cârstitel

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic кръстителъ (krŭstitelŭ).

Noun

cârstitel m (uncountable)

1. (obsolete) baptizer

Declension

declension of cârstitel (singular only)

	singular
m gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cârstitel	cârstitelul
genitive/dative	(unui) cârstitel	cârstitelului
vocative	cârstitelule

References

• cârstitel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN