Colegiul Național „I. L. Caragiale“ București
Catedra de Geografie
Prof. dr. Ioan MĂRCULEȚ
(coordonator)
STATELE
UNIUNII EUROPENE
MICĂ ENCICLOPEDIE
Colectivul de autori:
Prof. dr. Ioan MĂRCULEȚ ◊ Dr. Cătălina MĂRCULEȚ
Florin Cătălin BOGIU ◊ Monica BULAI
Ștefania BURNAZ ◊ Mihai-Tudor ENĂCHESCU
Stefania DI PUCCHIO ◊ Ioana-Cristina DOBRANICI
Florin GĂINĂ ◊ Victor Florentin ILIE
Miruna Ana-Maria SCARLATACHE
ISBN 978-973-0-16211-0
BUCUREȘTI – 2014
Colegiul Național „I. L. Caragiale“ București
Catedra de Geografie
Prof. dr. Ioan MĂRCULEȚ
(coordonator)
STATELE
UNIUNII EUROPENE
MICĂ ENCICLOPEDIE
Prefață: Lect. univ. dr. Mioara CLIUS
Colectivul de autori:
Prof. dr. Ioan MĂRCULEȚ ◊ Dr. Cătălina MĂRCULEȚ
Florin Cătălin BOGIU ◊ Monica BULAI
Ștefania BURNAZ ◊ Mihai-Tudor ENĂCHESCU
Stefania DI PUCCHIO ◊ Ioana-Cristina DOBRANICI
Florin GĂINĂ ◊ Victor Florentin ILIE
Miruna Ana-Maria SCARLATACHE
ISBN 978-973-0-16211-0
BUCUREȘTI – 2014
2
Redactare și tehnoredactare: Ioan Mărculeţ
Prefață: Lect. univ. dr. Mioara CLIUS – Facultatea de Geografie, Universitatea
din București
Listă autori:
Prof. dr. Ioan Mărculeţ – Colegiul Național „I. L. Caragiale“, București
Dr. Cătălina Mărculeţ – Institutul de Geografie al Academiei Române
Florin Cătălin Bogiu – Clasa a X-a E
Monica Bulai – Clasa a XI-a I
Ștefania Burnaz – Clasa a XI-a I
Mihai-Tudor Enăchescu – Clasa a IX-a D
Stefania Di Pucchio – Clasa a XI-a I
Ioana-Cristina Dobranici – Clasa a XI-a I
Florin Găină – Clasa a XI-a H
Victor Florentin Ilie – Clasa a X-a E
Miruna Ana-Maria Scarlatache – Clasa a XI-a I
ISBN 978-973-0-16211-0
Autorii aduc mulțumirile lor doamnei Specialist economic Mirela ENĂCHESCU,
președintele Comitetului de părinți, pentru tot sprijinul acordat în vederea
apariției prezentei lucrări.
Adrese de contact:
ioan_marculet@yahoo.com
imarculet@gmail.com
colegiul_caragiale_buc@yahoo.com
3
CUPRINS
Prefață (Lect. univ. dr. Mioara Clius) ............................................................ 5
Cuvânt-înainte (Prof. dr. Ioan Mărculeț) ...................................................... 7
Scurt istoric al Uniunii Europene (Prof. dr. Ioan Mărculeț) ........................ 8
Listă de abrevieri și simboluri ..................................................................... 12
Statele Uniunii Europene ............................................................................. 14
Austria ............................................................................................................... 15
Belgia ................................................................................................................. 17
Bulgaria ............................................................................................................. 19
Cehia .................................................................................................................. 21
Cipru .................................................................................................................. 23
Croația ............................................................................................................... 25
Danemarca ........................................................................................................ 27
Estonia .............................................................................................................. 29
Finlanda ............................................................................................................. 31
Franța ................................................................................................................ 33
Germania ........................................................................................................... 35
Grecia ................................................................................................................ 37
Italia .................................................................................................................. 39
Irlanda ............................................................................................................... 41
Letonia .............................................................................................................. 43
Lituania ............................................................................................................. 45
Luxemburg ....................................................................................................... 47
Malta ................................................................................................................. 49
Marea Britanie ................................................................................................... 51
Olanda ............................................................................................................... 53
Polonia .............................................................................................................. 55
Portugalia .......................................................................................................... 57
România ............................................................................................................ 59
Slovacia .............................................................................................................. 61
Slovenia ............................................................................................................. 63
Spania ................................................................................................................ 65
Suedia ............................................................................................................... 67
Ungaria ............................................................................................................. 69
Bibliografie selectivă .................................................................................... 71
4
PREFAȚĂ
Lucrarea „Statele Uniunii Europene. Mică enciclopedie“ coordonată de
Prof. Dr. Ioan Mărculeț este un exemplu că în România anului 2014 se mai scrie din
pasiune pentru geografie. Dincolo de titlul care ne duce spre un spațiu familiar,
interesul cititorului este provocat chiar de la lectura numelor autorilor. Acolo
descoperă, alături de coordonator și pe un experimentat cercetător geograf –
Doamna Cătălina Mărculeț –, un grup de elevi minunați care au pășit cu naturalețe
și entuziasm din băncile școlii direct în lumea științei.
În literatura enciclopedică geografică există numeroase cărți care tratează
metodic statele Uniunii Europene, dar în paginile ce urmează cititorul va găsi
informații de ultimă oră despre această construcție politică, economică și
administrativă. Actualitatea și actualizarea datelor geografice a fost posibilă
tocmai pentru că avem în față o lucrare structurată, flexibilă și coerentă, elaborată
în stilul jurnalismului științific, care răspunde întrebărilor esențiale: cine?, unde?,
cât?, cum?.
Elevii și profesorii din învățământul preuniversitar alături – de ce nu? – de
publicul larg, vor găsi în aceste pagini informații substanțiale despre personalitățile
și momentele istorice care au marcat apariția și evoluția acestui ansamblu regional
dar și o prezentare sintetică a instituțiilor cu atribuții de management în Uniunea
Europeană.
Statele sunt prezentate după un algoritm clasic în enciclopediile geografice,
dar impresionează densitatea, relevanța și varietatea referințelor oferite. Pentru
fiecare țară sunt enumerate date generale: poziție geografică, vecini, suprafață,
forma de guvernământ, sărbătoarea națională și importanța ei istorică, limba
oficială, moneda și momentul aderării la Uniunea Europeană. Valoarea de resursă
didactică a acestei enciclopedii este dată de corpul de informații despre cadrul
fizico-geografic. Acolo, atât elevii cât și profesorii regăsesc – prezentate sintetic –
unitățile de relief ale fiecărei țări, date climatice și hidrologice sau despre asociațiile
biogeografice, soluri, resurse naturale și arii protejate relevante. Prezentarea este
completată de repere demografice și socio-economice în care datele statistice ce fac
referire la numărul de locuitori, densitatea medie a populației, structura etnică, pe
medii și confesională, speranța de viață, principalele orașe, PIB-ul/loc. sunt
prezentate cu acuratețe la nivelul anului 2012. Obiectivele turistice marcante
5
pentru fiecare țară în parte întăresc personalitatea geografică a fiecărui spațiu din
acest conglomerat etnic, social, economic și politic care este Uniunea Europeană.
Un element de noutate pe care îl aduce această lucrare este prezentarea
detaliată a capitalelor statelor Uniunii Europene în care se regăsesc informații
valoroase nu doar pentru geografi ci și pentru istorici, arhitecți, urbaniști sau
lingviști.
Pentru apariția acestei lucrări autorii au parcurs etape de documentare,
analiză, selecție și editare, dar toate acestea nu ar fi fost posibile fără sprijinul
conducerii uneia dintre cele mai cunoscute și respectate instituții de învățământ
din București – Colegiul Național „I. L. Caragiale“ – care are meritul de a evidenția
performanța, perseverența și profesionalismul.
„Statele Uniunii Europene. Mică enciclopedie“ este o lucrare care trebuie
citită și păstrată! De ce? Pentru că este pentru prima dată când un grup de elevi
aflați în pragul maturității empatizează cu dragostea profesorului lor pentru
geografie, lasă deoparte ultimele gadget-uri și pornesc pe calea documentării și
editării documentelor științifice.
Lect. univ. dr. Mioara CLIUS
Facultatea de Geografie
Universitatea din București
7 februarie 2014
6
CUVÂNT-ÎNAINTE
Actuala lucrare – Statele Uniunii Europene. Mică enciclopedie –, realizată cu
un grup de elevi din Colegiul Național „Ion Luca Caragiale“ din București (din
clasele a IX-a D, a X-a E, a XI-a H și a XI-a I), se dorește a fi un instrument de
lucru și o sursă de informare pentru școlarii din instituția noastră și, de ce nu, și
din Capitală sau chiar din țară. În cadrul său se regăsesc prezentate succint toate
statele membre ale Uniunii Europene și capitalele lor.
La realizarea enciclopediei a fost utilizată o bogată literatură de
specialitate, semnalată la capitolul Bibliografie selectivă. Dintre numeroasele
lucrări consultate, cele mai utilizate au fost volumele: „Enciclopedia statelor
lumii“ (H. C. Matei, S. Neguț, I. Nicolae, Edit. Meronia, București, 2005), „Statele
lumii contemporane“ (Ș. Dragomirescu, R. Săgeată, Edit. Corint, București, 2011),
„Statele lumii. Antologie“ (consultant Luca Gabriela, Edit. Steaua Nordului,
Constanța, 1999), „Ghidul statelor membre ale Organizației Internaționale a
Francofoniei“ (coordonator Bianca Simion, Edit. Paco, București, 2006) și „Statele
pe harta lumii“ (C. Giurcăneanu, Edit. Politică, București, 1983). La acestea se
adaugă numeroase articole publicate de I. Mărculeț și Cătălina Mărculeț despre
geografia Europei, iar unele date au fost actualizate prin utilizarea site-urilor de
specialitate de pe rețeaua Internet.
În încheiere, autorii aduc mulțumiri conducerii Colegiului Național „Ion
Luca Caragiale“ din București – doamnelor: prof. Andreia Bodea (director) și prof.
Andreea Popescu (director adjunct) – pentru sprijinul moral acordat în vederea
realizării acestei lucrări, precum și doamnei prof. dr. Cătălina Șerban, inspector
de geografie în cadrul ISMB, pentru sugestiile oferite în scopul îmbunătățirii
conținutului științific.
Bucureşti, ianuarie 2014
Prof. dr. Ioan MĂRCULEȚ
7
SCURT ISTORIC AL
UNIUNII EUROPENE
Deși ideile realizării unei unități europene sunt mult mai vechi1, originile
Uniunii Europene sunt, însă, strâns legată de distrugerile și masacrele celui de-al
Doilea Război Mondial și de împărțirea Europei, după încheierea conflagrației,
între est și vest, prin începerea „Războiului Rece”. În consecință, în anul 1949,
statele din Occident creează Consiliul Europei.
La 9 mai 1950, Robert Schuman2, ministrul Afacerilor Externe al Franței, și-a
prezentat planul referitor la o cooperare aprofundată și propunea crearea unei
Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). La 18 apr. 1951, pornind
de la acest „plan Schuman”, șase țări – Germania de Vest, Franța, Italia, Țările de
Jos (Olanda), Belgia și Luxemburg – au semnat un tratat prin care urmăreau ca
plasarea producției de cărbune și oțel să fie realizată de o autoritate comună.
Scopul acestui demers era și acela de a „controla” producția de armament și
implicit de a preîntâmpina declanșarea unui nou război mondial.
La 25 mart. 1957, datorită succeselor obținute în cadru CECO, prin semnarea
Tratatului de la Roma, cele șase state membre și-au extins cooperarea și la alte
sectoare economice și au creat Comunitatea Economică Europeană (CEE)3.
Obiectivul principal al CEE a fost acela de a crea o piață comună, care să asigure,
între țările membre, libera circulație a persoanelor, mărfurilor și serviciilor.
În 1968, prin eliminarea tuturor taxelor pe importuri dintre cele șase state
s-a realizat unirea vamală, iar în 1979 au avut loc primele alegeri directe pentru
Parlamentul European4.
1
În 1310, juristul regelui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314), Pierre Dubois (1255-1321), sugerează
instituirea unei republici a creștinilor; în 1693, William Penn propune înființarea unui parlament
european; în 1849, scriitorul Victor Hugo pledează pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”; în
1923, fondatorul mișcării paneuropene, contele austriac Richard Nikolaus Condenhove-Kalergi
(1894-1972), propune înființarea „Statelor Unite ale Europei” ș.a.
2
Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman (1889-1963) este considerat, alături de Jean Monnet (18881979), unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene. Om de stat francez, a fost numit în mai
multe rânduri ministru și a îndeplinit de două ori funcția de președinte al Comitetului de Miniștri
al Franței. Între 1958 și 1960, a fost președinte al Parlamentului European.
3
Tratatul a intrat în vigoare la 1 ian. 1958.
4
Parlamentul European, considerat vocea poporului, adoptă legile europene împreună cu
Consiliul Uniunii Europene, având „rolul de a realiza o inspecție democratică și de a dezbate
public toate aspectele legate de activitatea UE” (Agenda Europa 2010-2011, 2010, p. 8).
Reprezentanții în Parlament sunt aleși o dată la cinci ani și au drept de vot toți cetățenii Uniunii
Europene. Reuniunile parlamentarilor au loc la Strasbourg (Franța) și, mai rar, la Bruxelles
(Belgia). Membrii Parlamentului European nu formează grupuri în funcție de statele membre, „ci
grupări transnaționale care reflectă convingerile lor politice” (Agenda Europa 2010-2011, 2010, p. 8).
8
Rând pe rând, la CEE au aderat și alte state: Danemarca, Irlanda și Marea
Britanie, la 1 ian. 1973; Grecia, la 1 ian. 1981; Portugalia și Spania, la 1 ian. 1986.
La 7 febr. 1992, a fost semnat Tratatul de la Maastricht (Olanda), privind
Uniunea Europeană (UE)5, intrat în vigoare la 1 ian. 1993. Acesta stabilea reguli
clare care vizau: moneda unică, politica externă și de securitate comună (PESC),
cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne.
Numai între 1986 și 1993, au fost adoptate peste 200 de texte legislative6 care
aveau menirea de a asigura funcționalitatea pieței unice și ale celor patru libertăți
asociate acesteia (libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor și a
capitalurilor).
La 26 mart. 1995, a intrat în vigoare Acordul Schengen7 în Belgia, Franța,
Germania, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania. Conform acestui acord,
cetățenii de orice naționalitate pot călători între aceste state fără să fie nevoiţi să
prezinte, la graniță, pașaportul. Până în prezent, în spațiul Schengen au intrat 22
de state UE8.
În 1997 a fost semnat Tratatul de la Amsterdam (Olanda), care a dezvoltat
politica externă și de securitate comună și politicile privind protecția socială și de
ocupare a forței de muncă, iar în 2001 a fost semnat Tratatul de la Nisa (Franța),
prin care s-a realizat o reformă a instituțiilor UE și s-au consolidat drepturile
fundamentale, cooperarea juridică în domeniul penal și securitatea și apărarea.
În 2002, în unele state membre a fost pus în circulație euro (în monede și
bancnote), monedele naționale fiind scoase treptat din circulație. În prezent,
euro a fost adoptat de 18 țări membre UE: Austria, Belgia, Cipru, Estonia,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta,
Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia și Slovacia.9
Pentru eficientizarea și democratizarea UE, în 2007 a fost semnat Tratatul
de la Lisabona (Portugalia), intrat în vigoare în anul 2009. Tratatul dă mai multă
putere Parlamentului European, parlamentelor naționale și cetățenilor și sporește
capacitatea UE de a acționa la nivel mondial (Agenda Europa 2010-2011, 2010, p. 6).
5
Oficial, acum denumirea de „Comunitate Europeană” a fost înlocuită cu cea de „Uniune
Europeană”.
6
Reglementări comerciale, fiscale, privind calificările profesionale etc.
7
Printre regulile-cheie adoptate în cadrul Acordului Schengen se evidențiază: „desființarea
verificărilor asupra persoanelor la frontierele interne; un set comun de reguli privind persoanele
care traversează frontierele externe ale statelor membre ale UE; armonizarea condițiilor de acces
și a regulilor privind vizele pentru șederile scurte; cooperarea polițienească sporită (inclusiv
drepturile de supraveghere și urmărire transfrontalieră); o mai strânsă cooperare juridică bazată
pe un sistem de extrădare mai rapid și pe transferul puterii în aplicare a sentințelor în cazul
infracțiunilor; înființarea și dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen (SIS)” (Spațiul
Schengen și cooperarea – http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/...).
8
Dintre statele UE, pe lângă cele 7 precizate mai sus, în spațiul Schengen au mai intrat: Austria,
Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,
Slovenia, Suedia și Ungaria. Lor li se adaugă Elveția, Islanda, Liechtenstein și Norvegia, state
europene dar neintegrate în UE.
9
În urma unor acorduri, la zona euro au aderat și patru state nemembre UE: Andorra, Monaco,
San Marino și Vatican.
9
Începând din anul 1995, până în prezent, la UE au mai aderat 16 state –
Austria, Finlanda și Suedia, la 1 ian. 1995; Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria, la 1 mai 2004; Bulgaria și România,
la 1 ian. 2007; Croația, la 1 iul. 2013 –, numărul țărilor membre ajungând la 28. De
asemenea, 5 state au statut de candidat (Islanda, Macedonia, Muntenegru, Serbia
și Turcia), iar alte 3, de potențial candidat (Albania, Bosnia și Herțegovina și
Kosovo).
Alături de Parlamentul European, la buna funcționare a UE mai contribuie:
Consiliul European10, care înseamnă conducerea politică, Consiliul Uniunii
Europene11, considerat vocea statelor membre, Comisia Europeană12 (sau interesul
10
De circa patru ori pe an, conducătorii politici din statele membre UE se întâlnesc la Bruxelles
unde dezbat problemele importante și asigură orientarea generală a UE.
11
Cu sediul la Bruxelles, Consiliul Uniunii Europene adoptă ori respinge propunerile de noi legi.
Este locul în care guvernele naționale, prin miniștrii responsabili, discută subiecte legate de
finanțe, agricultură, transporturi etc. Deciziile se pot lua cu o majoritate a membrilor, statele mai
mari având un număr mai mare de voturi.
10
comun), Curtea Europeană de Justiție13, care indică statul de drept, și Curtea
Europeană de Conturi14 – care se ocupă cu valorificarea eficientă a banilor.
Alături de deviza „Unitate în diversitate”15, simbolurile UE sunt: Drapelul,
format din 12 stele (galbene) așezate sub formă de cerc pe un fundal albastru16,
imnul (bazat pe un preludiu al „Odei Bucuriei”, Simfonia a IX-a a lui Ludwig van
Beethoven), Ziua Europei (9 mai, dată ce marchează aniversarea Declarației
Schuman) și moneda unică – euro17.
Prof. dr. Ioan Mărculeț
12
Considerată brațul executiv al UE, Comisia Europeană, cu sediul la Bruxelles, este singura
instituție a UE care poate propune legi noi. Aceste legi sunt votate de Parlament și de Consiliul
Uniunii Europene. Guvernele statelor membre care nu aplică legile corect și nu respectă regulile
UE, pot fi date de către Comisia Europeană în judecată la Curtea Europeană de Justiție.
13
Curtea Europeană de Justiție, cu sediul la Luxembourg, asigură în cadrul UE interpretarea
corectă și uniformă a legilor, iar deciziile sale sunt definitive. Instituția este formată din câte un
judecător din fiecare stat membru.
14
Instituția verifică conturile Comisiei Europene și publică anual un raport. Are sediu la
Luxembourg. Bugetul UE este asigurat din trei surse: a) 0,37% din venitul brut al fiecărei țări
membre, b) din resurse proprii tradiționale (predominant taxe vamale de import aplicate
producătorilor provenind din afara UE) și c) dintr-un procent din taxa pe valoare adăugată
(http://europa.eu/about-eu/basic-information/money/revenue-income/index_ro.htm).
15
Deviza a fost adoptată la 4 mai 2000, iar în anul 2004 a fost tradusă în 24 de limbi oficiale.
16
Numărul stelelor simbolizează perfecțiune, cercul descris de acestea indică unitatea, iar
albastrul reprezintă vestul.
17
Reprezentarea grafică a monedei euro (€) a fost inspirată de litera grecească epsilon (Ε) și face
legătura între leagănul civilizației și democrației cu prima literă din cuvântul Europa, iar cele
două linii din simbol reprezintă un indicator al stabilității monetare.
11
LISTĂ DE ABREVIERI ȘI SIMBOLURI
adânc. = (înainte sau după o cifră)
adâncime
agl. urb. = aglomerație urbană
alt. = (înainte sau după o cifră)
altitudine
apr. = aprilie
Arh. = (urmat de un nume propriu)
arhipelag
aug. = august
Baz. = (urmat de un nume propriu)
bazin
cca. = circa
Col. = (urmat de un nume propriu)
colină
Cul. = (urmat de un nume propriu)
culoar
Dl. = (urmat de un nume propriu)
dealurile
dec. = decembrie
Depr. = (urmat de un nume propriu)
depresiune
$ = dolari SUA
d.Hr. = după Hristos
E = est
etc. = etcetera
€ = euro
f.a. = fără an
feb. = februarie
G. = (urmat de un nume propriu) golf
o
= (înainte de o cifră) grade
o
C = grade Celsius
ha = hectare
ian. = ianuarie
Imp. = (urmat de un nume propriu)
imperiu
Ins. = (urmat de un nume propriu)
insulă
I-le = (urmat de un nume propriu)
insulele
iul. = iulie
iun. = iunie
î.Hr. = înainte de Hristos
km = kilometru
km2 = kilometru pătrat
L. = (urmat de un nume propriu) lac
‰ = la mie
% = la sută
lat. = latitudine
loc. = (urmat de un nume propriu)
locuitori
long. = longitudine
lung. = (înainte sau după o cifră)
lungime
M. = (urmat de un nume propriu)
mare
mart. = martie
Mas. = (urmat de un nume propriu)
masiv
max. = maximă
m = metru
mil. = milioane
’ = minute
Mt. = (urmat de un nume propriu)
munte
M-ții = (urmat de un nume propriu)
munții
nov. = noiembrie
N = nord
NE = nord-est
NV = nord-vest
Oc. = (urmat de un nume propriu)
ocean
oct. = octombrie
ONU = Organizația Națiunilor Unite
12
supr. = (în text, înainte sau după o
cifră) suprafață
t = tonă
UNESCO
=
United
Nations
Education,
Science
and
Culture
Organization/Organizația
Națiunilor
Unite
pentru
Educație, Știință și Cultură
UE = Uniunea Europeană
vf. = vârf
V = vest
vulc. = vulcan
Pen. = (urmat de un nume propriu)
peninsulă
Pod. = (urmat de un nume propriu)
podiș
PIB = produs intern brut
” = secunde
sept. = septembrie
sec. = secol
S = sud
SE = sud-est
Str. = (urmat de un nume propriu)
strâmtoare
SV = sud-vest
ș.a. = și alții/și altele
13
STATELE
UNIUNII EUROPENE
14
AUSTRIA
Republic Österreich
Clima: temperat-continentală (cu
nuanțe impuse de altitudine și
orientare); temperatura medie
multianuală: 10,7oC (0,5oC în
ian. și 20,5oC în iul.), iar
precipitațiile medii anuale: 700
mm, în regiunile joase, și peste
2.000 mm, în regiunile montane
înalte;
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Dunărea/Donau, Inn, Enns,
Salzach,
Gail,
Leitha,
Drau/Drava,
Mur,
Raab,
Morava), lacuri glaciare –
Atersee,
Constanța/Bodensee
(adânc. max. 252 m, supr. 540
km2; parțial în Germania și
Elveția), Wörther – și tectonice
– Neusiedler (adânc. max. 1 m,
supr. 320 km2; parțial în
Ungaria, cca. 20%);
Asociații biogeografice: pădure de
foioase, păduri de conifere (la
peste 1.200 m alt.), pajiști alpine
(în regiunile înalte) și stepă (în
câmpie);
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri, spodisoluri;
Resurse naturale: petrol, lignit, zinc,
minereu de fier, sare, lemn,
potențial hidroenergetic;
Arii protejate: parcuri naţionale
(Buchenberg,
Falkenstein,
Gesäuse,
Neusiedler
SeeSeewinkel, Thayatal, ÖtscherTormäuer, Hohe Tauern, Alpii
Calcaroși/Kalkalpen,
Lunca
Dunării).
