cuceritură

Romanian

Etymology

From cuceri +‎ -ură.

Noun

cuceritură f (plural cucerituri)

1. (obsolete) conquest

Declension

	singular			plural
	+ indefinite article	+ definite article		+ indefinite article	+ definite article
nominative/accusative	(o) cuceritură	cuceritura		(niște) cucerituri	cuceriturile
genitive/dative	(unei) cucerituri	cuceriturii		(unor) cucerituri	cuceriturilor
vocative	cuceritură, cucerituro			cuceriturilor

References

• cuceritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN