Constantin_Noica-Povestiri_despre_OM

Capitolul' XV RATIUNEA CARE EXAMINEAZĂ LEGEA (Rezumat general ~ Cum să se împace omul cu ideea că viav a şi cunoaşterea sint o amăgire ? El se încrede firesc în senzav ii, în percepv ii, În intelect - dar nu capătă certitudinea, Se trezeşte la eonştilnta de sine şi invocă, mai puv in firesc, viav a ei, blruinv ele ei asupra altora, nepierîtorul din ea - şi iarăşi nu capătă certitudinea, Atunc) face una din conştiinv a despre lume şi cunştiinv a de sine, şi se rîdieă la rav iune: întîi la rav iunea cunoscătoare, observind legile lumii, legile gîndirii şi legile înscrise în om, apoi la rav iunea activă, înîăptuind legea destinului, legea inimii sau legea virtuv ii, apoi încă o dată Ia rav iullea cunoscătoare, cu idealul artistului creator sau principiile înv elepciunii universale - şi nici acum nu obv ine certitudinea. Dar a căpătat măcar ceva: dreptul de a spune că prin el, omul, se spune mai mult decit este el.) După ce s-a prăbuşit de fiecare dată pînă acum, încercînd să asalteze cerurile, omul tot nu se smereşte : foarte bine, îşi spune el la capătul aventurilor rav iunii, dacă nu ajung eu pînă la adevăr şi lege, sînt măcar sigur de un lucru, că am criteriul adevărului şi legii. Totul trebuie să se înfăv işeze la scaunul meu de judecată. - Este aproape ca în vorba lui Protagoras, antieul : "Omul e măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sînt cum că sînt, a celor ce nu sînt CUl11 că nu sînt". Cu o asemenea biruinv ă fără prea multă glorie, cum vom vedea îndată, se vor încheia neobişnuitele trepte ale conşt:inţ ei. Sîntem exact la jumătatea cărv ii lui Hegel, unde ne putem opri, căci de aci încep întîmplările spiritultâ, adică începe altceva. Sînt şi acestea neobişnuite ? Dar 106 el, ci Lll{I ru 1 le CU!1V)tt::d bine ~l m de '* ['egăseyle sau va regăsi lesne singur. înt experienv ele ale de viav ă, de astă d. lă şl:ute: exper-lenv a de familie. ca bărbat şi Iern .e. lratc 'Ci ;,ur11 ; expeticnta de cetăv ean intr-un stat; cult.ura. revolutia şi inlegăn;in tul cu "«menii. credinta. telepciunea de după revolutie. ·Şi dealtfel Hegel i le prezintă acum limpede. ca desfăşurare a is tor iei cunoscute. In rea litate intimplătile conştiinv ei e petreceau în sînul celor ~llc spir itu+ui - care i le explică de fiecare dată fără ca omul ~- ~ ie. Omul nu-,« apartine. ci întotdeauna trăic-!e "i cunoa- e in spiritu lumii din care face parte, El nu {',~lt' <l~td.hr niciodată un eu Iără noi. fără un spirit dc' dindarăh ..d său. Dar 'in î. plările conxtiintel s-au desIăsurat t:>1înlăntuit ca şi cum -const iinta .~i-ar apartine : )! de aceea erau neobisnuite. Căci neobi-nu it nu este C<1 «rnul să fie ,-lLLCt::nI decit crede' el că es'.f.' : neobisnuit e ca (',11L1 ~ ~ă-)i aparv i nă. În versiunea aceasta a im.rlui care crede că-şi aparv ine. c,d~-că a unui din abstras din rca luatea spirituală în care s€' tmplincste. ,'-au in ·,)v i;::al. deci toah.' int implărilc conl;-Liin(ei. \'(t/lQcl că nu-si obtine cert.it udinea pe căile imediate ale Cfll1.::, tiinv ei "i con-t iit It'l de sine. omul şi-a ~PLt;:. că posedă rut iune ~i că deti el în(l':l'ge :,i dă socoteală cit: tot. Cit de adinc umană n-a devc it atunci ratiunea, CLl cele nouă capitole ale el din carte ' Caci fiecare ne inchipuim ~l avea ratiune (a o aH\.1. nu a fi rav iune. cum va spune Heu'ei în punea el doua) .)i atunci păv im ca aci : plecăm de la ratiune-a care observă. rav iunea cun, lş'erii sti it Ii.Lce. ~i sti ':;-im. cu Uri lung ocol. lot la o ratiune e~ obs -rvă. în spctă la ,.l'av i~me:l ce examinează legea", după (:{;' incereaser 1 s-o prindem din lucruri. sau după ce ne Inchipuisem că o "i avem. Icricind lumea cu rclormele, creutlilc şi principiile noastre. Rav iune-a care examinează leg 'el. '? Dur aceas a seamănă grozav cu ceva din lumea nor tră de astăzi. 'in mă!' ura in ~,r "l a a p itut crede că 011 ul l.,i apartine .;i că nu v ine de o rînduială mai adîncă. Cururn l ită cit: răzvrătirea individualistă. rutiunca v multume-te ~ă fie organul universulităv ii Iorrnale. adică al criteriilor de ad 'văr, nu al • devărului. E ca iunea 'tldă. ra;Ltne~1 logică. Pe atîta to' '" ::im, •.-, .,;':,-,P;".:t ,'urL; iinv ,i. d ,iO;, ~-:nci..;pn'zece de-o C' ~t.' 10' mersuri ale ei de a se înstăpini asupra universului, şi cu rav iunea goală obv ine ea acum suveranitatea "examinării". Căci din toate eertitudinile spre care năzuise, conştiinv a a rămas cu aceasta singură: controlul. S-ar putea să se.mene cu certitudinea lui Faust din actul III al părv ii a doua, care rămîne în mînă cu straiele frumoasei Elena, în timp C€ aceasta dispare in nori. Căci, spune Hegel, "această examinare nu duce departe; tocmai fiindcă criteriul ei este tautologia şi este indiferent rav ă de conv inut, el primeşte în el conv inutul acesta, ca şi pe cel opus" (p. 240). Astăzi de pildă - aşa cum ni se spune -, cu mijloacele logicii formale, s-a dovedit că argumentul lui Toma din Aquino "ex motu' despre existenv a lui Dumnezeu, ca şi cel despre nemurirea sufletului, sînt perfect corecte, date fiind premisele. Dar b.neinteles că sînt la fel de corecte şi argumentele care dovedesc contrariul. Şi tocmai aceasta ilustrează acum Hegel, cu un exemplu tulburător pentru omul modern: proprietatea. Este oare o lege ca proprietatea să existe? E ceva contradictoriu în ea luată ca atare, independent de orice context istoric? Dar dacă nu e ceva contradictoriu, se poate spune că şi non-proprietatea se contrazice tot atît de puv in. Sau, într-alt sens, se contrazice la fel de mult. Să luăm premisa non-proprietăv ii, de pildă. Dacă un bun e necesar folosinv ei, atunci trebuie să revină cuiva; şi nu-i poate reveni în chip întîmplător, spune Hegel, ci trebuie să-i revină în forma sa de universalitate, adică pentru întreaga existenv ă a celui care îl foloseşte. Dacă lucrul acesta e asigurat, nu cu proprietatea, ci prin comunitate de bunuri, atunci sau nu repartizezi egal şi contrazici egalitatea indivizilor, pretinde Hegel, sau repartizarea e egală şi e contrazisă satisfacerea nevoii. Dar premisa proprietăv ii nu duce la o contradicv ie şi mai mare? Ceea ce posezi e un bun, iar bunul e ceva pentru tov i, care totuşi, prin posesiunea lui, e refuzat altora. Lucrul e contrazis în calitatea lui de lucru, dacă e al cuiva. Era perfect logic să ai ceva, e perfect logic să nu ai nimic. Este ca în cazul nemuririi sufletului, verificată ca "exactă" de maşinile noastre cibernetice. 108 Dar ce adevăruri sînt acestea pe care le validează doar exactitatea ? Poate, pe planul ştiinv elor forrnale - care nu sînt angajate în nici o substanv ă - desfăşurările care nu se contrazic să se prefacă într-un fel de adevăruri; dar în substanta societăv ii, a viev ii şi chiar a gîndirii, asemenea adevăruri cu conv inut indiferent v in, declară Heg.el, de "insolenv a ce transformă arbitrarul în lege şi eticul într-o ascultare fav ă de acest arbitrar" (p. 243). Legile au conv inuturi, există diferenv e în universal şi există adevăruri anumite. Cine le dă ? Dar ele sînt. "Dacă întreb cum s-au constituit, am şi trecut peste ele" (p. 244). Constiinta individuală este, atunci, la capătul încercărilor ei. Ce