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa Centrală,
la 48-49° lat. N și 10-17° long. E;
Vecini: Germania - NV (784 km),
Cehia - N (362 km), Slovacia NE (91 km), Ungaria - E (366
km), Slovenia - SE (300 km),
Italia
SV
(430
km),
Liechtenstein - V (35 km),
Elveția - V (164 km);
Suprafața: 83.871 km2;
Forma de guvernământ: republică
semi-prezindenţială,
stat
federal;
Sărbătoarea națională: 26 oct.
(aniversarea adoptării Legii
Constituționale, în 1955);
Limba oficială: germana;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1995.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant montan (62%
munţi: M-ţii Alpi – Alpii
Orientali
Centrali,
Alpii
Calcaroşi de Nord şi Alpii
Calcaroşi de Sud), coline
(Oberösterreich, prelungire a
Pod. Boemiei, în NV și Styriei în
SE)
și
câmpie
în
E
(Depr./Bazinul Vienei, parte a
Câmp. Panonice); alt. max.:
3.797 m, în vf. Großglockner (Mții HoheTauern/Tauern Înalți
din Alpii Orientali);
15
Capitala: Viena/Wien;
Principalele orașe: Graz, Salzburg,
Linz, Innsbruck, Klagenfurt,
Weles, Villach;
PIB/loc.: 41.908 $;
Obiective
turistice:
Ghețarul
Kitzsteinhorn, L. Zeller, Palatul
Schönbrunn, Palatul Hofburg,
Catedrala Sf. Ștefan și Parcul
Prater (Viena), Domul Sf. Iacob
(Innsbruck), Biserica Parohială
(Tirol), Catedrala gotică de sec.
XV și Casa Landului (Graz),
Castelul Hohensalzburg de sec.
XI-XVI și palatele Hellbrunn de
sec. XVI și Mirabell de sec. XVIII
(Salzburg).
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 8.219.743 loc.;
Densitatea medie a populației:
100,8 loc./km2;
Structura etnică: austrieci - 81,1%,
iugoslavi - 7,0%, turci - 4,0%,
nespecificaţi - 7.9%;
Structura confesională: romanocatolici - 73,6%, protestanţi 4,7%, musulmani - 4,2%,
ortodocși - 2,2%, alții și
nereligioși - 15,3%;
Bilanțul natural: 0,1‰;
Populația urbană: 68%;
Speranța de viață: 81,03 ani;
Viena (Vindobana, în perioada romană), oraș în NV Câmp. Panonice, are nucleul
vechi situat pe terasa de 10-16 m a râului Wien, la confluență cu un braț al
Dunării, la 48o12’31” lat. N și 16o22’21” long. E. Ca urmare a evoluției în etape –
reședință a Sfântului Imp. Roman de Națiune Germană (1438-1806), reședință
arhiepiscopală (1469), reședință imperială a Casei de Habsburg (1556), capitală a
Imp. Austro-Ungar (1867-1918) etc. –, morfostructura urbană prezintă un
pronunțat caracter concentric. În partea centrală se află orașul vechi, iar spre
exterior se succed zone rezidențiale și de servicii. La periferie, pe axele de
circulație sunt zone industriale, care cumulează cca. 30% din producția
industrială a Austriei (electronică și electrotehnică, aparatură de măsură și
control, optică fină, farmaceutică etc.). În Viena sunt găzduite mai multe sedii ale
unor instituții internaționale (Agenției Internaționale pentru Energie Atomică,
Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, Organizației Țărilor
Exportatoare de Petrol ș.a.) și sunt organizate numeroase conferințe, congrese și
reuniuni. În prezent, orașul este constituit din 23 de cartiere, care se întind pe
414,9 km2 (din care 19,4 km2 reprezintă parte acvatică), și numără 1.731.200 loc.
(1.984.000 loc. în agl. urb.).
16
BELGIA
Koninkrijk België (flamandă)
Royaume de Belgique (franceză)
Königreich Belgien (germană)
Senne,
Leie/Lys,
Sambre,
Ourthe,
Amltéve,
Dender),
lacuri
(La
Plate
Taille,
Schulensmeer);
Asociații biogeografice: pădure de
foioase;
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri;
Resurse naturale: nisip silicat,
carbonați;
Arii
protejate:
Bruyères
de
Kalmthout,
Lesse,
Lomme,
Blaukaart, Hautes Fages-Eifel,
Genk.
DATE GENERALE
Poziția geografică: V Europei, la 5051o lat. N și 3-6o long. E;
Vecini: Luxemburg - SE (148 km),
Germania - E (167 km), Olanda N (450 km), Franța - SV și V
(620 km); ieșire la M. Nordului NV (66,5 km);
Suprafața: 30.528 km2;
Forma de guvernământ: monarhie
constituțională, stat federal;
Sărbătoarea națională: 21 iul.
(aniversarea
depunerii
jurământului de către Leopold I
ca rege constituțional, în 1831);
Limbi oficiale: flamanda (olandeza),
franceza (valona) și germana;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1957.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 10.350.000 loc.;
Densitatea medie a populației: 340
loc./km2;
Structura etnică: flamanzi - 58%,
valoni - 23%, germani - 1%, alte
etnii (italieni, olandezi, turci
ș.a.) - 9%;
Structura confesională: romanocatolici - 87,9%, islamişti - 2,5%,
protestanţi - 1%, alte religii 8,6%;
Bilanțul natural: 0,4‰;
Populația urbană: 97,4%;
Speranța de viață: 80 ani;
Capitala: Bruxelles/Brussels;
Principalele orașe: Gand/Gent,
Anvers/Antwerpen,
Namur,
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: câmpii
în NV, dealuri în centru,
podișuri
în
S
și
E
(Ardenni/Ardennes, Condroz);
alt. max.: 694 m, în vf. Signal de
Botrange (Mas. Ardenni);
Clima: temperat-oceanică (blândă și
umedă; temperatura medie
multianuală:
8-10oC,
iar
precipitațiile medii anuale: 7001.000 mm);
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Meuse/Mass, Escaut/Schelde,
17
Lűttich/Liège, Bruges/Brugge,
Arlon, Louvain/Leuven;
PIB/loc.: 37.459 $;
Obiective turistice: Piața Centrală
din Bruxelles/Brussels (Grote
Markt/Grand Place), Ansamblul
Béguinages flamands, Catedrala
Notre Dame din Tournai,
Turnurile
înalte
cu
ceas
(Beffrois/Belfriede), Catedrala
Saint-Bavon din Gent, Canal du
Centre, Centrul istoric din
Bruges/Brugge, stațiunile de la
M. Nordului (Knokke-Heist,
Ostede, Blankenberge), Parcul
Național Hautes Fagnes.
Bruxelles/Brussels (în valonă), capitala Belgiei, este cel mai mare centru urban
al țării, situat în S. Câmp. Flandrei, pe râul Senne, la 50o50’48” lat. N și 4o21’9”
long. E. Vechi centru comercial și al producției de postavuri, în prezent ocupă o
supr. de 32,61 km2 și numără cca. 160.000 loc. În cadrul structurii urbane se
disting: „Orașul de Jos”, situat în lunca râului Senne, cu industrie diversificată
(utilaje electrotehnice, mașini, textile etc.), bazine portuare (legătura cu M.
Nordului se realizează printr-un canal navigabil), antrepozite etc., și „Orașul de
Sus”, alcătuit din zone rezidențiale, unități administrative, științifice și culturale
(Université Libre și Conservatoire Royal – de limbă franceză –, Vrije Universiteit și
Koninklijk Conservatorium – de limbă neerlandeză –, Academia Militară ș.a.). De
formă relativ circulară, în nucleul orașului se găsește Grand Place, cu o
importantă activitate comercială. Bruxelles găzduiește mai multe sedii ale UE –
Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene – și
Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.
18
BULGARIA
Republika Bălgariia
Clima: temperat-continentală, în N,
și
mediteraneană,
în
SE,
temperaturi medii anuale: 10,513,5oC (ian.: -1...-2,5C și iul.: 2124,5C), iar precipitațiile medii
anuale: 450-700 mm;
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Dunărea/Dunav (cu afluenții
Tibrita, Ogosta, Iskăr, Osăm,
Iantra, Lom ș.a.), Marița (cu
Topolnița, Tundja, Arda), Mesta
și Struma și lacuri naturale
(Batak,
Despot,
Georgi
Dimitrov, L. Înghețat șa.) și
antropice (Arda, Iskăr, Batak
ș.a.);
Asociații biogeografice: păduri de
foioase și păduri de conifere, în
regiunile muntoase, silvostepă și
stepă, în NE, și păduri de foioase
în
amestec
cu
vegetație
mediteraneană, în SE;
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri, cernoziomuri;
Resurse naturale: bauxită, plumb,
cupru, zinc, cărbuni, lemn,
potențial hidroenergetic, soluri
fertile;
Arii protejate: 11 parcuri naturale,
trei
parcuri
naționale
și
numeroase rezervații naturale
(Pirin - supr. 40.332 ha, Parcul
Național Central al Balcanilor supr. 71,7 ha, Rila, Roussensky
Lom, Srebărna - supr. 600 ha,
Rezervația Arheologică Yailata supr. 45,3 ha, Ropotamo - supr.
1.000 ha cu patru sectoare:
DATE GENERALE
Poziția geografică: SE Europei (NE
Pen. Balcanice), la 41-44o lat. N
și 22-28o long. E;
Vecini: Turcia - SE (240 km), Grecia S (494 km), Macedonia - SV (148
km), Serbia - V (318 km),
România (631,3 km); ieșire la M.
Neagră - E (354 km lung. Liniei
de coastă);
Suprafața: 110.879 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 3 mart.
(aniversarea eliberării de sub
dominația otomană, în 1878);
Limba oficială: bulgara;
Moneda: 1 leva = 100 stotinki;
Membru UE: 2007.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: variat
alcătuit
din
munți
–
Balcani/Stara Planina și Sredna
Gora (în partea centrală);
Rodopi, Pirin și Rila (în S și SV)
−, podișuri – Prebalcanic (în
partea
central-nordică)
și
Ludogorie (în NE) − și câmpii –
Tracică Superioară/Mariței (în
partea central-estică) și Câmp.
Dunării (în N); țărmurile sunt
articulate, cu golfuri (Varna și
Burgas) și capuri (Kaliakra,
Emine ș.a.); alt. max. 2.925 m, în
vf. Musala (M-ții Rila);
19
Sliven,
Nikopol,
Bansko,
Blagoevgrad;
PIB/loc.: 14.103 $;
Obiective
turistice:
stațiunile
balneomaritime din regiunea
litoralului Mării Negre: Balcic
(cu castelul reginei Maria a
României),
Varna,
Burgas,
Neselbăr,
Zlatni
Piasăci/
Nisipurile de Aur, Albena,
Pomorie, Sozopol, Slăncev Briag
etc.; Sofia și vechile capitale ale
Bulgariei: Pliska (în sec. VII-IX),
Preslav (în sec. IX-X) și Veliko
Târnovo (în sec. XII-XIV, cu
fortăreața Tsarevets); Plovdiv,
cu vestigii elene și romane;
Plevna, cu muzeul fondat în
amintirea războiului de la 18771878 și Mănăstirea Troianski;
Vidin, cu cetatea Baba Vida, din
sec. XIV; Kazanlâk, în Valea
Trandafirilor, cu mormântul
trac din sec. III î.Hr. și cu
Muzeul Trandafirilor; bisericile
rupestre de la Ivanovó ș.a.
Vodni Lilii, Zmiiski Ostrov,
Arkoutino și Morski Pelin ,
Baltata - supr. 183,2 ha, Vitoșa,
Vihren, Zlatni Piasâci etc.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 7.351.234 loc.;
Densitatea medie a populației: 66
loc./km2;
Structura etnică: bulgari - 83,9%,
turci - 9,4%, rromi - 4,7%, alţii
(români, macedoneni, armeni,
tătari, greci ș.a. - 2%;
Structura confesională: ortodocși 82,6%, musulmani - 12,2%,
protestanţi - 1,4%, romanocatolici - 0,8%, alții - 3%;
Bilanțul natural: -4,5‰;
Populația urbană: 71%;
Speranța de viață: 76,7 ani;
Capitala: Sofia/Sofija;
Principalele orașe: Plovdiv, Varna,
Burgas, Ruse, Pleven/Plevna,
Stara Zagora, Dobrici/Dobrič,
Sofia, capitala Bulgariei, este situată în partea central-vestică a ţării, la poalele
Mt. Vitoşa, pe râul Iskăr, la 42o42’ lat. N și 23o20’ long. E. Localitate veche (încă
din Antichitate) Sofia ca aşezare tracă s-a numit Serdica. În anul 29 î.Hr. a fost
cucerită de romani, iar în 447 d.Hr. a fost distrusă de huni şi reconstruită de
bizantini sub numele Triadiţa. În 1376 a fost numită Sofia, după ce anterior a fost
cucerită de bulgari (sub numele de Sredeţ). Între 1382 şi 1878 s-a aflat sub
stăpânire otomană, având statutul de capitală a provinciei Rumelia. În 1878 a fost
eliberată de ruşi, iar în 1879 a fost desemnată capitala Bulgariei independente. În
prezent, cu o supr. de 492 km2 (1.344 km2 în agl. urb.) şi cu un număr de 1.202.800
loc. (1.301.683 loc. în agl. urb.), Sofia este cel mai important centru urban al
Bulgariei, cu numeroase unităţi industriale (industrie constructoare de maşini,
textilă etc.), centre universitare (Universitatea din Sofia, Universitatea Tehnică,
Universitatea de Mine și Geologie), culturale şi obiective turistice (Catedrala
neobizantină Alexander Nevsky, bisericile Sf. Sofia, Sf. Nedelya, Boyana ș.a.,
Muzeul Național de Istorie, Muzeul Național de Arheologie, Muzeul Național
Politehnic, Palatul Culturii, Galeria Națională de Artă, Teatrul Național Ivan
Vazov ș.a.).
20
CEHIA
Česká Republika
câmpii (Elbei și Dunării); alt.
max.: 1.603 m, în vf. Snezka (Mții Sudeți/Sudety);
Clima: temperat-continentală, cu
ierni reci și veri relativ
răcoroase; temperatura medie
multianuală: 8,2oC (ian.: -2,5...
-1,6oC; iul.: 17,5-19,2oC) și
precipitații medii anuale: 600800 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Elba/Labe, Vltava, Ohre, Jizeva,
Morava, Svitava, Oder/Odra ș.a.
− și lacuri naturale și artificiale
(pe Vltava, Sazava, Mže, Ohre,
Dyje ș.a.);
Asociații biogeografice: păduri de
foioase și păduri de conifere;
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri, spodisoluri;
Resurse naturale: pirită, cupru,
azbest, sare, gips, marmură,
lemn,
râuri
cu
potențial
hidroenergetic;
Arii protejate: parcuri naționale și
rezervații – Krkonoše, Teplice,
Sumava.
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa Centrală,
la 49-51° lat. N și 12-19° long. E;
Vecini: Slovacia - SE (252 km),
Austria - S (362 km), Germania SV, V, NV (815 km), Polonia NE (615 km);
Suprafața: 78.866 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 28 oct.
(aniversarea
proclamării
independenței, în 1918);
Limba oficială: slovaca;
Moneda: 1 coroană cehă = 100 halérů;
Membru UE: 2004.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant de podiș, în care se
disting: Mas. Boemiei (în V, cu
Pod.
Cehiei,
Pod.
Cehiei
Centrale și Col./Pod. CehoMorav/Ceskomoravska
Vrchovina), încadrat de M-ţii
Metaliferi/Metalici/Krušne
Hory,
în
NV,
M-ții
Sudeți/Sudety, în NE, M-ții
Sumava/Šumava, în S și M-ții
Pădurea Cehiei, în SV, și
Moravia (în E, cu relief montan
în N și E – M-ții Javorniky, M-ții
Jeseniky și M-ții Beskizi – și de
podiș în S); local sunt sectoare
coborâte (culoarele Vltavei,
Moravei și Depr. Ostrava) și
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 10.560.000 loc.;
Densitatea medie a populației:
133,8 loc./km2;
Structura etnică: cehi - 90,2%,
moravi - 3,6%, slovaci - 1,9%,
polonezi - 0,6%, germani - 0,3%,
alții - 3,4%;
21
Structura confesională: romanocatolici - 27,4%, protestanți 2,2%, nereligioși sau atei - 59%
ș.a.;
Bilanțul natural: -0,2‰;
Populația urbană: 74%;
Speranța de viață: 76,6 ani;
Capitala: Praga;
Principalele orașe: Brno, Ostrava,
Plezeň, Liberec, Olomuc, Česke,
Budĕjovice, Ustí nad Laben,
Pardubice, Hradec Králové,
Haviřov; Zlín, Most și Klando;
PIB/loc.: 27.000 $;
Obiective turistice: Praga, cu
centrul
vechi
intrat
în
Patrimoniul Mondial UNESCO;
stațiunile
balneoclimaterice
Karlovy-Vary,
Františkovy,
Mariánské Lažnĕ, Teplice ș.a.;
orașele istorice din Moravia –
Brno, cu biserici (Înălțării și Sf.
Toma de sec. XIV, dominicană
ș.a.), Catedrala gotică de sec.
XV, muzee etc. și Olomluc, cu
Catedrala Sf. Venceslas, Coloana
Sfintei
Treimi,
Palatul
Arcibiskupský de sec. XVII etc.
ș.a.; carstul Ceh, cu numeroase
doline, peșteri, avene ș.a.
Praga/Praha,capitala Cehiei, este situată în Pod. Cehiei (250-300 m alt.), pe râul
Vltava, la 50o5’ lat. N și 14o25’ long. E. Așezarea a fost amintită documentar ca
oraș, în sec. IX, când era o simplă cetate fortificată, iar între sec. XII-XIV se
remarcă prin extinderea teritorială și prin funcțiile meșteșugărești. La 1348, în
Praga a fost înființată Universitatea Karolină, între sec. XIV-XVI a fost aleasă de
două ori capitala Sfântului Imperiu Roman, iar în sec. XIX s-a dezvoltat ca oraș
industrial, comercial și cultural. La începutul sec. XX, pe lângă partea veche
Stare Mesto (sec. XIII), cu caracter medieval – se dezvoltă numeroase suburbii.
După Primul Război Mondial, prin destrămarea Imp. Austro-Ungar, Praga devine
capitala noului stat, Cehoslovacia, iar după 1993, prin divizarea federației rămâne
capitala Cehiei. Se evidențiază ca cel mai mare centru economic al țării, iar
împreună cu așezările apropiate creează o importantă grupare industrială, cu
industrie constructoare de mașini (mijloace de transport, electronică și
electrotehnică ș.a.), chimică, textilă și poligrafică. În prezent, cu o supr. de 496
km2 (6.977 km2 în metropolă) și cu 1.670.000 loc., Praga este un important nod de
comunicații și centru comercial și turistic al Europei. Orașul găzduiește
numeroase instituții de învățământ superior, clădiri monumentale (Cartierul
Mala Strona, cu construcții în stil baroc, Cartierul Smichov, de sec. XVI, Catedrala
gotică Prasna Brana ș.a.) și sedii ale unor organizații internaționale (Dispeceratul
Energetic Internațional, Organizația Internațională a Ziariștilor, Uniunea
Internațională a Studenților, Uniunea Mondială Sindicală ș.a.).
22
CIPRU
Kypriakí Dimokratía (greacă)
Kıbrıs Cumhuriyeti (turcă)
precipitațiile medii anuale: 350
mm, în Câmp. Mesaoria, și între
800-1.100 mm, în M-ții Tróodos;
Hidrografia: ape curgătoare (Yialis,
Dhiarrizos, Persiterona, Akaki,
Pidhias, Serakis);
Asociații biogeografice: vegetație
subtropicală (cu pin de Alep și
pin negru);
Soluri (clase/tipuri): terra rossa;
Resurse naturale: pirite, cupru, gips,
azbest, sare, marmură;
Arii protejate: Pădurea Athálassa.
DATE GENERALE
Poziția geografică: E M. Mediterane
(insulă), la 34-36o lat. N și 32-34o
long. E;
Insule componente: Cipru;
Vecini: ieșire la M. Mediterană (648
km lung. liniei de coastă);
Suprafața: 9.251 km2;
Forma de guvernământ: republică
prezidențială;
Sărbătoarea națională: 1 oct.
(aniversarea
proclamării
republicii, în 1960);
Limbi oficiale: greaca și turca;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 2004.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 1.100.000 loc.;
Densitatea medie a populației:
118,9 loc./km2;
Structura etnică: ciprioți greci - cca.
