Biserica creștină și provocările economice, vol. I

BISERICA CREªTINà ªI PROVOCÃRILE ECONOMICE Volumul I Perspectiva biblicã ºi patristicã DESPRE AUTOR Pr. Lect. Dr. Adrian Ignat este lector titular la Facultatea de Teologie Târgoviºte la disciplinele Istoria Bisericii Universale ºi Istoria Bisericii Ortodoxe Române; preot II la Parohia Stolnicu din Târgoviºte, Arhiepiscopia Târgoviºtei; absolvent al cursurilor de Master of Arts in Theological Studies la Austin Theological Presbyterian Seminary (USA); Doctor al Facultãþii de ªtiinþe Umaniste, Specializarea Istorie, Universitatea Valahia din Târgoviºte; Doctor al Facultãþii de Teologie Ortodoxã din cadrul Universitãþii „Lucian Blaga” Sibiu; a publicat articole ºi studii de specialitate, participând la diverse simpozioane ºi conferinþe. DE ACELAªI AUTOR 1. Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 (Tezã de doctorat), Editura Universitarã, Bucureºti, 2011, 358 p. 2. Cele Trei Rome - evoluþia istorico-politicã ºi cultural-bisericeascã a unui concept (Tezã de doctorat), Editura Universitarã, Bucureºti, 2012, 451 p. 3. Rãzboiul confesional ºi problematica sa în istoria Bisericii Creºtine, Editura Universitarã, Bucureºti, 2012, 364 p. 4. Biserica Creºtinã ºi provocãrile economice, vol. I. Perspectivã biblicã ºi patristicã, Editura Universitarã, Bucureºti, 2013, 278 p. 5. Biserica Creºtinã ºi provocãrile economice, vol. II. O viziune istoricã în Biserica creºtinã, Editura Universitarã, Bucureºti, 2013 (în curs de apariþie). 6. Biserica Creºtinã ºi provocãrile economice, vol. III. O viziune istoricã în Biserica Ortodoxã Românã, Editura Universitarã, Bucureºti, 2013 (în lucru). ADRIAN IGNAT BISERICA CREªTINà ªI PROVOCÃRILE ECONOMICE Volumul I Perspectiva biblicã ºi patristicã EDITURA UNIVERSITARà Bucureºti, 2013 274 Colecþia RELIGIE ªI FILOSOFIE Referent ºtiinþific: IPS Prof. Dr. Nifon MIHÃIÞÃ, Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Târgoviºtei. Referenþi ºtiinþifici: IPr. Prof. Dr. Nicolae Chifãr Redactor: Gheorghe Iovan Tehnoredactor: Ameluþa Viºan Corector: Drd. Mihaela-Magdalena Ignat Coperta: Dan Negoiþã Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României IGNAT, ADRIAN Biserica creºtinã ºi provocãrile economice / Adrian Ignat. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2013 3 vol. ISBN 978-606-591-614-2 Vol. 1 : Perspectiva biblicã ºi patristicã. - Bibliogr. – ISBN 978-606-591-615-9 281.95 DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786065916159 © Toate drepturile asupra acestei cãrþi sunt rezervate autorului. Copyright © 2013 Editura Universitarã Director: Vasile Muscalu B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureºti Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27 www.editurauniversitara.ro e-mail: redactia@editurauniversitara.ro Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE comenzi@editurauniversitara.ro O.P. 15, C.P. 35, Bucureºti www.editurauniversitara.ro 275 „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” (Iov 1, 21). „Căuta i mai întâi Împără ia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). „Robul este nemul umit că nu-i liber. Cel născut liber este nemul umit că nu s-a născut în altă ară mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin noble e, că nu-şi poate număra neamul până la al şaptelea bunic, care să fi fost celebru crescător de cai de cursă sau care să-şi fi cheltuit averea în luptele de gladiatori. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează şi se jeleşte că nu-i stăpân peste oraşe şi popoare; generalul se plânge că nu-i împărat, împăratul se plânge că nu stăpâneşte toată lumea de sub soare, ci mai sunt încă popoare nesupuse sceptrului său. Toate acestea îi conving că nu trebuie să mul umească Binefăcătorului pentru ceva”. (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, V, p. 393). 5 6 CUVÂNT ÎNAINTE Învă ătoare şi călăuzitoare a omului, pe drumul mântuirii, Biserica nu poate fi străină de nimic din cele ale omului, mai ales că ea este Trupul Mistic, extins în istorie, al Fiului lui Dumnezeu Întrupat, Iisus Hristos, format din credincioşi, profund angaja i în a-şi împlini propria lor voca ie. Această realitate are în vedere, nu doar activitatea spirituală, duhovnicească, dar şi cea materială, economică, pentru că, dacă răscumpărarea din robia păcatului şi a mor ii a cuprins omul complet, suflet şi trup, atât activitatea duhovnicească, cât şi cea materială se constituie în etape ale zidirii sale duhovniceşti. Apoi, nevoile şi urgen ele materiale ale trupului se constituie într-un câmp de ac iune al activită ii pastoral-misionare a Bisericii, dar şi al aplica iei principiului esen ial al iubirii, milostivirii şi solidarită ii umane, care oferă faptelor omului o finalitate eshatologică, considerându-le drept necesare exerci ii ale nemuririi şi ale promovării valorilor fundamental umane. Economia cuprinde toate faptele mâinilor şi min ii omului, tot ceea ce el face, în planul lumii materiale, pentru a-şi sus ine existen a sa şi a aproapelui, adică opera socială, astfel că aceasta poate avea un aport pozitiv sau negativ la procesul de înduhovnicire umană. Istoria culturii şi civiliza iei mărturiseşte faptul că, odată cu fondarea sa, Biserica a produs în lume o benefică transformare de paradigmă, nu doar spirituală, dar şi culturală şi economică, deoarece principiile valorilor evanghelice ale dreptă ii, echită ii, libertă ii, dragostei fa ă de aproapele, etc., asemenea unor semin e bune, au adus roade bogate comunită ii umane. Învă ătura creştină a dospit rodnic şi a fecundat tainic naşterea na iunilor, formarea, mai apoi, a statelor na ionale, dezvoltarea culturii, ca mediu optim de manifestare a spiritualită ii, edificarea unei substan iale civiliza ii urbane, dar şi rurale, avântul progresului şi al tehnicii, toate aplica ii externe ale spiritului de libertate şi al creativită ii creştine. δucrarea Pr. lect. univ. dr. Adrian IGζAT îşi propune să analizeze tocmai modalitatea unică şi specială de rela ionare dintre Biserică şi provocările economice, felul specific în care principiile creştine ale solidarită ii, dreptă ii, adevărului şi în elepciunii au produs muta ii radicale în societatea umană, ca expresie a amprentei indelebile pe care Creştinismul a impregnat-o umanită ii. Institu ie fundamentală a umanită ii Biserica este conştientă că Evanghelia lui Iisus Hristos, pe care ea o propovăduieşte lumii, cu fidelitate, con ine, nu doar cele necesare dobândirii vie ii veşnice, dar şi solu ii concrete la problemele temporare, materiale, ale omului, ceea ce-i conferă 7 autoritatea de a se pronun a asupra realită ilor sociale, economice sau morale ale contemporaneită ii, pentru a oferi credinciosului lumina unei exegeze corecte a realită ii şi a unei raportări juste la nevoile sale cotidiene, la aproapele şi, cel mai important, la Creator. Pentru că merge în istorie alături de om şi pentru om, pentru că este formată din oameni care cred, Biserica nu poate fi străină de nimic din cele ale omului, de nicio experien ă şi întreprindere umană, iar economia este o preocupare umană importantă, în care se exersează, alături de nevoi şi aspira ii pur materiale şi valori spirituale şi morale fundamentale. Valorile veşnice ale Evangheliei lui Hristos au făcut ca economia clădită de creştini, mai ales în spa iul euro-atlantic, să con ină numeroase elemente şi structuri ale sprijinului, solidarită ii şi subsidiarită ii, model şi pentru alte societă i şi culturi din varii păr i ale lumii. Creştinii au un mare aport la chipul lumii de astăzi, la paradigma economică contemporană, aşa cum arată şi Pr. Adrian IGζAT, fapt ce îi obligă şi pe viitor la responsabilitate fa ă de bunul mers al lumii noastre. Cartea părintelui Adrian IGζAT îşi propune să analizeze, din punct de vedere al teologiei ortodoxe, teme de natură economică, de mare interes pentru societatea de astăzi şi pentru via a Bisericii, consolidând motiva ia interioară ce trebuie să-i determine pe to i membrii Bisericii lui Hristos, cler şi credincioşi, spre aprofundarea vie ii duhovniceşti. Abordarea interdisciplinară a bogatei şi relevantei teme a lucrării, atât din punct de vedere biblic, patristic, istoric, moral şi misionar, îi conferă actualitate şi contribuie la aprofundarea viziunii tradi ionale, ortodoxe, asupra provocărilor economice, în acelaşi timp, descoperindu-i actualitatea şi utilitatea practică. Perspectiva teologico-istorică a căr ii Bisericaăcreştin ăşiăprovoc rileă economice, pe parcursul a trei volume (I. Perspectiva biblică şi patristică; II. O viziune istorică în Biserica creştină; III. O viziune istorică în Biserica Ortodoxă Română), reprezintă un motiv în plus să conştientizăm că Dumnezeu este Creatorul, iar omul este chivernisitorul tuturor bunurilor, indiferent de vicisitudinile istoriei, de problemele şi provocările fiecărei epoci în parte a societă ii omeneşti. Sărbătoarea Sfin ilor Trei Ierarhi Târgovişte, 30 ianuarie 2013 8 INTRODUCERE Bunurile materiale reprezintă pentru lumea actuală o modalitate şi chiar un scop în sine. Cu cât omul s-a îndepărtat mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult şi-a îndreptat aten ia asupra unor lucruri trecătoare, care, în opinia sa, l-ar putea înlocui pe Dumnezeu. Universul omului contemporan se regăseşte de multe ori în sintagme precumμ bunăstare economică, condi ii de trai şi via ă, secularizare1 şi globalizare etc. ηmul contemporan, denumit de unii şi omul recent2, nu mai este hristofor3 sau hristocentric4, ci este omul egoist, centrat asupra sinelui propriu, considerându-se a fi „măsură a tuturor lucrurilor”5. „Prin autodivinizare, omul se separă de Dumnezeu şi de aproapele, în timp ce prin îndumnezeirea creştină se păstrează în unitate, sau mai precis, trăieşte omousianitatea (deofiin imea) şi restaurarea unită ii eshatologice”6. Secularizarea, în viziunea teologilor, înseamnă separa ia ireconciliantă dintre religios şi societatea laică. Alexander Schmemann consideră secularizarea a fi reac ia medievală a societă ii împotriva clericalismului creştin, iar forma cea mai frecventă de secularizare din via a omului este absen a rugăciunii publice şi private. Al i teologi au definit secularizarea drept comportament al omului de tip individualist, ca şi cum moartea nu ar exista, ori ca şi cum Dumnezeu nu ar exista (etsi deus non daretur). O dezvoltare a subiectului din perspectivă creştin-ortodoxă o realizează Alexander Schmemann, For the Life of the World, St. Vladimir’s Seminary Press, ζew York, 19ι3, pp. 9κ-99 şi 11ι ş.u.ν Pr. Gheorghe Popa, Comuniune şi înnoire spirituală în contextul secularizării lumii moderne, Editura Trinitas, Iaşi, 2000, p. 21. 2 Horia Roman Patapievici, Omul recent, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995. 3 Hristofor – purtători de Hristos, aşa cum sus ine şi Sfântul Apostol Pavelμ „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Gal. 2, 20). „Hristos, ca nou Adam, îl asumă «pe Adam în tot neamul omenesc», suferă pentru acesta, se jertfeşte şi-l conduce, prin moarte, la via ă”, spune Georgios I. εantzaridis, Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr, traducere de Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002, p. 35. Hristos este „măsura tuturor lucrurilor, celor dumnezeieşti şi celor omeneşti”, Arhim. Sofronie, Să-L vedem pe Dumnezeu aşa cum este, Essex, ed. a III-a, 1996, p. 254. 4 Având pe Hristos în centrul vie ii sale, aşa cum sus ine şi Sfântul Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeu-Omul. Abisurile şi culmile filosofiei, studiu introductiv şi traducereμ Pr. Prof. Ioan Ică şi Diac. Ioan I. Ică jr., prefa ăμ Prof. Ioannis Karmiris, Edi ia a II-a, Editura Sophia, Bucureşti, 2010. 5 Protagoras în Despre zei sus ine căμ „Omul este măsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt că sunt, a celor ce nu sunt, că nu sunt. Fiin a este identică cu ceea ce apare cuiva”. A se vedea la δect. Dr. Ivan Ivlampie, „Elemente de teorie a valorilor în filosofia antică”, în Analele Universită ii Dunărea de Jos, Seria Filosofie, 2012, p. 122. 6 Georgios I. Mantzaridis, Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr, p. 23. 1 9 În cartea sa Dinamica capitalismului, autorul Fernand Braudel sus ine faptul că ideea capitalismului nu este specifică doar epocii moderne şi nici „nu a mai apărut doar în secolul al XVI-lea (sau al XVIII-lea, sau al XIXlea, disputele referitoare la această periodizare nemaiavând vreo semnifica ie deosebită), ci este modul de func ionare a palierului superior al economiei, care şi-a păstrat trăsăturile esen iale din Antichitate până în lumea contemporană”7. εarcată de spiritul renaşterii şi al iluminismului, societatea omenească a început să elaboreze teologii şi filosofii de via ă, care să îi slujească interesele, care să fie subordonate standardelor sociale moderne şi postmoderne. „Este, desigur, de la sine în eles faptul că toate aceste teologii, care au un caracter efemer (teologia mor ii lui Dumnezeu, a speran ei, a revolu iei, a eliberării etc.), sunt clar determinate de concep iile şi aspira iile ini iatorilor lor. Aproximativ în aceeaşi perspectivă se încadrează şi aşa-zisa teologie contextuală”8. Prin economie se în elege folosirea cumpătată sau chivernisirea bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor vie ii omeneşti. În sens teologic sau bisericesc este folosit termenul iconomie, care exprimă administrarea sau folosirea chibzuită a mijloacelor specifice bisericeşti nemateriale, pentru a satisface trebuin ele legate de lucrarea mântuitoare a Bisericii sau chiar pentru a facilita mântuirea9. Bunurile „au fost create de Dumnezeu şi sunt date oamenilor spre folosin ă şi mul umire”10. Biserica creştină, încă de la începuturile sale, a adoptat referitor la bunurile materiale o atitudine pozitivă. Dumnezeu este creatorul şi chivernisitorul tuturor lucrurilor. Omul nu este decât administrator a ceea ce a primit din partea Creatorului său. Bunurile materiale sunt daruri pe