i se întîmplă acum este să înv eleagă că adevărul nu este în ea, ci că ea este în adevăr. Totul se va răsturna. Pînă acum omul era în căutare de adevăr, acum s-ar putea spune că adevărul e în căutare de oameni, de conştiinv e. Dacă vrev i, omul pornise la vînătoare de universaluri şi le adulmeca rînd pe rînd: universalul conştiinv ei, al conştiinv ei de sine, al rav iunii. Acum universalul porneşte la vînătoare de oameni. Toată istoria e aşa, toată viav a e aşa, după Hegel: muşcă din noi universalul, ne pasc adevărurile, aşa cum ne pasc gîndurile. Ne creşte cu grijă o substanv ă, de parcă am fi "realitatea ei efectivă şi fiinv a ei - în fapt", spune Hegel. Peste noi sînt realităv i mai vaste, suflări, duhuri, dihănii să spunem, care iau chipul blînd al familiei, al cetăv ii, al limbii, credintelor, al culturii. Are Hegel dreptate ? ~ ,,1 acasă, o înlănv uire de aventuri care să se păstreze doar dacă se îndură Homer de ele. Pe de altă parte ea nu este, în demersurile ei felurite, nici ca demonstrav iile sau socotelile matematice, 'Sortite să dispară în clipa cînd ai ajuns la rezultat. Viata de constiintă e rezultat: cu drum cu tot. spune Hegel.' Oriee începător ştie că vorba sa cheie est~ una amev itoare: "aufheben", care înseamnă a suprima, adică a suspenda, adică a păstra totuşi. Ca să înv elegi vorba lui Hegel, şi cu ea tot ce se păstrează din prima jumătate a "Fenomenologiei spiritului", trebuie să combav i (adică să suprirni, să suspenzi şi să păstrezi ca o biată naivitate cu aer de înv elepciune) o altă vorbă, de astă dată una a umanităv ii: "Nu pov i să-v i mănînci prăjitura şi s-o şi ai". Continuăm să acceptăm mari vorbe stupide ale omului şi să admirăm mari gesturi stupide ale lui. Nu ne revoltăm îndeajuns, de pildă, Împotriva tăierii nodului gordian de către Alexandru. Era o problemă, şi una subtilă, acest nod gordian. Dar vine un flăcău, cu coroană pe cap şi paloş în mînă, şi desfiinv ează pentru veacuri problema. E asta o ispravă? Toată problema este: cum să-v i mănînci prăjitura şi s-a şi ai. Acesta e nodul gordian al omului şi aci se înscriu, într-un sens, filozofia lui Hegel şi filozofia pur şi simplu. In definitiv filozofia nu vrea altceva decît această aparentă imposibilitate, să obv ină unitatea fără să piardă diversitatea ; să ajungă la rezultat, cum spune Hegel, cu drum cu tot - în timp ce ştiinv a consimte să uite drumul, aproximav ia adevărului, istoria şi rătăcirile, să uite petrecerea. Dar viata omului are ea alt sens decît cel al filozofiei ? Totul e cum să trăieşti păstrînd ce ai consumat, păstrîndu-l în cultură, sau în substanta ta spirituală, sau în uitarea din care eşti făcut şi care e ceva la fel de viu ca amintirea ta. Dacă experienv ele de viav ă pe care le faci sînt disparente, dacă nu pov i mînca prajitura şi s-o şi ai, viav a nu merită să fie trăită. Această înv elepciune păstrătoare, şi de aceea activă, 'inv elege filozofia s-o opună înv elepciunii resemnata a nefilozofiei. În cazul întîmplărilor conştiinv ei, omul a trebuit să părăsească rînd pe rînd conştiinv a simplă, constiinta de sine, acum rav iunea; dar el ştie că ele au fost bune, în 110 LL"CHEIERE.L -EOEr. NUITELE ÎNTÎMPLAR[ au ..Petrecerile 1u i Odi 'cf'· , ub titlul .,(eobi)nuilele întîmplări ale conştiinv ei în căutarea certitudinii", am încercat să facem din pTima jumătate Ci cărv ii lui. Hegel, "Fenomenologia spiritului", ceea ce este în fond: o petrecere a omului - în toate sensurile cuvîntului nostru, inclusiv sau mai ales cel de "grele petreceri" ..Omul ca ins, cu ccnştiinv a sa individuală, a petrecut