Academia.eduAcademia.edu

Un gladius din castrul Bersobis

2007, Analele Banatului, S. N., XV, p. 69-73

ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XV, 2007 http://muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm UN GlAdiuS DIN CASTRUL BERSOBIS1 Alexandru Flutur* Cuvinte cheie: Bersobis, castru de legiune, legio iV Flavia Felix, gladius. Keywords: Bersobis, legionary fortress, legio iV Flavia Felix, gladius. În anul 2001, în cadrul cercetărilor arheologice privind comandamentul din castrul legiunii a IV-a Flavia Felix de la Berzovia (jud. Caraş-Severin), s-a realizat şi o secţiune, de 11 x 2 m, în exteriorul zidului sudic al clădirii. Suprafaţa cercetată (S 11) s-a situat la 50 cm în prelungirea secţiunii S 5, în care s-a identificat camera D din şirul de încăperi posterioare2. S-au observat două straturi mari de amenajare, mai groase în apropierea zidului clădirii. La aproximativ 11,80 m de acest zid a apărut urma unui şanţ, probabil de implantare a peretelui unei barăci. Umplutura şanţului este compusă din pământ asemănător cu cel din stratul 1, la care se adaugă pietricele şi pigmenţi de calcar (Pl. III); aici a fost găsit, în stare proastă de conservare, un as din timpul lui Traian. Construcţia a fost dezafectată la un moment dat, suprafaţa fiind nivelată cu stratul 2, în zona şanţului observându-se o mai mare persistenţă a materialului tegular fărâmiţat. La sud de „perete”, deasupra humusului antic există un lut argilos brun gălbui care îşi modifică însă treptat culoarea, devenind înspre partea superioară un lut brun. Această amenajare este reprezentată şi aici, în zona presupusei barăci, de stratul 2 care nivelează toată suprafaţa exterioară clădirii comandamentului. Puţin deasupra humusului antic, vizibil pe profilul estic, a apărut lama de fier a unui gladius. Butonul de bronz al mânerului a fost găsit la mică distanţă, dar o parte din tija de fier a mânerului nu s-a păstrat. În interiorul „barăcii”, partea superioară a humusului indică nivelul de călcare din timpul funcţionării clădirii. Arma, aflată în poziţie * Cercetător la muzeul Banatului, Piaţa Huniade nr. 1, sanduflutur@ yahoo.com 1. Acest articol are la bază o comunicare prezentată la simpozionul “Daci şi Romani. 1900 de ani de la integrarea Daciei în Imperiul roman” Timişoara, 24-26.03.2006.2 2. Al. Flutur, Săpăturile arheologice din principia castrului legionar de la Bersobis – 2000-2001, AnB (S.N.), IX, 2001 (2002), 140, pl. VI. orizontală, a fost depusă la baza nivelului de amenajare 2, probabil atunci când construcţia era în curs de dezafectare. Spada3 (Pl. I) se afla într-o stare de conservare precară, existând tendinţa de exfoliere a fierului oxidat. Dealtfel, în timpul săpăturii, o parte din jumătatea inferioară a lamei a fost distrusă, în acea porţiune rămânând doar miezul de fier neafectat de rugină4. Lungimea lamei este de 48,5 cm, dar, ţinând cont că vârful era mai ascuţit, ajungea la aproximativ 50 cm. Lăţimea este de 4,2 cm (la umerii lamei şi înainte de vârf ), dar scade până la 3,8 cm în partea de mijloc. Pe lamă se observă nervura mediană. Butonul (Pl. II) are diametrul de 5,5 cm, înălţimea fiind de 2,7 cm; a fost realizat prin turnare. Acest element de bronz pare să fie singurul găsit pentru acest tip de armă, neexistând analogii5. În interiorul semisferei de bronz se observă miezul de fier al mânerului care a fost prins în aliajul de bronz.6 Montarea butonului la mâner s-a făcut desigur la cald; bronzul a fost reîncălzit şi adus la o temperatură care făcea posibilă sudarea cu fierul. Scobitura centrală din exterior poate reprezenta urma de fixare într-un dispozitiv în timpul acestui proces. Tot pe suprafaţa exterioară a butonului sunt realizate patru şănţuiri fine circulare, probabil cu rol decorativ. Gladius-ul se încadrează în tipul Pompei7, caracteristic pentru a doua jumătate a secolului 3. În privinţa terminologiei v. Z.K. Pinter, Spada şi sabia medievală din Transivania şi Banat, Reşiţa, 1999, 26 sqq. 4. Arma a fost restaurată de către Alexandru Fota, restaurator la Muzeul Banatului Timişoara, căruia îi mulţumesc şi pe această cale. S-a preferat legarea butonului de restul spadei, reconstituindu-se cu aproximaţie tija mânerului. S-au făcut completări în special în partea inferioară a lamei şi s-a reconstituit vârful. Piesa se păstrează în Muzeul Banatului cu numărul de inventar 30.216. 5. Informaţie amabilă oferită de Liviu Petculescu. 6. Cel mai probabil, bronzul a fost turnat direct pe mâner, realizânduse astfel o sudare perfectă cu fierul. Se pare că scobitura centrală de pe suprafaţa exterioară a butonului a fost executată pentru trasarea cu compasul a celor patru caneluri concentrice. 7. G. Ulbert, Gladii aus Pompeji, Germania, 47, 1969, 119-125. 69 ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XV, 2007 I p.Chr.8, utilizat şi în secolul II când spada scurtă este înlocuită treptat cu spatha9. Piesa de la Berzovia a fost folosită în timpul lui Traian, probabil chiar în războaiele dacice. Dată fiind şi poziţia orizontală a lamei, se poate considera că a fost abandonată în mod deliberat, fiind mai greu de crezut că a fost uitată sau pierdută. Ian Haynes, aducând în discuţie cazurile depunerilor de arme în castrele din Britannia, susţine că acestea puteau reprezenta acte rituale legate de anumite credinţe religioase ale militarilor care erau mai apropiate de religiile locale preromane decât de religia oficială10. Existenţa castrului legionar de la Bersobis se limitează la perioada anilor 101-119 p.Chr.11, dar depunerea gladius-ului a avut loc, se pare, încă în timpul lui Traian, oricum înainte de ultima amenajare a spaţiului exterior clădirii comandamentului. A GlAdiuS FROM THE FORTRESS AT BERSOBIS (Summary) The weapon was discovered c. 13 m to the south outside the legionary stone principia, very probably in a barack as indicated by a possible wall trench (see Pl. I). The blade and the bronze pommel were found separately, so the length of the reconstructed grip is approximate. Strongly affected by oxidation, the iron blade has been completed in the restoration process. It is 48.5 cm long and 3.8-4.2 cm wide, but was more pointed (it reached approximate 50 cm long). The bronze pommel was cast and fixed on the iron tang. The gladius from Bersobis represents the Pompeii type, characteristic for the second half of the I century AD, but such weapons were also used in the II century. The sword deposition can be dated between the Dacian wars and the end of Trajan’s reign, or in any event before the last levelling of the external area of stone principia. The existence of the legionary fortress is bracketed by the dates 101-119 A.D. 8. V. şi L. Petculescu, Armata romană în Dacia în timpul lui Traian. dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei (Catalogul expoziţiei), Bucureşti, 2006, 32-33. 9. M. Feugere, L’armement du Haut-Empire. (M. Reddé), l’armée romaine en Gaule, Paris, 1996, 128. 10. I. Haynes, Religion in the Roman Army: Unifying aspects and regional trends. (H. Cancik, J. Rüpke), Römische Reichsreligion und Provinzialreligion, Tübingen, 1997, 121-124. 11. A. Flutur, Castrul Berzobis din perspectiva cercetărilor recente. (E. S. Teodor, O. Ţentea), dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei (Actele simpozionului desfăşurat în 13-14 octombrie 2006 la Muzeul Naţional de istorie a României), Bucureşti, 2006, 165-169. 70 71 ANALELE BANATULUI, S.N., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XV, 2007 Pl. II - Butonul de bronz al mânerului spadei (desene: Liana Flutur). Pl. II - The bronze pommel of the sword grip. 72 Pl. III - Profilul estic al secţiunii S 11: 0. humus antic; 1’. umplutura gropii de implantare a peretelui „barăcii”; 1. lut negru (primul strat de amenajare); 2. lut brun (al doilea strat de amenajare); 3. pământ negru compact, care include la suprafaţă glia actuală Pl. III - Eastern profile of the section S 11. 73