LICEUL TEHNOLOGIC “TOMIS”

CONSTANŢA

PROIECT PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICARII

PROFESIONALE A ABSOLVENTILOR INVATAMANTULUI POSTLICEAL
NIVEL 5
ŞCOALA POSTLICEALA

Calificarea: Tehnician optometrist

Tema proiectului :

Astigmatismul:cauze si descriere

Îndrumător, Candidat,
Prof. ing. Martin Paul Steflea Magdalena
Clasa: II A sp opt

Iulie 2019
 CUPRINS
ARGUMENT
SISTEMUL DIOPTRIC
DEFINIREA ASTIGMATISMULUI
FORME ASTIGMATICE-GENERALITĂȚI
TIPURI DE ASTIGMATISM SIMPLU
PLANURILE GEOMETRICE ALE ASTIMATISMULUI
ASTIGMATISMUL ÎN SISTEME CARE NU SUNT SIMETRICE
ROTAȚIONAL
ORIGINEA ASTIGMATISMULUI COMPLEX
ASTIGMATISMUL DIN PUNCT DE VEDERE OFTALMIC
PRELUCRAREA LENTILEI
SIMPTOMATOLOGIA AFERENTĂ ASTIGMATISMULUI
FIZIOLOGIA ASTIGMATISMULUI
CLASIFICAREA ASTIGMATISMULUI – CONSIDERENTE MODERNE
PATTERN-UL TOPOGRAFIC AL ASTIGMATISMULUI
BIBLIOGRAFIE
 BIBLIOGRAFIE
1. Gerhard K. Lang, M. D.- Ophthalmology - Georg Thieme Verlag, Germania, 2000;
2. Khurana A. K. – Comprehensive Ophthalmology -New Age International (P) Limited, Publishers, India, 2007; 3. Nema HV, Nema Nitin
– Textbook of Ophthalmology – Jaypee Brothers Medical Publishers (P) Ltd. New Delhi, India, 2008;

3. Oliver Jane și Cassidy Lorraine – Ophthalmology at a Glance – Blackwell Science Ltd, Massachusets, USA, 2005;

4. Zorab A. Richard, Straus Hal, Keller R. Susan, Torgerson A. Kimberly, Ray Jean, Marchi Debra - Introducing Ophthalmology: A
Primer for Office Staff – American Academy of Ophthalmology, San Francisco, USA, 2013;

5. ***The Department of Ophthalmology, Faculty of Medical and Health Sciences, Overview of 4th and 5th year course, The University of
Auckland, New Zealand, 2016-2017
6. Dingeldein SA, Klyce SD (1989) The topography of normal corneas. Arch Ophthalmol 107:512–518.
7. Bogan SJ, Waring GO, Ibrahim O, et al. (1990) Classification of normal corneal topography based on computer-assisted
videokeratography. Arch Ophthalmol 108:945–949.
8. Rabinowitz YS, Yang H, Brickman Y, et al. (1996) Videokeratography database of normal human corneas. Br J
Ophthalmol80:610–616.
9. Bogan SJ, Maloney RK, Drews CD, et al. (1991) Computer-assisted videokeratography of corneal topography after radial
keratotomy. Arch Ophthalmol 109:834–841.
10. Lin DTC, Sutton HF, Berman M (1993) Corneal topography following excimer photorefractive keratectomy for myopia. J
Cataract Refract Surg 19(suppl) 149–154.
11. Hersh PS, Schwartz-Goldstein BH (1995) Corneal topography of phase III excimer laser photorefractive
keratectomy.Ophthalmology 102:963–978, The Summit Photorefractive Keratectomy Topography Study Group.
12. Maguire LJ, Singer DE, Klyce SD (1987) Graphic presentation of computer-analyzed keratoscope photographs. Arch
Ophthalmol 105:223–230.
13. Brown RA, Swanson Beck J (1994) Medical statistics on personal computers. (BMJ Publishing Group, London), 2nd ed..
14. Tripoli NK, Ibrahim OS, Coggins JM, et al. (1990) Quantitative and qualitative topography classification of clear
penetrating keratoplasties. Invest Ophthalmol Vis Sci 30(suppl) 480.
15. Baer JC, Kathuria SS, Nirankari VS (1991) Corneal Modeling System (CMS) patterns of astigmatism after keratoplasty (PK)
and correspondence with keratography. Invest Ophthalmol Vis Sci 32(suppl) 999.
16. Wilson SE, Klyce SD, Husseini ZM(1993) Standardized color-coded for corneal topography. Ophthalmology100:1723–
1727.
17. O’Brart DPS, Corbett MC, Rosen ES (1995) The topography of corneal disease. Eur J Implant Ref Surg 7:173–183.
18. Karabatsas CH, Cook SD (1996) Topographic analysis in pellucid marginal corneal degeneration and keratoglobus.
Eye10:451–455.
19. Van Rij G, Waring GO (1984) Changes in corneal curvature induced by sutures and incisions. Am J Ophthalmol 98:773–
783.
20. Wilson SE, Klyce SD(1991) Quantitative descriptors of corneal topography. Arch Ophthalmol 109:349–353.
21. Dingeldein SA, Klyce SD, Wilson SE (1989) Quantitative descriptors of corneal shape derived from computer-assisted
analysis of photokeratographs. J Refract Corneal Surg 6:372–378
 1.MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

 Mi-am ales tema ”Astigmatism”, din dorinţa de a mă perfecţiona într-o arie care din
pacate in prezent ma afecteaza si personal.
 Inainte sa particip la acest curs de Tehnician Optometrist unde am putut intelege
mai in profunzime despre cauzele si mecanismele acestui fenomen patologic, ca
orice persoana normala care isi doreste sa afle mai multe despre ce si cum si mai
ales cum se trateaza am incercat sa ma informez folosind celebrul motor de cautare
“Google”. Evident pe langa leacurile “minune” care trateaza acest defect al globului
ocular intr-o zi am reusit sa obtin si niste informatii pe larg despre aceasta
afectiune. Mai tarziu si fiica mea din pacate a mostenit cumva aceasta afectiune
lucru care m-a determinat sa aprofundez cumva cunostiintele in aceasta directie.
 Trecand peste aceste aspecte personale Astigmatismul afecteaza unul din 45 de
romani conform ultimelor date ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii si dupa
obtinerea diplomei de tehnician optometrist sper sa pot pune umarul pentru
combaterea, in limitele posbilitatii mele a acestei afectiuni.
 SISTEMUL DIOPTRIC
 Mediile refringente ale ochiului sunt reprezentate de cornee, umoarea apoasa,
cristalinul si corpul vitros. Ele au rolul de a refracta razele luminoase.
Corneea transparenta este un tesut avascular, care preia O2 necesar prin
difuzie direct din aerul cu care vine in contact, precum si din structurile
inconjuratoare. Aprovizionarea cu glucoza si transferul acidului lactic se face
tot prin difuzie, in primul rand, din si in spre umoarea apoasa.
Corneea este bogat inervata, avand o bogata retea de terminatii nervoase
libere, sensibile la durere, la presiune, la tact, la cald si la rece. Inervatia
apartinand nervilor ciliari lungi si scurti ramuri ale nervului trigemen. Fiind
avasculara, transplantele de cornee se pot realiza usor, fiind ferite de
pericolul respingerii histologice. In plus, ramurile nervoase se regenereaza in
cateva saptamani refacandu-se sensibilitatea corneei.
Umoarea apoasa este un lichid transparent, hiperton, usor acid ce umple
camerele anterioara si posterioara a ochiului. Are o compozitie asemanatoare
cu plasma sanguina, din care lipsesc proteinele. Umoarea apoasa este
principalul transportor al metabolitilor pentru cornee si cristalin si regleaza
presiunea intraoculara care depinde mentinerea formei si transparenta
ochiului. Are un indice de refractie inferior fata de cristalin, dand astfel
posibilitatea cristalinului de a-si realiza puterea de refractie maxima. Umoarea
apoasa se formeaza in cea mai mare parte la nivelul capilarelor proceselor
ciliare. Rata de formare a umoarei apoase este de aproximativ de 2 ml / min.
 Cristalinul este o lentila biconvexa convergenta, avasculara, situata intre
iris si corpul vitros, constituit din mai multe straturi concentrice de fibre
conjunctive, intre care exista o masa amorfa interfibrilara. Este invelit la
exterior de o membrana epiteliata numita cristaloida, subtire si foarte
elastica pe partea posterioara. Fibrele cristalinului sunt aranjate concentric.
Cristalinul se mentine la locul sau printr-un sistem de fibre ligamentare
care alcatuieste ligamentul suspensor sau zonula ciliara Zinn
 Puterea dioptrica a cristalinului se modifica cu varsta. La nastere ea este in
jur de 10 dioptrii. Cu inaintarea in varsta se produce o pierdere a
elasticitatii, ceea ce determina scaderea acuitatii vizuale. Cristalinul
utilizeaza O2, glucoza si produce acid lactic transportate din spre si in spre
umoarea apoasa difuzand prin cristaloida. Traversarea capsulei de catre
diferite substante organice sau anorganice nu se face printr-o simpla
difuziune, ci cu un consum energetic ca rezultat al activitatii metabolice a
stratului epitelial al cristaloidei.

 Corpul vitros este din punct de vedere fizic o substanta amorfa de

consistenta unui gel, transparenta si a carui modalitate de formare nu este
inca bine cunoscuta. Are rol trofic, sustine si mentine forma globuloasa a
ochiului, furnizeaza retinei o serie de substante cum ar fi glucoza, iar din
retina se elimina in el cataboliti. Mai are rol termoizolator si protector al
retinei fiind un amortizor al socurilor si miscarilor oculare.
 DEFINIREA
ASTIGMATISMULUI
Un sistem optic cu astigmatism este cel în care razele care se propagă în două planuri
perpendiculare au puncte de focalizare diferite. Dacă se utilizează un sistem optic cu
astigmatism pentru a forma o imagine a unei cruci, liniile verticale și orizontale vor fi focalizate
în două direcții diferite. Termenul provine de la a- (a-) grecește, care înseamnă "fără" și stigma,
"o marcă, un punct.
Imaginea se vede astfel:
 Astigmatismul este un tip de eroare de refracție în care refracția variază în
diferitele meridiane ale corneei sau cristalinului

 Există 2 tipuri de astigmatism: regulate și neregulate. O modalitate bună de

a gândi la forma suprafeței corneei este aceea de a gândi obiecte de zi cu zi:
un baschet (fără astigmatism), un fotbal (astigmatism regulat) și un ou
(astigmatism neregulat). Astigmatismul poate fi, de asemenea, clasificat ca
mixt, hyperopic sau miopic. Acest lucru este în principal academic, așa că nu
vom intra în el.

 Astigmatism regulat: cauzat de o cornee care are doar 2 curbe. Majoritatea

persoanelor care nu au keratoconus au acest tip de astigmatism.

 Astigmatismul complex: provocat de o cornee care are mai mult de 2

curbaturi la diferite unghiuri. Acest lucru este cel mai frecvent observat la
keratoconus, dar poate fi, de asemenea, văzut la persoanele care au avut o
intervenție chirurgicală fără laser ochi și leziuni oculare.
 FORME ASTIGMATICE-
GENERALITĂȚI
Există două forme distincte de astigmatism. Prima este o aberație care apare
pentru obiecte (sau părți de obiecte) departe de axa optică. Această formă de
aberație are loc chiar și atunci când sistemul optic este perfect simetric.
Aceasta este adesea menționată ca o "aberație monochromatică", deoarece
apare chiar și pentru lumina unei singure lungimi de undă.
Această terminologie poate fi înșelătoare, cu toate acestea, deoarece cantitatea
de aberație poate varia puternic cu lungimea de undă într-un sistem optic.
A doua formă de astigmatism apare atunci când sistemul optic nu este simetric
în raport cu axa optică. Aceasta poate fi prin proiectare (ca în cazul unei lentile
cilindrice) sau din cauza erorii de fabricație a suprafețelor componentelor sau a
alinierii necorespunzătoare a componentelor. În acest caz, se observă
astigmatism chiar și pentru razele de la punctele obiectului axial.
 Această formă de astigmatism este extrem de importantă în știința viziunii și
îngrijirea ochilor, deoarece ochiul uman prezintă adesea această aberație din
cauza imperfecțiunilor corneei sau lentilei.
 TIPURI DE ASTIGMATISM SIMPLU
Astigmatismul este regulat atunci când puterea de refracție se schimbă uniform de la un
meridian la altul (adică, există două meridiane principale).
Etiologia:
1. Astigmatismul cornean este rezultatul anomaliilor de curbură a corneei. Acesta constituie
cel mai mult cauza comună a astigmatismului.
2. Astigmatismul lenticular este rar și poate fi:
i. Anomalii de curbură ale lentilei așa cum se vede în lenticon.
ii. Poziționarea datorită plasării înclinate sau oblice a obiectivului observat în subluxație.
iii. Indexul de astigmatism poate să apară rar datorită indicelui de refracție variabil al
lentilelor în diferite meridii.
3. Astigmatismul retinian datorită plasării oblice de macula poate fi, de asemenea, văzut
ocazional.
Tipuri de astigmatism regulat în funcție de axă și de unghiul dintre două meridiane
principale.
Astigmatismul regulat poate fi clasificat în următoarele tipuri:
1. Astigmatismul cu regulă. În acest tip, cele două meridiane principale sunt plasate în
unghi drept unul pe altul, dar meridianul vertical este mai curbil decât cel orizontal. Astfel,
corectarea acestui astigmatism va necesita cilindrii concave la 180 ° ± 20 ° sau o lentilă
cilindrică convexă la 90 ° ± 20 °. Aceasta se numește astigmatismul "simplu", deoarece
este similar în condiția în care există în mod normal (meridianul vertical este în mod
normal redat cu 0,25 D mai convex decât meridianul orizontal prin presiunea pleoapelor).
2. Astigmatismul împotriva unei reguli se referă la un starea astigmatică în care meridianul
orizontal este mai curbat decât meridianul vertical. Prin urmare, corectarea acestui
astigmatism va necesita prescripția lentilelor cilindrice convexe la 180 ° ± 20 ° sau o
cilindrică concavă cilindrică la o axă de 90 ° ± 20 °.
 TIPURI DE ASTIGMATISM SIMPLU
3.Astigmatismul oblic este un tip obișnuit astigmatism unde cele două meridiane
principale nu sunt pe orizontală și verticală, deși acestea sunt la dreapta
unghiuri unele față de altele (de exemplu, 45 ° și 135 °). Astigmatismul oblic
este adesea găsit simetric (de exemplu, lentila cilindrică necesară la 30 ° în
ambii ochi) sau (de exemplu, lentile cilindrice necesare la 30 °
într-un singur ochi și la 150 ° în celălalt ochi).
4. Astigmatismul bioblic. În acest tip de astigmatism regulat, cele două
meridiane principale nu sunt în unghi drept unul față de celălalt. De exemplu,
unul poate fi la 30 °si altulla 100 °.
Optica astigmatismului regulat: Așa cum am menționat deja, în astigmatism
regulat razele paralele de lumină nu sunt focalizate pe un punct, ci formează
două linii focale. Configurația razei refractată prin suprafața astigmatică
(suprafață torică) se numește conoidul lui Sturm iar distanța între cele două linii
focale este cunoscută ca interval focal din Sturm.
Tipuri de refracție de astigmatism regulat: În funcție de poziția celor două linii
focale în relație cu retina, astigmatismul regulat este în continuare clasificat în
trei tipuri: astigmatism simplu, în care razele sunt focalizate pe retină într-un
meridian și fie în față (astigmatism simplu miopic) sau în spatele acestuia
(astigmatism simplu hipermetropic).
PLANURILE GEOMETRICE ALE
ASTIMATISMULUI
 PLANURILE GEOMETRICE ALE ASTIMATISMULUI

În astigmatismul obișnuit, ochiul are prea mult cilindru "plus" pe axa orizontală față de axa
verticală (adică ochiul este prea "abrupt" de-a lungul meridianului vertical față de meridianul orizontal).
Apar un fel de grinzi verticale de focalizare luminoasă în față (anterioară) la fascicule orizontale de
lumină, în ochi. Această problemă poate fi corectată utilizând ochelari care au un cilindru "minus"
plasat pe această axă orizontală. Efectul va fi acela că atunci când un fascicul vertical de lumină în
depărtare se deplasează spre ochi, cilindrul "minus" (care este așezat cu axa lui orizontală - în linie cu
axa orizontală orizontală excesivă a pacientului) provoacă ca această rază verticală a luminii să
"devieze" ușor, sau să fie "împrăștiată vertical", înainte să ajungă la ochi. Acest lucru compensează
faptul că ochiul pacientului converge mai puternic lumina în meridianul vertical decât meridianul
orizontal.
Astigmatismul regulat este o schimbare obișnuită a defocalizării cu azimut. Defocusul este
cuantificat prin termenii de gradul 2 în clasificarea lui Zernike. Descompunerea în polinoame a
schimbărilor de fază Zernike ale Wavefront atributează astigmatismului regulat două componente: Z (2,
-2) și Z (2.2). Aceste componente sunt "independente" (din punct de vedere matematic se spune că sunt
ortogonale: ele permit să descompun tot astigmatismul obișnuit într-o combinație a acestor doi
termeni).
PLANURILE GEOMETRICE ALE
ASTIMATISMULUI
 PRELUCRAREA LENTILEI
Șlefuirea și lustruirea părților optice de precizie, indiferent de modalitate, utilizează în mod obișnuit
o presiune descendentă semnificativă, care la rândul lor creează presiuni laterale de frecare semnificative
în timpul curbelor de lustruire care se pot combina pentru a leșina și distorsiona piesele locale. Aceste
distorsiuni, în general, nu posedă o simetrie a cifrei de revoluție și, prin urmare, sunt astigmatice și devin
lentă permanent în suprafață dacă problemele care cauzează distorsiunea nu sunt corectate. Deformarea
suprafeței datorată șlefuirii sau lustrurii crește cu raportul de aspect al părții (raportul dintre diametru și
grosime). La o primă ordine, rezistența sticlei crește ca cubul grosimii. Lentilele groase cu rapoarte de
aspect de la 4: 1 la 6: 1 se vor flexa mult mai puțin decât părțile cu raport de aspect ridicat, cum ar fi
ferestrele optice, care pot avea raporturi de aspect de 15: 1 sau mai mari. Combinația dintre cerințele de
precizie a erorilor de suprafață sau de undă și raportul de aspect parte determină gradul de uniformitate a
suportului din spate, în special în timpul presiunilor înalte în jos și al forțelor laterale în timpul lustruire.
Funcționarea optică implică în mod obișnuit un grad de întâmplare care ajută foarte mult la păstrarea
suprafețelor figurine de revoluție, cu condiția ca piesa să nu se îndoaie în timpul procesului de șlefuire /
lustruire.
Discurile compacte folosesc un obiectiv astigmatic pentru focalizare. Atunci când o axă este mai
focalizată decât cea a celeilalte, caracteristicile punctului de pe proiectul discului se formează ovale.
Orientarea ovalului arată ce axă este mai concentrată și, prin urmare, în ce direcție trebuie să se miște
lentila. Un aranjament pătrat de doar patru senzori poate observa această tendință și poate să-l
folosească pentru a aduce obiectivul cel mai bine focalizat, fără a fi păcălit de găuri alungite sau alte
caracteristici de pe suprafața discului.
În 3D PALM / STORM, un tip de microscopie optică de super-rezoluție, o lentilă cilindrică poate fi
introdusă în sistemul de imagistică pentru a crea astigmatism, ceea ce permite măsurarea poziției Z a unei
surse de lumină limitate prin difracție.
Nivelele liniei laser folosesc o lentilă cilindrică pentru a răspândi un fascicul laser dintr-un punct într-
o linie.
 SIMPTOMATOLOGIA AFERENTĂ
ASTIGMATISMULUI
Astigmatismul este un tip de eroare de refracție în care ochiul nu concentrează lumina uniform asupra retinei. Acest lucru are ca rezultat
o viziune distorsionată sau neclară la toate distanțele. Deși astigmatismul poate fi asimptomatic, gradele mai ridicate de astigmatism pot
determina simptome cum ar fi:
- Dureri de cap;
- Probleme de conducere pe timp de noapte;
- Dacă apare la începutul vieții, poate duce la ambliopie;
- Vedere încețoșată;
- Încordarea ochilor;
- Oboseală.
Când se concentrează pe o sarcină vizuală intensă, cum ar fi concentrarea continuă pe o carte sau un monitor de computer, mușchiul
ciliar se contractă. Acest lucru poate determina iritarea și inconfortabilitatea ochilor. Acordând ochilor o șansă să se concentreze asupra unui
obiect îndepărtat, cel puțin o dată pe oră ușurează, de obicei, problema.
Un monitor de computer CRT cu o rată de reîmprospătare scăzută (<70Hz) sau un televizor CRT poate provoca probleme similare
deoarece imaginea are o pâlpâire vizibilă. Ecranele LCD nu se scot din focalizare, dar sunt, de asemenea, susceptibile de a pâlpâi dacă luminile
de fundal pentru ecranul LCD utilizează PWM pentru reglarea luminozității. Acest lucru face ca iluminarea de fundal să se aprindă și să se
oprească pentru intervale mai scurte pe măsură ce afișajul devine mai slab, generând pâlpâiri vizibile care provoacă oboseală a ochilor.
O pagină sau o fotografie cu aceeași imagine de două ori ușor deplasată (dintr-o operațiune de imprimare sau o cameră care se mișcă în
timpul fotografiei) poate provoca contracția ochilor de către creier, interpretând greșit eroarea imaginii ca diplopie și încercând în zadar să
ajusteze mișcările laterale ale celor două ochi pentru a uni cele două imagini într-una.
Tulburările oculare se pot întâmpla, de asemenea, atunci când vizualizați o imagine neclară (inclusiv imagini deliberat parțial neclare
pentru cenzură), datorită strângerii mușchilor ciliari, încercând în zadar să focalizați blurring-ul.
Cauza astigmatismului este neclară. Se crede că este parțial legată de factori genetici. Mecanismul de bază implică o curbură neregulată
a corneei sau anomalii ale cristalinului. Diagnosticul se face printr-un examen de ochi.
 FIZIOLOGIA ASTIGMATISMULUI
Noțiunea de emetropie este una convențională și că, de fapt, ochii au grade ușoare de erori sfherocilindrice (Shilo,
1997) sau constau dintr-un sistem optic bitoric, adică au meridiane principale de puteri relativ superioare și inferioare în
unghi drept. Este general acceptat faptul că factorii genetici au un rol semnificativ în determinarea stării refracției oculare
și a astigmatismului (Hammond et al., 2001), dar multe condiții și proceduri precum chirurgia, suturarea, vindecarea
rănilor și comorbiditățile oculare modifică starea cilindrică a ochiul. Manifestarea astigmatismului este suma vectorială a
toricității anterioare corneene și a astigmatismului intern. O varietate de factori modifică amploarea și schimbă
meridianele acestor componente cilindrice și astigmatismul subiectiv perceput pe tot parcursul vieții. Astigmatismul este
un fenomen extrem de dinamic, iar schimbările în forma interfețelor optice, indicele de refracție, deschiderea optică,
interacțiunea structurilor oculare-extraoculare (pleoapele și mușchii extraoculari), sarcinile vizuale, cazarea,
binocularitatea, starea filmului lacrimal și chiar poziția corpului induc și modificarea astigmatismului ocular de bază. În
acest capitol ne vom concentra asupra factorilor care determină aspectele de bază, diurne, funcționale și dinamice ale
"astigmatismului fiziologic".
 Schema de clasificare a modelelor de videokeratografie propusă. PSBT = prolat cravată
simetrică, PABT = prolat cravată asimetrică, OSBT = cravată oblică, OABT = cusătura asimetrică oblată
oblică, PI = prolama neregulată, OI = netedă netedă, SF = abruptă / plană, LS = Majoritatea modelelor
pot fi văzute ca un continuum, unele dintre ele schimbându-se în diferite modele (săgeți) după
manipularea astigmatismului post-PKP, prin îndepărtarea sau reglarea suturilor. Culorile albastre și roșii
implică zone plate și abrupte, ca în reprezentarea topografică convențională.
 Afișarea schematică a criteriilor de determinare a regularității și simetricității unui
model topografic. În primul rând, este trasată o linie care bisectează cele două lobi ale
cravată. Dacă înclinarea dintre cele două este mai mare de 20 °, modelul este descris ca
fiind neregulat, altfel ca regulat. Modelele regulate sunt subdivizate în mod simetric și
asimetric în funcție de diferența de lățime a lobilor | X1 - X2| și / sau de diferența dintre
puterea lor dioptrică | A - B | la o rază de 1,5 mm față de centru.
 Modelele astigmatice sunt:
Modelul oblic simetric regulat: acest tip, pe lângă criteriile de regularitate de mai sus, prezintă următoarele
caracteristici: (a) raportul X1 / X2 este de două treimi sau mai mult și / sau (b) diferența de putere între cele două membrele
arcului | AB| este 1 diopt sau mai puțin, măsurată cu cursorul la o rază de 1,5 mm față de centru.
Modelul oblic asimetric regulat: un model astigmatic obișnuit a fost definit ca fiind asimetric atunci când au fost
îndeplinite următoarele criterii suplimentare: (a) raportul X1 / X2 mai mic de două treimi și / sau (b) |AB|> 1 D. Din punct
de vedere topografic, aceasta este prezentată ca o formă de "gantere".
Modele astigmatice neregulate: dacă cele două cele mai abrupte semimeridii au un unghi a celuilalt care a fost mai
mare de 20 °, acest astigmatism a fost definit ca neregulat. Acesta este prezentat topografic ca un model "bi-oblic".
O combinație a criteriilor de mai sus a dus la identificarea a cinci subclasificări ale astigmatismului obișnuit. Acestea
au fost: (1) modelul oval (Fig. 3B), (2) prolatul cravată simetrică (PSBT) (Fig.3C), (3) cravată asimetrică prolată (PABT)
(OSBT) (Fig. 3E) și (5) modelul oblic asimetric de cravată (OABT) (fig.3F). Astigmatismul neregulat a fost subclasificat în
mod corespunzător în: (1) neregulat prolat (PI) (fig. 4A), (2) oblic neregulat (OI) (fig. 4B) și model mixt (fig. 4C și D).
 Exemple de modele topografice diferite. (A) modelul neclasificat, (B) modelul astigmatic oval (prolate) cu
zona centrală de înclinare; (C) model de prolat simetric de cravată (PSBT); (D) modelul prolate asimetrice de cravată
(PABT); (E) modelul oblic ascuțit de cravată (OSBT); (F) modelul oblic asimetric de cravată (OABT).
 Exemple de modele topografice diferite de astigmatism neregulat. (A) model neregulat de prolate (PI); (B)
modelul oblate neregulate (OI); (C) și (D) modele mixte neregulate; (E) modelul abrupt / plat (SF); (F) modele abrupte
localizate (LS).
Pe lângă acestea, au fost identificate următoarele criterii caracteristice (subclasificate sub tiparele astigmatice
neregulate), pe criterii obiective.
(1) Modelul abrupt / plat (SF): corneea a fost mai strâmtă pe o parte, devenind din ce în ce mai plată față de
cealaltă față (Fig. 4E).
(2) Modelul de abrupte localizat (LS): o zonă excentrică a abrupței localizate, până la un sfert de dimensiune a
diametrului cornean, poate fi văzută, înconjurată de cornee cu o putere relativ mai joasă (mai joasă) (Fig. 4F).
(3) Model triple: caracteristic, trei zone distincte de înclinare radială au fost identificabile (Fig. 5A).

Exemple de tipuri diferite de astigmatism complex. In stânga este un tip triplu iar în dreapta un tip în formă de
potcoavă.

Modelul "potcoavă": în această configurație, la interfața gazdă a grefei, s-a identificat o zonă în formă de C a puterii
corneene crescute.
În cele din urmă, alte două grupuri de hărți au fost sugerate de clasificare; unul cuprinzând corneele "neastigate"
(rotunde) și grupul "neclasificat" .
 ASTGMATISMUL REFRACTAR (CYL D)
Testul Kruskal-Wallis nu a demonstrat diferențe semnificative statistic (p = 0,244) pentru astigmatismul de
refracție între subgrupe de modele topografice. Cel mai puțin astigmatism refractar a fost observat în modelul triplu
(media 1,25 (SD 0,66)) și în modelul non-astigmatic (1,62 (0,85)); cel mai astigmatism refractar a fost înregistrat pentru
modelul OABT (5.35 (4.47)). Nu s-a constatat, de asemenea, că grupul de astigmatism obișnuit colectat nu este diferit
de grupul astigmatism neregulat asociat în ceea ce privește astigmatismul refractar (p = 0,175, ANOVA).
ASTIGMATISMUL CERATOMETRIC
Nu au existat diferențe semnificative statistic între modele topografice atunci când au fost testate separat (p =
0,476, Kruskal-Wallis) sau ca categorii mai largi (p = 0,185, ANOVA pentru astigmatism neregulat periodic neregulat).
În afara grupului non-astigmatic, modelul de potcoavă a fost cel care prezintă cel mai puțin astigmatism keratometric
(2,0 (0,69) D). Astigmatismul cel mai keratometric a fost înregistrat în modelul OI (7.2 (2.23) D) și modelul OABT
(6.93 (5.90) ​D).
ASTIGMATISMUL TOPOGRAFIC (SIMK)
Nu s-au găsit diferențe în astigmatismul topografic mediu între subgrupurile cu dimensiunea adecvată a
eșantionului (p = 0,368, Kruskal-Wallis). Dintre subgrupuri, modelul OABT a arătat cel mai astigmatism (6,84 (4,83)
D), în timp ce potcoava (1,63 (0,30) D) și cele non-astigmatice (1,9 (1,15) D). Cu toate acestea, atunci când au fost
testate ca grupuri comune, grupurile astigmatice regulate și neregulate au fost diferite (p = 0,05, ANOVA), cu
astigmatismul regulat prezentând valori mai mari (5,09 (4,12) v 3,70 Tabelul de mai sus).
RELAȚIA ÎNTRE MODELE TOPOGRAFICE ȘI INDICII CANTITATIVE SRI
Au existat diferențe între unele grupuri topografice pentru SRI (p = 0,04). Numerele mici, totuși, în fiecare
subgrup (n <10) nu permit o analiză suplimentară cu metoda clasificării semnate Wilcoxon.8 Mai mult, deși SRI a fost
mai mic în grupul astigmatic obișnuit (1,24 (0,83)) decât în ​grupul astigmatic neregulat (1,70 (1,37)), diferența nu a fost
semnificativă (p = 0,150, ANOVA).
SAI
Pentru măsurătorile SAI, au existat diferențe semnificative statistic între grupurile topografice stratificate atunci
când au fost testate separat (p = 0,007, Kruskal-Wallis) sau ca categorii mai largi comune (modele neregulate, p = 0,05,
ANOVA). SAI a fost mai mică pentru modelele regulate decât pentru modelele neregulate (0,91 (0,59) v 1,23 (0,65),
tabelul de mai sus). Mai mult, comparând grupul asimptomatic asimetric combinat (PSBT și OABT) cu grupul
asimetric astigmatic (PABT și OABT), diferența se apropia de semnificația statistică (p = 0,06 cu -0,09, 0,84 96,1% CI
pentru diferența , Testul Mann-Whitney).