arădui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian ered.

Verb

a arădui (third-person singular present arăduiește, past participle arăduit) 4th conj.

1. (Transylvania) to start

Conjugation

    conjugation of arădui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a arădui
gerund			arăduind
past participle			arăduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	arăduiesc	arăduiești	arăduiește	arăduim	arăduiți	arăduiesc
	imperfect	arăduiam	arăduiai	arăduia	arăduiam	arăduiați	arăduiau
	simple perfect	arăduii	arăduiși	arădui	arăduirăm	arăduirăți	arăduiră
	pluperfect	arăduisem	arăduiseși	arăduise	arăduiserăm	arăduiserăți	arăduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să arăduiesc	să arăduiești	să arăduiască	să arăduim	să arăduiți	să arăduiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		arăduiește			arăduiți
	negative		nu arădui			nu arăduiți

References

• arădui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN