalistic a urmelor de natur piloas – Expertiza firelor de p r este destinat , pe de o parte, cercet rii structurii intime a p rului, cu numeroasele sale elemente caracteristice, iar, pe de alt parte, analizei suprafe ei acestuia, a diverselor particule aderente, urme ale materiei în care a fost descoperit, precum şi microurme de natura cea mai divers . Metodele de examinare biologic a urmelor de natur piloas pot da r spunsuri la diverse întreb ri privind firul de p r ridicat de la fa a locului sau de pe corpul victimei, referitoare la urm toarele aspecte: natura şi originea uman sau animal a firului de p r; zona corpului din care provine; modul de detaşare a firelor de p r; sexul, vârsta aproximativ şi rasa persoanei; eventualele alter ri produse de diverse boli; natura depunerilor de pe suprafa a firului de p r; identificarea persoanei pe baza profilului A.D.N Pentru urgentarea investiga iilor criminalistice în direc ia descoperirii autorului este important determinarea, înc de la început, a culorii şi elementelor caracteristice exterioare, ca şi a impurit ilor existente pe firul de p r. Investigarea biocriminalistic de laborator a unui fir de p r, în direc ia stabilirii caracteristicilor sale generale şi particulare, parcurge mai multe etape principale: 37 a. Examinarea modului de detaşare, a culorii sau vopselei, a particularit ilor de form , precum şi a aderen elor; b. Examinarea structurii exterioare a firului, pentru determinarea speciei, a vârstei, sexului, ca şi a regiunii corporale din care provine, examinare efectuat mai ales prin microscopie; c. Examinarea structurii interioare, respectiv a cortexului (în care se g sesc pigmen ii, pe baza c rora se poate face o identificare de grup) precum şi a medularei. …………………………………………………………………….. 6.6. Elemente de investigare odorologic judiciar Aspecte generale privind urmele olfactive – Urmele de miros reprezint o categorie aparte de urme, specifice nu numai omului ci şi animalelor, inclusiv majorit ii substan elor care con in elemente vola¬tile precum şi altor corpuri din natur . Folosirea acestor categorii de urme în interesul justi iei, al descoperirii infractorilor şi corpurilor delicte constituie obiectul odorologiei judiciare. Formarea urmelor olfactive. Formarea urmelor olfactive este practic ine vitabil , orice persoan l sându-şi moleculele de miros peste tot pe unde trece, pe fiecare dintre obiectele atinse, nici pantofii, nici îmbr c mintea şi nici m nuşile neputând s împiedice formarea acestui gen de „amprent ” olfactiv . Conţinutul urmelor olfactive. Con inutul urmei olfactive cuprinde mai multe categorii de miros, în care ponderea este de inut de mirosul specific sau de baz al corpului, acestuia ad ugându-i-se mirosul profesional sau general, precum şi mirosul ocazional. Mirosul specific (de baz sau individual) este consecin a proceselor metabolice petrecute în organismul uman, materializate, printre altele, în emana ii volatile, cum sunt cele ale acizilor sebaceici ş.a. Descoperirea urmelor olfactive. Descoperirea se face cu ajutorul câinilor de urm rire. Spre deosebire de om, un câine poate selecta o urm de miros din alte 200, explica ia constând în aceea c el dispune de un num r de celule olfactive de peste 30 de ori mai mare. Prelucrarea urmelor. Pentru prelucrarea urmei, câinele este dirijat de conduc torul s u care, firesc, îi cunoaşte posibilit ile şi modul de comportare, dar şi de organul judiciar care efectueaz sau îndrum cercetarea la fa a locului şi care trebuie s fie atent la 38 respectarea anumitor reguli privind folosirea câinelui de urm rire şi interpretarea reac iilor sale. Metode moderne de investigare odorologică – Pe lâng câinele de urm rire, în cercetarea urmelor olfactive se apeleaz şi la metode tehnice, constând în ridicarea urmelor de miros de la fa a locului, de pe obiecte corp delict, de pe îmbr c mintea pierdut de infractor ş.a., prin aspirarea cu dispozitive speciale şi conservarea în flacoane ermetice, dezodorizate în prealabil. Aceste urme sunt supuse unei examin ri comparative cu modelele prelevate de la persoanele sau obiectele suspecte, pe baza unei analize gazocromatografice sau prin spectrografia de mas . …………………………………………………………………….. Teme de medita ie Modalit i de descoperire a urmelor de sânge la fa a locului: - locurile, suprafe ele cercetate; - tipuri de reactivi utiliza i; - precau ii în investigarea şi ridicarea urmelor; - probleme rezolvate de expertiza biocriminalistic a urmelor de sânge. ţercetarea urmelor de saliv Cercetarea urmelor seminale Fundamentul ştiin ific al identific rii pe baza profilului A.D.N. Particularit i ale cercet rii la fa a locului a urmelor biologice din perspectiva stabilirii profilului A.D.N. Problematica general a efectu rii expertizelor genetice judiciare Descoperirea, ridicarea şi efectuarea expertizei firelor de p r. Posibilit ile de identificare a persoanelor pe baza urmelor olfactive . Unitatea de studiu nr. 7 TEHNICI DE IDENTIFICARE A PERSOANELOR DUP SEMNALMENTE EXTERIOARE, DUP VOţE ŞI PRIN ALTE METODE CRIMINALISTICE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: Sublinieri introductive; 39 Identificarea persoanelor şi cadavrelor dup semnalmentele exterioare; Metoda portretului vorbit; Metode tehnice folosite în identificarea persoanelor dup semnalmentele exterioare; Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute; Identificarea persoanelor dup voce şi vorbire; Metode biometrice de identificare Identificarea persoanelor pe baza sistemului IMAGETRAK 7.1. Sublinieri introductive Abordarea modalit ilor de identificare a persoanelor, dar şi a cadavrelor, poate conduce la întrebarea dac imaginea f ptuitorului (aşa cum a fost re inut de c tre un martor ocular sau de victim ), fotografia unei persoane, ori un craniu, vocea, scrisul chiar, pot constitui, prin ele însele, urme ale infrac iunii, dup cum sunt urmele de mâini, de picioare, de din i ş.a. O urm sui-generis este reprezentat de modul de s vârşire a faptelor penale. Practica judiciar ofer numeroase exemple de infractori specializa i în s vârşirea unui anumit gen de fapte penale într-o anumit manier , cu mij¬loace specifice, ceea ce reprezint „amprenta” modului de operare. 7.2. Identificarea persoanelor şi cadavrelor dup semnalmentele exterioare Scurtă privire istorică. Organele de urm rire penal sunt confruntate nu de pu ine ori cu situa ii de genul celor în care, dup s vârşirea unei infrac iuni, singurele date realmente exploatabile în leg tur cu o fapt penal şi cu autorul acesteia sunt cele oferite de un martor ocular, care a reuşit s re in imaginea f ptuitorului. Pentru a în elege exact importan a şi rolul acestui gen aparte de identificare, nu este lipsit de interes s amintim c , înc din antichitate, au fost semnalate preocup ri de g sire a anumitor modalit i adecvate de identificare a celor urm ri i. Sistemul buletinelor de urm rire este întâlnit în secolul XVIII, pentru ca, o dat cu inventarea fotografiei de c tre Dague rre (1839), s se înceap introducerea albumelor fotografice ale infractorilor. În descrierea şi fixarea înf iş rii persoanei infractorilor, mai ales în scopul identific rii lor ulterioare, un pas important l-a f cut Alphonse Bertillon, considerat, aşa cum am mai men ionat, întemeietorul poli iei ştiin ifice moderne. 40 Fundamentul ştiinţific al identificării după semnalmente exterioare – Fundamentul ştiin ific al acestei identific ri îl constituie individualitatea şi relativa stabilitate a caracteristicilor somatice ale fiec rui individ adult. În esen , identificarea se face cu ajutorul unor metode şi tehnici specializate, în cadrul unor activit i de urm rire penal , desf şurate potrivit unor reguli tactice specifice ascult rii martorilor sau victimelor infrac iunii. …………………………………………………………………….. 7.3. M etoda portretului vorbit Portretul vorbit este o metod aplicat frecvent şi perfec ionat pe parcursul timpului, care serveşte la identificarea persoanelor, pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora, de c tre o alt persoan . În descrierea f cut de cel care a perceput caracteristicile somatice ale individului c utat sunt vizate, pe de o parte, formele statice, iar pe de alt parte, formele dinamice. Aprecierea formei şi dimensiunilor acestora se face dup un sistem cuprinzând trei grada ii: mare, mijlociu şi mic. Descrierea formelor sta tice. Acest segment al descrierii vizeaz elementele caracteristice privind talia, constitu ia fizic sau aspectul general al persoanei, forma capului şi a fe ei, eventuale infirmit i ş.a. Descrierea capului. Capul persoanei, atât în întregul s u, cât şi în ceea ce priveşte aspectul morfologic, v zut din fa şi din profil de ine, în mod firesc, locul principal în realizarea portretului vorbit. De exemplu: Forma capului, privit din fa , poate fi alungit , oval , dreptunghiular , triunghiular , cu baza în sus sau în jos, p trat , col uroas , romboidal etc. Fa a se împarte, de regul , în trei zone: frontal , nazal şi bucal . Zona frontal cuprinde regiunea dintre baza nasului şi baza acestuia; zona bucal include regiunea dintre baza nasului şi vârful b rbiei. În func ie de necesit i, pot fi luate în calcul cinci zone, respectiv fruntea, ochii, nasul, gura şi b rbia. Fiecare element component al fe ei se descrie separat, cu ce are el mai caracteristic. Descrierea formelor dinamice. Descrierea acestor forme denumite şi func ionale, este menit s completeze posibilit ile de identificare şi se refer , în special, la inuta corpului, felul mersului, mimic , privire, diferitele forme de manifestare. De exemplu: 41 - Mersul unei persoane poate fi normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu paşi mari sau mici, s lt re , cu alte particularit i determinate de morfologia piciorului, de eventualele infirmit i, precum şi de starea de s n tate a individului. - Modul de manifestare, privit în sensul s u larg, prin aceasta în elegându-se, de pild , gestica sau vorbirea, este în func ie de personalitatea şi temperamentul individului. Astfel, o persoan poate fi calm , nervoas , lent , agitat , impulsiv , taciturn , volubil etc. Perceperea acestor caracteristici reclam o perioad mai lung de observare. Nu trebuie neglijat situa ia în care se afl persoana în momentul observ rii, fiind cunoscute, de exemplu, diferen ele de manifestare sau de comportament ale unui individ în exercitarea profesiei, în mediul familial, fa de superiorii s i ori fa de subordona i, ori în postura - caracterizat sugestiv în literatura de specialitate - de „spectator” sau „actor” . - Vorbirea, la rândul s u, deşi teoretic nu poate fi considerat o caracteris¬tic a sem-nalmentelor exterioare, trebuie inclus în conturarea „portretului vorbit” prin particularit i de genul vorbirii normale, precipitate, bâlbâite, organizate, prolixe, precum şi al timbrului, accentului ş.a. …………………………………………………………………….. 7.4. M etode tehnice folosite în identificarea persoanelor dup semnalmentele exterioare Portretul schiţa t. Portretul schi at, sau schi a de portret, reprezint o metod menit s înl ture, cel pu in în parte, neajunsurile determinate de modul în care o persoan apreciaz sau descrie semnalmentele exterioare. Fotorobotul. Este o metod de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor persoane diferite. Identi-kit-ul şi Photo-identi-kit-ul. Se num r printre mijloacele tehnice folosite frecvent în practica organelor de cercetare penal . La dispozi ia martorului, ori victimei, este pus un album ce con ine zeci de variante ale elementelor faciale. Fiecare element facial din album este reprodus separat pe o pelicul transparent purtând acelaşi num r de cod. Mimicompozitorul şi sintetizorul fotografic. 42 Mimicompozitorul (MIMIţ) se apropie, întrucâtva, de metoda Identi-kit-ului, desigur mai perfec ionat . Sintetizorul fotografic are la baz aceleaşi principii de compunere a imaginii. Portretul robot computeriza t. Dificult ile inerente întâlnite în practic , de identificare pe baza metodei portretului vorbit, ori prin intermediul procedeelor tehnice de tipul fotorobotului, identikit-ului ş.a., au condus la c utarea unor noi modalit i de realizare a portretului robot. Pentru aceasta, specialiştii au recurs la tehnica de calcul electronic, care se dovedeşte a fi foarte util în practic , despre care se fac referiri în cursul de baz . …………………………………………………………………….. 7.5. M etode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute Tehnicile de identificare prezentate mai sus sunt utile şi în cazul identific rii cadavrelor necunoscute, îns , aplicabilitatea lor este limitat de transform rile fireşti prin care trece corpul uman, ca urmare a anumitor fenomene cadaverice, ori din cauza ac iunii distructive a diverşilor factori. Metoda supraproiecţiei. Din punct de vedere tehnic, metoda const în proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografic a persoanei disp rute, c reia se presupune c i-a apar inut craniul. Suprapunerea electronic a imaginilor reprezint o variant perfec ionat a supraproiec iei, având la baz combinarea electronic a imaginilor craniului necunoscut şi cele ale persoanei disp rute. Reconstituirea fizionomiei după craniu. Acest procedeu, aplicat de toate serviciile criminalistice, a fost pus la punct, printre al ii, de savantul rus M.M.Gherasimov. La noi în ar s-a ocupat de perfec ionarea acestuia ţantemir Rişcu ia. Din aceast cauz mai este denumit “metoda GHERASIMOV- RIŞţU IA”. Identificarea după resturile osoase. Identificarea dup resturile osoase face obiectul expertizei urmelor osteologice, specific unui domeniu denumit în literatura medico-legal osteoantropometrie. Aceast identificare trebuie interpretat într -un sens larg, întrucât, pân ast zi, nu era posibil o identificare ca atare, în sensul stabilirii persoanei c reia i-au apar inut resturile osoase, exceptând situa ia în care este descoperit craniul. Ast zi, îns , printr -o expertiz genetic se poate determina A.D.N.-ul mitocondrial, profilul acestuia servind la identificare. 43 Identificarea după sistemul dentar şi lucrările stoma tologice. Aceast modalitate de identificare este deosebit de valoroas datorit unor elemente specifice de individualizare pe care le prezint , în mod natural, dantura unei persoane. La aceste particularit i, trebuie ad ugate şi interven iile medicale efectuate pentru între inerea sau înlocuirea din ilor. Practica demonstreaz c , în situa ii deosebite (catastrofe, incendii, explozii, accidente, distrugerea premeditat a corpului victimei prin diverse modalit i), printre foarte pu inele elemente care mai pot oferi date cu privire la persoane, mergându-se pân la identificare, sunt cele ale sistemului dentar. …………………………………………………………………….. 7.6. Identificarea persoanelor dup voce şi vorbire Noţiuni generale – Identificarea persoanei dup voce, înregistrat pe diferite suporturi magnetice, se înscrie, în prezent, printre metodele tehnico-ştiin ifice moderne, pe care ţriminalistica le pune în slujba stabilirii ade v rului, a descoperirii autorului infrac iunii. Referitor la aceast nou metod , se impune precizarea c ea nu se restrânge numai la cazurile penale, putând fi folosit cu succes şi în cele civile. Fundamentul ştiin ific al identific rii sau stabilirii autenticit ii unei înregistr ri este dat de individualitatea vocii şi vorbirii. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, fundamentul ştiin ific al metodei enun ate const în specificitatea elementelor proprii fiec rei voci, în esen , particularit ile care determin individualitatea vocii fiec rei persoane fiind urm toarele: A. Particularit ile de construc ie ale aparatului fonorespirator, ale fiec ruia dintre componentele sale (pl mâni, trahee, laringe, coarde vocale, cavitatea bucal ş.a.). B. Particularit ile func iei fonatorii, determinate de fiziologia specific actului respirator. C. Particularit ile determinate de modific ri ale aparatului fonorespirator, ap rute ca urmare a unor maladii. De exemplu, laringitele, paraliziile, diafoniile de natur psihic , ce includ o gam de modific ri, de la simpla r ¬guşeal , pân la afonie. Caracteristicile de identificare a vocii şi vorbirii – În vederea determin rii şi aprecierii ştiin ifice a caracteristicilor vocii şi vorbirii sunt necesare mijloace tehnice speciale de evaluare, de tipul sonografelor. Sonografele permit analize complexe ale caracteristicilor generale şi indi viduale fonoacustice, spectrul lor de 44 audiofrecven fiind situat între 5 şi 16.000 Hz. Expertiza criminalistic complex a vocii şi vorbirii, a imaginilor spectrografice ale vocalelor şi consoanelor relev urm toarele caracteristici generale şi individuale mai importante de identificare. Caracteristicile vocii – Vocea are drept caracteristici acustice generale: A. Vocea are drept caracteristici acustice generale: - configura ia de ansamblu a forman ilor transcrişi pe vocogram ; - durata de pronun are a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte; - intensitatea vocii, toate aceste servind la restrângerea grupului de persoane suspecte. B. Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr-un complex de frecven e, alc tuit din: frecven a de rezonan a cavit ii aparatului vocal (forman ii); frecven a specific sunetelor nazale şi frecven a vocii. Caracteristicile vorbirii – Vorbirea se caracterizeaz , în general, prin particularit i de expresie şi stil, specifice unui anumit grup de persoane. Cu privire la particularit ile modului de a vorbi al unei persoane, amintim c acestea pot face obiectul recunoaşterii sale de c tre o alt persoan , martor de auditu sau de c tre victim , situa ie întâlnit frecvent în practic . Expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii – Obiectul expertizei criminalistice a vocii şi vorbirii, nu se rezum numai la identificarea persoanei, existând şi alte domenii în care poate oferi r spunsuri utile la întreb rile adresate de organele judiciare. A. Stabilirea autenticit ii înregistr rilor audio (sau video), în scopul determin rii fal¬surilor. B. Identificarea persoanei vorbitorului cu respectarea anumitor condi ii de calitate privind înregistrarea în litigiu şi, fireşte, având la dispozi ie modele de compara ie. C. Stabilirea e ventualei deghiz ri a vocii şi vorbirii, deghizare sau modificare încercat prin acoperirea microfonului cu o batist , vorbirea în şoapt , modificarea tonalit ii, astuparea nasului ş.a. La aceasta se poate ad uga şi o e ventual înt rire a vocii şi vorbirii, situa ie care trebuie analizat cu aten ie de cei în drept. Sistemele informatice de identificare vocal , permit ast zi ca înregistr rile analogice s fie ameliorate prin numerizarea lor, filtrarea şi analiza spectral prin computer. …………………………………………………………………….. 45 7.7. M etode biometrice de identificare În prezent, tehnicile de identificare s-au diversificat, apelânduse la metode ştiin ifice care s permit identificarea rapid şi sigur a persoanelor. Dezvoltarea unor astfel de metode a fost impus de necesitatea combaterii mai eficiente a actelor de terorism din ce în ce mai numeroase în ultimii ani. Astfel, dintre tehnicile moderne folosite sau experimentate în prezent men ion m: Identificarea pe baza fotografiei semnalmentelor – ţunoscut ca o reprezentare grafic a unei fizionomii sau a unor tr s turi specifice, realizat la un moment dat, în condi ii de iluminare specifice, fotografia este deocamdat cea mai utilizat metod biometric . inând cont de faptul c o serie de detalii ale fe ei se modific , câteodat destul de rapid, unele echipamente folosesc pentru identificare o serie de date antropometrice, m surabile pe o imagine bidimensional . Tehnici antropometrice – Antropometria presupune m surarea unor p r i ale corpului uman în vederea reconstituirii dimensiunilor acestuia pornind de la cele câte va fragmente de schelet descoperite. Dup fotografia judiciar , aceasta este cea mai veche metod biometric folosit în cercetarea criminalistic . În domeniul identific rii pe baza amprentei papilare, tehnica informatic este folosit cu succes de câ iva ani, de inând cea mai sigur aplica ie, folosindu-se de la verificarea zonelor de început şi de bifurcare a zonelor papilare, denumit AFIS (Automatic Finger – Print Identification) şi men ionat deja. Recunoaşterea retinei – Acest procedeu de identificare const în determinarea aspectului şi a m rimii vaselor de sânge care provin de la nervul optic şi sunt dispersate în retin . Investiga ia reprezint o surs de informa ii biometrice datorit celor trei propriet i importante ale retinei: anatomia, unicitatea şi topografia dispunerii vaselor sanguine. …………………………………………………………………….. 7.8. Identificarea persoanelor pe baza sistemului IM AGETRAK Acest procedeu tehnic de prelucrare şi comparare fotografic a imaginilor persoanelor suspecte sau a cadavrelor cu identitate necunoscut a fost introdus recent în practica organelor judiciare. 46 Poli ia Român dispune în prezent, ca şi celelalte poli ii europene sau nord-americane de un sistem de recunoaştere şi compunere facial denumit Imagetrak. Acesta înlocuieşte cu succes clasoarele clasice cu fotografii de semnalmente, folosite de forma iunile poli iei pentru identificarea persoanelor, prin prelucrarea şi stocarea la nivel na ional a fotografiilor şi a altor date de identificare ale persoanelor cercetate de poli ie în stare de arest sau libertate, ca urmare a comiterii de infrac iuni prin diverse moduri de operare. Fotografia este digitalizat în limbaj pentru computer, procesat şi stocat într-o banc de date la nivel na ional. Sistemul Imagetrak este destinat activit ilor operative ale poli iei, este opera ional la nivel na ional şi are în componen un server de date central, instalat la Institutul de ţriminalistic din cadrul Inspectoratului General al Poli iei Române, la care sunt conectate sta ii de lucru în fiecare jude , la Direc ia General de Poli ie a Municipiului Ţucureşti ş.a. Sistemul IMAGETRAK ofer urm toarele facilit i de verificare dup : – date de stare civil , alte date personale; – date antropometrice, semne particulare, cicatrici şi tatuaje sau deficiente psiho-motorii; – mod de operare raportat la fapt (dup efectuarea modific rilor solicitate firmei furnizoare); – dup imagini – fotografii digitale (aparat foto digital, videocaset ) sau suport hârtie (prin scanare) cu ajutorul algoritmului de recunoaştere facial ; – dup portretul robot computerizat realizat cu aplica ia E-FIT. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie Fundamentul ştiin ific al identific rii persoanelor dup semnalmente exterioare. Metoda portretului vorbit Alte tehnici de identificare a persoanelor dup semnalmentele exterioare Metode de identificare a cadavrelor necunoscute Fundamentul ştiin ific al identific rii dup voce. Caracteristicile de identificare a vocii Expertiza criminalistic a vocii Identific ri biometrice Identific ri prin sistem IMAGETRAK 47 Unitatea de studiu nr. 8 INVESTIGAREA CORPURILOR DELICTE, A URMELOR DE MATERIALE SAU MATERII, DE EXPLOZII, DE INţENDII ŞI DE AţţIDENTE DE TRAFIţ Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - ţercetarea urmelor obiectelor şi a urmelor formate din resturi de obiecte sau materii diverse; - ţercetarea urmelor de îmbr c minte; - Cercetarea urmelor formate din resturi de obiecte sau de diverse materii (urme-materie); - Cercetarea urmelor mijloacelor de transport rutier; - ţercetarea urmelor de incendii, de explozii şi a altor urme de accidente - Cercetarea urmelor accidentelor feroviare, navale şi aeriene 8.1. ţercetarea urmelor obiectelor şi a urmelor formate din resturi de obiecte sau materii diverse Tehnicile de investigare a corpurilor delicte, a urmelor l sate în general de obiecte, de incendii sau de explozii, precum şi cele de trafic (rutier, naval sau aeri¬an) se înscriu într-o categorie complex de examin ri de tip traseologic. Sunt avute în vedere atât urmele care reproduc elemente specifice construc iei sau formei obiectelor ori instrumentelor, cât şi urmele alc tuite din resturi de obiecte, de tipul peliculelor de vopsea, cioburilor de sticl , diverselor resturi alimentare, de fu¬mat, de lemn, de metale etc., denumite de diverşi autori şi urme materie. Cercetarea urmelor corpurilor delicte folosite în spargeri – În multe fapte penale, infractorul este interesat s p trund într -o anumit înc pere, s deschid un sertar, un fişet, o cas de bani, diverse obiecte de mobilier ş.a., desigur încuiate. Pentru aceasta el apeleaz la cele mai diverse metode sau instrumente, denumite generic în literatura de specialitate instrumente de spargere, o categorie important a corpurilor delicte. Potrivit mecanismului de formare, urmele acestor instrumente sunt împ r ite în urm toarele categorii: Urmele de ap sare, sau de for are, în majoritatea lor de natur sta¬tic . Urmele de frecare, specifice burghielor şi fer straielor, bomfaierelor ş.a 48 Urmele de t iere, se prezint tot ca urme dinamice. Urmele de lovire, întâlnite relativ mai rar, din cauza evit rii lor de c tre infractori, din cauza zgomotului produs, nu redau întotdeauna cu suficient exactitate detaliile caracteristice ale instrumentului, dar pot servi la determin ri de grup şi uneori la individualiz ri, dac urma reflect şi caracteristici ale reliefului obiectului cu care s-a lovit. Urmele de ardere şi de topire, care servesc mai pu in la identificarea instrumentului, în schimb sunt apte s indice pe autorul spargerii. De exemplu, dup urmele de metal topit r mase pe hainele autorului unui furt dintr-o cas de bani. Pe lâng aceste categorii importante de urme ale instrumentelor de spargere, în literatura de specialitate mai sunt puse în eviden şi alte tipuri de urme, dintre care se disting urmele specifice cheilor potrivite. ţercetarea la fa a locului – particularit i. ţercetarea la fa a locului a urmelor instrumentelor de spargere se efectueaz în func ie de natura acestora, de specificul obiectelor purt toare de urme, de modul de for are etc. Locurile de p trundere a infractorului pot fi, în primul rând, uşile, pe suprafa a c rora se g sesc cele mai diverse urme, în func ie de modul de ac iune, de instrumentele folosite şi de „specializarea” sa. De exemplu: La p trunderea prin uşi, cum ar fi, de exemplu, în cazul for rii lor cu un le vier sau o rang , se formeaz urme de adâncime pe canatul uşii. For area ferestrelor, practicat destul de des de c tre infractori pentru a p trunde într-o anumit înc pere sau cl dire. Şi în acest caz, urmele sunt caracteristice modului de operare. For area mobilierului, îndeosebi a sertarelor, a casetelor, a dulapurilor ş.a., determin apari ia de urme asem n toare celor întâlnite în cazul for rii uşilor, indiferent c ne afl m în ipoteza unei spargeri propriu-zise sau în fa a folosirii de chei potrivite. ţercetarea la fa a locului prezint urm toarele particularit i: a. Descoperirea urmelor instrumentelor de spargere este posibil , de regul , prin simpla examinare cu ochiul liber şi eventual cu ajutorul unei lupe şi al unei surse mai puternice de lumin . b. Fixarea urmelor descoperite se face prin procesul-verbal şi prin fotografiere. c. Ridicarea urmelor se realizeaz potrivit naturii lor. De pild , urmele de adâncime se ridic prin mulaje (materiale de mulaje dentare, materiale termoplastice, pelicule speciale de copiat urme, inclusiv ghips sau plastilin ). 49 Expertiza urmelor instrumentelor de spargere – Expertiza criminalistic a urmelor formate de corpurile delicte întrebuin ate la s vârşirea unei infrac iuni ofer r spunsuri cu privire la natura şi tipul instrumentului, la mecanismul de formare a urmelor şi la succesiunea acestora. …………………………………………………………………….. 8.2. ţercetarea urmelor de îmbr c minte Generalit i privind urmele obiectelor de îmbr c minte – Obiectele de îmbr c minte, ca şi majoritatea lucrurilor ce intr în aceast larg categorie, pot s formeze urme, în primul rând, ca rezultat al contactului direct dintre îmbr c mintea purtat de infractor ori de victima infrac iunii şi o suprafa oarecare, reproducând caracteristicile es turii sau materialului din care este confec ionat . …………………………………………………………………….. 8.3. Cercetarea urmelor formate din resturi de obiecte sau de diverse materii (urme-materie). ţu prilejul cercet rii la fa a locului a multor infrac iuni, pe lâng urmele speci¬fice omului sau instrumentelor, mai pot fi descoperite şi urme de o categorie relativ aparte, formate din diverse resturi sau fragmente de obiecte, de materii de cea mai divers natur (organic sau anorganic ), c rora li se adaug în mod inevitabil şi microurmele. Astfel: Urmele formate din obiecte sau resturi de îmbrăcăminte – Urmele din aceast categorie se prezint în forme dintre cele mai diferite, cum ar fi, de exemplu, hainele, p l riile, m nuşile, înc l mintea, obiectele de lenjerie uitate, pierdute sau aduse special pentru derutarea cercet rilor, dar şi resturi rupte sau desprinse din obiectul de îmbr c minte, inclusiv fibre sau fire textile. Urmele de alimente şi de produse cosmetice – La fa a locului, urmele de alimente, condimente şi b uturi pot fi descoperite nu numai pe vesel , vase de buc t rie, tacâmuri, pahare sau sti cle, dar şi pe îmbr c minte, pe şervete, batiste, covoare, mobilier etc. 50 Urmele de substanţe toxice – Urmele de substan e toxice, c rora le asociem şi stupefiantele, impun o cercetare calificat , preferabil fiind prezen a unui specialist la fa a locului. Urmele formate din resturi de fumat şi de iluminat – În cercetarea la fa a locului acest gen de urme este întâlnit sub forma mucurilor de igar , a igaretelor întregi sau rupte, a scrumului. De asemenea, pot fi întâlnite şi sub form de foi sau pachete de ig ri. Dintre urmele resturilor materialelor de iluminat men ion m chibriturile, lumân rile, pic turile de cear , petele de produse folosite pentru ardere etc. Urmele de praf – Urmele de praf fac parte din categoria de urme trecut uneori cu vederea, deşi sunt importante pentru datele pe care le pot furniza cu privire la particularit ile locului faptei, ca şi la persoana infractorului ori a victimei. Microurmele – Urmele de dimensiuni microscopice constituie o categorie aparte de urme care nu difer cu mult, sub raportul valorii de identificare, de macrourmele c utate în prezent cu prioritate, ele oferind marele avantaj c sunt practic imposibil de e vitat de c tre infractor. …………………………………………………………………….. 8.4. Cercetarea urmelor mijloacelor de transport rutier Cercetarea urmelor mijloacelor de transport reprezint o activitate frecvent a organelor de urm rire penal , îndeosebi în cazul accidentelor de circula ie, al furtului de autoturisme, inclusiv în situa iile în care o persoan s-a folosit de un mijloc de transport în s vârşirea infrac iunii. a. Natura suprafe ei pe care se ruleaz , din acest punct de vedere urmele fiind de suprafa sau de adâncime, de stratificare sau de destratificare. b. Modul de mişcare al mijlocului de transport care, în timpul deplas rii sau rul rii normale, creeaz urme statice, spre deosebire de frânare sau de deplasare. c. Tipul de bandaj sau şin cu care sunt pre v zute ro ile, ponderea fiind de inut de anvelope de cauciuc cu un desen antiderapant variat, în prezent fo¬losite frecvent şi la vehiculele cu trac iune animal . Cercetarea la faţa locului a urmelor mijloacelor de transport – Este o activitate complex , uneori cu un grad deosebit de dificultate, mai ales în ipoteza accidentelor cu consecin e grave. Dificult i sporite apar în ipoteza p r sirii locului faptei de c tre vehiculul 51 antrenat în accident, ca şi în s vâr¬şirea unor alte infrac i¬uni în care autorul s-a folosit de un vehicul. Problemele principale pe care urmeaz s le rezolve cercetarea la fa a lo¬cului: Stabilirea tipului de vehicul şi identificarea acestuia sunt posibile prin determinarea mai multor parametri reflecta i de urme. Determinarea direc iei de deplasare se face pe baza urmelor statice (de adâncime sau de suprafa ) ale desenului antiderapant. Expertiza criminalistică a urmelor mijloacelor de transport – Expertiza criminalistic a urmelor create de benzile de rulare, de alte p r i ale vehiculului, a resturilor de obiecte, precum şi a urmelormaterie este destinat s pun în eviden o serie de caracteristici generale şi individuale, pe baza c rora se stabilesc tipul, modelul şi culoarea autovehiculului, viteza şi direc ia sa de deplasare. …………………………………………………………………….. 8.5. Cercetarea urmelor de incendii, de explozii şi a altor urme de accidente ţercetarea urmelor de incendii şi de explozii, a urmelor specifice accidentelor feroviare, navale şi aeriene, denumite şi catastrofe (în func ie de consecin ele produse), este o activitate care se desf şoar în împrejur ri complexe. Investigarea sub raport criminalistic este realmente dificil , deoarece în aceste situa ii de vin prioritare ac iunile şi m surile de salvare a victimelor, dar şi restrângerea pe cât posibil a pagubelor şi înl turarea pe ricolelor de extindere a dezastrului. Cercetarea urmelor de incendii – Cauzele incendiilor. Sub raport fizico-chimic, incendiul constituie un fenomen de ardere a unei substan e combustibile (în prezen a oxigenului sau aerului), care se propag , de regul , din cauza efectului fl c rilor, f r ca acestea s reprezinte întotdeauna cauza primar a incendiului. În func ie de cauzele care le provoac , incendiile se împart în: Incendii provocate de cauze naturale. Incendii provocate accidental de cele mai diverse cauze, a c ror enumerare este practic imposibil . Incendiile premeditate, întâlnite în practic şi în ultima perioad de timp, au o gravitate deosebit din cauza pagubelor materiale pe care le aduc avutului public şi personal, dar, mai ales, pericolului pe care-l prezint pentru via a şi s n tatea oamenilor. Cercetarea la faţa locului a urmelor de incendiu – Primele date cu privire la un incendiu le ofer însuşi modul de desf şurare a 52 acestuia, respectiv intensitatea şi culoarea fl c rilor, a fumului, mirosul şi viteza de propagare. Expertiza criminalistic a urmelor de incendiu. Efectuarea expertizei criminalistice a urmelor de incendiu necesit metode şi mijloace tehnico-ştiin ifice complexe, un loc important o cupându-l analizele spectrale şi gazcromatografice, ultimele deosebit de utile în identificarea produselor petroliere. Cercetarea urmelor de explozie – Explozia const dintr-o reac ie foarte rapid , de natur fizic sau chimic , înso it de formarea şi de degajarea violent a unei mari cantit i de gaze, cu efecte mecanice, termice şi luminoase asupra obiectelor sau persoanelor care se g sesc în raza sa de ac iune. Un exemplu tipic de explozie de natur fizic este cel al exploziei unei butelii, rezervor sau recipient, determinat de excesul de presiune a gazului lichefiat pe care-l con ine, ori de un defect de construc ie. Exploziile difuze, de regul cu caracter accidental, sunt specifice amestecului aerului cu gaze, vapori sau prafuri combustibile. Exploziile concentrate sunt tipice atât pentru exploziile de natur fizic , cât şi pentru cele de natur chimic , rezultate din contactul accidental a dou substan e periculoase (întâlnite în industria chimic , petrochimic şi în laboratoare). Cercetarea la faţa locului şi expertiza urmelor de explozii – Cercetarea la fa a locului a urmelor de explozii - etap esen ial în procesul de elucidare a cauzelor, naturii şi eventual de identificare a autorului faptei - presupune c utarea şi descoperirea atât a urmelor propriu-zise l sate de explozie, cât şi a altor urme, în primul rând ale omului, necesare stabilirii leg turii cauzale dintre rezultat şi ac iunea sau prezen a sa la locul faptei. …………………………………………………………………….. 8.6. ţercetarea urmelor accidentelor feroviare, navale şi aeriene Urmele accidentelor feroviare – Cercetarea urmelor accidentelor feroviare se circumscrie cadrului mai larg al solu ion rii problemelor specifice infrac iunilor care pericliteaz siguran a circula iei pe c ile ferate. ţercetarea la fa a locului, care include atât locul propriu-zis al accidentului, cât şi sta iile de plecare şi sosire, implic , pe lâng c utarea, descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor existente în zona 53 evenimentului, stabilirea imediat a st rii şi pozi iei instala iilor de semnalizare şi de comand centralizat , a indica iilor aparaturii din cabinele locomotivelor, a registrelor în care se fac men ion ri cu privire la comenzile, desf şurarea circula iei, re vizia instala iilor. Urmele accidentelor aeriene şi navale – Cercetarea urmelor accidentelor aeriene, prin specificul acestui gen de evenimente, dar şi prin condi iile de loc şi timp în care se produc, necesit o conlucrare strâns între organele judiciare şi specialişti din domeniul avia iei, cercetarea urmând a se desf şura într -o echip complex . Cauzele principale, frecvente, ale unui accident de avion sunt urm toarele: a. Pilotarea sau dirijarea greşit a aeronavei datorat unor cauze subiective , dar şi obiective. b. Declanşarea de explozii sau incendii la bordul aeronavei, de natur tehnic sau premeditate. c. Unele defecte de construc ie, de proiectare, inclusiv uzura aparatului, a subansamblelor. Cercetarea urmelor accidentelor navale presupune aceeaşi cooperare între organele judiciare şi organele de specialitate din domeniul naval. Potrivit modului în care se produc, accidentele navale sunt determinate de urm torii factori: a. Incendii sau explozii la bord, provocate de func ionarea defectuoas a instala iilor navei, ori de înc rc tur (în ipoteza transport rii de substan e chimice sau hidrocarburi); b. Distribuirea şi ancorarea defectuoas a înc rc turii în cala vasului, îndeosebi la transportul de m rfuri generale (piese mari şi grele, maşini, cherestea etc.); c. Greşeli de pilotaj, ori de mane vrare a instala iilor, care pot avea ca rezultat ciocnirea de o alt nav (abordajul), atingerea fundului apei, împotmolirea în nisip ori lovirea de mal (eşuarea). …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: • Urmele corpurilor delicte folosite în spargeri şi cercetarea lor la fa a locului • ţercetarea urmelor formate din resturi de obiecte. • ţercetarea urmelor formate din resturi de fumat. • ţercetarea urmelor mijloacelor de transport rutier. • ţercetarea urmelor de incendii. 54 • ţercetarea urmelor de explozii. • ţercetarea urmelor accidentelor feroviare şi aeriene. Unitatea de studiu nr. 9 ELEMENTE DE ŢALISTIţ JUDIţIAR Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - No iuni generale privind armele de foc şi cercetarea urmelor acestora; - Urmele formate prin folosirea armelor de foc; - Particularit ile cercet rii la fa a locului a armelor de foc şi a urmelor acestora; - Expertiza balistic criminalistic a armelor de foc şi a urmelor acestora. 9.1. No iuni generale privind armele de foc şi cercetarea urmelor acestora Investigarea criminalistic a armelor de foc întrebuin ate în s vârşirea de infrac iuni, identificarea lor sau clarificarea modului sau circumstan elor în care autorul s-a folosit de acestea, se particularizeaz fa de alte genuri de cercet ri traseologice. Ţalistica judiciar reprezint o ramur distinct a tehnicii criminalistice, destinat examin rii armelor de foc şi urmelor acestora, prin metode şi mijloace tehnico-ştiin ifice specializate, în scopul determin rii împrejur rilor în care a fost folosit o arm la comiterea unei infrac iuni şi al identific rii sale. Investiga iile proprii balisticii judiciare s -au restrâns numai la armele folosite în s vârşirea de infrac iuni, respe ctiv arma¬ment uşor sau arme de fabrica ie artizanal . În prezent, îns , datorit diversi-fic rii armamentului de infanterie, de ap rare, sau a celui folosit de grupe de comando, dar şi de forma iuni teroriste, cercetarea crimi-nalistic se diversi¬fic prin for a împrejur rilor. …………………………………………………………………….. 55 9.2. Urmele formate prin folosirea armelor de foc În accep iunea balisticii judiciare, prin urme formate în cazul folosirii armelor de foc în elegem, pe de o parte, urmele create de arm pe cartuşul tras, iar, pe de alt parte, urmele împuşc turii formate pe corpul victimei sau pe obiectele asupra c rora şi-au exercitat ac iunea proiectilul, ceilal i factori suplimentari ai tragerii. Urmele formate de armă pe cartuş. La tragerile executate cu o arm de foc, indiferent de tipul acesteia, se formeaz invariabil urme pe tubul cartuşului, iar în cazul armelor cu eav ghintuit se formeaz pe glon urme caracteristice reliefului evii. Urmele de pe tub se formeaz în trei etape succesive : înc rcarea, tragerea şi extragerea tubului tras. Printre piesele principale sau mecanismele armei care concur la formarea urmelor se afl percutorul, peretele frontal al închiz torului, gheara extractoare, pragul arunc tor (ejectorul) şi pere ii camerei de detonare. Urmele de pe glon au prin excelen un caracter dinamic şi reflect caracteristicile construc iei interioare a e vii ghintuite. Urmele de împuşcare. Prin urme de împuşcare se în elege, în primul rând, urmele specifice formate de proiectil, urme denumite şi factori primari sau urme principale ale tragerii. În al doilea rând, exist urme secundare (factori suplimentari), formate mai ales în tragerile de la o anumit distan . Urmele principale sunt rezultatul ac iunii directe exercitate. Ele se întâlnesc sub trei forme: urme de perforare, urme de p trundere, sau canale oarbe urme de ricoşare. Urmelor de perforare a obiectelor cu o anumit grosime le sunt specifice trei elemente: orificiul de intrare, canalul şi orificiul de ieşire. Orificiile de intrare şi de ieşire se deosebesc între ele prin anumite caracteristici pe baza c rora se stabileşte direc ia din care a p truns proiectilul. De exemplu: Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaz prin lips de esut, diametrul s u fiind apropiat de cel al proiectilului. Pe îmbr c minte sau pe alte obiecte confec ionate din material textil, orificiul de intrare este mai mic decât cel de ieşire. Urmele secundare sunt rezultatul ac iunii unor factori suplimentari ai tragerii, al ii decât cei specifici proiectilului. Urmele secundare pot fi împ r ite în dou mari categorii: Urme secundare formate indiferent de distan a de tragere: - Inelul de frecare sau de ştergere creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare, praf, rugin sau oricare alt substan aflat pe suprafa a proiectilului; 56 - Inelul de metalizare, constând în principal din depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafa a proiectilului, în momentul perfor rii unor obiecte cu un anumit grad de densitate, întâlnit, de exemplu, la str baterea unor oase plate ale corpului uman. Urme secundare formate la tragerile cu eava armei lipit de corp sau de la mic distan : – Rupturile provocate de gaze apar la tragerile efectuate la distan e mai mici de 10 cm, în func ie de tipul armei sau al muni iei, şi cap t o form stelar , prin p trunderea gazelor în orificiu şi ruperea marginilor sale, ca rezultat al expansiunii lor rapide; – Urmele gurii evii se formeaz prin lipirea acesteia de corp, având un aspect apropiat de cel al inelului de contuzie; – Arsurile provocate atât de gazele încinse, cât şi de flac ra de la gura e vii sunt şi ele tipice pentru tragerile de la foarte mic distan , mai ales în cazul armelor automate; – Urmele de funingine, rezultate din combustia înc rc turii de pulbere, depind de calitatea substan ei explozive şi de distan a de tragere. Pe lâng pulberea ars , la formarea lor contribuie reziduurile din caps , inclusiv reziduurile tragerilor anterioare. Ele pot ap rea şi pe alte straturi decât cele de la suprafa , cum este cazul obiectelor de îmbr c minte. Apar, de asemenea, şi în tragerile ce dep şesc 40 cm, îndeosebi la armele cu eav lung sau de vâ¬n toare, mai ales dac se foloseşte pulbere cu fum, în care caz se pot forma şi la aproape 2 m; – Tatuajul este consecin a p trunderii în piele a resturilor de pulbere neagr sau ars incomplet. Uneori acestea au o for relativ mare, perforând îmbr c mintea şi imprimându-se în derm . La tragerile cu pistolul sau re volverul, tatuajul se formeaz la o distan de pân la 50 cm, iar la armele cu eav lung la distan chiar mai mare de l m; – Urmele de unsoare, existent pe eava armei, apar sub form de stropi depuşi în jurul orificiului de intrate, mai ales la primele focuri. Urmele secundare ale tragerii sunt deosebit de valoroase pentru determinarea distan ei de la care s-a tras. Stabilirea faptului c o tragere s-a efectuat în limita de ac iune a factorilor suplimentari îşi g seşte semnifica ie, mai ales pe plan juridic, când se cer clarific ri ale anumitor aspecte referitoare la accidente, sinucideri, la existen a unor condi ii ale legitimei ap r ri, precum şi la determinarea distan ei şi raportului de pozi ie dintre victim şi agresor. 57 …………………………………………………………………….. 9.3. Particularit ile cercet rii la fa a locului a armelor de foc şi a urmelor acestora Descoperirea şi fixarea armelor de foc şi urmelor acestora. Particularit ile cercet rii sunt determinate atât de specificul urmelor l sate de tragere, cât şi de problemele legate de descoperirea armelor şi muni iei trase, de stabilirea distan ei şi direc iei din care s-a tras ş.a. Descoperirea armelor de foc şi a muni iei nu prezint dificult i în cazul sinuciderilor sau al încerc rilor de disi mulare a omorului printr-o sinucidere. În majoritatea cazurilor îns , autorul caut s se debaraseze de arm , fie ascunzând-o, fie aruncând-o. În cazul armelor îngropate se foloseşte detectorul de metale, iar pentru cele aruncate în ape curg toare, în fântâni, în latrine, se apeleaz la electromagne i puternici. Consemnarea, fixarea pozi iei şi st rii armelor, a celorlalte urme descoperite la fa a locului se face prin mijloace cunoscute proces-ve rbal, schi , fotografiere sau filmare. Ridicarea armei de foc şi a muniţiei descoperite la locul faptei – Ridicarea şi transportarea armelor de foc, a tuburilor şi proiectilelor de la fa a locului se realizeaz în condi ii impuse de necesitatea protej rii urmelor tragerii, a urmelor de mâini ori de natur biologic , aflate pe aceste corpuri delicte. Manevrarea armei se face astfel încât s nu se ştearg urmele de pe ea, preferabil fiind s se lucreze cu mâna înm nuşat sau cu un cleşte, având buzele protejate în manşoane de cauciuc. Ridicarea gloan elor se face astfel încât s nu se altereze urmele aflate pe suprafa a lor şi care reflect caracteristicile interiorului evii, îndeosebi în ipoteza c ele vor servi la identificarea ulterioar a armei. Stabilirea distanţei şi direcţiei de tragere – Una din problemele importante de clarificat, în ipoteza folosirii armelor de foc, este stabilirea distan ei şi direc iei de tragere. Pentru tragerile efectuate în limita de ac iune a factorilor suplimentari - stabilirea direc iei şi distan ei de la care s -a tras este relativ uşoar . Pentru tragerile efectuate de la distan e ce dep şesc limitele de ac iune a factorilor suplimentari - distan e socotite conven ional ca mari - este necesar s se studieze mai întâi orificiile de intrare şi de ieşire pentru a se stabili din ce parte a venit proiectilul. 58 …………………………………………………………………….. 9.4. Expertiza balistic criminalistic a armelor de foc şi a urmelor acestora Examinarea tehnică generală a armelor de foc – Examinarea tehnic propriu-zis a armelor de foc reprezint prima etap a cercet rilor criminalistice de laborator la care este supus o arm de foc, acesteia ad ugându-i-se şi cercetarea muni iei g site în arm , a tuburilor şi proiectilelor descoperite la fa a locului. Problemele principale la care este chemat s dea r spuns specialistul balistician, prin examenul tehnic general al armei şi muni iei, sunt urm toarele: Determinarea tipului, modelului şi calibrului armei – Determinarea tipului, modelului şi calibrului armei este posibil în multe dintre situa iile întâlnite în practic prin simpla studiere a inscrip iilor existente pe piesele armei. În ipoteza în care arma nu a fost g sit , este posibil stabilirea tipului, modelului şi calibrului pe baza datelor desprinse din examinarea tuburilor şi proiectilelor. Astfel, urmele formate pe tub de mecanismele de tragere (percutor, închiz tor, ghe ar extractoare, ejector) reflect clar particularit ile de construc ie, dup cum urmele ghinturilor oglindesc, în ansamblul lor, caracteristicile evii armei şi deci ale modelului de arme. Stabilirea stării de funcţionare a unei arme – Stabilirea st rii de func io¬nare a unei arme este necesar de multe ori în practic , mai ales în cazurile în care trebuie s se clarifice dou aspecte esen iale: - dac o arm se putea declanşa accidental, f r ap sarea tr gaciului; - dac o arm deteriorat , cu piese lips , putea fi totuşi folosit pentru tragere. Examinarea muniţiei – Investigarea criminalistic a muni iei are rolul de a stabili tipul, modelul şi anul de fabrica ie al cartuşelor, pe baza caracteristicilor, a inscrip iilor fabricilor produc toare, existente pe rozeta tubului. Expertiza urmelor formate de armele de foc Expertiza urmelor principale ale tragerii – Expertiza criminalistic a urmelor principale ale unei trageri const în examinarea orificiilor de intrare şi de ieşire, a canalelor formate atât pe corpul uman, cât şi pe obiectele cu care glon ul a venit în contact. Expertiza urmelor secundare ale tragerii – Cercetarea criminalistic a acestor categorii de urme este destinat descoperirii 59 şi examin rii urmelor apar inând factorilor secundari sus men iona i ai tragerii cu o arm de foc, forma i în jurul sau în interiorul orificiului de intrare a proiectilului, ca şi a urmelor specifice de tragere formate pe mâna persoanei care s-a folosit de arm . Examinarea chimic , prin care sunt puse în eviden urmele suplimentare de împuşcare existente în jurul orificiului de intrare, în eava armei şi pe mâna tr g torului. Examin rile spectrale, îndeosebi mi croanaliza spectral şi spectrofotometria de absorb ie atomic serve sc la punerea în eviden a particulelor de cupru, plumb ş.a. existente în urmele suplimentare. Identificarea armelor de foc după urmele formate pe glonţ şi pe tubul cartuşului – Identificarea armei dup urmele formate pe glon . Identificarea dup urmele formate pe glon presupune, în faza ini ial , o delimitare a cercului armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercet rii a armelor ale c ror caracteristici generale nu corespund caracteristicilor reflectate de glon . Pentru ob inerea modelelor de compara ie se efectueaz trageri experimentale cu armele examinate. Dintre tehnicile de examinare comparativ , men ion m în primul rând examinarea la microscopul comparator. Identificarea armelor după urmele lăsate pe tubul cartuşului – Acest gen de identificare se desf şoar în aceleaşi condi ii şi faze ca şi identificarea dup urmele formate pe glon . Din numeroasa cazuistic a rezultat c identificarea dup urmele formate pe tub prezint un avantaj important fa de identificarea dup urmele existente pe proiectil, tubul r mânând intact în marea m ajoritate a cazurilor de trageri, spre deosebire de proiectil, care se poate deforma în impactul cu obiectele mai dure. Sisteme informatice de identificare a armelor de foc – Tehnicile de calcul sunt aplicate ast zi şi identific rii balistice, prioritate în materie având-o serviciile nord-americane. Astfel: Identificarea dup urmele formate pe gloan e (proiectil), se realizeaz prin sistemul IŢIS, Identificarea dup urmele formate pe tubul cartuşului este efectuat prin sistemul DRUG -FIRE Alte probleme rezolvate de expertiza balistică criminalistică a armelor de foc Refacerea inscrip iilor ştan ate pe arme. Refacerea inscrip iilor sau seriilor înl turate de pe armele de foc este ne¬cesar pentru stabilirea locului de provenien a armei, a modelului, anului de fabrica ie etc. 60 Examinarea armelor de foc atipice şi a armelor de fabrica ie artizanal este destinat stabilirii caracteristicilor de fabrica ie, a particularit ilor balistice generale. Examinarea urmelor l sate de pistoalele de implantat bol uri care, deşi nu sunt incluse în categoria armelor de foc, sunt apte s produc leziuni mortale, în practic întâlnindu-se asemenea cazuri datorate neglijen ei sau neaten iei. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: Urmele formate prin folosirea armelor de foc. Urmele apar inând factorilor secundari ai tragerii cu arma foc. Descoperirea şi ridicarea armelor de foc de la fa a locului. Stabilirea distan ei şi direc iei de tragere. Examinarea tehnic general a armelor de foc. Expertiza urmelor armelor de foc (examin rile chimice electronice.) Identificarea armelor de foc dup urmele formate pe tub şi glon . Alte probleme rezolvate de expertiza criminalistic a armelor foc. 61 de şi pe de Unitatea de studiu nr. 10 CERCETAREA CRIMINALISTIţ A FALSULUI ÎN ÎNSţRISURI, A SţRISULUI DE MÂN ŞI A ALTOR CATEGORII DE FALSURI Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - No iuni generale privind cercetarea criminalistic a înscrisurilor sau documentelor; - Manipularea înscrisurilor. Refacerea şi reconstituirea înscrisurilor deteriorate sau distruse; - Stabilirea autenticit ii şi vechimii înscrisurilor; - Elemente de grafoscopie judiciar ; - Identificarea persoanei dup scris pe baza expertizei grafoscopice; - ţercetarea criminalistic a falsului material în înscrisuri; - Cercetarea altor categorii de falsuri 10.1. No iuni generale privind cercetarea criminalistic a înscrisurilor sau documentelor ţercetarea criminalistic a înscrisurilor, în accep iunea sa cuprinz toare, reprezint un domeniu distinct, bine conturat, al tehnicii criminalistice, având drept obiective principale: A. ţercetarea tehnic a actelor scrise, destinat în special descoperirii falsului ori contrafacerilor de documente, inclusiv a înscrisurilor dactilografiate. B. ţercetarea criminalistic a scrisului de mân , având drept scop stabilirea autenticit ii scrisului unei persoane ori identificarea persoanei scriptorului, inclusiv a unor falsuri de genul imit rii sau deghiz rii. 62 C. Cercetarea falsului de bancnote, monede, timbre, cecuri, opere de art , îndeosebi picturi. Sub raport strict metodologic, dat fiind similitudinea procedeelor tehnico-ştiin ifice de investigare, în literatura de specialitate, atunci când este abordat problematica cercet rii criminalistice a înscrisurilor, sunt luate în considerare şi instrumentele de autentificare (sigilii), timbrele, biletele de banc , desenele, schi ele, în general majoritatea obiectelor materiale ale infrac iunilor de fals, purt toare de semne grafice. …………………………………………………………………….. 10.2. M anipularea înscrisurilor. Refacerea şi reconstituirea înscrisurilor deteriorate sau distruse Manipularea înscrisurilor – Manipularea înscrisurilor care ar putea con ine sau purta o urm a unei infrac iuni, face parte dintre opera iile care impun organului judiciar, înc de la primul s u contact cu aceste mijloace materiale de prob , respectarea unor cerin e minime de precau ie necesare p str rii şi conserv rii înscrisului în starea în care a fost g sit ori ridicat. a. Înscrisurile presupuse purt toare de urme de mâini, ale persoanei care le-a redactat sau folosit, desigur dac ele ar prezenta interes pentru identificarea acesteia, sunt prinse de col uri cu o penset , o clem sau cu mâna înm nuşat . b. Înscrisurile trebuie protejate de ac iunea factorilor care le-ar putea altera. c. Pe înscrisuri nu se fac nici un fel de sublinieri, de men iuni sau preciz ri referitoare la con inutul, la aspe ctele şi locurile asupra c rora trebuie s -şi concen¬treze aten ia expertul. d. Înscrisurile nu se capseaz , nu se cos la dosar şi nu se pliaz , decât în situa ia în care este absolut necesar şi, în acest caz, numai în limita urmelor de îndoire deja existente. e. Pentru protejare şi prindere la dosar, înscrisurile se introduc în plicuri sau mape speciale, preferabile fiind cele din material plastic transparent. f. Metodele de cercetare cu caracter distructiv, deci de natur s altereze forma sau con inutul înscrisului, nu se aplic decât de expertul criminalist, dup o exami¬nare prealabil , cu aprobarea organului care a dispus expertiza şi numai dup fixarea fotografic , de regul în culori, a imaginii ini iale a actului scris. Refacerea înscrisurilor rupte sau tăiate este o opera ie ce se efectueaz în mai multe etape. În primul rând, buc ile de hârtie 63 ridicate de la fa a locului sunt selectate în func ie de caracteristici le lor generale, cum ar fi natura sau calitatea hârtiei şi cernelii, caracteristicile grafice generale ale scrisului etc. Refacerea documentelor arse, în sensul stabilirii con inutului aces¬tora, este o opera ie mai dificil , ea necesitând procedee mai laborioase şi o aten ie deosebit pentru prevenirea distrugerii definitive. a. Ridicarea de la fa a locului se face în func ie de starea înscrisului ars. b. Transportarea înscrisurilor carbonizate se face în cutii cu vat care s nu preseze hârtia ars şi s nu permit deteriorarea acestora. Refacerea înscrisurilor supuse la acţiunea apei este posibil în func ie de mai mul i factori, cum ar fi, de exemplu, calitatea hârtiei şi cernelii cu care s-a scris, timpul cât înscrisul a stat în ap şi vechimea general a actului. Pe lâng factorii sus -men iona i, se va ine seama şi de compozi ia apei, gradul s u de poluare, aciditatea etc. …………………………………………………………………….. 10.3. Stabilirea autenticit ii şi vechimii înscrisurilor Stabilirea autenticităţii unui înscris sau a unui document – Determinarea autenticit ii unui înscris constituie o opera ie efectuat curent de c tre organele de urm rire penal , de c tre instan ele de judecat , de alte autorit i sau reprezentan i ai unor institu ii publice sau private. Principalele elemente comune avute în vedere la stabilirea autenticit ii unui înscris sau document sunt urm toarele: a. Îndeplinirea cerin elor legale privind forma şi con inutul actului scris. b. Aflarea actului în termenul de valabilitate. c. ţoresponden a între înf işarea persoanei şi fotografia de pe legitima ie sau înscrisul pe care aceasta şi-l atribuie, precum şi a coresponden ei dintre datele referitoare la identitatea persoanei men ionate în act şi buletinul sau alt document cu care aceasta se legitimeaz . d. Existen a elementelor de protec ie sau de securitate, destinate s ateste autenticitatea unui document şi s pre vin falsificarea sau contrafacerea sa. 64 Principalele măsuri de securita te destina te prevenirii falsificării sau contrafacerii sunt: a. Securitatea hârtiei, realizat prin modific ri ale compozi iei pastei hârtiei şi prin filigranare. b. Imprimarea de securitate, conceput în func ie de natura imprim rii (tipografic sau heliogravur ). c. Perfec ionarea elementelor succesorii de identificare. Astfel, la documentele de identitare s-a avut în vedere îmbun t irea modului de capsare a fotografiilor şi de aplicare a ştampilelor sau a timbrelor seci. În prezent se recurge la sistemul de laminare într-o folie de plastic, sub vid, procedeu aplicat de exemplu la paşapoarte. Stabilirea vechimii unui înscris – Printre problemele care se cer clarificate deseori în procesul judiciar, îndeosebi în cazul înscrisurilor falsificate în care data real ori momentul redact rii nu corespunde cu data indicat în act, se num r frecvent vechimea înscrisurilor. a. Neconcordan a dintre data pe care se pretinde c o are documentul şi vechimea real a înscrisului, cu alte cuvinte orice anacronism. b. Vechimea unui înscris mai poate fi determinat şi prin examinarea ca¬racte¬risticilor hârtiei şi a gradului ei de îmb trânire. c. În acelaşi scop se procedeaz la examinarea cernelurilor, ele oferind posibilitatea stabilirii vechimii înscrisului, ca urmare a proceselor fizico-chimice pe care la parcurge d. Intersectarea tr s turilor de cerneal indic diferen e de vechime. În situa iile normale, tr s turile rândului inferior se suprapun peste cele ale rândului superior. Totodat , la intersectarea tr s turilor nu se constat difuz ri sau re v rs ri de cerneal . La tr s turile executate în perioade diferite, cum este, de exemplu, falsul prin ad ugare de text, se constat o suprapunere a traseului unui rând supe¬rior peste cel inferior, precum şi o rev rsare a cernelii din tr s tura proasp t în tr s tura mai ve che, uscat . e. Elemente de stabilire a vechimii ofer şi tipul de instrument scriptural, folosit în redactarea înscrisului. De pild , un act scris cu un stilou cu past , denumit stilou cu bil (pix) nu poate fi întocmit înainte de 1946, anul punerii sale în circula ie . …………………………………………………………………….. 10.4. Elemente de grafoscopie judiciar 65 Obiectul principal al expertizei criminalistice a scrisului îl constituie identificarea persoanei dup scris şi stabilirea autenticit ii scrisului, ori semn turii unei persoane, ori a depist rii falsurilor prin deghizare, imitare ş.a. Scrisul – definit drept un sistem de comunicare, de reproducere, prin semne grafice, a gândurilor şi a vorbirii constituie o deprindere intelectual , un complex de reflexe condi ionate (stereotip dinamic) format printr-un proces de înv are. Identificarea dup scrisul de mân are ca fundament ştiin ific existen a unor elemente particulare, prezente în scrisul fiec rei persoane, elemente dependente de specificul activit ii nervoase de la nivelul scoar ei cerebrale. a. ţaracteristicile, dup cum se subliniaz în literatura de specialitate, reflect o proprietate fundamental a scrisului şi anume individualitatea sa. Individualitatea scrisului este determinat de caracteristicile sale: for a, echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase superioare, c rora este posibil s li se adauge şi al i factori externi, în primul rând condi iile concrete de scriere. b. O alt proprietate fundamental a scrisului o constituie stabilitatea caracteristicilor grafice. Desigur, este vorba numai de o stabilitate relativ , date fiind anumite modific ri, mai mult sau mai pu in semnificative, întâlnite în e volu ia unui scris. Caracteristicile de identificare a scrisului de mână – ţaracteristicile unui scris, pe baza c rora este posibil identificarea persoanei scriptorului, sunt prezente mai ales în: Caracteristicile exprim rii în scris. Particularit ile exprim rii în scris sau caracteristicile con inutului spiritual al textului, denumite în literatura de specialitate şi „caracteristici ale scrierii” sunt elemente care nu fac parte efectiv din categoria elemente lor grafice de identificare, fiind de natur extragrafic . Caracteristicile topografice ale scrisului. Acest gen de caracteristici vizeaz modul de dispunere, de amplasare a unui text pe o coal de hârtie sau pe un alt suport. El se afl la interferen a dintre ca¬racteristicile de tip extragrafic şi domi¬nantele grafice şi constau în: - Marginea l sat de scriptor; - M rimea alineatelor etc.; - Distan a dintre rânduri; - Amplasarea diverselor men iuni, cum ar fi semn tura, data, indicarea persoanei c reia i se adreseaz înscrisul ş.a. Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mân . Dominantele grafice sunt constituite din acele particularit i 66 specifice aspectului general al unui scris, formei acestuia. Pe baza lor este posibil clasificarea cu exactitate a unui anumit tip de scris. a. Gradul de e volu ie a scrisului se num r printre cele mai importante caracteristici dominante de individualizare, încât, uneori, i se atribuie un loc aparte, de sine st t tor, în procesul de identificare. b. Forma scrisului este determinat de gradul de e volu ie, de modul de executare a literelor, atât în cazul scrisurilor cursive, cât şi în cazul scrisurilor de tipar. c. Dimensiunea scrisului poate fi mare, mijlocie sau mic , dup cum literele dep şesc 3 mm, se situeaz între 2-3 mm şi respectiv sunt mai mici de 2 mm. În cadrul unui cuvânt, literele pot avea şi o m rime uniform , de exemplu în cazul scrisurilor descrescânde, denumite şi gladiolate, sau al scrisurilor crescânde, respectiv ingladiolate. d. Înclinarea scrisului sau a literelor, raportate la unghiul pe care îl face axa longitudinal a unei litere cu linia de baz a rândurilor. Potrivit acestui criteriu, scrisurile pot fi drepte, înclinate spre dreapta sau spre stânga şi neregulate. e. Coeziunea sau continuitatea scrisului reprezint gradul de legare a literelor într-un cuvânt. De pild , un scris poate ave a o coeziune mare, în care circa 5-6 litere sunt scrise f r întrerupere sau o coeziune mic (tocat ) cu întreruperi dup 2 -3 litere. f. Viteza scrisului este determinat de rapiditatea grafic şi apreciat dup simplificarea construc iei literelor, dup gradul de legare a acestora, dup „dilatarea” cuvintelor, dup prescurt ri etc. g. Presiunea scrisului este una dintre caracteristicile cele mai semnificative în scrisul unei persoane. Ea se reflect mai ales în grosimea tr s turilor şi mai pu in în gradul de imprimare a acestora în masa hârtiei. Presiunea difer în func ie de instrumentele cu care se scrie, fiind aparent mai mare la stiloul cu bil . ţu cât se scrie mai rapid, cu atât scade presiunea. h. Forma liniei de baz a rândurilor este socotit nu numai o caracteristic general ci şi una topografic , inclus de mul i autori într-o categorie mai corespunz toare, denumit orânduirea scrisului. Dup aspectul pe care îl cap t , linia poate fi dreapt , concav , convex , şerpuitoare sau frânt . Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnică a semnelor grafice. Caracteristicile particulare sau speciale ale scrisului se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase în identificare, ele reflectând modul în care fiecare persoan s-a deprins s execute un anumit semn sau grup de semne grafice. 67 Examinarea atent a modului de construc ie, denumit şi grafotehnica semnului grafic, face posibil e vitarea concluziilor eronate de identificare, determinate de asem narea întâmpl toare a dou scrisuri. Potrivit modelului caligrafic, o liter poate fi construit , de exemplu, dintr-o singur tr s tur (c, l, e, o), din dou tr s turi (a, b, d, n), din trei (m, A, Ţ) şi din patru (M, W). ţaracteristici speciale de grafotehnic al turi de direc ia mişc rii se reflect în: - Modalitatea de începere a execu iei semnului grafic prin forma, pozi ia tr s turii sau a punctului incipient; - Finalizarea semnului grafic prin termina ii scurte sau mari, dispuse diferit etc.; - Leg tura dintre grame, fie gramele unui semn grafic, fie mai multe semne între ele, precum şi dimensiunea acestora, respectiv a tr s turilor care ies din spa iul mediu al literelor; - Modul de executare a depasantelor literelor b, d, f, g, q, p, t, a semnelor diacritice, a sedilelor; - Mişc rile de scriere în plan vertical pot fi de flexiune (de sus în jos) şi de extensiune (de jos în sus), iar cele în plan orizontal de abduc ie (de la stânga la dreapta) şi de aduc ie (de la dreapta la stânga). …………………………………………………………………….. 10.5. Identificarea persoanei dup scris pe baza expertizei grafoscopice Acest gen particular de identificare se realizeaz în cadrul expertizei criminalistice a scrisului, denumit şi expertiza grafic sau grafoscopic , de unde şi o alt denumire a domeniului examin rii criminalistice a scrisului, respectiv grafoscopia judiciar . a. Verificarea autenticit ii unui text sau a semn turilor de pe un înscris, b. Identificarea autorului unui text anonim cu con inut calomnios sau în scop de şantaj, întâlnit inclusiv în ac iuni cu caracter terorist. c. Descoperirea unui fals prin imitarea sau deghizarea scrisului şi, de aici, identificarea persoanei autorului textului. Obţinerea modelelor sau pieselor de comparaţie – Ob inerea modelelor de compara ie este o sarcin ce revine în exclusivitate organului judiciar care dispune expertiza şi nu expertului 68 criminalist. Potrivit provenien ei lor, modelele de compara ie se împart în dou mari categorii: Modele de compara ie libere, denumite şi piese preconstituite, realizate în afara cadrului procesului judiciar şi, în multe cazuri, la o dat anterioar examin rii. Modelele de compara ie experimentale, denumite şi piese scrise la cerere, constau în probele de scris luate la solicitarea organului judiciar şi numai în fa a acestuia. Efectuarea expertizei grafoscopice. Expertiza grafic propriuzis , consacrat individualiz rii persoanei, par curge fazele proprii oric rui proces de identificare criminalistic . Astfel: a. ţercetarea prealabil a materialelor, necesar cunoaşterii obiectului expertizei şi stabilirii calit ii şi cantit ii modelelor de compara ie, urmat de analiza separat a scrisului în litigiu şi a celor de referin . b. Examinarea comparativ , etapa cea mai important , care conduce la stabilirea asem n rilor şi, dup caz, a deosebirilor dintre scrisul în litigiu şi cel de compara ie. …………………………………………………………………….. 10.6. ţercetarea criminalistic a falsului material în înscrisuri Un alt mare domeniu al investiga iei criminalistice a documentelor scrise îl constituie cercetarea falsului în înscrisuri, a altor categorii de falsuri, ori a contrafacerilor unor valori, de genul bancnotelor, efectelor bancare, altor docu mente cu caracter financiar, al ştampilelor şi sigiliilor, chiar al operelor de art . Cercetarea falsului prin înlăturarea de text – Înl turarea sau ştergerea de text reprezint o modalitate de falsificare întâlnit frecvent în practica judiciar , penal şi civil , ea realizându-se pe cale mecanic sau chimic , fiind deseori urmat de ad ugarea altui text, situa ie în care ne afl m în prezen a unui fals prin substituire. ţercetarea înl tur rii propriu -zise are de solu ionat o serie de probleme privind în special modul în care s-a operat. Astfel: a. Înl turarea mecanic , efectuat prin r zuirea textului cu o lam , un ac ori un alt obiect ascu it sau prin radierea sa cu o gum , cu miez de pâine ş.a. b. Înl turarea chimic , prin corodarea sau sp larea cu anumite substan e chimice a unui text, în întregime sau numai par ial, având ca rezultat decolorarea sa şi, uneori, chiar înl turarea definitiv a textului. 69 c. Acoperirea unui text ori a unor semne grafice prin haşurarea ori prin p tarea cu diverse substan e de scriere ori de alt natur este o form aparte a acestei modalit i de falsificare. ţercetarea falsului prin ad ugare de text – Falsul prin ad ugare de text, ca şi prin înl turare, este, de regul , tipic pentru falsurile par iale. Aceast categorie de fals poate fi executat prin simpla modificare a unei litere sau cifre (8 din 3, 9 sau 6 din 0 etc.), din ad ug ri de cifre, de cuvinte, ajungându-se la rânduri întregi. Dintre variantele falsific rii prin ad ugare de text frecvent este şi aceea a transferului de litere, cuvinte sau cifre, e ventual rânduri întregi, dup un înscris autentic. Cercetarea caracteristicilor grafice. Prima etap a cercet rii o reprezint studiul caracteristicilor grafice ale textului, începând cu continuitatea logic a scrisului, cu distan a dintre rânduri şi dintre cuvinte şi terminând cu caracteristicile grafice particula re. Printre elementele grafice de natur s indice falsul prin ad ugare de text, se num r : a. Îngr m direa ori prescurtarea nefireasc a cuvintelor din textul în litigiu, separarea lor incorect . b. Micşorarea distan ei dintre rânduri, înso it şi de reducerea dimensiunii literelor pentru a înc pea între rânduri. c. Modificarea sau orientarea diferit a liniei de baz a rândurilor, raportat la rândurile exterioare. Cercetarea materialului de scriere. Sunt situa ii în care indicii de fals sus-aminti i de vin insuficien i pentru stabilirea falsului. De aceea, se procedeaz , într-o a doua etap , la examinarea fizicochimic a materialului cu care s-a scris (cerneal , tuş, creion etc.). Studierea modului de intersectare a tr s turilor. Depistarea falsului prin ad ugare de text mai poate fi posibil pe baza datelor desprinse din examinarea tr s turilor intersectate. Cercetarea falsului prin imitarea şi prin deghizarea scrisului Falsul prin imitarea scrisului. Aceast categorie de falsuri se înscrie printre falsurile întâlnite mai frecvent în practic , mai ales în cazul semn turilor, al men iunilor ori textelor de mai mic întindere. Depistarea falsului prin imitare este posibil datorit mai multor indici de plastografiere, cei mai frecven i fiind urm torii: - Prezen a caracteristicilor propriului scris al plastografului; - Ignorarea modului de executare şi de dispunere a semnelor diacritice şi de punctua ie ş.a. (vede i cursul de baz ). Falsul prin imitare servil se execut prin urm rirea strict de c tre plastograf a modelului scrierii originale, pe care acesta îl are în fa . Falsificarea mai poate fi realizat prin copierea direct a textului sau semn turii. 70 Pot fi: - Lipsa de spontaneitate în executarea gramelor; - Grosimea uniform a tr s turilor ş.a. (vede i cursul de baz ). Falsificarea de semn turi se num r printre cele mai frecvente categorii de falsuri, consecin ele acesteia putând fi neb nuite, prin implica iile juridice, sociale, economice şi chiar artistice (vezi falsificarea semn turilor de pe operele de art ). Indicii de falsificare a semn turilor sunt aceiaşi ca şi la plastografierea scrisului obişnuit, îndeosebi în cazul imit rii servile sau copierii. Falsul prin deghizarea scrisului. Deghizarea scrisului se întâlneşte frecvent în cazul scrisorilor anonime cu caracter injurios, calomnios, de amenin are sau de şantaj ş.a., situa ie în care autorul încearc s -şi ascund identitatea. Principalele procedee de realizare a deghiz rii scrisului, care con in şi indici ai falsului, sunt: Deformarea sau modificarea unor caracteristici grafice generale sau particulare proprii, cum ar fi m rimea, forma şi înclinarea gramelor, precum şi scrierea într-o manier care s creeze impresia unui înscris mai pu in e voluat; Scrierea cu mâna stâng , care la persoanele neexersate se materializeaz într-un grafism greoi, necoordonat, col uros, care se reduce pe m sur ce persoana se deprinde s scrie în acest mod; Scrierea cu majuscule sau cu caractere de tipar, care poate con ine totuşi elemente de specificitate suficiente, îndeosebi în cazul persoanelor obişnuite s scrie în acest mod. Cercetarea textelor dactilografiate şi a altor categorii de falsuri Cercetarea textelor dactilografiate – Identificarea maşinii de scris. Expertiza criminalistic destinat identific rii maşinii de scris este o activitate care se desf şoar , ca şi în celelalte cazuri ale identific rii criminalistice, în dou etape principale: - În prima etap se determin tipul sau modelul maşinii de scris, pe baza unor caracteristici generale, care sunt, de exemplu, tipul caracterelor semnelor grafice, pasul maşinii, distan a dintre rânduri, complexitatea semnelor grafice cu care este dotat maşina de scris. - În etapa a doua se urm reşte identificarea propriu-zis a maşinii prin compararea textului în litigiu cu probele de comp ara ie luate de la maşinile suspecte sau cu cele existente în fişier. Identificarea dactilografului. Identificarea persoanei care a dactilografiat un text, deşi mai dificil de realizat, este posibil pe baza studierii elementelor oferite de tehnica de dactilografiere, specifice fiind caracteristicile topografice (amplasarea titlurilor, 71 m rimea paginii şi a alineatelor, sublinierile ş.a.), frecven a anumitor greşeli şi modul lor de corectare, respectarea regulilor gramaticale. …………………………………………………………………….. 10.7. Cercetarea altor categorii de falsuri Falsificarea impresiunilor de ştampile. Aceast form de fals, destinat s „completeze” un fals total sau par ial, este întâlnit deseori în practica judiciar , îndeosebi în cazul documentelor de identitate (legitima ii, paşapoarte, permise, certificate), al unor documente destinate producerii de efecte juridice, inclusiv administrative etc. Expertiza criminalistică a falsului de documente de identita te. Falsificarea documentelor de identitate (buletine, paşapoarte, permise de conducere auto, legitima ii diverse) a devenit frecvent şi în practica noastr judiciar , raportându-ne la documentele emise de autorit ile române, şi mai ales str ine, obiectul falsific rii f cându-l, în primul rând, paşapoartele, documentele auto, documentele înso itoare ale unor m rfuri. Posibilit ile tehnice de depistare a falsului de paşapoarte, tot mai frecvent în prezent, ca şi al documentelor similare, s-au l rgit prin apelarea la tehnici radiografice (vezi sistemul american Porta Ray sau Philips MG-20). Falsificarea bancnotelor, a timbrelor şi a altor documente. Expertiza criminalistic a falsului de bancnote, precum şi al altor valori, ocup un loc semnificativ atât în activitatea laboratoarelor de specialitate. Fa de amploarea falsului de bancnote (îndeosebi americane şi germane), s-a impus crearea unui organism specializat, Oficiul central interna ional pentru combaterea falsului de moned , de pe lâng Secretariatul general al Interpolului, care controleaz toate datele în aceast materie, contribuie la formarea specialiştilor sau exper ilor în acest gen de fals, ine de colec iile de falsuri. Expertiza criminalistică a bancnotelor falsificate sau contrafăcute, ca şi a celorlalte efecte bancare similare, presupune, în prima faz , un examen comparativ cu bancnotele autentice, folosindu-se metoda suprapunerii, a juxtapunerii sau sistemul „gr tarului”, cu ajutorul c ruia se localizeaz principalele elemente ale contrafacerii grafice. 72 Falsificarea monedelor metalice, întâlnit şi în practica noastr de specialitate, se execut prin turnare ori ştan are a unei compozi ii metalice care s creeze aparen a de autenticit ate. Expertiza criminalistic a monedelor este relativ simpl , pe lâng examenul traseologic general procedându-se la determinarea greut ii şi a compozi iei pe baza unei analize spectrale de emisie. Falsificarea operelor de artă este o activitate care se diferen iaz destul de mult de celelalte categorii de falsuri de valori, de aici şi particularit ile cercet rii ei pe teren criminalistic, cercetare realizat şi cu concursul unui expert în pictur , astfel încât ne afl m în fa a unei duble analize, artistic şi tehnic , sau a ceea ce este considerat o expertiz complex . Dup cum este subliniat de c tre autori de specialitate, în general, orice examinare a unui fals în operele de art , indiferent de natura sa, se împarte în dou grupe principale: a. Expertiza artistic , cuprinzând o analiz iconografic referitoare la istoricul acelei opere şi la autorul s u, şi o analiz iconologic , privind con inutul propriu-zis al operei. b. Expertiza tehnic criminalistic propriu-zis la care pot concura peste zece domenii de investigare criminalistic : examinarea direct în radia ii UV, IR şi X, macro şi microfotografia etc. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: •Manipularea, refacerea şi reconstituirea înscrisurilor deteriorate • Stabilirea autenticit ii înscrisurilor: - elemente comune de autenticitate; - principalele elemente de securitate • Modalit i de stabilire a vechimii unui înscris • ţaracteristicile de identificare a scrisului de mân • Identificarea pe baza expertizei grafoscopice • ţercetarea falsului prin înl turare de text • ţercetarea falsului prin ad ugare de text • ţercetarea falsului prin imitarea sau deghizarea scrisului • ţercetarea altor categorii de falsuri. 73 PARTEA II 74 TAţTIţ ţRIMINALISTIţ N.Ţ. Pentru promovarea examenului recomand m, ca şi în cazul, primei p r i a cursului, consultarea „Tratatului de ţriminalistic ”, Edi ia a V-a. Unitatea de studiu nr. 1 ţERţETAREA LA FA A LOţULUI: REGULI TACTICE CRIMINALISTICE DE INVESTIGARE A SCENEI INFRAţ IUNII Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: Referiri no ionale; Importan a şi obiectivele cercet rii la fa a locului; Elemente tactice specifice preg tirii cercet rii la fa a locului; Reguli tactice ale cercet rii la fa a locului; M suri preliminare cercet rii la fa a locului; Reguli tactice specifice efectu rii cercet rii propriu-zise la fa a locului; Fixarea rezultatelor cercet rii la fa a locului. 1.1. Referiri no ionale 75 Procedeul probator, denumit în ţodul român de procedur penal cercetarea la fa a locului (art.129) - cunoscut în legisla iile occidentale şi ca cercetarea scenei infrac iunii sau scena crimei, cum este cazul sistemului judiciar de tip anglo-saxon, ori american reprezint actul de debut al investiga iilor în fapte de periculozitate deosebit : omucideri, violuri sau tâlh rii urmate de moartea victimei, distrugeri, catastrofe sau accidente grave, infrac iuni din domeniul crimei organizate ş.a. Referitor la în elesul termenului de fa a locului sau de loc al s vârşirii faptei, aşa cum este folosit, uneori, în practic ori în literatura de specialitate (sau de scen a infrac iunii, în Occident), trebuie f cut o precizare: prin aceast expresie se are în vedere nu numai locul propriu-zis al s vârşirii infrac iunii, ci şi zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot desprinde date referitoare la preg tirile, comiterea şi urm rile faptei, inclusiv c ile de acces şi de retragere a autorului din câmpul infrac ional. 1.2. Importan a şi obiectivele cercet rii la fa a locului Importan a cercet rii la fa a locului este subliniat în literatura de specialitate, atât procesual penal , cât şi criminalistic , marea majoritate a autorilor fiind de acord c ne afl m în fa a unui procedeu probator cu adânc semnifica ie în aflarea ade v rului. Obiectivele cercet rii la fa a locului. Potrivit unei bogate experien e practice în materie, reluat şi în literatura de specialitate, atât din ar noastr , cât şi din str in tate, pot fi scoase în eviden principalele sarcini care re vin cercet rii la fa a locului, în esen acestea fiind urm toarele: a. ţunoaşterea şi investigarea direct de c tre organul de urm rire penal sau de c tre instan a de judecat a scenei infrac iunii sau a locurilor înscrise în categoria “locului faptei”. b. Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infrac iunii, a mijloacelor materiale de prob . …………………………………………………………………….. 1.3. Elemente tactice specifice preg tirii cercet rii la fa a locului Pregătirea echipei de cercetare a scenei infracţiunii . Preg tirea cercet rii la fa a locului presupune ini ierea unei serii de m suri specifice, de c tre organul judiciar chemat s efectueze cercetarea m suri cunoscute în literatura sau practica de specialitate şi sub denumirea de ac iuni premerg toare sau preg titoare. Sub raport tactic criminalistic, preg tirea ca atare a cercet rii locului faptei se desf şoar în dou direc ii: 76 a. Preg tirea propriu-zis a echipei care urmeaz s se deplaseze la fa a locului, în vederea efectu rii cercet rii, atât din punct de vedere judiciar, cât şi tehnic-criminalistic; b. Dispunerea unor m suri cu caracter preliminar, întreprinse direct la fa a locului, pentru salvarea victimelor, înl turarea pericolelor, fixarea împrejur rilor care se pot modifica sub o form sau alta etc. Pregătirea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Sub raport tehnico-tactic criminalistic, o aten ie deosebit va fi acordat verific rii şi preg tirii mijloacelor tehnico-ştiin ifice criminalistice care urmeaz s fie folosite pe parcursul cercet rii. …………………………………………………………………….. 1.4. Reguli tactice ale cercet rii la fa a locului Principalele elemente tactice, de natur s orienteze activitatea echipei de cercetare la fa a locului sunt, în esen , urm toarele: Cercetarea la faţa locului se efectuează cu maximă urgenţă . Este de la sine în eles c cercetarea la fa a locului trebuie s fie f cut cu maxim urgen , practic, imediat dup ce organul de urm rire penal a fost sesizat despre s vârşirea unei infrac iuni. Aceast cerin , de o importan deosebit , este obligatorie cel pu in sub dou aspecte, analizate în cursul de baz . Cercetarea la faţa locului se efectuează complet şi de taliat. Aceast cerin trebuie dublat de obiectivitate şi conştiinciozitate, astfel încât locul faptei s fie cercetat sub toate aspectele, indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentat s o atribuie evenimentului cercetat. O aten ie special trebuie acordat cercet rii urmelor şi clasific rii împrejur rilor negative. Conducerea şi organizarea competentă a cercetării la faţa locului. Organizarea şi conducerea eficient a activit ii echipei de cercetare la fa a locului constituie o condi ie esen ial pentru realizarea sarcinilor specifice actului procedural analizat. …………………………………………………………………….. 1.5. M suri preliminare cercet rii la fa a locului De regul , m surile preliminare sunt luate de poli iştii care se deplaseaz la fa a locului înaintea echipei de cercetare, format din organul de urm rire penal competent în cauz , din specialişti criminalişti etc. Aceştia sunt obliga i s efectueze actele de cercetare 77 ce nu sufer amânare, chiar dac privesc o cauz care nu este de competen a lor şi s ia m surile ce se dovedesc absolut necesare. Determinarea locului s vârşirii faptei, punerea lui sub paz şi protejarea urmelor. Men inerea aspectului ini ial al locului f aptei, precum şi conservarea urmelor este o m sur esen ial pentru evitarea unei posibile ac iuni distructive a persoanelor curioase (aşanumitul „val al curioşilor”), a amatorilor de senza ii tari care, numai în câteva momente, pot schimba înf işarea locului faptei sau distruge urmele infrac iunii. Fixarea tuturor împrejur rilor care, cu timpul, se pot modifica sau pot disp rea. În func ie de situa ia concret , organului de urm rire penal îi revine o sar¬cin dificil , în sensul c va fi obligat s re in o multitudine de împrejur ri, unele dintre ele cu caracter trec tor. De exemplu: - Ora exact a sosirii organelor de cercetare penal . - Pozi ia şi starea uşilor, ferestrelor şi perdelelor. - Prezen a unor mirosuri deosebite şi, în general, caracterul acestora şi alte aspecte analizate în cursul de baz . …………………………………………………………………….. 1.6. Reguli tactice specifice efectu rii cercet rii propriuzise la fa a locului Primele m suri luate de organul competent s efectueze cercetarea. O dat sosit echipa îns rcinat s efectueze cercetarea la fa a locului, conduc torul acesteia are obliga ia s ini ieze câteva m suri destinate preg tirii cercet rii propriu -zise. În situa ia în care cercetarea propriu-zis a fost precedat de ac iuni premerg toare, atunci preg tirea cercet rii efective va consta în: a. ţompletarea m surilor vizând salvarea victimelor, înl turarea pericolelor şi conservarea urmelor. b. Examinarea rapid a locului faptei, delimitarea sa exact şi înt rirea m surilor de paz . …………………………………………………………………….. Cercetarea propriu-zis a locului faptei se va face cu respectarea strict a regulilor tactice generale enun ate la începutul acestei sec iuni. Ţineîn eles, aplicarea regulilor în discu ie se face şi în func ie de specificul zonei cercetate (locuri închise sau deschise), de modific rile aduse. 78 ţercetarea în faza static . În faza static a cercet rii se procedeaz la o examinare atent a locului faptei, atât în ansamblul s u, cât şi pe zonele mai importante, f r a se aduce nici o modificare acestuia. Se are în vedere: – Stabilirea st rii şi pozi iei mijloacelor materiale de prob , – M surarea distan ei dintre obiectele principale, dintre acestea şi urme sau locuri de acces, aspect de natur s serveasc la clarificarea unor împrejur ri ale cauzei. ţercetarea în faza dinamic . Faza dinamic este cea mai complex şi laborioas etap a cercet rii la fa a locului, întrucât presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investiga iilor şi folosirea integral a mijloacelor tehnico-ştiin ifice criminalistice aflate la dispozi ia lor. Acest moment al cercet rii presupune: - Examinarea am nun it a corpului victimelor, a fiec rui obiect presupus purt tor de urme. - În executarea fotografiilor şi înregistr rilor video de detaliu, a m sur torilor fotografice bidimensionale, se finalizeaz schi a locului faptei şi se începe redactarea procesului-verbal. …………………………………………………………………….. 1.7. Fixarea rezultatelor cercet rii la fa a locului Potrivit pre vederilor art.131 C. pr. pen. despre efectuarea cercet rii la fa a locului se încheie un proces-verbal. Procesuluiverbal i se pot anexa fotografii, schi e, desene ori alte asemenea lucr ri, cum ar fi, de exemplu, rolele de film sau benzile videomagnetice. Procesul-ve rbal. Procesul-verbal încheiat în vederea fix rii rezultatelor cercet rii la fa a locului se num r printre mijloacele de prob cu o semnifica ie deosebit în solu ionarea cauzei penale. Din punctul de vedere al formei şi cuprinsului, procesul -verbal va con ine men iuni, indicate în art.91 ţ.pr.pen.: …………………………………………………………………….. Schi a locului faptei. Schi a locului faptei, denumit şi plan schi sau desen-schi , este destinat fix rii şi prezent rii, în ansamblu, a locului faptei, a modului în care sunt dispuse, în plan, obiectele şi urmele infrac iunii, precum şi a distan elor sau a raportului de pozi ie dintre acestea. Fotografiile şi înregistr rile video judiciare. Fotografia judiciar executat la fa a locului se num r printre cele mai importante 79 mijloace de fixare a rezultatelor cercet rii, deşi este considerat drept o modalitate auxiliar procesului -verbal. Înregistrarea video judiciar se înscrie printre metodele moderne de fixare a rezultatelor cercetate la fa a locului, devenite, în prezent, indispensabile în cazurile deosebite (omor, distrugeri provocate de explozii şi incendieri, accidente feroviare, aeriene etc.). …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: • Obiectivele cercet rii la fa a locului • ţadrul tactic general al cercet rii la fa a locului • M suri preliminare cercet rii la fa a locului • Regulile tactice specifice cercet rii • Fixarea rezultatelor cercet rii la fa a locului Unitatea de studiu nr. 2 ELEMENTE DE TAţTIţ ţRIMINALISTIţ PRIVIND PROCEDURA DE EFECTUARE A ţONSTAT RII TEHNIţO-ŞTIIN IFIţE ŞI A EXPERTIZEI CRIMINALISTICE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - ţonsidera ii introductive; - Reguli tactice aplicate în dispunerea constat rilor tehnicoştiin ifice şi a expertizelor criminalistice; - Tactica efectu rii expertizelor criminalistice; - Redactarea raportului de expertiz ; 80 - Elemente tactice aplicate în aprecierea concluziilor expertizei de c tre organele judiciare. şi valorificarea 2.1. ţonsidera ii introductive Antrenarea tot mai frecvent a unor specialişti în investiga ii judiciare a fost impus atât de nevoia l rgirii posibilit ilor de perfec ionare a activit ii de înf ptuire a justi iei, cât şi de progresul rapid al ştiin ei şi tehnicii, cu impact direct asupra afl rii ade v rului. Consta tarea tehnico-ştiinţifică – aspecte procesual penale. Constatarea tehnico-ştiin ific se înscrie printre mijloacele de prob specifice actualei noastre legisla ii procesual -penale. Potrivit prevederilor art. 112 C. pr. pen., constatarea tehnico-ştiin ific are un caracter de urgen , valorificarea ştiin ific a urmelor fiind impus de existen a pericolului dispari iei unor mijloace materiale de prob sau de schimbarea unor situa ii de fapt. Expertiza criminalistică – aspecte procesual-penale. Expertiza criminalistic face parte din categoria mai larg a expertizelor judiciare ce constituie un mijloc de prob , un procedeu probator valoros, prin care, pe baza unei cercet ri fundamentate pe date şi metode ştiin ifice, „expertul aduce la cunoştin organului judiciar concluzii motivate ştiin ific cu privire la fapte pentru a c ror l murire sunt necesare cunoştin e specializate”. Spre deosebire de constatarea tehnico-ştiin ific , la efectuarea expertizei poate participa, al turi de expertul numit de organele judiciare şi un expert recomandat de p r i. …………………………………………………………………….. 2.2. Reguli tactice aplicate în dispunerea constat rilor tehnico-ştiin ifice şi a expertizelor criminalistice. Oportunita tea expertizei. Asigurarea oportunit ii expertizei constituie o prim cerin ce trebuie avut în vedere de c tre organele judiciare. Stabilirea corectă a obiectului expertizei. ţerin a privind stabilirea corect a obiectului expertizei criminalistice are implica ii directe asupra modului de valorificare judiciar a acestui mijloc de prob . …………………………………………………………………….. 2.3. Tactica efectu rii expertizelor criminalistice Efectuarea propriu-zisă a expertizelor. Cerin a esen ial , de ordin deontologic, în efectuarea expertizelor criminalistice, ca şi a 81 oric rei alte expertize judiciare, inclusiv a constat rilor tehnicoştiin ifice, o reprezint corectitudinea şi probitatea profesional . ţunoaşterea obiectului expertizei este prima etap în care specialistul procedeaz la studierea actului de dispunere a lucr rii, precum şi a materialelor de cercetat. Examinarea separat a fiec rui obiect, este a doua etap , având ca scop sesizarea particularit ilor sau elementelor sale caracteristice. Examinarea comparativ a caracteristicilor, reflectate sau con inute în urma ridicat de la locul faptei, cu caracteristicile modelelor de compara ie create experimental cu obiectele incluse în sfera cercet rii. 2.4. Redactarea raportului de expertiz . Raportul de expertiz criminalistic prezint rezultatele investiga iilor ştiin ifice şi cuprinde, potrivit art.123 C.pr.pen., trei p r i: - Partea introductiv , - Partea descriptiv , referitoare la mijloacele şi metodele tehnicoştiin ifice folosite în efectuarea expertizei, - Partea final , în care sunt prezentate concluziile expertului, ca r spuns la întreb rile adresate, precum şi p rerea acestuia în leg tur cu obiectul expertizei. Totodat , raportul de expertiz va con ine o ilustrare adecvat (fotografii, schi e, desene, planşe, diagrame etc.) a celor mai semnificative aspecte desprinse în cadrul examin rii criminalistice. Modalit i de formulare a concluziilor. O deosebit importan pentru atingerea scopului urm rit prin expertiza criminalistic o are formularea r spunsurilor la întreb rile adresate de organul judiciar. În func ie de rezultatele la care a ajuns examinarea, concluziile pot fi certe, probabile sau de imposibilitate a rezolv rii problemei. 2.5. Elemente tactice aplicate în aprecierea şi valorificarea concluziilor expertizei de c tre organele judiciare Aprecierea şi valorificarea expertizelor judiciare reprezint o activitate ce reclam din partea organelor judiciare nu numai cunoştin e din domeniul dreptului, ci şi cunoştin e de cultur general , din domeniul ştiin ei şi tehnicii, cu prec dere dintre cele înm nuncheate în ştiin a ţriminalisticii. Verificarea raportului de expertiză. Aprecierea raportului de expertiz criminalistic sau a unei constat ri tehnico-ştiin ifice parcurge, în principal, dou etape importante, constând în verificarea respect rii pre vederilor legale referitoare la expertiz (verificarea formal ) şi verificarea con inutului ştiin ific al raportului de expertiz (verificarea de fond sau substan ial ). 82 Valorificarea concluziilor expertizei. Interpretarea şi valorificarea concluziilor expertizei criminalistice marcheaz momentul aprecierii şi cânt ririi probelor puse în e viden prin intermediul examin rilor ştiin ifice. Dintre concluziile rapoartelor de expertiz , cele mai valoroase sunt concluziile cu caracter de certitudine. Concluziile cu caracter de probabilitate de in o pondere mai mic în ansamblul rezultatelor expertizei criminalistice. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: • Diferen ieri procesual penale între constatarea tehnico ştiin ific şi expertiza judiciar • Tactica dispunerii constat rilor tehnico-ştiin ifice şi a expertizelor criminalistice • Tactica efectu rii constat rilor tehnico -ştiin ifice şi a expertizelor criminalistice • Tactica e valu rii şi valorific rii constat rilor tehnico ştiin ifice şi a expertizelor criminalistice Unitatea de studiu nr. 3 ţADRUL TAţTIţ AL ORGANIZ RII ANţHETEI PENALE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: No iunea şi principiile organiz rii urm ririi penale; Structura şi con inutul planului de urm rire penal ; Versiunile de urm rire penal ; Tactica elabor rii ve rsiunilor de urm rire penal 83 3.1. No iunea şi principiile organiz rii urm ririi penale Managementul urm ririi penale, al actelor de investiga ie judiciar , serveşte la realizarea func iilor urm ririi penale, începând chiar din faza actelor premerg toare. Planificarea reprezint elementul de leg tur dintre scopul şi sarcinile urm ririi penale, pe de o parte, şi modul lor de realizare prin ac iuni concrete, pe de alt parte. Acest element se materializeaz în obiectivele anchetei, versiunile şi problemele de clarificat, metodele şi mijloacele disponibile. Principiile organizării urmăririi penale – Pentru a reprezenta un suport ştiin ific real al urm ririi penale, atât în ansamblul s u, cât şi în fiecare cauz concret , planificarea este necesar s se fac potrivit anumitor reguli fundamentale, anumitor principii. Individualizarea planific rii Principiul individualit ii. activit ii de urm rire penal , în func ie de particularit ile fiec rui caz în parte, îşi g seşte explica ia în aceea c fiecare fapt în parte, fiecare împrejurare, este identic numai cu sine îns şi, deosebinduse de toate celelalte prin elementele sale specifice, fiind practic irepetabil . Principiul dinamismului. Principiul dinamismului reprezint cea de a doua regul fundamental dup care trebuie s se conduc planificarea şi organizarea urm ririi penale. Potrivit finalit ii sale, principiul enun at îşi g seşte reflectarea în dou direc ii principale analizate în curs. 3.2. Structura şi con inutul planului de urm rire penal Structura planului de urmărire penală . Planul de urm rire penal dup care trebuie s se desf şoare o anchet este constituit dintr-o structur unitar de elemente componente, menite s confere eficien activit ii de urm rire penal . Sub raport tactic, potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, desprinse din studierea experien ei organelor judiciare, rezult c principalele elemente constitutive ale planului de urm rire penal sunt versiunile, problemele ce se cer rezolvate în verificarea fiec rei versiuni, precum şi acti vit ile desf şurate pe baza metodelor ştiin ifice criminalistice cu ajutorul c rora se rezolv aceste probleme. Momentul elabor rii unui plan de anchet - alt element tactic important - se impune a fi astfel ales, încât el s nu fie conceput nici prematur şi nici tardiv fa de mersul anchetei. Conţinutul planului de urmărire penală . ţon inutul unui plan de urm rire penal este determinat de problemele pe care le are de clarificat ancheta într-un moment sau altul. 84 Pentru determinarea acestor elemente, deduse din planul de urm rire penal , organele penale de specialitate trebuie s r spund la o suit de întreb ri, denumit conven ional „formula celor 7 întreb ri”, sau al turi de aceasta, „formula celor 4 întreb ri”, aplicabile în majoritatea cazurilor. Formula celor 7 întreb ri, întâlnit mai întâi în jurispruden a roman - quis? quid? ubi? quibus auxillis? curr? quomodo? quando? qu'on? - cunoscut sub denumirea de „disticul lui Daries”, are ca destina ie clarificarea aspectelor esen iale ale faptei. Formula celor 4 întreb ri, considerat , întrucâtva, superioar calitativ primei formule, deoarece delimiteaz mai clar con inutul infrac iunii, serveşte la elucidarea problemelor unei cauze penale plecând de la elementele constitutive ale acesteia. 3.3. Versiunile de urm rire penal În cadrul planului de anchet , versiunile de urm rire penal de in o pozi ie central întrucât prin ele se materializeaz un a dintre metodele tactice fundamentale, menite s orienteze întreaga activitate spre stabilirea faptelor şi împrejur rilor cauzei, într-un cuvânt, spre aflarea ade v rului. Termenul de versiune este definit drept o variant sub care poate fi înf işat un fapt. Din punctul de vedere al esen ei sale, versiunea se apropie foarte mult de ipotez , aşa cum este ea folosit în toate domeniile ştiin ei, în general ale cunoaşterii umane: presupunere, supozi ie, explica ie provizorie pe baza unor fapte sau date cunoscute, referitoare la cauza, mecanismul intern, esen a unui fapt sau fenomen. În m sura în care este confirmat experimental – în cazul nostru prin verific ri întreprinse de organele judiciare – ipoteza se transform într-o cunoştin cert . Criterii de clasificare a versiunilor – Clasificarea ve rsiunilor de urm rire penal prezint importan nu numai pe plan teoretic, dar în special practic, întrucât presupunerile, ipotezele cu privire la fapt şi la autorul acesteia, pot cuprinde o sfer mai mare sau mai mic de aspecte, fiecare cu semnifica ia sa, în solu ionarea cauzei. În func ie de aceste versiuni, se organizeaz şi se planific întreaga activitate a organului de urm rire penal . Versiunile principale sau generale. Versiunile principale sau generale se refer la fapt , în ansamblul ei, la natura acesteia şi, în m sura în care se stabileşte c este vorba de o infrac iune, la elementele constitutive ale acesteia. Versiunile secundare. Versiunile secundare sunt presupunerile referitoare la unele aspecte izolate ale faptei, dar cu o anumit semnifica ie în cauz . Fireşte c o versiune secundar este subordonat direct unei versiuni principale, datele ob inute prin 85 verificarea celei dintâi servind la conturarea explica iilor cu privire la elementele de fond ale cauzei. 3.4. Tactica elabor rii versiunilor de urm rire penal Pentru elaborarea unor versiuni care s serve asc pe deplin afl rii ade v rului sub raport tactic, este necesar s fie întrunite mai multe condi ii, printre cele mai importante num rându -se: a. De inerea unor date sau informa ii despre fapta cercetat , corespunz toare sub raport calitativ şi cantitativ, pe baza c rora s fie elaborate versiunile. b. Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicit preg tirea multilateral , experien a şi intui ia organului de urm rire penal . …………………………………………………………………….. Folosirea unor forme logice de ra ionament. Folosirea formelor logice de ra ionament, cum sunt ra ionamentele deductive, inductive sau ra ionamentul prin analogie, este absolut necesar pentru elaborarea de versiuni întemeiate nu numai pe date concrete, ci şi pe baza unui proces judicios de gândire. Teme de medita ie: • Principiile organiz rii urm ririi penale • Structura şi con inutul planului de urm rire penal • Versiunile de urm rire penal şi clasificarea acestora • Tactica elabor rii versiunilor de urm rire penal . Unitatea de studiu nr. 4 TAţTIţA ASţULT RII MARTORILOR Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - Aspecte introductive; - Procesul psihologic de formare a declara iilor martorilor; - Reguli tactice aplicate în ascultarea martorilor; 86 - Reguli şi procedee tactice criminalistice aplicate în ascultarea propriu-zis a martorilor; - Verificarea şi aprecierea declara iilor martorilor; - Particularit i tactice aplicate în ascultarea martorilor minori şi a altor categorii de martori. 4.1. Aspecte introductive Administrarea probei testimoniale, constând în ascultarea persoanelor chemate s depun m rturie într-un proces, aprecierea declara iilor (depozi iilor) şi valorificarea acestora, face parte dintre acele activit i judiciare în care este pus pregnant în eviden necesitatea respect rii, în egal m sur , atât a pre vederilor procesuale, cât şi a regulilor tactice criminalistice. Valoarea probantă şi relativita tea declaraţiilor martorilor – Estim ri privind for a probant a m rturiei din perspectiv psihologic . ţonsiderat la fel de veche ca şi justi ia şi ocupând un loc central în sistemul probelor - dar f r a i se mai atribui o valoare doveditoare superioar altor mijloace de prob . Concluzia potrivit c reia declara iile martorilor au un caracter relativ a fost desprins atât din îndelungata experien judiciar , dar mai ales, dintr -o serie de cercet ri sistematice, ale c ror rezultate au f cut s se afirme c proba testimonial este aparent fragil , uneori înşel toare şi cu o valoare destul de aleatorie. Principalele cauze ale relativităţii mărturiei . Cauzele principale care determin relativitatea declara iilor unui martor, aşa cum au fost ele eviden iate în literatura de specialitate, sunt urm toarele: a. Imperfec iunea organelor de sim ale omului, înso it de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influen eaz nu numai percep ia, dar şi procesul de memorare sau redare a celor percepute. b. Procese psihice distorsionate, dintre care subiectivismul şi selectivitatea psihic , precum şi constructivismul psihic au un rol predominant. c. Convingerea cvasi-general a mediilor judiciare (dar nu numai a lor) este c declara ia martorului trebuie s fie o reproducere absolut fidel , o „fotografie obiectiv ” a faptelor la care a asistat, lucru greu de realizat în practic . d. Particularit ile psihologiei organului judiciar, esen ial , atât în luarea declara iilor, cât şi în e valuarea lor. …………………………………………………………………….. 87 4.2. Procesul psihologic de formare a declara iilor martorilor În întreaga literatur de specialitate juridic , criminalistic sau de psihologie judiciar , se subliniaz , pe bun dreptate, c veridicitatea declara iilor unui martor, chiar de bun -credin fiind, ca şi aprecierea for ei lor probante, nu pot fi concepute f r cunoaşterea mecanismelor psihologice care stau la baza form rii m rturiei. Procesul de cunoaştere a realit ii depinde, în esen , de capa citatea fiec rei persoane de a recep iona informa iile primite, de a le prelucra, dar şi de subiectivismul şi de selectivitatea sa psihic , cu alte cuvinte de o multitudine de factori. Recepţia faptelor şi împrejurărilor de către martori Recep ia senzorial – Elementele care definesc recep ia senzorial a unor e venimente ca prim etap a form rii m rturiei, contureaz un proces psihic de cunoaştere, care parcurge mai multe etape: - Senza ia este cea mai simpl form de reflectare senzorial a însuşirilor izolate, ale obiectelor sau persoanelor, prin intermediul unuia dintre organele noastre de sim . - Percep ia este, în schimb, consecin a unei reflect ri mai complexe care conduce la conştientizare, la identificarea obiectelor şi fenomenelor. Faptele, obiectele sau persoanele sunt percepute diferen iat, unele fiind înregistrate imediat, spre deosebire de altele care trec pe un loc secundar, deşi au posibilitatea de a influen a analizatorii. Factori de distorsiune (bruiaj), determina i de legit ile generale ale senzorialit ii, cu influen direct asupra modului de recep ionare, proprii fiec rei persoane. Factori de distorsionare a recep iei senzoriale a martorilor din perspectiv criminalistic – Ascultarea unui martor presupune, de la bun început, s se in cont al turi de legit ile generale ale senzorialit ii, de principalii factori obiectivi şi subiectivi capabili s influen eze procesul de percep ie. Astfel: - Factorii de natur obiectiv , determina i de împrejur rile în care are loc percep ia, cei mai importan i fiind: vizibilitatea, audibilitatea, durata percep iei, ş.a. - Factorii de natur subiectiv sunt reprezenta i de totalitatea particularit ilor psiho-fiziologice şi de personalitatea individului, apte s influen eze procesul perceptiv. Dintre aceştia, consider m necesar s -i amintim pe cei mai importan i: ţalitatea organelor de sim 88 Personalitatea şi gradul de instruire a individului joac un rol semnificativ în procesul perceptiv, acestora ad ugându -se al i factori importan i. …………………………………………………………………….. Prelucrarea (decodarea) informaţiilor – A doua etap important a form rii declara iilor martorilor const în decodarea informa iilor recep ionate senzorial. Fa de momentul recep iei, în cel al prelucr rii informa iilor intervine o completare logic şi semantic a posibilelor goluri în percep ie. Datorit activismului nostru psihic, informa iile recep ionate, fie şi par ial, sunt decodate, în conştiin a noastr ele c p tând un anumit sens. Dintre factorii meni i s influen eze direct calitatea prelucr rii, cei mai importan i sunt experien a de via a martorului, gradul de cultur , profesia, capacitatea de apreciere a spa iului, ş.a.. Stocarea memorială – Formarea m rturiei este strâns dependent şi de calitatea proceselor de memorare, desf şurate în trei etape succesive: achizi ia, în care, aşa cum s-a subliniat, percep ia are un rol important, re inerea (conservarea) şi reactivarea, fie sub forma reproducerii, fie sub forma recunoaşterii. Stocarea memorial nu reprezint o simpl înregistrare mecanic , o fotografie absolut fidel a celor percepute de o persoan , ci un proces dinamic, activ, de prelucrare şi sistematizare a datelor receptate, în func ie de personalitatea fiec rui individ, de interesul manifestat fa de o anumit problem etc. Iat de ce, în ascultarea martorului, va trebui s se in seama de mai mul i factori care condi ioneaz procesul memoriz rii, cum sunt: Reactivarea memorială – Ultima etap a procesului de memorare este reactivarea sau reactualizarea, întâlnit fie sub forma reproducerii, fie sub forma recunoaşterii, ultima în în elesul s u psihologic, iar nu juridic. Reproducerea – În cazul m rturiei, reproducerea poate îmbr ca forma verbal sau scris . ţalitatea con inutului datelor reproduse depinde, mai ales, de calitatea percep iei faptelor sau împrejur rilor, de condi iile obiective şi subiective ce ar fi putut influen a procesul perceptiv, ca şi de fixarea datelor în memoria martorului. Recunoaşterea – A doua form sub care se prezint procesul de reactivare a memoriei este întâlnit frecvent în practica organelor judiciare, în special în cazul recunoaşterii de persoane sau de obiecte. 89 4.3. Reguli tactice aplicate în ascultarea martorilor Pregătirea ascultării martorilor; aspecte generale – În linii mari, preg tirea audierii presupune studierea datelor existente la dosar, stabilirea persoanelor care trebuie ascultate, cunoaşterea personalit ii acestora, a naturii rela iilor pe care le pot avea subiec ii infrac iunii, stabilirea locului, a momentului şi a modului de citare, precum şi preg tirea acelor materiale ce pot fi folosite de c tre organul judiciar cu acest prilej. …………………………………………………………………….. Elemente tactice aplicate în pregătirea ascultării martorilor – Preg tirea ascult rii martorului - sub raport tactic criminalistic - se va face în func ie de obiectivele anchetei şi activit ile destinate solu ion rii lor, aşa cum au fost ele planificate de organul judiciar în vederea afl rii ade v rului. Stabilirea ordinii de audiere – Dup stabilirea problemelor ce se cer clarificate sau verificate, va fi stabilit ordinea de ascultare a martorilor. De regul , martorii principali, cei care au perceput nemijlocit faptele, vor fi asculta i înaintea martorilor indirec i care au ob inut datele prin mijlocirea altor persoane sau, pur şi simplu, din zvon public. …………………………………………………………………….. Stabilirea momentului audierii – Un element tactic, aflat în strâns corela ie cu ordinea de ascultare, este stabilirea momentului şi locului audierii. Momentul ascult rii unui martor, raportat la ordinea audierii, este ales în func ie de mai mul i factori, de care organul judiciar este obligat s in seama. Astfel: a. Evitarea posibilei în elegeri între martori, ca şi influen area celui care va fi audiat de c tre diverse persoane interesate în cauz (învinuit, inculpat, parte v t mat , parte civil ). b. La stabilirea momentului audierii, trebuie avut în vedere programul de activitate şi profesia persoanei care urmeaz s fie ascultat , bineîn eles numai dac este posibil şi f r a se submina obiectivitatea anchetei şi autoritatea magistratului. …………………………………………………………………….. Preg tirea audierii martorilor necesit , uneori, întocmirea unui plan de ascultare, pentru fiecare persoan în parte mai ales în cauzele dificile, complicate. În plan vor fi incluse: problemele de clarificat, întreb rile şi ordinea de adresare a lor, eventuale date 90 desprinse din materialele aflate la dosar pe care anchetatorul le poate folosi în timpul ascult rii. 4.4. Reguli şi procedee tactice criminalistice aplicate în ascultarea propriu-zis a martorilor Audierea propriu-zis a martorilor reprezint momentul în care de vine pregnant rolul regulilor de efectuare a acestui act procedural, act cu larg rezonan . ţonduita tactic în etapa de identificare a martorului. Etapa identific rii martorului, în care o includem şi pe aceea a depunerii jur mântului, const potrivit prevederilor art. 84 C. pr. pen., în întrebarea acestuia despre nume, prenume, etate, domiciliu (e ventual reşedin , dac este cazul) şi ocupa ie. a. Primirea martorului într-o manier corect , civilizat , b. Crearea unui cadru de ascultare sobru, caracterizat de seriozitate. …………………………………………………………………….. Într-un cuvânt, crearea climatului psihologic favorabil confesiunii se ob ine prin discu ii libere, prin abordarea degajat a unor probleme care nu intr imediat pe terenul investigat. Conduita tactică din momentul relatării libere a martorului – În a doua etap a audierii, denumit relatare liber , dup crearea cadrului psihologic favorabil ob inerii unor declara ii sincere, martorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arat care sunt faptele sau împrejur rile pentru dovedirea c rora a fost propus ca martor, cerându-i-se s declare tot ce ştie cu privire la aceasta (art. 86 C. pr. pen.). Reguli tactice aplicate în etapa formulării de întrebări – Ultima etap a audierii nu are - cel pu in teoretic - un caracter obligatoriu. În practic sunt întâlnite situa ii în care martorii fac declara ii complete şi clare, înc din faza relat rii libere, f r a mai fi ne voie de întreb ri. Aceast etap mai este denumit „Interogarea martorului”, „Relatarea ghidat ”, „Depozi ie-interogatoriu”. Întreb rile sunt necesare întrucât depozi ia martorului poate con ine denatur ri de natur obiectiv sau subiectiv . Din punct de vedere tactic criminalistic, conform opiniilor expri¬mate în literatura de specialitate, fundamentate pe o îndelungat practic a organelor judiciare, în formularea şi adresarea întreb rilor este absolut necesar s se respecte urm toarele reguli: - Întreb rile trebuie s fie clare, precise, concise; 91 - Întreb rile vor viza strict faptele percepute de c tre martor, …………………………………………………………………….. Ascultarea r spunsurilor la întreb ri presupune, obligatoriu, respectarea unei conduite tactice specifice, importan a ei fiind confirmat de practic . 4.5. Verificarea şi aprecierea declara iilor martorilor. Verificarea declara iilor este absolut necesar pentru stabilirea veracit ii unei m rturii. Verificarea va fi efectuat pe baza altor probe sau date existente la dosar, prin întreb ri referitoare, la modul în care martorul a perceput faptele, ori a aflat despre acestea, neexcluzându-se nici efectuarea de reconstituiri, atunci când se consider necesar. Aprecierea declara iilor reprezint un moment semnificativ în activitatea de cunoaştere şi de stabilire a ade v rului. Opera ia de analiz a unei declara ii se efectueaz în cadrul examin rii şi aprecierii întregului probatoriu, ea presupunând un studiu comparativ al faptelor stabilite, inclusiv prin intermediul martorilor, cât şi un studiu al calit ii surselor directe sau indirecte, din care provin datele. 4.6. Particularit i tactice aplicate în ascultarea martorilor minori şi a altor categorii de martori Ascultarea martorilor minori – Preg tirea ascult rii martorilor minori. Preg tirea ascult rii impune cunoaşterea cât mai bine a minorului, prin ob inerea de date de la familie, rude, vecini, pedagogi, cu privire la comportament, dezvoltare intelectual , situa ia la înv tur , pasiuni, cerc de prieteni, raporturile cu colegii etc. Acelaşi lucru este necesar şi în alegerea persoanei care urmeaz s -l asiste pe minor la audiere (dac are sub 14 ani), persoan care s -i inspire încredere şi siguran , în majoritatea cazurilor aceştia fiind p rin ii, bunicii sau alte rude apropiate. Audierea propriu-zis a minorilor. Ascultarea propriu -zis începe cu identificarea minorului, care va a vea un caracter cât mai pu in oficial. a. În faza relat rii libere, minorul va fi ascultat cu mult r bdare, f r a fi bruscat, speriat sau întrerupt, cu condi ia s nu se abat cu totul de la subiect. Dintr -o relatare liber a minorului nu trebuie s se aştepte prea multe date de calitate. b. În faza adres rii de întreb ri, cea mai important în cazul ascult rii minorilor, întreb rile trebuie s fie cât mai clare, formulate într-un limbaj accesibil copilului, concise, lipsite de 92 elemente de sugestie, minorul trebuind s în eleag exact ceea ce i se cere. Particularit i tactice în ascultarea minorilor. În privin a regulilor tactice de ascultare a minorilor trebuie s preciz m c ele nu au un caracter de generalitate, întrucât difer în func ie de vârsta la care sunt asculta i, de stadiul dezvolt rii psihosomatice. …………………………………………………………………….. Perioada şcolar , mijlocie, de la 10 la 14 ani, este determinat de str baterea pubert ii, cu numeroase modific ri biologice, reflectate şi pe planul psihicului. Perioada adolescen ei, de la 14 la 18 ani, este marcat de începerea introducerii minorului în via a social , cu toate caracteristicile acestui proces. De vine pregnant dezvoltarea sensibilit ii, caracterizat şi de erotizarea acesteia. Ascultarea altor categorii de martori Ascultarea vârstnicilor. Ascultarea persoanelor în vârst necesit adaptarea regulilor tactice de anchet ori de judecat la particularit ile psihologice ale martorului intrat sub influen a procesului de îmb trânire. Specialiştii precizeaz c procesul de îmb trânire devine evident, în general, dup vârsta de 65 ani, regresia fiind mai accentuat dup 70 -75 de ani. Limitele acestea au, îns , un caracter gene¬ral, ele diferind mult de la o persoan la alta. Ascultarea unor martori handicapa i. Ascultarea martorilor surdo-mu i şi a martorilor ne v z tori prezint şi ea câte va particularit i, unele destul de semnificative. Ascultarea propriu-zis se caracterizeaz prin aceea c relatarea liber a marto¬rului surdo -mut este mult mai ane voioas , ponderea urmând s o de in întreb rile, foarte precise şi clar exprimate. Este de la sine în eles c vor fi vizate aspectele pe care martorul le-a perceput vizual, deşi el poate s în eleag , şi chiar foarte bine, con inutul unei discu ii dup mişcarea buzelor. În privin a martorilor ne v z tori este important de amintit c aceştia au un sim tactil foarte dezvoltat şi o acuitate auditiv foarte mare, deosebit , care le permite s perceap mult mai bine sunetele, s recunoasc persoanele dup voce şi s -şi dea seama de ceea ce se întâmpl în jurul lor, dup zgomotele produse. Ascultarea persoanelor care nu cunosc limba român . Ascultarea persoanelor care nu cunosc limba român se face cu ajutorul unui interpret. Un str in, care nu cunoaşte limba român , poate fi întrebat despre faptele la care a fost martor ocular, ca şi 93 despre faptele pe care le-a auzit şi a avut posibilitatea s în eleag . le …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: • ţauzele relativit ii probei testimoniale • Recep ia senzorial a martorilor; factorii care distorsioneaz recep ia senzorial • Stocarea şi reactivarea memorial • Tactica preg tirii audierii martorilor • Audierea martorilor în faza relat rii liber • Audierea martorilor în faza adres rii de întreb ri • Verificarea şi aprecierea declara iilor martorilor • Tactica audierii martorilor minori şi a altor categorii de martori • ţonsemnarea declara iilor martorilor. Unitatea de studiu nr. 5 PARTIţULARIT I TAţTIţE PERSOANEI V T MATE Timp de studiu individual estimat: 3 h 94 ALE AUDIERII Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - Aspecte introductive; - ţonsidera ii privind psihologia persoanei v t mate şi formarea declara iilor sale - ţaracteristici ale form rii declara iilor persoanei v t mate - Tactica audierii propriu-zise a persoanei v t mate. 5.1. Aspecte introductive Activitatea de proba iune relev importan a şi utilitatea declara iilor participan ilor la procesul penal, printre aceştia num rându-se şi persoana v t mat , mai ales în împrejur ri în care fapta penal a fost s vârşit cu violen . În situa ia special a persoanei v t mate, percep ia şi memorarea se fac pe fondul unor intense tulbur ri afective care explic lacunele din declara ii şi prezentarea inconştient denaturat a celor percepute. Fenomenele de iluzie şi de sugestie, efectul „halo”, experien a anterioar , vizibilitatea, audibilitatea şi durata percep iei sunt câ iva factori din multitudinea celor care produc erori sau altereaz perceperea actului infrac ional şi care trebuie lua i în considerare de organul ce instrumenteaz cauza. Reglementarea calit ii de persoan v t mat în ţodul penal român. Subiectul pasiv special al infrac iunii este persoa¬na fizic sau juridic , titular a valorii sociale împotriva c reia s -a îndreptat infrac iunea şi care a suportat r ul cauzat prin s vârşirea infrac iunii. 5.2. ţonsidera ii privind psihologia persoanei v t mate şi formarea declara iilor sale Psihologia victimei infrac iunii a fost mai pu in abordat în literatura de profil, comparativ cu studiul psihologiei martorului sau învinuitului (inculpatului), deşi, acest al doilea membru al diadei penale intereseaz la fel de mult, dac avem în vedere doar câte va dintre posibilit ile oferite prin analiza profilului psihic al persoanei v t mate pentru tactica criminalistic . Particularităţi ale psihologiei victimei – Fa de natura extrem de variat a împrejur rilor în care se s vârşesc infrac iunile, de sunetele şi zgomotele ce le pot înso i, poate prezenta interes determinarea urm toarelor împrejur ri. - Distan a dintre sursa sonor şi organul receptor, - Direc ia de propagare a fenomenelor ………………………………………………………………………. 95 În leg tur cu recep ia vizual , reamintim c dintre undele electromagnetice ce ac ioneaz asupra analizorului vizual, pot provoca senza ii vizuale. Imaginilor consecutive, constând în persistarea acestora dup ce stimulul începe s ac ioneze. ţontrastului simultan, în care un obiect cenuşiu pare mai alb pe un fond negru decât pe un fond alb. În leg tur cu recep ia cutanat s-au identificat 3 categorii de senza ii cu mecanisme senzoriale diferite: - Senza iile tactile (de atingere, de presiune), - Senza iile termice, - Senza iile de durere sunt provocate de orice stimul mai intens. În leg tur cu recep ia olfactiv , este de men ionat c ea este rezultatul stimul rii receptorilor olfactivi de c tre anumite substan e care se g sesc în stare gazoas sau sub form de vapori, receptori situa i în membrana mucoas a cavit ii nazale. Erori pot apare ca urmare a: - Nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului; - Stabilirea direc iei din care ar fi provenit mirosul; - False identific ri ale caracteristicilor olfactive determinate de tensiunea emo ional . Factori de distorsiune - obiectivi şi subiectivi - ai recepţiei senzoriale a victimei. Recep ia victimei poate fi influen at (bruiat ) de anumite condi ii concrete în care se desf şoar agresiunea. Dup cum aceşti factori îşi au originea în cauze externe, de mediu, sau în chiar persoana celui care percepe, au fost deosebi i factori obiectivi şi subiectivi ce influen eaz percep ia. Factori de natur obiectiv sunt ca şi în cazul recep iei martorului: - ţondi iile de iluminare în care are loc percep ia vizual influen eaz puternic vizibilitatea însuşirilor obiectelor, în special a culorii acestora; - ţondi iile meteorologice sunt factorii care pot optimiza; - Distan a mare şi diversele obstacole, ………………………………………………………………………. sunt determina i de Factorii de natur subiectiv particularit ile psiho-fiziologice şi de personalitate ale persoanei v t mate, fie c efectul lor este unul vremelnic, fie c este de durat . Astfel: - ţalitatea organelor de sim , orice defec iune a acestora afectând o parte din posibilit ile de percep ie, 96 - Vârsta şi sexul persoanei v t mate influen eaz sens pozitiv sau în sens negativ. percep ia în ………………………………………………………………………. 5.3. ţaracteristici ale form rii declara iilor persoanei v t mate Prelucrarea şi decodificarea informaţiilor – A doua etap , esen ial în formarea declara iilor persoanei v t mate, const în prelucrarea şi decodificarea la nivel cortical a informa ie i percepute Factorii de bruiaj ce ac ioneaz în procesul perceptiv, ac ioneaz în egal m sur şi în procesul decod rii informa iilor. De aceea, trebuie lua i în calcul la: - Aprecierea dimensiunilor; - Aprecierea timpului este strâns legat de fenomenele susceptibile de modificare; - Aprecierea mişc rii este dictat de împrejurarea c cele mai multe infrac iuni se s vârşesc prin manifest ri fizice. Stocarea memorială a faptelor. Între momentul perceptiv şi cel al red rii, în fa a organelor judiciare, se interpune momentul conserv rii pentru un timp mai mult sau mai pu in îndelungat în memorie a informa iilor dobândite. Reactivarea memorială. Ultima etap a procesului de memorare este şi în cazul victimelor, reactivarea sau reactualizarea, întâlnit fie sub forma reproducerii, fie sub forma recunoaşterii, ultima în în elesul s u psihologic, nu juridic. Reproducerea reprezint momentul de actualizare a informa iilor achizi ionate, în care se manifest şi multitudin ea de factori ce au putut influen a întregul proces de formare a declara iilor şi, totodat , momentul în care o seam de al i factori pot influen a decisiv declara iile celui v t ma t. Denatur rile involuntare se datoreaz st rii emo ionale sub influen a c reia persoana v t mat a perceput faptele. Denatur rile mincinoase, fireşte de rea-credin , constituie „ajust ri” în sensul „îngroş rii faptelor”. 5.4. Tactica audierii propriu-zise a persoanei v t mate Pregătirea în vederea ascultării victimei. Preg tirea ascult rii persoanei v t mate este o activitate absolut necesar , care se cere efectuat în toate împrejur rile, indiferent de gradul de dificultate al cauzei şi care trebuie dirijat în direc ii tipice oric rei audieri, începând cu aceea a martorului, urmat de: - Studierea materialului cauzei; - ţunoaşterea persoanelor care urmeaz a fi ascultate; 97 - Întocmirea planului de ascultare, dac situa ia o impune. Tactica audierii în faza relatării libere – Verificarea identit ii reprezint primul moment al audierii propriu-zise. Dup ce organul judiciar s-a edificat cu privire la identitatea persoanei v t mate, îi aduce la cunoştin faptele şi împrejur rile în leg tur cu care va fi ascultat , inclusiv posibilitatea legal de a se constitui ca parte v t ¬mat , parte civil în proces, de a renun a la acest drept conferit de lege şi de a fi ascultat în calitate de martor. ţonduita tactic în momentul ascult rii libere. Printre regulile tactice principale aplicate se g sesc cele men ionate în capitolul anterior: Ascultarea persoanei v t mate cu r bdare şi calm, Evitarea oric rui gest, reac ie, min sau expresie Ajutarea ei cu mult tact, f r a o sugestiona sub nici o form Conduita tactică în momentul formulării de întrebări – Ultima etap a audierii nu are, teoretic, caracter obligatoriu. În practic îns , sunt numeroase cazuri în care organul judiciar este ne voit s formuleze întreb ri în scopul l muririi unor aspecte neclare, confuze. a. Întreb rile de completare sunt necesare în cazurile în care persoana v t mat relateaz mai pu in decât ceea ce a perceput în mod real. b. Întreb rile de precizare vizeaz acele aspecte la care persoana v t mat s-a referit, dar lipsa de claritate impune unele detalieri. ………………………………………………………………………. Teme de medita ie: • Particularit i ale psihologiei victimei. • Factori de distorsiune a recep iei senzoriale a victimei. • ţaracteristici ale form rii declara iilor persoanei v t mate. • Tactica audierii propriu-zise a persoanei v t mate. Unitatea de studiu nr. 6 TAţTIţA ASţULT RII INCULPATULUI 98 ÎNVINUITULUI SAU A Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - Privire general asupra semnifica iei interogatoriului în procesul judiciar; - Particularit i ale psihologiei învinuitului sau inculpatului; - ţonsidera ii asupra tr s turilor de personalitate a magistratului sau a celui care efectueaz an cheta penal ; - Reguli şi procedee tactice aplicate în ascultarea învinuitului sau a inculpatului; - Modalit i tehnico-tactice de depistare a comportamentului simulat. 6.1. Privire general asupra semnifica iei interogatoriului în procesul judiciar Consideraţii privind valoarea probantă a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului – Declara iile învinuitului (inculpatului), cunoscute şi sub denumirea de m rturisire - considerat cândva „regina probelor” - reprezint un mijloc important de prob care serveşte, mai mult sau mai pu in direct, la aflarea ade v rului în procesul judiciar. ţhiar şi în eventualitatea unei m rturisiri nesincere, aceasta îşi are o anumit utilitate, în sensul c permite cunoaşterea atitudinii fa de fapta comis . 6.2. Particularit i ale psihologiei învinuitului sau inculpatului Învinuitul este persoana stabilit deseori dintr -un cerc de suspec i, fa de care se efectueaz urm rirea penal , cât timp nu a fost pus în mişcare ac iunea penal împotriva sa (art. 229 C. pr. pen.). Complexitatea mecanismelor psihologice ale învinuitului sau inculpatului rezult din specificitatea etapelor infrac ionale pe care acesta le trave rseaz . - În prima etap se contureaz latura subiectiv a infrac iunii, - În etapa a doua, are loc desf şurarea activit ii infrac ionale, - În etapa a treia, postinfrac ional , îşi fac apari ia procese psihice, determinate de team , de lupta dus de f ptuitor pentru evitarea r spunderii penale, specifice încerc rilor de simulare, de disimulare şi, în general, minciunii. Psihologia învinuitului sau inculpatului din perioada postinfracţională – Dup s vârşirea unui act ilicit, se poate instala, la majoritatea infractorilor, o stare de tensiune psihic , alta decât cea de tensiune preinfrac ional , mai mult sau mai pu in e vident , 99 determinat de teama de a nu fi descoperi i, şi care motiveaz dominanta depresiv a individului. Psihologia învinuitului sau inculpatului în momentul interogatoriului – Mecanismele psihologice ale celui anchetat prezint câte va caracteristici care trebuie cunoscute, mai ales pentru contracararea încerc rilor de inducere în eroare a organului judiciar prin simulare, disimulare, minciun . Depistarea prezen ei st rii de emo ie care poate dezv lui dezacordul dintre cele afirmate şi cele petrecute în realitate, dintre ade v r şi minciun , reprezint o problem major a tacticii de anchet . Este important de ştiut c st rilor emo ionale, de tensiune psihic , le sunt specifice o serie de manifest ri viscerale şi somatice, cele mai importante fiind: Accelerarea şi dereglarea ritmului respira iei, paralel cu dereglarea emisiei vocale (r guşire), sc derea saliva iei Schimbarea mimicii şi pantomimicii, pe un fond de agita ie, transpus frecvent în mişc ri şi gesturi, într-o conduit care nu mai corespunde comportamentului normal al individului. …………………………………………………………………………. 6.3. ţonsidera ii asupra tr s turilor de personalitate a magistratului sau a celui care efectueaz ancheta penal În ascultarea învinuitului sau inculpatului ca , de altfel, în întreaga activitate de realizare a actului de justi ie, un rol deloc de neglijat - despre care se vorbeşte îns destul de pu in - îl are personalitatea magistratului, a celorlal i jurişti sau organe de cercetare, chema i s afle ade v rul, s pronun e o solu ie temeinic şi legal într-o anumit cauz penal . Inclusiv în cazul interogatoriului, din felul în care trat m oamenii putem ave a un r spuns pe m sur . Un comportament negativ conduce la rezultate deseori negative. Dintre multiplele calit i care se cer persoanei chemate s participe la înf ptuirea justi iei, o semnifica ie aparte au: ţreativitatea în gândire, în sensul e vit rii schemelor fixe, a şabloanelor, nici o fapt , împrejurare sau persoan nefiind asem n toare cu alta. ……………………………………………………………………… Aceşti factori de calitate, care sus in afirma ia potrivit c reia investiga ia criminalistic este o ştiin , dar şi o art , reprezint 100 premisa esen ial în aflarea ade v rului, în solu ionarea legal a unei cauze, printr-o activitate definit de obiectivitate şi desf şurat în limitele legii, f r mânie şi p rtinire, deci SINE IRA ET STUDIO. 6.4. Reguli şi procedee tactice aplicate în ascultarea învinuitului sau a inculpatului Pregătirea ascultării – Pentru ca interogarea învinuitului sau a inculpatului s -şi ating scopul propus, se impune, în primul rând, o organizare riguroas a acestei activit i care, în linii mari, se apropie de preg tirea ascult rii martorului. Astfel: Studierea materialelor sau datelor existente în cauz . Pe plan tactic criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cu¬noaşterea datelor referitoare la modul şi împrejur rile în care s-a s vârşit fapta, la probele existente în acel moment la dosar. ţunoaşterea personalit ii învinuitului sau a inculpatului . Aceast cerin tactic are o inciden direct , imediat asupra stabilirii tacticii de ascultare, servind la conturarea ulterioar a laturii subiective a infrac iunii. Dintre principalele elemente de natur s conduc la definirea personalit ii unui individ, men ion m: - Tr s turile psihice ale personalit ii; - Caracterul; - Temperamentul; …………………………………………………………………….. Factorii care au influen at sau condi ionat e volu ia somato psihic (vorbire, mers) şi social a învinuitului sau inculpatului, cum ar fi: - Mediul familial sau social în care a e voluat şi s-a format; - Cercul de prieteni; ……………………………………………………………………… Toate aceste date pot fi ob inute din studierea materialului cauzei, din informa iile culese de la locul de munc , de la domiciliu, din declara iile martorilor, din studierea cazierului, precum şi din discu iile preliminare purtate cu învinuitul sau inculpatul. Organizarea modului de desfăşurare a ascultării . Modul de interogare se circumscrie planului general de urm rire penal elaborat într-o anumit cauz penal şi care con ine versiunile, problemele de clarificat, metodele tactice folosite, ordinea de efectuare a diverselor acti vit i procedurale, dup cum s-a precizat mai sus. 101 Planificarea ascult rii – Finalizarea preg tirii ascult rii învinuitului sau inculpatului se va materializa într-un plan de ascultare, întocmit pentru fiecare învinuit sau inculpat în parte. Cadrul tactic al ascultării propriu-zise a învinuitului sau a inculpatului – Ascultarea învinuitului sau a inculpatului se desf şoar , potrivit pre vederilor art. 70 - 74 C. pr. pen., în trei etape principale (identificare, ascultare liber şi punerea de întreb ri), urmate de consemnarea declara iilor. - ţrearea unei atmosfere favorabile ascult rii şi stabilirii contactului psihologic cu suspectul, de venit învinuit sau inculpat, - Adoptarea de c tre magistrat sau poli ist a unei atitudini demne, în raport de autoritatea pe care o reprezint . …………………………………………………………………….. Aceasta înseamn c cel care efectueaz ascultarea are o atitudine pozitiv , definit prin congruen sau încredere în propria personalitate. Verificarea identit ii învinuitului sau inculpatului. Pentru stabilirea contactului psihologic, în aceast prim faz , şi pentru cunoaşterea am nun it a personalit ii învinuitului sau inculpatului, pot fi puse şi întreb ri, altele decât cele care intereseaz fapta, sau se poate purta o discu ie prealabil . Modalit i tactice de ascultare în faza relat rii libere . Dup ce se aduce la cunoştin obiectul cauzei şi al ascult rii, învinuitul sau inculpatul va fi l sat s fac o relatare liber , cerându-i-se s dea şi o declara ie scris personal, cu privire la învinuirea care i se aduce. Modalit ile de audiere se raporteaz , în primul rând, la prevederile art. 71 C. pr. pen. Acesta con ine prevederi cu un pronun at caracter tactic, pre vederi c rora li se vor ad uga şi alte reguli tactice. Astfel: - Fiecare învinuit sau inculpat este ascultat separat, - Învinuitul sau inculpatul trebuie l sat s declare liber tot ce ştie în cauz . Aceasta înseamn c el nu va fi întrerupt pân la terminarea relat rii. …………………………………………………………………… Conduita organului judiciar, pe timpul relat rii libere, are o semnifica ie tactic deosebit . Pentru aceasta: Va fi impus o atmosfer de calm şi r bdare, 102 Va fi urm rit cu aten ie, în permanen , f r ostenta ie, comportamentul celui ascultat, privirea sa. Tactica ascult rii în faza adres rii de întreb ri. Formularea întreb rilor reprezint ultima etap activ a audierii, aceasta fiind socotit momentul cel mai încordat al ascult rii învinuitului sau inculpatului. Tactica formul rii de întreb ri este în func ie de declara iile f cute anterior de învinuit sau inculpat, de caracterul lor sincer şi complet. În esen , pozi ia unui învinuit sau inculpat, cu privire la învinuirea adus , poate lua urm toarele forme. De exemplu: - Recunoaşterea sincer şi complet a faptelor şi a învinuirii aduse. - Respingerea învinuirii şi probarea lipsei lor de temeinicie. ţlasificarea întreb rilor adresate învinuitului sau inculpatului, se poate face dup mai multe criterii, mai importante fiind scopul urm rit de organul judiciar şi întinderea problemelor vizate: întreb rile puse învinuitului sau inculpatului pot fi întreb ri de control, de precizare, de completare sau ajut toare, de detaliu, etc. Modalit ile tactice de adresare a întreb rilor se raporteaz la pozi ia învinuitului sau inculpatului fa de învinuirea adus , de încerc rile de disimulare a ade v rului şi, bineîn eles, de structura sa psihic . Procedeele tactice de ascultare a învinuitului sau a inculpatului, raportate la împrejur rile men ionate anterior, pot fi urm toarele: - Tactica ascult rii repetate; …………………………………………………………………….. …………………………………………………………………….. În aplicarea acestor procedee tactice, curente, se recurge şi la conjugarea lor cu alte elemente tactice constând în: - Folosirea contradic iilor din propriile declara ii; - Prezentarea altor probe sau mijloace materiale de prob , ob inute în timpul cercet rilor, din care rezult indubitabil temeinicia învinuirii. - Prezentarea integral a procedurilor tactice în cursul de baz . 6.5. Modalit i tehnico-tactice de depistare a comportamentului simulat 103 Indicatori psihofiziologici ai emoţiei – Despre aceste tehnici este necesar s fie corect informa i viitorii anchetatori, magistra i sau ap r tori, chiar dac utilizarea lor în justi ie, în calitate de mijloace de prob , r mâne o chestiune de viitor, ele nefiind prev zute ca atare de legisla ia noastr procesual penal ca mijloc de prob . Indicatori fiziologici de depistare a emoţiei – Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emo ionale, folosi i de actualele tehnici de detectare a sincerit ii sau nesincerit ii, sunt consecin a unor procese fiziologice (cauzate de tensiunea psihic specific ), cum ar fi: - Modific rile activit ii cardiovasculare; - Modificarea caracteristicilor normale ale respira iei; Mijloace tehnice de detectare a tensiunii psihice, a simulării – Dintre mijloacele tehnico-ştiin ifice de detectare a tensiunii emo ionale, folosite în diverse ri, de c tre organele de cercetare penal , iar în unele state occidentale şi de c tre institu ii particulare, cele mai apreciate ca r spunzând nevoilor anchetei sunt considerate urm toarele: - Poligraful, folosit inclusiv în ara noastr , este un instrument care înregistreaz sub form grafic trei indicatori de baz şi modific rile fiziologice tipice st rilor de stres psihologic: Tensiunea arterial şi pulsul; …………………………………………………………………….. Detectorul de stres emo ional în vo ce (P.S.E.), cunoscut şi sub denumirea de „Dektor” (de aici şi unele confuzii cu „detectorul de minciuni” de tip poligraf), este de dat relativ mai recent , apari ia lui fiind situat în perioada anilor 1970, tot în Statele Unite. - Detectorul de stres emo ional în scris este un dispozitiv anex al poligrafului, care înregistreaz tot sub form grafic modific rile intervenite în scrisul unei persoane aflate într-o stare de tensiune psihic . Organizarea şi desfăşurarea testării la poligraf – Preg tirea test rii. Aceast opera ie necesit studierea materialului cauzei, în p r ile în care îl prive sc pe cel ascultat şi cunoaşterea personalit ii acestuia. În plus, este absolut necesar un examen medical, una dintre condi iile obligatorii de testare fiind integritatea st rii psihice şi fizice. - 104 O alt cerin , uneori omis , este şi aceea ca persoana care urmeaz s fie examinat s nu fi fost supus anterior unor interog ri îndelungate. …………………………………………………………………….. o etap intermediar , între Dialogul pre-test reprezint preg tirea şi tes¬tarea propriu-zis . La început, celui testat i se dau explica ii referitoare la principiile de func ionare a aparaturii, la drepturile pe care le are în leg tur cu acest procedeu. Testarea propriu-zis const în formul ri de între¬b ri scurte, clare şi precise, la care se r spunde cu „da” şi „nu”. Testele, de regul , preg tite anterior, con in: Întreb ri neutre, pentru liniştea subiectului; Întreb ri de control, pentru stabilirea r spunsurilor afirmative („da”) şi negative („nu”), sincere, necesare compar rii cu r spunsurile la întreb rile critice. …………………………………………………………………….. Interpretarea diagramei. Interpretarea rezultatelor test rii se efectueaz pe baza compar rii caracteristicilor de traseu ale r spunsurilor sincere la întreb ri neutre (f r înc rc tur emotiv ) ca şi la r spunsurile nesincere cu caracter de control, cu r spunsurile nesincere la întreb rile rele vante (cu înc rc tur afectogen ). Aprecieri privind valoarea probant a rezultatelor ob inute cu tehnicile de detectare a comportamentului simulat. Valoarea probant a concluziilor desprinse în urma test rii cu ajutorul tehnicilor de tip poligraf este mult discutat în literatura de specialitate din str in tate, p reri men ionate şi în lucr ri de specialitate din ara noastr . …………………………………………………………………….. Din punct de vedere psihologic, se apreciaz c actualele înregistr ri poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii utiliza i în detec ia nesincerit ii fiind „dependen i de manifest rile emotive, de forma în care se manifest simularea şi de calea periferic a eviden ierii ei”. Din perspectiv procesual penal . Din punct de vedere legal, raportându-ne strict la pre vederile Codului de 105 pro¬cedur penal al României, trebuie s subliniem c mijloacele de prob admise în legisla ia noastr sunt pre v zute limitativ în dispozi iile art. 64 C. pr. pen. Teme de medita ie: • Psihologia învinuitului/inculpatului în momentul interogatoriului. • Tr s turi de personalitate a magistratului sau anchetatorului: A se vedea şi efectele „Galatea”, „Pygmalion” • Preg tirea ascult rii învinuitului/inculpatului. Aten ie şi la tr s turile de personalitate. • Modalit i tactice de ascultare a învinuitului/inculpatului în faza relat rii libere. • Modalit i tactice de ascultare în faza adres rii de întreb ri • Indicatori fiziologici de depistare a emo iei şi mijloacele tehnice folosite. • Organizare şi desf şurarea test rii la poligraf. • Valoarea probant a acestor test ri. A se vedea şi factorii formatori. 106 Unitatea de studiu nr. 7 TAţTIţA EFEţTU RII PERţHEZI IEI; RIDIţAREA DE OŢIEţTE ŞI ÎNSţRISURI Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: Importan a, reglementarea procesual-penal şi preg tirea perchezi iei; Preg tirea perchezi iei; Reguli tactice de efectuare a perchezi iei; Fixarea rezultatelor perchezi iei; Ridicarea de obiecte şi de înscrisuri. 7.1. Importan a, reglementarea procesual-penal şi preg tirea perchezi iei Percheziţia este un act procedural - efectuat frecvent în practic - destinat c ut rii şi ridic rii unor obiecte care con in sau poart urme ale unei infrac iuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar şi care pot servi la aflarea ade v rului. Importan a perchezi iei şi a ridic rii de obiecte şi de înscrisuri. Rolul particular al perchezi iei rezult şi din faptul c , în interesul major al justi iei, organele de urm rire penal , au posibilitatea s efectueze acest act chiar şi în condi iile în care, aparent, ar însemna o înc lcare a inviolabilit ii do miciliului, a persoanei sau a secretului coresponden ei, cum este cazul infrac iunilor flagrante, respectând, îns , pre vederile legii. Clasificarea percheziţiilor sub raport tactic criminalistic. Deşi clasificarea perchezi iilor, din punct de vedere al legii procesual penale, se face în perchezi ii domiciliare şi perchezi ii corporale, privite îns , prin prisma unor particularit i tactice de efectuare, perchezi iile domiciliare şi corporale pot fi împ r ite în mai multe categorii. Astfel: a. Dup natura locului în care este efectuat . 107 b. Dup perchezi ia. num rul de persoane la care urmeaz s se fac …………………………………………………………………….. 7.2. Preg tirea perchezi iei Reuşita unei perchezi ii depinde, ca şi în cazul celorlalte acte de urm rire penal tratate mai sus, de modul în care aceasta este preg tit . Descoperirea mijloacelor materiale de prob prin perchezi ie nu poate fi, în nici un caz, l sat la voia întâmpl rii, f r o organizare atent şi riguros preg tit , îndeosebi în cazuri mai complexe. Stabilirea obiectivelor percheziţiei. Determinarea cu precizie a scopului perchezi iei se face în func ie de infrac iunea cercetat (omor, delapidare, furt, înşel ciune, specul etc.). Cunoaşterea locului percheziţiei. ţunoaşterea exact a locului în care urmeaz s se efectueze perchezi ia, în special cea domiciliar , este o regul ce trebuie respectat în toate împrejur rile, cu atât mai mult în cazurile complexe, excep ie f când infrac iunile flagrante, în care perchezi ia poate fi efectuat de îndat . …………………………………………………………………….. 7.3. Reguli tactice de efectuare a perchezi iei Aspecte privind psihologia percheziţiei – Printre factorii care concur direct la reuşita unei perchezi ii, un loc central îl ocup factorii de natur psihic , factori a c ror cunoaştere de c tre organul judiciar este absolut necesar . Psihologia organului judiciar care face perchezi ia trebuie s fie definit printr-un sim de observa ie bine dezvoltat, o putere mare de concentrare şi de stabilitate a aten iei, o intui ie rapid , capacitate de analiz şi de sintez . În esen , efectuarea unei perchezi ii reclam , printre altele, şi o serie de calit i psihofiziologice determinate, printre altele, de for a, mobilitatea şi dinamismul sistemului nervos, de echilibrul existent între procesul de excitare şi inhibi ie. Psihologia persoanei percheziţionate ofer elemente deosebit de semnificative pentru orientarea cercet rii, elemente pe care organul judiciar trebuie s le aib în permanen în vedere, întrucât, dac sunt valorificate cu pricepere, pot contribui direct la reuşita perchezi iei. 108 În momentul perchezi iei persoana în cauz va traversa o stare emo ional specific . Tensiunea psihic va fi cu atât mai pronun at cu cât obiectele sau înscrisurile c utate se afl la domiciliul sau asupra persoanei perchezi ionate. Deplasarea şi intrarea la locul percheziţiei – Deplasarea la locul perchezi iei trebuie preg tit cu mult aten ie pentru a se asigura caracterul inopinat al ac iunii, astfel încât persoana perchezi ionat s fie abordat prin surprindere, f r a i se da timp s înl ture obiectele sau înscrisurile vizate de c tre organul judiciar, ori s dispar de la domiciliu. Intrarea la locul percheziţiei se face potrivit particularit ilor fiec rui caz în parte. Întreaga opera ie de p trundere la locul perchezi iei se face în prezen a martorilor asisten i invita i s participe la efectuarea perchezi iei şi, eventual, a ap r torului ales. Primele măsuri luate la locul percheziţiei – Dup intrarea la locul perchezi iei, cel care conduce echipa îşi va prezenta legitima ia de magistrat sau poli ist şi, dac este cazul, autoriza ia dat de procuror în vederea efectu rii acestui act (art. 101 C. pr. pen.). Înainte de începerea perchezi iei propriu-zise, se impune luarea unor m suri cu caracter preliminar, cum sunt: Inspectarea rapid a întregului loc perchezi ionat, îndeosebi a W.C.-urilor, sobelor, maşinilor de g tit, tuburilor de aruncat gunoiul ş.a. Luarea m surilor de contracarare a oric rei ac iuni violente . Din momentul începerii şi pe întreaga durat a perchezi iei, organul de urm rire penal trebuie s fie preg tit s contracareze orice ac iune violent a persoanei perchezi ionate. …………………………………………………………………….. Reguli tactice aplicate în efectuarea percheziţiei propriu-zise – Efectuarea unei perchezi ii se raporteaz la natura şi particularit ile locului cercetat. Indiferent, îns , de aceste particularit i, perchezi iilor le sunt comune câte va reguli cu caracter tactic. a. Perchezi ia se efectueaz cu minu iozitate. b. Perchezi ia se desf şoar metodic, sistematic. Pentru descoperirea ascunz torilor. ţei care efectueaz perchezi ia, trebuie s se raporteze particularit ilor locului cercetat - practic acestea prezentându-se într-o infinitate de variante. 7.4. Fixarea rezultatelor perchezi iei 109 Consemnarea în procesul-verbal este principalul mijloc de consemnare a rezultatelor unei perchezi ii. El va trebui s cuprind , în primul rând, men iunile prev zute de art. 91 C. pr. pen. Fixarea prin fotografiere. Fotografierea este un procedeu tehnic deosebit de valoros nu atât prin caracterul s u ilustrativ, ci mai ales prin obiectivitatea şi precizia cu care sunt redate caracteristicile obiectelor, precum şi a ascunz torilor în care au fost descoperite. Înregistrarea pe bandă videomagnetică . Înregistr rile video, ca şi filmarea, sunt modalit i tehnice de fixare a rezultatelor perchezi iei (care se dovedesc superioare fotografierii). 7.5. Particularit i privind efectuarea unor categorii de perchezi ii domiciliare şi a perchezi iei corporale Percheziţia încăperilor sau a locurilor închise – În cazul perchezi iilor efectuate în locuri închise, se cerceteaz elementele de construc ie ale cl dirii, ale înc perilor şi dependin elor, cum sunt zidurile, pardoselile, plafoanele, sc rile, instala iile sanitare, precum şi obiectele aflate în înc peri, obiecte în care pot fi amenajate ascunz tori. ţercetarea cl dirii şi a elementelor de construc ie presupune verificarea cl dirii în ansamblul s u, precum şi a fiec rei înc peri sau dependin e în parte. ţercetarea mobilierului şi a obiectelor din interiorul înc perilor este o opera ie mig loas , care necesit mult aten ie şi r bdare din partea celui care o efectueaz . …………………………………………………………………….. Percheziţia locurilor deschise – Perchezi ia locurilor deschise presupune c utarea de obiecte pe suprafe e sau terenuri clar delimitate, îngr dite, care apar in persoanei la care se efectueaz perchezi ia, sau pe care aceasta le foloseşte în mod exclusiv ori împreun cu un num r limitat de persoane. ţel mai adesea, din aceast categorie fac parte cur ile şi gr dinile. În cazul locurilor neîngr dite, de acces general, cum sunt, de exemplu, terenurile agricole, pajiştile, chiar dac apar in unei anumite persoane, nu se poate vorbi de perchezi ie, ci, mai degrab , de o cercetare la fa a locului, desf şurat potrivit regulilor procedurale şi tacticii men ionate anterior. Percheziţia corporală – dup cum se cunoaşte, este destinat c ut rii de obiecte şi de înscrisuri aflate asupra unei persoane. Potrivit pre vederilor art.106 C. pr. pen., ea se efectueaz de c tre organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozi iilor art.104 ţ.pr.pen. alin.1, sau de c tre persoana desemnat de acest organ. 110 Datorit particularit ilor sale, ca şi metodelor de efectuare, din punct de vedere tactic criminalistic perchezi ia persoanei este împ r it , conven ional, în perchezi ia îmbr c mintei şi perchezi ia corpului. Perchezi ia preliminar este destinat preîntâmpin rii unei ac iuni violente a persoanei perchezi ionate, ceea ce presupune, în primul rând, dezarmarea acestei. parte a Perchezi ia obiectelor de îmbr c minte. Aceast perchezi iei presupune verificarea în parte a fiec rei piese din care este format , a lenjeriei şi a înc l mintei, la nevoie acestea putând fi scoase de pe corpul persoanei. Perchezi ia corpului ca atare. Aceasta se efectueaz de c tre o persoan de acelaşi sex cu persoana perchezi ionat , la nevoie apelându-se la sprijinul medicului. Principala modalitate de ascundere o reprezint introducerea obiectelor în orificiile naturale, iar câteodat , chiar înghi irea obiectelor, mai ales dac pot fi eliminate cu uşurin . 7.6. Ridicarea de obiecte şi de înscrisuri Ridicarea de obiecte şi de înscrisuri ce pot servi ca mijloc de prob în procesul penal, act procedural distinct de perchezi ie, se efectueaz atât în condi iile stabilite de lege, cât şi cu respectarea câtorva reguli tactice criminalistice. Cadrul tactic criminalistic – Ridicarea silit sau perchezi ia, efectuat dup ce persoanei i-au fost cerute anumite obiecte sau înscrisuri bine individualizate, poate prezenta un anumit neajuns. Astfel, dac organul de urm rire penal nu este preg tit s fac fa acestei împrejur ri, el trebuie s cear încuviin area procurorului pentru efectuarea actelor amintite, timp în care persoana respectiv are posibilitatea s distrug , s ascund , sau s încredin eze altor persoane obiectele sau înscrisurile cerute. Teme de medita ia: - Preg tirea perchezi iei; - Aspecte privind psihologia perchezi iei; - Deplasarea, intrarea şi primele m suri luate la locul perchezi iei; - Regulile tactice aplicate în efectuarea perchezi iei propriuzise; - Efectuarea perchezi iei corporale. 111 Unitatea de studiu nr. 8 REGULI ŞI PROţEDEE TAţTIţE APLIţATE ÎN EFEţTUAREA UNOR AţTE DE URM RIRE PENAL Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: Tactica efectu rii confrunt rii; Tactica efectu rii reconstituirii; Tactica efectu rii prezent rii pentru recunoaştere. 8.1. Tactica efectu rii confrunt rii În cadrul actelor de urm rire penal , confruntarea se înscrie printre procedeele probatorii cu caracter complementar, efectuarea ei fiind condi ionat de existen a unor declara ii date de persoanele ascultate în aceeaşi cauz , declara ii între care s -a constatat c exist contradic ii. Importanţa confruntării. În clarificarea unor fapte sau împrejur ri rolul confrunt rii este pus în eviden îndeosebi în cazurile în care contradic iile, neclarit ile, neconcordan ele din declara iile personale ascultate într-o cauz penal nu pot fi înl turate pe baza examin rii altor mijloace de prob . Avantajele acestui procedeu pot fi, în esen , urm toarele: a. ţonfruntarea îşi are importan a sa, prin plusul de informa ii pe care îl poate aduce în leg tur cu personalitatea, cu psihologia persoanelor ascultate, b. Confruntarea poate constitui un element de stimulare a memoriei persoanelor ascultate. …………………………………………………………………….. 112 Oportunita tea confruntării – Oportunitatea confrunt rii reprezint un aspect important de care trebuie s in seama organul judiciar atunci când recurge la efectuarea acestui procedeu probator. Pregătirea confruntării – Comparativ cu ascultarea propriuzis , confruntarea este, e vident, ce va mai dificil , din cauza faptului c se procedeaz la audierea concomitent a dou persoane, deseori având o pozi ie procesual diferit . Elemente tactice ale preg tirii confrunt rii. Sub raport tactic criminalistic, regulile dup care se conduce preg tirea confrunt rii sunt, în esen , urm toarele: a. Studierea întregului material al cauzei, acce ntul fiind pus pe con inutul declara iilor date de persoanele ascultate. b. Stabilirea persoanelor care urmeaz s fie confruntate se face în func ie de natura contradic iilor şi de gradul de sinceritate a celor audia i. ……………………………………………………………………….. Organizarea confruntării – Dup studierea materialului cauzei, stabilirea problemelor de clarificat, dup cunoaşterea şi ascultarea prealabil a persoanelor care vor fi confruntate, organul judiciar procedeaz la organizarea confrunt rii, ceea ce presupune: - Alegerea locului şi momentului tactic celui mai potrivit de desf şurare, a ordinii în care persoanele vor fi chemate la confruntare; - Evitarea unor posibile în elegeri între cei confrunta i. …………………………………………………………………….. Reguli tactice de efectuare a confruntării propriu-zise – ţonsidera ii privind psihologia confrunt rii. În abordarea regulilor tactice de efectuare a confrunt rii trebuie men iona i mai întâi factorii psihologici specifici acestui moment, care vin s se adauge factorilor proprii momentului unei ascult ri obişnuite. Efectuarea confrunt rii propriu-zise. Pentru început, în înc pere este introdus persoana considerat mai sincer , sau cel care a solicitat expres s se recurg la confruntare. Se recomand ca cei confrunta i s stea cu fa a spre organul judiciar care conduce confruntarea, fiind contraindicat ca ei s fie 113 aşeza i spate în spate, pozi ie considerat cel pu in umilitoare, mai ales pentru un martor de bun -credin , sincer. Fixarea rezultatelor confruntării – ţonsemnarea în procesulverbal. ţonsemnarea rezultatelor confrunt rii se face printr-un proces-ve rbal, a c rui structur este asem n toare declara iei date cu prilejul ascult rii şi în conformitate cu pre vederile art. 91 C. pr. pen. Fixarea prin mijloace electronice – Referitor la folosirea mijloacelor tehnice de înregistrare, se poate aprecia, ca şi în cazul ascult rii martorilor ori învinui ilor sau inculpa ilor, c acestea prezint avantaje deosebite. 8.2. Tactica efectu rii prezent rii pentru recunoaştere Importan a prezent rii pentru recunoaştere. Prezentarea pentru recunoaştere este o activitate cu caracter practic destinat identific rii unor persoane, cadavre sau obiecte, de c tre anumite persoane, cum sunt, de exemplu, martorii care le -au perceput în împrejur ri determinate de s vârşirea unei infrac iuni sau a unui alt fapt juridic cu implica ii penale. Prezentarea pentru recunoaştere are o importan egal cu importan a activit ii de ascultare propriu -zis a oric rui subiect procesual care are cunoştin despre vreo fapt sau împrejurare de natur s serveasc la solu ionarea cauzei, inclusiv la identificarea autorului sau victimei unei infrac iuni. Aspecte psihologice ale prezentării pentru recunoaştere – În cazul acestui procedeu tactic, procesul memorial de identificare se bazeaz pe compararea tr s turilor caracteristice ale unei persoane sau obiect, prezentat spre recunoaştere, cu tr s turile caracteristice percepute într-un moment anterior, comparare din care se pot desprinde concluzii referitoare la identificarea, asem narea sau deosebirea acestora. Valoarea recunoaşterii va depinde, în primul rând, de calitatea percep iei, de condi iile în care ea a avut loc. Pregătirea prezentării pentru recunoaştere Studierea materialului cauzei. ţunoaşterea materialului cauzei, vizeaz stabilirea cu exactitate a obiectului prezent rii pentru recunoaştere, respectiv a persoanelor, cadavrelor, obiectelor care trebuie identificate. Ascultarea prealabil . Ascultarea prealabil a persoanei care face recu¬noaşterea, în leg tur cu persoanele, cadavrele, obiectele ce urmeaz s fie identificate, are un caracter de sine st t tor, ea fiind efectuat independent de faptul c persoana a mai fost ascultat şi asupra unor aspecte privind cauza. a. ţunoaşterea exact a posibilit ilor reale de percep ie. 114 b. Determinarea condi iilor de loc, timp şi mod de percep ie, precum şi a factorilor subiectivi care ar fi putut influen a procesul de percep ie senzorial . …………………………………………………………………….. Organizarea prezent rii pentru recunoaştere – Organizarea prezent rii pentru recunoaştere se face în func ie de condi iile în care a avut loc percep ia şi de natura obiectului recunoaşterii. Persoana care va fi prezentat pentru recunoaştere trebuie s fie îmbr cat în aceleaşi haine în care a fost observat de c tre martor sau în haine asem n toare. Va fi alc tuit un grup de persoane în care va fi introdus persoana de recunoscut. Prezentarea cadavrelor pentru recunoaştere impune o preg tire special , date fiind dificult ile fireşti de identificare, datorate unor cauze diverse. Particularităţi tactice privind efectuarea prezentării pentru recunoaştere – Pentru recunoaşterea Recunoaşterea persoanelor persoanelor dup semnalmente statice, în înc perea în care este prev zut s se desf şoare recunoaşterea vor fi invitate, mai întâi, cele 3 sau 4 persoane alese pentru alc tuirea grupului în care va fi introdus persoana care urmeaz a fi recunoscut . În camer vor fi prezen i, de asemenea, şi martorii asisten i. Detalieri în cursul de baz . În cazul recunoaşterii persoanelor dup fotografie, se va proceda la aşezarea fotografiei celui vizat pentru identificare într -un grup de 4 fotografii executate în aceleaşi condi ii tehnice şi reprezentând indivizi cu caracteristici de identificare asem n toare. Recunoaşterea dup voce sau mers …………………………………………………………………….. Recunoaşterea cadavrelor – Recunoaşterea cadavrelor prezint o serie de dificult i specifice, sub raport tactic fiind necesar aplicarea de reguli, dintre care unele se deosebesc de cele ale recunoaşterii persoanelor. Recunoaşterea obiectelor şi animalelor – Recunoaşterea obiectelor poate viza mai multe aspecte. Pe de o parte, sunt obiectele presupuse a fi fost folosite de c tre autor în s vârşirea faptei, obiecte de îmbr c minte purtate în acel moment, mijloace de transport cu 115 care a venit sau plecat de la locul faptei care trebuie recunoscute de victim sau de martorul ocular. Recunoaşterea animalelor este uneori necesar , cel mai adesea fiind întâlnit în cazul animalelor domestice. Recunoaşterea se va face în locul în care se afla animalul şi în prezen a martorilor asisten i. 8.3. Tactica efectu rii reconstituirii Noţiunea, obiectul şi funcţiile reconstituirii. Tr s tura caracteristic definitorie a reconstituirii este conturat de reproducerea experimental a condi iilor existente în momentul s vârşirii unei fapte penale, în scopul verific rii directe de c tre organul judiciar a veridicit ii lor, a posibilit ilor de percep ie, precum şi al verific rii unor date ob inute prin alte mijloace de prob (declara ii date de învinui i sau inculpa i, confrunt ri). Obiectul reconstituirii îl constituie reproducerea cu caracter experimental, fie în întregime, fie în parte, a faptelor cercetate, a modului şi a circumstan elor în care acestea au fost s vârşite, inclusiv a condi iilor în care au putut fi recuperate. …………………………………………………………………….. Principalele categorii de reconstituiri – Reconstituirea destinat verific rii veridicit ii declara iilor martorilor, învinuitului sau inculpatului, ca şi ale persoanei v t mate. – Reconstituirea destinat verific rii posibilit ilor de percep ie, mai ales vizual sau auditiv , în condi iile existen ei unor factori care ar fi putut influen a acest proces. – Reconstituirea destinat verific rii posibilit ilor de s vârşire a anumitor ac iuni în condi iile date. Dispunerea şi organizarea reconstituirii. Potrivit pre vederilor art.130 Dispunerea reconstituirii. C.pr.pen., reconstituirea poate fi dispus motivat de c tre organul de urm rire penal , sau de c tre instan a de judecat , dac aceasta consider necesar s verifice ori s precizeze o serie de date ce prezint importan pentru solu ionarea cauzei şi care nu au fost clarificate prin alte mijloace de prob . Organizarea reconstituirii. ţa şi în cazul celorlalte acte procedurale analizate anterior, reconstituirea presupune aceeaşi preg tire atent , aceeaşi organizare temeinic sub raport tehnicotactic, pe baza unui plan întocmit judicios. 116 Determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi ve rificate, în func ie de obiectul reconstituirii. Stabilirea persoanelor participante la reconstituire. În mod obligatoriu, la reconstituire trebuie s participe persoanele (învinuite, inculpate, martori, persoane v t mate) ale c ror declara ii se verific , prezen a celorlalte p r i impunându-se numai în m sura în care se consider necesar sau acestea insist . Asigurarea efectu rii reconstituirii în condi iile de loc, timp şi mod cât mai apropiate de cele în care s-a s vârşit fapta cercetat , ceea ce reprezint o cerin tactic deosebit de important . …………………………………………………………………….. Efectuarea reconstituirii M suri preliminare reconstituirii. Dup încheierea preg tirilor în vederea efectu rii reconstituirii, a organiz rii sale, potrivit planului întocmit, organul judiciar va trece la efectuarea sa, în condi iile prev zute de lege. ţondi iile prealabile reconstituirii propriu-zise sunt urm toarele: Alegerea momentului reconstituirii; Verificarea prealabil a îndeplinirii tuturor condi iilor ce trebuie respectate, pentru reproducerea cât mai exact a modului şi împrejur rilor în care s-a s vârşit fapta. …………………………………………………………………….. Efectuarea reconstituirii propriu-zise. Indiferent de natura obiectului verific rii, reconstituirea trebuie s se desf şoare într-o atmosfer de calm şi de sobrietate, f r exager ri, gesturi sau ac iuni spectaculoase, nesemnificative, inutile. Reconstituirea nu se va limita la o singur reproducere a faptei sau a unor împrejur ri, fiind necesar o repetare a lor, astfel încât s se observe şi s se fixeze cu exactitate rezultatele. Fixarea rezultatelor reconstituirii – Consemnarea rezultatelor reconstituirii se face în primul rând în procesul-verbal. În redactarea acestuia, se va acorda aten ie consemn rii cât mai exacte a condi iilor în care s-a efectuat reconstituirea, a ac iunilor efectuate, consemnarea limitându-se strict la aceste aspecte, e vitându-se concluziile sau interpret rile referitoare la rezultatele ob inute. Teme de medita ie: Importan a şi oportunitatea confrunt rii; 117 Preg tirea confrunt rii; tactica preg tirii şi organizarea confrunt rii; Tactica efectu rii confrunt rii propriu-zise; Aspecte psihologice ale prezent rii pentru recunoaştere; Preg tirea prezent rii pentru recunoaştere; Tactica efectu rii prezent rii pentru recunoaştere de persoane, cadavre, obiecte şi animale; Func iile reconstituirii şi principalele categorii de reconstituire; Dispunerea şi organizarea reconstituirii. PARTEA III METODOLOGIE ţRIMINALISTIţ 118 Unitatea de studiu nr. 1 METODOLOGIA INVESTIG RII INFRAţ IUNILOR DE OMUCIDERE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - Aspecte introductive; - ţadrul metodologic general şi primele m suri luate în investigarea omuciderii; - Particularit ile cercet rii la fa a locului în caz de omor; - Particularit ile cercet rii omorului în func ie de mijloacele şi procedeele folosite de f ptuitor pentru suprimarea vie ii victimei; - Alte activit i destinate investig rii omorului; - Elaborarea ve rsiunilor de urm rire penal ; - Evalu rile de tip profiling privind personalitatea f ptuitorului ; - Efectuarea unor acte de urm rire penal ; - Particularit i ale cercet rii omorului în cazul cadavrelor dezmembrate sau al cadavrelor nedescoperite. 1.1. Aspecte introductive Importan a şi rolul investiga iei criminalistice a omuciderii. Via a omului, existen a sa, în egal m sur individual şi social , a stat în centrul ac iunilor, al transform rilor proprii tuturor etapelor 119 parcurse de umanitate în dezvoltarea sa, desigur cu specificul fiec rei epoci istorice, cu p r ile sale mai bune sau mai rele. Rolul şi importan a investiga iei criminalistice în solu ionarea infrac iunilor împotriva vie ii - ca şi în solu ionarea celorlalte fapte penale - rezult din aceea c ştiin a ţriminalisticii pune la îndemâna organelor judiciare metodele şi mijloacele tehnicoştiin ifice necesare descoperirii, fix rii, ridic rii şi examin rii urmelor omuciderii, a identific rii autorului şi e ventual a victimei. Principalele probleme, obiect al proba iunii, care trebuie clarificate prin investigarea mor ii violente – Investigarea omorului, una dintre formele mor ii violente, se particularizeaz , fa de cercetarea altor categorii de infrac iuni, prin problematica sa specific , concentrat în câte va direc ii principale, respectiv: stabilirea cauzei şi naturii mor ii, a circumstan elor de timp şi de mod în care a fost s vârşit fapta, descoperirea mijloacelor sau instrumentelor folosite la suprimarea vie ii victimei, identificarea autorului, a e ventualilor participan i la comiterea omorului, precizarea scopului sau a mobilului infrac iunii. Stabilirea cauzei şi naturii mor ii. Identificarea cauzei mor ii este o problem la a c rei rezolvare îşi dau concursul, deopotriv , medicul legist şi organul de urm rire penal . Identificarea locului în care a fost s vârşit omorul. Stabilirea locului în care a fost s vârşit omorul este o alt problem important pentru solu ionarea cazului, acesta fiind, de regul , cel mai bogat în urme şi date cu privire la împrejur rile în care s-a comis fapta. Stabilirea momentului comiterii infrac iunii. Momentul suprim rii vie ii victimei constituie o problem cu semnifica ii multiple. …………………………………………………………………… ţadrul metodologic general şi primele m suri luate în investigarea omuciderii Reguli generale metodologice aplicate în investigarea omorului – În investigarea oric rei infrac iuni, organul de urm rire penal trebuie s respecte, al turi de prevederile legale, o serie de reguli metodologice, atât cu caracter general, cât şi particular, potrivit specificului fiec rei categorii de infrac iuni. Fa de cerin ele impuse de practica judiciar , rezult c regulile generale metodologice sunt, în esen , urm toarele: 1.2. 120 - Efectuarea cercet rii omorului de c tre o echip complex , format din procuror, medic legist şi lucr tori de poli ie. - Asigurarea operativit ii, printr -o organizare eficient a cercet rii. …………………………………………………………………… ţercetarea în echip a omuciderii; rolul şi importan a sa – Regula metodologic privind cercetarea în echip a omorului, prin importan a ei în ansamblul preocup rilor destinate solu ion rii infrac iunilor împotriva vie ii, impune câte va sublinieri. a. ţercetarea în echip permite concentrarea cunoştin elor, a priceperii şi a form rii unor specialişti în valorificarea complet şi operativ a datelor despre fapta comis , în direc ia afl rii ade v rului. b. Din cauza naturii sale, cercetarea omorului impune desf şurarea de activit i, de investiga ii judiciare şi ştiin ifice complexe, sub coordonarea procurorului. …………………………………………………………………… Primele măsuri luate de organele de urmărire penală în cercetarea omorului – M suri luate de cadrul de poli ie sosit primul la fa a locului. La fa a locului soseşte primul poli istul sesizat, în condi iile ar tate, sau alt organ judiciar care, indiferent de competen , informeaz dispeceratul de po¬li ie, de aici parchetul şi serviciul medico-legal. Tot el este obligat ca, pân la sosirea echipei de cercetare s întreprind cu maxim urgen urm toarele: Stabilirea faptului dac victima mai este sau nu în via , pentru un eventual prim-ajutor şi transportarea sa imediat la spital. Determinarea locului s vârşirii faptei, punerea lui sub paz şi protejarea urmelor, inclusiv a zonelor adiacente. Activităţi pregă titoare întreprinse de echipa de cercetare propriu-zisă. În cadrul activit ilor preg titoare, potri vit regulilor generale metodologice, organele de urm rire penal - preferabil fiind ca înşişi membrii echipei de cercetare s fac acest lucru - vor proceda la: Identificarea victimei şi a celorlalte persoane implicate în s vârşirea faptei, în primul rând a autorului, dac acesta nu a putut fi stabilit de la începutul cercet rii. 121 Efectuarea examenului medico-legal de c tre medicul legist din echip , pentru stabilirea decesului şi desprinderea primelor concluzii cu privire la cauza şi natura mor ii. …………………………………………………………………… 1.3. Particularit ile cercet rii la fa a locului în caz de omor Aspecte generale privind cercetarea la faţa locului în caz de omor ţercetarea în faza static . Cercetarea locului omorului va începe cu luarea unor m suri preg titoare de c tre procurorul care conduce echipa de cercetare. Investigarea ca atare a locului faptei, în ipoteza unei mor i violente, va debuta cu: - ţonstatarea mor ii victimei, efectuat de c tre medicul legist, în prezen a procurorului. - Examinarea general a locului faptei pentru ca procurorul s -şi formeze o imagine de ansamblu asupra câmpului infrac ional. …………………………………………………………………… ţercetarea în faza dinamic . Faza dinamic a cercet rii la fa a locului este, dup cum se cunoaşte, cea mai complex etap , la ea participând to i membrii echipei. ţercetarea va începe de la cadavru, fiind examinat mai întâi corpul acestuia, precum şi locul de sub cadavru dup care se va continua cu por iunea de teren din jurul victimei. Examinarea cadavrului – efectuat de c tre medicul legist împreun cu procurorul criminalist, este o activitate esen ial a cercet rii la fa a locului, cu o rezonan deosebit în desf şurarea ulterioar a anchetei, în solu ionarea cazului. Prin examinarea cadavrului se urm reşte s se stabileasc ori s se ob in cât mai multe date referitoare la: ţauza şi natura mor ii; Posibilitatea execut rii unor ac iuni de autolezare, ţoresponden a dintre locul în care a fost g sit vi ctima etc. Consta tarea morţii victimei. Examinarea cadavrului va începe numai dup ce medicul legist a constatat decesul, diagnostic pus pe 122 baza semnelor cadaverice specifice instal rii mor ii biologice şi confirmat cu prilejul examenului necroptic. Semnele precoce, cum sunt absen a respira iei, încetarea activit ii cardiace şi areflexia total , au o valoare relativ , întrucât pot fi rezultatul unei mor i aparente. Semnele semitardive permit diagnosticarea cu certitudine a mor ii, în general ele constând în r cirea cadavrului, deshidratarea, rigiditatea cadave ric , instalarea lividit ilor şi petele cadaverice. constatarea Examinarea propriu-zis a cadavrului. Dup mor ii, medicul legist şi procurorul vor trece la examinarea cadavrului care, evident, nu poate fi executat în condi iile oferite de o sal de autopsie. ţorpul cadavrului se examineaz plecându-se de la elementele generale, cum sunt de pild , constitu ia fizic , culoarea pielii, semnele particulare, inclusiv semnele cadave rice. Stabilirea datei morţii şi a eventualelor modificări în poziţia cadavrului. ţu prilejul investiga iilor de la fa a locului, şi, îndeosebi, a cadavrului, printre numeroasele probleme ce sunt avute în vedere se num r şi aceea a stabilirii momentului la care a survenit moartea, precum şi a e ventualelor modific ri intervenite în pozi ia cadavrului. 1.4. Particularit ile cercet rii omorului în func ie de mijloacele şi procedeele folosite de f ptuitor pentru suprimarea vie ii victimei Omorul săvârşit cu arme albe şi corpuri contondente. Omorurile s vârşite cu arme albe, care se clasific în mai multe categorii – obiecte în ep toare, t ioase şi obiecte despic toare – sunt frecvent întâlnite în practica noastr judiciar . Identificarea armelor albe este relativ , determinarea caracteristicilor de grup ale obiectului vulnerant realizându-se dup lungimea şi adâncimea pl gii, care, îns , nu concord totdeauna cu lungimea lamei. Diferen ierea omuciderii de sinucidere este posibil prin interpretarea modului în care se prezint aceste leziuni. De regul , sinucigaşii prefer zona gâtului, a toracelui, arterele radiale sau venele de la încheietura mâinii. …………………………………………………………………… Omorul săvârşit prin asfixii. Moartea violent s vârşit prin asfixie mecanic , cunoscut în practica medical şi sub denumirea de „anoxie acut de tip ventilator”, este o modalitate frecvent de omucidere, dar şi de sinucidere, de aici rezultând o serie de 123 probleme ce se cer rezolvate, din cauza dive rsit ii modurilor în care se realizeaz : spânzurare, strangulare, astuparea (ocluzia) c ilor respiratorii, comprimarea toraco-abdominal şi înecare. Omorul săvârşit prin împuşcare. Omorul s vârşit prin împuşcare reprezenta o modalitate de ucidere a unei persoane relativ rar întâlnit în practica anterioar lui decembrie 1989. În prezent îns , asist m la înmul irea acestor fapte, iar cercetarea lor s-a dovedit a nu fi de cea mai bun calitate. În scopul determin rii naturii mor ii prin împuşcare, se vor cerceta, sub raport medico-legal şi criminalistic, urmele principale ale tragerii (orificiul de intrare, canalul şi orificiul de ieşire, dac exist ), precum şi urmele secundare (rupturile provocate de gaze, arsurile, tatuajul etc.) Moartea prin otrăvire. Inve stigarea mor ii prin otr vire va ave a drept obiect stabilirea faptului dac decesul s-a datorat sau nu intoxic rii acute, tipului de substan toxic şi cantit ii care a p truns în organism. De asemenea, trebuie stabilite data intoxic rii, forma de procurare şi persoanele care au favorizat ob inerea acesteia. 1.5. Alte activit i destinate investig rii omorului Dispunerea expertizelor medico-legale – Problemele la a c ror rezolvare expertiza medico-legal are un aport substan ial sunt, în esen , urm toarele: Stabilirea cauzei şi naturii mor ii, precum şi a datei la care a survenit aceasta. Diferen ierea leziunilor vitale de cele post-mortale şi explicarea mecanismelor de producere a lor. ……………………………………………………………………. Dispunerea expertizelor criminalistice – Dintre problemele curente la a c ror rezolvare concur direct examinarea criminalistic a mijloacelor materiale de prob (corpuri delicte, microurme ş.a.), men ion m: - Identificarea autorului şi a celorlal i participan i la s vârşirea omuciderii. 124 - Identificarea instrumentelor şi substan elor vulnerante, a altor obiecte folosite în comiterea infrac iunii. …………………………………………………………………… Expertiza urmelor l sate de corpul uman. Expertiza dactiloscopic serveşte, în primul rând, la identificarea autorului omorului dup urmele digitale l sate la locul faptei, inclusiv pe corpul victimei. Expertiza urmelor de picioare (urme plantare şi de înc l minte) permite identificarea creatorului urmei, pe baza detaliilor prezentate fie de crestele papilare ale plantei piciorului, fie ale ciorapului sau înc l mintei, dup cum urma a fo st format de piciorul gol ori înc l at. …………………………………………………………………….. Expertizele traseologice – Expertiza urmelor l sate de instrumentele vulnerante, efectuat împreun cu medicul legist şi expertul criminalist, are drept scop stabilirea obiectului folosit de infractor în suprimarea vie ii victimei. Subliniem împre¬un pentru c , în practic , ea se face greu. Expertiza balistic vizeaz dou direc ii principale: a. Identificarea sau stabilirea categoriei armei cu care s -a tras. b. Studierea urmelor principale şi secundare existente pe îmbr c mintea victimei. …………………………………………………………………… 1.6. Elaborarea versiunilor de urm rire penal Consideraţii introductive. Regula de baz dup care trebuie s se orienteze organele judiciare, în cercetarea infrac iunilor de omucidere, o reprezint organizarea judicioas a anchetei şi planificarea urm ririi penale, în scopul clarific rii complete a împrejur rilor s vârşirii omorului şi al identific rii f ptuitorului. Un loc central îl ocup elaborarea versiunilor de urm rire penal , referitoare la natura mor ii violente (omor, sinucidere sau accident), la persoana autorului, la mobilul şi scopul infrac iunii şi la împrejur rile sau condi iile în care a fost s vârşit . Criterii de elaborare a versiunilor. Punctul de plecare al anchetei şi, în consecin , al elabor rii versiunilor îl va reprezenta, 125 de regul , victima, întrucât ea furnizeaz cele mai pre ioase elemente pentru elucidarea cazului. Date obţinute din cercetarea la faţa locului (sau a scenei infrac iunii) şi din examinarea cadavrului, pe baza c rora pot fi desprinse concluzii referitoare la persoana autorului. Date rezultate din ascultarea martorilor, a rudelor ori din investiga iile privitoare la victim . …………………………………………………………………….. Evalu rile de tip profiling privind personalitatea f ptuitorului Importan a evalu rilor de tip profiling pentru investiga iile penale. În statele cu sisteme judiciare moderne, în primul rând în Statele Unite, a de venit frecvent , pentru solu ionarea multor cauze penale, în special omucideri, investiga ie realizat de specialişti denumi i profiler, pentru determinarea profilului personalit ii sau psihologiei infractorilor. Profiling-ul geografic. O nou tendin în domeniul profilingului este dezvoltarea aşa-numitului profiling geografic. În cadrul acestuia sunt folosite fotografii aeriene, numere de înmatriculare a autovehiculelor, date referitoare la plata impozitelor şi alte tipuri de dovezi care încearc s localizeze infractorul într-o anumit zon (loca ie) geografic şi strict de personalitatea sa. 1.7. …………………………………………………………………… 1.8. Efectuarea unor acte de urm rire penal Ascultarea martorilor. Ascultarea martorilor, a persoanelor care au descoperit cadavrul şi a rudelor victimei, este o activitate care se cere realizat cu maxim urgen . Ascultarea învinuitului sau a inculpatului. Ascultarea învinuitului sau a inculpatului - dup identificarea lor din cercul suspec ilor - permite cunoaşterea pozi iei sale fa de fapta s vârşit şi a motivelor care l-au determinat s comit omorul. Efectuarea de confrunt ri. ţonfrunt rile vor fi efectuate pentru înl turarea contradic iilor existente între declara iile celor asculta i (martori, învinui i sau inculpa i). Efectuarea de perchezi ii. Perchezi ia este necesar în multe dintre cazurile de omor, obiectivele ei fiind multiple, începând cu îns şi c utarea cadavrului, a mijloacelor materiale de prob . 126 Efectuarea de reconstituiri. Reconstituirea serveşte la precizarea afirma iilor învinuitului sau inculpatului, cu privire la posibilitatea s vârşirii unor anumite activit i, în anumite condi ii concrete de timp şi de loc. 1.9. Particularit i ale cercet rii omorului în cazul cadavrelor dezmembrate sau al cadavrelor nedescoperite Investiga ii specifice în cazul cadavrelor dezmembrate. Descoperirea unor cadavre dezmembrate ori a unor fragmente de cadavre determin dificult i serioase în cercetare. Una dintre problemele centrale r mâne identificarea victimei, rezultat la care se ajunge relativ greu, depesajul criminal fiind f cut tocmai în acest scop. În ipoteza cercet rii omorurilor în care cadavrele au fost g site dezmembrate, sau nu au fost descoperite, existând indicii despre dispari ia lor, organul de urm rire penal se va conduce dup aceleaşi reguli generale, raportându -se, îns , la particularit ile acestor cazuri. Particularit i ale cercet rii în cazurile dispari iei unor persoane, victime ale omuciderii. Investigarea omorului al c rei victim este considerat persoan disp rut , va începe dup ce au fost efectuate investiga ii complete şi ample la domiciliul, locul de munc , în cercul rudelor şi al prietenilor, la spitale, verifi cându-se, totodat , dac persoana respectiv nu a fost re inut şi condamnat pentru o infrac iune. Teme de medita ie: - Problemele, obiect al proba iunii care trebuie clarificate prin investigarea mor ii violente. - Reguli generale metodologice aplicate în investigarea omorului. - M suri luate de poli istul sosit primul la fa a locului şi activit ile preg titoare cercet rii propriu-zise. - ţercetarea în faza static şi dinamic . - Particularit i privind examinarea cadavrului, constatarea mor ii şi a datei acesteia. - Particularit i privind cercetarea în func ie de modul de suprimare a vie ii. - Dispunerea expertizelor criminalistice şi medico-legale. - Elaborarea ve rsiunilor de urm rire penal . - Evalu rii de tip profiling privind personalitatea f ptuitorului. - Efectuarea unor acte de urm rire penal . 127 Unitatea de studiu nr. 2 METODOLOGIA INVESTIG RII UNOR INFRAţ IUNI ţARE ADUţ ATINGERE PATRIMONIULUI Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - Particularit i metodologice privind investigarea furtului şi a tâlh riei; - Primele m suri luate în vederea inve stig rii furtului şi tâlh riei; - Unele particularit i ale investig rii furtului; - Particularit i metodologice ale investig rii delapid rii 128 2.1. Particularit i metodologice privind investigarea furtului şi a tâlh riei Principalele probleme, obiect al probaţiunii, care trebuie clarificate prin cercetarea furtului şi a tâlhăriei. - Determinarea concret a bunurilor mobile luate din posesia sau deten ia legitim a unei persoane ori a unei unit i din cele prev zute de art. 145 C. pen. - Stabilirea exact a locului şi momentului s vârşirii faptei are semnifica ii juridice multiple. - Identificarea mijloacelor şi metodelor folosite în s vârşirea infrac iunii serveşte la încadrarea juridic a faptei în categoria furtului simplu ori calificat. …………………………………………………………………… 2.2. Primele m suri luate în vederea investig rii furtului şi tâlh riei Indiferent de natura şi împrejurarea în care a fost s vârşi t furtul sau tâlh ria – în urma sesiz rii, prin plângere, denun ori din oficiu – organul de urm rire penal va efectua cât mai urgent posibil urm toarele acte procedurale: Consta tarea infracţiunii flagrante. În ipoteza descoperirii furtului sau tâlh riei, în momentul s vârşirii sau imediat dup s vârşire, în condi iile pre v zute de art. 465 C. pr. pen., solu ionarea cazului este relativ simpl . Frecvent, asemenea situa ii se întâlnesc în cazul infrac iunilor s vârşite în pie e, în magazine, mijloace de transport în comun etc. Cercetarea la faţa locului. ţercetarea la fa a locului este un act procedural indispensabil în cer cetarea infrac iunilor de furt şi tâlh rie, prin rezonan a sa ulterioar în solu ionarea cauzei penale. Prin cercetarea la fa a locului pot fi ob inute date importante referitoare la metodele şi mijloacele folosite în s vârşirea furtului, la num rul de persoane şi timpul în care au operat, la drumul pe care l-au parcurs f ptuitorii, precum şi la bunurile furate. Ascultarea persoanei vă tămate. Audierea persoanei v t mate vizeaz dou obiective importante: a. Ob inerea de date concrete privind bunurile sustrase, modul în care se prezenta locul faptei înaintea s vârşirii infrac iunii. b. În cazul tâlh riei, victima va furniza date despre num rul f ptuitorilor şi modul de operare. În asemenea situa ii, este important ca ascultarea s se fac imediat, mai ales da c exist şi pericolul mor ii victimei, în urma violen elor la care a fost supus . 129 …………………………………………………………………….. Audierea martorilor. Ascultarea martorilor va ave a drept scop stabilirea acelor împrejur ri, episoade ale furtului ori tâlh riei, care au fost percepute direct, în momentul s vârşirii lor, ca şi identificarea autorului. În ipoteza existen ei unor martori oculari, pentru identificarea autorului, organul judiciar va avea în vedere, cu prilejul ascult rii şi prezentarea pentru recunoaştere, procedeu tactic aplicat şi în cazul ascult rii victimei unei tâlh rii. Efectuarea de percheziţii. Efectuarea perchezi iilor este o activitate procedural deosebit de util şi necesar , ea oferind posibilitatea descoperirii bunurilor furate, precum şi a altor mijloace materiale de prob capabile s serveasc la elucidarea cauzei. …………………………………………………………………….. Alte activităţi de urmărire penală efectua te în anchetarea furtului şi tâlhăriei – În cadrul urm ririi penale, dintre actele procedurale mai importante, întâlnite frecvent în cercetarea furturilor şi a tâlh riilor, men ion m: Ascultarea învinui ilor sau a inculpa ilor . Ascultarea învinuitului (inculpatului) va fi axat , în mare, pe ob inerea de date în leg tur cu maniera de concepere şi preg tire a infrac iunii. Efectuarea prezent rilor pentru recunoaştere şi a reconstituirilor. a. Prezentarea pentru recunoaştere de persoane şi de obiecte se face atât în vederea identific rii f ptuitorului de c tre martorii oculari sau de c tre persoana v t mat (situa ie întâlnit îndeosebi în cadrul tâlh riilor). b. Efectuarea de reconstituiri este, de asemenea, o activitate procedural de mare utilitate în verificarea declara iilor învinui ilor sau inculpa ilor, ca şi ale martorilor ori ale persoanei v t mate. Dispunerea de expertize judiciare. Al turi de actele de urm rire penal , men ionate anterior, un rol însemnat în stabilirea ade v rului îl au constat rile tehnico-ştiin ifice şi expertizele criminalistice. 2.3. Unele particularit i ale investig rii furtului Furtul din locuinţe. Furtul din locuin e se s vârşeşte în cele mai diverse şi neaşteptate forme, principala preocupare a ho ilor fiind aceea de a nu fi observa i sau surprinşi în momentul comiterii faptei. 130 Printre problemele importante c rora li se acord aten ie sporit în aceste împrejur ri, de c tre organele de poli ie, se num r descoperirea şi cercetarea urmelor specifice instrumentelor de spargere folosite de infractor. Furtul din buzunare. Furtul din buzunare se înscrie printre cele mai frecvente infrac iuni flagrante, cercetarea acestora raportându-se la normele procedurale speciale (art. 465-479 C. pr. pen.), ca şi la regulile metodologice proprii, impunându-se de urgen prinderea şi perchezi ionarea autorului, ascultarea persoanei v t mate, a martorilor oculari etc. Furtul din şi de autoturisme. ţercetarea furtului din şi de autoturisme se poate finaliza cu succes, printr-o examinare atent şi perseverent a autoturismului, în vederea descoperirii urmelor, a indiciilor care s conduc la f ptuitor, sau care, cel pu in, s permit stabilirea modului de operare. Alte forme de furt. Pe lâng formele de furt amintite mai sus, şi care de in o pondere însemnat în categoria faptelor penale de acest gen, în literatura de specialitate, potrivit unei bogate şi variate practici în materie, mai sunt men ionate şi alte forme de furt, cum ar fi, de exemplu: - Furtul de bagaje; - Furtul de la persoanele adormite; - Furtul s vârşit de la garderobele; - Furturi din hoteluri. 2.4. Particularit i metodologice ale investig rii delapid rii Problemele principale care trebuie clarificate prin investigarea delapidării – Problemele principale care se cer clarificate în cadrul investig rii delapid rii prive sc, în esen , determinarea obiectului material al infrac iunii, stabilirea laturii obiective, identificarea f ptuitorilor, stabilirea vinov iei sale, precum şi a scopului sau mobilului infrac iunii. Sub raport metodologic criminalistic, în cadrul anchetei trebuie s se ac ioneze în direc ia asigur rii recuper rii prejudiciului cauzat, a bunurilor sau valorilor sustrase, precum şi a lu rii de m suri vizând pre venirea s vârşirii unor asemenea fapte. …………………………………………………………………….. Primele măsuri luate în cercetarea delapidării ţunoaşterea situa iei exacte, reale a gestiunii. În vederea determin rii situa iei gestiunii, se va proceda la inventarieri, la 131 revizii contabile, ori la verifi¬carea suplimentar a actelor încheiate de organele de constatare, în condi iile pre v zute de art.214 C.pr.pen.. Stabilirea cauzelor lipsurilor sau plusurilor din gestiune. Pentru determinarea cauzelor sustragerilor, aşa cum am men ionat anterior, organul de urm rire penal care efectueaz cercetarea în cauz va trebui s -şi formeze o imagine de ansamblu asupra activit ii din unitatea în gestiunea c reia s-au constatat lipsurile sau plusurile, documentându-se, de exemplu, asupra urm toarelor aspecte mai importante: Organizarea, caracterul şi specificul activit ii desf şurate de c tre regia sau societatea comercial în care s-a produs paguba. ţircula ia bunurilor, banilor sau valorilor, interesând modul în care se face primirea sau recep ionarea, p strarea, livrarea sau distribuirea, precum şi felul în care este asigurat paza lor. …………………………………………………………………….. Efectuarea de percheziţii şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Aceste acte de urm rire penal se impun de la sine, ele servind la ob inerea de probe directe privind fapta şi împrejur rile în care s-a comis. Efectuarea altor acte de urmărire penală – În vederea stabilirii valorii prejudiciului, a modalit ilor de investigare, a perioadei de timp în care a fost s vârşit infrac iunea, a destina iei date bani¬lor sau bunurilor însuşite, inclusiv a condi iilor care au favorizat s vârşirea faptei, pe lâng actele procedurale efectuate în faza ini ial a cercet rilor men ionate mai sus, se procedeaz , în mod firesc, la: Audierea martorilor, a învinui ilor sau a inculpa ilor; Dispunerea de expertize judiciare, frecvent fiind întâlnite expertizele contabile, merceologice, sau cu caracter economico financiar. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: Probleme, obiect al proba iunii, care trebuie clarificat prin investigarea furtului şi a tâlh riei. Primele m suri luate în vederea investig rii furtului şi a 132 tâlh riei. Acte de urm rire penal efectuate în investigarea furtului şi a tâlh riei. Unele particularit i în investigarea diverselor categorii de furt. Problemele principale care trebuie clarificate prin investigarea delapid rii. Unitatea de studiu nr. 3 ELEMENTE METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA ţRIMINALISTIţ A INFRAţ IUNILOR DIN DOMENIUL AFACERILOR Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - ţonsidera ii introductive; 133 - Scurt privire asupra modalit ilor curente de s vârşire a infrac iunilor în domeniul afacerilor; - ţadrul metodologic general al investiga iei penale în domeniul afacerilor; - Particularit i în investigarea criminalistic a unor infrac iuni financiar-bancare. 3.1. ţonsidera ii introductive Preciz ri de ordin terminologic. Pentru prezentarea cadrului metodologic al investig rii faptelor penale care fac obiectul acestui capitol, am optat pentru sintagma „infrac iuni din domeniul afacerilor”. Op iunea a fost determinat de aşa-zisa disput terminologic dintre „Dreptul comercial” şi „Dreptul afacerilor”. O perioad apreciabil , denumirea utilizat pentru acest cadru normativ a fost de “Drept comercial”, ramur de drept care s-a delimitat de “Dreptul civil” pentru a r spunde unor cerin e de ordin practic. Aspecte privind cadrul normativ care reglementează activităţile din domeniul afacerilor – Norme fundamentale ce se aplic economiei de pia şi în care sunt f cute referiri la activit ile din domeniul afacerilor, sunt cuprinse în ţonstitu ia României adoptat prin Referendum la 8 decembrie 1991, dar sediul materiei îl constituie ţodul comercial (în vigoare de la 1 septembrie 1887). De asemenea, rolul de drept comun îl are Dreptul civil prin intermediul prevederilor Codului civil. 3.2. Scurt privire asupra modalit ilor curente de s vârşire a infrac iunilor în domeniul afacerilor O cunoaştere practic a principalelor modalit i şi procedee de s vârşire a infrac iunilor în domeniul afacerilor se dovedeşte absolut necesar pentru to i cei ce lupt împotriva acestui gen de criminalitate. Modalităţi specifice modurilor de operare în infracţiuni din domeniul afacerilor Folosirea unui nume fals. Aceasta constituie cea mai banal escrocherie. De pild , escrocul îşi deschide un cont cu ajutorul unor acte de identitate false, comi ând ulterior, sub acest nume fals şi cu cecurile ob inute, importante escrocherii, apoi va profita liniştit de rezultate, sub identitatea lui real . Însuşirea unei calit i false. De regul , calitatea, func ia sau starea civil , una din însuşirile persoanei fizice, stau la baza multor escrocherii. Astfel, escrocii se pot prezenta ca fiind delega i ai unei firme îns rcinate cu strângerea de fonduri publice de la com 134 ercian i; în acest fel, falşii reprezentan i fac încas rile în interes propriu. Prezentarea unui înscris victimei. Prezentarea unui înscris (act, document) victimei, constituie una din cele mai frecvente escrocherii …………………………………………………………………….. Modalităţi de operare în fapte înrudite cu escrocheria Manipularea de date şi informa ii inexacte. a. Apelul la public în vederea acoperirii emisiunii de ac iuni, obliga iuni, înscrisuri sau orice titluri de valoare ale unei societ i care se va dovedi ulterior a fi de fa ad . b. Oferirea de informa ii inexacte (cuprinse în prospectele financiare) sau anun area de sume fictive de subscrip ii, de liste false cu persoane care au parti¬cipat la subscrip ie (printre ele înscriind şi personalit i), în vederea ob inerii de v rs minte sau subscrip ii suplimentare. …………………………………………………………………….. 3.3. Cadrul metodologic general al investiga iei penale în domeniul afacerilor Direcţii metodologice generale ale investigaţiei În esen , orice investiga ie în acest domeniu presupune adaptarea unor principii şi ini ierea unor acte de investiga ie cunoscute din materia investig rii infrac iunilor împotriva patrimoniului: a. ţunoaşterea st rii de fapt (scriptice sau faptice) şi evaluarea prejudiciului în momentul semnal rii sau descoperii faptei, prin inventarieri, expertize financiar-contabile şi merceologice. b. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, efectuarea de perchezi ii în scopul descoperirii de documente, registre contabile, chitan e, dispozi ii de încas ri şi pl i, cecuri, cambii, inclusiv instrumente de falsificare. c. Audierea martorilor pentru a stabili datele ce privesc atât identitatea f ptuito¬rului, cât şi modalit ile de operare. d. Dispunerea expertizelor judiciare, destinate stabilirii circula iei actelor, a bunurilor, a mijloacelor de plat , precum şi pentru determinarea autenticit ii înscrisurilor etc. …………………………………………………………………….. 135 3.4. Particularit i în investigarea criminalistic a unor infrac iuni financiar-bancare Principalele aspecte ce se urmăresc cu ocazia investigaţiei penale – Din aceast perspectiv , se va verifica modul de respectare a principalelor norme juridice în vigoare ce reglementeaz activitatea bancar şi societ ile bancare din România (Legea nr.58/1998). În esen , aceste reglement ri sunt: a. Societ ile bancare func ioneaz doar cu autorizarea Ţ ncii Na ionale şi nu pot fi constituite sub form de societ i cu r spundere limitat (SRL); b. ţapitalul social subscris trebuie v rsat integral, sub form b neasc în ter¬men de doi ani de la data constituirii, cota minim de v rs mânt la momen¬tul subscrierii neputând fi mai mic de 50%. c. Este interzis societ ilor bancare s încheie în elegeri sau contracte sau s adopte practici ce le-ar asigura pozi ii dominante pe pia a monetar , financiar sau valutar . …………………………………………………………………….. …………………………………………………………………….. Teme de medita ie: • Moduri de operare în infrac iuni din domeniul afacerilor. • Modalit i de operare în fapte înrudite cu excrocheria. • Direc iile metodologice ale investiga iei în acest domeniu. • Particularit i în investigarea unor infrac iuni din domeniul financiar-bancar. Unitatea de studiu nr. 4 METODOLOGIA INVESTIG RII AţţIDENTELOR DE MUNţ ; ţERţETAREA AţţIDENTELOR DE TRAFIţ RUTIER Timp de studiu individual estimat: 2 h Obiective specifice unit ii de înv are: 136 Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - Cadrul metodologic general al investig rii accidentelor de munc ; - Principalele aspecte, obiect al proba iunii, care trebuie clarificate prin investigarea accidentelor de munc ; - ţercetarea la fa a locului a accidentelor de munc ; - Efectuarea altor acte de urm rire penal ; - Particularit i metodologice privind investigarea accidentelor de munc sau avariilor din domeniul minier, petrochimic şi al construc iilor; - Particularit i metodologice ale investiga iilor accidentelor de munc sau avariilor din domeniul petrochimic; - Particularit i metodologice privind investigarea accidentelor de trafic rutier; - Particularit i privind cercetarea la fa a locului a accidentelor de trafic rutier; - Efectuarea altor acte de urm rire penal . 4.1. Cadrul metodologic general al investig rii accidentelor de munc Accidentele produse, în ultimi ani, demonstreaz c aplicarea de m suri destinate pre venirii şi combaterii unor fapte sau evenimente de natur s prejudicieze, într-o form sau alta, protec ia muncii este absolut necesar într-un stat de drept. Pe plan legislativ, în ara noastr sunt aplicabile o serie de acte normative destinate, pe de o parte, asigur rii protec iei muncii, iar pe de alt parte asigur rii exploat rii şi între inerii corespunz toare a instala iilor, utilajelor şi maşinilor. …………………………………………………………………….. 4.2. Principalele aspecte, obiect al proba iunii, care trebuie clarificate prin investigarea accidentelor de munc Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea unui accident de munc , probleme care sunt comune şi evenimentelor sau avariilor din industria minier şi petrochimic , provocate de explozii sau incendii, sunt, în esen , urm toarele: Stabilirea cauzelor accidentului. ţauzele accidentului care, deşi sunt de o mare diversitate, se clasific , de regul , în dou mari categorii: cauze de natur tehnic şi cauze de natur organi-zatoric Determinarea împrejurărilor în care a avut loc accidentul. Determinarea împrejur rilor în care a avut loc accidentul sau 137 evenimentul prezint interes pentru stabilirea elementelor pe baza c rora s se fac o încadrare juridic corect a faptei. Determinarea consecinţelor accidentului. În investigarea acestor cauze, organul judiciar are obliga ia s stabileasc cu exactitate consecin ele accidentului de munc , inclusiv pericolele ap rute prin nerespectarea normelor de protec ie a muncii. …………………………………………………………………… 4.3. ţercetarea la fa a locului a accidentelor d e munc Luarea primelor măsuri. Este firesc ca primele m suri s vizeze, în exclusivitate, acordarea primului ajutor victimelor accidentului de munc sau avariei, limitarea sau înl turarea pericolelor iminente, repunerea în func iune cât mai urgent a instala iilor şi utilajelor. Obiectivele cercetării propriu-zise la faţa locului. Direc iile principale asupra c rora trebuie s -şi concentreze aten ia membrii echipei de cercetare pot fi structurate astfel: a. Stabilirea pozi iei, st rii ini iale a instala iilor, maşinilor şi utilajelor b. ţercetarea minu ioas a urmelor, c. Examinarea minu ioas a victimei, …………………………………………………………………….. Fixarea rezulta telor cercetării locului faptei. Fixarea rezultatelor cercet rii locului unui accident de munc se face prin mijloacele cunoscute, procesul-ve rbal fiind principala modalitate de consemnare a acestora. Procesul-ve rbal va fi înso it de fotografii, de schi e, de revel ri, de înregistr ri videomagnetice ori de filmare. 4.4. Efectuarea altor acte de urm rire penal Efectuarea altor acte de urm rire penal , în mod evident necesar pentru clarificarea, sub toate aspectele, a accidentului, pentru stabilirea vinov iei, a responsabilit ii juridice sau administrative care re vine fiec rei persoane implicate în accident. Dintre actele de urm rire penal efectuate în aceste cazuri, mai frecvente sunt urm toarele: Audierea martorilor; Ascultarea învinuitului sau inculpatului; Dispunerea de expertize judiciare. Prin dispunerea de expertize judiciare se urm reşte îndeosebi clarificarea aspectelor de 138 natur tehnic , a circumstan elor de loc, de timp şi de mod în care s-a produs accidentul ori avaria. Teme de medita ie: • Aspecte de clarificat prin investigarea accidentelor de munc . • ţercetarea la fa a locului. • Efectuarea actelor de urm rire penal . 4.5. Particularit i metodologice privind investigarea accidentelor de munc sau avariilor din domeniul minier, petrochimic şi al construc iilor Particularităţi metodologice privind investigarea accidentelor de muncă din domeniul minier – Principalele cauze ale accidentelor de munc din domeniul minier. Specificul investig rii penale a accidentelor de munc din domeniul minier este determinat nu numai de specificul activit ii din exploat rile miniere, ci şi de cauzele acestor accidente, care se clasific în: - Accidente de munc în leg tur cu deschiderea, s parea şi sus inerea lucr rilor miniere, - Accidente de munc în leg tur cu circula ia şi transportul în subteran, - Accidente de munc în leg tur cu lucr rile cu materiale explozive, incendiile din subteran şi focurile de min . Cercetarea la faţa locului. ţercetarea la fa a locului este esen ial pentru clarificarea cauzelor şi împrejur rilor accidentului, în condi iile grele din subteran, ea necesitând mult aten ie, calm, concentrare şi perse veren . În faza de preg tire a cercet rii se impune delimitarea exact a locului producerii accidentului, prin natura exploat rilor miniere, acesta putând ave a o întindere destul de mare. În faza static a cercet rii se vor examina, stabili şi fixa aspectul de ansamblu al locului accidentului, starea şi pozi ia instala iilor, a utilajelor şi victimelor. În faza dinamic a cercet rii, care este preferabil s înceap din punctul în care se afl victima, socotit centrul locului accidentului - deşi în accidentele de min este dificil s se impun o astfel de regul . 4.6. Particularit i metodologice ale investiga iilor accidentelor de munc sau avariilor din domeniul petrochimic Tratarea principalelor particularit i metodologice ale investig rii accidentelor de munc , ale altor e venimente, îndeosebi de tipul avariilor din domeniul petrochimic se impune, pe de o parte, din cauza specificului acestei activit i, iar pe de alt parte, prin 139 faptul c o anumit pondere o de in incendiile şi exploziile. Fireşte, în practic se întâlnesc şi alte categorii de accidente, multe dintre ele comune majorit ii ramurilor industriale. Cercetarea la faţa locului. Particularit ile acestui segment al investiga iei penale sunt impuse de tipul şi natura e venimentului, de modific rile intervenite în aspectul locului faptei, deseori propor ionale cu intensitatea exploziei sau incendiului, precum şi de posibila extindere a e venimentului asupra zonelor învecinate. În faza static a cercet rii, în multe cazuri este posibil , dac nu examinarea, cel pu in fixarea prin fotografiere şi înregistrare videomagnetic a aspectului de ansamblu şi chiar a unor detalii (prin folosirea teleobiectivelor sau transfocatoare. În faza dinamic a cercet rii locului faptei, se procedeaz la examinarea minu ioas a locului faptei, pentru descope rirea tuturor urmelor, a mijloacelor materiale de prob , f r a se porni cu idei preconcepute referitoare la valoarea lor probatorie sau la semnifica ia lor în ansamblul datelor ob inute. Fixarea rezultatelor cercet rii se face prin proces-verbal, înso it de planşe fotografice, de regul color, de desene schi , de relev ri. Efectuarea altor acte de urmărire penală. Efectuarea altor acte de urm rire penal este absolut necesar pentru elucidarea sub toate aspectele a cauzelor accidentului, a împrejur rilor în care a avut loc şi a stabilirii persoanelor responsabile de producerea lui. De exemplu; Ascultarea martorilor, Ascultarea învinui ilor sau a inculpa ilor, Dispunerea expertizelor judiciare. …………………………………………………………………….. 4.7. Particularit i metodologice privind investigarea accidentelor de trafic rutier Cauzele accidentelor de circulaţie. Referitor la cauzele accidentelor de circula ie exist o bogat literatur de specialitate, în întreaga lume remarcându-se o serioas preocupare în direc¬ ia prevenirii şi combaterii acestor e venimente. Accidentele datorate factorului uman de in o pondere covârşitoare, reprezentând circa 90% din totalul evenimentelor de trafic, ceea ce a f cut s se afirme c “nu exist accidente de automobile, ci de automobilişti”. Accidente datora te factorilor tehnici, apar inând autovehiculului, cum sunt, de exemplu, cele cauzate de defectarea 140 sau proasta func ionarea a sistemelor de frânare, de direc ie, de rulare şi de semnalizare. …………………………………………………………………….. Împrejurări prin care trebuie stabilită cercetarea accidentelor de trafic. ţercetarea accidentelor de circula ie presupune stabilirea unor elemente sau clarificarea unor aspecte care s serve asc la conturarea naturii juridice a e venimentului, la determinarea r spunderii penale şi civile ce revine persoanei vinovate de producerea accidentului. Împrejur rile care trebuie stabilite în leg tur cu producerea unui eveniment rutier sunt, în majoritatea cazurilor, urm toarele: - ţauzele şi împrejur rile în care s-a produs accidentul., - Regulile de circula ie care au fost înc lcate, - Persoanele r spunz toare - ţonsecin ele produse de accident. …………………………………………………………………….. 4.8. Particularit i privind cercetarea la fa a locului a accidentelor de trafic rutier ţercetarea la fa a locului în cazul accidentelor de circula ie reprezint unul dintre cele mai importante acte de urm rire penal , cu caracter imediat şi necesar, de modul în care este efectuat depinzând direct solu ionarea cauzei. Pregătirea cercetării locului accidentului. Preg tirea cercet rii va consta în: - Verificarea şi completarea m surilor luate ini ial de lucr torul de poli ie sosit primul la locul faptei, îndeosebi de protejarea şi conservarea urmelor. - Delimitarea exact a locului faptei, care nu se reduce numai la locul în care se afl victima sau autovehiculul. …………………………………………………………………….. Efectuarea cercetării propriu-zise. În faza static a cercet rii se procedeaz la examinarea şi fixarea aspectului de ansamblu a locului accidentului, la stabilirea pozi iei şi a raportului de distan dintre vehicule, dintre victim şi vehicul, dintre acesta şi urmele descoperite. 141 În faza dinamic , cea mai laborioas etap a cercet rii, se trece la examinarea am nun it a locului accidentului în vederea descoperirii, fix rii, ridic rii, şi interpret rii urmelor accidentului. …………………………………………………………………….. Fixarea rezulta telor cercetării se face prin proces-verbal, fotografiere, schi . În situa iile deosebite este preferabil s se recurg la înregistrarea pe band videomagnetic şi, e ventual, la filmare. 4.9. Efectuarea altor acte de urm rire penal În vederea solu ion rii complete a accidentului de circula ie, pe lâng cercetarea la fa a locului, organul de urm rire penal va ini ia şi alte acte procesuale menite s serveasc la elucidarea cauzei. Astfel: Ascultarea martorilor. Ascultarea martorilor, în primul rând a celor oculari, este de natur s serveasc la completarea sau clarificarea unor aspecte cu privire la împrejur rile în care s-a produs accidentul, interesând viteza de circula ie, comportamentul victimei, mai ales dac acesta era un pieton, modul în care conduc torii auto-vehiculelor intrate în coliziune au respectat anumite reguli de circula ie ş.a. Ascultarea persoanelor implicate în accident. Ascultarea persoanelor implicate în accident (conduc torii autovehiculelor, victimele), va fi efectuat , de asemenea, cu maxim operativitate, declara iile acestora aducând date utile clarifi c rii cauzei. Dispunerea, efectuarea şi valorificarea consta tărilor tehnico ştiinţifice şi a expertizelor judiciare. Dispunerea, efectuarea şi valorificarea constat rilor tehnico-ştiin ifice şi a expertizelor judiciare se face în conformitate cu regulile generale care guverneaz aceast activitate. Efectuarea altor acte de urmărire penală. Alte aspecte de urm rire penal , cum sunt, de exemplu, reconstituirea, perchezi ia, confruntarea sunt efectuate în func ie de particularit ile fiec rui caz, toate servind la stabilirea ade v rului. …………………………………………………………………….. …………………………………………………………………….. 142 Teme de medita ie: • ţauzele accidentelor de trafic rutier şi principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea acestora. • Particularit ile cercet rii la fa a locului. • Efectuarea principalelor acte de urm rire penal . 143 Unitatea de studiu nr. 5 PARTIţULARIT I METODOLOGIţE PRIVIND INVESTIGAREA ţRIMINALISTIţ A INFRAţ IUNILOR DIN DOMENIUL TRAFICULUI DE STUPEFIANTE Timp de studiu individual estimat: 2 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - ţonsidera ii introductive; - Moduri şi sisteme de operare folosite de trafican ii de droguri; - Elemente metodologice aplicate în investigarea traficului de stupefiante; - Particularit i ale cercet rii la fa a locului; - Realizarea flagrantului în cazul infrac iunilor la regimul produselor şi substan elor stupefiante; - Efectuarea urm ririi penale propriu-zise 5.1. ţonsidera ii introductive Principalele categorii de substanţe stupefiante şi clasificarea acestora – Legea nr.143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, defineşte drogurile ca fiind plantele şi substan ele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care con in asemenea plante şi substan e, clasificând drogurile în dou mari categorii: - Droguri de mare risc (heroina, mescalina, morfina, amfetamina, cocaina, codeina, opium, phencyclidina ş.a.). - Droguri de risc (canabis, rezin de canabis, ulei de canabis, diazepam, meprobamate ş.a.). În sensul dat de conven iile interna ionale, prin drog se în elege o substan din cele supuse controlului prin ţonven ia Unic asupra stupefiantelor din 1961, precum şi una din substan ele psihotrope al c ror control este prev zut de ţonven ia din 1971. Al i autori adaug acestei clasific ri o nou categorie, anume aceea a narcoticelor, din care fac parte: morfina, heroina, codeina, metadona. În func ie de natura lor, drogurile, în general, pot fi clasificate astfel: a. Analgezicele, destinate atenu rii durerilor, mai mari sau mai mici, 144 b. Sedativele, sunt deprimante neselective care la doze terapeutice normale, c. Hipnoticele (somniferele) sunt substan e deprimante ale SNţ, ………………………………………………………………………. Dup modul în care ac ioneaz asupra organismului uman, stupefiantele se împart în: Psiholeptice (depresive) - barbituricele şi tranchilizantele; Psihoanaleptice (stimulente) - amfetamina, opiaceele, cocaina; Psihodisleptice (halucinogene), care la rândul lor se împart în halucinogene propriu-zise şi halucinogene depersonalizante; Referiri la reglementarea juridică – Elemente generale care trebuie stabilite prin investigarea infrac iunilor de trafic de stupefiante. Investigarea criminalistic , respectiv ancheta penal în faptele men ionate trebuie, ca şi în cazul celorlalte infrac iuni, s stabileasc elementele constitutive ale infrac iunii interesând, determinarea modalit ilor de comitere a faptei şi circumscrierea lor în modalit ile pre v zute de Legea nr.143/2000: - Traficul propriu-zis: producerea, fabricarea, extragerea, prepararea, transformarea, procurarea, cump rarea, de inerea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, etc. - Înlesnirea traficului: cultivarea de plante ce con in astfel de substan e, experimentarea acestora. - Favorizarea traficului şi consumului: introducerea sau scoaterea din ar , importul ori exportul de droguri sau precursori, prescrierea de re ete medicale f r acoperire, organizarea, conducerea sau finan area traficului, ş.a. 5.2. Moduri şi sisteme de operare folosite de trafican ii de droguri Modalităţi de ascundere – Metode de ambalare sau disimulare în vederea trafic rii. În scopul trafic rii drogurilor se apeleaz la metode diversificate de ascundere şi transportare a drogurilor, urm rindu-se fireşte, sustragerea de la depistarea de c tre autorit ile vamale sau judiciare. a. Fabricarea pe cale industrial a mijloacelor de ascundere a drogurilor, b. Producerea pe cale artizanal a mijloacelor de ascundere, c. Înlocuirea produsului finit din cutiile de conserve, efectuat în mai multe modalit i. d. Îmbibarea es turilor cu stupefiante pentru transportul cocainei. 145 …………………………………………………………………….. Modalităţi de ascundere în trafic a stupefiantelor – Pentru trecerea frontierelor, drogurile sunt, fireşte, bine ascunse, astfel încât s nu fie descoperite de vameşi sau de c tre organele de poli ie. Locurile şi modalit ile de disimulare sunt diferite, ele depinzând de ingeniozitatea trafican ilor, aceştia dovedindu -se foarte inventivi. Locuri de ascundere în mijloace de transport – În func ie de tipul de mijloc de transport, stupefiantele pot fi ascunse în: autoturisme, autobuze şi autocamioane; trenuri de c l tori şi de marf ; avioane pentru transportul c l torilor sau a m rfurilor; vapoare, şalupe şi alte mici ambarca iuni. Locurile de ascundere în obiecte de îmbrăcăminte sau pe corp. Trafican ii transport personal drogurile disimulându -le în diferite obiecte pe care le au asupra lor, sau în îmbr c minte, ca şi în toate cavit ile anatomice ale femeilor şi b rba ilor. Moduri de operare frecvente ale traficanţilor de droguri – Pentru efectuarea traficului de droguri, în sensul s u larg, se apeleaz la cele mai diverse moduri de fabricare, de transport şi de consumare propriu-zis a stupefiantelor. Fabricarea drogurilor. O mare varietate de narcotice (codeina, methadona), stimulente (amfetaminele) şi depresive (diazepam), sunt fabricate legal în scopuri medicale. Aceste droguri îns pot fi subiect al abuzului şi al traficului ilicit. ţa şi culturile, fabricarea stupefiantelor se face în mod clandestin, în laboratoare special amenajate în subsoluri, buc t rii nefolosite etc. Echipamentul tehnic este improvizat, foarte ieftin, fiind cump rat din magazine f r a trezi suspiciuni. Existen a unui laborator clandestin este tr dat de mirosul de aceton , amoniac sau alte substan e chimice, care sunt indispensabile în procesul de fabricare a morfinei sau heroinei. Transportul drogurilor. Transportul drogurilor se face pe rute aeriene, rutiere şi maritime. Mijloacele de transport, aşa cum s-a v zut, sunt diferite, începând cu omul şi terminând cu avionul şi elicopterul. Trafican ii folosesc tot mai mult autovehi cule cu numere false de înmatriculare sau numere de tranzit de tip Z sau W pentru transportarea m rfurilor de contraband şi implicit a drogurilor. Distribuirea drogurilor. Pia a neagr sau pia a secret unde sunt desf cute stupefiantele este diferit . În unele locuri aceast pia nu este îns chiar atât de secret . De exemplu, în Asi a de Sud146 Est opiul se vinde în mod deschis. În America de Sud, sacii cu frunze de coca sunt scoşi în plin strad . Ambalarea şi prezentarea spre desfacere a stupefiantelor este o chestiune important pentru trafican i. Produc torii de opiu îl ambaleaz în s cule e de pânz şi îi dau forma unei turte. …………………………………………………………………….. 5.3. Elemente metodologice aplicate în investigarea traficului de stupefiante Modalităţi de depistare a traficanţilor – Depistarea trafican ilor presupune o activitate complex , organizat minu ios şi uneori de lung durat , în care investiga iile şi verific rile au o mare importan . Metode tactice – Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectueaz supravegheri şi verific ri, verific ri de registre, coresponden e şi eviden e financiar contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care ar putea avea leg tur direct sau indirect cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul na ional. De asemenea, se efectueaz supravegherea şi verificarea operativ a cl dirilor, depozitelor, terenurilor, unde ar putea s se g seasc stupefiante sau precursori (substan e utilizate frecvent în fabricarea drogurilor). …………………………………………………………………….. Metode tehnico-ştiin ifice de depistare – Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X, mai ales pentru controlul bagajelor şi a locurilor greu accesibile, ca şi aparatur de examinare neutronic . Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autorit ile folosesc tehnic ultrasofisticat , cum ar fi nave rapide, aparatur de control (radare), avioane AWAţS (radar cu raz foarte mare de scanare) şi sateli i. Identificarea toxicomanilor. Pentru identificarea toxicomanilor în mod operativ, pân la efectuarea unei investiga ii medico -legale, trebuie ştiute urm toarele: a) când se apropie momentul inject rii sau inger rii, deci nevoia de drog, la toxicomani apar simptome ca l crim ri, curgeri nazale, dureri, mânc rimi, c sc turi, st ri de team , transpira ii, frisoane, dilatarea pupilelor, irascibilitate, agita ie, nervozitate; 147 b) toxicomanii afla i sub influen a stupefiantelor sunt somnolen i, apatici, pu in comunicativi, privesc în gol şi se izoleaz pentru a „gusta pl cerea” stupefiantului. ………………………………………………………………………. Metodologia investigării propriu-zise a traficului de stupefiante – Modalit i de documentare pentru începerea urm ririi penale. Activitatea de documentare presupune ob inerea unor informa ii, date referitoare la fapta s vârşit şi autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organele competente s decid dac este sau nu cazul s dispun începerea urm ririi penale. 5.4. Particularit i ale cercet rii la fa a locului. Pentru descoperirea şi ridicarea mijloacelor materiale de prob , un rol important îl are cercetarea la locul s vârşirii infrac iunii. În cercetarea la fa a locului se vor folosi: truse cu reactivi pentru testarea stupefiantelor; sonda de control (periscop) pentru verificarea locurilor greu accesibile din autovehicule; aparatura necesar radiografierii unor obiecte în care sunt ascunse stupefiante. În faza static a cercet rii la fa a locului se va insista asupra urm toarelor aspecte: luarea m surilor de pre venire a intoxica iilor cu stupefiante şi de salvare a e ventualelor victime; fotografierea sau filmarea stupefiantelor, a locurilor unde au fost ascunse; descoperirea obiectelor corp delict şi a urmelor vizibile; efectuarea perchezi iei corporale asupra persoanelor implicate ş.a. În faza dinamic a cercet rii la fa a locului, se vor întreprinde urm toarele: examinarea am nun it de c tre medic a persoanelor suspecte c sunt sub influen a stupefiantelor, în vederea recolt rii probelor de sânge şi urin şi a lu rii m surilor medicale ce se impun; precum şi examinarea îmbr c mintei, a bagajelor; etc. 5.5. Realizarea flagrantului în cazul infrac iunilor la regimul produselor şi substan elor stupefiante. Pregătirea constatării infracţiunii flagrante. Printre activit ile preliminare constat rii infrac iunii flagrante se înscriu: a) Stabilirea oportunit ii şi necesit ii constat rii infrac iunii flagrante; b) Ob inerea de date referitoare la f ptuitor şi activitatea sa infrac ional ; c) Preg tirea mijloacelor tehnice criminalistice; d) Stabilirea momentului şi a modului de ac iune. 148 ………………………………………………………………………. Realizarea efectivă a prinderii în flagrant presupune: - Identificarea martorilor oculari; - Stabilirea activit ii ilicite desf şurate în momentul constat rii; - Declinarea calit ii organului judiciar şi luarea m surilor pentru întreruperea activit ii ilicite; - Acordarea primului ajutor persoanelor intoxicate; - Identificarea f ptuitorului. ………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………. 5.6. Efectuarea urm ririi penale propriu-zise În anchetarea traficului de stupefiante, printre primele acte de urm rire penal efectuate se afl perchezi ia, alta decât cea realizat în cazul flagrantului. În asemenea situa ii, perchezi ia trebuie efectuat cu operativitate, realizându-se elementul surpriz , f r îns a se neglija problemele de detaliu. Momentul efectu rii perchezi iilor trebuie ales cu mult grij , acestea efectuându-se, de regul , atunci când cercet rile ajung în stadiul în care exist convingerea c se vor putea ob ine maximum de probe. Examinarea înscrisurilor. Cu ocazia efectu rii perchezi iei, pot fi ridicate şi anumite înscrisuri care au leg tur cu fapta cercetat . O problem care trebuie clarificat în acest caz este determinarea exact a criteriilor dup care se stabileşte „leg tura cu fapta”, astfel încât s nu fie întârziate cercet rile. Dispunerea de constat ri tehnico-ştiin ifice şi expertize. ţonstat rile tehnico-ştiin ifice sau expertizele sunt absolut necesare în cauzele penale referitoare la traficul de stupefiante, ele constituind principalele modalit i ştiin ifice de dovedire a existen ei stupefiantului. Ascultarea persoanelor implicate în traficul de droguri. Din perspectiva tacticii criminalistice ascultarea se va face în func ie de situa ia concret a fiec rei persoane implicate. În interogarea trafican ilor sau consumatorilor de stupefiante trebuie s se stabileasc leg turile dintre sursele de aprovizionare şi destina ia stupefiantelor, urm rindu-se evaluarea volumului traficului ilicit de pe raza unei regiuni sau zone geografice. Mişcarea stupefiantelor presupune deplasarea lor de la locul de origine sau de producere, 149 spre consumator. Deoarece consu matorii sunt r spândi i în toat lumea, rezult c aria de mişcare a stupefiantelor este foarte mare. Teme de medita ie: - ţategorii de substan e stupefiante şi clasificarea acestora. - Moduri de ap rarea folosite de trafican ii de droguri (ambalare, transportare, traficare propriu-zis ). - Modalit i de depistare a trafican ilor (modalit i tactice şi tehnico-ştiin ifice). - Identificarea toxicomanilor. - Metodologia investig rii propriu -zise. - Realizarea flagrantului în aceste infrac iuni. - Efectuarea actelor de urm rire penal 150 Unitatea de studiu nr. 6 ELEMENTE METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA ţRIMINALISTIţ A INFRAţ IUNILOR DIN DOMENIUL ţRIMINALIT II ORGANIZATE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - ţonsidera ii introductive; - Scurt privire asupra structurilor şi modalit ilor curente de s vârşire a infrac iunilor în domeniul criminalit ii organizate; - Modalit i de s vârşire a infrac iunilor din domeniul criminalit ii organizate; - ţadrul metodologic general al investiga iei penale în domeniul criminalit ii organizate; - Organizarea flagrantului; - Particularit i în investigarea criminalistic a unor infrac iuni circumscrise crimei organizate, cu inciden în domeniul financiar-bancar 6.1. ţonsidera ii introductive Abordarea elementelor metodologice de investigare a faptelor circumscrise criminalit ii organizate, fie şi pe scurt, am considerato necesar din cauza dezvolt rii semnificative, şi în ara noastr , a acestui fenomen devenit foarte grav. Precizări de ordin terminologic Criminalitatea de tip mafiot. Mafia reprezint acel segment infrac ional la care se raporteaz activit i ilegale deosebit de periculoase, desf şurate prin metode agresive de c tre asocia ii de indivizi cu o structur organizatoric ierarhizat şi un lider autoritar, având la baz un cod de conduit obligatorie, ritualuri de admitere a membrilor şi o lege a t cerii, în scopul instituirii controlului asupra unor sectoare ale economiei sau chiar asupra 151 unor niveluri de decizie ale societ ii şi ob inerii de câştiguri ilicite fabuloase. ţriminalitatea organizat . Spre deosebire de „Mafie”, realitatea criminalit ii organizate const într-o gam , practic infinit , de aspecte ale universului social, cele mai multe clandestine, diverse şi complexe. Studiind conceptul acestui gen de criminalitate trebuie s lu m în considera ie şi unii factori soci ali şi politici care pot avea un rol semnificativ în formarea actualelor percep ii asupra crimei organizate. ţriminalitatea organizat , în esen , poate fi definit ca fiind acel segment infrac ional la care se raporteaz activit ile ilegale, de natur s afecteze grav anumite sectoare ale vie ii economice, sociale şi politice, desf şurate prin diverse metode şi mijloace, în mod constant, planificat şi conspirat, de c tre asocia ii de indivizi, cu ierarhie intern bine determinat , cu structuri specializate şi mecanisme de autoap rare, în scopul ob inerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. 