84%, ciprioți turci - cca. 13%,
alte etnii (armeni, arabi ș.a.) cca. 3%;
Structura confesională: ortodocși 78%, musulmani - 18%, alții
(maroniți, romano-catolici ș.a.) 4%;
Bilanțul natural: 4‰;
Populația urbană: 71%;
Speranța de viață: 79,6 ani;
Capitala: Nicosia/Lefkōsía;
Principalele orașe: Larnaca/Lárnax,
Limassol/Lemessos,
Nea
Páfos/Paphos,
Famagusta,
Morfou;
PIB/loc.: 26.794 $;
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: insulă
cu
țărmuri
sinuoase,
cu
numeroase peninsule (Kárpas,
în NE) și golfuri (Khrysokhou,
Morphou, Akrotiri, Famagustam
Larnaca ș.a.); în interior sunt
două lanțuri muntoase dispuse
paralel – Kyrénia, în N (sectorul
V numit Pentadaktylos), și
Tróodos, S – și separate de
Câmp. Mesaoria (cu piemonturi
și văi: Phidias, Serakis etc.); alt.
max.: 1.953 m, în vf. Olympos
(M-ții Tróodos);
Clima: subtropicală (mediteraneană),
cu precipitații mai bogate în V;
temperatura medie multianuală:
19oC (ian.: 10oC, iul.: 27oC), iar
23
fortul medieval (în prezent
transformat
în
muzeu),
Moscheea Sultan Tekési (din
1816),
Mănăstirea
Stavrovouni/„Muntele
Crucii”
(conform
tradiției
locale,
ridicată de Elena,
mama
împăratului bizantin Constantin
cel Mare), Biserica bizantină
Angeloktisti/„Construită
de
îngeri” (de sec. XI); Pafos, cu
necropola helenistică din sec. IV
î.Hr., mozaicurile din castelele
Tezeu și Dionysos, fortul
medieval, numeroase muzee
(arheologic, bizantin, etnografic
etc.); Aghios Iakovos, cu cele
mai vechi temple din insulă ș.a.
Obiective turistice: Nicosia, cu
numeroase vestigii istorice; Gaži
Magusta/Famgusta, cu Palatul
Venețian, de sec. XVI, catedrala
transformată în Moscheea Lala
Mustafa Pasha (1571) ș.a.;
Lemessós, cu Muzeul Medieval
(fost fort medieval de sec. XIV,
ridicat pe locul unui castel
bizantin);
Kourion,
cu
amfiteatrul roman din sec. II
î.Hr., Casa lui Ahile, bazilica
paleocreștină din sec. V,
Mănăstirea
Sf.
Gheorghe
Alamanos/Agios
Georgios
Alamanos din sec XII; Lárnax cu
împrejurimile: Biserica Sf. Lazăr
(de sec. IX, în stil bizantin),
Nicosia/Lefkōsía/Lefkoşa (în turcă), capitala Ciprului, este cel mai mare centru
urban al țării, situat aproximativ în partea central-nordică, pe râul Pedieos, la
35o10’ lat. N și 33o22’ long. E. Așezare veche, purta în antichitate numele de Ledra
ori Ledrae. În anul 1192, cucerită de cruciați, devine capitala regilor din I Cipru, iar
în 1489 a intrat sub autoritatea Veneției (mare putere maritimă și comercială). În
1571, intră, odată cu întreaga insulă, sub stăpânirea Imp. Otoman, ca din anul 1878
să intre sub stăpânirea Imp. Britanic. La 16 aug. 1960, ciprioții își obțin
independența, statul devenind o republică federală binațională – greacă și turcă –
în cadrul Commonwealth-ului. În aug. 1974, Nicosia este zguduită de un conflict
intern între greci și turci, generat de ciprioți greci care-și doreau unirea cu Grecia.
În replică, Turcia invadează Ciprul și creează, în 1983, Republica Turcă a Ciprului
de Nod (nerecunoscută la ONU). În prezent, N orașului, cu populație turcă, este
separat de partea S, cu populație greacă, de către o zonă tampon controlată de
ONU. Întins pe 506.105 ha, orașul numără cca. 186.000 loc. (149.000 loc. în partea
greacă și 37.000 loc. în partea turcă).
24
CROAȚIA
Republika Hrvatska
Clima: temperat-continentală în N și
mediteraneană
în
regiunea
litorală; temperatura medie
multianuală: 11,6-16,3oC (0,5oC
în ian. și 22oC în iul.), iar
precipitațiile medii anuale: 900
mm, în regiunile joase, și peste
2.000 mm, în regiunea montană
de coastă;
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Dunărea, Sava, Drava), lacuri
(Vransko, Scutari, Plitvice);
Asociații biogeografice: vegetație
subtropicală, păduri de foioase
și păduri de amestec;
Soluri (clase/tipuri): terra rossa,
luvisoluri, cambisoluri;
Resurse naturale: petrol, cărbune,
bauxită,
sare,
potențial
hidroenergetic;
Arii protejate: parcuri naţionale
(Krka, Plitvice, Sjeverni Velebit).
DATE GENERALE
Poziția geografică: S Europei (NV
Pen. Balcanice), la 42-47° lat. N
și la 13-19° long. E;
Insule componente: peste 1100 (cu
supr. totală de 400 km2 Krk,
Cres, Rab, Pag, Brac, Vis, Hvar,
Dugi Otok, Lošinj ș.a.;
Vecini: Serbia - E (241 km), Bosnia și
Herțegovina - S, E (932 km),
Muntenegru - S (25 km),
Slovenia - N (455 km), Ungaria N (329 km), ieșire la M.
Adriatică - NV (1. 777 km);
Suprafața: 56.594 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 30 mai (ziua
statalității/republicii, în 19);
Limbi oficiale: croata;
Moneda: 1 kuna = 100 lipa;
Membru UE: 2013
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Relieful/unitățile de relief: divers,
delimitat în trei regiuni
câmpie în N (Slavonia, sector al
Câmp. Panonice), platou carstic
Karlovać, spre interior și culmile
paralele ale Alpilor Dinarici, în
lungul litoralului M. Dalmatice;
țărmul
este
articulat
cu
peninsule (Istria) și golfuri
(Kvamer ș.a.); alt. max. 1913 m,
în vf. Troglav (M-ţii Alpii
Dinarici);
Populația: 4.290.612 loc.;
Densitatea medie a populației:
75,8 loc./km2;
Structura etnică: croați - 78%, sârbi
- 12,0%, bosniaci - 1,0% și alții 9%;
Structura confesională: romanocatolici - 77%, ortodocși - 11%,
musulmani - 1%, protestanți 0,5% ș.a.
Bilanțul natural: -2‰;
Populația urbană: 58%;
25
Speranța de viață: 76 ani;
Capitala: Zagreb;
Principalele orașe: Split, Rijeka,
Osijek, Zadarska, Dubrovnik,
Karlovać;
PIB/loc.: 17.618 $;
Obiective turistice: litoralul M.
Adriatice, cu stațiuni de cură
heliomarină (Makarska, Pula,
Opatija, Biograd, Ulcinj, Poreč
etc.), insule care adăpostesc
monumente istorice și de artă
(Havar,
cu
vestigii
din
antichitate,
Dubrovnik,
cu
castelele
împăratului
Maximilian
de
Habsburg,
Brioni/Briuni, Brać, Hvar etc.) și
stațiuni balneare; Zagreb, cu
numeroase monumente istorice
și de artă (Catedrala neogotică
Sf. Ștefan, Palatul Prezidențial
ș.a.);
Split,
cu:
Palatul
împăratului Dioclețian (sec. IIIIV
d.Hr.),
mausoleul
lui
Dioclețian, transformat, în sec.
XIII-XV, în catedrală; parcurile
naturale Krka și Kornati; L.
Plitvice ș.a.
Zagreb, capitala Croației, este un oraș vechi situat în partea central-nordică a
țării, pe râul Slava, la 4549’ lat. N și 1559’ long. E. A fost fondat în sec. X și a
primit statutul de capitală în a doua parte a sec. XVI. La dezvoltarea sa, un
important rol l-a avut poziția geografică, la întâlnirea unor căi comerciale care
traversau Câmp. Panonică, venind dinspre Austria, spre M. Adriatică. Inițial, pe
această rută se transportau cereale și produse textile, ca apoi să predomine
combustibilii și alte materii prime. În prezent, orașul se întinde pe 6.412 km2,
numără 792.800 loc. (1.210.000 loc. în agl. urb.) și este cel mai important centru
urban din Croația, cu funcții complexe. Este dominantă funcția industrială
(industrie constructoare de mașini electronică și electrotehnică, mecanică fină,
material rulant ș.a.), industrie chimică și petrochimică, industrie alimentară etc.),
la care se adaugă cele financiar-bancară, de transporturi (nod feroviar și rutier,
aeroport internațional și port fluvial) și comercială (târg național și internațional
de mostre). În același timp, este un important centru universitar, cultural și
turistic. Se evidențiază: Catedrala Sf. Ștefan (în stil neogotic), Biserica Sf. Marcus,
Kamenița Vrata (poarta de piatră a vechiului oraș), Parlamentul, Palatul
Prezidențial ș.a.
26
DANEMARCA
Kongeriget Danmark
Clima: temperat-oceanică, cu veri
răcoroase
și
ploioase;
temperatura medie anuală:
8,5oC (ian.: 0oC, iul.: 18oC) și
precipitații medii anuale: 550800 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Gudenå (lung. 160 km), Skjem,
Fovsa, Ribe, Flodsa, Varde,
Furso, Susa ș.a. – și lacuri –
peste 1.000, majoritatea între
valurile morenaice;
Asociații biogeografice: pădure de
foioase,
landă
(vegetație
caracteristică
regiunilor
nisipoase);
Soluri (clase/tipuri): cambisoluri,
spodisoluri, soluri nisipoase;
Resurse naturale: petrol, gaze
naturale, sare, pește;
Arii protejate: peste 25 (Hansted,
Gammelmosen, Hirsholmene,
Borris, Skallingen,
Råbjerg,
Tipperne,Vorsø, Vejlerne șa.).
DATE GENERALE
Poziția geografică: NV Europei
(Pen. Iutlanda/Jylland și Arh.
Danez), la 55-58o lat. N și 8-15o
long. E;
Insule componente: 443 – 72
locuite: Sjælland (supr. 7.543
km2),
Fionia/Fyn,
Falser,
Lolland, Bornholm, Møn/Mön,
Storstrøm ș.a.;
Vecini: Germania - S (68 km); ieșire
la M. Nordului - V și N și M.
Baltică - E;
Teritorii dependente și cu statut
special: I-le Feroe (supr. 1.399
km2, în Atlanticul de Nord),
Groenlanda (supr. 2.166.086
km2, insulă în N Oc. Atlantic);
Suprafața: 43.096 km2;
Forma de guvernământ: monarhie
constituțională (regat ereditar);
Sărbătoarea națională: 16 apr.
(aniversarea zilei de naștere a
regine, în 1940), 5 iun. (Ziua
Constituției, din 1953);
Limba oficială: daneza;
Moneda: 1 coroană daneză = 100 øre;
Membru UE: 1973.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 5.580.500 loc.;
Densitatea medie a populației:
129,5 loc./km2;
Structura etnică: danezi - 94,6%,
asiatici - 1,7% (în special turci 0,7% din populația totală), din
fosta Iugoslavie - 0,7%, africani 0,5%, britanici - 0,2%, germani 0,2% ș.a.;
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: câmpie
joasă de acumulare glaciară și
fluvio-glaciară, ușor vălurită și
presărată
cu
morene,
drumlinuri, eskere și kame; alt.
max.: 173 m, în Yding Skovhøj;
27
Structura confesională: luterani 84,3%, musulmani - 3,7%,
romano-catolici - 3% ș.a.;
Bilanțul natural: 1‰;
Populația urbană: 64%;
Speranța de viață: 79,8 ani;
Capitala: Copenhaga/København;
Principalele orașe: Ǻrhun, Ǻlborg,
Odense,
Esbjerg,
Randers,
Herning, Kolding, Ribe, Ringe,
Frederiksberg,
Roskilde,
Hillerød;
PIB/loc.: 37.324 $;
Obiective turistice: Ins. Sjælland cu:
capitala statului, Catedrala din
Kalundborg din 1170, tabăra
fortificată a vikingilor din
Trelleborg,
Castelul
Kronborg/„Castelul lui Hamlet”
dinHelsingør/Elsinore, Muzeul
de Istorie Națională și Castelul
Frederiksborg din Hillerød,
Podul Øresund (lung. 7.845 m),
leagă insula de Malmö (Suedia)
ș.a.; Pen. Iutlanda cu: pietrele
runice de sec. X și tumulii cu
mormintele primului rege al
Danemarcei – Gorm cel Bătrân –
și al soției sale – Thyra – din
Jelling, Fortăreața din 1268,
transformată în castei în sec.
XVI din Kolding; Catedrala de
sec. XV și Muzeul de Artă din
Ǻlborg, Parcul de distracții din
Legoland ș.a.
Copenhaga/København, capitală din anul 1485, este situată în I-le Sjælland și
d’Amager (la Str. Sund), pe râul Fureso, la 55o40’34” lat. N și 12o34’6” long. E.
Orașul, împreună cu Frederiksberg și Gentofle (Marea Copenhagă), concentrează
aproximativ 50% din producția industrială a statului Danemarca: industrie
constructoare de mașini, șantiere navale, industrie electronică și electrotehnică,
rafinării de petrol etc. Pe drept cuvânt supranumit „Paradisul Nordului”,
Copenhaga dispune de numeroase monumente de artă și instituții culturalștiințifice (Castelul Rosenborg - 1606-1624, Muzeul Național - într-o clădire de
sec. XVII, Muzeul de Artă Ny Carlsberg Glyptotek - inaugurat în 1882, Muzeul
Danez de Artă și Design - din 1920, Muzeul Vaselor Vikinge, Muzeul în aer liber de 40 ha, Casa Operei, Biserica Salvatorului Nostru, Grădina Botanică statuia
Mica Sirenă - așezată pe o stâncă lângă Kastellet, la 23 aug. 1913 ș.a.). Situat în
regiunea administrativă Hovedstaden, orașul se întinde în prezent 88,25 km2
(455,61 km2 agl. urb.) și numără 518.600 loc. (1.153.600 loc. în agl. urb.).
28
ESTONIA
Eesti Estonia
anuală: 8oC (ian.: -5oC, iul.:
16,5oC) și precipitații medii
anuale: 600-700 mm;
Hidrografia: ape curgătoare – Pärnu
(lung. 145 km), Redja (120 km),
Pöltsamaa, Emajögi, Narva (37
km), Kasari ș.a. – și lacuri –
peste 1.400, majoritatea glaciare:
Peipus/Ciudskoe/Ciud
(supr.
2
3.555 km ; parțial pe teritoriul
Rusiei),
Vörtsjärv,
Plyussa,
Pskovskoe ș.a.);
Asociații biogeografice: pădure de
foioase și pădure de amestec;
Soluri (clase/tipuri): cambisoluri,
spodisoluri;
Resurse naturale: șisturi bituminoase, fosforit, dolomită;
Arii protejate: 4 parcuri naționale –
Lahemaa (supr. 649 km2),
Vilsandi, Soomaa și Karula – o
rezervație a biosferei și cca. 60
de alte arii protejate (Endla,
Matsalu ș.a.).
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa centralnordică (Scutul Baltic), la 57-59o
lat. N și 22-28o long. E;
Insule
componente:
1.521
–
Saaremaa (supr. 2.668 km2),
Hiiumaa (supr. 989 km2),
Abruka, Kihnu, Rammu, Tarja,
Pikknasv,
Umblu,
Vesiloo,
Viirelaid, Vormsi/Ormsö ș.a.;
Vecini: Rusia - E (294 km), Letonia S (339 km); ieșire la M. Baltică E și N (la N, G. Finic, la SV, G.
Riga);
Suprafața: 45.227 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 24 feb.
(aniversarea
proclamării
independenței, în 1918);
Limba oficială: estona;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 2004.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
alternanță
de
sectoare,
mlăștinoase (Depr. Vărtsiare),
cu
sectoare
mai
înalte,
calcaroase, în N, sau morenaice,
în
S
(Kuutsemägi,
Suur
Munamägi/Dealul Marelui Ou
ș.a.); alt. max.: 318 m, în Suur
Munamägi;
Clima: temperată-rece, cu influențe
maritime – temperatura medie
Populația: 1.294.455 loc.;
Densitatea medie a populației:
28,6 loc./km2;
Structura etnică: estonieni - 68%,
ruşi - 25,5 %, ucraineni - 2,1%,
bieloruşi - 1,3%, finlandez 0,9%, alții (tătari, germani ș.a.) 2,2%;
Structura confesională: luterani 13,6%, ortodocşi - 12,8%, alte
29
Obiective turistice: centrul istoric
(Tallinn); bisericile Domnului și
Sf. Ioan/Jaani de sec. XIV,
Biserica Uspenski de sec. XVIII,
Podul Diavolului/Kuradisild din
1913 (Tartu); Fortăreața suedeză
de sec XVI, bisericile Sf.
Elisabeta și Sf. Ecaterina de sec
XVIII
(Pärnu);
Castelul
episcopal/Piiskopilinnus de sec
XIII (Haapsalu); Arcul geodezic
Struve ș.a.
culte
(romano-catolici,
penticostali,
islamiști,
adventiști) - 1,4%, neafiliați 34,1%, cu religia nespecificată 32% și fără religie - 6,1%;
Bilanțul natural: -1,2‰;
Populația urbană: 73,42%;
Speranța de viață: 71 ani;
Capitala: Tallinn;
Principalele orașe: Tartu, Pärnu,
Narva, Vöru, Pölva, KohtlaJärve, Ambia, Viljándi;
PIB/loc.: 21.714 $;
Tallinn, capitală a Estoniei din 1918, este situat în N țării (Districtul Harju), la G.
Finic, la 59o26’ lat. N și 24o26’ long. E. Atestat documentar la 1145 (cu numele de
Qlwen sau Qalaven), localitatea a fost un renumit centru medieval la M. Baltică
(numit Reval) și un oraș hanseatic (Liga Hanseatică a fost o alianță a breslelor
comerciale care au deținut monopolul comercial la M. Baltică peste patru sec.),
care s-a dezvoltat pe baza activităților economice (în special comerciale) legate
de funcția portuară. În prezent, cu supr. de 159,2 km2 și cu un număr de 426.503
loc., Tallinn este principalul centru industrial și nod rutier, feroviar și aerian al
Estoniei. În oraș sunt prezente importante instituții culturale și științifice
(universități, Academia de Științe, muzee, teatre de importanță națională – de
operă și balet etc. ), iar în arhitectura sa sunt păstrate elemente ale stilului gotic.
30
FINLANDA
Suomen Tasavalta (finlandeză)
Republiken Finland (suedeză)
iernii: -14...-3oC, iar cea a verii:
13-18oC;
precipitații
medii
anuale: 450-750 mm);
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Kemijoki,
Oulujoki,
Torninonjoki, Muonionjoki ș.a.),
lacuri glaciare (187.888; Saimaa adânc. 82 m și supr. 4.400 km2,
Päijänne - supr. 1.090 km2,
Inarijärvi - supr. 1.000 km2,
Pielinen ș.a.);
Asociații biogeografice: pădure de
conifere, tundră;
Soluri (clase/tipuri): spodisoluri, de
tundră;
Resurse naturale: minereu de fier,
plumb, zinc, nichel, crom,
argint, aur, lemn;
Arii protejate: parcuri naționale: 37
(Arh. Ekenas, Lemmenjoki, Koli,
Oulanka,
Pallas-Yllästunturi,
Rokua,
Pyhä-Luosto,
Urho
Kekkonen ș.a.).
DATE GENERALE
Poziția geografică: N Europei (Pen.
Scandinavia), la 59º30’-70º50’
lat. N și 19º70’-31º35’ long. E;
Insule componente: Arh. Åland;
Vecini: Rusia - E (1.340 km), Norvegia
- N (727 km), Suedia - NE (614
km); ieșire la M. Baltică - SV
(1.250 km; la golfurile Botnic și
Finic);
Suprafața: 338.145 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 6 dec.
(proclamarea independenței, în
1917);
Limbi oficiale: finlandeza și suedeza;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1995.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: câmpie
și podiş, cu numeroase șiruri de
morene
(Salpausselkä,
Suomenselkä,
Maanselkä);
dealuri
și
munţi
(Mt.
Haltiatunturi);
forme
de
eroziune și acumulare glaciară:
depresiune
de
exarație,
harju/eskere, drumlinuri, kame
etc.; alt. max.: 1.328 m, în Mt.
Haltiatunturi;
Clima: subpolară - N, temperatoceanică rece - S; temperatura
medie anuală: 0-1oC, în N, și 67oC, în S (temperatura medie a
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 5.029.000 loc.;
Densitatea medie a populației: 16
loc./km2;
Structura etnică: finlandezi - 93,4%,
suedezi - 5,6 %, ruşi - 0,5%,
estonieni - 0,3%, rromi - 0,1%,
laponi/saami - 0,1%;
Structura confesională: luterani 79,9%, ortodocşi - 1,1%, martorii
lui Iehova - 0,4%, alte culte 0,9%, nedeclaraţi - 17,7%;
31
Bilanțul natural: 2‰;
Populația urbană: 63%;
Speranța de viață: 79 ani;
Capitala: Helsinki;
Principalele
orașe:
Tampere,
Vantaa, Oulu, Turku, Kuopio,
Espoo, Pori, Lahti, Kokkola,
Kajaani, Kotka;
PIB/loc.: 35.771 $;
Obiective
turistice:
Fortăreaţa
Suomenlinna, Vanha Rauma,
Castelul
Sfântului
Olaf
(Savonlinna), Biserica veche
(Petäjävesi), Ins. Seurasaari,
Piața
Centrală
(Helsinki),
Catedrala din Helsinki, Biserica
Temppeliaukio
(Helsinki),
Castelul
Turku,
parcurile
naționale Koli, Tammisaari,
Pallas-Yllästunturi, Kekkonen,
Päijänne.
Helsinki/Helsingfors (în suedeză), capitală a Finlandei din 1812, ocupă o poziție
sudică în cadrul țării, la G. Finic, la 60o10’15” lat. N și 24o56’15” long. E. Numit
„Orașul alb al nordului”, Helsinki a fost înființat în 1550 de regele Gustav al
Suediei și este un important centru industrial (al industriei constructoare de
mașini – șantier naval) și cultural-administrativ. Poziția la G. Finic, face ca
activitatea portuară să fie foarte activă (atât pentru mărfuri cât și pentru
pasageri). În prezent, orașul se întinde pe 715,5 km2 (din care 502,5 km2 reprezintă
parte acvatică) și numără 605.500 loc. (769,5 km2 și 1.159.000 loc. în agl. urb.).
32
FRANȚA
République Française
Relieful/unitățile de relief: variat,
munți – Alpi (Alpii Maritimi și
Alpii Savoiei, Pirinei, Cevenni,
Jura, Vosgi) –, podișuri și coline
– Mas. Central Francez, Pod.
Ardenni, Mas. Armorican, Col.
Normandiei, Pod. Ardenni,
Colinele Gâtine ș.a. –, câmpii,
depresiuni
și
culoare
depresionare – Câmp. Loarei,
Baz. Parizian, Câmp. Alsaciei,
Baz.
Aquitaniei,
Câmp.
Launguedoc, Câmp. Roussillon,
Câmp. Gascogne, Cul. Rhônului
ș.a.; alt. max.: 4.807 m, în vf.
Mont Blanc (M-ții Alpi);
Clima: temperat-oceanică, în N și V,
de tranziție, în partea centrală,
și mediteraneană/subtropicală,
în S; temperatura medie
multianuală: 10,5oC, în N, și
15oC, în S, iar precipitațiile medii
anuale: 600 mm, în S, și 1.100
mm, în NV;
Hidrografia: ape curgătoare –
Sena/Seine (lung. 776 km),
Ron/Rhône (lung. 812 km;
parțial în Elveția), Saône (lung.
480 km), Loara/Loire (lung.
1.012 km), Garonne (lung. 575
km; parțial în Spania), Meuse,
Somme, Yonne, Adour etc. – și
lacuri: glaciare – Léman/Geneva
(adânc. 310 m, supr. 581,5 km2;
parțial în Elveția) ș.a.–, de baraj
vulcanic – Chambot, d’Aydat –,
maare – Issareles (adânc. 108
m), Pavin (adânc. 92 m),
Chauvet (adânc. 63 m) –,
DATE GENERALE
Poziția geografică: V Europei, la 4251° lat. N și 5° long. V-8° long. E;
Insule componente: Ouessant, Sein,
Groix, Belle-Île, Noirmoutier,
Yeu, Ré, Olérn (în Oc. Atlantic),
Corsica,
Hyères
(în
M.
Mediterană);
Vecini: Belgia - NE (620 km),
Luxemburg - E (73 km),
Germania - E (451 km), Elveția E (573 km), Italia - SE (488 km),
Monaco - SE (4,4 km), Spania SV (104 km), Andorra - SV (53,6
km); ieșire la Oc. Atlantic (G.
Biscaya) - V, M. Mânecii - N, M.
Mediterană - S;
Teritorii dependente și cu statut
special: Guyana Franceză (supr.
83.534 km2, în America de Sud),
Guadeloupe (supr. 1.702,6 km2,
în America Centrală Insulară),
Martinica (supr. 1.128 km2, în
Oc. Atlantic), Réunion (supr.
2.507 km2, în Oc. Indian);
Suprafața: 674.843 km2;
Forma de guvernământ: republica
prezidențială;
Sărbătoarea națională: 14 iul.
(aniversarea căderii Bastiliei, în
1789);
Limba oficială: franceza;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1957.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
33
carstice – Drom-Jura, RevermotAveyron ș.a.;
Asociații biogeografice: pădure de
foioase, vegetație subtropicală,
maquis și vegetație etajată
(păduri de foioase, păduri de
conifere și pajiști alpine, pe
munții înalți);
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri, spodisoluri, terra
rossa;
Resurse naturale: cărbune, minereu
de fier, zinc, feldspat, marmură,
lemn;
Arii protejate: parcuri naționale
(Cévennes, Pirinei-Mont Perdu
– bilateral, cu Spania –, PortCros, La Vanoise ș.a.) și
rezervații (Girolata, Camarague,
Les Sept Isles, Valea Vézère ș.a.).
Structura confesională: romanocatolici - 76,2%, musulmani 5,6%, protestanți - 4%, ortodocși
- 1,1%, iudaici - 0,1% ș.a.;
Bilanțul natural: 4,2‰;
Populația urbană: 84,6%;
Speranța de viață: 81 ani;
Capitala: Paris;
Principalele orașe: Lyon, Toulouse,
Marsilia/Marseille, Nisa/Nice,
Nantes, Strasbourg, Bordeauz,
Montpellier, Le Hâvre, Rennes;
PIB/loc.: 35.295 $;
Obiective
turistice:
palatele
Versailles,
Fontainebleau,
Compiègne, muzeele Luvru,
Orsay, Rodin, Montparnasse,
Cluny, Picasso, Catedrala NotreDame, Turnul Eiffel, Parcul
Disneyland (Paris); castelele de
sec. XV-XVI: Chenonceau, Blois,
Chinon,
Amboise,
Angers,
Saumur, Chambord, Villandry
ș.a.
(Valea
Loarei/Loirei);
stațiunile Côtes-d'Azur (la M.
Mediterană)
Côtes-d'Argent
(SV, la Oc. Atlantic), Chamonix,
Mont Blanc, Avoriaz, Megvève,
Contamines (M. Alpi); orașele
istorice Reims, Amiens, Arles,
Chartres ș.a.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 67.480.oo0 loc.;
Densitatea medie a populației:
96,8 loc./km2;
Structura etnică: francezi - cca. 95%,
alții
(arabi,
nord-africani,
chinezi, indochinezi ș.a.) – cca.
5%;
Paris, capitala Franței (din anul 508, sub dinastia Meroviengilor), este un oraș
multisecular (Lutetia Parisiorum, în perioada Imp. Roman) situat în Baz. Parizian,
în regiunea Île-de-France, pe Sena/Seine, la 48o51’24” lat. N și 2o21’3” long. E. De-a
lungul timpului, orașul a fost zguduit de numeroase războaie (1814, 1815, 18701871, 1940) și revolte (1789, 1848, 1871 ș.a.). Datorită faptului că în epoca
iluminismului Parisul era un centru al educației și ideilor, a fost poreclit „La VilleLumière” („Orașul Luminilor”). În prezent, orașul se întinde pe 87 km2 (2.723 km2,
agl. urb.), numără 2.194.000 loc. (10.143.000 loc. în agl. urb.) și centralizează
rețeaua de transporturi naționale (feroviare, rutiere și aeriene) și ocupă locul întâi
din punct de vedere industrial (industrie constructoare de mașini, industrie
farmaceutică, industrie alimentară). În plan internațional, este cel mai vizitat oraș
de turiști.
34
GERMANIA
Bundesrepublik Deutschland
lacuri și morene rezultate prin
retragerea calotei glaciare, în E),
Masivele Germaniei de Mijloc
(de vârstă hercinică: Pod.
Renan, M-ții Hartz, M-ții
Pădurea Thuringiei, Jura Suabă,
Jura
Franconiană,
M-ții
Metaliferi,
M-ții
Pădurea
Boemiei și M-ții Pădurea
Neagră) și Alpii Bavariei cu
platourile submontane, în S; alt.
max.: 2.963 m, în vf. Zugspitze
(Alpii Bavariei);
Clima: temperată de tranziție (de la
nuanțele oceanice din V spre
cele continentale din E și S);
temperaturi medii multianuale:
8,6-10,1oC (0,5-2oC în ian. și 17,519oC în iul.), iar precipitațiile
medii anuale: 500-700 mm, în
regiunile joase din N, 700-1500
mm în masivele centrale, și
peste 2.000 mm, în regiunile
montane înalte;
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Dunărea/Donau,
Elba/Elbe,
Weser, Ems, Rhin/Rhein, Inn,
Isar, Main, Mosel, Oder ș.a.),
lacuri (glaciare Amersee,
Constanța/Bodensee,
Kirch,
Chiemsee, Mürtz, Pinnower,
Sittner, Galenbeker ş.a. , maare
Pulver, Laacher ş.a. – de
acumulare – Affolderner, Alf,
Baldeneys, Bostal, Dörnthaler,
Esmecke, Forggen, Grünten,
Großer Sieberstein ș.a.);
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa Centrală,
la 47-55° lat. N și la 6-15° long. E;
Insule componente: Arh. Frisice de
Est și Nord în M. Nordului,
I-le. Rügen, Alsen și Fehmarn
în M. Baltică;
Vecini: Danemarca - N (68 km),
Polonia - E (456 km), Cehia - SE
(646 km), Austria - S (784 km),
Elveția - SV (334 km), Franța - V
(451 km), Louxembourg - V (138
km), Belgia - V (167 km), Olanda
- NV (577 km); ieșire la M.
Nordului - NV și M. Baltică - NE
(2.389 km);
Suprafața: 357.021 km2;
Forma de guvernământ: republică
federală;
Sărbătoarea națională: 3 oct.
(sărbătoarea
reunificării
Germaniei, în 1990);
Limba oficială: germana;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1957
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
diversificat, predominant de
câmpie. De la N la S se
desfășoară trei mari unități:
Câmp. Germaniei de Nord (sub
200 m alt., cu țărmuri cu
fiorduri la Marea Baltică și cu
țărmuri mai joase la Marea
Nordului, cu două șiruri de
35
Structura confesională: romanocatolici - 32,1%, luterani - 42,2%,
musulmani - 2,1%, alții și
neafiliaţi - 23,6%;
Bilanțul natural: -2‰;
Populația urbană: 74%;
Speranța de viață: 80 ani;
Capitala: Berlin;
Principalele
orașe:
Hamburg,
München,
Köln,
Frankfurt,
Essen, Dortmund, Stuttgart,
Düsseldorf, Bremen, Hannover,
Mainz,
Kiel,
Dresden,
Wiesbaden;
PIB/loc.: 38.666 $;
Obiective turistice: monumentele
istorice și de artă din Berlin,
Bonn, München, Hamburg,
Dresda, Weimar, Wittenberg,
Jena,
Magdeburg,
Leipzig,
Eisenach, Meissen, Potsdam,
Nürnberg, Münster, Stuttgart,
Frankfurt am Main ș.a.; văile
Dunării, Rhinului, Elbei ș.a.;
unele masive montane (Alpii
Bavariei,
Pădurea
Neagră,
Erzberg, Wald, Harz, Thüringer
ș.a.), coastele M. Nordului și M.
Baltice etc.
Asociații biogeografice: pădure de
foioase, păduri de conifere,
pajiști alpine;
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri, spodisoluri;
Resurse naturale: cărbune, gaze
naturale, minereu de fier,
potasiu, sare, lemn, potențial
hidroenergetic;
Arii protejate: parcuri naţionale,
rezervații
naturale
Wattenmeer,
Jasmund,
Vorpommersche,
Boddenlandschaft,
Müritz,
Unteres
Odertal,
Harz,
Sächsische Schweiz, Bayerischer
Wald.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 80.399.300 loc.;
Densitatea medie a populației:
225,1 loc./km2;
Structura etnică: germani - 91,5%,
turci - 2,4%, alţii (greci,
polonezi, italieni, croaţi, ruşi,
sârbi, spanioli ş.a.) - 6.1%;
Berlin – capitala Germaniei – este situat în NE țării (landul Brandenburg), în
Câmp. Germaniei de Nord, pe râul Spree, la 52o31’ lat. N și 13o25’ long. E. În
evoluția sa, orașul a înregistrat mai multe schimbări spațiale. În 1920, a fuzionat
cu comunele vecine și s-a format așa-numitul Marele Berlin, iar între 1948 și 1990,
a fost împărțit în Berlinul de Est, aflat sub ocupație sovietică, devenit din 1949
capitala Republicii Democrate Germane, și Berlinul de Vest (trei zone aflate până
la acea dată în administrarea Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii și Franței,
unite și transformate în teritoriu cu statut special). În anul 1991, orașul a fost ales,
de către Bundestag, capitală a Germaniei reunificate, având ca simbol Poarta
Brandenburg. În prezent, Berlinul este un important centru industrial (industrie
constructoare de mașini, electrică și electronică, robotică, optică, farmaceutică
etc.), comercial (cu nucleul central Stadkreise), cultural și turistic (cu numeroase
monumente de artă și istorice – Castelul Charlottenburg ș.a.), întins pe 892 km2,
cu o populație de 3.927.000 loc. (cca. 4500000 loc. în metropolă)
36
GRECIA
Hellēnikē Dēmokratía
Pindului (în NV), M-ții Killin (în
Pen. Pelopones), M-ții. Ida (în I.
Creta) – iar cele mai întinse
câmpii sunt: Câmp. Macedoniei
și Câmp. Tessaliei; țărmurile
sunt sinuoase, cu numeroase
peninsule (Calcidică, Pélion,
Pelopones ș.a.) și golfuri
(Strimón, Termaïkos, Korinth,
Para ș.a.); alt. max.: 2.917 m,
Mas. Olimp;
Clima: mediteraneană, cu veri foarte
călduroase
și
secetoase;
temperatura medie multianuală:
18,1oC (ian.: 9,5oC, iul.: 28oC), iar
precipitațiile medii anuale între
500-1.210 mm, în N, și 380-810
mm, în S;
Hidrografia: ape curgătoare (Evros,
Néstos,
Strimón,
Axios,
Aliákmonas/Vistnito – 297 km
lung. –, Piniós, Achelóos,
Arachtos
ș.a.)
și
lacuri
(Kerkinitis, Prespa, Krémaston,
Trihonis,
Korónia/Lagada,
Vegorrítis/Volvi,
Ioannina/
Pamvotida ș.a.)
Asociații biogeografice: vegetație
subtropicală (frigana, șibleac),
păduri de foioase, păduri de
conifere, pajiști montane;
Soluri (clase/tipuri): terra rossa;
Resurse naturale: lignit, petrol,
minereu de fier, bauxită, zinc,
plumb, magneziu, nichel, sare,
marmură;
Arii protejate: parcuri naționale și
rezervații - Mt. Parnassus/
DATE GENERALE
Poziția geografică: S Europei (S Pen.
Balcanice și insulele adiacente),
la 35-42o lat. N și 19-30o long. E;
Insule
componente:
3.054
–
Creta/Kriti (supr. - 8.336 km2),
Eubeea/Évvia (supr. - 3.654
km2), Ciclade, Sporade de Nord,
Sporade de Sud, Ródos, Chios,
Limnos,
Thásos,
Kithira,
Corfu/Kéikira,
Lefkás/Leucas,
Kefallinía/Cefalonia, Zákinthos/
Zante ș.a.;
Vecini: Turcia - NE (206 km),
Albania - NV (282 km),
Macedonia - N (246 km),
Bulgaria - N (494 km); ieșire la
M. Mediterană (13.676 km lung.
liniei de coastă; M. Egee - E, M.
Cretei - S, M. Ionică - V);
Suprafața: 131.957 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 25 mart.
(aniversarea
proclamării
independenței, în 1821);
Limba oficială: greaca;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1981.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant
muntos
(aproximativ 4/5 din teritoriu) –
M-ții Rodopi (în N), Mas.
Olimp,
Mt.
Athos,
M-ții
37
Principalele
orașe:
Tessaloniki/Salonic,
Patras/
Pátrai,
Pireu/Piraniers,
Heraklion/Iraklion,
Lárissa,
Vólos Rhodos, Ioannina, Chania,
Chalcis;
PIB/loc.: 24.260 $;
Obiective turistice: Atena (Acropole
complex de temple dedicate
zeilor Atena și Posseidon ,
Templul lui Hefaistos, Muzeul
Național de Arheologie ș.a.) și
împrejurimile,
Complexul
monastic Meteora (24 de
mănăstiri suspendate pe stânci);
Delphi cu
sanctuarul lui
Apollon; Mt. Athos sau „Grădina
Maicii Domnului”, republică
autonomă interzisă femeilor;
Olympia, cu locul sanctuarului
lui Zeus, Vasse, cu Templul lui
Apollo (de sec. V î.Hr.); Corint,
cu Templul lui Apollo; Ins.
Rhodos, cu vestigii grecești,
venețiene, ale cavalerilor ioaniți
(1308-1522) ș.a.; Ins. Creta, cu
urme ale civilizațiilor minoice,
romane, arabe, venețiene etc.
Parnassos (supr. 3.513 ha),
Parnitha (supr. cca. 3.800 ha),
Olimp/Olympos (supr. cca.
4.000 ha), Iti, Ainos Óros,
Zakynthos (parc marin), VikosAoös (supr. cca. 12.600 ha),
Samarias (supr. cca. 4.500 ha),
Alonissos (parc marin), Ravinas,
Skotina, Pădurea Dadia, Valea
Fluturilor, L. Coruna etc..
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 10.815.000 loc.;
Densitatea medie a populației: 81,9
loc./km2;
Structura etnică: greci - 93,7%,
albanezi - 4,3%, turci - 1 3% ș.a.;
Structura confesională: ortodocși 94%,
musulmani
1,3%,
romano-catolici - 0,5% ș.a.;
Bilanțul natural: -0,2‰;
Populația urbană: 61,5%;
Speranța de viață: 79 ani;
Capitala: Atena/Athína;
Atena/Athinai, capitala Greciei, este un oraș cu vechime multiseculară, situat la
37o58’ lat. N și 23o43’ long. E. Până în jurul anului 1.400 î.Hr., pe actualul teritoriu
al orașului se găsea o importantă cetate miceniană, iar pe la 900 î.Hr. era una
dintre așezările importante comerciale din regiune. În sec. V î.Hr. Atena devine
principalul centru urban al Greciei, iar apoi intră într-o perioadă de declin, până
în sec. IX-X când parcurge un interval de prosperitate sub influența Imp.
Bizantin. În intervalul 1453 (când intră în cadrul Imp. Bizantin) și 1834 (când își
recapătă independența (și orașul devine capitală), orașul trece printr-o etapă de
regres. În anul 1896, orașul găzduiește primele Jocuri Olimpice, iar în 1920 (din
cauza războiului greco-turc) populaţia Atenei creşte semnificativ ca urmare a
aşezării aici a refugiaţilor greci din Asia Mică. În prezent, Atena se întinde pe
38,964 km2 (411,717 km2 în agl. urb.) şi numără 655.800 loc. (3.074.200 loc. în agl.
urb.) Este cel mai important oraş al Greciei şi concentrează numeroase instituţii
culturale şi obiective turistice: Acropole (cu templele dedicate zeilor Atena şi
Poseidon), Templul lui Hefaistos, Muzeul Naţional de Arheologie etc.
38
IRLANDA
Poblacht na h’Éireann (irlandeză)
Republic of Ireland (engleză)
Barrow, Nore, Liffey, Boyne,
Suir, Blackwater, Lee ș.a. – și
lacuri: Allen, Corrib, Ree, Derg,
Mask, Conn, Killarney, Lough
ș.a.;
Asociații biogeografice: păduri de
foioase și pajiști;
Soluri (clase/tipuri): cambisoluri și
spodisoluri;
Resurse naturale: gaze naturale,
plumb, cupru, gips, calcar,
dolomită;
Arii protejate: Phoenix Park, Bourn
Vincent Memorial Park, North
Bull Island, Cambay, Killarney
Park ș.a.
DATE GENERALE
Poziția geografică: V Europei (Ins.
Irlanda), la 51-55° lat. N și 6-11°
long. V;
Insule componente: Irlanda, Aran,
Achill, Clear, Inishtrahull;
Vecini: Marea Britanie (Irlanda de
Nord) - NE (360 km); ieșire la
M. Irlandei - E și Oc. Atlantic S, V, NV (1.448 km);
Suprafața: 70.273 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 17 mart.
(ziua Sfântului Patrick);
Limbi oficiale: irlandeza și engleza;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1973.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Populația: 4.470.700 loc.;
Densitatea medie a populației: 57,1
loc./km2;
Structura etnică: irlandezi - 94%,
englezi - 3%, americani - 0,3%,
francezi - 0,2%, germani - 0,2%
ș.a.;
Structura confesională: romanocatolici
87,5%,
protestanți
(anglicani) - 5%, musulmani - 0,5%,
fără religie - 5% ș.a.;
Bilanțul natural: 8‰;
Populația urbană: 61%;
Speranța de viață: 81 ani;
Capitala: Dublin/Baile Átha Cliath;
Principalele orașe: Cork/Corcaigh,
Galway/An Chaillínih, Tallaght,
Relieful/unitățile de relief: câmpii
joase
mlăștinoase
(Câmp.
Irlandei), podișuri și munți joși
erodați (Macgillycuddy’s Reeks,
Wicklow, Mourne, Antrim, Iron,
Ox, Blue Stack); alt. max.: 1.041
m, în vf. Carrantuohill (M-ții
Macgillycuddy’s Reeks);
temperat-oceanică
Clima:
(influențată
de
Curentul
Golfului); temperatura medie
anuală: 9,5-10,5oC – ian.: 4-6oC și
iul.: 16-18oC –, iar precipitațiile
medii anuale: 1.000-2.000 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Shannon (lung. 320 km),
39
împrejurimi
(Howth,
Greystones, Dun Laoghaire,
Malahide
ș.a.),
Riviera
Irlandeză/Irish Riviera (în S, cu
stațiunile
balneoclimaterice:
Sinsale,
Bantry,
Glengariff,
Tramore, Youghal, Parknasilla
ș.a.), Galway Bay (în V, cu
stațiunile:
Kilkee,
Salthill,
Westport ș.a.), L. Killarney,
Valea Avoca/Ovoca, Ins. Ross
Castle etc.
Blanchardstown, Bantri, Sligo,
Dundalk, Limerick/Luimneach,
Waterford, Clondalkin;
PIB/loc.: 40.716 $;
Obiective
turistice:
Dublin
(Muzeului Național al Irlandei,
Muzeul Irlandez de Artă
Modernă, Galeria Națională
Irlandeză, Galeria Municipală
Hugh Lane, Biblioteca Chester
Beatty, cartierul Temple Bar
ș.a.)
și
stațiunile
din
Dublin/Baile Átha Cliath (în irlandeză), capitala Irlandei, este un oraș situat în
E țării, pe malurile râului Liffey, la țărmul M. Irlandei, la 53o20’52” lat. N și 6o15’35”
long. V. Deși pe actualul amplasament s-a aflat inițial așezarea celtică Áth Cliath,
localitatea a fost menționată documentar în anul 140 (Eblana), iar numele actual
ar însemna „Balta adâncă” (în limba irlandeză). Regiunea în care se găsește orașul
a fost cucerită de-a lungul timpului de către vikingi (sec. IV) și englezi (sec. XII).
Dublin devine capitală în sec. XVII, moment de la care localitatea înregistrează
perioade înfloritoare. În prezent, orașul se înscrie în Comitatul Dublin, se întinde
pe 115 km2 (921 km2 agl. urb.) și numără 506.000 loc. (1.050.000 loc. în agl. urb.).
Funcția administrativă a făcut ca în Dablin să se găsească cel mai mare port și cel
mai mare aeroport din Islanda. Tot în oraș se găsesc mai multe muzee,
universități și teatre.
40
ITALIA
Repubblica Italiana
Padului –, delte – Padului,
Tibrului – și vulcani activi –
Vezuviu, Etna, Vulcano și
Stromboli; alt. max. 4.061 m, în
vf. Gran Paradiso (Alpii Graici);
Clima: continentală (în Câmp.
Padului), mediteraneană (în
Pen. Italică și insule) și alpină
(la alt. de peste 3.000 m, cu ierni
lungi, reci și precipitații bogate
sub
formă
de
zăpadă);
temperatura medie anuală: 12,515,5oC; precipitații medii anuale:
600-1.000 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Pad/Po
(lung.
652
km),
Tibru/Tevere (lung. 405 km),
Arno (lung. 241 km), Adda,
Oglio,
Tugliamento,
Piave,
Brenta,
Adige,
Ombrone,
Volturno, Ofanto, Tirso ș.a. – și
lacuri:
glaciare
–
Como/Lario/Larius
lacus
(adânc. max. 410 m, supr. 145,9
km2),
Garda/Benaco/Benacus
lacus (adânc. max. 346 m, supr.
370 km2), Lugano/Cersio (adânc.
max. 288 m, supr. 49 km2;
parțial
în
Elveția),
Maggiore/Verbano (adânc. max.
372 m, supr. 212 km2; parțial în
Elveția),
Iseo/Sebino/Sebinus
lacus (adânc. max. 250 m, supr.
65,3 km2), Lucendro etc. –,
vulcanice – Albano (adânc. max.
170
m,
supr.
6
km2),
Bolsena/Vulsino (adânc. max.
146 m, supr. 114,5 km2), Nemi
DATE GENERALE
Poziția geografică: S Europei (Pen.
Italică), la 42°50’ lat. N și 12°50’
long. E;
Insule
componente:
Sicilia,
Sardinia, Capri, Lipari, Elba,
Stromboli, Vulcano ș.a.;
Vecini: Elveția - N (740 km), Austria NE (430 km), Slovenia - E (232
km), Franța - NV (488 km),
Vatican (3.2 km), San Marino
(39 km) (Vatican și San Marino
formează enclave); ieșire la M.
Mediterană: Adriatică - E, Ionică
- S, Tireniană și Ligurică - V;
Suprafața: 301.230 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 2 iun.
(aniversarea
datei
referendumului prin care s-a
proclamat republică, în 1946);
Limba oficială: italiana;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1957.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: variat,
cu munți – Alpi (Alpii Ligurici,
Alpii Maritimi, Alpii Cotici, Alpii
Graici, Alpii Lepontini, Alpii
Penini – sau Alpii Occidentali –
și
Alpii
Lombarzi,
Alpii
Dolomitici, Alpii Venețieni,
Alpii Iulieni Centrali – sau Alpii
Orientali) și Apenini –, câmpii –
41
sloveni ș.a.), nord-africani - 2%,
asiatici și sud-americani - 1,5%;;
Structura confesională: romanocatolici - 90%, musulmani - 3%,
ortodocși - 2%, atei ș.a. - 5%;
Bilanțul natural: -0,3‰;
Populația urbană: 70%;
Speranța de viață: 81 ani;
Capitala: Roma;
Principalele
orașe:
Milano,
Neapole/Napoli,
Messina,
Torino, Palermo, Padova, Bari,
Veneția/Venezia,
Genova,
Bologna,
Brescia,
Catania,
Verona,
Trieste,
Taranto,
Florența/Firenze, Bolzano;
PIB/loc.: 29.812 $;
Obiective turistice: Coloseumul,
Basilica San Pietro, Fontana di
Trevi, Forumul Roman, Piaza di
Spagna, Pantheonul, Columna
lui Traian, Circus Maximus,
Piaza
Navona,
Castelul
Sant’Angelo (Roma); Teatrul
Scala, Domul, Castelul Sforzesco
(Milano); Bazilica San Marco,
Palatul
Dogilor
(Veneția);
Palatul Strozzi, Domul, Galeriile
Uffizi (Florența); Campalia,
Domul
(Pisa),
Cortina
d’Ampezzo,
Vale
d’Aosta,
Domodossola
(M-ții
Alpi),
Riviera Italiana, Vezuviu ș.a.
ș.a.
–,
carstotectonice
–
Trasimeno (adânc. max. 6 m,
supr. 128 km2) –, pe gips –
Pergusa, Gaspa, Cannarella (în
Ins. Sicilia) –, lagune – Veneția;
Asociații biogeografice: vegetație
subtropicală, maquis (tufișuri și
arbuști), păduri de foioase,
păduri de conifere, pajiști
alpine;
Soluri (clase/tipuri): terra rossa (în
peninsulă și în unele insule),
spodisoluri (în M-ții Alpi);
Resurse naturale: cărbune, zinc,
mercur, azbest, pirită, marmură,
ape geotermale;
Arii protejate: parcuri naționale: 24
(Gran Sasso, Monti della Laga,
Gran-Paradiso, Asinara, Stelivo,
Vezuvio, Val-Grande, Cicero,
Asinara, Aveto, ToskanischEmilianischer Apennin, AltaMurgia, Toskanischer-Archipel,
Val-d’Agri, Majella ș.a.).
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 60.626.442 loc.;
Densitatea medie a populației: 193
loc./km2;
Structura etnică: italieni - 92%,
europeni - 4,5% (români,
albanezi,
ucraineni,
croați,
Roma – oraș multisecular – este situat în partea central-vestică a Pen. Italice, pe
râul Tibru/Tevere, la 51o54’ lat. N și 12o30’ long. E. În perioada de înflorire a Imp.
Roman, orașul avea aproximativ 1 mil. de loc., pentru ca, la sfârșitul sec XV, să
scadă la cca 17. 000 loc. Începând din epoca modernă, până în zilele noastre,
orașul a cunoscut predominant etape de dezvoltare explozivă, fără a fi prinsă de
„revoluția industrială”. În prezent Roma se întinde pe 1.285,3 km2 și numără
2.750.000 loc. (3.457.700 loc. în agl. urb.). Găzduiește numeroase societăți,
asociații și instituții naționale și internaționale, încât cca. 70% din populația
activă lucrează în comerț, finanțe, asigurări, sănătate și transporturi.
42
LETONIA
Latvijas Republika
temperatura medie anuală: 67oC (ian.: -2...-5oC în V și -6...
-7oC în E; iul.: 15-17oC) și
precipitații medii anuale: 550800 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Daugava/Dvina de Vest (lung.
1.020 km, din care 257 km în
Letonia), Lielupe, Venta, Gauja
ș.a. – și lacuri (peste 3000,
majoritatea
glaciare
sau
rămășițele unei foste mări):
Reznas,
Lubanas,
Ergure,
Usmas, Burtnieku, Liepāia ș.a.;
Asociații biogeografice: păduri
mixte (conifere și foioase),
vegetație de mlaștină și de
turbărie;
Soluri (clase/tipuri): spodisoluri;
Resurse naturale: turbă, dolomită,
calcar, chihlimbar, lemn;
Arii protejate: peste 200: Gauja
(91.745 ha), Teicu, Krustkalnu,
Razna, Slitere, Kemeri, Turaida
ș.a.
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa centralnordică (Scutul Baltic), la 55-58o
lat. N și 21-28o long. E;
Vecini: Estonia - NE (343 km), Rusia E (282 km), Belarus - SE (167
km), Lituania - S (576 km);
ieșire la M. Baltică - E și NV (531
km; în NV G. Riga);
Suprafața: 64.589 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 18 nov.
(aniversarea
proclamării
republicii, în 1918);
Limba oficială: letona;
Moneda: 1 lat = 100 santime;
Membru UE: 2004.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: câmpie
ușor vălurită și presărată cu
înălțimi de până la 312 m: în
partea centrală se găsește Șesul
Letoniei Mijlocii (cu Depr.
Lubana), în cea central-estică
sunt
coline
(Vidžeme
și
Latgale),
la
SV,
Pod.
Kuržem/Kursa, la SE, coline
morenaice (Tukum Latagle sau
Șesul Lacurilor), în N, coline
morenaice și Depr. Letoniei de
Nord; alt. max.: 312 m, în vf.
Gaizinkalns (Col. Vidžeme);
Clima: temperată de tranziție (cu
influențe oceanice în V);
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 2.217.000 loc.;
Densitatea medie a populației: 34,3
loc./km2;
Structura etnică: letoni - 57,7%, ruşi
- 29,6%, bieloruşi - 4,1%,
ucraineni - 2,7%, polonezi 2,5%, lituanieni - 1,4%, alții - 2%;
Structura confesională: luterani cca. 60%, romano-catolici - 24%,
43
ortodocşi - 9,8%, mozaici - 0,6%
ș.a.;
Bilanțul natural: -4,2‰;
Populația urbană: 67,8%;
Speranța de viață: 72 ani;
Capitala: Riga/Rīga;
Principalele orașe: Daugavpils,
Jelgava,
Liepāja,
Jūrmala,
Valmiera, Ventspils, Rēzekne,
Nereta, Malta, Madona;
PIB/loc.: 18.058 $;
Obiective turistice: centrul istoric –
Domul de sec. XIII-XIX, Castelul
Maestrului Ordinului Teuton de
Livonia în sec. XIV-XVI, Turnul
Pulberăriei/Pulvertornis,
Biserica Sf. Petru de sec. XIII –
(Riga); Stațiunea Jūrmala (la M.
Baltică); blocul eratic de 400 t
(Vandzene); regiunea Latgale
(„ținutul lacurilor albastre”), cu
blocurile eratice Velna akmens
(„Piatra
Deavolului”)
și
Melkitaru
akmens;
Arcul
geodezic Struve ș.a.
Riga/Rīga, localitate fondată în anul 1201 de către episcopul Albert al Livoniei,
este situată pe râul Daguava, la cca. 15 km de vărsarea în G. Riga, 56o58’ lat. N și
24o8’ long. E. În trecut port hanseatic (Liga Hanseatică a fost o alianță a breslelor
comerciale care au deținut monopolul comercial la M. Baltică peste patru sec.), a
devenit capitala Letoniei în anul 1918. În prezent, cu o supr. de 303 km2 (din care
cca. 49 km2 apă) și cu un număr de 709.200 loc., Riga este cel mai mare centru
economic (port, aeroport internațional, industria lemnului, industrie textilă,
industrie alimentară – inclusiv prelucrarea peștelui –, centru turistic etc.),
cultural și de învățământ al țării. În oraș se găsesc: peste 20 de muzee, universități
– Latvijas Universitāte (Universitatea din Letonia), Rīgas Tehniskā Universitāte
(Universitatea Tehnică), Rīgas Stradiņa Universitāte (Universitatea Stradis) și
Rīgas Ekonomikas Augstskola (Școala Economică) ș.a. –, Academia de Științe,
Institutul de Pedagogie și Cercetare, teatre – inclusiv de operă și balet – o Grădină
Botanică ș.a.
44
LITUANIA
Lietuvos Respublika
precipitații medii anuale: 540930 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Neman/Nemunas
(930
km
lung.), Neris (510 km lung.),
Venta (350 km lung.), Villva,
Kenta ș.a. – și lacuri – peste
3000, majoritatea de origine
glaciară: Taurognas (60 m
adânc.), Drukšiai (supr. 45 km2),
Luodžio, Dusios, Aisetto, Seirijo,
Obelijos ș.a.;
Asociații biogeografice: păduri de
conifere și păduri de amestec
(conifere și foioase);
Soluri (clase/tipuri): spodisoluri și
cambisoluri;
Resurse naturale: turbă, chihlimbar,
lemn, teren agricol;
Arii protejate: Parcuri naționale și
rezervații
(Kursiu
Nerija,
Aukštaitijos, Dzukijos, Kounas,
Lietuvos, Žemaitijos ș.a.).
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa centralnordică (Scutul Baltic), la 54-56o
lat. N și 21-27o long. E;
Vecini: Belarus - E, SE (653 km),
Polonia - S (103,7 km), Rusia
(exclava Kaliningrad) - SV
(267,8 km), Letonia - N (576
km); ieșire la M. Baltică - V (99
km);
Suprafața: 65.200 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 16 fev.
(aniversarea restaurării statului
lituanian, în 1918);
Limba oficială: lituaniana;
Moneda: 1 litas = 100 centas;
Membru UE: 2004.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predomină câmpia (Pajuro,
câmpie litorală, în V) asociată cu
coline morenaice (Žemaitija, în
V, și Juozapines/Kalnas ș.a., în E
și SE) într-un ansamblu realizat
în urma eroziunii și acumulării
fluvio-glaciare din Cuaternar;
alt. max.: 294 m, în vf. Žemaitija
(Col. Žemaitija);
Clima: temperată de tranziție cu
nuanțe maritime, în V, și
continentale, în E; temperatura
medie anuală: 5,7-6,1oC (ian.:
-5...-8oC;
iul.:
17-18oC)
și
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 2.960.000 loc.;
Densitatea medie a populației: 45,3
loc./km2;
Structura etnică: lituanieni - 84,6%,
polonezi - 6,3%, ruşi - 5,1%,
bieloruşi - 1,2%, ucraineni 0,7%, alții (letoni, germani,
tătari, romi, români, armeni ș.a.)
- 2%;
Structura confesională: romanocatolici - 79%, ortodocși - 4,1%,
45
bisericile Sf. Petru și Pavel, Sf.
Ana – de sec. XVI ș.a.); Kaunas
(capitală între 1919 și 1940), cu
cetatea de sec. XIV-XV, clădirea
Primăriei – de sec. XVI –,
complexul Pazailis – de sec
XVII-XVIII
etc.;
castelele
Medininkai, de sec. XIV-XV,
Liškiava, de sec. XV, Trakai, de
sec. XIV-XV, Raudone, de sec.
XVI, Bižai, de sec. XVI;
stațiunile
Nida,
Patanga,
Druskiniankai, Biržtone ș.a.;
ariile
protejate
Aukštaitija,
Medvegalis,
Punia,
Spit
Curonian ș.a.
protestanți - 1,9%, alte religii și
nespecificați - 5,5% și fără religie
- 9,5%;
Bilanțul natural: -4‰;
Populația urbană: 70%;
Speranța de viață: 72 ani;
Capitala: Vilnius;
Principalele orașe: Kunas, Klaipėda,
Šiauliai,
Panevezys,
Alytus,
Marijampole, Utena, Plugé,
Silute;
PIB/loc.: 21.383 $;
Obiective turistice: Vilnius, cu
centrul
istoric
inclus
în
Patrimoniul Mondial UNESCO
(Turnul – de sec. XIV – și Piața
Gediminas, Palatul Redvilu,
Vilnius, fondat în anul 1316, în timpul domniei principelui Gediminas (1316-1341),
cu coloniști germani, a devenit capitală a Lituaniei în 1323. Este situat în SE țării,
la confluența râurilor Neris și Vilnia, la 54o51’ lat. N și 25o17’ long. E. De-a lungul
timpului, Vilnius a avut un trecut zbuciumat. , dar a fost totodată și cel mai
important centru al culturii iudaice în N continentului. Între 1385 și 1569 a fost
inclus în uniunea polonezo-lituaniană, a fost cucerit de suedezi (în timpul
Războiului de Treizeci de Ani), de ruși (1655-1661), de francezi (armatele lui
Napoleon), de polonezi (1920) și de sovietici (1939). Din 1940, până în 1990, orașul
a fost capitală a Republicii Sovietice Lituane. În prezent, Vilnius se întinde pe 401
km2, numără cca. 545.000 loc. și este cel mai important centru economic și
cultural al Lituaniei. În centrul vechi (cca. 3,6 km2), intrat în Patrimoniul Mondial
UNESCO (1994) se evidențiază construcțiile în stil barc Biserica Sf. Ana (fondată
în 1579), Biserica Sf. Casimir, Biserica Sf. Ioan, Biserica Sf. Spirit (din 1638),
Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel (întemeiată de marele hatman lituanian
Michał Kazimierz Pac, voievodul Vilniusului între 1669-1682), Palatul lui Jonusas
Rudvila, fațada Bibliotecii Universității, Muzeul Artelor Aplicate, Muzeu de
Pictură și de Artă Modernă și Muzeul Teatrului, Muzicii și Cinematografului.
46
LUXEMBURG
Groussherzogtum
Lëtzebuerg (luxemburgheză)
Grand-Duché de
Luxembourg (franceză)
Großherzogtum
Luxemburg (germană)
Clima: temperată de tranziție (face
trecerea de la cea temperatoceanică
la
cea
semicontinentală); temperatura
medie anuală: 9,5-10,5oC – ian.:
0-1oC și iul.: 17-18oC –, iar
precipitațiile medii anuale: 750880 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Moselle (graniță cu Germania pe
o lung. de cca. 35 km),
Sauer/Sûre, Alzette, Our, Wark,
Elsch, Cierve, Colpach ș.a.;
Asociații biogeografice: păduri de
foioase;
Soluri (clase/tipuri): cambisoluri și
luvisoluri;
Resurse naturale: minereu de fier
(neexploatabil
în
prezent),
terenuri arabile;
Arii protejate: Parcul Natural
Germano-Luxemburghez.
DATE GENERALE
Poziția geografică: V Europei, la 4950° lat. N și 6-7° long. E;
Vecini: Germania - E (138 km), Franța
- S (73 km), Belgia - V, N (148
km);
Suprafața: 2.586 km2;
Forma de guvernământ: monarhie
constituțională ereditară;
Sărbătoarea națională: 23 iun. (dată
stabilită prin edict ducal,
înlocuiește aniversarea zilei de
naștere a Marelui Duce);
Limbi
oficiale:
luxemburgheza
(limbă națională),
franceza
(limba textelor de lege) și
germana (limbă folosită în presă
și învățământ);
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1957.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Relieful/unitățile
de
relief:
constituit din două unități:
Oesling
(sector
al
Pod.
Ardenni), în N, și Gutland/Bon
Pays (câmpie deluroasă), în S;
alt. max.: 559 m, în vf.
Buurgplatz (M-ții Oesling);
Populația: 537.800 loc.;
Densitatea medie a populației:
207,9 loc./km2;
Structura etnică: luxemburghezi 57,4%, portughezi - 15,4%,
47
Principalele
orașe:
Esch-surAlzette, Differdange, Mersch,
Dudelange, Pétange, Steinfort,
Wiltz, Consdorf, Perlé, Sanem,
Junglinster, Vianden;
PIB/loc.: 77.9580 $;
Obiective turistice: Palatul Marelui
Duce din 1572, Biserica Sf.
Mihail
din
987-sec.
XVI
(Luxembourg-Ville); stațiunile
Clerf, Wiltz, Mendorf-les-Bains,
Echternach etc.
francezi - 5,5%, italieni - 4,2%,
belgieni - 3,5%, germani - 0,2%
ș.a.;
Structura confesională: romanocatolici - 90%, protestanți - 3%, alții
(musulmani, mozaici ș.a.) - 7%;
Bilanțul natural: 3,2‰;
Populația urbană: 61%;
Speranța de viață: 81 ani;
Capitala: Luxembourg;
Luxembourg este un oraș situat în partea central nordică a statului, în Pod.
Ardenni, pe râul Alzette, la confluența cu Pétrusse, la 49o36’42” lat. N și 6o7’48”
long. E. Inițial, aici s-a aflat un castel întărit, care a intrat rând pe rând în posesia
Imp. Romano-German, Imp. Habsburgic, Franței, Spaniei și Austriei. Când statul
devine Mare Ducat (1814), orașul este cuprins în Confederația Germană, până în
1867, când, ca urmare a Crizei Luxemburgheze, orașul îşi modifică radical
structura, renunțând la fortificații. În 1890 devine capitala statului Luxemburg,
eliberat de sub stăpânirea olandeză după moartea Ducelui William III. În anul
1921 orașul își mărește limitele prin înglobarea comunelor învecinate. În anul 1952
în Luxembourg a fost instalat sediul Comunității Economice a Cărbunelui și
Oțelului, iar în prezent aici funcționează sediile Secretariatului General al
Parlamentului European, Curții Europene de Justiție și Curții Europene de
Conturi. Numit pe drept cuvânt „muzeu în aer liber”, Luxembourgul dispune de
numeroase monumente de artă (Catedrala Notre Dame, clădirea primăriei ș.a.) și
de o mare bogăție de fortificații vechi. În 1994 rămășițele cetății și cartierele vechi
au fost incluse în patrimoniul UNESCO, iar datorită vieții culturale diverse orașul
a primit titlul de capitală europeană de două ori. Economic, orașul este un
important centru comercial și financiar-bancar unde, în anumite momente, se
realizează o treime din tranzacțiile de pe piețele Europei Occidentale. Se întinde
pe 51,5 km2 și numără cca. 100.000 loc.
48
MALTA
Repubblika taʹMalta (irlandeză)
Republic of Malta (engleză)
Hidrografia: râuri scurte – Qala tadDwejra (în I. Gozo);
Asociații biogeografice: vegetație
mediteraneană;
Soluri (clase/tipuri): terra rossa;
Resurse naturale: argilă calcaroasă,
sare;
Arii protejate: Ghadira.
DATE GENERALE
Poziția geografică: S Europei (în M.
Mediterană), la 35-36° lat. N și
14-15° long. E;
Insule
componente:
Malta,
Gozo/Ghawdex,
Comino/Kemmuni, Cominotto,
Filfala și St. Paul – ultimele trei
nelocuite;
Vecini: ieșire la M. Mediterană (196,8
km);
Suprafața: 316 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 21 sept.
(aniversarea
proclamării
independenței, în 1964);
Limbi oficiale: malteza și engleza;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 2004.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 452.500 loc.;
Densitatea medie a populației:
1.432 loc./km2;
Structura etnică: maltezi - 93,9%,
englezi - 2%, arabi - 2% ș.a.;
Structura confesională: romanocatolici - cca. 95%, protestanți – cca.
5% ș.a.;
Bilanțul natural: 1‰;
Populația urbană: 95%;
Speranța de viață: 80 ani;
Capitala: Valletta;
Principalele
orașe:
Birkirkara,
Mosta, Qormi, Żabbar, San Pawl
il-Baħar, Sliema, San Ġwann,
Mdina/Rabat, Maxxar;
PIB/loc.: 26.857 $;
Obiective turistice: Valletta, cu:
fortificații aparținând cavalerilor
ospitalieri (ioaniți), biserici
(Catedrala Sf. Ioan din sec. XVI
ș.a.), fosta reședință a cavalerilor
templieri
(azi
sediul
Parlamentului), Teatrul Manoel
ș.a.; I. Malta, cu templele
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
arhipelag alcătuit din șase insule
cu
țărmuri
articulate;
în
ansamblu, podișuri calcaroase
cu altitudini reduse și intens
fragmentate; alt. max.: 417 m, în
I. Gozo;
Clima: subtropicală (mediteraneană),
cu veri calde și uscate și ierni
umede; temperatura medie
anuală: 18,5oC – ian.: 12oC și iul.:
25-26oC –, iar precipitațiile
medii anuale: 400-600 mm;
49
Ggantija; Mdina, cu Catedrala
Sf. Paul de sec XVII-XVIII;
peșterile Ghar Hasan și Ghar
Dalam etc.
megalitice din perioada 2.0001.500 î.Hr. de la Mnjadra,
Tarxien și Hagar Qim; I. Goza,
cu templele antice de la
Valletta, capitala Maltei, este o așezare din sec. XVI, fondată de Jean Parisot de la
Vallette și proiectată de Francesco Laparelli. Situat în E I. Malta, în Pen. Valletta,
la 35o53’52” lat. N și 14o30’45” long. E, istoria orașului este strâns legată de trecutul
cavalerilor Sfântului Ioan (cavalerii ospitalieri sau ioaniți). După plecarea
cavalerilor, Valletta intră, inițial, sub stăpânirea Franței, iar apoi, a Imp. Britanic.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost bombardat și a suferit
numeroase distrugeri. În prezent se întinde pe 0,8 km2 și numără aproximativ
7.500 loc. Dispune de importante sisteme portuare la M. Mediterană, fiind
favorizat de prezența celor două așa-zise porturi naturale – Grand Harbor (Portul
Mare) și Marsamxett – situate de o parte și de alta a Pen. Valletta. În oraș se
găsesc numeroase monumente și obiective culturale valorificate prin turism:
Palatul Marilor Maestri – (din sec. XVI), Palatul Arhiepiscopului, Palatul
Inchiziției, Catedrala Sf. Ioan (înălțată în 1573) Fortăreața Sf. Angelo, Fortul St
Elmo (ridicat în 1552), Grădinile Barrakka, Grădina Botanică Argotti (din 1805),
Teatrul Manoel (fondat în anul 1731), Muzeul Maritim, Muzeul de Artă și
Arheologie (într-un palat de sec. XVIII) etc.
50
MAREA BRITANIE
United Kingdom of Great
Britain and Northern Ireland
Oc. Atlantic), I-le Virgine
Britanice (Oc. Atlantic);
Suprafața: 244.101 km2;
Forma: monarhie constituțională
ereditară;
Sărbătoarea națională: a doua
sâmbătă din iun. (ziua oficială a
nașterii reginei, în 1926);
Limba oficială: engleza;
Moneda: 1 liră sterlină = 100 pence;
Membru UE: 1973.
DATE GENERALE
Poziția geografică: V Europei (între
Oc. Atlantic și M. Nordului), la
49-62o lat. N și 2o long. E-8
long. V;
Insule: peste 5.000 Marea
Britanie/Great Britain (supr.
217.800 km2), Irlanda/Ulster,
(partea de NE) ș.a.
Vecini: Irlanda - V (360 km); ieșire la
M. Nordului - E, M. Mânecii - S,
Oc. Atlantic - V, N, M. Irlandei între I. Marea Britanie și I.
Irlanda (lungimea liniei de
coastă: 12.429 km);
Teritorii dependente și cu statut
special: Anguilla (în America
Centrală Insulară), Ascension
(în Oc. Atlantic), I-le Bermude
(în Oc. Atlantic), I-le Cayman
(în America Centrală Insulară),
I-le Malvine/Falkland (în Oc.
Atlantic), Georgia de Sud (în Oc.
Atlantic), Gibraltar (în SV
Europei), I-le Henderson, Ducie
şi Oene (în Oc. Pacific), Jersey
(în M. Mânecii), Man (în M.
Irlandei), Montserrat (în Oc.
Atlantic), I-le Pitcairn (în Oc.
Pacific), I-le Sandwich de Sud
(Oc. Atlantic), Sfânta Elena (Oc.
Atlantic), Teritoriul Antarctic
Britanic
(în
Antarctica),
Teritoriul Britanic din Oc.
Indian, Tristan da Cunha (în Oc.
Atlantic), I-le Turks şi Caicos (în
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: variat,
format
din
munți
vechi
(caledonieni și hercinici) M-ții
Scoției (Grampiani, Cheeviot),
Penini, Cambrieni, podișuri și
câmpii (Baz. Londrei); țărmurile
sunt articulate cu peninsule
(Cornwall, Kintyre) și golfuri
(Bristol, Firth of Clyde, Moray
Firth, Firth of Forth, Wash,
Lyme); alt. max.: 1.343 m, în vf.
Ben Nevis (M-ții Grampiani);
Clima: temperat-oceanică (blândă și
umedă, influențată de Curentul
Golfului); temperatura medie
multianuală: 8-10oC ian.: 3-4C
și iul.: 14-17C , iar precipitațiile
medii anuale: 1.000-3.800 mm);
Hidrografia: ape curgătoare –
Tamisa/Thames (lung. - 336
km), Severn (lung. - 338 km),
Trent (lung. - 290 km), Great
Ouse (lung. - 269 km), Wye,
51
Structura confesională: anglicani 43,5%,
alţi
protestanţi
(presbiterieni, metodişti ş.a.) 10%, romano-catolici - 9,8%,
musulmani - 1,4%, ortodocşi 0,9%, hinduişti - 0,7%, sikhi 0,5%, mozaici - 0,5%, alte religii
(nespecificaţi şi neafiliaţi 32,7%;
Bilanțul natural: 0,8‰;
Populația urbană: 80%;
Speranța de viață: 79,6 ani;
Capitala: Londra/London;
Principalele orașe: Manchester,
Birmingham, Leeds, Newcastle,
Sheffield, Bristol, Liverpool,
Leicester, Nottingham, Belfast,
Cardiff, Edinburgh;
PIB/loc.: 36.569 $;
Obiective turistice: Londra, cu
numeroase
monumente
culturale și de artă (British
Museum, Palatul Buckingham,
Catedrala Sf. Paul, Turnul
Londrei, Big Ben-ul, Houses of
Parlament ș.a.); megaliții de la
Stonehenge (SV Angliei); „The
East Coast”, cu renumite
stațiuni (South Shields, Whitby,
Scarborough,
Whitley
Bay,
Great Yarmouth, Bridlington
etc.) și „The South Coast” cu
stațiunile Brighton, Southsea,
Eastbourne, Bexhill etc.; Scoția,
cu
orașele
Edinburgh
și
Glasgow, coasta vestică, valea
Tweed, Loch Ness ș.a.
Dee, Tyne, Ciyde, Tweed ș.a. – și
lacuri tectonice, glaciare ș.a. –
Ness, Lomond, Lake District,
Neagh, Erne, Morar, Shin,
Lomond,
Coniston,
Windermere;
Asociații biogeografice: păduri de
foioase, păduri de conifere (în
N, în regiunile montane) și
pajiști;
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri;
Resurse naturale: petrol, cărbune,
gaze naturale, plumb, zinc,
minereu de fier, gips;
Arii
protejate:
Inverpolly,
Cairngorms,
Lake
District,
Northumberland,
Yorkshire
Dales, North York Moors, Peak
District, Dartmoor, Exmoor,
Pembrokeshire Coast, Brecon
Beacons, Snowdonia.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 62.690.000 loc.;
Densitatea medie a populației:
256,8 loc./km2;
Structura etnică: britanici - 96%
(englezi - 80%, scoţieni - 9%;
irlandezi - 4%, nord-irlandezi 3%), alţii (africani, indieni,
pakistanezi ş.a.) - 4%;
Londra/London, capitala Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,
este în același timp și capitala Commonwealth-ului. Orașul este situat în SE țării,
în Baz. Londrei, pe Tamisa, la 51o30’28” lat. N și 51o30’41” long. V. Inițial, așezare
celtică, orașul (Landinium) a cunoscut o perioadă de dezvoltare în cadrul Imp.
Roman (43-410 î.Hr.). Până în sec. XIII, orașul a parcurs un interval de decădere,
ca apoi să ajungă un important centru administrativ (capitală a Angliei) și
comercial. În sec. XVIII, Londra a devenit cel mai populat oraș de pe Glob și
capitala celui mai întins imperiu colonial. În prezent, se întinde pe 1.470 km2,
numără 8.308.000 loc., și este un important centru economic și cultural al lumii.
52
OLANDA
Koninkrijk der Nederlanden
Limburg, dezvoltat pe calcare);
în V poldere (40% din teritoriul
țării se află sub nivelul mării);
alt. max.: 322 m, în Vaalselberg
(Pod. Limburg);
Clima: temperat-oceanică (cu ierni
blânde și veri răcoroase);
temperatura medie multianuală:
9,5-10,5oC (ian.: 2-3C, iul.: 1719C), iar precipitațiile medii
anuale: 700-800 mm);
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Rhin/Rijn (cu brațele Waal și
Lek), Mass, Schelde/Escaut,
Vechte, Ijssel ș.a.) și lacuri
(Ifsselmeer, Marken ș.a.);
Asociații biogeografice: păduri de
foioase, lande, turbării;
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri;
Resurse naturale: gaze naturale,
petrol, sare, calcar, nisip, soluri
fertile;
Arii protejate: parcuri naționale și
rezervații (Hoge Veluwe, Geul,
Boschplaat, Kennemerduinen,
De Weiden, Zwarte Meer,
Kobbeduinen,
Veluwezoom,
Westerduinen,
Naardermeer,
Veluwe Randmeren etc.).
DATE GENERALE
Poziția geografică: V Europei, la 5154o lat. N și 3-7o long. E;
Insule: Frisice de Vest (Texel,
Vlieland,
Tersćhelling,
Aimeland,
Rottumeroog),
Overflakee
Shouwen,
Walcheren;
Vecini: Germania - E (577 km), Belgia
- S (450 km); ieșire la M.
Nordului - V și N (451 km, lung.
liniei de coastă);
Teritorii dependente și cu statut
special:
Antilele
Olandeze
2
(supr. 800 km ; în Arh. Antilele
Mici), Aruba (supr. 193 km2, în
America Centrală Insulară);
Suprafața: 41.526 km2,
Forma de guvernământ: monarhie
constituțională;
Sărbătoarea națională: 30 apr.
(aniversarea urcării pe tron a
reginei Beatrix, în 1980);
Limbi oficiale: olandeza;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1957.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant de câmpie în N
(parte
din
Câmp.
NordEuropeană, cu forme ale
glaciațiunii
cuaternare
morene, depresiuni mlăștinoase
ș.a.) , și de podiș, în SE (Pod.
Populația: 16.788.000 loc.;
Densitatea medie a populației:
404,2 loc./km2;
53
Structura etnică: olandezi - 80,5%,
indonezieni - 2,6%, turci - 2,3%,
surinamezi - 2%, marocani 1,7%, alții - 10,9%;
Structura confesională: romanocatolici - 31,8%, protestanți
(calvini, luterani ș.a.) - 24%,
musulmani - 4,4%, hinduși 0.6%, alții și nereligioși - 39,2%;
Bilanțul natural: 2,8‰;
Populația urbană: 82,5%;
Speranța de viață: 80,2 ani;
Capitalele:
Amsterdam
(constituțională)
și
Haga/s’Gravenhage
(sediul
Curții Regale și al puterii
administrative);
Principalele
orașe:
Rotterdam,
Utrecht, Eindhoven, Tilburg,
Gröningen, Almere, Nijmegen,
Breda, Enschede, Apeldoorn,
Haarlem, Maastricht, Arnhem,
s’Hertogenbasch, Leiden;
PIB/loc.: 41.527 $;
Obiective
turistice:
Orașele
culturale
și
adevărate
monumente de artă Amsterdam,
Haga (cu vechiul palat regal
Koningklijk Pallis de sec. XVI,
Palatul
Păcii,
din
1913,
complexul Binnenhof din sec.
XII etc.), Utrecht, cu vestigii ale
sec. XVII (cu „secolul de aur”),
Delft, Haarlem, Maastricht, cu
arhitectură variată (medievală, a
Renașterii, barocă) ș.a.; litoralul
M. Nordului cu 55 stațiuni
balneare (Hoek van Holland,
Scheveningen,
Noordwijt,
Zandvoort
ș.a.);
polderul
Beemster, inclus în Patrimoniul
Mondial UNESCO ș.a.
Amsterdam, capitala constituțională a Olandei, este un oraș situat în partea
central-vestică a țării, pe râul Amstel, la L. Marken, la 52o22’23” lat. N și 4o53’32”
long. E. Așezarea a fost atestată documentar la 27 oct. 1275, iar la 1306 a primit
statutul de oraș. Ulterior, Amsterdam s-a dezvoltat ca centru comercial în cadrul
Ligii Hanseatice. De-a lungul istoriei sale, orașul a înregistrat perioade de
înflorire ori de regres, ca la sfârșitul sec. XIX să fie construite importante edificii
edilitare și culturale (o gară, muzee, sala Concertgebouw etc.). La dezvoltarea
economică a Amsterdamului au contribuit cele două canale artificiale care îl leagă
de fluviul Rhin și de M. Nordului. În prezent, orașul se întinde pe 219 km2 (1.003
km2 agl. urb.) și numără 758.200 loc. (1.365.000 loc. în agl. urb.), dintre care doar
45% sunt autohtoni.
Haga/s’Gravenhage, oraș al Olandei care găzduiește sediul guvernului și Curtea
Regală, este situată în Olanda de Sud, la M. Nordului, la 52o4’48” lat. N și 4o18’0”
long. E. Se întinde pe 98.2 km2 și numără 495.000 loc. Localitatea a început să se
dezvolte în sec. XIV, când aici au fost transferate curțile superioare de justiție ale
provinciilor Olanda și Zeeland. La sfârșitul sec. XVI, Haga devine reședință
regală, iar apoi este mutat aici și guvernul din Delf. Haga a fost proclamată oraș
târziu, la 1795, de la acest fapt căpătând porecla de „cel mai mare sat din Europa”.
În 1907 se încheie Conferința de Pace cu Acordul de la Haga, privind
reglementarea conflictelor militare purtate pe uscat. Datorită acestui moment, în
oraș a fost construit Palatul Păcii (între 1907 și 1913), în stil neogotic, cu fonduri
provenite de la donatorii din întreaga lume. Din 1922, clădirea găzduiește Curtea
Internațională de Justiție.
54
POLONIA
Rzeczpospolita Polska
max.: 2.499 m, în vf. Rysy (M-ții
Tatra Înaltă);
Clima: temperată de tranziție, în V, și
temperat-continentală, în E (cu
veri relativ răcoroase și ierni
umede și reci; temperatura
medie multianuală: 8,2oC – ian.:
-2,5oC și iul.: 18,5oC –, iar
precipitațiile medii anuale: 500650 mm);
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Vistula/Wisła - lung. 1.068 km,
Notec, Odra, Warta, Bug/Bugul
de Vest, Narew, Wieprz, Pilica,
San, Pregola), lacuri (peste
9.000, majoritatea în Mazuria și
Pomerania; Śniardwy (supr. 114
km2), Mamry, Niegocin, Łebsko,
Dąbie, Morskie Oko, Hańcza glaciare; Mylof, Włocławek - de
acumulare);
Asociații biogeografice: pădure de
conifere și păduri de foioase;
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri;
Resurse naturale: cărbune, gaze
naturale, cupru, plumb, sulf,
sare,
lemn,
potențial
hidroenergetic;
Arii protejate: parcuri naturale
(Łazienkowski,
Mazurski),
parcuri
naţionale
(23;
Babiogórski, Białowieski, Góry
Stołowe,
Gorczański,
Kampinoski,
Karkonoski,
Magurski, Ojcowski, Poleski,
Pieniński,
Tatrzański,
Wielkopolski, Wigierski).
DATE GENERALE
Poziția geografică: NE Europei
Centrale, la 52°13’ lat. N și 21°02’
long. E;
Vecini: Germana - V (467 km), Cehia
- SV (796 km), Slovacia - S (541
km), Ucraina - SE (534 km),
Belarus - NE (418 km),
Kaliningrad Oblast (Rusia) - N
(210 km), Lituania - NE (104
km); ieșire la M. Baltica - NV
(528 km);
Suprafața: 312.679 km2;
Forma de guvernământ: republica
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 3 mai
(adoptarea pimei Constituții, în
1791) și 11 nov. (aniversarea
proclamării independenței, în
1918);
Limba oficială: poloneza;
Moneda: 1 zlot = 100 groszy;
Membru UE: 2004.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant câmpe (3/4 din
întreaga supraf., Marea Câmp.
Poloneză, în N, componentă a
Câmp. Germano-Polone), restul
podișiri
(Łysica,
Łysa
Góra/Łysiec, Malopolska), în
partea centrală, și munți
(Sudeți/Sudety
și
Carpați/Karpaty – Tatra Înaltă și
Beskizii Occidentali), în S; alt.
55
Principalele orașe: Łôdź, Gdańsk,
Cracovia/Kraków,
Wrocław,
Poznań, Bydgoszcz, Szczecin,
Lublin,
Katowice.
Gdynia,
Radom, Gliwice;
PIB/loc.: 20562 $;
Obiective turistice: Catedrala Sf.
Ioan de sec. XVII, Palatul
voievodal, Palatul Radziwill de
sec. XVIII și Palatul Wilanow de
sec.
XVII-XVIII
(Varșovia),
Castelul regal Wawel de sec. XII
(Cracovia), Castelul Malbork
(cel mai mare din lume după
întindere), orașele vechi (Toruń,
Gdańsk, Zamość ș.a.), M-ții
Tatra, Karkonosze și stațiunile
pentru
sporturi de
iarnă
(Krynica, Zakopane, Zdrój ș.a.),
lagărul
de
exterminare
Auschwitz.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 38.186.860 loc.;
Densitatea medie a populației: 124
loc./km2;
Structura etnică: polonezi - 95,63%,
silezieni - 0,45%, germani 0,40%, bieloruși - 0,13%,
ucraineni - 0,08%, romi - 0,03%,
ruși - 0,01%, lituanieni - 0,01%;
Structura confesională: romanocatolici - 89%, protestanți - 1,5%,
ortodocși - 1,3%, islamici - 0,1%
ș.a.;
Bilanțul natural: 0,3‰;
Populația urbană: 61,5%;
Speranța de viață: 76,75 ani;
Capitala: Varșovia/Warszawa;
Varșovia/Warszawa, oraș-capitală a Poloniei, îndeplinește această funcție
administrativă din anul 1596 (când regele Sigismund al III-lea a mutat capitala de
la Cracovia). Este situată în Câmp. Sudică a Poloniei, pe Vistula/Wista, la
52o13’56” lat. N și 21o00’30” long. E. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
orașul a fost distrus în proporție de 85%, iar în anii care au urmat a fost
reconstruit din temelii, ținându-se seama de îmbinarea elementelor arhitectonice
din trecut cu cele moderne. În prezent, orașul se întinde pe 517 km² (6.100 km²
agl. urb.), numără 1.706.ooo loc. (3.350.000 loc. în agl. urb.) și este un important
centru economic (industrie constructoare de mașini și alimentară, transport
naval pe Vistula, aeroport internațional, nod feroviar și rutier, metrou, din 1982)
și cultural-științific (cca. 30 de teatre – inclusiv Teatrul Național, fondat în 1765,
Teatrul Mare, înființat în 1778, Teatrul Wielki ș.a. – Palatul de Cultură și Știință,
muzee și galerii de artă – Muzeul Național, Muzeul de Colecții Carroll
Porczyński, Muzeul de Vânătoare și Călărie, Muzeul Revoltei Varșoviei –, patru
universități și peste 60 de școli pentru învățământul superior – Universitatea din
Varșovia, fondată în 1816, Universitatea de Medicină, Academia de Muzică
Fryderyk Chopin ș.a.).
56
PORTUGALIA
República Portuguesa
alt. max.: 1991 m, în vf. Pico de
Serra (în Serra de Estrela), în
partea peninsulară și 2.351 m, în
vf. Pico alto (Ins. Faial), în
partea insulară;
Clima:
temperat-oceanică,
mai
umedă în N și mai uscată în S
(cu
caracter
subtropical);
temperatura medie anuală: 1617oC (ian.: 10-12C, iul.: 22-24C);
precipitații medii anuale: 1.2501.500 mm, în N și 500-750 mm,
în S;
Hidrografia: ape curgătoare –
Minho/Minõ, Douero/Duero (cu
afluenții Tãmega, Tua și Sabor),
Mondego,
Tejo/Tajo
(cu
afluentul Zézere), Sado, Mira,
Guadiana ș.a. – și lacuri glaciare
și artificiale;
Asociații biogeografice: păduri de
foioase, în N, pășuni, în aria
montană, și tufișuri de maquis și
garriga, în S;
Soluri (clase/tipuri): cambisoluri,
luvisoluri, terra rossa;
Resurse naturale: minereu de fier,
cupru, zinc, cositor, uraniu,
tungsten,
minereuri
auroargintifere,
sare,
marmură,
lemn,
pește,
potențial
hidroenergetic;
Arii protejate: parcuri naționale,
natural și rezervații: PenedaGerés
(72.000
ha),
Montesinho,
Douro
Internacional, Mrao, Serra da
Estrela, Tejo International,
DATE GENERALE
Poziția geografică: SV Europei (SV
Pen. Iberice), la 37-42° lat. N și
6-9° long. E;
Insule
componente:
Arh.
2
Azore/Açores (2.355 km ; cu
Terceira, São Miguel, Pico, Faial
ș.a.), Arh. Madeira (797 km2 cu
Madeira, Porto Santo ș.a.);
Vecini: Spania - NE (1.214 km); ieșire
la Oc. Atlantic – S, V (832 km
lung. liniei de coastă;
Suprafața: 92.391 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 10 iun.
(„Ziua Portugaliei” data morții
poetului național Luiz de
Camões, în 1580);
Limba oficială: portugheza;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1986.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: variat,
corespunzător marginii vestice a
soclului Mesetei Iberice; în N,
predominant montan (lanțuri
paralele orientate NE-SV) –
Serra de Marão, Serra de
Nogueira, Serra de Caramulo,
Serra de Estrela), iar în S, de
câmpie (Alentejo, Algarve –
limitate la E de Serra de
Monchique și Serra de Malhão);
57
Principalele orașe: Pôrto, Amadora,
Braga, Coímbra, Funchal, Via
Nova de Gaia, Setúbal, Evora,
Faro, Peniche, Tomar, Vila Real;
PIB/loc.: 23.047 $;
Obiective turistice: Lisabona, cu:
Catedrala de sec. XIV, Castelul
São Jose de sec. XIV-XVI, Turnul
Belém ridicat între 1515 și 1521,
Palatele Foz și Mitre din sec.
XVII;
stațiunile
balneoclimaterice din Riviera
Portugheză: Estoril, Oeiras,
Cascais ș.a.; Pôrto, cu: Catedrala
din sec. XII-XIII, Palatul
episcopal din sec. XVIII („Torre
dos Clérigos”); orașele cu
monumente istorice Coímbra,
Evora, Leiria, Setúbal, Santarém
ș.a.; zona Algarve, cu stațiunile
Albufeira, Praia da Rocha ș.a.
Candeeiros,
Sinta-Cascais,
Arrabida, Serr de São Monde,
Rio Formosa, etc.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 10.561.644 loc.;
Densitatea medie a populației:
114,3 loc./km2;
Structura etnică: portughezi –
91,8%, metiși - 1,7%, brazilieni 1,4%, marrano – 1,2%, alți
europeni - 1,3%, chinezi - 1% ș.a.;
Structura confesională: romanocatolici – 92,1%, protestanți - 2%,
islamiști – 0,3%, alții – 5,6%;
Bilanțul natural: 0,1‰;
Populația urbană: 60.5%;
Speranța de viață: 78.9 ani;
Capitala: Lisabona/Lisbona;
Lisabona/Lisbona, capitala Portugaliei, este situată în V ţării, la ţărmul Oc.
Atlantic, la gura de vărsare a fluviului Tèjo, la 38o42’ lat. N și 9o11’ long. E.
Conform opiniilor, se crede că aşezarea a fost fondată de fenicieni, ca în sec. II
î.Hr. să intre sub stăpânire romană. În sec. V d.Hr., localitatea a fost ocupată de
Vizigoţi, în anul 716 a intrat sub stăpânire maură, iar în 1147 a fost eliberată de
portughezi. Devine capitală a Regatului Portugaliei în anul 1260, moment de la
care devine urmare a cuceririlor coloniale una dintre cele mai bogate aşezări
urbane de pe continent. Între 1580-1640, Lisabona decade din cauza ocupaţiei
spaniole, iar în 1755 şi 1988 este distrusă parţial de incendii. În prezent, oraşul se
întinde pe 84,8 km2 (2.957,4 km2 metropola) şi numără 564.657 loc. (2.641.000
loc. în metropolă) Este cel mai important centru industrial (industrie
petrochimică, siderurgică, constructoare de maşini, textilă etc.), comercial (port
la Oc. Atlantic), cultural şi turistic (Castelul Sf. Gheorghe/São Jose, Catedrala
Santa Maria Maior, Cartierul Alfama, Mănăstirea Jerónimos, înălţată în vremea
lui Manuel I, Turnul Belém, ridicat în scopul supravegherii intrării în port, Liftul
Santa Justa, construit între 1900 și 1902 ș.a.) din Portugalia.
58
ROMÂNIA
România
Clima:
temperat-continentală
moderată
de
tranziție
(temperaturi medii anuale: 8,511oC, precipitații medii anuale:
450-600 mm);
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Dunărea - lung. 1.075 km pe
teritoriul țării, Siret, Mureș lung. 761 km în România, Timiș,
Cerna, Jiu, Olt - lung. 698 km,
Argeș, Ialomița, Siret, Prut),
lacuri (Lala, Bâlea, Capra,
Gâlcescu, Bucura, Zănoaga Mare
- glaciare; L. Roșu - de baraj
natural; Sfânta Ana - vulcanic;
Babadag, Tașaul, Techirghiol,
Mangalia - limanuri fluviomaritime;
Razim,
Sinoie,
Siutghiol - lagune; L. Sărat,
Movila Miresii, Ianca - în
crovuri; Snagov, Căldărușani,
Oltina - limanuri fluviatile;
Dranov, Gorgova, Matița - în
Delta Dunării);
Asociații
biogeografice:
stepă,
silvostepă, păduri de foioase,
păduri de conifere, pajiști
alpine;
Soluri (clase/tipuri): cernoziomuri,
luvisoluri,
cambisoluri,
spodisoluri etc.;
Resurse naturale: petrol, cărbuni
(huilă, lignit), gaz metan,
minereuri complexe, minereuri
auroargintifere, bauxită, sare,
marmură,
lemn,
ape
carbogazoase,
potențial
hidroenergetic;
DATE GENERALE
Poziția geografică: SE Europei
Centrale, la 43o37’-48º15’ lat. N și
20º14’-29º41’ long. E;
Insule componente: Sacalinul Mare;
Vecini: Ucraina - E, N (649,4 km),
Republica Moldova - NE (681,3
km), Bulgaria - S (631,3 km),
Serbia - SV (546,4 km), Ungaria
- NV (448,0 km); ieșire la M.
Neagră - SE (193,5 km);
Suprafața: 238.391 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 1 dec.
(unirea tuturor românilor, în
1918);
Limba oficială: româna;
Moneda: 1 leu = 100 bani;
Membru UE: 2007.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: variat și
proporțional (munți - 31%;
dealuri și podișuri - 36%, câmpii
- 33%); M-ții Carpați (Carpații
Orientali, Carpații Meridionali,
Carpații Occidentali), Depr.
Transilvaniei,
Subcarpații
Moldovei, Curburii, Getici), Pod.
Dobrogei, Pod. Mehedinți, Pod.
Getic, Dl. de Vest, Câmp. de
Vest, Câmp. Română, Delta
Dunării; alt. max.: 2.544 m, în vf.
Moldoveanu (M-ții Făgărașului
din Carpații Meridionali);
59
Arii
ucraineni - 0,3%, germani - 0,2%
ș.a.;
Structura confesională: ortodocși 86,5%, romano-catolici - 4,6%,
reformați - 3,2%, penticostali 1,9%, greco-catolici - 0,8% ș.a.;
Bilanțul natural: 1‰;
Populația urbană: 54,0%;
Speranța de viață: 70 ani;
Capitala: București;
Principalele orașe: Timișoara, Iași,
Cluj-Napoca,
Constanța,
Craiova, Galați, Brașov, Ploiești,
Oradea, Bacău, Pitești, Arad,
Sibiu, Târgu Mureș, Baia Mare;
PIB/loc.: 12.722 $;
Obiective
turistice:
Palatul
Parlamentului (București), Delta
Dunării (cu peste 325 de specii
de păsări), Castelul Peleș
(inaugurat în 1883), mănăstirile
și bisericile din N Moldovei
(Voroneț, Putna, Sucevița ș.a.) și
N Olteniei (Cozia, Polovragi,
Hurezu, Tismana ș.a.), Cetățile
dacice din M-ții Orăștiei
(Sarmizegetusa Regia, CosteștiBlidaru,
Costești-Cetățuie,
Luncani-Piatra Roșie, Bănița).
protejate: parcuri naturale
M-ții Maramureșului - supr.
133.400 ha, Porțile de Fier - supr.
128.100 ha, M-ții Apuseni - supr.
76.000 ha, Bucegi - supr. 32.600
ha,
Comana,
Grădiștea
Muncelului-Cioclovina
ș.a.),
parcuri
naționale
(BuilaVânturarița, M-ții Măcinului,
Cheile Nerei-Beușnița, Călimani,
Cozia, Ceahlău, Piatra Craiului
ș.a.), rezervații ale biosferei
(Delta Dunării - supr. 578.800
ha, M-ții Retezat - supr. 38.100
ha, Pietrosul Mare - supr. 3.300
ha), rezervații naturale (Cheile
Albacului, Piatra Bulzului, Râpa
Roșie, Lacul și golul alpin Bâlea,
Tigăile din Ciucaș, Iezerul
Ighiel, Detuna Goală ș.a.).
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 20.121.641 loc.;
Densitatea medie a populației:
84,4 loc./km2;
Structura etnică: români - 88,9%,
maghiari - 6,5%, romi - 3,3%,
București, capitala României, este situat la 44o25’55” lat. N și 26o4’55” long. E, în
S țării, în Câmp. Bucureștiului (subunitate a Câmp. Vlăsiei) și ocupă o supr. de
228 km2. Orașul a fost menționat documentar la 20 sept. 1459, într-un act
domnesc dat de Vlad Țepeș, iar în sec. XVI a devenit capitala Țării Românești. În
1862 a devenit capitala Principatelor Unite ale Valahiei și Moldovei, iar în 1918 a
devenit capitala României Mari. După cel de-al Doilea Război Mondial, orașul șia modificat radical structura. Unele piețe (Palatului, Gării de Nord, Universității,
Unirii ș.a.) au fost transformate în zone arhitectonice, iar zonele mărginașe au
fost înlocuite cu cartiere cu blocuri (Vatra Luminoasă, Ferentari, Militari, Berceni,
Colentina ș.a.). Tot acum se construiesc întreprinderi industriale de mari
dimensiuni și cu structură variată. În 1980, în București funcționau 209
întreprinderi industriale (176 de subordonare republicană și 32 cooperatiste). În
prezent orașul numără 1.883.000 loc. și se evidențiază ca cel mai mare centru
economic și industrial al României.
60
SLOVACIA
Slovenská Republika
orientare); temperatura medie
multianuală: 10,3oC (-1oC în ian.
și 21oC în iul.), iar precipitațiile
medii anuale: 600-800 mm, în
regiunile joase, și peste 2.000
mm, în M-ții. Tatra;
Hidrografia:
ape
curgătoare
(Dunărea, Morava, Váh, Hron,
Torysa, Ondava), lacuri (Orava,
Gabčikovo);
Asociații biogeografice: păduri de
foioase, păduri de conifere (la
peste 1.200 m alt.), pajiști alpine
(în regiunile înalte);
Soluri (clase/tipuri): luvisoluri,
cambisoluri, spodisoluri;
Resurse naturale: cărbune (lignit),
cupru, minereu de fier, potențial
hidroenergetic;
Arii
protejate:
Tatra
Înaltă,
Krkonoše, Pieniny, Tatra Mică.
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa Centrală,
la 48-50o lat. N și 17-23o long. E;
Vecini: Austria - V (91 km), Cehia NV (252 km), Ungaria - S (677
km), Polonia - NE (444 km);
Suprafața: 48.845 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 1 ian.
(aniversarea
proclamării
independenței, în 1993) și 29
aug. (aniversarea insurecției, din
1944);
Limba oficială: slovaca;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 2004.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant montan (M-ţii
Carpați – Carpații Mici/Male
Karpaty,
Carpații
Albi/Bile
Karpaty, Tatra Înaltă/Vysoké
Tatry), Tatra Joasă/Nyzke Tatry
și M-ții Metaliferii Slovaci),
podișuri (Ondaviei, în E, cu
masive montane joase și izolate:
Slanske și Vihorlat) și câmpie în
S (Câmp. Dunării/Podunajskaia
Nizina
și
Câmp.
Tisei/Vychodoslovenska
Nizina); alt. max.: 2.655 m, în vf.
Gerlachovka (M-ții Tatra Înaltă);
Clima: temperat-continentală (cu
nuanțe impuse de altitudine și
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 5.400.000 loc.;
Densitatea medie a populației: 111
loc./km2;
Structura etnică: slovaci - 85,6%,
maghiari - 10,6%, cehi - 1,0%,
alte etnii - 2,8% (rromi, ruteni,
nemţi, polonezi, croaţi ş.a.);
Structura confesională: romanocatolici - 68,9%, luterani 6,93%, greco-catolici - 4,1%,
reformaţi - 1,6%, ortodocşi 0,9%, atei - 13% ș.a.;
Bilanțul natural: -0,1‰;
61
Populația urbană: 56,4%;
Speranța de viață: 81 ani;
Capitala: Bratislava;
Principalele orașe: Košice, Banská
Bystrica, Zilina, Nitra, Trenčin,
Trnava,
Poprad,
Prešov,
Komárno;
PIB/loc.: 24.142 $;
Obiective turistice: Bratislavski
Hrad/Castelul
Bratislavei,
Castelul Devin, Catedrala Sf.
Martin de sec. XI, Biserica
Franciscană, Muzeul Național,
Muzeul Jan Nepomuk, Parcul
Horský
etc.
(Bratislava),
Catedrala gotică de sec. XIV-XV
(Košice) centru de comerț și
meșteșuguri în Evul Mediu
(Bardejov), Levoča, rezervația
Slovensky Raj, M-ții. Tatra
Înaltă.
Bratislava, situată la 48o8’38” lat. N și 17o6’35” long. E, în valea Dunării, la 149 m
alt., aproape de granițele cu Austria și Slovacia, ocupă o suprafață de 367 km²
(853,15 km² agl. urb.). Atestat documentar în anul 907, localitatea a jucat un rol
important în istoria Europei Centrale. În sec X localitatea a intrat sub stăpânire
maghiară, iar după bătălia de la Mohacs (1526) a făcut parte din Imp. Habsburgic,
fiind desemnată capitală a Ungariei (1536). Deși a devenit oraș înfloritor (sediu al
regilor și arhiepiscopilor), în sec. XVII-XVIII Bratislava a fost zguduită de
numeroase epidemii, inundații, răscoale împotriva habsburgilor și lupte cu turcii.
După Primul Război Mondial, este încorporată în cadrul Cehoslovaciei, iar în
1993, în urma „Divorțului de Catifea”, devine capitala Slovaciei. În prezent, cu o
populație de cca. 432.000 loc. (546.300 loc. în agl. urb.), orașul găzduiește sediile
președinției, parlamentului și guvernului slovac, numeroase universități, muzee,
teatre și alte instituții culturale, printre care Teatrul Național Slovac, Orchestra
Filarmonică Slovacă (Slovenská filharmónia) etc.
62
SLOVENIA
Republika Slovenija
10-11oC (0-2oC în ian. și 21-24oC
în iul.), iar precipitațiile medii
anuale: 800 mm, în E, și peste
2.500 mm, în NV);
Hidrografia: ape curgătoare (Sava,
Drava, Mura, Kura, Krka, Soca,
Ljubljana ș.a.) și mici lacuri
carstice (Bled, Bohinj, Bonni
ș.a.);
Asociații biogeografice: păduri rare
mediteraneene,
păduri
de
foioase, păduri de conifere,
pajiști alpine;
Soluri (clase/tipuri): cambisoluri,
spodisoluri, terra rossa etc.;
Resurse naturale: lignit, zinc,
plumb, uraniu, lemn, potențial
hidroenergetic etc.;
Arii protejate: parcuri naționale –
Triglav (supr. 83.807 ha), Potok
ș.a. - și rezervații – Peștera
Škocjan, Peștera Postojna ș.a.).
DATE GENERALE
Poziția geografică: S Europei (SV
Pen. Balcanice), la 45-47o lat. N
și 13-17o long. E;
Vecini: Croația - E, S (455 km), Italia
- V (199 km), Austria - N (330
km), Ungaria - NE (102 km);
ieșire la M. Adriatică - SV (46,6
km);
Suprafața: 20.273 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 25 ian.
(aniversarea
proclamării
independenței, în 1991);
Limba oficială: slovena;
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 2004.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant montan: M-ții Alpi
(Alpii Iulieni/Julijske Alpe, Alpii
Venețieni și Alpii Karawanken),
în NV, și M-ții Dinarici, în SV; în
S Pod. Karst/Kras, cu doline,
lapiezuri și peșteri, iar în centru,
depresiunile carstice Ljubljana și
Celje; alt. max.: 2.863 m, în vf.
Veliki Triglav (M-ții Alpii
Iulieni/Julijske Alpe);
Clima: mediteraneană, la țărmul M.
Adriatice,
și
temperatcontinentală
cu
influențe
oceanice,
spre
interior;
temperatura medie multianuală:
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 2.050.000 loc.;
Densitatea medie a populației: 101,1
loc./km2;
Structura etnică: sloveni - 83%,
croați - 2,8%, sârbi - 2%,
bosniaci - 1,1%, alții (slavi
musulmani, maghiari, albanezi,
macedoneni,
muntenegreni,
italieni ș.a.) - 11,1%;
Structura confesională: romanocatolici - 57,8%, musulmani 2,4%, ortodocși - 2,3%, neafiliați
63
- 3,5%, altele, nespecificată sau
fără religie - 34%;
Bilanțul natural: -0,5‰;
Populația urbană: 49,7%;
Speranța de viață: 78,5 ani;
Capitala: Ljubljana;
Principalele orașe: Maribor, Celje,
Kranj, Velenje, Koper, Novo
Mesto, Nova Gorica, Krsko,
Jesenice, Kocevje;
PIB/loc.: 27.837 $;
Obiective turistice: Castelul de sec.
XII, Palatul Krijàn de sec. XVIII,
Podul
Dragonilor
ș.a.
(Ljubljana); Catedrala Sf. Ioan
Botezătorul de sec. XII, Biserica
Sf. Magdalena de sec. XIII,
Primăria Veche din 1515, statuia
Maicii Domnului din 1680
(Maribor); peisajul alpin (cu
stațiunile Kranjska Gora, Bled,
Bohinj ș.a.) și litoralul M.
Adriatice (cu stațiunile Izola,
Ankaran,
Koper/Capodistria,
Portorož ș.a.); Mt. Pohorie din
apropierea orașului Maribor;
peștera Postojna (cca. 20 km
lung.) etc.
Ljubljana, oraș-capitală a Sloveniei, este situată în partea central-vestică a țării,
într-o depresiune la poalele Alpilor Iulieni, la cca. 300 m alt., pe râul omonim, la
46o3’5” lat. N și 14o30’20” long. E. În epoca romană a fost castru (Emona), iar apoi
s-a evidențiat ca important și înfloritor centru medieval. În prezent, Ljubljana,
împărțită în 17 districte, se întinde pe 275 km2, numără cca. 270.000 loc. și este cel
mai mare centru industrial al țării (industrie electronică și electrotehnică,
biotehnologie, industrie chimică, industrie farmaceutică, industrie alimentară
etc.), un important nod de comunicații (rutier și feroviar) și un remarcabil centru
financiar-bancar, comercial (Bursa din Ljubliana a fost cumpărată de Bursa
Vieneză, în 2008), turistic (ruinele romane ale castrului Emona, ars de huni (452);
Centrul istoric, cu Piața Mesti și Piața Gornji, cu clădiri de din sec. XI-XVII ș.a.;
Castelul datat din anul 1130; Palatul Gruber, construit între 1773 și 1790; Cartierul
Krakovo, cu cele mai înguste străzi din Slovenia) și cultural (Galeriile Naționale,
din 1918; o universitate, fondată în anul 1919, cu peste 20 de facultăți, trei
academii și un colegiu; Filarmonica Națională, cu clădirea construită în 1701).
64
SPANIA
Reino de España
divizat de lanțuri muntoase –
Sierra de Gata, Sierra de
Guadarrama, Sierra de Gredos
ș.a. – în platourile Castiliei
Vechi și Castiliei Noi) și munți
(Cantabrici,
Léon,
Iberici,
Castiliei,
Sierra
Morena,
Cordiliera Betică, Andaluziei, cu
Sierra Nevada, și Pirinei), în S,
Câmp. Andaluziei/Andalucía, în
SE, Câmp. Aragonului; țărmurile
sunt arcuite, cu capuri (Tortosa,
Nao, Palos, Gata, Tarifa, Ortegal
ș.a.)
și golfuri (Valencia,
Alicante, Cádiz ș.a.); alt. max.:
3.478 m, în vf. Mulhacén (Sierra
Nevada);
Clima: temperat-oceanică, în V și N,
temperată uscată, în centru, și
subtropicală (mediteraneană),
în E și S; temperatura medie
anuală: 14-15,5oC (ian.: 6-10C,
iul.: 24-27C); precipitații medii
anuale: 450 mm (în partea
centrală) – 1.240 mm (în N);
Hidrografia: ape curgătoare – Ebro
(928 km lung.), Miño, Duero
(925 km lung.), Tajo (cca. 800
km lung. în Spania), Guadiana,
Guadalquivir (560 km lung.),
Segura, Júcar, Guadalaviar ș.a. –
și lacuri – Almendra, Esla,
Alcántara,
Mequinenzo,
Valdecañas, Garcia de Sota ș.a.;
Asociații biogeografice: păduri de
foioase (în V, N), stepă (în Pod.
Meseta), vegetație subtropicală
(în S, tomillares), păduri de
DATE GENERALE
Poziția geografică: SV Europei (Pen.
Iberică), la 36-44° lat. N și
9° long.V-4° long. E;
Insule
componente:
Canare/Canarias (Gran Canaria,
Tenerife, La Palma, Gomera
ș.a.), Baleare/Baleares (Menorca,
Mallorca, Ibiza, Formentera
ș.a.);
Vecini: Franța - NE (623 km),
Andorra - NE (63,7 km),
Gibraltar - S (1,2 km), Portugalia
- V (1.214 km); ieșire la M.
Mediterană - S și Oc. Atlantic V, N (în N G. Biscaya; 4.964 km,
lung. întregii linii de coastă;
Teritorii dependente și cu statut
special: Africa de Nord Spaniolă
(supr. 33 km2; NV Africii);
Suprafața: 504.645 km2;
Forma de guvernământ: monarhie
constituțională ereditară;
Sărbătoarea națională: 12 oct.
(„Ziua Hispanității”, aniversarea
descoperirii Americii de către
Cristofor Columb, în 1492);
Limba oficială: spaniola/castiliana
(local sunt oficiale catalana,
galiciana și basca);
Moneda: 1 euro = 100 cenți;
Membru UE: 1986.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: cca.
90% sunt podișuri (Meseta,
65
conifere și pajiști montane (în
munți înalți);
Soluri (clase/tipuri): cambisoluri,
luvisoluri, cernoziomuri, terra
rossa;
Resurse naturale: lignit, minereu de
fier, plumb, cupru, uraniu, zinc,
mercur,
potasiu,
potențial
hidroenergetic, soluri fertile;
Arii protejate: Coto Doñana (supr.
543 km2, cel mai întins parc
național,
în
Patrimoniul
Mondial
UNESCO),
Montefrague,
Valle
de
Ordesa/Río Ara, Montaña de
Covadonga, Garajonay (parc
național situat în Arh. Canare,
în
Patrimoniul
Mondial
UNESCO), Peștera Altamira
ș.a.);
marocani, francezi, români ș.a.)
- 2,2%;
Structura confesională: romanocatolici - 92%, islamici - 0.7%,
protestanți - 0,3%, alții (iudaici,
neoprotestanţi, ortodocşi) - 7%;
Bilanțul natural: 0,5‰;
Populația urbană: 77,5%;
Speranța de viață: 81 ani;
Capitala: Madrid;
Principalele
orașe:
Barcelona,
València,
Sevilla,
Málaga,
Zaragoza, Palma de Mallorca,
Murcina,
Bilbao,
Córdoba,
Valladolid, Las Palmas de Gran
Canaria, La Coruña;
PIB/loc.: 30.058 $;
Obiective turistice: orașele istorice
din Andaluzia (Sevilla, Granada,
Cádiz, Córdoba ș.a.) și Castilia
(Madrid, Toledo, Avila, Escorial,
Guadalajara, Segovia ș.a.) cu
cetăți, castele, palate, biserici
vechi, mănăstiri, muzee etc.;
țărmul M. Mediterane cu
stațiunile balneoclimaterice de
la Costa Brava, Costa Dorada și
Costa del Sol; Ins. Baleare și Ins.
Canare; M-ții Pirinei și M-ții
Sierra Nevada.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 47.190.000 loc.;
Densitatea medie a populației:
93,5 loc./km2;
Structura etnică: spanioli - 72,3%,
catalani - 16,8%, galicieni - 6,4%,
basci - 2,3%, alții (portughezi,
Madrid, capitala Spaniei, este un oraș vechi (întemeiat pe ruinele unui fort maur
– Magerit) situat în partea centrală țării, în Pod. Castiliei (667 m alt. medie), pe
râul Manzanares, la 40o23’ lat. N și 3o43’ long. V. În anul 1561, în timpul lui Filip al
II-lea de Habsburg (1554-1598), a devenit capitală și s-a dezvoltat ulterior ca un
centru urban înfloritor. În prezent se întinde pe 605,77 km2 și numără 3.300.000
loc. (6.087.000 loc. în agl. urb.). Pe lângă importantele zone industriale și
financiar-bancare, Madridul dispune de importante universități (Complutense,
Tehnică, Charles III ș.a.), centre cultural-științifice și turistice (Muzeul Prado,
Centrul de Artă Regina Sofia, Muzeul Național de Arheologie, Muzeul Thyssen,
Muzeul Thyssen-Bornemisza, Palatul Regal, Templo de Dodo, Mănăstirea și
Escorialul, Biserica Sf. Mihail ș.a.) și clădiri moderne (patru zgârie-nori în Plaza
de Castilla, Arena ș.a.).
66
SUEDIA
Konungariket Sverige
Svealand, în partea centralsudică, cu relief predominant de
câmpie, cu morene și coline
glaciare cuaternare, și Götland,
în S, cu platou fragmentat și
câmpie vălurită; alt. max.: 2.111
m, în vf. Kebnekajse (Alpii
Scandinaviei);
Clima: subpolară, în N (la Cercul
Polar de Nord), și temperatoceanică, în S; temperatura
medie anuală: 0-1oC, în N, și 67oC, în S; precipitații medii
anuale: 300-400 mm, în N, și
600-800, în S (chiar 800-1.000
mm în SV);
Hidrografia: ape curgătoare – Trone,
Kalix,
Lule/Luleälv,
Pite,
Skellefte,
Ume,
Ångerman,
Indals,
Ljusnan,
Oster-Dal,
Väster-Dal, Klar ș.a. – și lacuri
(peste
96,000,
majoritatea
glaciare și tectono-glaciare) –
Vänern (supr. 5.580 km2 și
adânc. 98 m), Vättern (supr.
1.910 km2 și adânc. 128 m),
Hjälmaren, Mälaren (supr. 1.140
km2 și adânc. 64 m), Siljan,
Storsjön, Lule, Hornavan (supr.
251 km2 și adânc. 221 m), Tome
ș.a.;
Asociații biogeografice: păduri de
foioase, păduri mixte, păduri de
conifere, tundră;
Soluri (clase/tipuri): spodisoluri, de
tundră;
DATE GENERALE
Poziția geografică: N Europei (Pen.
Scandinavia), la 55o69’ lat. N și
11o24’ long. E;
Insule componente: Gotland (supr.
- 3.001 km2), Öland supr. - 1.334
km2) ș.a.;
Vecini: Finlanda - NE (614 km),
Norvegia - V (1.619 km); ieșire la
M. Baltică - E, S (G.
Botnic/Bothnia), M. Nordului SV (Str. Kattegat); 3.218 km,
lung. totală a liniei de coastă;
Suprafața: 449.964 km2;
Forma de guvernământ: monarhie
constituțională;
Sărbătoarea națională: 6 ian.
(aniversarea instaurării dinastiei
Wasa, în 1523);
Limba oficială: suedeza;
Moneda: 1 coroană suedeză = 100 öre;
Membru UE: 1995.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile de relief: variat și
suprapus, în mare parte,
scutului
feno-scandic:
Mții./Alpii Scandinaviei, în NV,
Pod. Norrland, în partea
centrală (aproape 1/2 din supr.
țării), Câmp. Lacurilor, în partea
central-sudică, Pod. Småland și
Câmp. Skåne/Skania, în S; se
evidențiază trei mari regiuni:
Norrland, în N, cu relief montan
(în V) și de podiș (în E),
67
Capitala: Stockholm;
Principalele
orașe:
Göteborg,
Malmö,
Uppsala,
Västerås,
Linköping, Örebro, Norrköping,
Helsingborg, Umeå, Jönköping;
PIB/loc.: 40.304 $;
Obiective turistice: Stockholm, cu
numeroase
monumente
culturale și de artă (Palatul
Regal, Skansen, primul muzeu
etnografic în aer liber din lume,
Muzeul Vasa etc.; Uppsala, cu
Catedrala în stil gotic (cea mai
mare din Europa Nordică),
Universitatea (fondată în anul
1477, cu biblioteca în care este
păstrat „Codex argenteus”
Biblia tradusă de Ulfila, în sec.
IV, în limba gotică); localitățile
cu rezonanță istorică (Kalmar,
Malmö Laponia, cu tradiții și
cultură specifice băștinașilor;
peisajele glaciare din M-ții
Scandinaviei; stațiunile balneare
din S țării (Ystad, Falkenberg,
Båstad); I-le Gotland (cu
stațiunea Visby) și Öland.
Resurse naturale: minereu de fier,
plumb,
cupru,tungsten,
potențial hidroenergetic, lemn;
Arii protejate: cca. 800 – Sareks,
Sjaunja,
Padjelante,
Stora,
Vindelfjäller, Sjöfallets ș.a.
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
Populația: 9.573.400 loc.;
Densitatea medie a populației: 21,2
loc./km2;
Structura etnică: suedezi - 87,7%,
finlandezi - 2,3%, sârbi și
muntenegreni - 1%, iranieni 0,7%, bosniaci - 0,6%, polonezi 0,3%, laponi/saami - 0,2%, alții 7,2%;
Structura confesională: protestanți
(majoritatea luterani) - 86,5%,
musulmani - 2,4%, romanocatolici - 1,9%, penticostali 1,2% ș.a.;
Bilanțul natural: 1‰;
Populația urbană: 84,9%;
Speranța de viață: 81 ani;
Stockholm, capitala Suediei, este un oraș situat în E țării, la M. Baltică, în
apropierea L. Mälaren, la 59o21’ lat. N și 18o4’ long. E. Se întinde pe 14 insule legate
prin numeroase poduri și canale, datorită acestui fapt fiind numit „Veneția
nordului” sau „Orașul dintre poduri”. Așezarea a fost atestată documentar în anul
1252, reprezenta o „piață” importantă pentru comerțul cu fier din N
continentului. În sec. XV, pe vremea lui Gustav Wasa (Gustav I), devine
reședință, căpătând oficial statutul de capitală în 1634. Până la sfârșitul sec. XVII,
Stockholm înregistrează numeroase transformări, schimbându-și structura și
arhitectura. Acum se construiesc edificii impunătoare (castele și palate mari),
printre acestea numărându-se Castelul Cavalerilor și Palatul Regal. În sec.
XIX,orașul înregistrează modificări radicale în arhitectură, construindu-se
numeroase clădiri de interes public (școli, spitale, gări, teatre, oficii poștale etc.
Clasa muncitoare se stabilește în cartierele marginale (Sundbyberg), iar elita
ocupă partea centrală a orașului (precum cartierul de vile Djursholm. În
prezent,orașul se întinde pe cca. 209 km2 (381,6 km2 agl. urb.), numără 885.700
loc. (1.372.600 loc. în agl. urb.) și este cel mai mare centru economic și cultural al
Suediei.
68
UNGARIA
Magyar Köztáraság
Clima: temperat-continentală (la
contactul cu clima temperatoceanică și mediteraneană);
temperatura medie multianuală:
11,2oC (-4...0oC în ian. și 19-23oC
în iul.), iar precipitațiile medii
anuale: 500-700 mm;
Hidrografia: ape curgătoare –
Dunărea/Duna (410 km lung. pe
teritoriul statului), Tisa/Tisza
(cca. 600 km lung. în Ungaria),
Criș/Körös,
Ràba,
Eger,
Mureș/Maros ș.a. – și lacuri:
Balaton (tectonic; supr. 596
km2) Kisbalaton/Micul Balaton,
Fertő/Neusiedler),
Velence,
Tisza ș.a.;
Asociații
biogeografice:
stepă/pusztá, silvostepă, pădure
de foioase;
Soluri (clase/tipuri): cernoziomuri,
luvisoluri;
Resurse naturale: bauxită, cărbune,
gaze naturale, soluri fertile etc.;
Arii protejate: 10 parcuri naționale,
145 rezervații și 35 zone naturale
de interes: Hortobágy/Pusztá
(aflat, din 1999, în Patrimoniul
Mondial UNESCO; supr. cca.
82.000
ha),
Kiskunság,
Kisbalaton, Bükk, Aggtelek,
Fero-Hansag, Drava, Balatonul
Superior, Duna-Ipoly, Tihany,
Orseg ș.a.
DATE GENERALE
Poziția geografică: Europa Centrală,
la 46-49o lat. N și 16-23o long. E;
Vecini: România - E (448 km), Serbia
- S (166 km), Croația - SV (329
km), Slovenia - V (102 km);
Austria - V (366 km), Slovacia N (676 km), Ucraina - NE (103
km);
Suprafața: 93.030 km2;
Forma de guvernământ: republică
parlamentară;
Sărbătoarea națională: 20 aug. (ziua
Sf. Ștefan, fondatorul statului
maghiar);
Limba oficială: maghiara;
Moneda: 1 forint = 100 filléri;
Membru UE: 2004.
CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
Relieful/unitățile
de
relief:
predominant de câmpie (2/3) –
Câmp. Panonică, împărțită de
M-ții Bakony, cu prelungirile
Col. Somogy și Mas. Mécsek, în:
Kisalföld/Mica Câmp. (NV) și
Alföld/Nagyalföld/Marea Câmp.
(SE); în NE se prelungesc
ramificații ale Carpaților –
Börzsöny, Mátra, Bükk și
Zemplén-Tokaj –, iar în N și NV
sunt munți scunzi – Bakony,
Vértes și Cerecse-Pilis; alt. max.:
1.015 m, în vf. Kékes (M-ții
Mátra);
REPERE DEMOGRAFICE ȘI
SOCIO-ECONOMICE
69
Populația: 9.906.000 loc.;
Densitatea medie a populației:
106,4 loc./km2;
Structura etnică: maghiari - 84,4%,
romi - 5,4%, ruteni - 3%,
germani - 2,4%, români - 1%,
slovaci - 0,9%, evrei - 0,6% ș.a.;
Structura confesională: romanocatolici - 60,5%, protestanți
(calvini, luterani) - 25,4%,
greco-catolici - 2,6%, fără
religie, nespecificată ș.a. - 11,5%;
Bilanțul natural: -3,3‰;
Populația urbană: 67,9%;
Speranța de viață: 73,7 ani;
Capitala: Budapesta/Budapest;
Principalele
orașe:
Debrecen,
Miskolc,
Szeged,
Pécs,
Nyíregyháza, Györ, Kecskemét,
Székesfehérvár;
PIB/loc.: 19.497 $;
Obiective turistice: Budapesta, cu
numeroase monumente istorice,
culturale
și
artistice
(fortificațiile Cetății Buda sunt
în
Patrimoniul
Mondial
UNESCO); orașele istorice Györ,
Vác, Veszprém, Pécs, Szeged
etc.; castelele Jurisics, Sitke,
Sümeg și fortificațiile Eger,
Várpalota, Szabolcs; L. Balaton
cu Pen. Tihany și stațiunile
balneoclimaterice
Siófok,
Balatonföldvár, Balatonszárszó,
Balatonszéplak, Balatonjenyes,
Fonyód, Balatonalmádi ș.a.;
M-ții Mátra (cu numeroase
stațiuni), M-ții Bükk, Parcul
Natural Örség, L. Fertö ș.a.
Budapesta/Budapest este situată în partea central-nordică a Ungariei, pe
malurile Dunări, între 300 și 530 m alt., la 47o28’19” lat. N și 19o3’1” long. E. În
antichitate, în arealul actualului oraș, pe malul drept, se găsea așezarea celtică
Ak-Ink, numită Aquincum în epoca romană (centrul de guvernare a Pannoniei
Inferioare). Pe malul opus a fost ridicată așezarea Trans-Aguincum/
Contraaquincum, cele două orașe fiind legate, peste Dunăre, printr-un pod de
bărci. În preajma anului 540, Buda, fratele regelui hunilor, Attila, a rebotezat
Aquincum (numită la acel moment Sicambria), cu numele său. Din 1148 datează
orașul Pesta ridicat peste ruinele vechiului Contraaquincum. Regele maghiar Béla
IV (1235-1270) a mutat capitala la Óbuda, unde a ridicat o impozantă cetate.
Orașul Buda a atins apogeul sub aspect edilitar și cultural în timpul regelui Matia
Corvin (1458-1490). Între 1526 și 1686 Buda s-a aflat sub stăpânire otomană
(atunci fiind construit monumentul funerar al lui Gül Baba, unde viețuiau 60 de
derviși), ca apoi, la 2 sept. 1686, să fie eliberat de o coaliție creştină. Împărații
Leopold I (1658-1705) și Maria Terezia (1745-1765) au reconstruit cele două orașe,
iar în 1873 cele două, Buda și Pesta, s-au unit și au format orașul Budapesta (în
sec. XIX menționată ca Pest-Buda). Aici, în 1896 a fost construit primul metrou
de pe continent (la Pesta), iar între 1884 și 1902 a fost înălțat Parlamentul
Ungariei. În prezent, orașul se întinde pe 525 km2, numără 1.740.000 loc. (cca.
2.500.000 loc. în agl. urb.) și este cel mai important centru industrial, financiar,
cultural și turistic al Ungariei. Orașul găzduiește numeroase biserici vechi (Sf.
Ștefan, Matthias ), muzee (de Artă, al Bibliei, al Muzicii, Evreiesc etc.),
universități (Eötvös Loránd, din 1777, de Tehnologie și Economie, de Medicina
Semmelweis ș.a.), băi termale (Gellért) și chiar peșteri naturale.
70
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Andrei Ileana, Erikos A., Teslaru S.: Statele lumii de la A la Z, Edit. TESS-M,
Constanța, 1998.
2. Caloianu N., Gârbacea V., Hârjoabă I., Iancu Silvia, Marin I.: Geografia
continentelor. Europa, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1982.
3. Coteţ P.: Europa şi Asia. Geografie fizică, Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1967.
4. Dragomirescu Ș., Săgeată R.: Statele lumii contemporane, Edit. Corint,
București, 2011.
5. Gâștescu P.: Lacurile Terrei, Edit. CD Press, București, 2006.
6. Ghica Luciana: România și Uniunea Europeană, Edit. Meronia, București, 2006.
7. Giurcăneanu C.: Statele pe harta politică a lumii, Edit. Politică, București, 1983.
8. Golban R.: România: alternative la corsetul UE, Edit. Top Form, Bucureşti, 2013.
9. Ionescu Mariana, Condurățeanu-Fesci Simona: Parcuri și rezervații pe glob,
Edit. Albatros, București, 1985.
10. Matei C. H., Neguț S., Nicolae I.: Enciclopedia statelor lumii, Ediția a X-a, Edit.
Meronia, București, 2005.
11. Matei C. H., Neguț S., Nicolae I., Radu Cătălina, Vintilă Ioana: Enciclopedia
Europei, Ediția a IV-a, Edit. Meronia, 2007.
12. Marin I.: Geografia lumii, Tip. Universităţii din Bucureşti, 1993.
13. Marin I.: Geografia regională. Europa, Asia, Edit. Fundației „România de
Mâine”, Bucureşti, 1999.
14. Marin I., Nedelcu A: Geografie mondială, Edit. Prahova, Ploiești, f.a.
15. Marin I., Luchian N.: Geografia fizică a României și geografia fizică a Europei,
Facultatea de Geografie, București, 1996.
16. Mărculeţ I.: Aspecte geografice privind resursele naturale din Europa şi
România, Învățătorii noștri, vol. IV, București, 2008.
17. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina: Aspecte privind clima Europei şi a României,
Liceul – prezent și viitor, vol. V, Bucureşti, 2008.
18. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina: Aspecte privind hidrografia Europei şi a
României, Liceul – prezent și viitor, vol. V, Bucureşti, 2008.
19. Mărculeţ I., Vlăsceanu Graţianca: Municipiului Bucureşti – aspecte istoricogeografice, Funigei, nr. 14-15, București, 2009.
71
20. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina, Popa-Tutoveanu Aurora: Aspecte privind
învelişul biopedologic al Europei şi României, Învățătorii noștri, vol. IV,
București, 2008.
21. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina, Popa-Tutoveanu Aurora: Aspecte privind relieful
Europei, Liceul – prezent și viitor, vol. VI, Bucureşti, 2009.
22. Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina, Popa-Tutoveanu Aurora: Aspecte privind
relieful derivat al României, Liceul – prezent și viitor, vol. VII, Bucureşti, 2010.
23. Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Marcu Daniela, Mărculeț V.: Superlativele
României. Mică enciclopedie, Edit. Meronia, București, 2010.
24. Mărculeț I., Mărculeț Cătălina: Statele Uniunii Europene și vecinii României,
în Geografie. Bacalaureat 2014 – ghid de pregătire intensivă (teste cu rezolvări),
coord. Mărculeț I., Edit. Meronia, București, 2013.
25. Mândruţ O.: Atlas geografic şcolar, Edit. Corint, Bucureşti, 2008.
26. Muică Cristina, Geacu S., Sencovici Mihaela: Biogeografie generală, Edit.
Transversal, București, 2006.
27. Muică Cristina, Buza M., Sencovici Mihaela: Biogeografie. Compendiu, Edit.
Universitară, București, 2009.
28. Negoescu B., Vlăsceanu Gh.: Geografie economică. Resursele Terrei, Edit.
Meteor Press, București, 2004.
29. Simion Bianca (coord.): Ghidul statelor membre ale Organizației
Internaționale a Francofoniei, Edit. Paco, București, 2006.
30. ***Agenda Europa 2010-2011, Comisia Europeană, 2010.
31. ***http://en.wikipedia.org/wiki/International_Monetary_Fund.
32. ***http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_(PPP)_percapita.
33. ***Spațiul Schengen și cooperarea, Europa. Sinteze ale legislației UE,
http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/free_move
ment_of_persons_asylum_immigration/l33020_ro.htm.
34. ***Uniunea Europeană, http://europa.eu/index_ro.htm.
35. ***Uniunea Europeană în date și cifre, http://www.consilium.europa.eu/
uedocs/cms_data/librairie/PDF/QC3011299ROC.pdf.
36. ***Wikipedia.
72
Lucrări de geografie apărute sub egida Colegiului Național „I. L.
Caragiale”:
Mic dicţionar geografic şcolar, autori: Mărculeţ I., Ştefan Narcizia
(coordonatori), Căpăţînă Mihaela, Coşcodaru Daniela Mihaela
Clementina, Konradi Ruxandra, Lupu Andreea, Marcu Diana, Mărculeţ
Cătălina, Mogoş Georgiana Marina, Preda Andreea Camelia, Stănciuloiu
Andra, Zahariade Elisabeta, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, ISBN 978973-0-12042-4, Bucureşti, 2012, 78 pag. (format electronic).
Dicționarul ariilor naturale protejate din România, autori: Mărculeţ I.
(coordonator), Mărculeţ Cătălina, Boboc Roxana Varvara, Căpăţînă
Mihaela, Di Pucchio Stefania, Dobranici Ioana-Cristina, Enăchescu C.-A.,
Găină F., Minciu Maria Gabriela, Mogoș Marina-Georgiana, Scarlatache
Miruna Ana-Maria, Toader Ioana Valentina, Ursu Claudia, Vasilescu
Andreea, Văcaru Ana-Maria, Zahariade Elisabeta Ștefania, Colegiul
Naţional „I. L. Caragiale”, ISBN 978-973-0-13590-9, Bucureşti, 2012, 83 pag.
(format electronic).
Dicționarul așezărilor urbane din România, autori: Mărculeţ I.
(coordonator), Mărculeț Cătălina, Boboc Roxana Varvara, Burnaz,
Ștefania, Cap Ruxandra Maria, Ciurea Daniela, Cristescu Ruxandra, Di
pucchio Stefania, Dobranici Ioana-Cristina, Gureșoaie E. A., Pestrițu
Lidia, Pîrjol Maria Luisa, Popa Roxana-Gabriela, Rădoi N., Scarlatache
Miruna Ana-Maria, Stancu Theodora, Ursu Claudia, Colegiul Naţional „I.
L. Caragiale”, ISBN 978-973-0-14631-8, Bucureşti, 2013, 86 pag. (format
electronic). Bucureşti, 2012, 83 pag. (format electronic).
15 teste de geografie pentru pregătirea examenului de bacalaureat, autor:
Mărculeț I., Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, ISBN 978-973-0-15801-4,
București, 2014, 50 pag. (pentru uz intern; format electronic).
STATELE UNIUNII EUROPENE. MICĂ ENCICLOPEDIE
Tiraj: 100 exemplare
ISBN 978-973-0-16211-0
Colegiul Național „I. L. Caragiale”
București, 2014
73