Dan Sociu Tradus PDF

eZine
June 2017
© MTTLC http://revista.mttlc.ro/
Translation Café, Issue
Poems by Dan Sociu
Translated into English by MTTLC graduate Ana-Maria Țone
eZine Director
Lidia Vianu
ISSN 1842-9149 Issue Editor

Issue 176 Cristina Drăgoi
June 2017
© MTTLC Reviser:
© The University of Bucharest Poems by Dan Sociu
Alexandra Velicu
translated into English by IT Expertise:

Cristian Vîjea
MTTLC graduate Simona Sămulescu
Ana-Maria Țone
June 2017
Poems by Dan Sociu
Translation Café started in the year 2007, as the magazine of the MA Programme for the Translation of the
Contemporary Literary Text (MTTLC), at the University of Bucharest.
The eZINE consists of translations by graduate students of MTTLC, as a prolongation of their activity in
class. They are meant to give the graduates a taste of their future profession, and also to increase their sense of
responsibility for a translation they sign under their own name.
The texts are translated from or into English, and belong to all literary genres – fiction, poetry, literary
criticism, as well as the drama, the essay. The focus is on Modern Literature, broadly meaning the 20th and the
21st centuries: Romanian, British, and American among others.
http://www.masterat.mttlc.ro/
http://revista.mttlc.ro/
http://www.editura.mttlc.ro/
For comments or suggestions, please contact the publisher lidia.vianu@g.unibuc.ro
June 2017
Poems by Dan Sociu
Poems by Translated into English by

MTTLC graduate
Dan Sociu Ana-Maria Țone
June 2017
Poems by Dan Sociu
Cuprins Table of contents
Proces-verbal ....................................................................................... 6 Papers ................................................................................................. 6

Prima noapte ....................................................................................... 8 The first night ..................................................................................... 8
Pentru că am ascultat împreună cum bătea inima micuței gimnaste în Because we listened together to the heart of the little gymnast beating
colțul covorului uriaș ........................................................................ 10 in the corner of the huge mat ............................................................ 10
Melodramă provincială ..................................................................... 12 Provincial melodrama ....................................................................... 12
2.09.2010 ........................................................................................... 18 2.09.2010 .......................................................................................... 18
(Ce trist și frumos e cînd omul se-nșală) .......................................... 21 (How sad and beautiful man is when he’s wrong) ........................... 21
(Pare un vis universal. l-am auzit) ................................................... 22 (It seems to be a universal dream. I’ve heard it) ............................... 22
(Vara mamei m-a rugat să le scriu ceva) .......................................... 23 (My mother’s cousin asked me to write something) ......................... 23
pentru Didi ....................................................................................... 24 for Didi .............................................................................................. 24
(Ești atît de frumoasă după ce am mîncat.) ...................................... 25 (You’re so beautiful after I eat.) ........................................................ 25
(Nu mai poate preda, acum face semne) ........................................... 26 (He can’t teach anymore, he draws signs now) ................................ 26
(Dormisem doar o oră, și aia în frig.) ................................................ 27 (I had slept only an hour in the cold.) ............................................... 27
(Și a băut berea în cîteva ore, ai) ....................................................... 28 (And he drank his beer in a couple of hours, you) ............................. 28
(N-am mai văzut un copil așa de vesel,) ........................................... 29 (I’ve never seen such a jolly child,) ................................................... 29
(O colegă i-a adus din Ungaria,) ....................................................... 30 (A colleague brought her from Hungary,) ........................................ 30
(Peste drum e o sală de fitness pe trei) .............................................. 31 (Across the street there is a fitness gym on three) ............................ 31
(Seara, se urcă pe garaj, de pe garaj) ................................................. 32 (At night, he climbs up the garage, from the garage) ....................... 32
(Cîndva erau mai puține avioane) ..................................................... 33 (There were fewer planes once) ......................................................... 33
June 2017
Poems by Dan Sociu
(Nimic nu mai e posibil între mine) .................................................. 34 (Nothing is possible any more between me) ...................................... 34
(Cînd mai înnebunesc seara. Bătrînica) ............................................ 35 (When I sometimes go mad in the evenings. The old lady) ............... 35
(Citesc despre iconsistența anului) ................................................... 36 (I read about the year’s inconsistency) .............................................. 36
(Într-o cameră, tatăl stă pe canapea) ................................................. 37 (In a room, the father sits on a sofa) .................................................. 37
(Erai atît de absentă cînd te spălai) ................................................... 38 (You were so absent when you washed) ............................................ 38
(Am coborît din mașină, eu să fumez,) ............................................. 39 (We got off the car. I, for a smoke,) .................................................... 39
(Nevastă-mea e ca una dintre animalele alea, hermelinele) (My wife is like one of those animals, the stoats,)
............................................................................................................ 40 ........................................................................................................... 40
(Zilele apar și dispar de-acolo, din corason) ................................ 42 (Days come and go from there, from the corason) ..................... 42
(Mai puțin luat de muzică și mai atent la mîinile toboșarului) (A little less caught in the music and more careful for the
............................................................................................................ 45 drummer’s hands) .......................................................................... 45
Cîntec eXcesiv I ................................................................................. 47 Excessive Song I ................................................................................ 47
Cîntec eXcesiv II ............................................................................... 51 Excessive Song II ............................................................................... 51
Cîntec eXcesiv IV............................................................................... 53 Excessive Song IV ............................................................................. 53
Rostogol ............................................................................................. 55 Skateboard ......................................................................................... 55
Arta moartă a comparației ................................................................. 57 The dying art of comparison ............................................................. 57
Greenwich ......................................................................................... 60 Greenwich ......................................................................................... 60
Interviu cu Dan Sociu .................................................................... 64 Interview with Dan Sociu .............................................................. 64
June 2017
Poems by Dan Sociu
Proces-verbal Papers
Maică-mea. Când am început și eu să fiu salariat My Mum. When I started to get paid
mă tot gîndeam să-i iau o mașină automată I kept thinking I’d buy her a washing machine
pentru tot ce mi-a spălat de mînă. for everything that she’d washed for me by hand.
De fapt doar cîteva zile m-am gîndit: Actually, I thought about it just for a few days:
am răsfoit broșuri, am calculat rate. I looked through leaflets, I calculated instalments.
Apoi am uitat. Then I forgot –
Nevastă-mea lucra la Altex, referent de credit. My wife worked at Altex as a credit advisor.
Privea oamenii-n ochi She looked into people’s eyes
și hotăra dacă merită televizor. and decided if they deserved a TV,
Mie nu mi-ar fi vîndut o mașină de spălat So she wouldn’t have sold me a washing machine
și ar fi avut dreptate. and she would’ve been right.
Îmi spunea la telefon că e tristă, She told me on the phone that she was sad,
că lucrează 14 ore pe zi, și sîmbăta și duminica, that she worked fourteen hours a day, including Saturdays and
și-o vede pe fiica noastră foarte rar, Sundays,
aproape la fel de rar pe cît o vedeam eu. and that she very rarely saw our daughter,
Zicea: week-end-ul trecut almost as rarely as I saw her.
abia s-a uitat la mine, She used to say: last weekend
s-a jucat tot timpul cu un retardat she barely looked at me,
enervant de prin vecini. she kept playing with an annoying
June 2017
Poems by Dan Sociu
Nevastă-mea a vrut să fie psiholoagă retarded neighbour.

la copii cu nevoi speciale, My wife wanted to be a psychologist
o psiholoagă specială, entuziastă, for children with special needs,
care pune suflet în interpretarea desenelor a special psychologist, an enthusiast,
dar pe urmă i s-au părut enervanți. who poured her soul into the interpretation of drawings
M-a iubit și pe mine but then she found them annoying.
și pe urmă nu m-a mai iubit She loved me, too –
și nu aveam decît nevoie simple. and then she stopped loving me
Am iubit-o and I had only simple needs.
și pe urmă n-am mai iubit-o I loved her
și n-avea decît nevoi obișnuite. and then I stopped loving her
O iubesc și pe maică-mea and she had only ordinary needs.
și ea mă iubește, că așa e design-ul. Și-a luat I also love my mother
între timp mașină de spălat, and she loves me, too, that’s human nature. Meanwhile,
e singură și mă sună de cîteva ori pe zi she’s bought a washing machine,
să-mi povestească ce vede la televizor. she’s lonely and she calls me several times a day
Între timp am divorțat și cu acte, to tell me what she sees on television.
cu proces-verbal, Doamne, cum eram povestiți Meanwhile, we have officially divorced as well,
în procesul-verbal, voi oamenii, spunea, with papers to prove it, God, how they told our story
sînteți ființe confuze, confuze. in the minutes, you people, it said,
are confused, confused beings.
June 2017
Poems by Dan Sociu
Prima noapte The first night
În noaptea în care i-am spus, înainte să adormim, The night I told her, before we fell asleep,
că o iubesc și ea mi-a spus că mă iubește, am visat that I loved her and she told me that she loved me too, I dreamt
că lansam pe cer un soare experimental, se scria that I was launching an experimental sun in the sky. They were
writing
despre mine pe prima pagină a unei reviste about me on the first page of an American
literare americane, veneau extratereștrii literary magazine, aliens were coming
și eu eram cel ales de omenire să le vorbesc, and I was the one chosen by humanity to talk to them,
să-mi lipesc palma de palma strălucitoare din centrul to put my palm to the shiny palm in the centre
ușii navei, mă ridicam de la pămînt zburînd ușor, of the ship’s door. I was rising from the ground flying lightly,
plutind lin peste ape ce mă oglindeau. Dimineață, gently floating over waters which mirrored me. In the morning,
cînd m-am trezit, frunzișul îi tremura pe spinare în when I woke up, the leaves were trembling on her back in
ferestre largi de lumină. În noaptea în care i-am spus large patches of light. The night I told her
înainte să adormim că o iubesc și ea mi-a spus before we fell asleep that I loved her and she told me
că mă iubește, am visat un soare de fier ruginit that she loved me, I dreamt a rusty iron sun
care nu reușea să iasă din atmosferă, un ziar which couldn’t get out of the atmosphere, a provincial
June 2017
Poems by Dan Sociu
bulgar de scandal provincial scos pe hîrtie proastă Bulgarian scandal sheet printed on bad paper
unde se scria ceva jenant despre mine, o navă and which it said something embarrassing about me, an alien
extraterestră de la hubloul căreia mă privea ship from whose porthole a kind of
un fel de guru bărbos, dubios, cu ochi ca ai lui Charles bearded guru was watching me, a creep, with eyes like Charles
Manson la care m-am ridicat în zbor de la pămînt doar Manson’s, towards who I flew up from the ground
cîțiva metri ca-n toate visele mele cu zbor zburam for a few meters. As in all of my dreams involving flying I had
cu sughițuri, abia mă țineam să nu cad. Cînd m-am trezit, hiccups and could hardly avoid falling. When I woke up,
pe spinarea ei arsă umbra frunzișului tremura. the shadow of the leaves was trembling on her burnt back.
June 2017
Poems by Dan Sociu
10
Pentru că am ascultat împreună cum bătea Because we listened together to the heart of the
inima micuței gimnaste în colțul covorului uriaș little gymnast beating in the corner of the huge mat
A fost întîi gestul tău atît de frumos în autobuz First there was that beautiful gesture of yours in the bus
cînd ai mîngîiat cu degetul fotografia din ziar when you caressed with your finger in the paper the photo
a unui scriitor mort la 27 de ani. of a writer who died at 27.
Mai văzusem fete făcînd asta pe fețe de staruri I had seen girls doing that to celebrities’ faces before
și gestul tău, foarte scurt și senzual, pe trăsăturile and your gesture, very short and sensuous, on the features
unui tînăr mort, unui necunoscut, of a dead young man, of a stranger,
m-a emoționat cît o sută de necrologuri. moved me like a hundred obituaries.
Dragul de el, ai spus. Poor dear, you said.
Te-am simțit atunci, dincolo de toată deghizarea ta I sensed you then, through your whole disguise
de persona ta simpatică de piaristă beyond your nice PR persona
era o fată micuță ce se chinuie să înhațe I perceived the little girl who struggled to grab
o floare de pe creanga de jos a unui cireș. a flower on the lower branch of a cherry tree.
A fost apoi o după-amiază de duminică în metroul spre gară. Then there was a Sunday afternoon in the subway to the
Vorbeam despre copii și eu am spus că nu mai vreau, railway station.
June 2017
Poems by Dan Sociu
11
că nu mă simt în stare. Și că ar fi nedrept față de fiica mea. We were talking about kids and I said that I didn’t want any
more kids,
that I didn’t feel up to it. And that it would be unfair to my
daughter.
În stație tot voiai să ieși pe ușa cealaltă, In the station you kept trying to get out by the other door,
cea care dă-n hăul scîrbos dintre șine the one that leads to the disgusting abyss between the tracks
și-ți ascundeai ochii să nu te văd că plîngi. and you hid your eyes so I wouldn’t see you crying.
Mi-ai spus cîndva – nu sînt frumoasă, nu în sens clasic. You once told me – I’m not beautiful, not in the classical sense.
Și eu ți-am spus – știu, adică la început știam, And I told you – I know, I mean at first I knew,
acum nu-mi mai pasă. now I don’t care anymore.
Altădată mi-ai spus că nu ai fost făcută din dragoste Some other time you told me you weren’t conceived out of love
și mă întrebam de unde atîta dragoste-n tine. and I wondered where you got all your love from.
Și ce dacă ai tăi nu te-au vrut. So what if your parents didn’t want you.
Te voiam eu. I wanted you.
June 2017
Poems by Dan Sociu
12
Melodramă provincială Provincial melodrama
1. 1.
Ne știam din liceu, stăteam în același cartier We knew each other from high school, we lived in the same
și mergeam dimineața împreună la școală. neighbourhood
Nu ne țineam de mînă sau ceva, nu prea vorbeam. and we went to school together in the morning.
Îmi citea fișa de la bibliotecă pe ascuns We didn’t hold hands or anything, we didn’t talk much.
și lua aceleași cărți ca mine. She would secretly read my index card from the library
Am picat amîndoi la facultate and borrow the same books as me.
și am frecat un an băncile din parc. We both failed to get to university
Nu prea aveam ce face, ne plictiseam, so we polished the benches in the park for a year.
nu eram din același film, în mod normal We didn’t have much to do, we got bored,
n-am fi fost prieteni apropiați, we weren’t on the same page, normally
dar prietenii apropiați plecaseră la facultate. we wouldn’t have been close friends,
O dată cînd eram beți am masturbat-o but our close friends had gone away to university.
și în rest o înghesuiam seara, Once, when we were drunk, I masturbated her,
cînd o conduceam acasă, în holul blocului, apart from that, I would corner her in the evenings,
unde mirosea a pișat, dar ea mirosea a zăpadă. when I walked her home, in the hallway of the block,
Era micuță și proaspătă where it smelled like piss, but she smelled like snow.
și ne-am stîrnit așa unul pe altul multă vreme, She was tiny and fresh
June 2017
Poems by Dan Sociu
13
fără s-avem curaj de altceva. and we aroused each other like that for a long time,
Eram timid și stîngaci, cu o mamă without having the guts to do more.
cloșcă, întruna pe capul meu, I was shy and clumsy, with a clucking hen
fără un tată de la care să învăț of a mother, always pestering me,
una alta despre sex, îl omorîse without a father to teach me
băutura și-atîta tot știam să fac a thing or two about sex, booze
din chestiile bărbătești, să beau had killed him and that was all I knew
și numai beat aveam curaj să-ncerc și altceva about men stuff, to drink
decît sărutări lungi, disperate, dar ce fată and only drunk had I the courage to try something else
ar vrea ca prima oară s-o facă așa. besides long, desperate kisses, but what girl
Într-o dup-amiază, cînd mama era la muncă would want her first time to be like that?
am chemat-o la mine, am încuiat ușa, One afternoon, when mother was at work
ne-am întins în pat, am deschis televizorul, I told her to come by, I locked the door,
că nu știam ce trebuie să ne spunem. we lay on the bed, I turned on the TV,
Pînă la urmă ne-am dezbrăcat și ne atingeam, because we didn’t know what to say to each other.
cînd a sunat soneria, strident, urît, insistent, At last we undressed and we were touching each other,
o dată, de două, de trei ori when the bell rang, loudly, roughly, insistently,
și ea m-a rugat speriată once, twice, three times
să mă îmbrac și să văd cine-i la ușă. and she asked me nervously
M-am dus, doi tineri la costum cu cravată to get dressed and see who was at the door.
și o femeie frumoasă, cu ochi albaștri, I went, two young men in suits and ties
June 2017
Poems by Dan Sociu
14
m-au întrebat ce cred despre teoria and a beautiful woman with blue eyes,
lui Darwin versus creaționism. asked me what I thought about Darwin’s
Am simțit cum ceva ca un vînt înghețat Theory versus Creationism.
a intrat pe ușă și abia după jumătate de an, I felt as if something like a frozen wind
șase luni în care am tot muncit had come in through door and only after half a year,
să ne recuperăm curajul ne-am văzut goi, six months in which we kept working
tremurînd unul lîngă altul din nou. to recover the courage, did we see each other naked,
trembling next to each other again.
2. 2.
e septembrie în fața blocurilor it’s September, in front of the dark

