A bad day

Azi am avut o zi obisnuita. A fost greu sa ma trezesc, dar m-am simtit usurata ca a luat sfarsit uratul meu vis. Un adevarat cosmar!…Nici nu vreau sa-mi amintesc…Intr-un fel era normal sa am probleme asa mari in urma celor intamplate peste weekend si a celor ce se vor mai intampla…Prima parte a zilei a fost ok…un fel de rutina de weekend, urmand ritualul rasfat maxim la micul dejun pentru cei mici, joaca cu plastelina, vizionare motanel via Skype, etc…La pranz ne gandeam pe unde sa ne aciuim si noi sa primim ceva mai european si nu prea fast de mancare…Mi-am adus aminte ca in Yakima am ratat o cina la Olive Garden…Am aflat ca e din acelasi lant cu Homarul Rosu si am zis ca trebuie sa incercam…Stiu…Iar homar?! Promisesem ca nu mai mananc…asa mult ma intristase drama oamenilor, a caror zi de munca incepea cu o cautare a unui homar in America de Sud…si se putea incheia tragic…sau tot pe-acolo…Ne-am imbarcat toti 4 si am pornit-o catinel pe langa lac (Washington) spre Kirkland…caci acolo se afla cel mai apropiat restaurant din lantul cu pricina…Afara era soare…Probabil una dintre cele din urma zile insorite de toamna…25 de grade Celsius…In stanga lacul, cu Seattle pe fundal, in dreapta vilele frumoase si cochete…Ajunsi la restaurant ne desfatam fiecare dupa pofta inimii (salata, minestrone si lasagna, ceva homar cu paste si creveti, pizza si spaghetti)…Evident ca nu puteam rata desertul! Inghetata si tiramisu!...Da…specificul e italian…nu chiar vero…dar merge! Acu` sa nu fim nemultumiti ca ni se ia darul si ajungem la hamburger si corn dog. Doamne apara!…A fost fain si bine si am plecat satui spre malul lacului…Dupa

ce ne gasiram o parcare…langa Marsh Park…ne asezaram asijderea celorlalti doritori de soare sa ne saturam de lumina pan` la primavara…Mezina s-a facut comoda…dupa ce ca era desculta…si-a dat jos pantalonii si-a ramas in tricoul primit pomana de facut reclama la ziua dumneaei si o pereche de chiloti, pe care scria joi…Eu sper ca nu ii avea de-atunci pe dansa…Ce sa va spun? Mai sa plang ca ca nu mi-am luat costumul de baie ca sa ma bronzez…Toata lumea era la plimbare, maxim exaltata de soarele curtenitor…desi rar se intampla sa-l vedem la vremea asta! Am revenit acasa spre seara si am inceput sa ne pregatim de saptamana star a lu` big brother…Am selectam neste poze frumoase in timp ce cupiii se balaceau in apa plina de rate si alte jucarle de bebelusi…Am zis apoi sa dau o fuga pana la un nene sa ni le scoata la imprimanta la un magazin cunoscut pe plan local (Bartell Drugs). Asa ca am plecat singura pe drum, fara bum bum si fara casti pe cap…La colt zaresc o masina cu girofaruri…Mi s-a facut inima cat un purice…ma gandeam la ziua de vineri…din nou…Urata zi!...Mai fac ceva pasi sa cobor dealul si vad o doamna, care se lupta sa-l ridice pe sot de jos…parea ca alunecase si se lovise la un picior…Ma duc sa le ofer ajutorul, desi multi ar fi trecut nepasatori…Cred ca Dzeu nu m-a lasat sa trec pe acolo pur si simplu!…Conversatia lor m-a miscat profund! Domnul nu cred ca alunecase, ci era foarte speriat pentru ca nu mai avea putere sa se miste…Se gandea ca a facut infarct…Sotia era mai speriata de o mie de ori decat el, dar isi gasea puterea sa-l ajute si sa-l linisteasca, spunandu-i ca e doar o zi proasta si nimic mai mult! In privirea ei se citea parca aceasi suferinta si tristete…Parea ca au suferit de inima in acelasi timp! Doamna mi-a spus ca au mers la plimbare cu catelul si la intoarcere s-a intamplat grozavia…Eu m-am oferit sa chem pe cineva de la masina de urgenta, ce o zarisem …Mi-au spus ca nu doresc! In masina, statea cuminte un catel alb, solidar parca cu ei…Mi s-a parut uimitor cat de linistit/a era!...L-am observant abia cand domnul a reusit sa se aseze usor pe scaunul din dreapta…Am plecat de langa ei asa de tulburata de ganduri…Mi se parea ca am facut prea putin…Ma tot gandeam ca puteam sa trec fara sa-mi dau seama ca au nevoie de ajutor…Eram atat de ravasita!...M-am intors in cam 15 minute inapoi, dar nu mai era masina…Sper ca Dumnezeu sa-i aiba in paza si sa ii ocroteasca!…Si mai sper ca o sa prind si eu ziua, cand cineva o sa-mi spuna cu atata iubire in glas:” It`s just a bad day!”

Barre

Azi am incercat ceva nou!...Barre, where ballet barre meets yoga and pilates!!! :) Inca uimita de faptul ca Eli se tine de clasele ei de balet si munceste atat de mult, fara sa mai am rabdare sa astept invitatia la o sala de sport din apropiere, am decis in 2 secunde sa incerc...Am cumparat vreo 3 sedinte si am inceput sa fac programari online...Prima tentativa! Next day...Busy!...Hmm hai sa ma pun pe wait list...sigur nu o sa gaseasca astia un loc...mai ales ca sunt a treia pe wait list...Mai butonez un pic si ma prind de faptul ca mi-ar trebui niste ciorapei care nu aluneca...Comand ciorapeii online si mai bajbai prin aplicatie...au ceva duminica ce se cheama Barre3 Foundations...Decid sa fac programare aici...Asa e normal sa incepi cu baza! Dar cum planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ...Azi dimineata constat ca asteptarea a luat sfarsit...S-a gasit un loc si pentru mine...Ups...N-am ciorapei, n-am cunostinte si n-am nici timp....dar trebuie sa merg!...Aruncai cupii in curtea scolii, fara condus de printese pan` la usa clasei, si imbratisai si promisiuni...si haida! Luai si sot din dotare sa-mi parcheze masina pe post de valet...si dai cu baletu` tati!...Fratele meu, dupa ora imi tremurau picereli de ziceai ca am dansat 2 ore pe melodia aia cu Tutti Frutti a lu` Micutu` Richard :)...Am scos masina din garaj dupa pauza lunga si 100 de miscari...Dar mi-a placut! :)...Data aviatoare poate am si sosete, si cunostinte, si chef... Si nerabdarea a luat sfarsit...M-au sunat si de la gym...mai am si acolo un antrenament maine!!! M-am garabit ca fata mare la maritat...si acum am 2 sali, 2 sporturi...Pe care sa-l aleg??? :(...Cred ca o sa le combin!

Conversatii

Astazi copiii mei au ales coloratul, dupa ce in celelalte zile s-au delectat cu plastelina sau jucandu-se in parc. Cristi a colorat initial 2 pestisori. A spus ca unul e fata si o cheama Eli si celalat e baiat. Guess who? :)...Urmatoarea opera a fost un pinguin, despre care se credea ca-i bufnita. La final, spre surprinderea mea, a decupat pinguinul si arata foarte bine cu noul "look"...Mi-am exprimat incantarea in legatura cu ideea lui, iar replica lui a fost: " Mami eu sunt artist!"...Nimic mai adevarat! :) Eli a colorat si ea...la fel de frumos (nici nu se poate altfel)...un ursulet, pestii lui Cristi in miniatura (prima tentativa de printare la rezolutie normala!) si ceva poza cu niste copii din diferite colturi ale lumii ( o fetita din Hawaii, un baiat din Franta, o fetita din Peru, un baiat din Germania, etc)...In timp ce ei desenau eu le-am desemnat pe Horia sa-mi inveseleasca un pic ziua cu melodia lui cu mare, iar Eli imi spune: "Mami, melodia asta ma danseaza!" :)...E asa haioasa exprimarea...mi-a adus aminte de "dance me to the end of love" al lui Cohen. Asa ca are mama 2 artisiti unul plastic si unul dansator! ;)

Sarbatori fericite!

Photo Card

View the entire collection of cards.

Zana maseluta

De azi suntem mai saraci cu un dintisor (C), dar mai bogati cu un banut...de la Zana Maseluta!!!

"Căderea dinţilor de lapte nu e un motiv de tristeţe - Din bătrâni se zice că pe un tărâm de poveste trăiau odată trei zâne surori. Cele două surori mai mari ascultau şi învăţau cu drag poveţele Mamei Zâne, în vreme ce mezina iubea mult copiii pământeni şi era numai cu gândul la ei. Micuţa cu părul bălai şi ochii albaştri ca şi cerul îşi folosea puterile magice şi îi adormea cu bagheta fermecată pe toţi cei de la castel şi zbura către pământ, unde îi vizita pe copiii atât de dragi ei. Într-o zi, mama sa a întrebat-o de ce nu vrea să înveţe şi să îşi găsească adevărata menire de zână. Atunci, mezina i-a spus că îi plac mult micuţii de pe pământ şi că ar dori să fie asemeni lor, chiar dacă şi-ar pierde puterile magice. Mama Zână a oftat şi a plecat fără să spună nimic. După un timp, a venit vremea ca fiecare zână să aleagă cum îşi va folosi puterile magice. Atunci, Zâna cea mare a spus că doreşte să aprindă noaptea stelele şi luna şi să facă soarele să răsară în fiecare dimineaţă. Zâna cea mijlocie a spus că doreşte să aducă iubire în viaţa oamenilor singuri şi trişti, să îi ajute să îşi găsească perechea şi să fie fericiţi. Zâna cea mică, uşor încurcată, a plecat capul şi întârzia să spună ceva. Mama i-a zâmbit cu blândeţe şi a spus că mezina doreşte să zboare printre copii şi să adune dinţişorii de lapte atunci când vor cădea. Astfel, cei mici nu vor mai plânge şi nu vor mai fi trişti atunci când un dinte le va cădea, pentru că vor şti că în noaptea următoare vor primi un cadou sau vor găsi bănuţi sub pernă. Şi astfel, Zâna Măseluţă vine la toţi copiii atunci când este momentul, lasă un suvenir sub pernă şi ia dinţişorul căzut, pe care îl duce la castel. Aici, fiecare dinţişor de lapte este împrăştiat pe cer de Zâna cea mare şi transformat în stele strălucitoare. Fiecare copil îşi poate zări steluţa sa şi nu va mai fi supărat că a rămas ştirb. În speranţa că v-am adus pentru câteva minute în lumea magică a copilăriei, dorim să vă spunem că nimic nu este mai frumos decât să vezi lumea prin ochii celor mici. Aşa că, mămici, tătici şi bunici, păstraţi magia copilăriei cât mai mult în sufletul puiului dumneavoastră! Nu va face decât să îi dea aripi să îşi trăiască viaţa cu entuziasm şi să fie, la rândul său, un bun părinte."

Sursa: taifasuri.ro

For my children

Dragii mei, Ieri(15 aug) am sarbatorit-o cu bucurie pe scumpa mea ME...Poza ei colorata, cu un zambet larg pe chip e cel mai frumos cadou din lume pe care l-as putea primi! Bucuria de pe chipul vostru (C si ME) este lumina din viata mea...Voi sunteti tot ce am mai frumos si mai drag...Va iubesc nespus de mult! Gravitez cu o imensa usurinta prin univers acum cand va am langa mine. Nimic nu se compara cu acest sentiment de multumire deplina si vreau sa va multumesc, voua si bunului Dumnezeu, ca existati! Cu multa dragoste, your mommy M

Holiday I

E ultima zi pe plaja...Suntem in Petrovac, una dintre statiunile de pe coasta Adriaticii in Muntenegru.

Sa incep cu inceputul...Am plecat de o saptamana din Romania pe la Severin. In prima zi (joi) am mers spre Zlatibor - o mica statiune montana din Serbia. Plimbarea pe marginea Dunarii a fost frumoasa. Am avut insa ceva emotii ca nu stiam daca vom putea plati cu card autostrada (in lipsa unor dinari sarbesti sau a catorva euroi), dar am reusit. Pe autostrada benzinariile aratau ca la noi, cele din partea anterioara de drum imi aduceau aminte de Macedonia. Ne-am oprit in primul oras si am scos ceva dinari de la un bancomat. In Zlatibor era minunat...parca era alta lume...Desi mi s-a parut cam ciudat ca aveam camera de hotel chiar langa receptie...mi-a disparut orice urma de indoiala cand am intrat in ea...Era o camera de hotel foarte chic si totul era aranjat cu mult bun gust. Piticii erau incatati! Ne-am instalat rapid si am fugit in fata vilei, unde era un parc pentru copii. Cam asa arata terasa!
Nu dupa mult timp niste acorduri faine au inceput sa se auda si o veverita mica si jucusa a inceput sa topaie fericita prin copacii de langa noi. Copiii erau in extaz!
Am coborat in centru pentru a manca ceva si pentru a vedea spectacolul folcloric ce urma sa inceapa. La promenada erau sute de oameni cu multi copii...unii dansau, altii alergau, altii se jucau, se plimbau cu hidrobicicleta pe lac...era o atmosfera de vacanta de vara. Parfumul pinilor si lumina lunii nu faceau decat sa accentueze starea de beatitudine din jur. Am mancat, ne-am uitat la spectacol, ne-am plimbat si am fugit la culcare extenuati.
Vineri...am pornit de dimineata..si bine am facut! Ne astepta un drum nu tocmai usor...Am pornit noi prin munti si vai relativ aglomerate si greu de parcurs cu viteza legala din Serbia (dar a trebuit sa respectam legea, ca nu-i de glumit aici cu asta). Ne-am mai oprit la cate un semafor si in varf de munte ne-am pomenit la iesire din Serbia...Nu arata deloc a vama asezarea aia...dar in fine...Trecem de sarbi si asteptam sa ajungem la vama din Muntenegru...Dupa ce trecem pe langa cele 30 de tiruri ce asteptau in soare sa treaca frontiera, ne intampina o tanti diperata sa-i platim cei 10 euro de la intrare in MN...Va dati seama ca noi aveam doar dinari...ea ca nu accepta, ca trebuie sa avem euro...bla, bla...Intr-un final i-am dat catva centi in plus si a luat si dinari. :)
Eram fericiti...tot admiram peisajul in stanga si in dreapta! Mergem ce mergem si ne oprim la o benzinarie...Acolo ne intalnim cu romani din Arad (prima si ultima oara in vacanta asta!)...Ei se grabeau sa prinda deschis nu stiu ce tunel de care noi tocmai trecusem...Ne-au spus ca are o pauza de 3 ore respectivul tunel, cand e inchis! Am reusit sa cumparam de la ei si ceva euro si am plecat spre mare.
Dupa ce am trecut prin zeci de tunele si canioane, am trecut rapid prin Podgorica si pe langa imensul lac Skadar, am ajuns la tunelul ce merge spre Bar...Am platit mandri cei 2,5 euro (eram in legalitate!). Am ajuns la Petrovac in jurul pranzului, si dupa ce am gasit hotelul si ne-am instalat am cautat un bancomat si ne-am dus la masa...Prima terasa racoroasa in care am intrat avea sa fie si preferata noastra. La Maslina am mancat Dorada si Fish soup, iar kinderii s-au imprietenit rapid cu chelnerul care ne-a adus mancarea, desi fiecare vorbea pe limba lui...Dupa o masa copioasa am pornit si noi catre plaja....Abia asteptam sa vad Lucice...ca-mi amintea putin de Skiathos. ME si C s-au bucurat enorm cand au redescoperit marea...am stat cateva ore pe plaja si seara ne-am bagat la culcare!
A doua zi - sambata - am mancat micul dejun la hotel si am pornit spre plaja zgomotoasa cu valuri mari si nisip rosu...plaja principala din Petrovac. Descrierea ii apartine lui C, care nu a fost prea impresionat! S-au jucat fericiti pe malul marii si in apa, iar cand soarele a inceput sa arda la 12 am plecat la hotel. Am mers la masa la o terasa langa hotel la fel de racoroasa ca Maslina - Pod Lozom. Dupa masa abia asteptam sa tragem un pui de somn, dar nu a fost chip! Asa ca ne-am urcat in masina si am mers catre Sv Stefani cu gandul sa-l vizitam...Dar am mers mai departe catre Budva, Tivat si apoi pe coasta pana in Kotor. Eli adormise in masina si nu am vrut sa o trezim. Am vizitat cetatea, ne-am cumparat suveniruri si ne-am oprit la o terasa pentru un desert.

Era seara si am decis sa mergem in Perast...un loc minunat de care cu siguranta o sa ne aducem aminte mult timp...

Atmosfera de vis din acest mic oras de coasta incarcat de istorie, in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea si turistii se pot amesteca usoar cu localnicii pentru a petrece cateva ore de neuitat nu se poate descrie...se poate doar trai...
Cladiri superbe, oameni relaxati, taverne pe malul marii, pahare de vin la lumina lumanarii si marea...nimic din nebunia altor orase...doar muzica valurilor...

Ne-am luat o clatita cu ciocolata din piata si cu greu ne-am intors spre masina ca se facuse deja tarziu. Am fi ramas acolo o viata....
Drumul spre hotel a fost foarte lung...dupa tunel si dupa Tivat, a urmat Budva si mersul cu 5 km/h...:)...
Duminica ne-am trezit si dupa micul dejun am luat-o catre Lucice, lasand in urma plaja zgomotoasa! Soare, mare, tobogan, inghtata si distractie maxima!