într-adevăr în toate felur.ile, de-a lungul a cinci sprezece capitole (ba chiar a dansat dialectic, dar fără voia sa, ca într-o noapte walpurgică) : s-a defăşurat şi lămurit cu imv urile, s-a pus la încercare cu mintea, a intrat în sinea sa şi -a zbuciumat, trecînd prin peripev ii nebănuite, a ieşit apoi din sinea sa şi s-a apucat să petreacă totul prin rav iune - cind spre a cunoaşte, cînd spre a Iăptui, cînd spre a cunoaşte iarăşi . ..,l la ce a ajuns. după ce crezuse tot timpul că pune mina pe cîte o certitudine sau un adevăr, şi se vedea izgonit din ele? A ajuns la constatarea că, rămînînd o conştiinv ă individuală, el nu este decît un fel de agent de circulav ie al adevărurilor. cu toată superba sa rav iune: spune doar "asta e bun. asta nu este". Trebuie să ia deci totul de la început. de astă dată nu ca o simplă conştiinv ă ind t viduală. In clipa cind eşti O"atasă spui că nu s-a ales nimic din toată petrecerea aceasta atît de bine legată şi desfăşurată, vine Hegel să declare: se păstrează tot. Viav a de con ştiinv ă nu. e ca. petrecerile lui Odisef înainte de a ajunge 111 ceasul lor, că sînt undeva bune în sine şi că fără ele - adică fără senzav ie, percepv ie şi cunoaştere intelectuală, fără afirmările, nădejdile şi deznădejdile conştiinv ei de sine, fără cunoaşterea şi nebunia, activă sau creatoare, a rav iunii - nu încape viav ă spirituală, nu poate fi certitudine, nici adevăr. El a gustat din ele, le-a consumat, dar vrea să le regăsească. Şi le regăseşte, dar în spirit, spune Hegel. Le regăseşte în cuprinsul a ceea. ce e mai adînc în noi decît noi înşine, cu vorba aceea renumită. Dar există oare în noi - deci cu noi cu tot, cu conştiinv a noastră individuală - lucruri, realităv i, cuprinsuri mai vaste decît conştiinv a individuală? Putem să vorbim despre ele, să le descriem şi să facem din ele substanta intimă a conştiinv ei individuale? In termeni pretenv ioşi, dar undeva şi simpli, Hegel şi poate filozofia însăşi îv i cer să crezi că nu există numai indivizi şi nu există numai legi generale sau universaluri abstracte, ci există şi universaluri concrete. Ce sînt acestea, ce vor să fie, o putem spune invocînd iarăşi o vorbă celebră a umanităv ii. Spinoza spunea cîndva, poate cu prea mult bun-simv : "cîinele latră, dar conceptul de cîine nu latră". Ei bine, Hegel sustine nu numai că există conceptul de cîine, dar şi că latră. Aci trebuie prudenv ă celui ce filozofează, spre a nu face din exerciv iul filozofiei o perversiune a gîndului sau un paradox. Tot ce se cere este să nu faci idealism obiectiv, să nu crezi că, sub numele de esenv e ori entităv i, universalul .concret există undeva, ca spirit sau ca Ideile platoniciene rău înv elese. Dar că universalul concret are sens în anumite limite, o arată tot ce filozofează bine, rîul, ramul, în timp ce nici neopozitivismul, nici pragmatismul, nici existenv ialismul, nici chiar structuralismul nu ştiu sau nu ştiu totul despre universalul concret, pierzînd tensiunea dintre el şi individual cînd îl invocă, sau punînd-o parv ial. Dacă te gîndeşti mai bine, vezi că filozofia n-a făcut decit să caute ce va întreprinde Hegel acum, anume SEl descrie şi să pună ordine în universalurile concrete. Acestea reprezintă obiectul şi realul ei. Şi Platon cu Ideile, şi Aristotel cu formele substanv iale, şi Kant cu transcendentalul, au încercat descrierea, în timp ce Husserl 112 cu fenomenologia s-a pierdut în jungla universalurilor concrete descrise. Dacă n-au reuşit, nu e pentru că nu aveau obiect, s-a putut spune, ci pentru că se angajau doar "idealist" în cercetarea obiectului. Dar problema de aci este dacă Hegel are S<"1U nu dreptul să salveze, în a doua parte a cărv ii, ceea ce comprornisese în partea întîi. El ar răspunde simplu că aşa face viav a, salvează ce se compromite. Dar demersurile conştiinv ei nu erau compromise decît pe jumătate, căci se dădeau drept demersuri ale conştiinv ei individuale, cînd în fapt erau implîntate în universalul concret al comunităv ilor mai inguste ori mai vaste. Omul e sub spirit, spune Hegel; şi se poate spune, mai simplu şi mai puv in riscat, că e sub suflarea unei comunităv i, a unei limbi, a unei culturi şi pînă la urmă a rav iunii sale de om. Aceste suflări vor apărea limpede, rînd pe rînd şi desfăşurate după rigoarea istoriei, în partea a doua a cărv ii lui Hegel. E bietul om sub suflări, sub dihănii, Numai că ceea ce întrista pe cronicarul nostru îl bucură pe Hegel şi trebuie să bucure pe om, căci îl păstrează, îl mîntuie, Hegel nici nu ştia ce alte suflări aveau să poarte mai departe omul, în căutarea certitudinii. El îl trecea şi petrecea pe om prin toate suflările cunoscute ale istoriei, de la familie şi cetate pînă la suflarea absolută de dincolo de religii, dar nu bănuia că suflarea aceasta absolută avea să ia un chip omenesc-neornenesc, chipul rav iunii matematice, şi că dihania matematică era sortită să insufle omului neobişnuite petreceri. De aceea cartea "lui Hegel poate fi oprită la jumătate. Acoloea se deschide pentru o a doua parte, la care scriem încă. E ca şi cum petrecerile adevărate ale lui Odisef ar începe abia după ce s-a sfîrşit povestea, adică după ce eroul s-a întors acasă. A DOUA INTERPRETARE Povestea omului ca toţ i oamenii CUVÎNT INAINTE Iată, in cele ce urmeaza, incercarea de-a istorisi o' carie de filozofie, "Fenomenologia spirit-ului" de Hegel, ca şi cum ar fi un basm. Să ne ierte. preov ii filozofiei, specialiştii aceia care ştiu totul despre Hegel, Că am întreprins să dezvăluim ceva din secretul acestei cărv i, punindu-i gîndurile în cuvinte obişnuite. Pentru ei, păstrăm o a doua versiune a interpretării, ce urmează verset cu verset cartea şi deosebeşte limpede între ce este al lui Hegel şi ce e doar Iantezie a povestitorului. Aci am vorbit liber şi cu sentimentul că repovestim cele 1001 nopv i ale filozofiei. Am căutat să povestim limpede gîndul lui Hegel. Nu e întotdeauna limpede? Dar mergev i mai departe. Aci nu se întîmplă ca în ştiinv ele acelea unde nu pov i face al doilea pas decît dacă întîiul e sigur. Cu Hegel totul este ca în viav ă: pov i trişa. N-ai înv eles bine, ai mers mai departe - şi pe urmă înv elegi. Lucrul n-a avut sens, ai trecut la altceva, dar acesta v i-a lămurit primul lucru. Întregul e mai adevărat decît partea, mişcarea decît starea, adîncimea orizontului decît siguranv a locului. Cititor al lui Hegel, învav ă necinstea, deprinde "viclenia rav iunii", după vorbele lui chiar; falsul e o fav ă 117 a adevăratului şi ee parc sofislic poate fi logic. Acum nu o crezi, dar fii putin necinstit. cum eşti adesea cu viav a. Ca şi ea, Hegel :îv i cere o singură supunere, care te va readuce la rigoare: întoarcerea asupră-v i. In ea însăşi povestea e simplă. E povestea omului şi a celor trei istorii în care e prins: istoria lui ca ins, ca membru al unei comunităv i, ca părtaş al unei culturi. Dacă primele trei capitole îv i par străine şi stranii deşi Hegel vrea să redea acolo perplexităv ilc omului de rînd, vei simv i bine el este vorba de conştiinv a obişnuită, în capitolele cc urmează. unde. ieşit din mările calde ale vietii. se ridică spre afirmare omul de totdeauna. De aci încolo îl vei vedea umăr la umăr cu omul istoriei şi vei urmări cu uimire cum. sub titlul de .xxmstimtă de sine" şi "rav .iune". Hegel desfăsoară omul antic, c-el medieval, omul Renaşterii şi c-el din preajma sa, odata cu miscările lăuntrice ale omului în genere. Iar după ce vei iesi din galeria portretelor tale in istorie, Hegel te va readuce în istorie, acum. îneca mare a popoa+elor, odată cu "spiritul", spre a te trimite pînă la li berta tea , teroarea şi ipocrizia ceasului tău, care într-altă versiune erau şi în ceasul său. Pentru o ultimă dată se va cufunda apoi mai adînc în istorie, sub semnul culiurilor şi religiilor, de unde vei ieşi în fine ca un răspuns viu la .întrebarea : ce este omul. Doamne. ca să te gîndeşti la el ? Atunci vei fi gata să te întrebi, cu Hegel şi toată cultura noastră: ce. este Domnul, omule, ca să le gindesti la el ? Aceasta -este povestea pe care-o veti citi sau poate nu o vev i citi, uitind o dală mai mult cine sîntev i. PAFvTEA INTrI CONŞTIINţ Ă Capitolul 1 POVESTEA SENZAŢ IEI A fost odată un om ca tov i oamenii, unul tînăr, care simv ea din plin, gîndea nu mai mult decît trebuie, ca tov i tinerii, şi se bucura de viav ă. Mai ales simv irea sa îi trezea satisfacv ii, căci vedea cum prin ea poate cunoaşte de-a dreptul lumea, în lung şi lat, în toată bogăv ia şi adevărul ei. De aceea si avea multă încredere în simtirea sa. Intr-o' zi i s-a întîmplat - nu un lucru extraordinar, departe de asta, ci unul care se poate întîmpla oricui: să simta vidul viev ii. Vezi, stai aşa şi-v i spui eu voce tare numele: şi el sună gol: Sau te uiv i la colv ul tău de lume şi-l vezi cum este, o casă între case ; ai putea sta într-o alta, ai vrea să stai şi aici şi acolo, eşti nicăieri, şi tu însuv i eşti nimeni. Nu e mare lucru în gîndul acesta, fireşte, dar cîteodată devine apăsător. Îv i face spectrală lumea. Ce v i se poate întîmpla mai curios decît să vezi dintr-o dată scheletul în oameni, cum spunea nu ştiu cine că vede în iubita sa ? adică să nu vezi un om, ci să, vezi un spectru, pe cineva ? să nu vezi un lucru, să vezi ceva ? Chiar atunci cînd v i se pare că ai o experienv ă mai plină, sau poate tocmai atunci, vidul viev ii stă gata să-v i apară mai izbitor. (E ca în poemul acela al lui Rimbaud, surprinzător de potrivit intitulat "Sensation", unde vezi la început expresia unei plinătăv i - un tînăr, mergînd fără v intă, printre lanuri, heureux comme avec une femme - şi te laşi purtat ca de o senzav ie bună, pentru ca dintr-o dată să-i simv i vidul, jocul despectre, cu tinerev e în general, cu nicăieri, cu fe119 rninitate în general, şi să realizezi cum "cineva" este fericit alături de "ceva", în anonimatul viev ii.) Oamenii trăiesc liniştiv i şi siguri, în bogăv ia aparentă a viev ii lor. Cîteodată ei văd că nu e bogăv ie. Dar C€ vrev i să facă? A fost odată un om ca tov i oamenii, unul tînăr, care a făcut altceva: a pornit în urmărirea vidului viev ii... Nu ştia -bine unde avea să ajungă, peste cîte mări şi v ări avea să călătorească, prin cîte stări şi întruchipări avea să treacă. Noi, cei care povestim, ştim toate acestea, dar nu putem nici noi spune lucrurile decît cum s-au desfăşurat. Cînd a resimv it vidul, tînărul nu s-a speriat prea tare, căci era un om întreg la minte. S-a gîndit că-şi dă prea multă importanv ă lui şi impresiilor lui; că în fond lucrurile importă, nu el, şi că, spre a reintra în ordine, n-avea decît să se întoarcă spre lucruri, spre ceea ce există aci şi acum. Va fi ştiind şi lumea ceva de cînd tot spune vorba aceasta : luc et nunc. S-a aplecat atunci asupra senzav iei pe care o avea acum şi a văzut că era bună şi plină. Undeva pe o pagină a sufletului a notat: acum e noapte şi am o senzav ie bună. A doua zi, cînd a regăsit însemnarea, nu mai era noapte, fireşte, dar exista şi acum ceva, el spunea mai departe "acum", iar acest acum aluneca peste viav a sa, păstrindu-se intact şi păstrînd totodată ceva din clipele trecute. Cum asta ? Să fi€ "acum" o simplă vorbă generală, ca tot ce c vorbire? Dar atunci însemna că vorbirea e mai adevărată şi mai tare; că senzav iile poartă în ele generalitatea pe care o exprimă vorbirea. Şi la fel aluneca "aci" peste lucruri, peste arbori şi case, văi şi dealuri. Te mişti şi spui despre toate, rînd pe rînd, că sînt "aci". Acum şi aci devin un fel de salut pe care-I faci lucrurilor, în trecerea ta prin lLUTIe, sau în trecerea lumii prin fav a ta. Iar lucrurtlo trec şi salutul rămîne. Ajuns aci, tînărul înv elegea că nu începuse bine. Sfîrşise prea uşor cu sine în favoarea lucrurilor. În definiti v "acum" şi "aci", ca şi afirmav ia de "asta", sint ale cuiva. O persoană e cea care spune că acum e ziuă, că pomul e aci sau că lucrul acesta este acesta. Certitudinea sensibilă priveşte deci un eu. - Dar care eu ? Cel care vede un pom, sau cel care vede o casă? Pe amîndoi. Adică pe nici 120 unul. Adică pe tov i. Cînd spun ,.acest lucru de aci" îl pot spune despre toate, după cum cînd spun "acest eu individual" îl pot spune despre oricine. Şi nu numai cînd spun, ci cînd simt aşa, că am ceva individual în fav ă, am de fapt o generalitate. Aceasta îl supăra în fond pe tînăr: că Iucrurile nu erau ele însele. ci orice altceva. Lucrurile astea, pe care le simv i atît de viu, sînt un caz particular, un de exemplu; şi tu eşti un caz particular, un de exemplu (cel ce stă aci, de exemplu; cel care spune şi simte asta). Vrei ceva anumit şi crezi că senzav ia v i-l dă, dar te trezeşti că ea îv i aduce o lume întreagă, o generalitate. Fără să v ii listă, ca Don Juan, simv i de la început că experienv a ta nu e decît una din 1003. Şi tu eşti unul din 1003. Iarăşi luase prost lucrurile, aşadar. Nu putea spune chiar că sentimentul acest.a de vid era al unui "gol". Ceva era în viav a sa ; dar era doar ceva, după cum el era doar cineva. Ciudăv enia ce i se întîmpla era că el, om al senzav iilor, risca să vorbească de deşertăciune şi să plutească în asemenea abstracv iuni. - Dar asta s-o spună şi s-o simtă cine vrea, el avea certitudinea sa sensibilă. Iar dacă o avea, însemna că putea să dea socoteală de ea. N-avea rost. probabil, să pună toată greutatea nici pe lucruri, nici pe persoane, de vreme ce şi unele şi altele sînt repetabile şi devin fantomatice; aşa cum n-are rost, cînd faci un drum, să numeri paşii, căci drumul ca întreg, senzav ia mersului contează. Se hotărî deci să se întoarcă la certitudinea sa sensibilă şi s-o privească aşa cum era, ca ZLn intreq, - Ce îi dăduse sentimentul de vid era faptul că este cu adevărat ceva fantomatic în felul cum trec pe dinaintea. noastră ceasurile şi locurile, stările şi lucrurile. Nu le pov i rev ine pe ele, dar retii savoarea lor, prezenv a. Iar prezenv a e statornică absenţ ă, căci e plină de toate absentele, de tot ce ti-a fost prezent altădată şi te-a Învăv at să guşti prezenv a : plină pînă şi de absenv a lucrului ce v i-e prezent o clipă încă! E şi acesta un fel de-a vedea lucrurile, mai mult prin nZL decit prin da. Dar nu poate fi si felul senzav iei, care tocmai asta spune: da peste tot, da l'a orice şi de-â 121 dreptul. Şi ce adinc te cufunzi cu cîte o senzav ie, ce învăIuitoare e certitudinea ei. E de ajuns să-v i arăv i şi să arăv i altora certitudinea aceasta, ca să nu te mai' îndoieşti' de pozitivul ei. - Sau ca s-ăte îndoieşti? Căci iată, de îndată ce-v i vădeşti certitudinea, negativul reapare. Îv i arăv i casa şi spui celuilalt, sau îv i spui singur: nu e casa din dreapta, unde ai privit întîi, nici cea din fund, ci aceea de acolo. Ai spus doi de nu ca să spui un da. Sau să presupunem că ai o certitudine sensibilă acum, că trăieşti acum o clipă bună. în momentul chiar în care vrei să arăv i cum e acum, acest acum a şi trecut; dar atunci negi prezentul ca să te întorci la trecut şi pe urmă cu trecut cu tot te întorci la prezent. Spusese mai sus că prezenv a e plină de absente ; dar asta sună paradoxal şi puv in ridicol. Nu : orice prezentă e plină de rejueuri, orice senzav ie şi certitudine sensibilă e un fel de "lăsav i-mă în pace voi, alte 'Senzav ii şi solicitări, o vreau doar pe aceasta, mi se impune, dintre voi toate, aceasta". Refuzi în dreapta, refuzi în stînga şi ai obv inut. Ceea ce obv ii cu senzav ia ta este plin de reîuzuri, într-atit de încărcat de ele, cînd stai puv in să te gîndeşti, incit lucrurile încep să nu mai fie ce sînt, ca o statuie care-v i redevine piatră dacă nu-i mai vezi frumusev ea, sau ca o iubită părăsită ce redevine o fiinv ă umană ca şi celelalte. Oamenii fac neîncetat experienv a asta, dar o uită. Ei nu-şi analizează senzav iile, cum s-a apucat s-a facă tînărul acesta ca tov i oamenii. Şi o clipă ar fi fost şi el pe punctul să revină la înv elepciunea comună şi la viav a practică, dacă nu i-ar fi venit în minte lucrul acesta extraordinar, că în viav a practică însăşi el nu face altceva decît să refuze lumea reală şi să trăiască printre "entităv i". Ce facem cînd mîncăm ori bem şi de ce misterele acelea antice de la Eleusis vorbeau de taina mîncatului şi băutului ? Refuzăm lucrurile drept ce sînt şi le tratăm ca generalităv i. Anticii mîncau pe Ceres şi beau pe Bacchus ; pentru noi, roadele sînt generalităv i încă. Un măr nu v i-e un măr, ci o substanv ă hrănitoare. Noi nu credem în lucrurile lumii acesteia, de vreme ce le nimicim şi le con122 sumăm Spui că ele îv i sînt adevărate, dar te dezminv i şi le dezrninti la fiecare pas. 'Şi la f.el le dezminte, fără 5-0 ştie. animalul, consurnîndu-le : la fel le dezminte statornic şi solemn fina 'I'otul vine să respingă siguranv a noastră în realitatea lucrurilor individuale şi să lase în locul lor cenusa generalitătii. Nimic-nu este ce este, toate sînt Iantomalice. spectrale. 'Ce pustiu vine să se întindă, din inima omului. pesle 111 ultrăbdătoarea.lumc ? POITSTE.l 1'EnCEP,T1EI Hotărit, omul acesta tînăr nu începuse bine cu senzav ia: in defini Liv. tocmai senzav ia era cea care îi trezise sentimentul de-vid : nu avea deci rost să Încerce a umple vidul tot cu senzav ii. Senzav iile sînt stări de suflet, iar stările alunecă uşor ~pre .generalltate (ca la adolescentul lui Himbaud). Poate că senzav iile exprimă simpla adolescenv ă el sufletului. ceasul cînd, ea în orice adolescentă, nimic nu te Iixează, cînd eşti disponibil pentru orice .şi cind lucrurile nu sînt pentru tine lucruri, ci visuri. 'Dar să n-avem în noi decît senzav iile acestea simplificat oare ? Putem aluneca peste lume, ea nu e pustie. Celui ce pornise în urmărirea vidului, lucrurile veneau să i-l umple la loc: şi atunci nu senzav iile, care-I duceau la simple stări de suflet, ci percepţ ii îi trebuiau, acele percepv ii care îi dădeau lucruri dcterminate, precise. Tînărul înv elegea acum că e nevoie să se maturizeze şi că maturizarea începe eLim îi PUS€.'i€ cineva prin "supunerea la obiect", 123