dezlipi

Romanian

Etymology

From dez- +‎ lipi. Compare Aromanian dizlãchescu, dizlichescu.

Verb

a dezlipi (third-person singular present dezlipește, past participle dezlipit) 4th conj.

1. to detach, unstick, unglue

Conjugation

    conjugation of dezlipi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a dezlipi
gerund			dezlipind
past participle			dezlipit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezlipesc	dezlipești	dezlipește	dezlipim	dezlipiți	dezlipesc
	imperfect	dezlipeam	dezlipeai	dezlipea	dezlipeam	dezlipeați	dezlipeau
	simple perfect	dezlipii	dezlipiși	dezlipi	dezlipirăm	dezlipirăți	dezlipiră
	pluperfect	dezlipisem	dezlipiseși	dezlipise	dezlipiserăm	dezlipiserăți	dezlipiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezlipesc	să dezlipești	să dezlipească	să dezlipim	să dezlipiți	să dezlipească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezlipește			dezlipiți
	negative		nu dezlipi			nu dezlipiți