care Dumnezeu le-a pus la dispozi ia omului pentru ca acesta, folosindu-se de ele, să poată trece prin această lume, spre a ajunge la limanul cel desăvârşit, 7 Fernand Braudel, Dinamica capitalismului, traducere de Adriana Gheorghe, Editura Corint, Bucureşti, 2002, p. ι. 8 Georgios Mantzaridis, Morala creştină, vol. II, traducere de Diacon Drd. Cornel Constantin Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006, p. 35ι. 9 Pr. Prof. Dr. δiviu Stan, „Iconomie şi intercomuniune”, în Ortodoxia, XXII (1970), nr. 1, p. 6ν Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Iconomia dumnezeiască, temei al iconomiei bisericeşti”, în Ortodoxia, XXI (1969), nr. 1, pp. 3-24; Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, „Principiul iconomiei din punct de vedere dogmatic”, în Studii Teologice, VII (1955), nr. 34, pp. 139-149; Idem, Iconomia în Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 1969ν Jérôme Kotsonis, archevêque d’Athènes et de toute la Grèce, Problèmes de l’èconomie ecclèsiastique, Editions J. Duculot, S.A. Gembloux, Belgique, 1971; Arhim. Chesarie Gheorghescu, Învă ătura ortodoxă despre iconomia dumnezeiască şi iconomia bisericească, Editura Institutului Biblic şi de εisiune al Bisericii ηrtodoxe Române, Bucureşti, 19κ0, p. 12. 10 Georgios Mantzaridis, op. cit., p. 358. 10 în Împără ia lui Dumnezeu. Căutând Împără ia lui Dumnezeu şi dreptatea δui toate celelalte se vor adăuga (Matei 6, 33). Dacă Dumnezeu este recunoscut a fi Făcătorul lumii, atunci bunurile materiale nu pot fi rele11. În istoria umanită ii, în primele secole după Hristos, au apărut diverse erezii de nuan ă orientală, cum este cazul gnosticilor dualişti, care considerau că materia este rea prin ea însăşi şi că nu Dumnezeu, ci un anume Demiurg a creat lumea şi pe om. δa polul opus se situează cei care se străduiesc să strângă bunuri şi averi, chiar prin mijloace necinstite, dând dovadă de multă lăcomie şi răutate. În secolul al XX-lea, în Răsărit, şi-a făcut sim ită prezen a o ideologie ateistă, de nuan ă occidentală12, care a avut o largă arie de răspândire şi care a marcat vie ile multor popoare. Este vorba despre ideologia comunistă, care este asemănată de unii cu învă ătura creştină, mai ales în ceea ce priveşte bunurile materiale. Dacă în creştinism axioma este „orice îmi apar ine este şi al tău”, în comunism axioma este „orice î i apar ine este şi al meu”13. Proprietatea comună în creştinism se bazează pe libera şi spontana consim ire, în timp ce în comunism pe impunerea exterioară şi pe constrângere14. „Mai mult, proprietatea obştească din creştinism recunoaşte ca stăpân real al bunurilor pe Dumnezeu, pe când proprietatea obştească comunistă acordă această calitate omului”15. εisiunea Bisericii creştine este mântuirea, adică dobândirea vie ii veşnice. Dar via a veşnică începe aici, pe pământ, şi se desăvârşeşte în ceruri. Ea pătrunde via a noastră şi o transformă. În consecin ă, ea are urmări asupra vie ii pământeşti. Astfel, în istoria Bisericii creştine, au existat creştini care au considerat că trebuie să ignore tot ceea ce este pământesc, urmărind să vie uiască numai în Dumnezeu şi dorind dobândirea fericirii viitoare. Este cazul creştinilor din Tesalonic, care, aşteptând venirea εântuitorului, au încetat să mai muncească şi să se preocupe de problemele vie ii, concentrându-se asupra pietă ii şi făcând abstrac ie de ac iunea practică. „Adevărul este că fericirea veşnică se dobândeşte prin ac iunea, prin iubirea de om, pentru îmbunătă irea vie ii pământeşti, pentru fericirea terestră a omului. Slujeşti lui Dumnezeu, slujind omului”16. εen ionez faptul că referatul biblic spuneμ „Şi a văzut Dumnezeu că este bine” (Fac. 1, 8). 12 A fost promovată de Karl εarx şi F. Engels. Karl εarx, „The Communist εanifesto”, în Karl Marx: Selective Writings, edited by David McLellan, Oxford University Press, Oxford, 1977. 13 A se vedea D. Stefanidu, „ ” în Atena, 1951, p. 166. 14 A se vedea Fapte 5, 4. 15 Georgios Mantzaridis, Morala creştină, p. 359. 16 † ζicolae, εitropolitul Ardealului, Studii de Teologie Morală, Editura şi tipografia Arhiepiscopiei Sibiului, Sibiu, 1969, p. 12. 11 11 η altă categorie de creştini cred că între credin ă şi aspectele cotidiene ale vie ii nu există nici o legătură. Aceştia frecventează Biserica, dar se conduc după propriile lor reguli. δor li se adresează însă Sfântul Apostol Iacob, atunci când spuneμ „credin a fără fapte, moartă este” (Iacob 2, 2226). Al i creştini cred că Biserica creştină trebuie să se implice în implementarea unor programe sociale – politice, economice, culturale, care să creeze premisele unei politici sau economii creştine. Din toate acestea se vede foarte limpede că în încercarea lor de a analiza rela ia Bisericii cu societatea, unii creştini au sim it nevoia să surprindă aspecte predilecte ale interesului personal sau de grup. Dar, „nu Biserica este primul factor al dezvoltării sociale; nu ea are să se ocupe direct de rezolvarea problemelor sociale, însă Biserica poate sprijini progresul societă ii, orientându-se după răsfrângerile sociale ale principiilor sale religios-morale. Creştinul, deci, are în principiile morale creştine (chiar şi în dogmele Bisericii), o orientare generală cu caracter social. Ceea ce este afirmat pe plan religios-moral poate fi transpus şi afirmat şi pe plan social”17. Cu toate acestea, economia, spiritul economic, capitalismul şi valorile economiei de pia ă au cuprins întreg neamul omenesc. Fiecare om îşi centrează existen a în jurul unor valori economice, inând cont de evolu ia economiei, de bunăstarea personală şi globală, de crizele economice etc. „...Economia are importan ă strategică pentru cei puternici ai pământului, deoarece poate să ofere sau să sus ină hegemonia mondială, care este asociată astăzi cu ideea de superputere a lumii”18. Pia a economică, structurată pe sistemul cerere-ofertă, se prezintă societă ii actuale ca fiind vectorul economic ce stabileşte măsura dezvoltării economice. Pe de altă parte, într-o rela ionare economică, investitorul urmăreşte maximizarea profitului, apelând chiar şi la compromisuri. În multe situa ii, „legea profitului” ia locul „legii morale”. Astfel, infiltrarea spiritului capitalist în toate domeniile vie ii nu a fost benefică. Dacă în comer , industrie şi finan e legea de bază este cea a rentabilită ii, nu după aceeaşi lege trebuie să se conducă şi omul politic, preotul, soldatul etc., ci după interesele neamului, după legile mântuirii, ale adevărului şi onoarei. Într-o analiză asupra implica iilor economicului în sfera socialului şi a politicului, Fernand Braudel nu împărtăşeşte ideea că economia le determină univoc pe acestea. El consideră că „rela ia este una de intercondi ionare 17 Ibidem, p. 13. Este foarte elocventă caracterizarea globalizării drept „răspunsul american la încercările europenilor şi japonezilor de a se găsi ca parteneri de dialog la aceeaşi masă cu SUA” – cf. K. Melas, Globalizarea. O nouă fază de interna ionalizare a economiei. Mituri şi realitate, (gr.) Atena, 1999, p. 68. 18 12 complexă în cadrul unei realită i istorice unitare, ce nu se lasă segmentată pe sertăraşe sectoriale”19. De aceea, în acest studiu voi încerca să surprind nu numai anumite interferen e ale economicului în sfera Bisericii creştine, şi invers, dar şi evolu ia istorică a acestei rela ii, aşa cum se prezintă ea din însăşi antiteza material-spiritual, profan-sacru20. Tabloul pus la dispozi ie de lumea actuală o prezintă pe aceasta ca fiind împăr ită între privilegia i şi neprivilegia i, între boga i şi săraci. „Există o societate universală, ierarhizată asemenea uneia obişnuite, o imagine mărită, dar uşor de recunoscut, a acesteia”21. În analizarea acestui spectru, istoricul, după o prezentare complexă a evenimentelor, poate să discernă sau să propună cititorului să realizeze acest lucru, originile marilor probleme, ca şi solu ii pentru rezolvarea lor. η bună parte a societă ii umane consideră că ieşirea din impasul actual se realizează numai prin slujirea cantită ii, adică a banului. ηmul, devenit sclav al banilor, se transformă într-o veritabilă maşină de consum, pierzându-şi universul său interior, uitând neliniştile şi dorul după Dumnezeu şi identificându-şi libertatea cu libera circula ie şi liberul consum. Se ajunge astfel la consumism şi globalizare22, generate de o Prof. Dr. Bogdan Murgescu, Prefa ă, la Fernard Braudel, Dinamica capitalismului, p. 9. Asupra prezentării sacrului în istoria religioasă a se vedeaμ Julien Ries, Sacrul în istoria religioasă a omenirii, traducere de Roxana Utale, Editura Polirom, Iaşi, 2000. 21 Fernard Braudel, op. cit., p. 65. 22 Analizele economice cu privire la impactul globalizării conduc la rezultate contradictorii. Dollar şi Kraay, de la Banca εondială, arată că ările în curs de dezvoltare având cea mai mare creştere a ponderii comer ului în PIB au cunoscut după 19κ0 o creştere mai accelerată şi mai sus inută fa ă de performan ele lor de dinainte de globalizare şi fa ă de cele ale ărilor în curs de dezvoltare neincluse în procesul globalizării. Aceste ări şi-au redus decalajul veniturilor fa ă de ările dezvoltate. Studiul arată că nu există corela ie între modificarea ponderii comer ului în PIB şi inegalitatea dintre ări. Totuşi, sărăcia absolută a scăzut în ările globalizate. De cealaltă parte, economistul Rodrik de la Harvard arată că inova ia pe plan intern de care dau dovadă investitorii de capital este un factor cu mult mai important pentru îmbunătă irea performan elor economice decât deschiderea comer ului. David Dollar şi Aart Kraay, Trade, Growth and Poverty, Development Research Group, Banca εondială, iunie 2001. Dani Rodrik, The Global Governance of Trade as if Development Really Mattered, inclusă în Programul de Dezvoltare al ηζU, Harvard University, iulie 2001. George Soros, Despre globalizare, traducere de Silviu Lupescu, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 25. Pe de altă parte teologi, precum Georgios Mantzaridis, Globalizare şi Universalitate, Himeră şi Adevăr, traducere de Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002, sus in că globalizarea este un fenomen complex, ce se manifestă la toate nivelurile. Globalizarea nu se manifestă numai la nivel macroeconomic, ci pătrunde în toate structurile microsociale, până în însăşi persoana omenească, insuflând duhul său distructiv, care este spiritul banului. În acelaşi fel se exprimă şi teologul român Arhid. Conf. Dr. Ioan I. Ică jr., „Provocarea globalizăriiμ muta ia umanului”, în Biserică şi multiculturalitate în Europa sfârşitului de mileniu, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pp. 8-20. 19 20 13 societate secularizată, unde via a umană este cantonată între cerere şi ofertă – instrumente ale economiei de pia ă. „Omul din firea lui este lacom, nu se satură niciodată să strângă fie avu ii, fie onoruri, fie case, fie orice altceva care să-i nutrească gustul puterii sau al plăcerii sau al însemnătă ii personale”23. Sensul vie ii este sensul trăirii în Dumnezeu, gustării şi pregustării Împără iei lui Dumnezeu, pregătirii şi trăirii valorilor religios-morale stabilite de Dumnezeu şi propovăduite de Hristos şi Biserică. ζu poate fi concepută o legătură a omului cu divinitatea atâta vreme cât primul are în vedere numai şi numai bunăstarea sa materială, ce este dorită prin orice mijloc. Invazia profanului, chiar şi în sfera sacrului, a creat un adevărat dezechilibru reflectat în primul rând prin pierderea controlului asupra propriei vie i şi alunecarea într-un imanent al sa ietă ii vie ii pentru aici şi acum. Aflat într-un dezechilibru de sens, omul şi lumea se îndreaptă cu paşi repezi spre distrugere, spre distrugere sufletească. η primă consecin ă a acestei situa ii delicate o reprezintă înlocuirea valorilor cu nonvalori 24, a binelui cu răul, a credin ei cu necredin a, a iubirii cu ura. Prin această pervertire sălbatică a tot ceea ce este bun şi frumos în via a sa, omul, în momentele sale de luciditate, se întreabă în mod firescμ De ce am pierdut ceea ce era mai bun, mai frumos şi mai curat în propria via ăς Cât timp va mai exista acest dezechilibru major? Este adevărat că de foarte multe ori, în împrejurări dificile, în care pozi ia noastră ar trebui să fie determinantă pentru via a noastră, pentru via a altora, nu reuşim să facem nimic altceva decât să tăcem. Considerăm că pentru binele nostru personal, în interesul nostru, este mai cuminte a asista Pr. Octavian Popescu, Predici la duminici şi unele sărbători de peste an, Editura Institutului Biblic şi de εisiune al Bisericii ηrtodoxe Române, Bucureşti, 2004, p. 200. 24 Astăzi, adevăratele valori umane sunt inute în mod inten ionat în umbră. ζu, nu este o simplă zicătoare conjuncturală prinsă într-o formă eliptică sugestivă, dar formală, concepută doar de dragul unei extravagan e de ordin lingvistic, ci o realitate. δipsa de substan ă, de consisten ă a acestor nonvalori devine din ce în ce mai vizibilă odată cu trecerea timpului (e.g. personajul Dinu Păturică din romanul lui ζicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi). Valorile se decantează în timp. Iar pentru ca omul să aibă valoare, trebuie să aibă în primul rând însămân ate în adâncul sufletului său valorile morale. Proverbul românescμ „A fi om este lucru mare, a fi domn este întâmplare”, reflectă întru totul această realitate. De altfel, pentru orice om, mai tânăr sau mai bătrân, mai bun sau mai pu in bun, întâlnirea unei valori, a unei adevărate personalită i, a unui adevărat om, ce are la baza constitu iei sale adevărul, dreptatea şi iubirea, nu rămâne fără nici un ecou. Suntem marca i de valorile umane, ce au la bază valorile învă ăturilor εântuitorului Hristos. Este impresionant şi demn de amintit momentul reîntâlnirii lui Jean Valjean, ocnaşul evadat, cu episcopul Bienvenu. Victor Hugo, Mizerabilii, vol. I-III, Editura Cartex, Bucuresti, 2000. 23 14 neputincioşi la pervertirea unor valori, la ambiguitate şi nonsens, decât a lua atitudine. η reîntoarcere la valorile Bisericii creştine, la slujirea adevăratului Dumnezeu, este remediul de care are nevoie întreaga societate umană. ηdată cu conştientizarea propriilor noastre limite, conştientizăm şi nevoia legăturii noastre cu Dumnezeu, Părintele întregului neam omenesc. Hristos este toposul, locul unde se realizează unitatea şi sfin irea oamenilor, sau unitatea lor prin sfin enie. El este noul Adam, care restaurează firea umană pervertită de păcat25. Promovând o deschidere fa ă de om şi fa ă de societate, Biserica ηrtodoxă a promovat permanent o doctrină socială ce se adresează tuturor oamenilor, urmărind transformarea societă ii prin cunoaştere, iubire şi dreptate. Biserica ηrtodoxă a ştiut să păstreze de-a lungul veacurilor echilibrul şi bunul sim în raport cu toate celelalte aspecte ale vie ii sociale. εisiunea desfăşurată de ea a contribuit la buna desfăşurare a activită ilor socio-economice, creând echilibru, conduită şi morală. Astfel, creştinismul ortodox a contribuit la crearea unui echilibru social, generând valori şi progrese spirituale şi sociale incontestabile26. Dacă pentru un necredincios bunăstarea este văzută a fi în primul rând materială, pentru un teolog „bună-starea” este o stare a min ii, în primă instan ă. Biserica s-a preocupat încă de la începuturile sale de „bună-starea” spirituală şi materială a credincioşilor săi, căutând în permanen ă să amelioreze dificultă ile sociale ale celor afla i în suferin ă27. Cu toate acestea, Biserica nu a făcut din bunăstare un ideal, ci a dorit folosirea ei în interesul comun, echitabil tuturor28. Astăzi principiul economic defineşte aproape orice. Cifra de afaceri şi profitul ob inut sunt pentru omul contemporan criteriul după care se ghidează evaluarea unei persoane. Top 100 cei mai boga i devine un mod de a prezenta averea celor boga i, în detrimentul celor care sunt săraci şi Sfântul Chiril al Alexandriei scrieμ „După cum prin încălcarea poruncii lui Adam şi prin neascultare, natura neamului omenesc, ce se găsea în pârgă, a fost condamnată..., în acelaşi fel, socotesc eu, prin supunerea şi dreptatea lui Hristos... în întreaga natură va pătrunde binecuvântarea şi înviorarea prin Duhul”. Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, col. PSB, vol. 41, Editura Institutului Biblic şi de εisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. ι29. 26 http://www.ince.ro/BursugiuMihaela_rezumat_rom.pdf 27 Stanley Samuel Harakas, Living the Faith. The Praxis of Eastern Ortodox Ethics, Light and Life Publishing Company, Minneapolis, 1992, p. 362. 28 Pr. Lect. Dr. Dan Sandu, „Asisten a socială – voca ia filantropică a Bisericii”, în Analele Ştiin ifice ale Universită ii „Alexandru Ioan Cuza”. Teologie Ortodoxă, tomul XIII (2008), p. 203. 25 15 neajutora i, în detrimentul unei popula ii de cele mai multe ori, aflată la limita sărăciei. εai mult decât atât, unii dintre aceşti boga i au dobândit averea lor în mod nu tocmai cinstit, mai precis prin mijloace frauduloase29. Este adevărat faptul că de foarte multe ori, trăind într-o societate bazată pe consum, pe valorizarea dorin elor noastre materiale, ne dorim să avem mai mult decât putem şi decât ne este necesar30. Cumpătarea în consum, în via ă, este considerată de mul i specialişti în economie a fi neproductivă, nerentabilă economic, întrucât dacă nu se consumă, nici nu se produce. Oare consumul excesiv nu epuizează resursele noastre şi ale pământuluiς ηare risipa este bunăς Este specific creştinilor acest mod de via ăς Sfin ii Părin i vorbesc în permanen ă despre cumpătare, post şi comuniune cu Dumnezeu, cu ceilal i şi cu întreaga crea ie. Doar economia bazată pe nevoie şi nu pe profit are şanse de reuşită, dar aceasta comportă sacrificii şi renun ări. ζu se poate profita de bunuri în mod discre ionar. Adevăratele nevoi variază după voca ii, dar esen ialul se află în independen a omului fa ă de orice avere31. Respectul pentru valori şi pentru via ă trebuie să fie pentru orice om o componentă de bază a vie ii noastre. „Feri i-vă de iubirea de argint, spune Sfântul Apostol Pavel, şi îndestula ivă cu cele ce ave i, căci însuşi Dumnezeu a zis: «Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi»” (Evrei 13, 5). Se vehiculează adesea faptul că: sărăcia nu este un argument şi bogă ia nu este un impediment la mântuire. Dacă am întreba pe cei boga i ar Pentru a justifica cele afirmate trebuie să spunem că majoritatea acestor boga i sunt implica i în afaceri dubioase cu statul sau în altfel de afaceri, ce au consecin e tragice pentru cei mul i şi săraci. 30 În Anglia 20% din mâncarea cumpărată ajunge la gunoi. Acelaşi lucru se întâmplă în majoritatea ărilor dezvoltate, unde oamenii cumpără mai mult decât consumă, din dorin a de a avea de toate şi cât mai multe. Astfel, în fiecare zi, britanicii aruncă 4,4 milioane de mere, 1,6 milioane de banane, 1,3 milioane de recipiente cu iaurt, 660.000 de ouă, 5.500 de pui, 440.000 de ambalaje cu preparate culinare, 1,2 milioane de cârna i, ι10.000 de pachete de ciocolată sau dulciuri, 260.000 de cutii cu brânză. Alimentele aruncate în εarea Britanie într-un an, ating o cantitate de 3,3 milioane de tone, iar 1,6 milioane de tone de alimente sunt aruncate de către agen ii de vânzări. Fiecare britanic pierde anual între 420 şi 600 de lire sterline, întrucât cumpără alimente pe care le aruncă (δa fiecare liră consumată pe hrană, se pierd 15 penny). Cercetarea a fost făcută şi dată publicită ii de εartin Hickman (Consumer Affairs Correspondent), „What a wasteμ Britain throws away Ł10bn of food every year”, în The Independent, 8 mai, 2008, disponibil la http://www.independent.co.uk Un alt studiu, făcut în 2004, arată că în SUA alimentele sunt aruncate în cantită i, de asemenea, impresionante. 14% din alimentele cumpărate de consumatori sunt aruncate, jumătate dintre ele încă nedesfăcute! Suma totală pe care o pierde fiecare american, prin cumpărarea alimentelor pe care le aruncă, este de peste 550 USD anual! A se vedea http://derscanu.7ani.net/cata-mancare-aruncam-la-gunoi/ 31 Paul Evdokimov, Vârstele vie ii spirituale, traducere de Pr. Prof. Ioan Buga, Edi ia a II-a, Editura Christiana, Bucureşti, 2003, p. 125. 29 16 spune că este un principiu perfect valabil, iar dacă am întreba pe cei săraci am observa un punct de vedere contrar32. Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează faptul că sărăcia nu constituie în sine o virtute, dar săracului smerit îi este deschisă uşa împără iei lui Dumnezeu. În acelaşi timp εântuitorul recomandă tânărului bogat să îşi vândă averea sa şi să vină să îi urmeze (εatei 19, 21). Personal, consider că acela ce voieşte să îi urmeze cu adevărat lui Dumnezeu nu se cantonează asupra bunurilor materiale, ci asupra bunurilor spirituale, bunuri de mult pre pentru mântuirea sufletească33. Modelul etern pentru această atitudine este εântuitorul Hristos care spuneμ „Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul” (Matei 8, 20). Creştinismul nu a abandonat niciodată oamenii, mai cu seamă atunci când aceştia s-au confruntat cu diverse provocări sociale, economice, politice sau de altă natură. Cu toate că nu a statornicit un anumit sistem social, de multe ori Biserica creştină s-a implicat activ în atenuarea unor politici sociale dure, în ridicarea fiecărui om în cadrul societă ii, indiferent de pozi ia sa socială, de apartenen a sa etnică, genul sau vârsta sa34. Referitor la acest aspect Sfântul Apostol Pavel spuneμ „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru ca voi to i una sunte i în Hristos Iisus” (Gal. 3, 2κ). De aceea este interesant de analizat punctul de vedere ale Bisericii creştine fa ă de problemele economice cu care s-a confruntat şi se confruntă omenirea. În spatele tuturor crizelor economice se ascunde o profundă criză spirituală, o criză a valorilor. ζonvalorile au luat locul valorilor. Superficialitatea, spoiala, lipsa de scrupule, interesele personale sau de grup au constituit şi constituie de multe ori factorii determinan i în inversarea valorilor. Este firesc să se vorbească despre criză, despre criza valorilor şi a valorizării rela iei noastre cu Dumnezeu, întrucât societatea actuală a pierdut consisten a, s-a îndepărtat de sursa noastră de valoare adevărată – Prin această remarcă nu vreau să reiau ceea ce reiese din celebra fabulă Câinele şi că elul de Grigore Alexandrescu, ci vreau numai să încerc să prezint într-un studiu destul de complex majoritatea dezbaterilor ce îşi au rădăcina aici. 33 Canonul 21 al Sinodului de la Gangra spuneμ „Nu defăimăm bogă ia cea după dreptate agonisită şi împreunată cu caritatea şi lăudăm simplitatea şi cumpătul în îmbrăcăminte, ce serveşte numai pentru simpla acoperire a trupului; iar de la năzuin ele spre moliciune şi lux în îmbrăcăminte ne întoarcem”. Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, Edi ia a III-a, Sibiu, 2005, p. 225. 34 η expunere mai largă asupra moştenirii creştine europene a se vedea la Henri-Irénée Marrou, Teologia istoriei, traducere de Gina ζimigean şi ηvidiu ζimigean, Editura Institutul European, Iaşi, 1995, pp. 16ι-170; Alexandru Paleologu, Moştenirea creştină a Europei, Editura Eikon, Bucureşti, 2003. 32 17 Dumnezeu. ζumai prin El şi cu El suntem mai buni, mai în elep i, mai drep i cu noi înşine şi cu ceilal i, căci „începutul în elepciunii este frica de Dumnezeu” (Sirah 1, 15). România, ca şi multe alte ări din Răsărit, se confruntă astăzi cu o accentuată criză economică. Riscul multor ări, în special din Răsărit, este acela de a trăi din împrumuturi, cu repercusiuni pentru viitorul următoarelor genera ii35. Tocmai de aceea este absolut necesară schimbarea modului de via ă, trecerea de la primirea unor bunuri, satisfac ii materiale, nefondate pe muncă, la primirea unor roade vrednice de munca depusă. Împrumutul, aşa cum a fost el practicat în ultimii ani, este o cale nefirească de progres şi de bunăstare36. Prin aceasta sus in tranşant faptul că nu modelul pur economic, mercantil, reprezintă pentru societatea omenească inta spre care ne îndreptăm, ci redescoperirea valorilor noastre profund spiritual-creştine, regăsirea noastră în şi prin Hristos. ζu există un model economic perfect în societatea actuală, cu beneficii vizibile pentru to i oamenii. Învă ătura lui Hristos şi a Bisericii, acum, când întreaga omenire se luptă cu dificultă i economice majore, vine şi se prezintă tuturor arătând că dragostea de Dumnezeu, de semeni şi de întreaga crea ie poate aduce multe beneficii atât la nivel personal, cât şi la nivel comunitar-statal. Într-o lume în care diferen ele dintre păturile sociale sunt din ce în ce mai accentuate, într-o lume centrată pe criteriul economic, creştinii se confruntă cu provocări deosebit de mari; în primul rând de ordin economic. Unii dintre aceştia sunt apăsa i de grija zilei de mâine; al ii, mai înstări i, au conştiin a proprietă ii lor şi se întreabă în mod legitimμ oare se pot mântui cei ce sunt boga iς δucrarea de fa ă îşi dovedeşte cu atât mai mult necesitatea, cu cât la nivelul întregii omeniri criza morală, degenerată în criză economică, afectează o mare mul ime de oameni, de creştini sau necreştini. Consecin ele sale sunt din cele mai nefasteμ diverse forme de ură, nedreptate socială sau conflicte. Trebuie precizat, de asemenea, că rela ia Biserică-economie, aşa cum va fi prezentată pe parcursul acestui studiu, nu a mai fost realizată în teologia românească, ca şi în cea străină. Tocmai de aceea, pornind de la evenimente specifice istoriei Bisericii creştine, voi încerca să structurez şi să Exemple în acest sens le avem în Europaμ Grecia, Spania, Portugalia, Italia se confruntă cu o severă criză economică, datorată în special consumului exacerbat, pericolului îndatorării progresive, a „rostogolirii datoriilor” etc. 36 Creditul, de la cel cu buletinul la cel imobiliar, a dus o mare parte a popula iei, odată cu apari ia crizei economice, în pragul disperării. εul i au intrat în incapacitate de plată, rămânând fără bunurile achizi ionate (locuin e, maşini etc.). Băncile s-au transformat din prieteni şi ajutători la nevoie, în adevăra i cămătari, practicând o politică pur economică, lipsită de orice scrupule pentru cel ce s-a îndatorat. 35 18 accentuez anumite caracteristici ale acestei rela ii aşa cum au fost prezentate de izvoarele istorice mai vechi şi mai noi. Sper, din toată inima, că acest demers să îşi atingă obiectivul dorit - să răspundă pe de-o parte diverselor provocări formulate de societatea actuală referitor la Biserica creştină şi problemele economice, şi, pe de altă parte, să prezinte istoric, biblic şi patristic contribu ia Bisericii creştine la crearea unor valori spirituale şi materiale perene în cadrul societă ii omeneşti. Majoritatea oamenilor, afilia i sau nu Bisericii ηrtodoxe, ca şi unii politicieni sau alte institu ii ale statului, reprezentan i ai unei mass-media secularizate, adresează tot mai des întrebări ca acestea: Ce a făcut şi ce face Biserica pentru societateς Care este rolul său în arealul social, de vreme ce societatea este confruntată cu o puternică criză economicăς Poate Biserica să se facă fa ă provocărilor actuale? Toate aceste întrebări vin în întâmpinarea acestui studiu, pentru ca odată cu evolu ia istorică a Bisericii să prezentăm şi interac iunea sa cu economicul, cu arealul social până în zilele noastre. εul i dintre oameni consideră că Biserica este bogată, că ea cere şi primeşte, uitând să şi ofere. ζimic mai fals! Este adevărat că primeşte din preaplinul inimii credincioşilor, dar oferă la rândul ei suficiente daruri spirituale, dar şi materiale. Am spus şi materiale pentru a sublinia faptul că pentru a dărui, material vorbind, trebuie să şi ai ce oferi. ηri, de multe ori uităm că dacă o comunitate este săracă sau sărăcită economic şi parohia respectivă este săracă. Dacă resursele parohienilor sunt limitate, atunci şi parohia este limitată în ac iunile sale filantropico-sociale de situa ia materială37. Pe de altă parte, nu trebuie ignorat rolul spiritual al Bisericii în via a fiecărei persoane. Fiecare credincios al Bisericii este legat duhovniceşte de Biserica lui Hristos, învă ând că trebuie să dea slavă şi mul umire lui Dumnezeu pentru toate darurile şi binefacerile revărsate în via a proprie. Căci numai împlinind voia lui Dumnezeu, toate celelalte aspecte ale vie ii sunt colaterale. „Orice are omul nevoie în via ă, nu poate fi primit fără îngăduin a lui Dumnezeu”38. η altă problemă deosebit de importantă în zilelor noastre este legată de rela ia Stat-Biserică. ζe întrebăm, în mod legitim, dacă Statul îşi doreşte să aibă alături o Biserică puternică sau o Biserică vlăguită de propriile sale for e. Pentru mul i dintre politicieni Biserica nu reprezintă decât o sursă de capital electoral, pe care îl accesează atunci când se apropie alegerile. Dacă ***, „Când poporul e sărac, este şi Biserica săracă”, în Ziarul Lumina, 22 iulie 2010, http://www.ziarullumina.ro/articole;2110;1;42216;0;Cand-poporul-e-sarac-este-si-Bisericasaraca.html. 38 Interviu cu stare ul Tadei de la Vitovni a http://www.youtube.com/watch?v=1wLusVfnTuo 37 19 este aşa atunci, cu siguran ă, statul şi reprezentan ii săi îşi doresc o Biserică slabă, la dispozi ia sa, pe care să o controleze fără prea mare efort. Nu acesta este modelul promovat şi statornicit de Biserica ηrtodoxă în rela iile cu Statul pe parcursul veacurilor. Ideea simfoniei bizantine trebuie să definească rela ia Stat-Biserică. De asemenea, nu trebuie să uităm şi faptul că Biserica se confruntă cu propriile sale provocări. În cazul Bisericii ηrtodoxe Române, după o perioadă de 50 de ani de dictatură comunistă, ea a trebuit să se adapteze la provocările unei lumii aflată într-o continuă schimbare, a unei lumi dominate de aspectul economic, politic etc., în nici un caz de cel spiritual. Din totalul credincioşilor ce şi-au declarat afilierea la Biserica ηrtodoxă, numai o mică parte sunt devota i cu adevărat Bisericii. Dacă în comunism problemele veneau din partea unui regim politic ostil, în democra ie ostilitatea vine din ideologia acesteia, din încercările permanente de izolare a Bisericii în sfera privatului, din înstrăinarea de învă ătura Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradi ii. Aflat la o conferin ă în Anglia, Patriarhul Daniel, pe atunci mitropolit al εoldovei şi Bucovinei, sublinia faptul că activitatea pastoral-misionară a Bisericii se desfăşoară într-o lume contradictorie, într-un context profund „polarizat şi tensionat”39. În accep iunea sa, există trei mari provocări la adresa activită ii pastoral-misionare actualeμ a) creşterea indiferen ei religioase şi a secularizării vie ii în interiorul Bisericii şi în societateν b) creşterea sectarismului religios şi a fragmentării spirituale, ca şi a dezintegrării armoniei în sânul familiilor, a societă ii şi a comunită ii interna ionaleν c) existen a unei obsesii neopăgâne idolatre pentru profit şi plăcere, pe fondul creşterii suferin ei, a violen ei, sărăciei şi singurătă ii40. Dar de toate aceste aspecte nu este vinovată numai societatea, ci şi o bună parte a membrilor Bisericii, cler şi popor, care s-au lăsat ademeni i de ispita dulce a bunăstării şi comodită ii. δipsa unei actualizări a cuvântului evanghelic, specifică vremii noastre, adresat tuturor categoriilor sociale şi de vârstă, a fost determinată adesea şi de lipsa unei pregătiri culturale şi a unei trăiri duhovniceşti. Complacerea în această situa ie aduce mult rău Bisericii şi societă ii actuale. Aceste provocări trebuie să primească un răspuns pe măsură din partea Bisericii, prin activitatea sa pastoral-misionarăμ a) Biserica trebuie „să lupte şi să arate că sfin enia, ca rod al întoarcerii (convertirii) către Dumnezeu şi al trăirii în comuniunea iubirii, este norma fundamentală a vie ii şi scopul † IPS Daniel, εitropolitul εoldovei şi Bucovinei, „εisiunea în Europa astăzi. εărturisirea lui Hristos într-o lume secularizată”, în Teologie şi Via ă, VI (1996), nr. 7-12, p. 32. 40 Ibidem. 39 20 ei ultim”ν b) Biserica trebuie să redescopere şi să promoveze dimensiunea socială a Evangheliei după modelul sfin ilor pentru care „diaconia socială a Bisericii are nu numai o semnifica ie morală, ci şi o dimensiune sacramentală: Săracii sunt portarii Împără iei lui Dumnezeu” (Sfântul Grigorie de ζyssa)ν c) Biserica trebuie să lucreze „pentru pace şi reconciliere într-o lume marcată de dezbinări şi fragmentări în grupuri de conflict confesional, etnic, politic, regional şi cultural”41. Una dintre cele mai dureroase consecin e ale secularizării societă ii actuale este şi prezen a slabă a tinerilor în cadrul Bisericii. În ciuda eforturilor Bisericii şi a societă ii româneşti de păstrare a tinerilor „în frică de Dumnezeu”, prin intermediul orei de religie42 şi nu numai, astăzi tot mai mul i dintre aceştia sunt înstrăina i de Dumnezeu şi de Biserică. Poate că nici profesorii, nici clericii, nici chiar întreaga Biserică nu a acordat suficientă aten ie acestei categorii; poate că iluziile sau focurile de artificii ale acestei lumi au luat ochii tinerilor; poate că lumea actuală se îndreaptă spre o direc ie greşită. Totuşi, sunt unele culte sau biserici care reuşesc să capteze o parte a tinerilor în sânul lor. Tocmai de aceea elaborarea unor strategii misionare şi pastorale adecvate, a unei deschideri către lume şi societate a Bisericii este necesară astăzi mai mult ca oricând43. Încurajarea şi atragerea acestor tineri trebuie să reprezintă una dintre priorită ile actuale ale Bisericii. Cred, de asemenea, că Biserica trebuie să îşi adapteze pastora ia pe măsura fiecărei vârste, cu metode adecvate. η pastora ie fără rezultate vizibile în cadrul locaşului de cult, este o pastora ie vidă, lipsită de sens sau neadecvată. „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (εatei 4, 3-4), spune εântuitorul Hristos. Dacă cuvântul preotului este suficient de puternic în cadrul turmei încredin ate, dacă preotul în rela ie cu ceilal i coslujitori sau credincioşi va fi ghidat de principiile Bisericii, împlinind cuvântul Evangheliei, atunci credincioşii se vor alipi Bisericii şi vor sim i lucrarea acesteia în via a lor. Dacă Biserica nu va adopta o atitudine deschisă şi de sus inere reală a tuturor credincioşilor săi, în viitor ne vom confrunta cu o îndepărtare a acestora de Hristos şi orientarea lor spre alte denomina iuni şi secte. De altfel, pe parcursul acestei lucrări voi încerca să analizez sursele de venit din 41 Ibidem, pp. 32-33. Asupra orei de religie consider că ea este una dintre cele mai importante por i de ieşire a Bisericii în lume. Prin intermediul său Biserica ar trebui să dezvolte în sufletele copiilor şi tinerilor dragostea de Dumnezeu şi comuniunea cu semenii şi întreaga crea ie. 43 εen ionez că această deschidere a Bisericii trebuie să se realizeze cu mijloacele noastre ortodoxe, însămân ând în sufletele tuturor dragostea de Dumnezeu şi de Biserica lui Hristos. 42 21 Biserica ηrtodoxă şi din alte biserici şi denomina iuni44, cu directă referire la criteriile economice şi la implica iile lor asupra vie ii bisericeşti în actualitatea imediată. Alături de toate celelalte motive prezentate mai sus, un real imbold în redactarea acestei lucrări l-a constituit pentru mine atitudinea negativă a domnului Silviu Prigoană45, ca şi a altor politicieni şi oameni de presă români, referitor la averea şi bunurile Bisericii ηrtodoxe Române46. Exprimată în diverse show-uri televizate şi mult mediatizate, aceasta a re inut şi încă re ine aten ia opiniei publice din România. De asemenea, şi atitudinea negativă la adresa construirii Catedralei Mântuirii Neamului a constituit o motivare suficientă în acest sens. În cadrul societă ii româneşti a existat şi există o adevărată campanie de presă centrată pe analiza veniturilor Bisericii ηrtodoxe Române, fără a se ine seama şi de investi iile realizate sau care urmează să se realizeze la nivelul fiecărei parohii, eparhii sau chiar a întregii Biserici ηrtodoxe Române. Critici acide răzbat din paginile unor ziare contemporaneμ „Criza economică nu pare să afecteze şi Biserica Ortodoxă. Explica ia este destul de simplă: slujitorii Domnului nu achită către stat impozit pe profit, potrivit Codului Fiscal”47. Denigrarea la care este supusă Biserica şi unii dintre slujitorii săi, afectează nu numai via a Bisericii, ci şi via a întregii societă i. În aceste aşa-zise analize, nu sunt luate în calcul nici străduin ele Bisericii de ajutorare a celor care se află în nevoieμ copii abandona i, femei agresate, săraci, bătrâni singuri etc. Toate aceste categorii sociale primesc ajutorul Bisericii într-o manieră demnă, fără a condi iona în vreun fel acele persoane48. Având în vedere structura acestei lucrăriμ I. Perspectiva biblică şi patristică; II. O viziune istorică în Biserica creştină; III. O viziune istorică în Biserica Ortodoxă Română, această analiză va fi realizată în volumul III al lucrării. 45 Interviul cu Silviu Prigoană din 5 ianuarie 2013, Realitatea TV, http://www. realitatea.net/jurnale.html#emisiune05Ianuarie2013-2000. Emisiune realizată la televiziunea Antena 2 - Agentul VIP - ηreste vs. Bogă iile Bisericii ηrtodoxe Române, http://www.youtube.com/watch?v=zaJjCcygktw. 46 ***, „Domnul Silviu Prigoană, mai rău decât comuniştii din vremurile trecute”, în Ziarul Lumina, 25 august, 2010, http://www.ziarullumina.ro/articole; 2110;1;43902;0;DomnulSilviu-Prigoana-mai-rau-decat-comunistii-din-vremurile-trecute.html. 47 http://www.ziare.com/social/biserica/biserica-profituri-de-milioane-de-euro-in-plinarecesiune-1128091 48 În sprijinul celor prezentate, redau cuvântul lui Petre u eaμ „Un preot care slujeşte în biserica sa şi Dumnezeu este cu el, înlocuieşte toată Academia Română (…) Am ca duhovnic un preot călugăr, mai tânăr cu 30 de ani decât mine, cu o minte sclipitoare şi o cultură generală de invidiat. Modestul său venit îl donează în scopuri caritabile. Este plină ara de astfel de oameni, dar ignoran a şi răutatea unei majorită i care vede excep ia ca fiind regula în tagma preo ească nu permit popularizarea lor”. Petre u ea, Între 44 22 Mai mult decât atât, la nivelul Bisericii Ortodoxe Române au fost create: un cotidian – „Lumina” -, un radio – „Trinitas” -, şi o televiziune – „Trinitas Tv”. Toate acestea nu sunt sus inute dintr-o activitate comercială bazată pe vânzarea unor reclame publicitare sau prin introducerea unei taxe de difuzare, ci sunt sprijinite exclusiv de Biserică. În acelaşi timp, Biserica ηrtodoxă Română din diaspora se confruntă cu multe greută i financiare, determinate în special de lipsa lăcaşurilor de cult etc. În cadrul Bisericii a existat şi există în permanen ă principiul ajutorării reciproce. Acest principiu s-a aplicat prima dată în cazul comunită ii din Ierusalim. Apostolii Mântuitorului colectau ajutoare din alte comunită i creştine pentru comunitatea din Ierusalim (F. Ap. 24, 17; II Corinteni 8, 16-24). În acelaşi fel se procedează şi astăzi, când la nivelul întregii Biserici ηrtodoxe există principiul fră ietă ii şi al apartenen ei la acelaşi trup al lui Hristos. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedin a de lucru din 5 iulie 2012, a hotărât „continuarea programelor sociale fie din fonduri proprii, fie din fonduri europene în mod transparent şi eficient pentru ajutorarea persoanelor şi familiilor defavorizate în această perioadă de criză economică”49. În situa ia confruntării cu o criză economică acută, cum este cea prezentă, Biserica trebuie să-şi chivernisească cu multă chibzuin ă veniturile, orientându-se şi spre ajutorarea celor în nevoie. De foarte multe ori cei care calcă pragul bisericilor sunt cei care s-au confruntat cu un mare necaz sau încercare, sunt confrunta i cu dificultă i materiale severe, datorate evolu iei economice generale. Tuturor le trebuie un cuvânt plin de în elepciune, întărire în credin ă şi chiar sprijin concret. P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul înainte la Liturghier, cea mai populară carte de cult a Bisericii noastre, spuneaμ „...filantropia Bisericii se naşte din Liturghia Bisericii, adică lucrarea socială a Bisericii izvorăşte din via a spirituală a ei şi se exprimă în milostenie personală sau în institu iile filantropice: cămine de copii, case de bătrâni, unită i medicale, cantine pentru săraci ş.a. Astfel, Taina Sfântului Altar se uneşte cu Taina Fratelui care are nevoie de iubirea milostivă a celui darnic (cf. Mt. 25, 31-40)”50. Dumnezeu şi Neamul Meu, edi ie îngrijită de Gabriel Klimowicz, Funda ia „Anastasia”, Editura „Arta Grafică”, Bucureşti, 1992. 49 http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/hotararile-luate-cadrul-sedintei-lucrusfantului-sinod-136678.html. 50 † Daniel, Patriarhul Bisericii ηrtodoxe Române, „Cuvânt înainte”, la ***, Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de εisiune al Bisericii ηrtodoxe Române, Bucureşti, 2012, p. 10. 23 Confruntat de foarte multe ori cu ignorarea sau necunoaşterea valorilor creştin-ortodoxe şi cu o exacerbare a spiritului veacului acestuia, cu ideea trăirii clipei şi a înavu irii personale în detrimentul celorlal i şi al Bisericii lui Hristos, cu perpetuarea unor greşeli şi adâncirea unor neajunsuri, chiar şi în via a bisericească, cu aplicarea dictonului scopul scuză mijloacele, am dorit să adâncesc, să studiez şi să eviden iez tendin ele societă ii şi impactul învă ăturilor religios-morale ale Bisericii creştine în via a economică. Prezentarea evolutivă a rela iei Biserică-economie, parcurgând perioadele istorice, începând cu Biserica primară şi ajungând până în zilele noastre, mia determinat întărirea credin ei şi nădejdii că Dumnezeu ne este alături şi ne luminează spre tot lucru bun şi bineplăcut lui. Cele trei volume ce vor fi realizate sub titlul generic „Biserica creştină şi provocările economice” doresc să aducă în actualitate, prezentând şi lămurind raportarea Bisericii la diversele provocări economice ce au apărut şi mai apar în arealul social. 24