întunecate pe scările umede blocks on the wet stairs
puști înfrigurați își trag glugile pe ochi. freezing kids pull their hoods over their faces.
sînt săraci însă au atîta putere they are poor but they have so much power
și încă n-o știu. cînd o să-și dea seama and they don’t know it yet. when they realize,
o să fie atît de tîrziu. umbli ani it’ll be too late. you wander for
de zile cu așa o armă la tine, years with this weapon on you,
tinerețea ta, dar suferi ca un cîine your youth, but you suffer like a dog
și aștepți ca un prost viitorul. cînd trec and you wait for the future like a fool. when I pass
pe lîngă ei și-i văd atît de dezarmați by them and I see them so helpless
June 2017
Poems by Dan Sociu
15
fantasmez că dacă m-aș putea întoarce I imagine that if I could turn back
aș fi rapace. aș lua tot ce-mi place. I would be a shark. I would take everything I like.
dar știu că n-aș face decît să stau pe scări but I know that I would only sit down on the wet
umede de bloc cu gluga trasă pe ochi stairs of the block with my hood pulled over my face
3. 3.
După alte șase luni de cînd ne-am coțăit prima oară After another six months since we first shagged
a fost găsit un bebeluș mort în boscheți a dead baby was found in the bushes
în curtea tribunalului. O fată de la țară, in the courthouse yard. A girl from the country,
după cum aveam să aflăm mai tîrziu, as we would find out later,
lăsată gravidă de tatăl ei, knocked up by her father,
venise în oraș să-și ia pantofi noi had come into the city to buy new shoes
și șă mănînce mici în piață. and eat some hot dogs in the market.
Dimineață a coborît din microbuz, She got off the bus in the morning,
unde stătuse trei ore în picioare, after standing for three hours,
și după doar cîțiva pași i s-a rupt apa. and after only a few steps her waters broke.
Tropăind roșie în obraji a intrat într-un bloc Clumping along, red in the face, she entered a block
și a ieșit pe ușa din spate, lîngă ghenă. and went out by the back door, next to the rubbish.
S-a băgat acolo, printre mormanele de murături stricate, She got in, among the heaps of rotting pickles,
(era primăvara), și a născut un copilaș mort (it was spring), and gave birth to a dead baby,
June 2017
Poems by Dan Sociu
16
pe care l-a băgat într-o sacoșă de rafie whom she put in a raffia bag
și l-a plimbat prin Botoșani pînă în fața tribunalului, and walked with him in Botoșani until she was in front of the
unde l-a scos repede și l-a dosit în boscheți. courthouse,
După cîteva săptămîni de căutări inutile, where she dragged him out quickly and hid him in the bushes.
poliția a hotărît ca toate fetele pînă în douășcinci After a few weeks of futile searches,
să se prezinte cu mamele lor la ginecolog. the police decided that all girls under twenty-five
Prietena mea era speriată, nu mai venea should present themselves with their mothers to the
să bea cu mine în parc, la foișorul rockerilor, gynaecologist.
stătea acasă și tocea pentru facultate. My girlfriend was scared, she stopped coming
Între timp controlul ajunsese la liceul textil, to drink with me in the park, at the rockers’ gazebo,
bifau clasă după clasă, școli de fete numai, she stayed home and studied for university.
curve de la internat, așa se zicea, In the meantime, the search had reached the textile high school,
că n-au găsit nici o virgină la Textil, they checked classroom after classroom, only girls’ schools,
niciuna la Sanitar. Mă suna noaptea, whores from the boarding house, that’s what they said,
ce mă fac, mă întreba în șoaptă, because they didn’t find any virgin at the Textile,
cînd o să treacă la fetele de peste optășpe, or at the Nursing either. She used to call me at night,
maică-mea o să fie cu mine și o să afle. what’ll I do, she’d whisper,
O să-i spună lui tata, o să mă rupă în bătaie. when they get round to the girls over eighteen,
N-a mai fost cazul, cel puțin nu atunci, my Mum will be with me and she’ll find out.
au găsit-o pe vinovată. Avea șaișpe. She’ll tell my Dad, he’ll beat my brains out.
Au întrebat-o: cine ți-a făcut plodul. It didn’t happen though, at least not then,
June 2017
Poems by Dan Sociu
17
A răspuns, mirată: cum cine. Tăticu. they found the guilty one. She was sixteen.
Se prinsese o vecină că nu mai e borțoasă They asked her: who did this to you?
și a tras-o de limbă. După alte șase luni, Surprised, she replied: what do you mean who, Daddy.
ne-am revăzut iar, prietena mea și cu mine, A neighbour had noticed she wasn’t in the club any more
pe liste la universitate, ea intrase, eu nu. and she’d pumped the secret out of her. After another six
months,
we saw each other again, my girlfriend and me,
on the university lists, she got in, I didn’t.
June 2017
Poems by Dan Sociu
18
2.09.2010 2.09.2010
Toamna a început la Eroii Revoluției, Autumn started near Eroii Revolutiei,

la gura de metrou de peste drum at the subway entrance across the road from
de cimitirul scriitorilor pe lîngă care the writers’ cemetery next to which
cînd trec cu troleibuzul mă gîndesc: aici when I pass with the trolley I think: here
lîngă benzinărie cu Nichita, cu băieții, next to the petrol station with Nichita, with the boys,
o toamnă și încă o toamnă an autumn and another autumn
și încă una și milioane de veri and another one and millions of summers
pînă la stingerea soarelui. until the sun shuts down.
Toamna e băiat, ți le spune în față. Autumn is cool, it speaks frankly.
Stephen Hawking e băiat, Stephen Hawking is cool,
ți-o spune în față, he speaks frankly,
vîntul rece îți spune în față the cold wind says frankly
că nu ești dorit, nici nedorit, that you are not wanted, nor are you unwanted,
că viața și moartea ta n-au nici o importanță, that your life and death have no meaning,
Stephen Hawking azi 2 septembrie Stephen Hawking today, 2 September
în The Guardian: universul s-a creat singur in The Guardian: the universe created itself
din nimic. In yer face, out of nothing. In yer face,
ca băieții, molecule și alte molecule like them boys, molecules and other molecules
și zero semnificație, nu and zero meaning, we’re
June 2017
Poems by Dan Sociu
19
sîntem mai speciali decît sarcoptul rîiei. no more special than mites.
Cînd am intrat la Grigorescu When I got to Grigorescu
era încă vară, it was still summer,
cînd am ieșit la Eroi se întunecase. when I got out at Eroi it had darkened.
Era frig și mirosea a toamnă, It was cold and it smelled like autumn,
mirosul ăla care-ți amintește de alte toamne that smell which reminds you of other autumns
și pentru o clipă te păcălește continuitatea and for a moment you are fooled by the continuity
ți se urcă la cap – it gets to your head –
a coborît cu o geantă plină de legume she got off holding a bag full of vegetables
am îmbrățișat-o și am săltat geanta într-o mînă, I hugged her and I took the bag in one hand,
gesturi străvechi, ca în Iași, familiar gestures, like in Iași,
cînd venea perechea mea de atunci de-acasă when my girl used to come from home
cu genți de mîncare și la trecerea de pietoni with bags filled with food and on the pedestrian crossing
mi-am lipit o ureche rece I stuck a cold ear
de urechea ei încălzită în autobuz. to her ear hot from the bus.
Atîta ostilitate a naturii și societății Such hostility of nature and society
ce o să fie în următoarele luni, is going to be present in the next months,
oboseală și frig și bani tiredness and coldness and less
din ce în ce mai puțini and less money
o să construiască în jurul saltelelor they’re going to build a kind of magnetic shield
un fel de scut magnetic, un cocon paradoxal around the mattresses, a paradoxical cocoon.
June 2017
Poems by Dan Sociu
20
o să se lăfăiască în sex și în somn to indulge in sex and sleep

ca o ureche rece lîngă o ureche fierbinte, like a cold ear next to a hot ear,
iar ăsta e tot cadoul pe care-l mai poți smulge and this is the only gift that you can still snatch
ororii și să zici mersi. from the horror and say thanks.
June 2017
Poems by Dan Sociu
21
Ce trist și frumos e cînd omul se-nșală How sad and beautiful man is when he’s wrong
asupra lumii (și poate nici nu află about the world (and maybe he’ll never
vreodată), ca pisica înnebunită know), like the cat driven mad
de lucirea unui cuțit pe perete. by the shining of a knife on the wall.
Uită pe loc de toate și țîșnește It forgets about everything else and it flies
ca friptă direct spre pata jucăușă into a rage directly to the playful spot
de lumină – și de fiecare dată of light – and every time
se duce-n bot și de fiecare dată, it falls flat on its face and every time,
fără nici o ezitare, se aruncă without hesitation, it throws itself
pe sclipirea aia care de fapt nu e on that glow which is actually
nimic, nu înseamnă nimic, n-o ajută nothing, doesn’t mean anything, is
la nimic. Ba, mai mult, dacă dispare, stă useless. Indeed, if it disappears, it lies
nemișcată la perete și așteaptă still at the wall and waits,
să revină, cu mustățile fremătînd. with trembling whiskers, for it to return.
June 2017
Poems by Dan Sociu
22
Pare un vis universal. l-am auzit It seems to be a universal dream. I’ve heard it
povestit și de alții, cel puțin being told by others as well, the first part
prima parte e la fel, restul depinde is the same at least, the rest depends:
de fiecare: sînt la școală, ni se dă I’m at school, we are given
un test și ca de obicei n-am învățat a test paper and as usual I haven’t studied
nimic. Mi-e teamă și mi-e rușine apoi anything. I’m afraid and I’m ashamed then
brusc îmi dau seama că am terminat școala I suddenly realize I finished school
de mult, că sînt adult și ce pot ei a long time ago, I am an adult and they cannot
să-mi mai facă. Mă las pe spate și-mi întind do anything to me anymore. I lie back and stretch
picioarele pe bancă, mă uit cu milă my legs on the bench, I look at my classmates
la colegi, cît sînt de mititei și de blegi, prinși pitifully, how little and clumsy they are, caught
în anxietate ca musca în perdea – in the anxiety like a fly in a curtain –
voi încă nu știți că ne-am născut în moarte don’t you already know that we were born in death
și toate grijile s-au terminat deja? and that all cares are already over?
June 2017
Poems by Dan Sociu
23
Vara mamei m-a rugat să le scriu ceva My mother’s cousin asked me to write something
elevilor ei de la absolvirea școlii, to her graduating students,
ce-ar ști adică un poet despre viață, that is, what a poet would know about life,
și-un sfat. Ce știu eu deci despre viață – și-un sfat: and some advice. So, what I know about life – and some advice:
La început e un fel de progresie, At the beginning there is a kind of progression,
pe urmă o tuse dură în mijlocul then a harsh cough in the middle of the
nopții, care-anunță sfârșitul iertării. night, which announces the end of forgiveness.
Hrana dispare din mîncare, liniștea The nutriment disappears from the food, the quietness
din noapte. Te trezești spre capătul unei from the night. You wake up towards the end of a
fraze în limba germană și fraza o German phrase and that phrase will
să se termine abrupt cu nicht. Dar încă end abruptly with nicht. But you’re still
ești la începutul frazei, încă nu știi at the beginning of the phrase, you still don’t know
cum se va termina – lasă-te mîngîiat how it’s going to end – let yourself be caressed
ca un șoarece de aburii din canal. like a mouse by the vapours of the canal.
June 2017
Poems by Dan Sociu
24
pentru Didi for Didi
Cînd m-am întors, am aflat că-n casa lui Max When I came back, I found out that in Max’s house
s-a făcut o crîșmă. Max vînduse casa they made a barrelhouse. Max had sold the house
și plecase din țară. Max e primul meu and left the country. Max is my first
iubit. M-am dus să văd – nu mai recunoșteam lover. I went in to have a look – I couldn’t recognize
nimic. În locul dormitorului erau anything anymore. Instead of the bedroom there were
cinci mese și o tejghea și trei moșulici five tables and a counter and three oddballs
care beau din picioare. Unde fusese who were drinking standing. There was a Coke fridge
patul, era un frigider Coca Cola. where the bed had been.
Barmanița dăduse împrejur cu mopul. The barmaid had mopped up.
Tăiaseră și nucii din curte, nucii They had cut the walnut trees in the yard as well, the walnut
care foșneau somnoros cînd ploua și Max trees
mă ținea în brațe. Nici nu mai știam ce that rustled sleepily when it rained and Max
să simt, parcă fusese întotdeauna was holding me in his arms. I couldn’t even tell
așa. Inima e proastă, ce știe ea. how I felt, it was like it always had been
like that. The heart’s a fool, what can it know.
June 2017
Poems by Dan Sociu
25
Ești atît de frumoasă după ce am mîncat. You’re so beautiful after I eat.

Ciorapii rupți te admiră cu ochișori The ragged socks admire you with staring,
holbați, recunoscători. Tălpile mi se grateful eyes. My feet
hîrjonesc ca doi pui de melc pe sub masă. romp like two baby snails under the table.
Șușșș, îi șoptește duhoarea piciorului Shush, my left foot’s reek whispers
stîng putorii acre a piciorului drept: to the right foot’s rancid smell:
să nu descopere ea că suntem aici. she doesn’t have to know that we’re here.
Ești atît de frumoasă după ce am mîncat. You’re so beautiful after I eat.
Mațele tac și te ascultă pe tine. My guts keep silent and listen to you.
Viața ta e atît de interesantă, Your life is so interesting,
te rog povestește-mi-o pe toată acum. please tell me all about it now.
Îmi place să aud despre sentimente. I like to hear stuff about feelings.
Am avut și eu. Acum am degerături I had them as well. Now I have frostbites
și rîie. Și vorbesc singur și nici nu știu. and scabies. And I talk to myself and I don’t know it.
June 2017
Poems by Dan Sociu
26
Nu mai poate preda, acum face semne He can’t teach anymore, he draws signs now
în aer – triunghiuri isoscele, sfere. in the air – isosceles triangles, spheres.
Cînd era copil, i se spunea Bîtlanul. When he was a kid, they called him the Heron.
De Heron matematicianul a aflat Of Heron the mathematician he found out
la facultate. Heron înseamnă bîtlan at university. The heron is a bird.
în engleză. Mai bine nu afla (s-ar fi He had better not find out
lipit oricum de altceva). Acum totul (he would’ve eventually hung on to something else).
e Heron în viața lui. Heron e cheia Now everything is Heron in his life. Heron is the key
și Heron e încuietoarea, de peste and Heron is the lock – for over
douăzeci de ani, Heron i-a fost tovarăș, twenty years now, Heron has been his mate,
stăpîn și identitate. Grecul Heron master and identity. Heron the Greek
chiar a existat. A inventat seringa. really did exist. He invented the syringe
Din care țîșnește haloperidolul from which the Haloperidol shoots
ce pentru o vreme-l face să dispară. and makes him disappear for a while.
June 2017
Poems by Dan Sociu
27
Dormisem doar o oră, și aia în frig. I had slept only an hour in the cold.
La opt, ca în fiecare dimineață, At eight, like every other morning
de două săptămîni, au venit să-mi pună for two weeks now, they came to my house to install
țevi. Acum să le scoată, din ce-am înțeles pipes. Now they came to get them out, from what I understood
de la neamțul tînăr, care-mi vorbea un fel from the young German, who talked to me
de engleză. Greșiseră și trebuia in bad English. They had made a mistake and they had to
să refacă. De obicei, pînă în parc, do it again. Usually, until I get to the park,
cobor dormind pe Danziger, iar dacă e I go down sleeping on Danziger, and if it’s
soare, visez că sînt întins pe trotuar sunny, I dream that I lie on the sidewalk
și mă rostogolesc. Prin somn, cumva, nu știu and roll down. In my sleep, I don’t know how,
cum, i-am văzut: ea în picioare pe biclă, somehow, I saw them: her standing up on the bike,
palmele pe umerii lui. Fără teamă palms on his shoulders. They weren’t
că ar pierde vreunul controlul. Sau că afraid they would lose control. Or that
țoacla ar putea să le dispară subit. the bike could suddenly disappear.
June 2017
Poems by Dan Sociu
28
Și a băut berea în cîteva ore, ai And he drank his beer in a couple of hours, you
noroc, i-am zis, n-a picat la tine gena are lucky, I told him, you don’t have the gene
abuzului. La plecare, m-a întrebat – of abuse. Before leaving, he asked –
cum se poate să nu iubești toată viața how can you not love the same woman
aceeași femeie. Clar sunt alte gene, your whole life. There are clearly other genes,
problema mea e fix pe dos. Glumeam, iar el my problem is the exact opposite. I was joking and he
era așa de amărît. Ca la 5 ani, was so sad. Like when he was 5
așteptîndu-ne, ras în cap, pe o stivă and he was waiting for us, his head shaved, on a pile
de lemne, în curte la Contagioase. of wood, in the Isolation Hospital’s yard.
Știam ce să-i zic, dar nu reușeam. Abia I knew what to tell him, but I couldn’t. Only
acasă, la lumînare (se luase at home, by candle light (the power
curentul în cartier, C. mă sunase was off in the neighbourhood, C. had called me –
că-i murise un pacient și nu-i găsea a patient had died and she couldn’t find
nici o rudă), i-am spus, în gînd, ce trebuia. any of the relatives), I told him, in my mind, what I should’ve.
June 2017
Poems by Dan Sociu
29
N-am mai văzut un copil așa de vesel, I’ve never seen such a jolly child,
gîngurea cînd veneam lîngă pătuț, dădea he would gurgle when I came next to the cradle,
din mînuțe, țipa, rîdea cu poftă. Cînd he would wave his hands, scream, laugh a lot. When
i-au adus CT-ul, am aflat că era they brought his CT scan, we found out that he was
orb și creier, numai o pojghiță, restul blind and his brain was only a membrane, the rest
apă. Vezi, i-am zis încîntat (aveam febră, was water. See, I told him gladly (I had fever,
respiram greu), ce altă dovadă mai vrei. I was breathing hard), what other proof do you want?
Înseamnă că nu era el numai atît. It means that he was more than that.
O umbră de creier, dar sufletul intact. A shadow of a brain, but with an intact soul.
C. mi-a zîmbit (respiram greu, îmi pusesem C. smiled at me (I was breathing hard, I had put
căciulița peruană pe dos) – sigur my Peruvian hat inside out) – sure
avea ea deja o explicație hard, she already had a hard explanation,
dar ceva n-o lăsa să-mi ia bucuria but something didn’t let her take away my joy
(mi-a îndreptat căciulița, mi-a dat Olynt). (she readjusted my hat, she gave me Olynth).
June 2017
Poems by Dan Sociu
30
O colegă i-a adus din Ungaria, A colleague brought her from Hungary,
de la Muzeul Marțipanului, două from the Marzipan Museum, two
bomboane, una galbenă, drăgălașă, candies, a cute yellow one,
o față cu obraji roșii și sprâncene a face with red cheeks and round
arcuite, ca ale lui C., cealaltă eyebrows, like C.’s, the other
e un omuleț trist, știrb și gălăgios. was a sad man, gap-toothed and noisy.
Sunt superbe, nici nu-ți vine să le atingi. They are exquisite, I’m afraid to touch them.
C. le-a pus între două ghivece de flori, C. put them between two pots of flowers
la fereastră. Mă fac să mă simt vinovat at the window. They make me feel guilty
pentru tot ce aș putea oricînd să distrug for everything that I could destroy any time
cu atîta plăcere, atît de ușor. so easily, so delightedly.
Deocamdată, le mai amînăm sfîrșitul, We’ll postpone their end for now,
dar cîndva o să le mîncăm: o să fie but we’re going to eat them once: it’s
îngrozitor, o să fie delicioase. going to be terrible, they’re going to be delicious.
June 2017
Poems by Dan Sociu
31
Peste drum e o sală de fitness pe trei Across the street there is a fitness gym on three
niveluri, sus aparate, jos dans și dans. levels, machines upstairs, dancing and dancing downstairs.
Cel mai bine îl văd din bucătărie, I see it best from the kitchen,
cînd mă duc pe balcon la fumat. Fetele when I go for a smoke on the balcony. The girls
dansează și nu-și dau seama că le privesc, dance and they don’t realize that I’m watching them,
dar cu băieții sunt la același nivel, but I’m on the same level with the boys,
uneori le întorc spatele și fumez sometimes I turn my back on them and I smoke
contemplînd faianța, vasele murdare contemplating the tiles, the dirty dishes
din chiuvetă, să nu creadă că mă uit la in the sink, so they won’t think I’m looking at
ei, să înțeleagă cu totul altceva. them, so they will understand something else.
Unii vin și sîmbătă seara, aceștia Some of them come on Saturday nights, too, they
sunt probabil cei fără viață socială. may be the ones without a social life.
Duminica nu mai apare nimeni, pot On Sundays nobody comes, I can
privi liniștit, cît vreau, sala pustie. watch the empty gym for as long as I want, undisturbed.
June 2017
Poems by Dan Sociu
32
Seara, se urcă pe garaj, de pe garaj At night, he climbs up the garage, from the garage
în copac și din copac le urmărește into the tree and from the tree he watches
pe fetele din sala de dans – sînii lor the girls in the dance hall – their saltant
săltăreți ar putea fi la fel de bine pe lună. breasts might as well be on the moon.
Cinșpe ani și viitor zero, Fifteen years old and no future,
aurolacul îi topește creierii the glue is melting his brains
ca detergenții grăsimea din farfurii. as detergents do the fat on the dishes.
E desuet, e o fantomă a anilor He is obsolete, he is a ghost of the
’90, nu mai e bun nici măcar pentru ’90s, he is not even fit for social documentaries
reportaje sociale. Eu n-am ce să-i fac, any more. I can’t help him,
creștinismul meu se oprește la strînsul my Christianity stops at clearing off
căcatului zilnic după pisică. Pui the cat’s shit daily. If he were
de așa ceva să fi fost, ar fi avut a cat’s baby, he would’ve had
o șansă – l-ar fi lins mă-sa, l-ar fi păzit. a chance – his mum would’ve licked him, would’ve watched
him.
June 2017
Poems by Dan Sociu
33
Cîndva erau mai puține avioane There were fewer planes once
și cerul mai clar, cu puncte luminoase and the sky was clearer, with bright spots
mai puțin colorate, dar fixe. Însă less colourful, but fixed. But
cine mai stătea să se uite la stele: who watched the stars any more?
visele și trei luni de ninsoare pe an dreams and three months of snow a year
îmi ajungeau ca să știu că lumea poate were enough for me to know that the world
să iasă măcar puțin din lume. Acum could get out of the world even for a little while. Now
cerul e nimicul pe care-mi odihnesc the sky is the nothingness I rest my
ochii. Iar stelele îmi țin de urît cît eyes upon. And the stars keep me company while
fumez la geam o țigară. Uneori mă I smoke a cigarette at the window. Sometimes I
sui în cîte una din stelele alea get on one of those colourful
colorate și, măcar puțin, las lumea. stars and, even for a little while, I leave the world.
Cu o tăviță de mîncare pe genunchi, With a tray of food on my knees,
las lumea în urmă și urc prin ninsoare. I leave the world behind and I climb up through the snow.
June 2017
Poems by Dan Sociu
34
Nimic nu mai e posibil între mine Nothing is possible any more between me
și o fată de nouășpe ani, cum nimic and a nineteen-year-old girl, just as nothing
nu era posibil cînd aveam nouășpe was possible when I was nineteen
ani. Le-ascultam atent, îmi ciufuleam părul, years old. I listened to them carefully, I ruffled my hair,
îmi respingeau blînd atingerile, nu, Dan, they’d gently reject my touches, no, Dan,
tu nu ești așa, tu ești poet. Își făceau you are not like this, you are a poet. They came
terapia pe mine, veneau cu lacrimi to me for therapy, they’d come with their eyes in tears
la poet. Eram poet și toți se iubeau to the poet. I was a poet and everyone was in love
în jurul poetului și nimeni cu el. around the poet and none with him.
Poetul ieșea în fiecare seară The poet would go out every evening
duduind ca o undă tectonică și quaking like a tectonic wave and
spre dimineață se întorcea umilit in the morning he’d come back humiliated
în adîncuri – cutremure detonate in his heart – quakes going off
degeaba, pe sub regiuni nepopulate. for nothing, under uninhabited regions.
June 2017
Poems by Dan Sociu
35
Cînd mai înnebunesc seara. Bătrînica When I sometimes go mad in the evenings. The old lady
vine lîngă mine cu mesaje de la comes next to me carrying messages from
tine, se-așază pe scaun, pe cămașa you, she sits on the chair, on my
mea, tace. Pisicile privite de jos shirt, she goes silent. Cats looked at from below
n-au nimic frumos – rînjet înghețat, deloc have nothing beautiful about them – a frozen grin, not
ca-n desenele tale animate. Pe at all as in the cartoons. On
femeile de 30 privite de sus 30-year-old women looked from above
se vede bătrînețe. Își injectează you can see aging. They inject
antioxidanți și nu mai vor să creadă antioxidants and don’t want to believe in
în nefericirea obligatorie. unavoidable unhappiness any more.
Atîtea soluții, niciuna pentru noi So many solutions, none for us
doi. Vine rînjetul, se freacă de mine, two. Here comes the grin, it rubs against me,
e însăși lipsa de suflet – nu l-a avut it’s the absence of the soul itself – she never had it
niciodată și la mine s-a terminat. and for me there wasn’t any left.
June 2017
Poems by Dan Sociu
36
Citesc despre iconsistența anului I read about the year’s inconsistency

o mie nouă sute șaptezecișicinci nineteen seventy-five
și intestinele împing nevăzute and my guts invisibly push
sub mine. Începe și se duce o zi under me. An overwhelmingly insignificant
amețitor de nesemnificativă. day starts and ends.
Începe octombrie, în fiecare October starts, every hour
oră începe o oră de nimicuri an hour of nothingness
scurse printre degete. Citesc despre ani that slips through the fingers starts. I read about years
și anotimpuri, cum erau, cum nu mai sînt. and seasons, the way they were, the way they aren’t any more.
Înainte să mă nasc, cineva lăsa Before I was born, someone left
urme. L-am cunoscut într-un oraș rece, marks. I met him in a cold city,
cu tramvaie grele de fier care scrîșneau with heavy iron trams which screeched
cu ecou în golul altui octombrie: with an echo in the void of another October:
un fățău imens, trist, de bebeluș bătrîn. a huge, sad face, of an old baby.
June 2017
Poems by Dan Sociu
37
Într-o cameră, tatăl stă pe canapea In a room, the father sits on a sofa
la televizor. În cealaltă cameră watching television. In the other room
mama îi piaptănă fetiței buclele. the mother combs the little girl’s curls.
A schimbat-o-n pijama și e gata She’s got her into her pyjamas and she’s ready
de culcare. Un bișon agitat fuge for bed. An agitated bichon crosses
dintr-o parte în alta, îl văd dispărînd the room, I see him disappearing
și reapărînd în camera tatălui. and reappearing in the father’s room.
Inimioara lui nu suportă scindarea, His tiny heart can’t bear the split,
inimioara lui nu înțelege de ce his tiny heart doesn’t understand why
tatăl risipește astfel de momente the father wastes such moments
pentru un nimic de emisiune TV. for a shitty TV show.
De cînd a fost luat de lîngă mama lui Since he was taken away from his mother
încearcă să-i țină pe toți laolaltă. he tries to keep everyone together.
Bietul bișon, am fost ca el și știu cum e. Poor bichon, I was like him and I know how it feels.
June 2017
Poems by Dan Sociu
38
Erai atît de absentă cînd te spălai You were so absent when you washed
dimineață pe față, nici n-ai observat your face in the morning, you didn’t even notice
că teiul din curte și-a întins o creangă that the linden in the yard bent a branch
prin ferestruica băii și ți-a scuturat through the bathroom’s window and tossed
semințe lipicioase în păr. Te-a albit sticky seeds on your hair. It turned you grey,
cartierul ăsta muncitoresc, despre this proletarian neighbourhood that
care ți se spunea în copilărie they told you in your childhood
că deja miroase a viață distrusă. already smelled of ruined life.
Turnurile micuței biserici rusești The tiny Russian church’s towers
ți se păreau atît de fragile cîndva – seemed so fragile to you once –
voiai să le hrănești din palme cu morcovi you wanted to feed them carrots and croutons
și crutoane. Inima ta era vie. from your palms. Your heart was alive.
Inima ta era ca o ploaie de iod Your heart was like a iodine rain
peste o mulțime de capete sparte. over a mass of broken heads.
June 2017
Poems by Dan Sociu
39
Am coborît din mașină, eu să fumez, We got off the car. I, for a smoke,
tu să aduni buburuze. Amîndoi ne-am you, to pick up ladybugs. We both
oprit lîngă o buturugă, am făcut stopped next to a log, we made
doi copii, într-un an furtuna ne-a luat two children, one year the storm took
pe sus acoperișul, în altul a ars away our roof, in another year it burnt
pînă la temelii bucătărioara down our small summer
noastră de vară. Am trecut prin ierni grele, kitchen. We went through rough winters,
cu zăpezi adezive, care nu se mai with sticky snow which wouldn’t come off
duceau din piele. Norii veneau vîjîind our skin. The clouds were coming whizzingly
și-mi electrizau barba. Copiii creșteau, and electrified my beard. The children were growing,
dar privirile ne rămîneau tinere. but our looks stayed young.
Am aruncat chiștocul, ți-ai pus gîzele I threw away the duck, you put your bugs
în buzunare. Am lăsat buturuga in your pockets. We left the log
în urmă, ne-am întors pe drum, la mașină. behind, we got back on the road, to the car.
June 2017
Poems by Dan Sociu
40
Nevastă-mea e ca una dintre animalele alea, hermelinele My wife is like one of those animals, the stoats,
cînd își găsește o pată pe blană, și-o scarpină pînă-i dă sîngele. when she finds a spot on their fur, they scratch it until they
bleed.
Uită-te un pic la mine cînd vorbesc despre ea, mă înțelegi? Știu Look at me when I’m talking about her, do you understand?
că e greu I know it’s hard
să mă iei în serios, cu nasul meu negru și umed, cu lăbuțele to take me seriously, with my black, wet nose and with these
astea frenetice. excited little paws.
Trei luni de iarnă grele nu m-a lăsat să-l văd pe Jackie. She didn’t let me see Jackie for three harsh winter months.
I-am zis, lasă-mă să-l văd pe Jackie, dacă pe tine nu mai pot. I told her, let me see Jackie if I can’t see you anymore.
Ce fel de femeie e aia care nu te lasă să-ți vezi cîinele? What kind of a woman is that who won’t let you see your dog?
Mă uitam cum ninge în grădină fără să cadă nici un fulg de I was watching how it was snowing in the garden without a
zăpadă snowflake falling
și mă gîndeam la Jackie, e doar un șoricar, nu înțelege and I was thinking about Jackie, he is just a dachshund, he can’t
separațiile understand the limits
June 2017
Poems by Dan Sociu
41
se izbește în geam cînd sare după vrăbii. Iarna e un coșmar, e that’s why he jumps through the window after birds. For him,
speriat winter is a nightmare. He is scared
nu vede legătura dintre sandalele mele uitate pe hol și he can’t make the connection between the sandals I forgot on
reclamele TV the hall and the adverts
pentru lanțuri auto. Trebuia s-o fac, să nu fie singur de tot în for chains for cars. I had to do it, so he won’t be all alone during
plimbările lui absurde. his absurd walks.
June 2017
Poems by Dan Sociu
42
Zilele apar și dispar de-acolo, din corason Days come and go from there, from the corason
matematic, ca luna peste județul Bîrlad. mathematical, as the moon over Bîrlad county.
Zilele apar și dispar necesare ca luna. Days come and go imperative as the moon.
Mamă, tu știai cîndva totul, crezi că sînt important, acolo, în Mother, you once knew everything, do you think that I’m
corason important there, in the corason
crezi că se mișcă vreodată ceva în străfundurile lumii pentru do you think that something moves in the beings of the world
mine? for me?
Și de ce nu visez telefoane mobile, acolo, în corason? And why don’t I dream of mobile phones, there, in the corason?
Visez aceeași și aceeași femeie I dream of the same woman
pe care n-am putut s-o țin lîngă mine nici cu bani, nici cu pula whom I couldn’t keep by myself: not with my money, not with
my dick
și nicăieri un telefon de pe care s-o sun. and there is no phone to call her anywhere.
E pentru că toate visele mele se întîmplă înainte de inventarea It’s because all of my dreams happen before the invention of the
telefonului phone
dar fix în momentul descoperirii cartofului. but right when the potato was discovered.
June 2017
Poems by Dan Sociu
43
Ea e cu mine, acolo, în corason She is there with me in the corason
soarele arde pe arătură the sun is shining on the ploughland
noroiul i s-a uscat pe pulpe the mud dried on the calves

bucuria descoperirii cartofului îi încălzește privirea the joy of the discovery of the potato warms his look
mult după ce visul s-a terminat, ore. long after the dream had ended, hours.
Încă nu știm ce e de făcut cu cartoful, îl pipăim, îl dăm din mînă We still don’t know what to do with the potato: we touch it,
în mînă. pass it from hand to hand.
Soarele strălucește peste golul nostru mental și ne luminează The sun shines over our mental gap and illuminates out
posibilitățile. possibilities.
După ce împlinești 30, balonul imens, colorat After you become 30, the enormous, colourful balloon
care se ridică în flăcări din mijlocul parcului that rises up in flames in the middle of the park
îți atinge numai un sfert de corason. can only touch a quarter of its corason.
Dar dacă balonul ar fi și mai imens, și mai colorat But if the balloon were more enormous, more colourful
și parcul o pădure adevărată sau un fluviu năvalnic and the park a real forest or an impetuous river
și tot universul ar fi stropit cu benzină. and the whole universe were splashed with gas.
June 2017
Poems by Dan Sociu
44
(pentru că și-au luat un apartament (because they got an apartment

care îi plimbă prin Europa which walks them through Europe
și dacă stai pe balconul lor la o cafea and if you sit to have a coffee on their balcony
în cîteva ore vezi Europa you can see the whole Europe in a few hours
cînd intru la ei mă aștept la orice when I enter their place I expect anything:
să-i văd plutind între dormitor și bucătărie to see them floating between the bedroom and the kitchen
între pat și aragaz, dar viața lor e suspect de normală. between the bed and the cooker, but their life is suspiciously
normal.
Dacă deschizi sertarul cu pîine simți un miros suspect de pîine If you open the bed drawer you can feel a suspicious smell of
bread
lingurile de inox sclipesc suspect și la fel de dubios the stainless steel spoons shine suspiciously and just as strange
lingura de lemn nu sclipește the wooden spoon doesn’t shine

acolo, departe de corason) there, away from the corason.
June 2017
Poems by Dan Sociu
45
Mai puțin luat de muzică și mai atent la mîinile A little less caught in the music and more careful for
toboșarului the drummer’s hands
și aș vedea harta spre tinerețe desenată în aer de bețe and I would see the map of youth drawn in the air by sticks
nu că m-aș mai duce acolo, în subsoluri, unde-s tot eu not that I would go there again, in basements, where it is still
la trîntă cu mațele mele alunecoase, pe gresia uleioasă me
wrestling with my sly guts, on the greasy floor tiles
Timpurile sînt bine gîndite și delimitate cu gust Times are well thought-out and aesthetically delimited
eliminăm ce bem și mîncăm rareori invers we eliminate what we drink and eat, it’s rarely vice versa
petale de salcîm în cădere aproape ating falling acacia petals almost can touch
motocicleta stricată sub salcîm the broken motorbike under the acacia
mai întîi ne despărțim și pe urmă ne dorim disperați first we break up and then we want each other desperately
din serile cu muzică rămîn biletele out of the evenings at concerts we are left with the tickets
din zborurile peste munți tickettele out of the flights over the mountains, the ticketts
deși mi se poate întîmpla la mijlocul unei zile obositoare although it may happen that in the middle of a tiring day
să intru dar și să ies din oraș pe lîngă depozite to get in and to get out of the city past by the deposits
pe lîngă golurile fierbinți de aer - cu niște metal în jur ar fi țevi past by the hot air voids – having some metal around they
cu niște omuleți înfășurați pe deasupra le-aș putea fi tată would become pipes
having some tiny men wrapped over I could be their father
June 2017
Poems by Dan Sociu
46
mi-ar îmbrățișa fericiți picioarele să-și facă amintiri cu they would gladly hug my legs to make memories with hugs
îmbrățișări and what are you to do with the memories – you get affected in
și cu amintirile ce să faci te emoționezi seara cînd speli vasele și the evening while washing the dishes one side
pe-o parte and the other and inside, as deeper as you can, where nobody
și pe alta și înăuntru, cît mai adînc, unde n-a mîncat nimeni had ever eaten.
vreodată.
June 2017
Poems by Dan Sociu
47
Cîntec eXcesiv I Excessive Song I
Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi I still find myself thinking that soon all of my superpowers
superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n will be awakened: flying, invisibility, time-travel,
timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta – superflexibility, passing through walls, your love –
La 26 de ani, la mijlocul speranţei de viaţă din România, la At 26 years old, at the middle of the life expectancy in Romania,
începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am at
încercat să te sărut & ai dat înapoi şi era să cad – the beginning of December, at the end of the abrupt stairway in
Green I tried to kiss you & you backed away and I almost fell –
Ultima dată m-ai atins la muzeu, ţi-ai lipit o secundă, cît să nu Last time you touched me at the museum, for a second, enough
te vadă prietena ta, urechea de braţul meu şi a fost atît de bine, for your friend to miss it, you stuck your ear to my arm and it
ca şi cum m-ai fi atins prima oară – was
so good, as if you had touched me for the first time –
Ca şi cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva şi te-ai aşezat As if you had touched me in summer, when I had missed
lîngă mine şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac, a something and you sat next to me and tried to comfort me,
fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci – without knowing
that I liked you. It felt good, as if you had touched me then –
June 2017
Poems by Dan Sociu
48
Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de When I needed to, at the museum, but actually in summer, it’s
explicat, şi data viitoare, poate chiar mîine, cînd îţi vei lipi hard
urechea de braţul meu o să fie ca şi cum ai face-o acum – to explain and next time, even tomorrow maybe, when you
stick your ear to my arm it will be as if you did it now –
cînd te caut pe străzi when I’m looking for you on the streets
pentru că am nevoie. because I need to.
Îmi lipseşte fix o mie de lei ca să intru oriunde la cald, şi sînt I need exactly one thousand lei more to get in anywhere it’s
prea timid să cerşesc şi nu sunt norocos să găsesc bani, nu am warm and I’m too shy to beg and I’m not lucky to find money
telefon, nu am o cartelă să te sun, nu sunt destul de norocos să either,
dau de tine întîmplător, pentru că tu eşti acasă cu el, I don’t have a phone, I don’t have a phone card to call you, I’m not
lucky enough to meet you by accident, because you’re at home
with him,
te iubesc dar acum I love you but I don’t want to

nu mai vreau să te caut pe străzi. look for you on the streets anymore.
Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile pe care le tai în fiecare This Bucharest blackens my nails which I cut
dimineaţă pentru tine, pentru că s-ar putea să te întîlnesc. Mă for you every morning, in case I
bărbieresc pentru tine, mă dau cu deodorant pentru tine, mă meet you. I shave for you, I use deodorant
June 2017
Poems by Dan Sociu
49
împrumut de haine pentru tine – for you, I borrow clothes for you –
Dorm oriunde ca să fiu în acelaşi oraş cu tine, pentru că nu am It doesn’t matter where I sleep as long as we’re in the same city,
un loc al meu, dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor because I don’t have a place of my own, but I will have one for
ratatul din mine pentru tine şi o să fac bani – you, I
will kill the loser in me and I will earn money for you –
O să învăţ să fiu mai cool decît el, o să învăţ toate versurile, I will learn to be cooler than him, I will learn all
piesele şi albumele trupelor care-ţi plac ţie, sau o să te ţin în the lyrics, songs and albums of the bands that you like, or I
braţe will hold you
cînd o să plîngi – when you cry –
Troleibuzele care nu duc la tine nu-mi folosesc la nimic. The trolley buses that don’t go to you are useless for me.
Troleibuzele care duc la tine nu-mi folosesc la nimic. The trolley buses that go to you are useless for me.
Într-o noapte o să mă lipesc de maşina neagră din faţa blocului One night I will stick to the black car in front of your block, so I
tău, să-i pornesc alarma, să te trezeşti enervată să te ridici din set off its alarm, so you wake up annoyed and
pat de lîngă el – get up and leave him alone in the bed –
În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri, la o ţigară, Lately I only see you on the hallways, smoking
şi tu fumezi trei una după alta, şi pofta ta morbidă mă bucură. a cigarette; and you smoke three in a row, and your morbid
Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni şi-mi doresc să desire cheers me up. Some day we’re both going to go down
June 2017
Poems by Dan Sociu
50
nimerim în acelaşi grup de suport, aşa, with lung cancer and –

I wish we end up in the same support group, just like that,
ca Bonham Carter & Norton, like Bonham Carter & Norton,

Tori Amos & Kafka - Tori Amos & Kafka –
June 2017
Poems by Dan Sociu
51
Cîntec eXcesiv II Excessive Song II
Şi mai tîrziu au intrat într-un bistro, repede, da, cuvîntul se So later they went in to a bistro, quickly; yes, the word matched
potrivea cu întîlnirile lor din ultima vreme (dintotdeauna?), their latest meetings (since always?), 'lived as in a continuous
'trăite ca-ntr-o alarmă continuă', cu senzaţia lui ipohondrică de alarm’, with his hypochondriac feeling of a ridiculed-man-left-
bărbat-ridicol-părăsit-în-staţie (deşi aveau în faţă o dup-amiază at-the-bus-stop (although they had an entire afternoon ahead
întreagă şi-au stat împreună pînă spre seară ) – and they stayed together almost until evening) –
Iar ea a probat un inel avangardist, căci intraseră într-un bistro And she tried on an avant-garde ring, because they had entered
dada, cum anunţa firma roşie, un acvariu cu mese şi scaune de a dada bistro, as the red sign said, an aquarium with tables and
sticlă, unde nu se servea nici un fel de mîncare, ca-n bistrourile glass chairs, where they didn’t serve any kind of food as in the
obişnuite, doar portofele albastre şi săruri de baie şi inele – regular bistros, only blue wallets and bath salts and rings –
Proba, încîntată, inelul şi el, de undeva din dreapta ei, îi privea, She was trying on the ring, delighted, and, somewhere on her
cu aviditatea unui Gollum, vîrfurile ascuţite ale urechilor - cît right, he was looking at her ears’ sharp top ends with the
de mult le iubesc, Miss Frodo, my preciousss... sigur că ar fi avidity of a Gollum – oh, how much I love them, Miss Frodo, my
vrut să le ronţăie puţin dar în faţa ochilor îi clipea, întunecat, preciousss... sure, he would’ve loved to chew them a bit, but in
acel X din mijlocul numelui ei – front of his eyes was flickering, darkly, that X in the middle of
her name –
Semnul interdicţiei, al anulării, acel X de pe ferestrele caselor The sign of interdiction, of annulment, that X on the windows
June 2017
Poems by Dan Sociu
52
abandonate ( dar şi al caselor în construcţie, anunţînd că în of abandoned houses (but also of those under construction,
curînd vor putea fi locuite - ar putea?, ar mai fi posibil announcing that soon they could be inhabited – could they?;
vreodată?), şi după ce au ieşit din bistro se străduia să calce pe would that ever be possible again?), and after they got out of
urmele dulci lăsate-n zăpadă de tălpile ei – the bistro he was trying hard to walk on the sweet footsteps
that her feet left in the snow –
Un 86 a înghiţit-o, şi el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva An 86 swallowed her and he stood there a few more minutes,
minute în staţie (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul like so many other times (his little ritual, the training for the
din fiecare seară), a simţit, violent, cum se every night griefing), he violently felt how the colours of the city
scurg în găurile capacelor de canal (cele cu găuri sînt cele cu dribble in the lids of the ditches (the ones which have holes are
ghinion) culorile oraşului, plecase ea si nu mai era nimic de the unlucky ones); she had gone and there wasn’t anything left
privit – to watch –
Eram ca una din acele păpuşi sinistre, cu X-uri în loc de ochi. I was like one of those sinister puppets, with X-es instead of
Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de eyes. At the end of Mecet Street you could hear – very still,
zăpada murdară - tînguirile stranii ale ţigăncilor (fiaaaareeee muted by the dirty snow – the strange laments of the gipsy
vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoţionează atît de women (Scrappiiinggg, I buy scrappiiinggg), which affect me
mult, aproape la fel de mult ca micile anunţuri de pe stîlpi deeply, almost as much as the little communications on the
(pierdut broscuţă ţestoasă de Florida - în tratament - găsitorului poles (a little Florida turtle lost – in treatment – substantial reward
recompensă substanţială) care s-au înmulţit îngrijorător în for the finder) that have disturbingly increased lately...
ultima vreme...
June 2017
Poems by Dan Sociu
53
Cîntec eXcesiv IV Excessive Song IV
Apă, apă peste tot, şi nici un strop de băut, Water, water everywhere, not even a drop to drink,
50 de posturi TV, şi mai nimic de văzut, 50 TV channels, almost nothing you could watch,
întins în pat – şi-mi pare că mărşăluiesc – lying on the bed – and it seems that I’m marching –
cu ochii injectaţi, privesc with bloodshot eyes I’m watching
ştirile, poate va arde the news, maybe something
ceva pe strada Sfinţii Voievozi is going to burn on Sfintii Voievozi Street
şi, preţ de-o clipă, and, for a moment,
o să îţi zăresc I will see your
picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieşi legs in yellow stockings, when you go out
fugind, running
din bloc, coming out of the block,
ferindu-ţi faţa covering your face
nu atît de foc, cît de solzii not from the fire, but from the cold
reci ai camerelor scales of the video
video cameras
care nu adăpostesc, which do not shelter,
cum simţi că nu te mai adăpostesc the way you feel that words do not
cuvintele (îmi spui că nu ştii shelter you any more (you tell me you do not know
dac-o să mai scrii if you will write any more
June 2017
Poems by Dan Sociu
54
şi ţi-e frică), deşi and you are scared), although

the word the word
is a way of murdering is a way of murdering
the outside world, adică the outside world, that is
tot ce i-a rămas all that is left
unuia ca mine, for one like me,
ce i-ar mai fi rămas what would have been left
uneia ca tine, for one like you,
„genul de oameni ”the kind of people
care nu se simt bine nicăieri, that do not feel good anywhere
indiferent de orice”, no matter what,”
cum îmi spuneai as you told me
într-un mail. in an e-mail.
În curînd o să mă uiţi, Ruxandra, You will soon forget me, Ruxandra,
şi-n timp, încet încet, mesajele mele and in time, slowly, you will put
le vei trece-n junk-mail. my e-mails in the junk-mail.
June 2017
Poems by Dan Sociu
55
Rostogol Skateboard
Ne uitam la Pranoid Park și m-a sunat mama. We were watching Paranoid Park and mother called.
Am dat telefonul pe silent și am continuat să mă uit. I put on my phone on silent and continued watching.
C. îmi mîngîia un genunchi și chiar la sfîrșit C. was caressing my knee and right at the end
mi-am amintit de skateboardul (pe ambalaj scria pocτoroπ) I remembered about the skateboard ( it said pocτoroπ on the
pe care mi l-a cumpărat mama din piață de la ruși package)
când aveam cinșpe that my mother bought me from the market from the Russians
when I was fifteen
și eram de cîțiva ani un băiat fără tată și Nuțu la fel, and I had been a fatherless boy for a few years and Nuțu too,
iar el era doar un băiețel ras în cap, mai mic (într-o poză) and he was only a skin head boy, smaller (in a picture)
decît buchetul de gladiole pe care i l-a dus învățătorului than the bunch of sword lilies he gave his teacher
în prima zi de școală. Copii necăjiți, la 32 îmi dau seama in the first day of school. Wretched children, at 32 I realize
la finalul unui film vechi, ce suferea mama cînd at the end of an old movie, how my mother suffered when
ne vedea așa. she saw us like that.
Pînă mi l-au furat, am frecat zi de zi cu rostogolul asfaltul Until it got stolen, I rubbed the asphalt with my skateboard
și scările de marmură de la sindicate (și cine mai avea every day
pe atunci placă – într-o noapte cu ploaie am coborît toată and the marble stairs at the trade union building (and who else
valea pînă la Răchiți, printre mașini, și i-am dus lu bunica had one
June 2017
Poems by Dan Sociu
56
înghețată). Abia acum mi-am dat seama, după in those days – on a rainy night I descended all the
atîtea dolii, valley to Răchiți, among cars. And I brought grandma
ice cream). I’ve just realized, after
so many mournings,
(55 de ani, soțul de 20 de ani în pămînt apoi mama, tatăl, (55 years old, her husband buried for 20 years, then her mother,
și fratele în pămînt la un interval de două luni unul de altul, father,
cui să mai gătească, cu cine să se mai certe acum, and brother buried at two-month intervals one after the other,
foarte puțin, deloc și-oricum invizibil atinsă de vîrstă, who to cook for, who to fight with now;
aceeași voce frumoasă de copil la telefon cînd îmi mulțumește touched by her age very little and anyway, invisible,
că am sunat-o), the same beautiful child voice when she
thanks me
that I called her),
după atîtea despărțiri, dup-o boală care era să mă termine, after so many partings, after an illness that had almost
la sfîrșitul unui film vechi, în săptămâna astrală maternă, completed me,
după Urania, (mama n-o mai place, de cînd îi prezice at the end of an old movie, in this astral maternal week,
numai de rău), cît de greu e să fii mamă și Slavă Domnului, after Urania, (mother doesn’t like her any more, since she has
la cît de sensibil sînt eu deja, că nu sînt așa ceva și n-o să been predicting her only bad things), how hard it is to be a
fiu vreodată. mother and thank God,
as I’m already so delicate, that I’m not that and I won’t ever be.
June 2017
Poems by Dan Sociu
57
Arta moartă a comparației The dying art of comparison
Pielea i se făcea trandafirie Her skin turned rose-pink

și sînii îi săltau când mă mișcam în ea and her breasts bounced when I moved inside her
și noaptea în pat îmi spunea pe întuneric and at night in the darkness while in bed she told me
poveștile ei horror de medicinistă. her horror stories from medical school.
Aș fi vrut să o iau de nevastă I would have married her

și să-i văd toată viața sînii săltând to see her breasts bouncing forever
și pielea înrozindu-i-se sub mine and her skin turning rose-pink under me
dar nu s-a putut. but it wasn’t possible.
Înainte să-mi strîng cortul, Before I struck my tent,

mi-a zis ceva foarte frumos din Semiologie, she told me something very beautiful from Semiology:
că la astm suflul plămînilor e ca vîntul șuierînd pe sub uși, with asthma, your lungs’ blast is like the wind blowing under
la pneumonie ca scîrțîitul zăpezii aerate sub tălpi the doors,
și că plămânii bolnavi de bronșită fîlfîie with pneumonia, like the creak of aerated snow under the feet
agitați ca porumbeii închiși pe iarnă în voliere. and that lungs affected by bronchitis flutter
tumultuously like pigeons locked in cages during winter.
Am stat o dată în spital cu dramă pancreatică I was once in the hospital with acute pancreatitis
June 2017
Poems by Dan Sociu
58
și în salonul meu era un șofer bătrîn, and in my salon there was an old driver
cu plămînii sparți sub un autobuz, his lungs broken under a bus
cînd încerca să-i repare motorul. while trying to fix its engine.
O bătrînă micuță aștepta toată noaptea A little old lady was waiting all night
pe un scaun lîngă patul lui. Dormea puțin, in a chair next to his bed. She scarcely slept,
îi pîndea respirația watching his breath
ca un aparat meteo uitat în munți like a meteorological device forgotten in the mountains
care analizează semnalele avalanșei. Bătrînul era which analyses the signals of an avalanche. The old man was
terminat dar bătrîna era o done, but the old lady was an
inspirație pentru femeile noastre inspiration for women these days
și chiar aveau nevie de așa ceva: and they really needed one:
20 de bărbați impotenți (și-o fată cu sarcină extrauterină), 20 impotent men (and a girl with an ectopic pregnancy),
cu tuburi în uretre, intestinele explodate, oasele rupte, with tubes in urethrae, exploded guts, broken bones,
mințile marcate de groază pe veci minds forever marked by the horror,
și în jur chirurgi tineri și coioși și afară young and virile surgeons around and the sun
soarele pe străzi, viața. Așa e întotdeauna la dramele shining on the streets and life outside. That’s how it always is
clare, apare cîte un înger inspirator, with definite drama, an inspiring angel appears,
dar în rest, suntem singuri și pierduți as for the rest of the time, we are alone and lost
June 2017
Poems by Dan Sociu
59
în banalitatea zilelor, nici măcar răbdători ca porumbeii in the routinism of the days, not even patient like the pigeons
ascultînd cum se zguduie în vînt pereții subțiri ai volierei listening how the cage’s thin walls shake in the wind
pentru că n-ai cum să compari nimic cu nimic, because you cannot compare it to anything;
pentru că ești primul om din lume, because you are the first man in the world,
primul care trăiește, primul care greșește. the first who lives, the first who wrongs.
Dacă ar fi să-mi aleg un model inspirator, If I were to choose a role model,

ar fi piticul din pasajul Comedia – it would be the midget in the Comedy Passage –
iarna trecută, într-o seară, l-a întrebat cineva one night, last winter, somebody asked him
de ce nu s-a dus la circ, ar fi trăit altfel, why he didn’t go to the circus; his life would’ve been different,
ar fi avut un loc al lui și o viață interesantă. he would’ve had his own place and an interesting life.
Piticul a mîrîit în pardesiul lui de piele The midget grumbled with his leather coat on
și a refuzat să răspundă. Mi-a plăcut and refused to answer. I liked
că se ține tare, chiar dacă doarme uneori that he stands his ground, even though sometimes he sleeps
pe scări la clubul Control și fetele cu dresuri on the stairs at Control club and the girls with coloured
colorate pășesc peste el. În sensul ăsta stockings pass over him. This is what I meant by
am spus ca model de viață – cum aș fi vrut ‘role model’ – how I would’ve wanted to be
să fiu dacă n-aș fi plecat cu circul. if I hadn’t gone with the circus.
June 2017
Poems by Dan Sociu
60
Greenwich Greenwich
1. 1.
Trecutul îmi strică drogurile, My past ruins my drugs,

rudelor și prietenilor mei alcoolici le priește my alcoholic relatives and friends are fine –
cumva intră pe schema lor, pe alcool ești acolo, somehow it suits them, you’re in the right place when you
ca unchi-miu Ion care a murit ca un rocknrolla, drink;
la 50 și ceva beat înecat într-o baltă de cîțiva centimetri, as my uncle Ion who died like a rocknrolla,
cu două luni înainte murise taică-su la 80 și ceva în somn, drowned drunk at 50-something in a puddle of a few
nici bunica nu mai era de mult și Ion n-a mai putut să ducă centimetres.
restul vieții fără copilăria lui, Two months before, his father had died at 80-something in his
la droguri nu e așa, mănînci cu poftă, dansezi, sleep,
fuți mai bine, cînd fuți, te odihnești mai mult my grandmother was also long gone and Ion couldn’t go on
pentru că sistemul de recompense din cap se schimbă for the rest of his life without his childhood.
și le primești pe toate pe loc It’s not the same with drugs – you eat and dance more,
iar pentru că oricum practic trăiești în ilegalitate, you fuck better, when you fuck, you rest more
nu te mai zbați pentru un statut mai curat, because the reward system in your head changes
filmele pot fi văzute de mai multe ori, and you get everything at once;
paranoia te ține departe de belele, and because you are practically an outlaw,
lucrurile fac sens și în general dacă nu te bagi pe alcool, you stop fighting for a fairer rank.
June 2017
Poems by Dan Sociu
61
pe heroină, pe cocaină și probabil pe ketamină The movies can be seen more times,
ești ok o veșnicie, paranoia keeps you out of trouble,
viitorul e fix cum vrei să fie everything’s cool and usually, if you don’t start drinking,
pînă vine trecutul și strică. or blowing heroin, crack and taking ketamine
De-aia-i bine să ții aproape și de cîte cineva din prezent care să- you do well forever:
ți deschidă ușa cînd cheia te uită the future is exactly how you want it to be
și gesturile cele mai simple te lasă, until the past comes along and ruins it for you.
căreia să-i gătești That is why you should have someone from the present close
ca să nu se omoare numai cu orez și zahăr, to open the door for you when the key forgets about you
s-o speli pe mîini din tandrețe and your simplest gestures leave you,
și să mergeți în parc la casa ciudată for whom you can cook
de pe dealul din Greenwich, so she won’t kill herself eating only rice and sugar,
cu fereastra mare luminată și o rază verde to wash her hands with suavity
ce indică marele meridian al pămîntului and go to the park to the strange house
și-n timp ce vă mîncați sendvișurile cu somon on the Greenwich hill;
să trimiteți ora exactă și peste cei buni its big illuminated window and a green ray
și peste cei care v-au luat înapoi curajul which indicate the great Earth’s meridian
după ce vi l-au dat. and while you eat your salmon sandwiches
to send the exact hour to those who are good
and to those who took away your courage
after they had given it to you.
June 2017
Poems by Dan Sociu
62
2. 2.
Sid Vicious s-a pișat pe Regină Sid Vicious peed on the Queen
și Regina l-a îngropat, and the Queen buried him –
(Rotten mai trăiește dar e un terminat) (Rotten is still alive but he is a screw-up)
pentru că așa e să fie, because that’s how it is,

ea pe bani, they get her with money,
ei pe furie. they get them with anger.
Dimineața la metrou In the morning at the subway

cînd îi vezi fața de cloșcă, when you see her clucking hen face,
cînd mașina de bilete îți respinge when the ticketing machine rejects
foaia de zece lire prin care ai prizat your ten pounds bank-note which you used all
toată noaptea ceva inventat de diavol night to sniff something invented by the devil
și scăpat de sub control, and out of control;
Londra țiuie cu ecou ca la nebunie London rings with and echo like mad people do
și zoofobia ta naturală and your natural zoophobia
s-a sălbăticit și se proiectează pe oameni has savaged and projects onto people –
June 2017
Poems by Dan Sociu
63
pentru că așa tre să fie, that’s how it’s supposed to be,

tu pe ură, they get you with hate,
ei pe felie. they get them with fate.
June 2017
Poems by Dan Sociu
64
Interviu cu Dan Sociu Interview with Dan Sociu
Când ai început să scrii poezie și de ce? When did you start writing poetry and why?
Când eram copil am avut ceea ce se cheamă hyperlexie – When I was a child I had what is called Hyperlexia – I
am învățat să citesc de pe la 4 ani, dacă nu chiar mai devreme, learned how to read when I was four, if not earlier, all by
singur, de pe ziarele și cărțile din casă. Am fost mereu un copil myself, from the newspapers and books I had at home. I was
mai retras, nu participam la jocurile celorlalți atât de des pe cât always an isolated child, I didn’t take part in other children’s
o făceau alții, iar după ce am învățat să citesc m-am izolat și mai games as often as others and after I started reading I lost myself
mult în cărți. Citeam orice îmi cădea în mână, cărți pentru copii in the books. I read anything that I could, children’s books and
și pentru adulți, firmele și panourile publicitare, puține pe adults’, advertisings and billboards – which were a few back
atunci, în comunism. Când ieșeam, mă opream, spre disperarea then, during the communism. When I went out, I stopped, to
maică-mii, în fața oricărui text din drum și-l silabiseam. Aveam my mother’s desperation, to read every text I saw on the way
și am, cred, o formă nu foarte gravă de Asperger și căutam orice and started syllabifying it. I had and I think I still do, a mild
metodă să mă rup de exterior și de bombardamentul senzorial. form of Asperger, so I looked for any way of keeping myself
Mergeam la filme aproape zilnic, intram printre picioarele away from the exterior world and from the sensory overload. I
altora în cinematograf, fără să plătesc, și vedeam același film de went to the movies almost every day, I used to make my way in
mai multe ori. Pe atunci nu se știa nimic de Asperger, așa că through other people’s feet without paying and I saw the same
părinții ajunseseră la concluzia că sunt doar „aerian” - nu mă movie repeatedly. Back then, nobody knew about Asperger, so
puteam lega singur la șireturi, mă îmbrăcam greșit, dacă eram my parents came to the conclusion that I was only “aerial” – I
trimis la magazin după ceva, mă întorceam cu altceva. Toate couldn’t tie my shoes by myself, I dressed up in a wrong way, if
astea au fost cam după 5 ani, înainte am stat la țară, la bunici, I was sent to buy something I came back with something else.
June 2017
Poems by Dan Sociu
65
unde aveam libertate totală și mai puțin stres social, adică nu All of this happened after I turned five; I had lived in the
trebuia să vorbesc cu aproape nimeni toată ziua. Odată ce m- countryside before, at my grandparents’. There, I had total
am mutat la oraș, a apărut problema socializării, pe care o freedom and less social stress, that is, I didn’t have to talk to
făceam cu dificultate, nu mă uitam în ochii celorlalți, nu eram almost anybody all day long. Once I moved into the city, the
deloc politicos, nu știam ce să spun, nu-mi venea să mă duc la ei problem of socialization appeared – I found it quite difficult, I
și să le împărtășesc gânduri. Un copil cu Asperger e în didn’t look into people’s eyes, I wasn’t polite at all, I didn’t
permanență în pericol să fie atacat și o metodă de supraviețuire know what to say, I didn’t feel the need to go and share my
e să obțină protecția celor mai puternici, așa că mă thoughts. A child with Asperger is always in danger of being
împrietenisem cu cei mai răi bătăuși din cartier și în același timp attacked and one way to survive is to have the protection of
încercam să fiu cât mai apreciat de părinți. Cred că orice those who are stronger. So I befriended the worst bullies in the
moment când nu aveam aprecierea lor îl simțeam ca pe un neighbourhood and at the same time I was trying to be as
abandon, așa că mi-am dezvoltat un umor de adult, am devenit appreciated as possible by my parents. I think that every time I
foarte bun la ce le plăcea lor, la matematică, pentru că tata era didn’t get their appreciation felt like an abandonment, so I
profesor de matematică și la literatură, care-i plăcea mamei. Așa developed the humour of an adult. I became very good at what
am început să scriu, nu-mi amintesc când, e posibil să fi făcut they liked: Maths, because my father was a Maths teacher and
primele încercări mai devreme, dar știu sigur că prin clasa a Literature, because that’s what mother liked. This is how I
patra aveam deja un caiet plin de poezii cu rimă, de care started writing; I don’t remember when, it’s possible I had tried
părinții mei erau foarte mândri. Un declanșator al poeziilor e earlier, but I know for sure that in the fourth grade I already
posibil să fi fost și o poveste cu o vecină de vârsta mea, care had a notebook full of rhymes, of which my parents were very
publicase ceva într-un ziar local, la o rubrică pentru tinerele proud. It’s possible that a story about a neighbour of my age
talente și mama mi-a dat-o ca exemplu. N-a fost deci o dorință was a trigger for my poetry, because mother gave her as an
June 2017
Poems by Dan Sociu
66
de a mă exprima și nici mai încolo nu știu dacă asta m-a împins example and she told me that she had published something in a
să scriu, dar în principal nevoia de a mă integra, de a fi apreciat local paper, in a column for young talents. So I didn’t wish to
de ceilalți. De fiecare dată însă am strâns șuruburile cât de tare express myself and I don’t know if this was the case later on,
am putut, ca să fiu sigur – n-ajungea să scriu compuneri de nota too. Mainly, I felt the need to belong, to be appreciated by
10, trebuia să scriu poezii cu rimă și metru fix (și în compuneri, others. Every time, though, I had to crack down on something
pentru că le disprețuiam, investeam mai puțin efort, așa că îmi just to be sure – it wasn’t enough to write compositions and get
ieșeau de nota 8). La fel am făcut și în relațiile cu amicii și în cele tens, I also had to write poetry with rhyme and fixed poetic
cu femeile, le-am dat toată atenția, am fost fascinat de tot ce le metres; because I despised them, I didn’t work that hard on the
interesa, m-am dedicat total, am încercat să fiu mai mare ca compositions so I got eights. I did the same in the relationships
viața, ca un personaj de film sau de carte. În același timp, efortul I had with my friends and with women – I gave them all of my
e foarte calculat, poezii, nu romane, pentru că se scriu repede și attention, I was fascinated about all that was interesting for
efectul e imediat. them, I fully dedicated myself. I tried to be bigger than life, like
a book or movie character. At the same time, the effort is
calculated, poems, not novels, because they write faster and the
effect is immediate.
De ce poezie mizerabilistă/biografistă? Why misery/ biographical poetry?

Era ceva ce nu se făcuse, în primul rând și aveam astfel First, because it was something that hadn’t been done
un avantaj. Puțini au atâtea scrupule ca mine să-și pună în texte before and so I had an advantage. Few have so many qualms as
poveștile din familie, mai ales când acestea sunt scandaloase. Și I do about using their family stories in their texts, especially
oricum, de ce să nu scriu despre mine? Metoda primelor mele when these are scandalous. And anyway, why shouldn’t I write
June 2017
Poems by Dan Sociu
67
texte autobiografiste era umorul cinic, dar nu apăsat cinic, about myself? The method of my first autobiographical texts
natural. Scriam despre moartea tatei și povesteam cât de was cynical humour, but a natural one. I used to write about
încântat eram că-mi apărea numele în ziar, la rubrica Decese, my father’s death and say how thrilled I was that my name was
într-un anunț publicat de colegii mei de clasă. Aveam 12 ani, in the paper, in the Agony column, in an ad published by my
totuși, lipsa de tristețe convențională era șocantă chiar și pentru classmates. I was twelve, still, the lack of conventional sadness
un puber. Dar era adevărat, chiar nu simțeam doliul și nu l-am was shocking even for a pubescent. It was true, though, I didn’t
simțit nici mai târziu. Prima carte are tonul ăsta nepăsător dar really feel like mourning and I didn’t feel it later either. My first
mai încolo mi-am dat seama că nu pot să merg prea departe cu book has this casual tone, but later on I realized that I couldn’t
așa ceva. Lumea vrea să dramatizezi, așa că în „Cântece go too far with it. People want you to dramatize, so in Excessive
excesive” am mimat tot felul de probleme. Sociale, cu sărăcia și Songs I mimicked all kinds of issues: social issues, necessities
viața grea, amoroase, cu dragostea neînțeleasă. Nu că nu aș fi and hard life, amorous and inexplicable love. It’s not that I
suferit la viața mea, dar erau alt fel de suferințe, mai greu de hadn’t suffered before, but it was another kind of suffering,
împărtășit, pentru că erau suferințele unui izolat, suferința harder to explain, because it was the suffering of an isolated
izolării. Pe astea am încercat să le prind mai încolo, dar până man, the suffering of isolation. I tried to write about this later,
atunci trebuia să-mi fac un nume. Trăiam ca un boschetar, but I had to make a name for myself until then. I was living like
alcoolic, într-o casă fără căldură, apă și lumină, aveam deja a homeless person, an alcoholic, in a house without heat, water
câteva ierni de când o duceam așa. „Cântece excesive” mi-a and electricity; a few winters had already passed since I started
adus un job și o iubită care m-a scos din mizerie. Dar toate astea living like that. Excessive Songs brought me a job and a
nu le-am premeditat, deși un critic literar spunea că da. M-am girlfriend who took me out of my misery. I didn’t premeditate
sugestionat să simt ce trebuia să simt, de teamă că nu simt ca this, although a literary critic said that I did. I got myself to feel
alții și rezultatul a fost o poezie foarte intensă. Intensitatea o am what I had to feel for fear that I didn’t feel like other people do
June 2017
Poems by Dan Sociu
68
în mine dar cauzele ei sunt altele decât ce spuneam acolo. Dar and the result was an extremely intense poetry. I have the
toate astea sunt de fapt doar speculații, un răspuns mai corect intensity within myself, but its causes are different from what I
ar fi că n-aș fi putut să scriu altfel. Aproape orice poezie pe care was saying there. But all of these are just speculations, a fairer
am scris-o am simțit-o ca pe o necesitate, ca și cum mă împingea answer would be that I couldn’t have written anything else. I
ceva. Eram și foarte trist, de fapt, mă simțeam mizerabil. Era și o felt almost every poem that I wrote like it was a necessity, like
sfidare a poeziei lui Eminescu, frumoasă, serafică, ruptă de cele there was something pushing me to do it. I was also very sad,
pământene. Între timp am învățat să apreciez mai mult poezia actually I felt miserable. At the same time, it was also a defiance
lui, muzicalitatea ei, în special în ultimii ani, de cînd scriu în to Eminescu’s poetry, beautiful, seraphic and otherworldly. In
rime. the meantime, I have learned to appreciate his poetry more, its
musicality, especially in the last few years, since I started using
rhyme.
De ce ai trecut la rime? Why did you start using rhyme?

Mi-a plăcut întotdeauna poezia muzicală, dar moda I’ve always liked melodious poetry, but the poetic style
poetică a momentului îmi cerea s-o disprețuiesc. Când ești of the moment made me despise it. When you’re young you’re
tânăr, ești de multe ori foarte conformist, deși ar părea că ești a conformist most of the times, although it may seem that
mai rebel. Ți-e teamă să-ți placă exact ce-ți place și mergi pe you’re more rebellious. You are afraid of liking exactly what
drumuri care nu sunt ale tale doar din nesiguranță. Aș fi putut you like and you take paths that you don’t want to, only out of
să mă împrietenesc și de pe atunci cu rima dacă aș fi ascultat insecurity. I could’ve befriended rhyme since then if I had
hiphop, ca atâția dintre cei de vârsta mea, dar hiphopul îmi listened to hip-hop music, like many others of my age, but it
dădea impresia de facilitate, limba română permite rima ușor și gave me the impression of lightness. Romanian is a language
June 2017
Poems by Dan Sociu
69
să le faci așa una după alta nu e mare lucru, abia când le legi la that can easily permit rhyme and to make one rhyme after
distanță de un vers două începe adevărata meserie. Și am another is not a big deal. It is only after you link them at a
început să apreciez meșteșugul, aș vrea să fiu doar atât, un bun distance of more than one or two lines that the real deal begins.
meșteșugar, ca un pictor bun, problema e că nu poți să vinzi Therefore, I started to appreciate artifice, I would like to be just
poeziile ca pe tablouri, ceea ce e și până la urmă un lucru bun, that, a good craftsman, like a good painter. The problem is that
dacă nu le valorizezi în bani, nici nu se demonetizează. you can’t sell poetry like paintings, which is also a good thing,
if you don’t value them in terms of money, they don’t devalue
either.
Revenind la mizerabilism, autobiografism și la –isme în Going back to miserable-ism, autobiographism and ”-ism” in
general, de la un punct încolo, poezia ta nu se mai încadrează angajat general, from a certain point on, your poetry doesn’t actually fit in a
într-o categorie unică, e o încercare de a schimba mereu formele sau single category. Is it an attempt to always change the form or
altceva? something?
Orice –ism nu e decât accentuarea unor tehnici sau Any ”-ism” that I use is nothing but the emphasis of
mijloace artistice, suprarealismul face o artă în sine din some artistic techniques or methods. Surrealism creates itself an
asocierile incongruente sau surprinzătoare și din elipsă, ia adică art from the incongruent or surprising associations and from
un procedeu literar și îl face nu doar central, îl și repetă masiv, ellipse. That is, it takes a literary device and makes it not only
în defavoarea altora. Dacă înainte aceste procedee creau central, but it also repeats it intensely, weighing against others.
momente de straniu sau de surpriză, suprarealismul vrea să le If before these devices created moments of strangeness or
creeze permanent. Mie mi se pare prea puțin și plictisitor de la surprise, surrealism wants to create make them permanent. For
un punct încolo să frec aceleași corzi, indiferent de cât de bine me it is not enough and boring from a certain point on to play
June 2017
Poems by Dan Sociu
70
aș ajunge să o fac. Ar fi și o minciună filozofică și psihologică, the same strings, no matter how good I might be at it. It would
dacă pot să spun așa, pentru că n-ar exprima toate fațetele be both a philosophical and a psychological lie, if I may say so,
personalității mele și ale lumii. În plus, vreau să arăt cât de because it wouldn’t express all of the aspects of the world and
versatil pot să fiu, să arăt cât de bun artist sunt. Miza mea nu e of me. Besides, I want to show how versatile I can be, to show
doar să schimb tehnicile, să trec de la una la alta, e să schimb what a good artist I am. My goal is not only to change the
conștiința care scrie, perspectiva, să subminez astfel ceea ce se techniques, to move on from one to another, but to change the
cheamă identitate, cam cum a făcut-o Pessoa. Doar că dacă la el consciousness that writes, the perspective. Thus, to undermine
toate acele identități diferite care scriau erau construcții mentale what is called identity, like Pessoa did, in a way. The difference
ale unui om foarte stabil altfel în viața lui, la mine schimbările is that with him, all those different identities that wrote were
de conștiință le-am făcut brutal, mi-am schimbat de zeci de ori mental constructions of a man otherwise very stable in the real
mediul, mi-am alterat cu substanțe mintea până ajungeam în life, but my changes of consciousness were brutal. I changed the
zona nebuniei și a depresiei, pentru că aveam nevoie de zona environment dozens of times, I tainted my mind with
aia ca de un adevăr mai sever. Am ajuns uneori să mă exprim substances until I got to the verge of crazy and depression
ca un robot depresiv, cineva care s-a despărțit de atâția oameni because I needed that like I needed a severer truth. I sometimes
și locuri, căruia i-au murit atâția oameni dragi din familie și a got to express myself like a depressive robot, like someone who
pierdut atâtea că n-a mai rămas din el nici măcar confuzia, doar had parted with so many people and places, like someone to
o melancolie fără melancolic. Nu e nici măcar actorie, nu e whom so many dear people in his family had died. A person
schimbarea unor măști, sunt schimbări profunde interioare, ca who had lost that much that there is nothing left of him, not
niște vieți care se duc și mă nasc în altele. even confusion, only a melancholy without the melancholic. It
is not even acting, it is not about the changing of some masks,
they are profound internal changes – as some lives that pass
June 2017
Poems by Dan Sociu
71
away and I am born in new ones.
Cât de greu e să-ți schimbi felul de a scrie? How hard it is for you to change your style in writing?
Cumva, mi-e foarte ușor, mereu am avut impresia că nu It is somehow very easy, I have always had the
am un eu foarte clar. Când citesc ceva, mă uit la un film sau impression that I do not have a definite ”I”. When I read
sunt într-un moment erotic cu o femeie, uit complet de mine. Se something, I watch a movie or I have an intimate moment with
presupune că acestea sunt oricum momente de uitare, dar în a woman, I completely lose myself. These are moments in
cazul meu e ceva mai mult; știu de la alții că atunci când citesc, which you lose yourself presumably anyway, but it is
se identifică sau nu cu personajele și situațiile, au reacții de something more in my case; I know from other people that
respingere sau atracție, se gândesc la ei înșiși, la viața lor, în when they read, they identify with the characters and situations
raport cu ceea ce e pe pagină. La mine nu e deloc așa, uit total or not, they are repelled or attracted, they think about
de mine, ca și cum n-aș mai fi. Și acest fenomen mi se întâmplă themselves and their life, related to what it is written on a page.
aproape continuu, așa se face că sunt transformat de ceea ce For me it is not like that, I completely lose myself as if I did not
trăiesc. Fiecare dintre textele și cărțile mele sunt profund exist. And this happens almost ceaselessly, that is why I am
influențate de mediul în care mă aflam când le scriam și mai transformed by what I experience. Each of my texts and books
ales de oamenii care erau importanți atunci pentru mine, are profoundly influenced by the environment in which I was
partenerele în primul rând. Așa că fiecare text are ceva din when I was writing them and especially by the people that were
spiritul lor, din dispoziția lor psihică, din felul lor de a vedea important to me then, my female companions especially.
lumea, pe care îl împrumutam. Nu e deci deloc greu să devin Therefore, each text has something of their personality, their
un altul, deși e derutant, îmi ia ceva timp să înțeleg diferența de morals, the way in which they saw the world, which I
la o identitate la alta. borrowed. So it is not hard at all to become another, although it
June 2017
Poems by Dan Sociu
72
is confusing, it takes a while for me to understand the

difference of one identity to another.
De ce ai scris și proză? Why did you write prose as well?

Aș zice că din motive pragmatice, pentru că un autor de I would say that I did that for pragmatic reasons,
romane e mai luat în serios în societate și aveam nevoie de asta because a novelist is taken more seriously by the society and I
pentru supraviețuire, să primesc joburi și alte posibile beneficii, needed this to survive – to get jobs and other possible
plus o nevoie comică la un boem ca mine de a arăta că sunt și advantages, plus a comic need for a Bohemian like me to show
serios. Dar de fapt n-am scris niciodată proză serioasă, așezată, that I can be serious, too. But I have actually never written
la care să se vadă o construcție. Prozele mele sunt scrise în serious, structured prose – there is no construction. My novels
maxim două săptămâni, chiar și un roman de 250 de pagini ca are written in two weeks at most, even a 250-page novel like
Nevoi speciale și sunt mai degrabă niște poeme expandate. Ce e ”Special Needs”, and they are rather extended poems. What is
bun la ele, în măsura în care e ceva bun, e vocea care povestește good about them, so far as there is something good, it is the
dezinhibată, exhibiționismul ei, ca al unui om la terapie. Poate voice that narrates freely, its exhibitionism, as of a man in
că și sunt terapii pentru mine și sper că inspiră și în cititori o therapy. Maybe they are really therapies for me and I hope that
dorință de a se confesa onest, ceea ce e de mare ajutor oricărui they inspire the readers too, to confess sincerely, a thing that it
suflet în momente grele. Dar de fapt nu-mi pasă atât de mult de is of great help to any soul at hard times. But I actually do not
beneficiile pe care le are un cititor, e doar un spectacol și care that much about the benefits that a reader gets, it is just a
efectele sunt cele ale unui spectacol. Când citești o carte e show and the effects are those of a show. When you read a
adevărat că ești un altfel de spectator, trăiești în intimitate book, it is true that you are a different kind of a spectator. You
intimitatea altuia, e ca telepatia, îl simți pe un altul, dacă a live in intimacy the intimacy of another – it is like telepathy,
June 2017
Poems by Dan Sociu
73
reușit, bineînțeles, să te ducă acolo. Proza, pentru că e mai you feel the other person if he succeeded, of course, to get you
extinsă, te scufundă mai adânc în acea intimitate, dar până la there. Prose, because it is broader, gets you deeper into that
urmă asta poate s-o facă și un volum mai gros de poezie, cum e intimacy. But after all, this can be done by a thicker volume of
antologia mea de autor de la editura Polirom, care are peste 200 poetry, too, such as my anthology from Polirom is: it has over
de pagini de poezie, ceea ce e echivalentul unui roman mai 200 pages of poetry, which is the equivalent of a shorter novel
scurt și chiar mi-ar plăcea să și fie citită ca un roman, adică să se and I would like it to be read as a novel, that is, for the reader to
atașeze cititorul de personajul principal. get attached to the main character.
Poemul-volum de 20 de pagini Vino cu mine, știu exact unde The poem-volume in 20 pages ”Stay with me, I know exactly
mergem e foarte diferit de tot ce ai mai scris, ce anume îi e specific? where we’re going” is very different from all that you have written.
What is special about it?
Efectul pe care l-am urmărit cu acest poem e cel pe care îl The effect that I wanted to create with this poem it is the
trăiești în prezența unuia dintre acei nebuni charismatici care one that you experience near one of those crazy charismatic
spun ceva delirant dar frumos, care pare să se apropie de un people that says something delirious but beautiful, something
sens, fără ca niciodată să-l atingă. Auzi astfel de schizofrenici that seems to get closer to the sense without ever reaching it.
uneori pe stradă, țin discursuri lungi, ciudate și parcă educate, You sometimes hear such schizophrenics on the street, they
ca și cum ar fi fost cândva oameni educați. Acesta e un nivel de have long and weird speeches that somehow seem educated, as
lectură, cel la prima mână, pentru orice fel de cititori. Un altul e if they were once cultivated people. This is one level of reading,
ceva mult mai tehnic și vizibil numai pentru cititorii mai at first hand, for any kind of readers. Another is something
analitici, care reușesc să observe mecanismele unui text. M-am more technical and visible only for the more analytical readers,
jucat cu treceri de la metaforic la literal și invers, cu accidentări who succeed in observing the mechanisms of a text. I have
June 2017
Poems by Dan Sociu
74
ale logicii, cu absurdul. Toate acestea sunt conținute și în played and I have moved from metaphorical to literal and vice
discursurile acelor schizofrenici de care ziceam, e interesant, versa, with logical accidents and the absurd. All of these are
dacă asculți cu atenție ce spun aceștia, să detectezi also included in the speeches of the schizophrenic people I was
transformarea simbolicului în concret, asociațiile surprinzătoare talking about. It is interesting if you listen closely to what they
între elemente îndepărtate semantic și tot felul de jocuri ale tell to detect the transformation of the symbolic into concrete,
limbajului, ceea ce confirmă teoria că mintea creativă, a unui the surprising associations of semantically distant elements and
poet sau a oricărui tip de artist, e o minte asemănătoare celei a all sorts of language games. This confirms the theory that the
schizofrenicului, doar că artistul reușește cumva să se mențină creative mind – of a poet or any other kind of artist – is a mind
deasupra nebuniei și să nu se scufunde. E acolo, în poemul that resembles one of a schizophrenic. The difference is that the
meu, și o dorință de distrugere pură, de a distruge poezia, artist somehow manages to maintain above madness and not
sensurile, limbajul, o violență rece, cum îi zice criticul Bogdan sink into it. It is there in my poem, a wish of pure destruction,
Alexandru Stănescu și așa spune și un psihanalist, Bion, despre destruction of the poem, of denotation and language. A cold
schizofrenici, că au o ură pe limbaj, adică pe ceea ce ne leagă violence, as critic Bogdan Alexandru Stănescu calls it and this is
unii de alții. Sigur, schizofrenia e o boală, cauzele ei sunt also what Bion, a psycho-analyst says about schizophrenics:
fiziologice, nu știu cât de corect e să-i atribuim bolnavului astfel that they hate language, that is, what connects us all. Sure,
de intenții sofisticate, dar e ceva în ce spune Bion: în cazul schizophrenia is an illness, its causes are physiologic. I do not
paranoiei, după cum am observat la mine, în momentele când know if it is fair to assign the disordered such sophisticated
experimentam cu mintea mea, se întâmplă o separare între intentions. But there is something that Bion says: in the case of
emoție și gândire. E ca și cum deodată nu mai ai încredere în paranoia, as I noticed at me, during the moments when I
ceilalți, în atașamentul și afecțiunea lor, asta și pentru că slăbește experimented with my mind, a separation between emotion
la tine însuți, și atunci tot ce fac ei ți se pare că e făcut cu scopuri and thought occurs. It is as if, suddenly, you stop trusting other
June 2017
Poems by Dan Sociu
75
pur raționale, că vor doar să te folosească, să te exploateze sau people, their attachment and affection. That is because it gets
chiar să te distrugă. E adevărat că toți ne și folosim unii de alții, diminished for you and after that, all they do seems to be done
dar nu e numai atât, doar că paranoicul vede numai asta. for purely rational reasons, that they only want to use you,
Paranoicul s-ar simți adecvat și s-ar descurca mai bine ca alții exploit you or even destroy you. It is true that we all use one
într-un moment de nebunie colectivă, într-un război sau o another, but it is not just that – the paranoiac sees only that. The
foamete sau o situație de acest gen, când într-adevăr, din paranoiac would feel that he belongs and would cope better
oameni rămâne numai reptila de la baza creierului. În situații de than others in a moment of collective madness, in a war or
prosperitate, reptila, deși vie, e condiționată și de alte hunger or any other situation of that sort; when indeed, the
mecanisme și ținută în frâu. Ce m-a interesat însă pe mine la only thing that is left of humans is the reptile at the foundation
paranoia e efectul de stranietate și un oarecare adevăr of the brain. In times of prosperity, the reptile, although alive, is
fundamental pe care îl are, adică toți știm cumva că există în noi also conditioned by other mechanisms and kept in control. The
acea reptilă și că s-ar putea trezi într-un moment de criză. thing that interested me about paranoia is the strangeness effect
and a somewhat universal truth that it contains: we all know
that that reptile exists in each of us and that it could wake up in
a moment of crisis.
June 2017

Dan Sociu Tradus PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Dan Sociu Tradus PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Dan Sociu Tradus PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

What is Translation Café?

What is Translation Café?

What is the focus of texts published in Translation Café?

What is the focus of texts published in Translation Café?

eZine

ISSN 1842-9149 Issue Editor

translated into English by IT Expertise:

For comments or suggestions, please contact the publisher lidia.vianu@g.unibuc.ro

Poems by Translated into English by

Dan Sociu Ana-Maria Țone

Cuprins Table of contents

Proces-verbal ....................................................................................... 6 Papers ................................................................................................. 6

Interviu cu Dan Sociu .................................................................... 64 Interview with Dan Sociu .............................................................. 64

Nevastă-mea a vrut să fie psiholoagă retarded neighbour.

Prima noapte The first night

Dragul de el, ai spus. Poor dear, you said.

Melodramă provincială Provincial melodrama

e septembrie în fața blocurilor it’s September, in front of the dark

Toamna a început la Eroii Revoluției, Autumn started near Eroii Revolutiei,

o să se lăfăiască în sex și în somn to indulge in sex and sleep

pentru Didi for Didi

Ești atît de frumoasă după ce am mîncat. You’re so beautiful after I eat.

Citesc despre iconsistența anului I read about the year’s inconsistency

Visez aceeași și aceeași femeie I dream of the same woman

Ea e cu mine, acolo, în corason She is there with me in the corason

soarele arde pe arătură the sun is shining on the ploughland

noroiul i s-a uscat pe pulpe the mud dried on the calves

(pentru că și-au luat un apartament (because they got an apartment

lingura de lemn nu sclipește the wooden spoon doesn’t shine

Cîntec eXcesiv I Excessive Song I

te iubesc dar acum I love you but I don’t want to

nimerim în acelaşi grup de suport, aşa, with lung cancer and –

ca Bonham Carter & Norton, like Bonham Carter & Norton,

Cîntec eXcesiv II Excessive Song II

Cîntec eXcesiv IV Excessive Song IV

şi ţi-e frică), deşi and you are scared), although

Arta moartă a comparației The dying art of comparison

Pielea i se făcea trandafirie Her skin turned rose-pink

Aș fi vrut să o iau de nevastă I would have married her

Înainte să-mi strîng cortul, Before I struck my tent,

Dacă ar fi să-mi aleg un model inspirator, If I were to choose a role model,

Trecutul îmi strică drogurile, My past ruins my drugs,

pentru că așa e să fie, because that’s how it is,

Dimineața la metrou In the morning at the subway

pentru că așa tre să fie, that’s how it’s supposed to be,

Interviu cu Dan Sociu Interview with Dan Sociu

De ce poezie mizerabilistă/biografistă? Why misery/ biographical poetry?

De ce ai trecut la rime? Why did you start using rhyme?

away and I am born in new ones.

is confusing, it takes a while for me to understand the

De ce ai scris și proză? Why did you write prose as well?

You might also like