denisipa
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a denisipa (third-person singular present denisipează, past participle denisipat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of denisipa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a denisipa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | denisipând | ||||||
| past participle | denisipat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | denisipez | denisipezi | denisipează | denisipăm | denisipați | denisipează | |
| imperfect | denisipam | denisipai | denisipa | denisipam | denisipați | denisipau | |
| simple perfect | denisipai | denisipași | denisipă | denisiparăm | denisiparăți | denisipară | |
| pluperfect | denisipasem | denisipaseși | denisipase | denisipaserăm | denisipaserăți | denisipaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să denisipez | să denisipezi | să denisipeze | să denisipăm | să denisipați | să denisipeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | denisipează | denisipați | |||||
| negative | nu denisipa | nu denisipați | |||||