clănțău

Romanian

Etymology

From clanță +‎ -ău.

Pronunciation

• IPA^(key): /klənˈt͡səw/

Noun

clănțău m (plural clănțăi)

1. chatterbox

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	clănțău	clănțăul		clănțăi	clănțăii
genitive-dative	clănțău	clănțăului		clănțăi	clănțăilor
vocative	clănțăule			clănțăilor

References

• clănțău in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN