TIMOTHY FERRISS

TRIBUL
MENTORILOR
SCURTE SFATURI DE VIAȚĂ
DE LA CEI MAI BUNI DIN LUME

Traducere din limba engleză de

Romică Lixandru

2020
 CUPRINS
Introducere10 Aniela Gregorek  162
Amelia Boone  169
Samin Nosrat  25
Sir Joel Edward McHale,
Steven Pressfield  30 Lord Of Winterfell  174
Susan Cain  36 Ben Stiller  178
Kyle Maynard  41 Anna Holmes  184
Terry Crews 47 Andrew Ross Sorkin  188
Debbie Millman 53 Joseph Gordon-Levitt  190
Naval Ravikant 60
Matt Ridley  64 Cum să spui nu:
Wendy MacNaughton  195
Bozoma Saint John  66
Tim Urban  70 Vitalik Buterin  198
Janna Levin  81 Rabin Lord Jonathan Sacks  202
Ayaan Hirsi Ali 84 Julia Galef  208
Graham Duncan  87 Turia Pitt  213
Mike Maples Jr.  96 Annie Duke  217
Soman Chainani  103 Jimmy Fallon  221
Dita Von Teese  109 Esther Perel  225
Jesse Williams  114 Maria Șarapova  229
Dustin Moskovitz  117 Adam Robinson  233
Richa Chadha  120 Josh Waitzkin  244
Max Levchin  128 Ann Miura-Ko  248
Neil Strauss  133 Jason Fried  253
Veronica Belmont  138 Arianna Huffington  263
Patton Oswalt  142 Gary Vaynerchuk  267
Lewis Cantley  146 Tim O’Reilly  271
Jerzy Gregorek  153 Tom Peters  278
Bear Grylls  283 Tommy Vietor  418
Brené Brown  286 Larry King  422
Leo Babauta  291 Muna Abusulayman  427
Mike D  294 Sam Harris  430
Esther Dyson  299 Maurice Ashley  433
Kevin Kelly  302
Cum să spui nu:
Ashton Kutcher  307
Danny Meyer 436
Brandon Stanton  311
Jérôme Jarre  313 John Arnold  438
Fedor Holz  323 Mr. Money Mustache  442
Eric Ripert  327 David Lynch  445
Sharon Salzberg  331 Nick Szabo  448
Franklin Leonard  336 Jon Call  452
Peter Guber  339 Dara Torres  458
Greg Norman  342 Dan Gable  460
Daniel Ek  345 Caroline Paul  463
Strauss Zelnick  348 Darren Aronofsky  466
Steve Jurvetson  353 Evan Williams  469
Tony Hawk  358 Bram Cohen  472
Liv Boeree 361 Chris Anderson  476
Anníe Mist Þórisdóttir  367 Neil Gaiman  479
Mark Bell  371 Michael Gervais  482
Ed Coan  375 Temple Grandin  486
Ray Dalio  384 Kelly Slater  489
Jacqueline Novogratz  387 Katrín Tanja Davíðsdóttir  492
Brian Koppelman  391 Mathew Fraser  496
Stewart Brand  395 Adam Fisher 499
Sarah Elizabeth Lewis  400 Aisha Tyler  503
Gabor Maté  404 Laura R. Walker  509
Steve Case  410 Terry Laughlin  512
Linda Rottenberg  414 Marc Benioff  518
 Marie Forleo  525 Primele 25 de episoade
Drew Houston  529 ale podcastului
Scott Belsky  534 The Tim Ferriss Show  665
Tim McGraw  540 Conversații extinse  669
Muneeb Ali  544
Indexul mentorilor 671
Cum să spui nu:
Indexul întrebărilor  675
Neal Stephenson 547
Creează-ți propriul index  685
Craig Newmark  549
Steven Pinker  552 Mulțumiri  689

Gretchen Rubin  556

Whitney Cummings  559
Rick Rubin  566
Ryan Shea  573
Ben Silbermann  576
Vlad Zamfir  582
Zooko Wilcox  587
Stephanie McMahon  591
Peter Attia  597
Steve Aoki  603
Jim Loehr  611
Daniel Negreanu  617
Jocko Willink  621
Robert Rodriguez  626
Kristen Ulmer  632
Yuval Noah Harari  642

Câteva idei de final  651

Resurse recomandate  663

„Finalurile nu trebuie să fie eșecuri,
mai ales atunci când alegi să pui
punct unui proiect sau să închizi o
afacere... nici cele mai bune aranja-
mente nu durează o veșnicie. Și nici
n-ar trebui.”

SAMIN NOSRAT
IG: @ciaosamin
FB: /samin.nosrat
saltfatacidheat.com

SAMIN NOSRAT este scriitoare, profesoară ș� i chef. The New

York Times a numit-o „sursă de referinț�ă pentru î�mbinarea tehnici-
lor corecte cu cele mai bune ingrediente”, iar la emisiunea All Things
Considered de la postul de radio NPR a fost numită „următoarea Julia
Child”; a devenit chef profesionist din anul 2000, când a ajuns î�n
bucătăria de la Chez Panisse. Este unul dintre cei cinci autori care
scrie despre gastronomie pentru The New York Times Magazine. Lo-
cuieș� te, găteș� te, face surfing ș� i grădinăreș� te î�n Berkeley, California.
Este autoarea cărț�ii Salt, Fat, Acid, Heat: Mastering the Elements of
Good Cooking (Sare, grăsimi, acru, foc: cum să stăpânești elementele
necesare unui bucătării de calitate), bestseller New York Times.

Ce achiziție de 100 $ sau mai puțin a avut cel mai mare impact pozitiv
asupra vieții tale în ultimele șase luni (sau în trecutul apropiat)?
Suplimentul alimentar Host Defense MyCommunity al lui Paul Stamets
pe bază de ciuperci este cel mai bun supliment pentru imunitate pe
care l-am luat vreodată (ș� i am luat o mulț�ime!). Indiferent cât de
26 Tribul mentorilor

mult călătoresc, cât de multe mâini strâng sau cât de epuizată mă

simt, nu mă î�mbolnăvesc atâta timp cât î�l iau constant.

Cum a reușit un eșec, veritabil sau doar aparent, să-ți pregătească

drumul spre succesul ulterior? Ai vreun „eșec personal preferat”?
Am avut foarte multe eș� ecuri spectaculoase dar, când privesc î�n urmă,
văd că fiecare dintre ele m-a adus un pic mai aproape de ceea ce î�mi
doream să fac î�n realitate. Cu câț�iva ani buni î�nainte să fiu pregătită să
scriu singură o carte, am î�ncurcat rău lucrurile î�n două rânduri, când
s-a ivit ocazia să scriu o carte de bucate î�n colaborare cu alț�i oameni.
Greș� elile acestea m-au bântuit ș� i eram sigură că nu voi mai avea
niciodată ocazia să scriu vreuna. Dar am aș� teptat ș� i am insistat ș� i,
după 17 ani, am scris cartea la care am visat dintotdeauna.
Î�n 2002, am fost printre finaliș� tii unei burse Fulbright, dar nu
am câș� tigat-o, ș� i am crezut că nu voi mai ajunge niciodată să studiez
metodele tradiț�ionale de pregătire a mâncării din Italia. Dar am reuș� it
să revin î�n Italia, unde am gătit ș� i lucrat timp de un an ș� i jumătate, iar
acum, după 15 ani, lucrez la un documentar care mă va duce acolo
pentru a studia metodele tradiț�ionale de pregătire a mâncării!
Am lucrat ș� i apoi am administrat un restaurant care a mers prost
financiar pe toată durata existenț�ei sale de cinci ani. A fost de-a drep-
tul chinuitor, mai ales pentru că î�mi păsa de el de parcă ar fi fost al
meu. După trei ani, am ș� tiut că ș� ansele noastre de succes erau slabe
ș� i eram pregătită să plec, dar proprietarul, care î�mi era ș� i mentor,
nu era pregătit să se dea bătut. Aș� a că am mai mers târâș� -grăpiș�
î�ncă doi ani după aceea ș� i a fost foarte dificil. Î�n unele momente a
fost de-a dreptul insuportabil. Când lucrurile s-au î�ncheiat definitiv,
eram epuizată ș� i deprimată ș� i foarte, foarte nefericită. Aș� a eram cu
toț�ii. Dar lucrurile ar fi putut să fie ș� i altfel.
Experienț�a aceea m-a î�nvăț�at să preiau controlul asupra vieț�ii
mele profesionale ș� i că finalurile nu trebuie să fie eș� ecuri, mai ales
atunci când alegi să pui punct unui proiect sau să î�nchizi o afacere.
La scurt timp după î�nchiderea restaurantului, am î�nființ�at un maga-
zin alimentar ca un mic proiect secundar, care a ajuns să aibă un
succes incredibil. Presa vorbea despre noi ș� i aveam mai mulț�i cli-
enț�i decât puteam servi. Aveam investitori care se agitau să intre
î�n afacere. Dar eu nu-mi doream decât să scriu. Nu mai voiam să
 Samin Nosrat 27

administrez un magazin alimentar ș� i, cum era asociat cu numele

meu, nu voiam nici să î�l vând. Aș� a că am ales să î�l î�nchid î�n termenii
mei ș� i m-am asigurat că toată lumea ș� tie asta. A constituit un con-
trast pozitiv faț�ă de experienț�a dură a î�nchiderii restaurantului. Acum
am î�nvăț�at să-mi imaginez finalul ideal al oricărui proiect î�nainte
să-l î�ncep: nici cele mai bune aranjamente nu durează o veș� nicie. Ș� i
nici n-ar trebui.
La o scară mult, mult mai mică, cât am gătit, am stricat mai multe
mâncăruri decât î�mi amintesc. Dar partea minunată a gătitului este
că procesul î�n sine este destul de rapid ș� i că nu-ț�i lasă mult timp să
te ataș� ezi de rezultate. Aș� a că, indiferent dacă mâncarea pregătită
este de toată jena sau iese excelent, a doua zi trebuie să o iei din nou
de la zero. Nu ai ocazia să stai degeaba ș� i să-ț�i plângi de milă (sau să
te umfli î�n pene). Tot ce contează este să î�nveț�i din fiecare eș� ec ș� i să
î�ncerci să nu-l repeț�i.

Care ar fi una dintre cele mai bune sau cele mai rentabile investiții
pe care le-ai făcut vreodată?
Cu zece ani î�n urmă, când administram un restaurant, mi-am făcut
timp să iau parte la un curs ț�inut la Graduate School of Journalism
din cadrul Universităț�ii Berkeley din California, curs ț�inut de Michael
Pollan. Pe atunci părea o nebunie să lipsesc trei ore de la restaurant
o dată pe săptămână ș� i să stau î�ntr-o sală de curs, să mă î�ntorc acasă
după o zi î�n care lucrasem câte 15 ore ș� i să citesc cărț�ile ș� i articolele
din programa cursului. Dar o voce mică dinlăuntrul meu î�mi spunea
că trebuie să găsesc o cale să fac asta ș� i mă bucur foarte mult că am
făcut-o. Cursul acela mi-a schimbat viaț� a – m-a introdus î�ntr-o
comunitate extraordinară de scriitori, jurnaliș� ti ș� i documentariș� ti
care m-au inspirat ș� i sprijinit de-a lungul acestui drum nebunesc.
Am ajuns să-l cunosc pe Michael care m-a î�ncurajat să scriu. Tot el
m-a angajat să-l î�nvăț� să gătească ș� i, pe parcursul acelor lecț�ii, m-a
î�ncurajat să-mi oficializez filozofia unică î�n materie de gătit î�ntr-un
curs propriu-zis, să ies î�n lume, să-i î�nvăț� ș� i pe alț�ii ș� i să o transform
î�ntr-o carte. Aceasta a devenit Salt, Fat, Acid, Heat care este acum
bestseller New York Times ș� i este pe cale să devină o serie documen-
tară. O adevărată nebunie.
28 Tribul mentorilor

Un exemplu de obicei neobișnuit sau de lucru absurd care îți place?

Brânza americană. Nu mănânc prea des, dar felul î�n care se topeș� te
pe burger mi se pare absolut irezistibil.

Ce convingere, comportament sau obișnuință nouă ți-a îmbunătățit

cel mai mult viața în ultimii cinci ani?
Trebuie să fiu prezentă î�n cea mai mare parte a timpului, fie ca să pot
să gândesc ș� i să scriu limpede, fie ca să predau ș� i să discut despre
gătit. Ambele părț�i ale jobului meu î�mi solicită o cantitate extraor-
dinară de energie.
Î�n ultimii cinci ani am î�nceput să fiu mult mai atentă la diferitele
modalităț�i î�n care trebuie să am grijă de mine î�nsămi. Ș� i primul lu-
cru de pe lista aceasta este somnul. Am nevoie de opt sau nouă ore
de somn pentru a funcț�iona corespunzător ș� i am î�nceput să-mi apăr
fără milă timpul alocat somnului. Î�mi petrec mult mai multe nopț�i
liniș� tite acasă ș� i atunci când ies î�n oraș� să iau cina, insist să fac o
rezervare cât mai devreme sau termin repede. Se ș� tie deja că plec la
culcare î�n timp ce oaspeț�ii mei continuă să petreacă. Ei sunt fericiț�i,
eu sunt fericită, totul este î�n regulă. Obsesia pentru somn mi-a î�m-
bunătăț�it viaț�a incredibil de mult.

Ce sfat i-ai da unui student inteligent și motivat care este pe cale

să intre „în lumea reală”?
Atunci când nu ș� tii ce să faci, lasă bunătatea ș� i compasiunea să te
ghideze. Ș� i nu-ț�i fie teamă să greș� eș� ti.

Care sunt lucrurile pe care ai învățat să le refuzi mai ușor în ultimii

cinci ani?
Sinceră să fiu, î�ncă fac eforturi pentru a î�nvăț�a să refuz. Dar pot să
spun că, cu cât văd mai limpede care î�mi sunt obiectivele, cu atât î�mi
este mai uș� or să refuz. Am un carneț�el î�n care mi-am notat tot felul
de obiective, ș� i mari, ș� i mici, pe parcursul ultimilor 10 ani. Atunci
când î�mi fac timp să formulez ce vreau să realizez, î�mi este simplu
să mă uit pe listă ș� i să văd dacă acceptarea unei oportunităț�i mă va
aduce mai aproape sau mă va î�ndepărta de realizarea obiectivului
respectiv. Î�ncep să accept lucruri la î�ntâmplare doar atunci când
 Samin Nosrat 29

sunt confuză î�n privinț�a direcț�iei î�n care merg. Ș� i m-am ars de prea
multe ori din cauza unor decizii motivate de FOMO* sau de orgoliu,
ca să ș� tiu că voi regreta mereu că am ales să fac ceva mânată de un
motiv greș� it.

Ce faci când te simți copleșită sau când simți că nu te poți concentra?

Î�ncerc să ies din minte ș� i să revin î�n corp. Î�n zilele dedicate scrisului,
asta î�nseamnă de obicei că mă ridic ș� i fac o plimbare prin centrul
Oaklandului. Uneori mă dau bătută cu totul ș� i mă duc să î�not. Alte-
ori, iau hotărârea să merg prin piaț�ă ș� i să privesc, să ating, să miros
ș� i să gust produsele, lăsându-mi simț�urile să mă călăuzească când
hotărăsc ce voi pregăti pentru masa de seară.
Când gătesc sau fac vreun alt tip de muncă fizică ș� i mă simt co-
pleș� ită, de obicei se î�ntâmplă fiindcă nu am grijă de mine, aș� a că iau
o pauză. Î�mi pregătesc o gustare sau o ceaș� că de ceai. Sau beau un
pahar cu apă ș� i stau jos undeva afară, câteva minute. Lucrurile aces-
tea reuș� esc de obicei să mă calmeze ș� i să-mi limpezească mintea.
Dar o baie î�n ocean este lucrul care mă ajută de fiecare dată. Are
efectul acesta din copilărie. Am iubit mereu oceanul ș� i acum, ori de
câte ori pot, mă duc la plajă să î�not, să fac surf sau doar să plutesc.
Nimic nu mă revigorează ca oceanul.

* Fear of missing out – teama de a nu rata ceva. (n.tr.)

„Boala timpurilor noastre este că
trăim la suprafață. Suntem ca râul
Platte, avem un kilometru lățime și
trei centimetri adâncime.”

STEVEN PRESSFIELD
TW: @spressfield
stevenpressfield.com

STEVEN PRESSFIELD a reuș� it să aibă succes ca scriitor î�n

cinci domenii diferite: advertising, scenariu de film, ficț�iune, nonfic-
ț�iune ș� i self-help. A scris atât bestsellerurile The Legend of Bagger
Vance (Legenda cerș� etorului Vance), Gates of Fire (Porțile de foc)*,
The Afghan Campaign (Compania afgană) ș� i The Lion’s Gate (Poarta
Leului), cât ș� i clasicele The War of Art (Războiul artei), Turning Pro
(Cum să devii pro) ș� i Do the Work (Fă treaba) despre creativitate.
Rubrica sa din fiecare miercuri de pe stevenpressfield.com este una
dintre cele mai populare serii despre scrierea creativă de pe web.

Un exemplu de obicei neobișnuit sau de lucru absurd care îți place?

S-ar putea să pară ceva nebunesc, dar am anumite locuri î�n care mă
duc, singur de obicei, ș� i care î�mi amintesc de perioade anterioare
din viaț�a mea. Timpul este o chestie ciudată. Uneori, poț�i să apre-
ciezi mai mult un moment anterior î�n prezent decât l-ai apreciat
atunci când se î�ntâmpla. Locurile î�n care merg sunt mereu altele ș� i,
de obicei, sunt prozaice, ridicol de prozaice. O benzinărie. O bancă

*  Carte apărută cu acest titlu la Editura All, București, 2016. (n.red.)

 Steven Pressfield 31

de pe stradă. Uneori, iau avionul până î�n celălalt capăt al ț�ării doar
ca să ajung î�ntr-unul din aceste locuri. Alteori, găsesc unul când
sunt î�n vacanț�ă sau î�ntr-o călătorie de afaceri î�n care mă î�nsoț�eș� te
familia sau alț�i oameni. Este posibil să nici nu le spun. Sau poate o
fac. Uneori, iau pe cineva cu mine, deș� i, de obicei, nu funcț�ionează
(cum ar putea să funcț�ioneze?).

Ce sfat i-ai da unui student inteligent și motivat care este pe cale

să intre „în lumea reală”? Ce sfat ar trebui să ignore?
Probabil că sunt cât se poate de demodat, dar sfatul meu ar fi să
capete experienț�ă î�n lumea reală. Fii cowboy. Condu un camion. Î�n-
rolează-te la Puș� caș� ii Marini. Renunț�ă la mentalitatea extrem de
competitivă de tip „eficientizează-ț�i viaț�a”*. Eu am 74 de ani. Crede-mă,
ai tot timpul din lume. Ai zece vieț�i î�n faț�ă. Nu-ț�i face griji că prietenii
te vor „î�nvinge” sau că vor „ajunge undeva” î�naintea ta. Intră î�n lumea
reală ș� i plină de mizerie ș� i apucă-te să faci greș� eli. De ce î�ț�i spun
asta? Pentru că scopul este să creezi o legătură cu sinele tău, cu su-
fletul tău. Dificultăț�ile. Toată lumea î�ș�i iroseș� te viaț�a î�ncercând să le
evite. Ș� i eu la fel. Dar cele mai bune lucruri care mi s-au î�ntâmplat
s-au produs î�n perioadele î�n care dezastrul ajunsese la apogeu ș� i nu
aveam nimic ș� i pe nimeni care să mă ajute. Cine eș� ti tu cu adevărat?
Ce vrei tu cu adevărat? Ieș� i î�n lume, loveș� te-te de eș� ec ș� i descoperă.

Care este cartea sau cărțile pe care le-ai dăruit cel mai des și de ce?
Sau care ar fi acele 1-3 cărți care ți-au influențat viața?
Cartea care m-a influenț�at cel mai mult este probabil ultima carte
din lume pe care ar vrea cineva s-o citească: Războiul peloponeziac
de Tucidide. Este densă, dificilă, lungă ș� i plină de sânge ș� i maț�e scoa-
se. Chiar Tucidide spune la î�nceput că n-a fost scrisă să fie lejeră sau
distractivă. Este î�ncărcată de adevăruri dure ș� i eterne ș� i povestea
pe care o spune ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru toț�i ce-
tăț�enii unei democraț�ii.
Tucidide a fost un general atenian care a fost î�nvins ș� i dezono-
rat î�ntr-o bătălie la î�nceputurile conflagraț�iei de 27 de ani care avea
să se numească Războiul Peloponesiac. A hotărât să se retragă de
pe câmpul de bătălie ș� i să se dedice consemnării, cât mai detaliate
*  Life hack, în original. (n.red.)
32 Tribul mentorilor

cu putinț�ă, a acestui conflict, despre care era sigur că avea să se do-

vedească cel mai mare ș� i mai semnificativ război purtat până atunci.
Ș� i asta a ș� i făcut.
Ai auzit de discursul funerar al lui Pericle? Tucidide a fost acolo.
El l-a transcris.
A fost prezent ș� i când au avut loc dezbaterile î�n adunarea atenia-
nă cu privire la tratamentul insulei Melos, celebrul dialog melian.
Chiar dacă nu se afla acolo atunci când flota ateniană a fost î�nvinsă
la Siracuza sau când Alcibiade a trădat Atena, cunoș� tea oameni care
au fost martori ș� i a făcut imposibilul ca să consemneze ce i-au spus.
La fel ca toț�i contemporanii săi greci, Tucidide nu era î�ngrădit de
teologia creș� tină, de dogmele marxiste, de psihologia freudiană sau
de vreun alt „ism” care î�ncearcă să ne convingă că omul este bun î�n
esenț�ă sau poate perfectibil. După părerea mea, el vedea lucrurile
aș� a cum erau. Este o perspectivă î�ntunecată, dar enorm de î�nvioră-
toare ș� i influentă pentru că este adevărată. Pe insula Corcyra (Corfu),
o mare putere navală î�n epocă, o facț�iune din rândurile cetăț�enilor
ș� i-au asediat vecinii ș� i concetăț�enii corcyreni refugiaț�i î�ntr-un tem-
plu. Le-au masacrat copiii î�n faț�a ochilor ș� i, atunci când aceș� tia s-au
predat, î�ncrezându-se î�n promisiunile de iertare ș� i î�n jurămintele
făcute î�naintea zeilor, asediatorii i-au masacrat ș� i pe ei. Nu era un
război î�n care luptau o naț�iune contra alteia, aici luptau frate contra
frate, î�ntr-unul dintre cele mai civilizate oraș� e de pe faț�a pământului.
Citindu-l pe Tucidide putem vedea lumea noastră î�n microcosmos.
Este o analiză a felului î�n care democraț�iile se distrug singure atunci
când se dezintegrează î�n facț�iuni care se războiesc: Cei Puț�ini contra
Celor Mulț�i. Î�n greacă, Hoi polloi î�nseamnă „cei mulț�i.” Oligoi î�nseam-
nă „cei puț�ini”.
Nu vă pot recomanda Tucidide dacă vreț�i să vă amuzaț�i, dar, dacă
vreț�i să cunoaș� teț�i un intelect impozant care scrie despre cele mai
profunde lucruri imaginabile, puteț�i să î�ncercaț�i.
 Steven Pressfield 33

Ce achiziție de 100 $ sau mai puțin a avut cel mai mare impact pozitiv
asupra vieții tale în ultimele șase luni (sau în trecutul apropiat)?
Asta a costat mult mai mult de o sută de dolari, dar am cumpărat o
maș� ină electrică, o Kia Soul, ș� i panouri solare pentru plafon. Faptul
că mă deplasez utilizând energie solară î�mi dă o satisfacț�ie enormă,
crede-mă.

Cum a reușit un eșec, veritabil sau doar aparent, să-ți pregătească

drumul spre succesul ulterior? Ai vreun „eșec personal preferat”?
Am scris de curând o carte intitulată The Knowledge (Cunoașterea)
despre eș� ecul meu preferat ș� i ghici ce s-a î�ntâmplat? Ș� i ea s-a dove-
dit un eș� ec. Ca să fiu sincer, atunci când cel de al treilea roman al
meu (care nu a fost publicat niciodată, la fel ca primele două) s-a
prăbuș� it î�n mod umilitor, conduceam un taxi prin New York. Î�n anul
acela se î�mplineau cam 15 ani de când î�ncercam să public ceva. Am
hotărât să mă dau bătut ș� i să mă mut la Hollywood, să văd dacă n-aș�
putea găsi de lucru scriind scenarii. Să nu mă î�ntrebi ce filme am
scris. Nu-ț�i voi spune niciodată. Ș� i dacă afli prin alte mijloace, nu te
uita la ele. TE AVERTIZEZ! Dar faptul că am lucrat „î�n domeniu” m-a
transformat î�ntr-un profesionist ș� i a pregătit terenul pentru succe-
sele care au venit î�ntr-un final.

Dacă ai putea să amplasezi un panou publicitar uriaș oriunde și ai

putea să scrii orice pe el, ce ai scrie și de ce?
Nu aș� folosi niciun panou ș� i le-aș� da jos ș� i pe cele pe care le-ar pune
ceilalț�i.

Care ar fi una dintre cele mai bune sau cele mai rentabile investiții
pe care le-ai făcut vreodată?
Nu am investit niciodată la bursă ș� i nu mi-am asumat niciodată riscul
de a paria pe altceva î�n afară de mine. Am hotărât cu multă vreme î�n
urmă că voi paria doar pe mine. Că voi risca doi ani cu o carte care
probabil va cădea direct î�n cap. Nu mă deranjează. Am î�ncercat. Nu
a mers. Eu cred că trebuie să-ț�i investeș� ti î�n inimă. Eu numai asta
fac. Sunt un slujitor al Muzei. Mi-am pariat toț�i banii pe ea.
34 Tribul mentorilor

Ce convingere, comportament sau obișnuință nouă ți-a îmbunătățit

cel mai mult viața în ultimii cinci ani?
Am fost mereu pasionat de sala de sport ș� i sunt foarte matinal. Dar
cu câț�iva ani î�n urmă am fost invitat să mă antrenez cu T.R. Goodman
î�ntr-un loc numit Pro Camp. Da, există un „sistem” dar, î�n esenț�ă, ceea
ce facem este să tragem din greu (î�nsă e o chestie de grup, indubita-
bil, căci ne antrenăm î�mpreună câte trei sau patru). Nu-mi place
deloc, dar este excelent. Când plecăm, după antrenament, T.R. spune:
„Niciunul dintre lucrurile cu care vă veț�i confrunta astăzi nu va fi
mai dificil decât ceea ce aț�i făcut aici.”

Care sunt lucrurile pe care ai învățat să le refuzi mai ușor (distracții,

invitații etc.)? Ce realizări și/sau abordări te-au ajutat, în ultimii
cinci ani?
Acum câț�iva ani am avut ocazia să vizitez o firmă de securitate, unul
dintre locurile acelea care păzesc vedetele ș� i le protejează viaț�a pri-
vată – cu alte cuvinte, o afacere al cărei unic rol este să spună nu.
Persoana care mă luase î�n primire mi-a spus că firma verifică toate
scrisorile care sosesc, toate solicitările, e-mailurile etc. ș� i hotărăș� te
care ajung până la client. „Cât de multe trec mai departe?” l-am î�n-
trebat. „Practic, niciuna”, mi-a răspuns. M-am hotărât să î�mi verific
corespondenț�a î�ntocmai cum făcea firma respectivă. Dacă aș� fi fost
un expert î�n securitate care avea sarcina să mă protejeze de solici-
tările false, de cele sociopate sau de cele tâmpite, care ar fi cele pe
care le-aș� arunca la coș� ? Asta m-a ajutat foarte mult.

Ce faci când te simți copleșit sau când nu te poți concentra?

La sala de sport am un prieten care l-a cunoscut pe Jack LaLanne
(caută-l pe Google dacă nu ș� tii cine e). Jack spunea că este î�n regulă
să lipseș� ti o zi de la antrenamente. Dar î�n ziua aceea nu ai voie să
mănânci. Acesta este un alt mod de a spune că nu ai voie să-ț�i pierzi
concentrarea. Ia o vacanț�ă. Adună-te. Dar î�nț�elege că singurul motiv
pentru care te găseș� ti pe această planetă este să-ț�i urmezi steaua ș� i
să faci ce-ț�i spune Muza. Este uimitor cum efortul depus î�ntr-o zi te
va face să te simț�i din nou î�n largul tău.
 Steven Pressfield 35

Ce recomandări proaste auzi în meseria ta sau în domeniul tău de

competență?
O î�ntrebare foarte, foarte bună. Î�n lumea scrisului, toț�i vor să reu-
ș� ească imediat, fără chin ș� i fără efort. Serios? Sau le place să scrie
cărț�i despre cum să scrii cărț�i, î�n loc să scrie cu adevărat... o carte
care ar putea să aibă un subiect. Găseș� ti sfaturi proaste la tot pasul.
Câș� tigă-ț�i un public. Stabileș� te o platformă. Î�nvaț�ă cum să păcăleș� ti
sistemul. Cu alte cuvinte, fă toate chestiile superficiale, dar să nu te
atingi deloc de munca adevărată de care ai nevoie pentru a produce
efectiv ceva de valoare. Boala timpurilor noastre este că trăim la
suprafaț�ă. Suntem ca râul Platte, avem un kilometru lăț�ime ș� i trei
centimetri adâncime. Eu spun mereu: „Dacă vrei să devii miliardar,
inventează ceva care să le permită oamenilor să se lase pradă pro-
priei Rezistenț�e.” Cineva chiar a inventat asta. Vorbim despre in-
ternet. Despre reț�elele de socializare. Acel tărâm de basm î�n care
putem sări de la o distracț�ie superficială ș� i prostească la alta, rămâ-
nând mereu superficiali, fără să ne î�ndepărtăm niciodată mai mult
de 2-3 centimetri de suprafaț�a lucrurilor. Munca ș� i satisfacț�ia au-
tentică provin din opusul lucrurilor pe care ni le oferă web-ul. Ele
apar atunci când pătrunzi î�n adâncurile unui lucru – cartea pe care
o scrii, albumul, filmul – ș� i rămâi acolo multă, multă vreme.