deplânge
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a deplânge (third-person singular present deplânge, past participle deplâns) 3rd conj.
- to deplore
Conjugation
[edit] conjugation of deplânge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a deplânge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deplângând | ||||||
| past participle | deplâns | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deplâng | deplângi | deplânge | deplângem | deplângeți | deplâng | |
| imperfect | deplângeam | deplângeai | deplângea | deplângeam | deplângeați | deplângeau | |
| simple perfect | deplânsei | deplânseși | deplânse | deplânserăm | deplânserăți | deplânseră | |
| pluperfect | deplânsesem | deplânseseși | deplânsese | deplânseserăm | deplânseserăți | deplânseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deplâng | să deplângi | să deplângă | să deplângem | să deplângeți | să deplângă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deplânge | deplângeți | |||||
| negative | nu deplânge | nu deplângeți | |||||