rotmistru
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Polish rotmistrz, from German Rittmeister.
Noun
editrotmistru m (plural rotmiștri)
Declension
edit| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rotmistru | rotmistruul | rotmiștri | rotmiștrii | |
| genitive-dative | rotmistru | rotmistruului | rotmiștri | rotmiștrilor | |
| vocative | rotmistruule | rotmiștrilor | |||