brâncă

See also: branca and Branca

Romanian

Alternative forms

• brîncă — 1953–1993 spelling

Etymology

Inherited from Late Latin branca.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈbrɨn.kə/

Noun

brâncă f (plural brânci)

1. Saint Anthony's fire, erysipelas
2. Salicornia herbacea

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	brâncă	brânca		brânci	brâncile
genitive-dative	brânci	brâncii		brânci	brâncilor
vocative	brâncă, brânco			brâncilor

Descendants

• → Serbo-Croatian: brnka / брнка (“erysipelas”)

Noun

brâncă f (plural brânci)

1. (regional) hand, paw

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	brâncă	brânca		brânci	brâncile
genitive-dative	brânci	brâncii		brânci	brâncilor
vocative	brâncă, brânco			brâncilor

Derived terms

• brânci
• îmbrânci

See also

• braț
• mână