bruștin

Romanian

Etymology

Borrowed from Polish bursztyn.

Noun

bruștin m (uncountable)

1. (dated) amber (fossil resin)

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	bruștin	bruștinul
genitive-dative	bruștin	bruștinului
vocative	bruștinule

References

• bruștin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN