fulgera

See also: fulgerà

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *fulgerāre, from Latin fulgurāre, present active infinitive of fulgurō.

Verb

a fulgera (third-person singular present fulgeră, past participle fulgerat) 1st conj.

1. (of lightning) to strike
2. to thunder
3. to flash, sparkle, gleam, lighten
4. to fulminate
5. to dumbfound

Conjugation

    conjugation of fulgera (first conjugation, no infix)

infinitive			a fulgera
gerund			fulgerând
past participle			fulgerat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fulger	fulgeri	fulgeră	fulgerăm	fulgerați	fulgeră
	imperfect	fulgeram	fulgerai	fulgera	fulgeram	fulgerați	fulgerau
	simple perfect	fulgerai	fulgerași	fulgeră	fulgerarăm	fulgerarăți	fulgerară
	pluperfect	fulgerasem	fulgeraseși	fulgerase	fulgeraserăm	fulgeraserăți	fulgeraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fulger	să fulgeri	să fulgere	să fulgerăm	să fulgerați	să fulgere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fulgeră			fulgerați
	negative		nu fulgera			nu fulgerați

Synonyms

• trăsni

Derived terms

• fulgerare
• fulgerător
• fulgerătură

Related terms

• fulger
• sfulgera

See also

• tuna