6.2. Scurt privire asupra structurilor şi modalit ilor curente de s vârşire a infrac iunilor în domeniul criminalit ii organizate Tipuri şi structuri de organizaţii criminale – Nu exist un model unic de organiza ie transna ional , acestea variind ca forme, norme de conduit , experien , specializare în activitatea infrac ional , arie de operare, tactici şi mecanisme de ap rare, ceea ce face ca lupta de prevenire şi combatere s fie extrem de complex , reclamând, obligatoriu, o cooperare interstatal . În concep ia Interpol, organiza iile criminale pot fi împ r ite în cinci grupe distincte. Familiile mafiei. Acestea au structuri ierarhice, norme interne de disciplin , un cod de conduit şi desf şoar o diversitate de activit i ilicite. Organiza iile profesionale. Membrii acestora se specializeaz în una sau dou tipuri de activit i infrac ionale (traficul de maşini furate, imprimerii clandestine de moned fals , laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor, r piri de persoane pentru r scump rare, jafuri organizate etc.); Organiza ii criminale etnice. Acestea sunt rezultatul expansiunilor geografice, a diferen elor dintre nivelurile de via , a severit ii excesive a condi iilor de imigrare („Triadele”, organiza ii criminale chineze; „Yakuza”, grup ri japoneze ş.a.); ………………………………………………………………………. 152 În concep ia nord-american , în func ie de activit ile infrac ionale pe care le desf şoar , putem distinge urm toarele tipuri de organiza ii criminale: - Raketing. Grupuri de indivizi care organizeaz diverse tipuri de activit i infrac ionale pentru profituri combinate. - Opera iuni de vicii. Grupuri de indivizi care desf şoar o activitate continu prin furnizarea de bunuri şi servicii ilegale. - Ţande. Grupuri de indivizi cu interese comune ori apartenen social , care se asociaz în vederea comiterii unor activit i ilicite, pentru a se impune într-o comunitate - Terorişti. Grupuri de indivizi care se asociaz pentru a comite acte criminale spectaculare. ………………………………………………………………………. Dintre activit ile infrac ionale ale crimei organizate, cele cu impact grav asupra societ ii sunt urm toarele: traficul de droguri, traficul de persoane, falsificarea de monede, traficul interna ional cu autovehicule furate, traficul cu obiecte de patrimoniu, traficul cu arme, sp larea de bani, migra ia ilegal , prostitu ia, corup ia, terorismul. 6.3. M odalit i de s vârşire a infrac iunilor din domeniul criminalit ii organizate Traficul de droguri. România prezint interes din ce în ce mai mare pentru re elele de traficare a drogurilor, în special a haşişului provenit din Africa şi a cocainei traficat din America de Sud spre Europa Occidental . ara noastr este inclus în aşa numit „Rut balcanic ” de traficare a heroinei dinspre Turcia spre pie ele occidentale, prin 3 din totalul de 5 variante ale acestei rute men ionat cursul de baz . Spălarea de bani. Pentru derularea opera iunilor financiare frauduloase din sfera sp l rii banilor, cel mai adesea sunt folosite firme private paravan, sau chiar fictive, în spatele c rora se desf şoar activit i infrac ionale. Falsul de monedă. Atât falsificarea cât şi traficarea mijloacelor de plat cunosc o recrudescen îngrijor toare, motiv pentru care pe plan interna ional serviciile specializate sunt în continu c utare a unor noi metode de pre venire şi contracarare a acestui fenomen. Traficul internaţional de autoturisme furate. Trafican ii, prin leg turi infrac ionale cu vameşii, introduc în ar autoturisme furate pentru care ob in chitan e vamale ce atest plata taxelor legale pe repere mari, cum ar fi caroseriile şi motoarele. 153 Traficul cu arme. Se afl deseori în leg tur cu terorismul, comer ilicit ce este, de mult ori, apanajul crimei organizate. Re ele interna ionale, având deseori acceptul unor state interesate în alimentarea focarelor de r zboi, din diferite zone ale lumii. …………………………………………………………………….. Corupţia. ţorup ia reprezint punctul de pornire al tuturor activit ilor infrac ionale desf şurate de organiza iile criminale. Ea este un fenomen extrem de nociv, cvasi -generalizat în toate structurile sociale. Deşi exist în toate rile lumii, în statele care trec printr-o perioad de tranzi ie, nocivitatea corup iei se simte mai acut. Terorismul. FBI-ul defineşte terorismul ca „folosirea în afara legii a for ei ori violen ei pentru intimidarea ori constrângerea unui guvern, a popula iei civile, ori a unui segment din acesta, în îndeplinirea unor obiective politice ori sociale”. Activit ile infrac ionale în care teroriştii sunt implica i includ: bombardamente, incendii, asasinate, r piri, luare de ostatici, deturnare de avioane, spargeri de b nci, furturi din arsenalul militar sau poli ienesc. 6.4. Cadrul metodologic general al investiga iei penale în domeniul criminalit ii organizate Etapele şi modalităţile de acţiune Faza ob inerii de informa ii. În aceast faz , se desf şoar activit i de cunoaştere şi informare cu privire la activit ile re elelor criminale. În acest sens, sunt consultate bazele de date şi informa ii ob inute de structurile specializate. Structurile informative îşi au propriile planuri de culegere a informa iilor despre criminalitatea organizat . Faza investigaţiilor. Activit ile investigative constau, în esen , în verificarea informa iilor de inute şi completarea lor prin activit i operative specifice poli iei judiciare sau serviciilor speciale, cum ar fi: Supravegherea operativ a unei persoane suspecte. Verificarea surselor de venit ale suspec ilor. Verificarea unor acte şi înscrisuri. Faza urmăririi penale. Din perspectiv urm ririi penale vor fi desf şurate urm toarele activit i con¬sacrate în legea procesual penal : - Audierea de martori, cu obligativitatea asigur rii protec iei lor. 154 - Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Acest mijloc de proba iune ofer posibilitatea examin rii ulterioare a înscrisurilor şi efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiin ific. ………………………………………………………………………. 6.5. Organizarea flagrantului Flagrantul reprezint unul dintre cele mai complete şi eficiente mijloace de eviden iere a elementelor de fapt, de constatare în timp util şi în mod complet a faptelor ilicite şi a autorilor acestora. Pregătirea acţiunilor de realizare a flagrantului – Planificarea ac iunii are urm toarele repere obligatorii: Stabilirea locului, zonei şi mediului unde se va desf şura ac iunea, recunoaşterea zonei şi fixarea activit ilor ş.a. Efectuarea unor investiga ii complexe în vederea identific rii persoanelor implicate, a leg turilor lor infrac ionale, a modalit ilor de operare şi a mijloacelor folosite. ţoroborarea tuturor datelor şi stabilirea modalit ilor concrete de ac iune. Pătrunderea în zona de acţiune – Pe întreaga durat a ac iunii se va urm ri îndeplinirea simultan a trei cerin e: - Asigurarea securit ii personalului participant la ac iune, precum şi a cet enilor care se afl în zona vizat . - Luarea m surilor de protejare a persoanelor care lucreaz sub acoperire, a celor infiltrate în cauz şi a inf ormatorilor. - Protejarea şi asigurarea tuturor materialelor folosite pentru identificarea infractorilor. Realizarea flagrantului propriu-zis. În func ie de fazele comiterii actului infrac ional, de regul , exist trei posibilit i de ac iune a echipei de interven ie pentru realizarea flagrantului: Interven ia înainte de consumarea actului infrac ional, Interven ia în timpul comiterii faptei, Interven ia dup consumarea actului infrac ional. 6.6. Particularit i în investigarea criminalistic a unor infrac iuni circumscrise crimei organizate, cu inciden în domeniul financiar-bancar Principalele aspecte ce se urmăresc cu ocazia investigaţiei penale: Analizele financiare. Toate activit ile organiza iilor criminale au ca scop final manipularea profiturilor lor ilegale, într-o manier care s le fac s par c provin dintr -o surs legitim . Tehnica de 155 investigare cea mai des folosit , rapid de cele mai multe ori, sigur şi comun investig rii tuturor infrac iunilor asimilate crimei organizate este analiza financiar . Supravegherea electronic . O alt metod uzitat în investigarea crimi¬nalit ii organizate, deşi deseori criticat , este supravegherea electronic . Avantajul acestei metode const în înregistrarea unor segmente importante din activitatea criminal . Teme de medita ie: • Tipuri şi structuri de organiza ii criminale (concep ia INTERPOL şi Nord-american). • Modalit i de s vârşire a infrac iunilor din domeniul criminalit ii organizate. • Etapele şi modalit ile de ac iune în asemenea cate gorii de infrac iuni. • Preg tirea şi realizarea flagrantului. • Aspecte care trebuie urm rite şi clarificate în investigarea infrac iunilor cu inciden în domeniul financiar-bancar 156 Unitatea de studiu nr. 6 UNELE ELEMENTE METODOLOGICE INVESTIGARE A INFRAţ IUNILOR DE ţORUP IE DE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - ţadrul general al reglement rii penale europene şi na ionale; - ţriterii generale de investigare criminalistic a corup iei; - M suri speciale de investigare a infrac iunilor de corup ie; - ţonstatarea infrac iunii flagrante; - Tactica efectu rii altor acte de urm rire penal . Cadrul general al reglement rii penale europene şi na ionale F r a exagera, putem afirma c , departe de fi eradicat, fenomenul corup iei şi-a f cut apari ia o dat cu primele forme de organizare statal . În formularea modern din literatura noastr de specialitate, corup ia este definit prin acele cazuri în care func ionarii pretind, primesc diferite avantaje materiale ori le accept tacit sau expres, direct sau indirect, ca urmare a exercit rii unei influen e. Îns , aceast abatere de la moralitate, de folosire abuziv a unei func ii, a demnit ii, pozi iei sociale, politice sau economice este men ionat , şi sanc ionat , din cele mai ve chi timpuri. 6.2. Criterii generale de investigare criminalistic a corup iei 6.1. 157 Cadrul general – În cercetarea criminalistic a fenomenului de corup ie, atât la scar global-social cât şi raportat la cazurile individuale, se au în vedere mai multe criterii, care pot da o imagine a dimensiunii fenomenului, în ansamblu, dar şi solu ii pentru depistarea, cercetarea şi încadrarea juridic a fiec rui caz în parte. Problemele pe care trebuie să le clarifice investigaţia penală Sesizarea organului judiciar, a Parchetului Na ional Anticorup ie, în leg tur cu s vârşirea infrac iunilor de corup ie. Infrac iunile de corup ie, infrac iunile asimilate infrac iunilor de corup ie, precum şi infrac iunile în leg tur direct cu infrac iunile de corup ie, fac parte din categoria infrac iunilor de serviciu sau în leg tur cu serviciul, acestea având o metodologie proprie de investigare. Principalele probleme care fac obiectul proba iunii. Organele de urm rire penal sesizate despre s vârşirea unei infrac iuni de corup ie trebuie s l mureasc urm toarele probleme: ţalitatea f ptuitorului. În func ie de tipul de infrac iune de corup ie, subiectul activ al infrac iunii poate fi: o persoan care exercit o func ie public ; o persoan care particip la luarea deciziilor sau le poate influen a, etc. Activitatea ilicit , desf şurat de f ptuitor, de al i participan i, modul de operare, leg turi cu diverse institu ii. Scopul activit ii infrac ionale. Organele de urm rire penal trebuie s clarifice dac f ptuitorul a ac ionat cu inten ie într-un anumit scop. ………………………………………………………………………. 6.3. M suri speciale de investigare a infrac iunilor de corup ie. Atunci când exist indicii temeinice cu privire la s vârşirea unei infrac iuni de corup ie, în scopul strângerii de probe sau pentru identificarea f ptuitorului, procurorii Parchetului Na ional Anticorup ie pot s dispun . Punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora. Punerea sub supraveghere operativ a suspec ilor şi/sau interceptarea comunica iilor acestora, în timp real. ………………………………………………………………………. Alte activit i care se întreprind de c tre organele de urm rire penal sunt urm toarele: ţonstatarea infrac iunii flagrante. 158 - Ascultarea f ptuitorului. Identificarea şi ascultarea martorilor. ………………………………………………………………………. 6.4. ţonstatarea infrac iunii flagrante Pregătirile în vederea consta tării infracţiunii flagrante Organizarea flagrantului presupune, obligatoriu, efectuarea atent a unor activit i de preg tire, raportate la fapte, în sine, dar şi la modul de sesizare. Frecvent, sesiz rile apar in persoanelor din mediul autorilor – mediul familial, profesional, alte medii frecventate din motive diverse. De exemplu: Din mediul familial, denun torii sunt, de regul , rude apropiate, chiar şi so ia/so ul, nemul umi i, invidioşi, r zbun tori, pentru c nu profit de câştig, sau invers, pentru c sufer prin darea de mit . Din mediul profesional, denun torii sunt, în primul rând, colegii de serviciu, şefii sau subordona ii, unii oneşti, al ii r zbun tori, invidioşi, dar şi nemul umi i c nu s-au “bucurat” de câştigul operat, în urma unei anumite complicit i la comiterea actului de corup ie. ………………………………………………………………………. Elemente de referin în preg tirea flagrantului. Fireşte c primul element luat în calcul pentru preg tirea surprinderii în flagrant, îl reprezint modul în care s-a f cut sesizarea. De exemplu: Problemele esen iale urm rite în realizarea flagrantului. Potrivit unei experien e semnificative a organelor judiciare – parchet şi poli ie problemele vizate de preg tire sunt: - Identitatea func ionarului, profilul personalit ii, calitatea oficial a acestuia, atribu iunile sale de serviciu, locul de munc . - Locul în care s-a consumat, sau urmeaz s se consume fapta ilicit . - Determinarea modului de operare, a circumstan elor în care se va comite infrac iunea. Alc tuirea echipei de prindere în flagrant. Echipa de prindere în flagrant va fi coordonat de c tre procuror şi va fi alc tuit din poli işti şi criminalişti specialişti în domeniul înregistr rilor şi intercept rii comunica iilor. Pregătirea de capcane criminalistice şi folosirea altor mijloace tehnice criminalistice. 159 ţapcane criminalistice. În cazurile de flagrant, în infrac iunile de luare sau dare de mit , se recurge frecvent la capcane cu substan e fluorescente, scriindu -se cuvântul “MIT ” cu un creion fluorescent, pe bancnotele sau pe alte valori ce urmeaz a fi înmânate drept mit . Totodat , în procesul-verbal de preg tire a ac iunii, vor fi înregistrate şi seriile acestor bancnote. Mijloace tehnice de înregistrare sau supraveghere. Organele judiciare pot utiliza mijloace tehnice de înregistrare video şi audio. Aceste înregistr ri reprezint procedee tehnice de înmagazinare, relevare, conservare şi e viden iere a probelor a c ror for probatorie este egal cu a celorlalte probe. Realizarea propriu-zisă a acţiunii de consta tare a infracţiunii flagrante – Desf şurarea propriu-zis a ac iunii de surprindere în flagrant va parcurge urm toarele etape: Supravegherea locului în care va fi surprins f ptuitorul . Fiecare membru al echipei va supraveghea zonele sau spa iile, persoanele care i-au fost încredin ate. Ei vor comunica în permanen cu conduc torul echipei, informându -l prompt asupra celor întâmplate. ………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………. Realizarea efectivă a flagrantului. Regulile tactice criminalistice care trebuie urmate în aceste momente sunt urm toarele: - Intrarea cu rapiditate în spa iul infrac ional, - ţonduc torul echipei, ceilal i membri, trebuie s -şi decline identitatea. - Identificarea func ionarului, subiect activ al infrac iunii pe baza documente¬lor de identitate pe care le are asupra sa. - Efectuarea perchezi iei corporale a autorului. - Perchezi ia întregului spa iu în care a fost surprins f ptuitorul. - Înştiin area autorului cu privire la dreptul de a fi asistat de un ap r tor. ………………………………………………………………………. 6.5. Tactica efectu rii altor acte de urm rire penal 160 Particularităţi în ascultarea învinuitului (inculpatului) – Date fiind particularit ile comiterii infrac iunilor de corup ie, ascultarea învinuitului sau inculpatului trebuie atent preg tit . Preg tirea ascult rii învinuitului/inculpatului. Pentru bunul mers anchetei, se impune studierea cu aten ie a tuturor materialelor, urmat de: Elaborarea planului de ascultare. ţitarea sau aducerea învinuitului sau inculpatului. Preg tirea mijloacelor de înregistrare a întregului interogatoriu. Problematica ascultării în funcţie de natura faptelor de corupţie. Raportat la tipul de infrac iune, audierea va viza, în esen , urm toarele: În cazul lu rii de mit . Audierea f ptuitorilor în cazul infrac iunilor de luare de mit presupune clarificarea componentelor laturii obiective şi subiective a acestora. În cazul d rii de mit . Audierea învinuitului sau inculpatului, în cazul d rii de mit , trebuie s clarifice aspecte similare infrac iunii de luare de mit . În cazul traficului de influen . Ascultarea învinuitului sau inculpatului, în traficul de influen , trebuie s vizeze, în principal, clarificarea urm toarelor aspecte: - Scopul interven iei traficantului, - ţine este func ionarul pe lâng care a promis s intervin , ………………………………………………………………………. În cazul primirii de foloase necuvenite. Audierea învinuitului sau inculpatului, în cazul primirii de foloase necuvenite, este destinat clarific rii aspectelor tipice acestei fapte: Atribu iile de serviciu ale primitorului, Dac a existat vreo în elegere prealabil cu aceasta, ………………………………………………………………………. Audierea părţii vătămate sau a denunţătorului Preg tirea audierii. În infrac iunile de corup ie, audierea acestor p r i este, fireşte, obligatorie. De aceea, se va supune aceloraşi reguli tactice: cunoaşterea persoanelor ce urmeaz a fi ascultate, întocmirea planului de ascultare şi a celor¬lalte activit i preliminare, stabilirea locului unde se vor desf şura ascultarea, citarea şi aducerea persoanelor, momentul în care va fi efectuat. 161 Ascultarea propriu-zis a p r ii v t mate. Audierea se va desf şura, în primul rând, dup regulile tactice cunoscute, în func ie de etapele pe care le traverseaz ascultarea. Efectuarea de confrunt ri. Rolul confrunt rii în clarificarea infrac iunilor de corup ie. În linii mari, rolul acestui procedeu probator este de a clarifica contradic iile existente între declara iile a dou persoane în aceeaşi cauz , ob inerea de noi informa ii în acea cauz , confirmarea unor fapte, situa ii, împrejur ri deja cunoscute. Preg tirea şi efectuarea confrunt rii. În fiecare caz trebuie s se evalueze oportunitatea confrunt rii. Este important s fie luat în calcul, dincolo de aspectele tactice generale, de impactul psiho social, posibilitatea exercit rii unor presiuni asupra p r ilor, martorilor, dar şi alternativa unei încerc ri de compromitere sau de r zbunare. Efectuarea de perchezi ii şi de ridic ri de înscrisuri şi de obiecte Rolul perchezi iei şi al ridic rii de înscrisuri. În cazul infrac iunii de corup ie, perchezi iile, ca şi ridicarea de obiecte sau înscrisuri sunt, în majoritatea cazurilor, absolut necesare din motive lesne de în eles. Preg tirea perchezi iei. În func ie de particularit ile fiec rui caz de corup ie, organul judi ciar va trebui s stabileasc exact scopul perchezi iei, obiectele urm rite: ce înscrisuri, obiecte sau alte valori se urm resc a fi g site, posibilitatea ascunderii lor sau a distrugerii, metodele specifice de c utare etc. Teme de medita ie: • Probleme pe care s le clarifice investiga ia penal . • M suri speciale de investigare a infrac iunilor de corup ie. • Preg tirea în vederea constat rii infrac iunii flagrante. • Realizarea ac iunii de constatare a infrac iunii în flagrant. • Tactica ascult rii învinuitului/inculpatului în func ie de infrac iunea, de natura faptelor de corup ie. • Efectuarea altor acte de urm rire penal (ascultarea denun torului, efectuarea de confrunt ri, perchezi ii). 162 Unitatea de studiu nr. 7 ELEMENTE METODOLOGICE DE INVESTIGARE A INFRAţ IUNILOR DIN DOMENIUL ţRIMINALIT II INFORMATICE Timp de studiu individual estimat: 3 h Obiective specifice unit ii de înv are: Dup studiul acestei unit i de înv are ve i avea cunoştin e despre: - Cadrul general al reglement rii penale europene şi na ionale; - Modalit i de s vârşire a infrac iunilor cibernetice; - ţonsidera ii privind unele categorii de infrac iuni cibernetice; - Scurte considera ii privind autorul infrac iunilor informatice; - Investigarea criminalistic propriu-zis a infrac iunilor informatice; - Mijloace materiale de prob ; - Efectuarea unor acte de urm rire penal . 7.1. na ionale ţadrul general al reglement rii penale europene şi 163 Consideraţii preliminare – Evolu ia tehnologiei informa iei, a sistemelor informatice, început semnificativ în a doua jum tate a secolului trecut şi aflat în pronun at accesiune, şi-a pus amprenta asupra tuturor domeniilor vie ii sociale, economice, civile sau militare etc. Avantajele imense ale informaticii sunt absolut e vidente , aceasta influen ând decisiv progresul umanit ii. Pe bun dreptate se afirm „re volu ia informatic – în special aceea desf şurat pe Internet – cea de-a treia (şi probabil, ultima) re volu ia industrial ” Dezvoltarea unei „pânze de p ianjen”- Word Wide Web (sau Web), în contextul evolu iei informaticii este considerat drept un factor tehnologic decisiv pentru ceea ce denumim globalizare, al turi de factori cum sunt globalizarea economic şi globalizarea politic . 7.2. Modalit i de s vârşire a infrac iunilor cibernetice Moduri de acţiune în atacurile informatice – Investigarea unei infrac iuni informatice se raporteaz , în mod obligatoriu, la modul de operare al celui care acceseaz neautorizat un sistem cibernetic. Pentru început, trebuie e valuat modul în care se realizeaz controlul accesului unui utilizator la fişiere, directoare, porturi sau protocoale pentru a se determina gradul de securitate ale sistemului atacat. Dup g sirea portului deschis, acesta este penetrat pentru a se prelua controlul asupra punctului esen ial (root) de unde se poate modifica orice configura ie a re elei, inclusiv accesul şi elementele de securitate. Atacul asupra unui sistem, a unei sta ii de lucru (maşin ) se realizeaz în trei feluri: la distan , prin imitare sau pe Telnet. Atacul la distanţă, presupune accesarea pe internet sau printr-o alt re ea a unei maşini asupra c reia utilizatorul neautorizat nu de ine nici un control. Un asemenea tip de atac presupune mai mul i paşi: - interogarea serverului pentru a se ob ine informa ii despre maşina respectiv , re ea şi utilizatori, elemente de restric ionare; …………………………………………………………………… Atacul prin imitare (spooling), realizat prin folosirea sau copierea adresei unei maşini pe care o foloseşte s p trund într -un alt sistem. Atacul bazat pe Telnet. Atacul const în decriptarea parolelor care permite accesul de la distan la o sta ie de lucru. 164 7.3. ţonsidera ii privind unele categorii de infrac iuni cibernetice Răspândirea viruşilor. Fenomenul de r spândire a viruşilor constituie un real pericol, asupra c ruia trebuie s ne concentr m aten ia. Pirateria software. Acest gen de delict const din utilizarea nepermis şi f r drept a unui program de computer. Fenomenul de piraterie software este unul dintre cele mai rapide din lume, iar în ara noastr a ajuns la cote îngrijor toare. Furturi prin Mailbox. ţomer ul cu programe furate prin c su e poştale reprezint una din cele mai ve chi infrac iuni informatice. Atacuri asupra ATM, debit-card, PC passwords, codurilor PIN. Acest gen de atacuri sunt utilizate pentru activitatea ATM-urilor, a numerelor de cont de credit şi debit-card-urilor, a codurilor de acces la distan şi a microprocesoarelor telefoanelor mobile r spunz toare de facturare. Furturi de carduri. ţunoscut şi sub numele de carding, are drept scop câştigul de bani sau obiecte prin spargerea unor site -uri ce con in în bazele de date numere de c r i de credit. ………………………………………………………………………. Detalii despre aceste moduri de operare în cursul de baz . 7.4. Scurte considera ii privind autorul infrac iunilor informatice Majoritatea celor care vorbesc despre infrac iunile informatice consider c acestea sunt comise de hackeri. The on-line Hacker Lexicon defineşte de manier minu ioas acest termen. ţonform autorilor studiului men ionat, hackerul este definit sub mai multe forme, dup cum urmeaz : - persoana c reia îi place s exploreze detaliile sistemelor de programare şi modalit ile în care pot fi expandate capacit ile lor; - persoana care programeaz cu entuziasm; - persoana capabil de a fi apreciat (hack value); 7.5. Investigarea criminalistic propriu-zis a infrac iunilor informatice Principalele probleme de clarificat în investigarea infracţiunilor informatice Identificarea obiectelor ce au fost folosite sau au fost destinate s serveasc la s vârşirea infrac iunii. F când parte din categoria „corpurilor delicte”, aceste mijloace materiale de prob reprezint mijloace de s vârşire a infrac iunii, fie c au fost folosite în acest 165 scop, fie c urmau s fie utilizate de infractor pentru comiterea faptei. Identificarea informa iilor ob inute ca rezultat al infrac iunii. Deoarece indivizii ob in copii de software, violând legea copyrightului, acestea vor putea fi în mod normal sechestrate, la fel ca ori care alt documenta ie care este ob inut în mod ilegal. Identificarea hardware-ului ca fruct/rezultat al delictului. Procedurile legale autorizeaz emiterea de mandate pentru sechestrarea datelor, produs al infrac iunilor de acest gen şi a altor lucruri asem n toare. Identificarea autorului şi a circumstan elor care au favorizat s vârşirea faptei. ţu privire la f ptuitor, se va stabili modalitatea prin care acesta a avut acces la informa iile securizate, pornind şi de la posibilitatea utiliz rii nepermise a unui calculator. 7.6. Mijloace materiale de prob Urma electronică. Impunându-se ca o veritabil amprent , acest gen de urm este una din cele mai importante inte ale investiga iei criminalis¬tice a infrac iunilor informatice. În momentul conect rii la Internet, fiecare utilizator primeşte o identitate unic , un IP ce poate fi stabil (în cazul conect rii directe) sau dinamic (în cazul conect rii prin modem). Informaţia ca instrument al infrac iunii. Instrumentul infrac iunii poate include atât elemente tangibile, cât şi virtuale. Astfel, în anumite cazuri, documentele care con in informa ii şi instrumentele financiare folosite în comiterea faptei, pot fi sechestrate ca instrumente ale crimei. Hardware-ul ca prob . Un obiect fizic de acest tip este considerat prob în identifi¬carea unei persoane care a comis o infrac iune, f r ca aceasta s fie admis în mod necesar la proces. Instan ele vor efectua o sechestrare a aparaturii, în func ie de convingerea intim a anchetatorului, în circumstan ele date, f r ca acestuia s i se impute, ulterior, irelevan a probei. ………………………………………………………………………. 7.7. Efectuarea unor acte de urm rire penal Percheziţia calculatoarelor. Dac un computer reprezint fruct al crimei (în terminologia nord american ), instrument al infrac iunii sau prob , mandatul de perchezi ie trebuie s vizeze computerul în sine şi în subsidiar informa iile pe care le de ine. Consta tarea infracţiunii flagrante. Dup cum se cunoaşte, potrivit art.465 (1) ţ.pr.pen., este flagrant infrac iunea descoperit în momentul comiterii sau imediat dup s vârşire. Reprezentând o 166 procedur special , constatarea infrac iunii flagrante ca¬p t caracter procesual penal, iar procesul -verbal în care se consemneaz aceasta de vine, ca orice înscris ce are leg tur cu fapta, mijloc de prob . Infrac iunea flagrant reprezint şi în cazul delictelor informatice o a doua excep ie de la efectuarea perchezi iei cu autorizarea magistratului. Particularităţi privind cercetarea la faţa locului a infracţiunilor informatice – Cercetarea la fa a locului, în cazul infrac iunilor informatice prezint , din punct de vedere tehnic, multe similitudini cu perchezi ia, ca şi cu ridicarea de obiecte sau cu constatarea infrac iunii flagrante. Astfel, cercetarea vizeaz concret calculatorul, monitorul, tastatura, dispozitivele externe de memorie, dischete, discuri, modem, imprimanta, manuale de calculator etc. Investiga ia se mai concentreaz , totodat , asupra unor însemn ri, agende cu nume şi adrese de e-mail ale intelor v t mate/afectate, parole, adrese de Web, diverse bilete scrise de mân , orice alt însemnare în leg tur cu fapta. Şi în aceste cazuri putem vorbi de o cercetare în faz static şi o cercetare în faz dinamic , urmat de ridicarea mijloacelor materiale de prob sus-men ionate. Teme de medita ie: • Modalit i de s vârşire a infrac iunilor informatice • Tipologia autorului infrac iunilor informatice • Principalele probleme de clarificat • Mijloace materiale de plat (urma electronic , hardware-ul etc.) • Efectuarea unor acte de urm rire penal • Particularit i în efectuarea perchezi iei calculatoarelor şi a cercet rii la fa a locului. 167 Ţibliografie recomandat - AIONI OAIE ţ-TIN, ŢERţHEŞAN V., ŢUTOI T., MARţU I., P L NţEANU E., PLETEA ţ-TIN, SANDU I.E., STANCU EM. – Tratat practic de criminalistic , ed. a II-a, Ed. ţarpa i, ţraiova, 1992; - ŢERţHEŞAN V. - Metodologia investig rii infrac iunilor, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1998; - ŢULAI ţ., FILIPAŞ A., MITRAţHE ţ -TIN – Institu ii de Drept penal, Ed. Trei, Bucureşti, 2001; - ţIOPRAGA A., IAţOŢU A I. – ţriminalistic , Ed. Junimea, Iaşi, 2001; - MITRACHE C-TIN, MITRACHE C. – Drept penal român – partea general , Ed. Şansa, Ţucureşti, 2002; - OLTEANU G.I. – Metodologie criminalistic – Structurile infrac ionale şi activit ile ilicite desf şurate de c tre acestea, Ed. A.I.T. Laboratories, 2008; 168 - OLTEANU G.I., RUIU M. – Tactic criminalistic –Editura A.I.T. Laboratories, 2010. - STANCU EM. – Tratat de criminalistic , edi ia a III-a, Ed. Universul Juridic, Ţucureşti, 2004; - VOLONCIU N. – Tratat de procedur penal , Ed. Paideia, Ţucureşti, 2000; Preciz m c , pentru examenul de promovare a disciplinei ţriminalistica, cursul de baz este Tratatul de ţriminalistic , edi ia a VI-a, elaborat de titularul cursului, editat de Ed. Universul Juridic, Ţucureşti 2010. 169